Sunteți pe pagina 1din 20

UTILAJE PENTRU REDUCEREA DIMENSIUNILOR MATERIALELOR

CAPITOLUL 5

CONCASOARE CU VALŢURI

5.1 Caracterizare generală

Concasoarele cu valţuri sunt maşini destinate mărunţirii mijlocii şi fine.


Dimensiunea materialului la alimentare variază în funcţie de mărimea maşinii, între 30
şi 80 mm, iar cele ale materialului prelucrat între 1 şi 10 mm. Datorită dimensiunii
reduse a materialului prelucrat aceste utilaje sunt folosite şi ca mori, în special în
industria morăritului. În principiu, partea activă este alcătuită din doi cilindri, netezi
sau striaţi, care se rotesc în sens contrar, comprimă bucăţile de material şi astfel le
mărunţesc (fig. 5.1). Vitezele periferice ale cilindrilor pot fi egale sau diferite. În al
doilea caz, cilindri striaţi, la efectul de compresiune se adaugă şi efectul de forfecare,
favorabil în cazul materialelor moi.

Fig. 5.1 Schema concasorului cu valţuri


a - cu un cilindru mobil; b – cu ambii cilindri mobili;
1 – cilindri; 2 – cadru; 3 – lagăr fix; 4 – lagăr mobil; 5 – arc.

57
Cap.5. Concasoare cu valţuri

Pentru a preveni avarierea maşinii din cauza pătrunderii în spaţiul de lucru a


unor corpuri străine, lagărele unuia dintre cilindri se construiesc astfel încât să poată
aluneca în cadru, învingând rezistenţa unor arcuri calculate pentru preluarea apăsărilor
în regim de lucru normal (fig. 5.1, a). Practic, datorită variaţiei dimensionale şi de
duritate a materialului alimentat, în timpul funcţionării cilindrul mobil oscilează în
jurul poziţiei sale de mijloc. Rezultă astfel forţe de inerţie pe care maşina le transmite
fundaţiei şi care trebuie preluate de aceasta. Concasorul cu ambii cilindri mobili nu
mai prezintă acest neajuns deoarece construcţia este astfel echilibrată. Maşina este însă
mult mai complicată şi de aceea mai puţin utilizată. Prin folosirea unui separator
magnetic pe traseul alimentării, adică înaintea concasorului, acesta poate fi protejat de
materiale cu dimensiuni şi durităţi foarte mari.
Acţionarea concasoarelor cu valţuri, cu un singur cilindru mobil se poate face
în următoarele variante:
- prin curea, cu angrenaj intermediar şi cu angrenaj între cilindri (fig. 5.2, a);
- prin roată de curea separată, pe fiecare cilindru, adică cu două motoare electrice
fig. 5.2, b);
- prin intermediul arborilor cardanici, de la un reductor (fig. 5.2, c).

Fig. 5.2 Acţionarea concasoarelor cu valţuri


a – cu un motor; b – cu două motoare; c – cu reductor şi arbori cardanici;
1, 2 – cilindri; 3 – roţi de curea; 4, 5 – angrenaj intermediar; 6, 7 – angrenaj între cilindri; 8
– arcuri; 9 – motor electric; 10 – reductor; 11 – cuplaje cardanice

În funcţionare, datorită oscilaţiilor pe direcţie orizontală a cilindrului mobil,


distanţa dintre axele cilindrilor variază. În consecinţă, roţile dinţate (6 şi 7, fig. 5.2, a)
se construiesc cu dinţi de înălţime mai mare decât cea normală, care asigură
angrenarea pentru orice poziţie a cilindrului mobil. Construcţia din figura 5.2, c, nu
necesită dinţi cu înălţime mai mare decât cea normală care, prezintă unele neajunsuri,

