Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Activitate extracurriculară
Giurgiulești 2018
Motto:'Viața poate fi înțeleasă doar prinvind înapoi, dar
trebuie trăita privind inainte'
Subcompetențele:
Dezvoltarea sentimentului de dragoste față de obiceiurile
neamului;
Obiective:
O1 Prezentarea unei serbări în stil național;
3.Bucate de post.
Cuprins:
4.Scenariul șezătorii
1.Sărbătoarea Sf. Andrei
Despre Sf. Apostol Andrei (30 noiembrie/13 decembrie) se spune că
era primul dintre ucenicii lui Hristos, frate cu sf. Apostol Petru, ucenic
al Sfîntului Ioan Botezătorul, care i-ar fi recomandat să-l urmeze pe Iisus
din Nazaret.
În enumerările apostolilor Andrei este menționat mereu între primii patru. Cu toate acestea, nu
se numără printre cei trei, pe care Iisus i-a tratat în anumite situații ca cei mai apropiați ai săi
(Petru, Iacob și Ioan).
Conform Evangheliei după Ioan cei doi fraţi, Petru și Andrei, erau originari din
Betsaida, localitate situată pe malul Lacului Genezaret. Aveau o casă în Capernaum
și erau de profesie pescari,alaturi de tatal lor.
Amîndoi s-au numarat printre "ucenicii" Sf.Ioan Botezatorul, ascultand timp indelungat
predicile acestuia în pustiul Iordanului, cu îndemnuri la pocăinţă şi cu proorocia despre venirea
lui Mesia. De la acesta a auzit Andrei cuvintele "Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul
lumii" (Ioan 1,29). A fost şi el martor, alături de alţi ucenici, la botezul Domnului şi la cunoscuta
convorbire dintre Iisus şi Ioan, întărindu-se în convingerea că Acesta era Mesia cel prezis
de prooroci. A doua zi după botezul Domnului în Iordan, Ioan Botezatorul statea pe ţărmul
acestui rîu cu doi dintre ucenicii lui, Andrei şi Ioan (viitorul apostol şi evanghelist), cărora le
spune din nou: "Iată Mielul lui Dumnezeu" . Auzind această mărturisire, cei doi ucenici au
pornit dupa Iisus, în dorinţa de a-L cunoaşte. Iisus i-a observat şi i-a întrebat: "Ce căutaţi?
" La care ei au zis: "Învăţătorule, unde locuieşti?" El le-a zis: "Veniţi şi veţi vedea".
Au mers deci şi au văzut,unde locuia şi au rămas la El în ziua aceea. Andrei a anunţat apoi
şi pe fratele său Simon Petru că "a găsit pe Mesia".
Chemarea lui Andrei la apostolie s-a petrecut ceva mai tîrziu. Este relatată de Sfîntul Apostol
şi Evanghelist Matei prin cuvintele: "Pe cînd (Iisus) umbla pe lîngă Marea Galileii, a văzut doi
fraţi, pe Simon, ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci
erau pescari. Şi le-a zis: "Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni”. Iar ei, îndată lăsînd
mrejele, au mers după El" .
După aceea, s-a întors în Grecia, consolidînd comunitățile creștine înființate de Apostolul Pavel
și de alti Apostoli, ajungînd pînî în Peloponezul grecesc,în orasul Patras, lînga Corint, Grecia.
Acolo a sfîrşit muceniceşte într-o zi de 30 noiembrie(posibil la vîrsta de 90 de ani). Nu se
cunoaste anul martiriului sau; unii istorici îl fixează în timpul persecuţiei împăratului Nero, prin
anii 64-67, alţii mult mai tîrziu, pe la sfîrşitul veacului
"apostolic",
în cursul persecuţiei împăratului Domiţian
Venerarea ca sfînt
Pe la anul 350 împăratul Constanțiu al II-lea (fiul lui Constantin cel Mare)duce moaștele
sfîntului Andrei la Constantinopol si le așează în Biserica Apostolilor. Acestea se păstreaza
întregi pînă în jurul anului 850, cînd împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul cedează
rugăminților locuitorilor din Patras si le înapoiază capul Sf. Andrei.
În anul 1208, în timpul Cruciadei a patra, relicvele au ajuns la Amalfi, în apropiere de Napoli,
fiind păstrate în domul San Andrea. În 1462 au fost duse la Roma, din cauza pericolului turcesc.
