Cum petrecem noi Crăciunul

Sărbătoarea Nașterii Domnului are o însemnătate deosebită, transmisă din generație în

generație în satele risipite pe toate culmile Munților Apuseni. În satul Dupăpiatră (comuna
Buceș, județul Hunedoara) Crăciunul este o sărbătoare a bucuriei, a colindelor și a obiceiurilor
străvechi, păstrate încă nealterate. Pregătirile pentru Crăciun încep cu câteva săptămâni înainte
de Marea Sărbătoare: femeile și fetele curăță casele, se taie porcul așa cum se obișnuiește în
majoritatea zonelor din țară, băieții necăsătoriți se întâlnesc pentru a repeta colinde și a stabili
toate detaliile legate de mersul cu colinda prin sat, copiii organizează și ei repetiții pentru a
merge cu steaua.

În Ajunul Crăciunului gospodinele se trezesc de dimineață pentru a avea timp să gătească

mai multe feluri de mâncare nelipsite de pe masă în zilele de sărbătoare: cozonaci, sarmale,
friptură de porc. Bărbații fierb țuică de prune pentru a avea să dăruiască oaspeților și
colindătorilor. Această băutură obținută din țuica fiartă cu zahăr caramelizat și chimen poartă
denumirea de ”crampă” în Apuseni și este nelipsită de pe mesele tuturor oamenilor la
sărbătorile de iarnă. După orele 16 încep să sosească rând pe rând cetele de colindători. Mai
întâi pornesc cei mai mici, copiii cu vârste între 6 – 10 ani care vin cu steaua și vestesc Nașterea
Domnului. Sunt îmbrăcați în costume populare specifice zonei, pe cap poartă coifuri
confecționate din carton și decorate cu hârtie colorată, iar la brâu au săbii și clopote pentru a fi
auziți când se apropie de case. Ei se numesc „stegari” și interpretează o scenetă ce redă
momentul în care magii au aflat de nașterea Pruncului Iisus și de dorința lui Irod de a-l ucide,
numărul copiilor participanți fiind 4 (cei trei crai și Irod). Obiceiul în sine are puternice valențe
religioase, drept pentru care la intrarea în casa gazdei, stegarii colindă: ”Nașterea Ta,
Hristoase/Dumnezeul nostru/Răsărit-ai lumii, lumina cunoștințelor/ Că-ntru dânsa ceea ce
slujeau stelelor/De la stea s-au învățat/Să se-nchine ție soarelui dreptății/Și să te cunoască pe
tine/ Răsăritul cel de sus/Doamne, mărire Ție”, colindă ce se regăsește și în slujba de Liturghie
oficiată în ziua de Crăciun. La final, stegarii primesc mere, cozonac, bomboane și bani din partea
gazdei. După stegari vin colindătorii care sunt cete de băieți sau bărbați tineri care merg prin sat
alături de o mini – formație instrumentală, mai exact câțiva muzicanți (tobă sau dubă,
clarinet/saxofon și acordeon). Aceștia sunt numiți colindători și în fiecare casă unde sunt primiți
colindă câte o colindă și iau la joc femeile și fetele din casă. Gazda le oferă bani, țuică fiartă și
prăjitură, iar la unele case primesc și mâncare (sarmale, cârnați). Colindătorii poartă pe cap
căciuli din blană de miel cu flori cusute cu fir de mătase de diverse culori. În ziua de Crăciun,
colindătorii merg la biserică, unde sunt primiți de preot și cântă împreună cu cei prezenți la
Liturghie câteva colinde, după care își continuă colinda la celelalte case din sat. La câteva zile
distanță față de mersul prin sat cu colinda, aceștia organizează la căminul cultural din localitate o
petrecere sub formă de horă sătească, numită ”jocul colindătorilor”. La aceasta sunt invitați toți
sătenii care i-au primit cu colinda. Cu mai mulți ani în urmă, la jocul colindătorilor se stabilea
data nunților de peste an, oamenii consultându-se între ei în ce perioadă ar trebui să- și fixeze
data nunții, astfel încât să nu se suprapună cu a altor viitori miri din sat.

Marea majoritate a familiilor din sat în noaptea de Ajun așteaptă colindătorii și primesc
oaspeți (vecini, nași, fini, rude) fie din apropiere, fie din alte localități, iar în ziua de Crăciun
merg la biserică. După ce se întorc se ia masa de prânz în familie și se gustă din toate bucatele
pregătite pentru sărbătoare, după care se merge cu colinda la cei care te-au colindat cu o seară în
urmă. Este o sărbătoare a bucuriei și a comuniunii, a colindelor și a darurilor primite sub diverse
forme de la cei dragi și de la Dumnezeu.