1. De ce psihologia s-a constituit târziu ca ştiinţă?

Pana a deveni o ştiinţă autonomă, psihologia a făcut parte integrantă din filosofie, activitatea
psihică fiind obiect al acesteia. Desprinderea psihologiei de filozofie şi constituirea ei ca ştiinţă
autonomă se realizează nu atât prin analiza psihologică ci mai ales datorită avântului cercetărilor din
domenii conexe - Fiziologia Generală a Sistemului Nervos şi Psihofiziologia Senzaţiilor.
Fizica demonstrează posibilitatea experimentării şi măsurării obiective. Psihologia apare din
fizică şi fiziologie unde s-a pus problema senzaţiei iar observaţiile astronomice au atras atenţia
asupra timpului de reacţie individuală şi psihologică - Ecuaţia Personală. Fundamentul filosofic al
psihofizicii este paralelismul psihofizic ca preludiu al Psihologiei Experimentale sau idealismul
fiziologic mediatizat de J. P. Müller (1833) şi H. Helmholtz.
Psihologia, ca ştiinţă independentă, s-a constituit relativ târziu,„certificatul ei de naştere”
fiind semnat în 1879, prin înfiinţarea, la Leipzig, de către savantul german Wilhelm Wundt a
primului laborator bazat pe utilizarea metodei experimentale. Pentru prima dată, fenomenele vieţii
psihice erau scoase din sfera simplelor descrieri şi speculaţii filosofice şi incluse în programul
cercetării ştiinţifice sistematice, aplicându-li-se operaţiile măsurării, cuantificării şi criteriile
obiectivităţii
şi cauzalităţii.
Psihologia se defineşte ca ştiinţa care studiază, cu ajutorul unor metode obiective specifice,
organizarea psihocomportamentală sub aspectul determinismului, mecanismelor şi legilor devenirii
şi funcţionării ei, în plan animal şi uman, în unitatea contradictorie a individualului, particularului şi
generalului, universalului. Această definiţie stabileşte în mod real sfera de cuprindere a domeniului
şi justifică diferenţierile şi delimitările existente în interiorul lui: a) psihologia
animală şi b) psihologia umană.
In clasificarea orientarilor psihologice care au avut un contributii inseminate la delimitarea
obiectului psihologiei, Zlate utilizeaza un triplu criteriu:
- elementele de continut
- metodologiile si metodele folosite
- finalitatea avuta in vedere

2. De ce nu este suficient să se considere că psihologia trebuie să studieze

fenomenele psihice interne, în sine, rupte de mediu?

Psihologia umană are o latură generală care ne oferă tabloul global al organizării
psihocomportamentale a omului normal (mediu), făcând abstracţie de vârstă, sex, context socio-
cultural, ocupaţie (profesie) etc., şi o latură particular-diferenţială, care se centrează pe studiul şi
explicarea ipostazelor concrete în care se poate afla organizarea psihocomportamentală funcţie de:
vârstă, sex, mediu socio-cultural, activitate profesională, nivel de dezvoltare, natura deviaţiilor şi
tulburărilor patologice: psihologia genetică şi a dezvoltării, psihologia vârstelor, psihologia şcolară,
psihologia muncii, psihologia militară, psihologia creaţiei, psihologia artei, psihologia sportului,
psihologia comercială şi economică, psihologia socială, psihologia medicală, psihopatologia etc.

3. De ce nu este suficient ca psihologia să cerceteze doar comportamentul?

Behaviorismul a aruncat peste bord lumea subiectivă internă a conştiinţei, reţinând ca obiect
al cunoaşterii psihologice reacţiile de răspuns ale subiectului la stimulii obiectivi din afară.
 Procedând astfel, behaviorismul a constituit o „psihologie fără suflet”, o psihologie nu a
„omului subiect”, ci a „omului robot”.Ieşirea din acest impas metodologic a fost posibila numai în
măsura în care s-a admis că o cunoaştere ştiinţifică poate să aibă nu numai un caracter nemijlocit, ci
şi unul mijlocit, observarea obiectului realizându-se indirect prin intermediul unor efecte şi
fenomene prin care el se manifestă şi se exprimă.
Cunoaşterea psihologică devine, prin excelenţă, o cunoaştere mijlocită: datele şi informaţia
obiectivă despre natura, conţinutul şi dinamica proceselor psihice particulare se obţin pe baza
observării, înregistrării şi analizei răspunsurilor şi conduitelor subiectului în situaţii obiective
concrete.