În secolul al XV-lea Papa Pius al II-lea a mutat relicvele Sf.Andrei în catedrala Sf.Petru
de la Roma. În anul 1964 capul sfîntului Andrei a fost înapoiat bisericii din Patras.
Este patron al Scoției (steagul scoțian reprezintă crucea sf.Andrei), al României, al Spaniei,
al Siciliei, al Greciei și al Rusiei.De asemenea, este patronul orașelor Napoli, Ravenna, Brescia,
Amalfi, Mantua, Bordeaux, Brugge, Patras etc.
Numele Andrei
Numele Andrei provine din greaca veche, care era lingua franca a Vechiului Orient: Andréas
stă în legatură cu andreia, "bărbăţie, îndrăzneală" (de la anér, andrós, "barbat") ,
deși Sfîntul Apostol Andrei era iudeu.
Forma curentă este Andrei (feminin: Andreea), cu diminutivul Andi(adeseori grafiat Andy,
după model occidental).
În vechime, limba romănă a cunoscut şi alte forme (Andrii, Andruţa, Andrieş,Andreica etc.),
unele disparute cu timpul, altele păstrate doar ca nume de familie.
Am plâns din nou, când a trebuit să mă despart cu trupul de voi! Hristos avea nevoie de mine în
alte locuri. „Doamne, sunt bătrân, de acum mă pregătesc să vin la Tine! Lăsă-mă să îmi
trăiesc ultimele clipe cu poporul acesta pe care îl iubesc și care mă iubește…”, am insistat, dar
Domnul avea alte planuri cu mine.
Din nou, la Tomis mă aștepta corabia. Frații au umplut portul. „Doamne, minunat ești Tu! Când
am venit eram singur, iar acum suntem o adevărată Biserică!”. Am pășit în corabie dar, de
fapt, nu m-am despărțit niciodată de voi. Gândul și rugăciunea la voi mi-au fost. Mă simt tată și
apostol al neamului vostru! Orice tată are bucurii și tristeți de la fiii săi.
Bucurii au fost multe, de fapt, cele mai multe! Când am văzut că nu v-ați lepădat credința în fața
popoarelor migratoare, care au fost cu sutele, că nu v-ați pierdut în marea islamică, mare care v-a
înconjurat timp 400 de ani, că ați păzit întreaga Europă, că ați ținut credința așa cum eu v-am
lăsat-o, curată și sinceră, deși au fost mulți care au vrut să o fure, că ați avut domnitori
sfinți: Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Neagoe Basarab, Mihai Viteazu, Miron
Barnovschi și Constantin Brâncoveanu, m-am bucurat că eu am fost ales să fiu apostolul
vostru!
Când am văzut că sămânța semănată de mine, la bătrânețe și cu multe lacrimi, rodește, a înflorit
în mine nădejdea că neamul meu românesc o să se mântuiască! Sămânța udată de mine în
pământul românesc a rodit și a umplut raiul cu sfinți.
Cimitirele voastre sunt pline de sfinții lui Dumnezeu, neștiuți de nimeni. Gropile comune de
pe lângă marile lagăre și închisori comuniste sunt pline de sfinți mărturisitori. Pădurile
voastre ascund cruci pusnicești încă necunoscute. Mănăstirile voastre, casele voastre sunt
înconjurate de sfințenie. De la Mitropolitul Iosif Naniescu „cel Sfânt al Moldovei”, la
părinții Vichentie Mălău și Ioanichie Moroi, la părinții Paisie de la Sihla și Cleopa, la
părintele Arsenie Boca, la mamele și bunicile voastre sfinte… Din plămada voastră s-au
născut Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Vulcănescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Eliade, Iorga,
Grigorescu și Tătărăscu…
Sunt nume la care sufletul vostru tresaltă! Și al meu tresaltă! Pentru că au răsărit din osteneală,
din muncă și prin lacrimi! După cum bine știți, au fost și întristări… dar, nu vi le mai amintesc,
că să nu stric inima voastră!