58
UTILAJE PENTRU REDUCEREA DIMENSIUNILOR MATERIALELOR

cum ar fi determinarea scăderii randamentului, a uzurii accentuate şi care ridică


probleme de ungere.
În general concasoarele cu valţuri netede sunt utilizate pentru materiale dure,
până la σ rc = 1300 kgf / cm 2 cu dimensiuni maxime de 80 mm. Concasoarele cu
valţuri striate sunt folosite la concasarea materialelor cu maximum
σ rc = 700 kgf / cm şi dimensiuni mai mari de 80 mm deoarece striaţiile asigură
2

prinderea lor între cilindri. Dacă cilindrii sunt lungi atunci ei se uzează inegal şi relativ
repede. De aceea trebuie să existe un anumit raport între lungimea şi diametrul
cilindrilor, astfel:
- pentru materiale dure l / D = 0,3...0,7 ;
- pentru materiale moi l / D = 1, 25...1,5 .
La concasoarele cu valţuri gradul de mărunţire variază între valorile i = 3...4
la materiale dure şi i = 10...15 la materiale moi. Debitul masic variază între 3 şi 100
tf/h în funcţie de mărimea concasorului.
Pentru ca funcţionarea concasorului cu valţuri să se fac în bune condiţii este
necesar ca alimentarea cu material să se facă uniform pe toată lungimea cilindrilor prin
intermediul unor alimentatoare.
Concasoarele cu valţuri sunt maşini simple, sigure în exploatare şi durabile.
Nu este necesară deservirea de către personal cu calificare înaltă. Deşi consumul lor
specific de energie este mai mic decât cel al concasoarelor conice, acestea din urmă
sunt mai utilizate datorită debitului mai mare şi a gradului de mărunţire mai ridicat.

5.2 Mecanica concasorului

5.2.1. Unghiul de atac, α

Pentru a determina condiţia ca bucăţile de material să fie prinse între cei doi
cilindri se consideră, schematizat, o bucată de material de formă sferică cu diametrul
d . Asupra acesteia acţionează forţa de apăsare normală, N , a cilindrului care are
tendinţa de a ridica bucata de material spre exteriorul spaţiului de lucru şi forţa de
frecare, F , care are acţiune inversă, adică tinde să reţină materialul între cilindri (fig.
5.3).
Greutatea proprie a materialului se consideră neglijabilă faţă de cele două
forţe menţionate mai sus. Condiţia ca materialul să nu iasă dintre cilindri este:
2 N sin α ≤ 2 F cos α (5.1)

59
Cap.5. Concasoare cu valţuri

Dacă se ţine seama de


legătura dintre cele două forţe
F = µ N atunci:
tan α ≤ µ ⇒ α ≤ ϕ (5.2)
Unde: ϕ - unghiul de frecare
definit de relaţia µ = tan ϕ .

5.2.2. Relaţia dintre


diametrul valţurilor şi
dimensiunea particulei la
alimentare

Fig. 5.3 Forţa de sfărâmare ce


acţionează asupra bucăţii de
material rezultă prin însumarea
componentelor orizontale ale forţelor normală, , şi de frecare, F :
S = N cos α + F sin α = N cos α + µ N sin α = N ( cos α + µ sin α ) (5.3)
Pentru o valoare dată, constantă a distanţei s dintre valţuri, valoarea
unghiului α este funcţie de raportul dintre diametrul D al valţurilor şi dimensiunea
d a materialului înainte de mărunţire.
În triunghiul dreptunghic OAB se pot scrie următoarele relaţii geometrice:

D+d  D+s
2 2

  −  (5.4)
AB OB 2 − OA2  2   2 
α =
tan= =
OA OA D+s
2
sau
(5.5)
D+d 
2

tan α
=   −1
 D+s 
Dacă se înlocuieşte relaţia de mai sus în condiţia (5.2) se obţine:
(5.6)
D+d 
2

  −1 ≤ µ
 D+s 
Din această ultimă relaţie se poate determina diametrul D necesar al
valţurilor funcţie de valorile d , s şi µ date, după cum urmează:

60
UTILAJE PENTRU REDUCEREA DIMENSIUNILOR MATERIALELOR

d − s 1+ µ2 (5.7)
D≥
1+ µ 2 −1
Pentru cazul unui valţ de diametru, D , cunoscut, dacă se cunosc valorile
unghiului de frecare, ϕ , şi a distanţei, s , dintre valţuri, se poate calcula diametrul cel
mai mare pe care îl pot avea particulele de material la alimentare, astfel:
2 ( R + r ) cos α = 2 R + s ⇒
2 R cos α + 2r cos α = 2 R + s ⇒
2 R − 2 R cos α + s (5.8)
= 2r ⇒
cos α
D (1 − cos α ) + s
d=
cos α
D d
unde: R = şi r = .
2 2