3. De ce este mai bun răspunsul că psihologia trebuie să studieze omul concret în

activitate?
Prin studierea omului concret in activitate pshiologia evita abordarea fragmentara,relative
izolata a fenomenelor psihice si oblige la studierea relatiilor si interactiunilor dintre toate laturile
vietii psihice.Studierea omului concret in activitate accesibilizeaza intelegerea mai profunda a
relatiei dintre fenomenele psihice si manifestariel externe(comportamentul).
Clarifica rolurile fundamentale ale diferitelor fenomene psihice grupandu-le
astfel:componente sau mecanisme – informationale(senzatii,perceptii,memorie,gandire)
- de stimulare si sustinere energetice (afectivitate ,motivatie)
- de reglare(atentie,vointa)

5. Care au fost criticile formulate la adresa legilor din psihologie?

Criticile formulate la adresa legilor in psihologie au fost

 Valabilitatea restransa,fara riguare deoarece in producerea celui mai simplu fenomen psihic
intervin mai multe legi care restrang reciproc efectul
 Desi sunt legi psihologice cu o expresie matematica nu au nicio formulare matematica
 Efectul unei legi este static,probabilistic,datorita complexitatii deosebite a fenomenelor
psihice
 Nu sunt pure datorita interactiunii creierului uman cu mediul socio-cultural characteristic
omului ,din care rezulta fenomene psihice

6. Ce tipuri de legi există în psihologie? (foloseşte criteriile date în manual)

Gruparea legilor in psihologie s-a facut dupa anumite criterii:

aria de actiune
a) Legi generale :legea conditionariisi determinarii socio-culturale a psihicului
uman,legea relatiei dintre complexitatea fenomenelor psihice si a activitatii
cerebrale
b) Legi particulare:legea senzaţiilor, legea percepţiilor, a memoriei,etc.
natura relaţiei dintre fenomenele psihice
a) legi cauzale
b) funcţionale :legea adaptării
c) legi de compoziţie sau structurale: este legea integralităţii în percepţie;
d) legi finaliste
e)legi de dezvoltare :legea stadialităţii dezvoltării psihice.
caracterul direct al relaţiei dintre fenomenul cauză şi fenomenul efect se disting:
a) legi dinamice
b) legi probabiliste

7. De ce trebuie date explicaţii şi făcute previziuni cu privire la viaţa psihică a oamenilor?

Pentru explicarea oricarui fenomen psihic real ,cat de simplu ar fi el ,nu se poate face apel la
o singura lege ci trebuie coordonate mai multe legi pe baza carora se elaboreaza mai multe modele
explicative deoarece unul si acelasi fenomen poate fi interpretat in mai multe modele explicative.
Explicatiile si previziunile sunt importante pentru luarea unor decizi bune legat de relatiile
cu oamenii , proiectarea unor actiuniformative mai alesin activitatea cu elevii,sprijinirea eficienta a
sanatatiipsihice a oamenilor.

8. Ce categorii mari de componente ale vieţii psihice au fost descoperite?

Studierea psihologiei a dus la descoperirea unor mari componente psihice

componentele informaţionale (procesele cognitive
senzoriale şi logice)
de stimulare şi susţinere energetică (procesele
afective şi motivaţia),
reglatoare (limbajul, atenţia, voinţa)
activitatea ca modalitate de integrare funcţională a
componentele prezentate.