De fapt… de ce v-am scris… e să vă previn că vin zile grele pentru voi, ca neam
creștin! Sunteți la întâlnirea dintre Occident și Orient. La mijloc, între materialismul
occidental și mistica orientală. Să aveți grijă, ce alegeri faceți! Nu cumva să procedați ca
acel măgar care, nehotărât din care stog de fân să mănânce, a murit de foame la
mijloc. Aveți o comoară, credința și limba română la un loc, căci nu pot fi
despărțite! Amintiți-vă că numai la voi și doar în limba română, Dumnezeu este
numit drăguțu’ și bunuțu’, iar Născătoarea de Dumnezeu este Măicuța Sfântă!
Păstrați această comoară așa cum v-au lăsat-o bunicii și părinții voștri. Țineți-vă copiii
aproape de Cruce, ca să prindă Învierea!
Drag popor român creștin, măcar acum, în al treisprezecelea ceas, amintește-ți cine ai fost,
cine ești și unde poți ajunge. De câte ori vrei să calci dincolo de tradiția ta creștină, gândește-
te că un moșneag a plâns pentru tine la marginea mării, acum două mii de ani! Române drag,
credința ta s-a născut din lacrimi! Nu da cu piciorul la două milenii de pâine neagră,
amestecată cu lacrimi și suferință. Nu lăsa ca evlavia, râvna şi jertfa domnitorilor, a
strămoşilor şi a părinţilor noştri, a celor care au apărat de-a lungul a două mii de ani
patria şi această credinţă, să fie risipite.
„Nu uita că ești creștin,
Că în biserica din sat
Părintele Ioan te-a botezat.
(…)
Nu uita că ești creștin,
Că tatăl tău și mama ta
Bunicul și bunica ta
Te-au învățat dintotdeauna să fii bun!”
Al vostru, Părinte întru Evanghelie, Andrei Apostolul!
Sărbătoarea are mai multe denumiri: Andrei de Iarnă, Sîntandrei, Moș Andrei, Andrei Cap de
Iarnă, Ziua Lupului, Undrea, Îndrea. Este singura sărbătoare de peste an, care a dat
denumirea populară unei luni - decembrie, după cum știm în popor e numită - Îndrea, Undrea.
Se credea, că de la ziua Sf. Andrei începe iarna și pune stăpînire pe lume.Sfîntul Apostol
Andrei este, conform tradiției, primul, care a adus creștinismul pe meleagurile noastre. De
aceea, mai ales în zonele rurale, au existat şi înca se păstrează o multitudine de tradiţii,
superstiţii şi obiceiuri, în care elementul pagîn se imbină cu cel creştin.
Ziua Lupului . Conform unor ritualuri străvechi, de ziua Sfintului Andrei era celebrat Anul
Nou al dacilor, motiv din care aceasta zi mai este numită şi “Ziua Lupului” (după simbolul
dacic al lupului).În unele regiuni ale ţării sărbătoarea se numeşte “Lupăria”. În această zi, lupul
devine mai sprinten şi poate să întoarca gîtul, care îi e ţeapăn în restul anului -"îşi vede lupul
coada". El devine astfel primejdios nu doar pentru vite, dar şi pentru oamenii,care ies pe uliţă. În
noaptea de 29.11/2.12 spre 30.11/13.12, lupii se adună, iar Sf. Andrei – supranumit
“patronul lupilor”, împarte pradă pentru iarna, care vine.
Ajunul Sf.Andrei sau „Noaptea Strigoilor” Cine sînt strigoii? Sînt spirite ale morţilor, care nu
ajung în lumea de "dincolo" după înmormîntare sau refuză să se mai întoarcă "acolo" după ce
îşi vizitează rudele, la marile sărbători calendaristice.Strigoii morţi devin foarte periculoşi pentru
cei vii: iau viaţa rudelor apropiate, aduc boli, grindină şi alte suferinţe. Dupa relele provocate şi
locul unde activează, ei pot fi de apă şi de uscat,de vite şi de stupi, de ploi şi de foc. Ei
călătoresc pe Pămînt şi pe ape,strigînd şi miorlăind, călare pe meliţă, pe coada de mătură, pe
butoi sau în butoi. Prin unele părţi, se crede că aceşti strigoi iau coasele şi limbile de meliţă,pe
care le găsesc pe afară, prin curtile oamenilor şi se duc la hotare, unde se bat cu ele. Femeile au
grijă ca asemenea obiecte să nu fie lăsate afară. Se mai spune că ei dansează pe la răspîntiile
drumurilor, pînă la cîntatul cocoşilor. Ei se bat cu strigoii vii, adica cu strigoii-oameni. A doua
zi, aceştia se cunosc dupa zgîrîeturile ce le au pe faţă.Babele sau oamenii-strigoi, înainte de a ieşi
din casă pe horn, se ung pe tălpi cu untură.Adeseori ei trag şi clopotele pe la biserică.Cînd nu au
cu cine să se războiască, se duc pe la casele oamenilor, dar toate gospodinele au luat măsuri de
apărare: au mîncat usturoi, s-au uns pe frunte, pe piept, pe spate şi la încheieturile trupului. Au
uns ferestrele, usile, hornurile, scările, clanţele uşilor, boii si vacile la coarne, cleştele, lada şi
toporul. Pe alocuri,usturoiul este tăvălit mai întîi prin funingine. Unii astupa şi hornul sobei.