5.2.3. Drumul parcurs de particulă în zona de mărunţire

Particulele, atunci când


ajung în contact cu valţurile, sunt
atrase în zona de mărunţire,
datorită forţelor de frecare (fig.
5.4). Dacă dimensiunea particulei
este d ea vine în contact cu
valţurile atunci când AB = d .
În continuare particula
este supusă acţiunii valţurilor
până ce trece de linia centrelor, Fig. 5.4
O1O2 . Drumul parcurs de Drumul parcurs de particulă în procesul de
mărunţire
particulă în zona de mărunţire este
AE.
Dacă se face notaţia AE = l atunci în triunghiul dreptunghic AFE , (în care
AC ⊥ EF ) se poate scrie teorema catetei AE=
2
EF ⋅ CE .
d −s
Deoarece EF = D ; CE = , atunci,
2

61
Cap.5. Concasoare cu valţuri

D(d − s) (5.9)
AE 2 =
2
de unde
D (5.10)
=l (d − s)
2
Din relaţia de mai sus rezultă că drumul parcurs de particulă în zona de
mărunţire depinde de diametrul valţului, dimensiunea medie a particulelor la
alimentare şi distanţa dintre valţuri.
Pentru evitarea încălzirii excesive a particulelor, drumul parcurs în zona de
mărunţire trebuie să fie cât mai redus, însă procesul de încălzire este în legătură directă
şi cu viteza medie a particulelor.

5.2.4. Calculul vitezei tangenţiale a valţurilor

Valţurile pot avea viteze tangenţiale egale sau diferite. Dacă se notează vR -
viteza tangenţială a valţului rapid, vL - viteza tangenţială a valţului lent, K = vR / vL -
raportul vitezelor tangenţiale, v=
o vR − vL - viteza relativă şi vm - viteza medie a
particulei în zona de mărunţire,
vR + vL (5.11)
vm =
2
atunci, în cazul valţurilor cu viteze tangenţiale egale ( vR = vL ) se pot scrie egalităţile
K = 1 ; v=
m v=
R vL ; vo = 0 , iar în cazul valţurilor cu viteze tangenţiale diferite
( vR > vL ) se poate scrie
vR (5.12)
=
K >1
vL
Rezultă viteza medie a particulei în zona de mărunţire

(1 + K ) = R 1 + 
vL v 1 (5.13)
vm =
2 2 K
iar viteza relativă are expresia
 1 (5.14)
vo = vR 1 −  = vL ( K − 1)
 K
Timpul de mărunţire se determină cu relaţia

62
UTILAJE PENTRU REDUCEREA DIMENSIUNILOR MATERIALELOR

l 2l (5.15)
=
t =
vm vR + vL
unde l este drumul parcurs de particulă în zona de mărunţire.

5.2.5. Debitul concasorului

Pentru calculul debitului


concasorului se consideră schema
din figura 5.5.
Volumul v de material
care trece printre valţurile
concasorului la o rotaţie completă
a acestora este egal cu volumul
unui paralelipiped dreptunghic
având laturile egale cu: lungimea
Fig. 5.5.
L a valţurilor, distanţa s dintre Schema pentru determinarea debitului
ele şi respectiv lungimea cercului, concasorului cu valţuri
adică π D (fig. 5.4). Astfel:
v = π ⋅D⋅L⋅s (5.9)
Debitul volumetric al concasorului este:
Qv = 60 ⋅ n ⋅ v ⇒ Qv = 60π nDLs [m3 / h] (5.10)
Unde n - turaţia valţurilor, [rpm].
Debitul masic va fi
Qm = ρ ⋅ Φ ⋅ Qv ⇒ Qm = Φ 60π nDLs ρ [kg / h] (5.11)
Unde: Φ - coeficientul de afânare;
ρ - densitatea materialului, [kg / m3 ] .