9. Care sunt metodele de cercetare ale psihologiei?

Complexitatea obiectului de cercetare a psihologiei, natura subiectivă a psihicului se răsfrâng

asupra metodologiei utilizate în cercetarea psihologică, imprimându-i o serie de elemente de
specificitate.
1. Metoda observaţiei
Este una dintre cele mai vechi metode de cercetare, folosită nu numai în psihologie. Este
frecvent utilizată deoarece este cel mai uşor de aplicat din punct de vedere tehnic şi nu necesită o
aparatură sofisticată.
Ca metodă de cercetare a psihologiei, observaţia constă în urmărirea atentă intenţionată şi
înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor manifestări ale comportamentului individului, ca şi a
contextului situaţional unde acesta se produce, în scopul sesizării unor aspecte esenţiale ale vieţii
psihice.
Condiţiile unei bune observaţii
a) stabilirea precisă, clară a scopului urmărit.
b) selectarea formelor, care vor fi utilizate, a condiţiilor şi mij-loacelor necesare.
c) notarea imediată a observaţiilor.
d) necesitatea discreţiei –subiectul nu trebuie să-şi dea seama că este observat şi ce aspecte
sunt vizate;
e) să fie sistematică ;
f) să fie veridică
 Avantajele observaţiei
Este vorba în primul rând de uşurinţa aplicării, economicitatea mijloacelor materiale necesare
efectuării cercetării, naturaleţea şi autenticitatea fenomenelor relevante. Observaţia permite
surprinderea manifestărilor comportamentale fireşti ale individului în condiţii obişnuite de viaţă.
Oferă date de ordin calitativ.
Dezavantajele observaţiei
Observatorul trebuie să aştepte uneori mult timp până se produce fenomenul vizat, fără a
putea interveni în nici un fel. La aceasta se adaugă imposibilitatea de a izola şi controla variabilele.
Mai mult decât atât, prezenţa observatorului poate determina intrarea în funcţiune a mecanismelor de
apărare ale subiecţilor care modifică situaţia globală a câmpului social sau a comportamentelor celor
observaţi, chiar fenomenul studiat pe ansamblu.
2. Metoda experimentului
Experimentul este provocarea unui fapt psihic, în condiţii bine determinate cu scopul de a
verifica o ipoteză.;este o observaţie provocată, controlată, iar conceptele de bază pe care le implică
sunt: variabile; situaţie experimentală, manipulare experimentală.
Variabila semnifică orice fapt obiectiv sau subiectiv care poate fi modificat fie calitativ, fie
cantitativ căpătând grade diferite de intensitate. În experiment sunt două tipuri de variabile:
– variabile independente – la care variaţia este influenţată direct de experimentator, pentru a-i
observa consecinţele;
– variabile dependente – la care variaţia este în funcţie de variabila independentă.
Schema de bază a experimentului psihologic include următoarele secvenţe: variabila
independentă care se notează în general cu S – stimul; variabila dependentă care este notată cu R –
Răspuns iar relaţia dintre ele apare: R = f(S).
Cea mai cunoscută clasificare este cea care evidenţiază trei tipuri de experiment: natural, de
laborator şi psiho-pedagogic.
Experimentul natural se realizează în condiţii naturale, fireşti. Sarcina este şi ea naturală,
pentru că subiectul îşi desfăşoară activitatea sa obişnuită. Experimentul de laborator se realizează în
condiţii artificiale, deoarece presupune scoaterea subiectului din ambianţa obişnuită de viaţă şi
introducerea lui într-un laborator special amenajat în acest scop, cu aparatură adecvată, condiţii şi
programe de desfăşurare bine determinate etc.
Experimentul psiho-pedagogic este o formă particulară a experimentului natural, utilizată în
cadrul procesului instructiv-educativ. El poate fi constatativ, urmărind consemnarea situaţiei
existente la un moment dat şi formativ, urmărind introducerea unor factori de progres în vederea
îmbunătăţirii performanţelor.