Dacă strigoii nu găsesc nici un loc pe unde să intre în casă, atunci caută să-i cheme afară pe cei
dinăuntru. Strigoiul vine şi strigă la fereastră:"Ai mîncat usturoi?". Dacă omul raspunde, îl
muţeşte; iar dacă tace, se duce în treaba sa şi încearcă pe la cei , care n-au mîncat usturoi. Prin
jud. Rîmnicul Sărat împotriva strigoilor şi străgilor, care ies de prin morminte şi vin de pocesc
pe oameni cu felurite boale, se ung lucrurile cu 9 fire de usturoi, mîncînd în acelaşi timp fiecare
om din casă cîte un fir, că vor scăpa de pocitura strigoilor, cărora nu le place usturoiul şi care
pentru aceasta, nu se pot apropia de casa unui om”. Se mai spune că atunci, cînd strigoii nu se
pot război între ei, încearcă să prindă un muritor şi să-i sugă sîngele. Pentru aceasta în „Noaptea
Strigoilor”, gospodinele au grijă ca toţi membrii familiei să mănînce şi să se ungă pe frunte, pe
piept, în spate şi la încheieturile trupului cu usturoi, precum şi uşile, geamurile şi hornul casei,
pe unde ar putea să intre strigoii.
Dacă vitele mugesc în noaptea de Sf. Andrei este semn că vin lupii. Pentru a le gospodarii fac o
cruce din ceară şi o lipesc la vite pe cornul drept. Pentru a se feri ograda de lupi şi de strigoi, se
ung cu usturoi parii gardului, drugii, cercevelele, pragul uşilor, ghizdul fîntînilor.
Pentru ca spiritele rele sa nu se cuibărească în case, femeile întorc seara toate oalele şi cănile
cu gura în jos.Scot din sobă cenuşă caldă de peste zi, pentru ca spiritele neliniştite să nu-şi
găsească adăpost la căldură. Alteori, împrăştie resturi de piine prin curte, pentru ca spiritele
flăminde să nu caute prin cămări de mîncare.
Tot în noaptea de ajun al lui Sîntandrei se îngroapă în grădină un drob de sare, alături de o
oală de lut umplută cu untură. Ulcica respectivă rămîne îngropată în pămînt pînă
la Sf. Gheorghe. În ziua acelui praznic, se dezgroapă cele două „leacuri”. Se amestecă untura
cu sarea şi cu această pomadă gospodinele ung ugerele vacilor şi mai pun şi în mîncare un
strop din acest leac, în fiecare zi, pînă la Sf. Gheorghe. Există convingerea că ritualul alungă
farmecele făcute pentru ca vacile să nu aibă lapte.
Un obicei, care atesta suprapunerea sărbatorii crestine a Apostolului Andrei peste Anul Nou
dacic este obiceiul atestat în Transnistria numit Bocetul Andreiului. Fetele, după
confecţionarea unei păpuşi din carpe, numita Andreiu, substitut al anului vechi, o aşează pe
laiţă (pat) ca pe un mort si o jelesc.
Noaptea de ajun precum şi ziua Sf. Andrei se crede că este prielnică anumitor
practici şi farmece de dragoste. Una dintre acestea este Păzitul usturoiului, un fel de serbare
nocturnă colectivă gen Revelion, cu mîncare şi băutură abundentă,la care bărbaţii neînsuraţi
vin cu căciulile pline cu căpăţîni de usturoi – în unele sate şi fetele aduc cîte trei căpăţîni,
toate se pun într-o covată pe care o femeie bătrînă trebuie s-o păzească toată noaptea la
lumina unei lumînări, ca să nu fie furată de strigoi, în timp ce tineretul petrece, bea, cânta şi
joacă. Dimineaţa, în curtea casei se încinge o horă, iar în mijlocul ei „este jucată” covata cu
usturoi de un flăcău. Apoi usturoiul este împărţit la toţi care au participat şi dus acasă cu
mare grijă, pus la icoane, folosit ca leac împotriva bolilor sau pentru descîntece şi vrăji.
Astfel în unele localităţi cînd fetele sosesc acasă de la Păzitul usturoiului, seamănă un căţel
de usturoi priveghiat toată noaptea, într-un cocoloş de aluat. După felul în care încolţeşte şi
creşte acest usturoi, se fac prognosticuri de măritiş.Acest ritual este deosebit de variat, în
funcţie de regiunea unde se practică.
În satele din Bucovina fetele ca să-şi vadă ursitul îşi pun seara sub pernă 41 de fire de grîu,
iar cînd se culcă spun: „ Voi, 41 de fire de grîu, eu voi adorm şi voi hodini,dar eu mă rog lui
Dumnezeu şă-mi trimită îngerul meu,cel ce mi-e dat de Dumnezeu”
Prin alte zone, felete se îmbrăcă cu cojoace şi se leagă la ochi. Dacă astfel reuşec să prindă
în staul oaie, este semn că nu se vor mărita, dacă prind însă berbecul,
fetele au să se căsătorească cît de curînd.
Unele fete, mai încearcă să îşi vadă viitorul soţ la miez de noapte. Aşezate complet dezbrăcate
între două oglinzi, în camera întunecoasă, cu cîte o lumînare în fiecare mînă, încearcă să
privească în oglindă din faţă pentru a vedea imagini reflectate din oglinda din spate. Se crede, că
prin faţa ochilor încep să se perinde scene de viaţă, că tînara îşi vede viitorul soţ sau, în unele
cazuri, că i se dezvăluie scene din viitor.
Altă vrajă în seara sf. Andrei:se ia o farfurie cu apă, în ea se picură 2 picături de ceara (bine să
fie din lumînarea prîmită de pomană la Ovidenie): una este fata, iar a doua este băiatul, la care
se gîndeşte. Ele se fugăresc prin apă: dacă se unesc se spune că o să fie împreună, dacă nu-.. Se
picură şi cîte cîteva picături cu numele flăcăilor, ce fac curte fetei.
Important să ţină minte numele fiecărei picături pentru a vedea finalul.
Tot pentru aflarea ursitului: fata curăţă un mar astfel încît coaja sa să fie cît mai lungă. Se
întoarce cu spatele spre uşă, aruncă coaja şi forma, în care s-a aranjat coaja, trebuie să
arate mai mult sau mai puţin ca o literă, şi aceste litere, doamne şi domnişoare, o să fie
literele, cu care încep numele ursiţilor.
-după reţeta clasică: se prepară colţunaşi umpluţi cu biletele pe care este scris,
în prealabil, numele mai multor băieţi! Cînd se fierb colţunaşii, primul colţunaş ce se ridică
la suprafaţa apei, se scoate. Se rupe – şi afli ursitul!
Fetele mai fac un colac din paine dospita, punand in mijlocul lui cate un catel de usturoi. Dus
acasa, colacul este asezat intr-un loc calduros, unde este lasat vreme de o saptamana. Daca
rasare usturoiul din mijlocul colacului, fata cunoaste ca va fi cu noroc. Daca nu rasare, fata se
intristeaza si spune ca va fi lipsita de noroc.
Tradiţia spune că se iau 12 cepe, care se duc în podul casei şi se lasă acolo pînă în seara
de Crăciun. Fiecărei luni a anului îi corespunde o ceapă. Cepele, care s-au stricat semnifică luni
ploioase cu grindină, iar cele, care au încolţit- luni favorabile pentru recoltă.
Pentru a vedea cum va fi anul ce va veni, se aduc în casa crenguţe de vişin, prun, măr sau
cireş şi se pun în apă. Dacă înfloresc pînă la Crăciun înseamnă că anul este roditor. În unele sate
din Oltenia copiii mlădiţele înmugurite la Sf. Vasile
fac din ele sorcove, pentru a-şi sorcovi părinţii şi neamurile.
Pentru ca să se afle cît de rodnic va fi următorul an se pun boabe de grîu într-o strachină
cu apă. Cît de des va răsări grîul, atît de bogată va fi recolta. Grîul sădit nu trebuie
aruncat după Crăciun,ci dat păsărilor.
La fel se face şi cu grîul, care este pus la încolţit pentru fiecare membru
al familiei.Cel al cărui grîu este frumos şi înalt se spune că va avea un an bun cu bani şi
sănătate.
Dacă în noaptea Sfîntului Andrei este senin şi cald, atunci vom avea o iarnă
blîndă, daca este ger, vom avea o iarna grea.
Dacă luna va fi plină şi cerul senin- iarna va fi cu moină.
Dacă luna va fi plină şi dacă cerul va fi întunecat,dacă va ninge sau va ploua -
peste iarnă vor fi zăpezi mari şi grele.
Sărbătoarea se ţine pînă la prînz, apoi se pot face unele munci şi mai ales nu se înprumută şi
nu se dă nimic din casă. Cei care nu respectă sărbătoarea se înbolnăvesc şi vor avea pagubă la
recoltă sau la vite.
În unele sate copiii sînt trimişi cu făina la răspîntie de drum.Se spune ca dacă dau ''de
pomană lupului'' aruncînd făina în cele 4 zări, lupii nu vor mînca vitele.
Dacă în familie sînt membri bolnavi, este bine să se aducă în casă o icoană cu sf. Andrei
pentru o grabnică însănătoşire.
În popor se spune că Sf. Andrei (Mos Andrei) este cel, care deschide frumoasa
lună a cadourilor.
Unele îşi fac de ursită cu 9 potcoave, 9 fuse, 9 ace, 3 cuţite şi 1 coasă, toate
înfierbîntate în foc. Dupa ce s-au inrosit, se scot afara, se sting în apă şi apoi se descîntă.
4.Scenariul șezătorii
Un elev în chip de fantomă: (umblă prin scenă)
Gosodina casei:
Of păcatele mele, păcate, iaca-i de acum ii seara da la mine de parcă nici nu e Sfîntul Andrei, ian
să ung eu ferestrele cu usturoi să nu intre vre-un strigoi. Să mai pune niște busuioc,să tămîi un
pic să mai sperii spiritile rele, că taaare mă mai tem de ele. Mai nu uitasem că astăzi vin flăcăii
și fetele din sat la mine la șezătoare, mă duc să le gătesc ceva .
Un elev:
Lele Ileana ești acasă că noi de acmu am venit.
Gosodina casei:
Acasă, acasă da pai unde să fiu la anii mei, stau acasă și aștept să veniți, hai intrați ședeți dragii
mei. Numai, vroiam să vă caut de lucru, da pai în astă seară de acum nu se mătură, nu se duce
gunoiul afară, nu se rînesc grajdurile, nimeni nu se piaptănă nu cumva să vă zgîrîiați, nu cumva
să vă zgărîiați. Nu se dă nimic de-mprumut. Așa că ședeți și hodinițivă, să vorbim, să glumim, să
cîntăm și să mai ghicim și pe ursit.
Usturoiul l-ați adus,săl păzesc eu toată noaptea.
Toți-da
Puneți-l în covată.
Un elev:
Dar acum lele Ileană hai să mai cîntăm:
Cîntecul ,, Lasă-mă la șezătoare,,
Un elev:
Știți ceva despre ziua de azi e ziua Sfîntului Andrei, iar Sfîntul Andrei este apostolul care a
propovăduit învățătura creștină pe pămîntui nostru românesc. Deaceia se bucura de mare respect
printre aceste locuri. Iar ziua lui de celebrare a înlocuit o zi în care se serba și se serbează încă
,,Divinitatea lup,,. Noaptea Sfîntului Andrei e importantă, căci acum începe ciclul de înnoire a
timpului. Și încă ziua Sfîntului Andrei se cheamă la români și ,,Ziua lupului,,.Și noi ca niște
adevărați creștini români vom sărbători după datina străbunilor noștri nu a Hollowen.
Un elev:
De Sfîntul Andrei vitele mugesc, caii nechiază, păsările țipă, căci vestesc lupul , lupul care se
apropie. Și-n astă zi lupul nu mai are gîtul țeapăn și deaceia-și vede coada, odată-n an.