5.2.6. Forţele ce acţionează asupra particulei. Puterea de


acţionare a valţurilor

În regim staţionar zona de mărunţire dintre valţuri este umplută uniform cu


particule. În fiecare punct de contact al acestora cu valţurile , acţionează forţe orientate
după raza valţurilor. În timpul mişcării de rotaţie apar şi forţele de frecare, tangenţiale
la valţuri care determină pătrunderea particulelor în zona de mărunţire şi apoi spre
evacuare. Forţele radiale şi tangenţiale au puncte comune de aplicaţie. Valoarea

63
Cap.5. Concasoare cu valţuri

Fig. 5.6
Forţele ce acţionează asupra particulei au punctele de aplicaţie
A şi B

fiecăreia dintre acestea se schimbă, în funcţie de poziţia punctelor de aplicaţie din


zona de mărunţire. Valoarea minimă se înregistrează în momentul iniţial al prinderii
particulelor între valţuri, iar valoarea maxi-mă în momentul ieşirii din zona de
mărunţire.
Rezultanta forţelor normală, N1 , şi tangenţială, F1 , are punctul de aplicaţie în

(
A ∈ C1 O1 , D
2 ) ( )
iar rezultanta forţelor N 2 şi F2 în punctul B ∈ C2 O2 , D (fig.5.6).
2
Deplasarea uniformă a particulelor, în plane paralele, în procesul de
mărunţire, permite scrierea ecuaţiilor de echilibru, pentru sistemul de forţe ce
acţionează în plan şi un sistem de axe de coordonate ales convenabil. Se notează axa
centrelor O1O2 cu Ox . Se scriu următoarele ecuaţii:

∑ X 0=
= ; ∑Y 0 ; ∑=
M (F ) 0 (5.12)
Greutatea particulelor este foarte mică în comparaţie cu forţele menţionate
mai sus şi de aceea se neglijează.
În analiza forţelor se studiază separat două cazuri:
1. valţurile au viteze tangenţiale egale,
2. valţurile au viteze tangenţiale diferite.

64
UTILAJE PENTRU REDUCEREA DIMENSIUNILOR MATERIALELOR

Cazul I Valţuri cu viteze tangenţiale egale


Schema forţelor ce acţionează asupra particulelor este prezentată în figura 5.7.

Fig. 5.7
Schema de forţe ce acţionează asupra particulei în zona de
mărunţire

Ecuaţiile de proiecţie pe axele de coordonate sunt:


∑ X ≡ N cosα
1 1 − N 2 cos α 2 + F1 sin α1 − F2 sin α 2 =
0 (5.13)
şi
∑ Y ≡ N sin α
1 1 + N 2 sin α 2 − F1 cos α1 − F2 cos α 2 =
0 (5.14)
sau
N1 cos α1 + F1 sin α1 = N 2 cos α 2 + F2 sin α 2 (5.15)
N1 sin α1 + N 2 sin α 2 =F1 cos α1 + F2 cos α 2 (5.16)
Deoarece valţurile au diametrele egale şi se rotesc cu viteze tangenţiale egale
şi constante atunci N=1 N=2 N ; F= 1 F=2 F ; α=1 α=2 α . Astfel ecuaţiile (5.13) şi
(5.14) devin:
∑X =0 (5.17)

∑ Y = 2 N sin α − 2 F cosα = 0 (5.18)

65
Cap.5. Concasoare cu valţuri

Ecuaţia de mai sus se mai poate scrie:


α F cos α ⇔ N=
N sin= y Fy (5.19)
Dacă se descompun forţele N1 şi F1 pe axele de coordonate se obţin
=
componentele cos α1 ; N1 y N=
N1x N1= 1 sin α1 ; F1 x 1 sin α1 ; F1 y
F= F1 cos α1 . În
mod similar se descompun forţele N 2 şi F2 . Ecuaţia (5.19) scrisă pentru fiecare valţ
în parte devine
N1 y = F1 y (5.20)
N 2 y = F2 y (5.21)
Componentele N1x şi N 2 x , respectiv F1x şi F2 x acţionează în sensuri contrare
şi astfel se echilibrează reciproc. Atunci se poate scrie egalitatea
N1x + F1x = N 2 x + F2 x ⇔ N1 cos α1 + F1 sin α1 = N 2 cos α 2 + F2 sin α 2 (5.22)
Dacă se fac notaţiile
N1 cos α1 + F1 sin α1 =
R1 (5.23)
N 2 cos α 2 + F2 sin α 2 =
R2 (5.24)
se deduce faptul că
R=
1 R=
2 R (5.25)
Deoarece α=
1 α=
2 α
punctele de aplicaţie ale
rezultantelor R1 şi R2 , A ,
respectiv B se vor situa la
aceeaşi distanţă l faţă de axa
centrelor O1O2 (fig. 5.8).
Rezultantele R1 şi R2 sunt
coliniare şi paralele cu axa O1O2 .
Prin analiza funcţionării
valţurilor când vitezele
tangenţiale ale acestora sunt
egale, se poate determina sensul
forţelor rezultante aplicate asupra
Fig. 5.8 particulei în zona de mărunţire şi
Schema de compunere a forţelor astfel se obţine imaginea
solicitării la care aceasta este

66
UTILAJE PENTRU REDUCEREA DIMENSIUNILOR MATERIALELOR

supusă, solicitarea de compresiune.


