Actualitate în fertilizarea grâului de toamnă.

Prin avantajele economice și agronomice ce le deține, grâul rămâne o cultură de maximă

importanță pentru țara noastră. Cercetările și practica producției acestei culturi au dovedit că
tehnologiile raționale aplicate grâului pot conduce la producții ridicate și de calitate superioară.
În prezent însă obiective de obținere a unor producții de 6-8 t/ha, cu însușiri superioare de
panificație necesită tehnologii adaptate culturii grâului, fără deficiențe în realizarea principalelor
verigi tehnologice, astfel încât efectul fiecărui factor atras și inclus în obiectivele producției să
fie în măsură să-și maximizeze efectele și rezultatele de producție și economice. Fertilizarea are
un rol bine definit în tehnologia de cultură a grâului, dar aceasta trebuie să armonizeze cerințele
nutritive ale acestei plante cu asigurarea aportului efectiv în elementele fertilizante utile.
Ce este esențial și decisiv în fertilizare, în asigurarea eficienței maximale a aplicării
îngrășămintelor?
În primul rând sistemul de fertilizare al grâului trebuie să valorifice plasticitatea
ecologică bună a acestei culturi, amplasamentul acestuia după premergătoare valoroase,
fertilitatea medie și bună a solurilor, textura medie a acestora, permeabilitatea bună a solurilor și
aprovizionarea corespunzătoare cu elemente fertilizante utile.
Alegerea sortimentelor de fertilizanți și dozele elementelor esențiale trebuie să aibă în
vedere aprovizionarea inițială a solului în principalele elemente nutritive (N, P, K, S, Ca, Mg) și
necesarul producției programate de grâu la unitatea de suprafață. În acest context se ține cont de
nivelul consumului specific (Cs=kg/t) de elemente fertilizante, cunoscut fiind că pentru 1 t de
boabe cu producția secundară aferentă, grâul are un necesar efectiv și util de 24-34 kg N; 12-18
kg P2O5; 18-36 kg K2O; 8-10 kg CaO; 3-4 kg MgO și 1,5-2 kg S – solubil. Alături de aceste date
utile se are în vedere particularitatea grâului în dinamica și absorbția elementelor fertilizante care
arată că în toamnă, de la răsărire la încheierea înfrățitului la instalarea iernii, absorbția
nutrienților este puternică și perioada poate fi critică în absența necesarului de elemente mai ales
că sistemul radicular este incipient, așa cum perioada de la înflorit la coacerea în lapte prezintă
tot caracterul unei absorbții ridicate cu o stare la fel de critică fără o optimizare a asigurării
nutrienților la nivelul necesarului. Se știe că până la începutul înfloritului, grâul deja acumulează
aproape 75% din biomasa totală.
Care sunt deciziile de fertilizare în conformitate cu dinamica acumulării biomasei
vegetale și caracteristicile nutriției la grâu?
1. Se apreciază ca fiind necesară o fertilizare de bază, la pregătirea patului
germinativ în toamnă, cu caracter complex și echilibrat nutritiv care să susțină
efectiv perioada de vegetație din toamnă, încheiată la sfârșitul înfrățitului, pentru
a asigura necesarul culturii și o stare de vegetație corespunzătoare la intrarea în
iarnă. Această fertilizare de bază se asigură normal cu 300-350 s.c. kg/ha din
sortimentul 20-20-0 (echivalent cu 60/70-60/70-0 s.a./ha). Această decizie poate fi
corectată, în anii atipici mai ales datorați unui deficit de umiditate (din sol și
atmosferă) cu o fertilizare de bază cu sortimentul 15-15-15 (sau 16-16-16) în doză
 de 300-350 s.c. kg/ha (echivalent cu 45/50-45/50-45/50 s.a./ha) care pune în
valoare efectul potasiului de atenuare a efectelor secetei.
2. Fertilizările faziale eficiente de la desprimăvărare până la fenofaza de burduf se
pot întreprinde în 1-2 fracționări egale ale unei doze totale echivalente la 60 kg
s.a. N/ha prin aplicări de azotat de amoniu, nitrocalcar, uree sau sortimentul 27-
13,5-0. În anii normali fertilizarea suplimentară se recomandă să se realizeze în 2
fracționări (epoci – la desprimăvărare și alta la burduf) cu spor de producție
cantitativă, dar și calitativă (crește semnificativ conținutul procentual de gluten
și proteine). De regulă, sortimentele pentru fertilizările suplimentare au și acestea
un efect și loc bine definit – în anii atipici se constată un efect suplimentar al
sortimentului 27-13,5-0 datorat aportului de P pe parcursul perioadei de vegetație;
pentru solurile acide se orientează alegerea CAN-ului ca necesar suplimentar, iar
azotatul și ureea, constant întrețin mai bine realizarea indicatorilor calitativi (%
proteină și gluten).
Acest cadru general al fertilizării, dar diferențiat după condițiile ecologice poate fi
completat și cu alte măsuri:
• grâul fiind sensibil la aciditate (soluri cu pH < 5,8; V < 75%) necesită în condițiile
menționate, corectare a reacției (pH-ului) cu aplicare de 4-5 t/ha CaCO3 cu N-
rezidual și fertilizări suplimentare numai cu nitrocalcar (CAN);
• eventualele fertilizări foliare și alte tratamente extraradiculare pot avea un efect
secundar, evident numai în condițiile asigurării solurilor cu elementele esențiale
prin fertilizările la sol;
• aplicarea de substanțe retardante (nanizante) se recomandă la soiuri cu talie înaltă
și mai ales în unele areale excesiv fertilizate pentru a proteja cultura de la căderea
plantelor la ploi torențiale, vânt și vijelii excesive.

Recomandările realizate aici au susținerea efectivă a datelor de producție și de calitate la

grâu obținute în loturile demonstrative USAMV-Azomureș de la SCDA Turda și Livada,
Agricola-Țigănași; Andagra-Arad, Mecsol-Galda, Promat-Tășnad, IIP Preda-Bălănești, în anii
2014-2016.