Un elev:În ajunul sfăntului Andrei copii sunt trimiși cu făină la răscruci de drum,aruncănd făina
în cele 4 zări,să nu vină lupii ,să mănînce vitele.
Un elev:Dacă în familie sunt membrii bolnavi este bine să se aducă în casă o icoană cu
Sf.Andrei,pentru o grabnică însănătoțire.
Se mai spune că Sf.Andrei este cel care deschide frumoasa lună a cadourilor.
Un elev:
Să vă spun și o întîmplare, numai să fiu înțeleasă bine. Așa se spune că dacă îți scrie soarta ceva,
primejdia nu se poate îndepărta. Căci peste cele hotărîte nimeni nu poate trece în această zi. Se
spune că cică unui prinț i s-a ursit odată că va muri în ziua Sfîntului Andrei și el a plecat în alt
oraș să se ascundă în ziua aceia. Și acolo se-ntîlnise cu moartea care-i spuse: ,, Vai ce bine că te-
ntîlnesc, eram așa de obosită încît n-aș fi putut veni în orașul tău. Ha-ha-ha, ce bine că ești aici. ,,
Un elev:
Și eu știu o întămplare sau o poveste, cică un vrăjitor l-a sfătuit pe un boier să nu iasă din casă
de Sfîntul Andrei, căci va fi mîncat de lupi. Boierul s-a speriat de prorocire deaceia și- a făcut o
ladă din fier și se băgă în ea. A doua zi cînd veni servitorul ce să vadă? Cînd a ridicat capacul
lăzii de acolo țîșni un lup, iar în ladă plîngeau oasele boierului. Aveți grijă, aveți grijă.
Gospodina casei:
Ia mai lăsați cu poveștile astea triste, că eu de acum îs bătrînă și tot nu cred în ele, ia mai bine să
cîntăm: ( Cîntecul ,, La fîntînă la Georghiță,,)
Gospodina casei:
Da știți voi că azi noapte ies moroii și strigoii,care sunt spiritele ale morților ,care nu ajung în
lumea de dincolo după înmormăntare și pentru a scăpa de ei trebue să ungi cu usturoi ferestrele și
ușile.
Un elev:
Și matale li-ai uns lele Ileană.
Gospodina casei:
Da păi cum, înainte de a intra voi în casă am uns tot, și voi luați cîte un cățel de usturoi, să vă
apere de strigoi. Căci dacă intră strigoii în casă numai rele fac nemernicile: leagă sau iau puterea
bărbaților, fură sporul vitelor, strigă taurii ș-aduc lupii căci cu ei se joacă și urlă. Și toată noaptea
asta se face vrajă pe ursit, de dragoste, căutîndu-și de noroc sau făcînd farmece de răutate.(toți
iau cîte un cățel de usturoi )
Un elev:
Lele Ileană da păi noi de aceia și am venit la mata, să ne arăți niște vrăjitorii de ursit, care se
făceau pe vremuri, căci toate suntem nemăritate și dorim să ne vedem ursitul.
Gospodina casei:
Da păi v-arăt de ce să nu vă arăt căci și mie cineva mi-a arătat pe timpuri.
Luați încălțămintea și aruncăți peste cap a cui botul încălțămintei se uită la ușă acea fată
se mărită anul acesta, la care nu mai așteptă încă.
Un fir de busuioc așezat sub pernă face ca în vis să apară imaginea ursitului.
Înainte de culcare se pune sub pernă un pieptene și o oglindă și îți vei vedea ursitul în vis
Fata curăță un măr astfel încăt coaja să fie căt mai lungă.Se întoarce cu spatele spre ușă,
aruncă coaja și forma literei în care sa aranjat coaja,va fi prima literă din numele
ursitului.
Se ia o farfurie cu apă, în ea se picură 2 picături de ceară,una ești tu iar a 2 este baiatul la
care te găndești.ele se fugăresc prin apă,iar dacă se unesc se spune că veți fi înpreună.
Fetele își pun seara sub pernă 41 de fire de grîu și cand se culcă spun:Voi 41 de fire de
grău,eu voi adormi si voi odihni,dar mă rog lui Dumnezeu sa-mi trimită îngerul meu,cel
ce mii dat de Dumnezeu.
Un elev:
Da păi lele Ileană , numai la fete le arăți da nouă, ce degiaba am venit și noi aici.
Gospodina casei:
Vă arăt și vouă, ia-n mîncați din această turtiță. