UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT

MANAGEMENTUL ORGANIZAȚIEI

COMPONENTELE STRUCTURII OGRANIZATORICE

VASILE DRAGOȘ IONUȚ

BUCUREȘTI
2019
 Componentele structurii organizatorice

Management-ul poate fi definit ca “ştiinţa de a face lucrurile să meargă foarte bine la

costuri minime”. Persoana care se ocupă cu management-ul unei organizaţii se numeşte manager.

Managerul cunoaşte foarte bine aspectele privitoare la organizarea şi funcţionarea acesteia.

Management-ul presupune o gândire flexibilă, adaptată la schimbări. O persoană cu gândire
inflexibilă nu va fi niciodată un bun manager. Managerul nu este şi şeful unei organizaţii.

Managerul identifică punctele slabe, astfel încât obiectivele respectivei organizaţii să fie
îndeplinite cu costuri minime ceea ce înseamnă profituri maxime. Management-ul presupune
optimizarea activităţilor în sensul creşterii profitului. Managerul este persoana care trebuie să
rezolve cu costuri minime problemele apărute.

Structura organizatorică a unei întreprinderi se stabilește pe baza unor norme, reguli,

principii si documente oficiale.

Structura întreprinderii, componenta a structurii generale a unei societăți comerciale,

reflectă scheletul întreprinderii, modul de concepere, detaliere si implementare acesteia
influențând nemijlocit activitățile impuse de realizarea obiectivelor întreprinderii.

Structura organizatorică reprezintă ansamblul persoanelor, subdiviziunilor organizatorice

(direcții, compartimente etc.) și relațiile acestora orientate spre realizarea obiectivelor prestabilite
ale întreprinderii și este împărțită în:

a) structura de conducere sau funcțională;

b) structura de producție sau operațională.

În cadrul acestor părți se regăsesc componentele primare si anume postul, funcția,

compartimentul, relațiile organizatorice, ponderea ierarhica, nivelul ierarhic.

Postul este elementul primar al structurii organizatorice fiind alcătuit din ansamblul
obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilităților desemnate pe anumite perioade de
timp fiecărui component al firmei. Obiectivele postului se regăsesc în sistemul piramidal al
obiectivelor firmei. O alta componenta a postului este autoritatea formala sau competenta
organizațională ce poate fi ierarhica atunci când acționează asupra persoanelor și funcțională când
se exercita asupra unor activități.

În afara autorității formale, titularii postului dețin si autoritate profesionala exprimata de

nivelul de pregătire si experiență de care dispune o persoana.

Importanţa și complexitatea obiectivelor trebuie să găsească acoperire în sfera de

cuprindere a autorităţii (competenţei) şi responsabilităţii, în delimitarea şi exprimarea clară a
sarcinilor conferite executanţilor. Este ceea ce se cheamă metaforic „triunghiul de aur” al
managementului.

Elementul principal al structurii organizatorice este postul, fiind definit ca ansamblul

obiectivelor, sarcinilor, competențelor și resposabilităților ce revin unui salariat, organizat și
permanent, la un anumit loc de muncă.

Postul de munca reprezinta cea mai simpla subdiviziune organizatorica, fiind definit ca
ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor ce revin spre exercitare, in
mod regulat, unei persoane angajate in intreprindere.

Diviziunea muncii generează specialişti care trebuie coordonaţi. Această coordonare este
facilitată prin gruparea specialiştilor în compartimente sub coordonarea unui manager.

În concepţia clasică constituirea compartimentelor avea la bază funcţiunile organizaţiei:

cercetare-dezvoltare, producţie, comercială, financiar-contabilă, personal. Pornind de la aceste
funcţiuni s-au constituit compartimente care efectuează activităţile componente ale acestor
funcţiuni. În concepţia contemporană s-au diversificat modalităţile de constituire a
compartimentelor prin conceperea structurii organizatorice pe produs, pe clienţi, pe pieţe
diferenţiate pe zone geografice, a structurii matriciale şi în reţea.

Compartimentul de munca reprezinta o unitate organizatorica cu o structura mai complexa,

reunind sub aceeasi autoritate ierarhica un anumit numar de persoane, carora le revin permanent
spre exercitare sarcini bine precizate.

După modul de participare la realizarea obiectivelor firmei clasificarea compartimentelor

se face astfel: operationale - contribuie direct la realizarea obiectivelor firmei, ca de exemplu sectii
de productie, ateliere service, serviciu comercial, care se afla sub autoritatea ierarhica a unui
conducator; functionale - participa la fundamentarea strategiilor si politicilor firmei, ca de exemplu
departamente de cercetare-dezvoltare, financiar-contabile s.a.; acestea se afla in structura de
management a firmei.