Puterea necesară acţionării unui valţ, fără a considera frecarea din lagăre şi din
elementele transmisiei mecanice, este
D (5.26)
P1 = M ⋅ ω = R ω sin α
2
iar pentru ambele valţuri
=P 2= P1 RDω sin α (5.27)
Puterea necesară pentru mărunţirea particulelor, în cazul în care valţurile au
viteze tangenţiale egale, este proporţională cu forţa rezultantă pe valţ şi viteza
tangenţială. Unghiul de atac α determină poziţia punctului de aplicaţie a forţei
rezultante.

Cazul II Valţuri cu viteze tangenţiale inegale


Se consideră valţul 1 rapid şi valţul 2 lent, adică ω1 > ω 2 . Raportul vitezelor
va fi=K v=
1 / v2 ω1 / ω 2 . Asupra particulei vor acţiona forţele normale, N1 şi N 2 ,
orientate după direcţia radială şi forţele de frecare, F1 şi F2 , orientate după tangentele
în punctele de contact A , respectiv B (fig. 5.9 şi 5.10).

Fig. 5.9
Forţele cu care acţionează valţul rapid asupra particulei

67
Cap.5. Concasoare cu valţuri

Particula nu
poate trece prin zona
de mărunţire mai
repede decât punctul
de pe suprafaţa
valţului. Particula
pătrunde în zona de
mărunţire datorită
acţiunii forţelor de
frecare dintre aceasta
şi suprafeţele val-
ţurilor. Atunci, forţele
de frecare dintre
particulă şi valţul
Fig. 5.10
Forţele cu care acţionează valţul lent asupra particulei rapid sunt orientate în
sensul de rotaţie al
acestuia, iar viteza tangenţială relativă a particulei este orientată în sens contrar, adică,
în mişcarea ei, particula rămâne
în urmă faţă de punctul
corespunzătoare de pe valţul
rapid.
Particula are în zona de
mărunţire o viteză mai mare
decât viteza periferică a valţului
lent şi astfel se produce o
deplasare relativă a acesteia faţă
de valţul lent şi depăşeşte
punctul corespunzător de pe
suprafaţa valţului. În cazul
acţionării valţurilor prin
intermediul unui angrenaj, dinţii
Fig. 5.11 roţilor dinţate nu se uzează pe
Flancul activ al dinţilor se uzează în mod normal
flancul activ (fig. 5.11) al

68
UTILAJE PENTRU REDUCEREA DIMENSIUNILOR MATERIALELOR

sensului de rotire a valţurilor, ci


pe flancul opus (contrar
mişcării, fig. 5.12). Acest lucru
dovedeşte faptul că valţul lent
lucrează ca o frână.
În consecinţă forţa de
frecare aplicată particulei de
către valţul lent este orientată în
sens contrar mişcării valţului
(fig. 5.10).
Dacă la o anumită
viteză tangenţială a particulelor
între direcţiile forţelor rezultante
R1 şi R2 şi direcţiile forţelor
radiale N1 şi N 2 se formează
Fig. 5.12
unghiurile ϕ1 respectiv ϕ 2 , Flancul pasiv al dinţilor se uzează în cazul
atunci au loc relaţiile concasoarelor cu valţuri

N1 N2 (5.28)
=R1 = ; R2
cos ϕ1 cos ϕ 2
Suma momentelor forţelor ce acţionează asupra particulelor datorită valţului
rapid, în raport cu punctul O1 (fig. 5.9), este

(∑ M ) D D (5.29)
1 O sin α1 + Y1 cos α1
≡ R1l1 ≡ X 1
1 2 2
În mod similar suma momentelor forţelor ce acţionează asupra particulei
datorită valţului lent, în raport cu punctul O2 (fig. 5.10), este

(∑ M ) D D (5.30)
2 O sin α 2 − Y2 cos α 2
≡ R2l2 ≡ X 2
2 2 2
Dacă se face aproximaţia α1 ≈ α 2 atunci din ultimele două relaţii rezultă că
M1 > M 2 (5.31)
D D
În cazul în care Y2 cos α 2 = X 2 sin α 2 atunci din relaţia (5.30) rezultă
2 2
M 2 = 0 . În această ipoteză direcţia forţei rezultante R2 trece prin punctul O2 a

69
Cap.5. Concasoare cu valţuri

D D
valţului lent. În cazul în care Y2 cos α 2 > X 2 sin α 2 valţul lent lucrează ca o frână
2 2
asupra particulei.
Puterea necesară acţionării valţurilor, fără a lua în considerare frecarea în
lagăre şi din elementele transmisiei mecanice, este
- pentru valţul rapid
N1 D (5.32)
P= M 1ω= R1l1ω= ⋅ ⋅ ω1 ⋅ sin ϕ= N1v1 tan ϕ1
cos ϕ1 2
1 1 1 1

- pentru valţul lent


P2 = N 2 v2 tan ϕ 2 (5.33)
În ipoteza N1 = N 2 , puterea necesară acţionării valţului este
 v tan ϕ 2  (5.34)
=P N1v1 tan ϕ1 − N 2 v2 =
tan ϕ 2 Nv1 tan ϕ1 1 − 2 ⋅ 
 v1 tan ϕ1 
tan ϕ1 v
vo , tan ϕ1 = µ1 ,
Cu notaţiile v1 − v2 = = z şi 1 = K puterea devine
tan ϕ 2 v2
K−z (5.35)
P = N v1µ1
K
sau
K−z (5.36)
P = N vo µ1
K −1
Ultimele două relaţii sunt valabile în cazul acţionării valţurilor cu un singur
motor. În cazul acţionării cu două motoare, puterea necesară se determină cu relaţiile
 z K+z (5.37)
P1 N v1µ1 1 + =
=  N v1µ1
 K K
K+z (5.38)
P2 = N vo µ1
K −1

5.2.7. Fluxul energetic la valţuri cu viteze tangenţiale diferite

Concasoarele cu valţuri sunt mari consumatoare de energie. În cazul acţionării


cu un singur motor, transmiterea fluxului de energie este prezentată în figura 5.13.
Fluxul de energie preluat de arborele valţului rapid, VR , se transmite prin particulele
supuse mărunţirii valţului lent, VL , iar de aici, prin arborele acestuia şi angrenajul de

70
UTILAJE PENTRU REDUCEREA DIMENSIUNILOR MATERIALELOR

Fig. 5.13
Fluxul de energie într-un concasor cu valţuri

acţionare a valţurilor, revine la arborele valţului rapid, după care ciclul se repetă. O
parte din energie se pierde pentru învingerea frecărilor din lagărele valţului,
elementele transmisiei mecanice, etc.
Distribuţia fluxului de
energie primit de la motor este
prezentată în figura 5.14 unde
curba (1) arată consumul de
energie preluat de la reţea, curba
(2) arată consumul valţului rapid,
iar curba (3) consumului valţului
lent.
Din analiza curbelor
rezultă că la un regim înalt de
mărunţire particulele sunt
solicitate atât la forfecare cât şi la
strivire, iar fluxul de energie
transmis prin particulele aflate în Fig. 5.14
zona de mărunţire este Energia primită de la motor
neînsemnat, acoperind în general

71
Cap.5. Concasoare cu valţuri

pierderile de energie prin frecare din lagărele valţului lent. Forma curbelor
demonstrează că numai o parte din energia preluată de la reţea este consumată, iar
valţul rapid consumă mai mult decât această energie. Valţul lent lucrează în regim de
generator de energie, cedând-o valţului rapid.
În figura 5.15 se prezintă
diagrama consumului de energie .
Notaţiile au următoarele
semnificaţii:
1- energia consumată de la reţea
pentru acţionarea motorului
electric în sarcină;
2- pierderile de energie internă
corespunzătoare motorului
electric;
3- pierderile de energie în
Fig. 5.15 transmisia prin curele;
Diagrama consumului de energie
4- consumul de energie a valţului
rapid în procesul de mărunţire;
5- energia cedată de valţul lent valţului rapid;
6- energia preluată de valţul lent prin intermediul particulelor supuse mărunţirii;
7- consumul de energie la mărunţire;
8- consumul de energie pentru procesul de mărunţire propriu-zis;
9- consumul de energie pentru
învingerea frecărilor din lagărele
valţului rapid;
10- consumul de energie pentru
învingerea frecărilor din lagărele
valţului lent;
11- consumul de energie suplimentar
pentru asigurarea diferenţei dintre
vitezele tangenţiale dintre valţuri
( K > 1)
Fig. 5.16
Diagrama bilanţului energetic

72
UTILAJE PENTRU REDUCEREA DIMENSIUNILOR MATERIALELOR

Diagrama bilanţului energetic este prezentată în figura 5.16, unde:


1- consumul de energie a valţului funcţionând în sarcină, 80%;
2- consumul de energie a valţului funcţionând în gol, 20 %;
3- consumul de energie pentru mărunţire propriu-zis, 60%;
4- consumul de energie la presarea particulelor între valţuri, 19,2%;
5- consumul de energie la frecare particulelor între valţuri, 0,8%;
6- pierderile de energie în angrenajul valţurilor, 5%;
7- pierderile de energie prin frecare în lagărele valţurilor, 10%;
8- pierderile de energie în transmisia prin curele, 5%.

5.3 Construcţia concasorului cu valţuri

Figura 5.17 prezintă ansamblul unui concasor cu valţuri. Partea activă,


cilindrul, se execută în construcţie sudată. Pe arbore 2 se calează corpul 1, din fontă
cenuşie. Pe corp se montează bandajul 3, executat din oţel manganos sau fontă dură,
turnată în cochilie. Îmbinarea bandajului cu corpul este astfel făcută încât să fie
asigurate atât centrarea corectă cât şi transmiterea momentului de răsucire de la arbore
prin corp. Acest lucru se realizează pe suprafeţe conice. În acest scop, corpul şi
suprafeţele de aşezare ale bandajului se prelucrează corespunzător şi se utilizează inele
cu dublă conicitate 4, care se strâng cu tiranţii 5. Inelele 4 sunt, în fapt, pene inelare.
Este necesar ca fiecare valţ să fie echilibrat static şi dinamic.
Lagărele sunt echipate cu rulmenţi cu role conice 15, montaţi perechi.
Încărcarea lagărelor este egală cu încărcarea arcurilor, 11.
Alimentarea concasorului se face prin gura de alimentare 21, iar reglarea
distanţei dintre cilindri se efectuează cu ajutorul piuliţei de reglaj 13.
Cadrul concasorului se execută din laminate de oţel, în construcţie sudată.
Deşi concasoarele cu valţuri nu au mase în mişcare alternativă, este recomandat să se
prevadă volanţi, care contribuie la uniformizarea procesului de concasare. În cazul în
care maşina are roţi de curea pe arborii cilindrilor, ele pot fi construite astfel încât să
îndeplinească şi rolul de volanţi.
În cazul în care concasorul este folosit pentru producerea făinii, amplasarea lui
pe lanţul tehnologic este prezentată în figura 5.18.

73
Cap.5. Concasoare cu valţuri

Fig.5.17.

74
UTILAJE PENTRU REDUCEREA DIMENSIUNILOR MATERIALELOR

Fig.5.18

Mişcarea de rotaţie este transmisă de la motorul electric, printr-o transmisie


prin curele trapezoidale, la arborele 20. De la arbore, prin intermediul angrenajului

75
Cap.5. Concasoare cu valţuri

cilindric format din roţile dinţate 16 şi 17 mişcarea este transmisă cilindrului 1.


Cilindrul 6 este pus în mişcare de rotaţie de angrenajul cu roţile dinţate cu dinţi înalţi
18 şi 19.
Lagărele 8 ale cilindrului 1 sunt solidare cu cadrul concasorului şi deci fixe în
timpul mişcării. Lagărele 10 ale cilindrului 6 sunt montate pe glisierele 9 şi permit
astfel deplasarea pe orizontală a cilindrului în cazul pătrunderii în spaţiul de lucru a
unui corp cu duritate foarte mare.

76