După volumul și natura atribuțiilor și nivelul de delegare a autorității compartimentele se

împart în compartimente de baza (elementare), specializate în executarea unor activitati omogene,
cuprinzand, de regula, doua niveluri ierarhice și compartimente de ansamblu (complexe) care
grupează, sub o autoritate uniă, mai multe compartimente elementare și executanți.

Functia reprezinta factorul de generalizare a unor posturi asemanatoare din punct de vedere
al ariei de cuprindere, autoritatii, responsabilitatii.

Analizate dupa competente, responsabilitati si atributii functiile pot fi grupate în:

- Functii de conducere - caracterizate prin ponderea mare a competentelor, atributiilor,

responsabilitatilor implicate de exercitarea atributiilor sau functiilor conducerii
(previziune, organizare, coordonare, control, antrenare, evaluare).
- Functii de executie – a caror competenta se regasesc competentele, atributiile si
responsabilitatile, a caror desfasurare impune transpunerea în practica a deciziilor emise
de titularii functiilor de conducere.

Ponderea ierarhică este reprezentată de numărul de angajaţi care sunt în subordinea directă a
unui manager reprezintă ponderea ierarhică sau norma de conducere a managerului respectiv.
Ponderea ierarhică reprezintă aria de coordonare şi control atribuită managerului.

Mărimea ponderii ierarhice este influenţată de unii factori, cum ar fi: natura activităţilor,
pregătirea profesională, experienţa şi calităţile managerului, pregătirea profesională, calităţile şi
experienţa executanţilor. Dimensiunea ponderii ierarhice este diferenţiată pe niveluri ierarhice.
Mărimea ponderii ierarhice influenţează numărul de niveluri ierarhice şi numărul de manageri.

Nivelul ierarhic reprezintă totalitatea subdiviziunilor organizatorice situate la aceeaşi distanţă

ierarhică faţă de nivelul de vârf. Numărul nivelurilor ierarhice are o importanţă deosebită întrucât
reducerea acestora atrage după sine scurtarea circuitelor informaţional-decizionale, evitarea
distorsiunii informaţiilor şi creşterea operativităţii în conducere.
 Relaţiile organizatoriceca ca element al structurii organizatorice al unei societăți, instituţii sau
autorităţi publice constituie mulţimea legăturilor ce există între elementele structurii
organizatorice. Legăturile între posturi şi compartimente care unesc elementele structurii într-un
tot unitar reprezintă relaţiile organizaţionale. Ele pot fi relaţii de autoritate, cooperare, control,
reprezentare. Relaţiile de autoritate sunt ierarhice şi funcţionale.

a. Relaţiile de autoritate ierarhică se stabilesc între şefi şi angajaţii subordonaţi direct acestora.
Ele asigură unitatea de decizie şi acţiune a întregului organism.

b. Relaţiile de autoritate funcţională se stabilesc între compartimentele funcţionale (prognoză,

planificare, dezvoltare, marketing, managementul resurselor umane, financiar, vânzări ş.a.) şi cele
operaţionale. Autoritatea funcţională se bazează pe experienţa şi pregătirea de specialitate într-un
anumit domeniu. În baza relaţiilor de autoritate funcţională se emit indicaţii, regulamente şi se
acordă consultanţă de specialitate într-un anumit domeniu.

c. Relaţiile de cooperare se stabilesc între funcţii din compartimente diferite, situate la acelaşi
nivel ierarhic. Ele măresc operativitatea în soluţionarea unor probleme.

d. Relaţiile de control se stabilesc între persoane şi compartimente investite cu autoritate de

control asupra altor persoane.

e. Relaţiile de reprezentare se stabilesc între conducerea administrativă şi reprezentanţi ai

salariaţilor.
 BIBLIOGRAFIE

1. Cursul de management de la Vertical 4, după Luther Gulick, Notes on the Theory of

Organization
2. Explorarea funcțiilor economice ale consultanței în practicile inovative de management
în condițiile dezvoltării economice durabile, Tudor Ciumara, 2013, Institutul Național
de Cercetări Economice, ISBN 978-973-618-325-6
3. Hamel, G., Breen, B., 2010, Viitorul managementului, Publica, București.
4. Birkinshaw, J., Hamel, G., Mol, M., 2008, Management Innovation, Academy of
Management Review, Vol. 33, No. 4.
5. O. Nicolecu, I. Verboncu, Fundamentele managementului organizaţiei, Editura
Tribuna Economică, 2001
6. T. Moga C.V. Rădulescu, Fundamentele managementului, Editura ASE, 2004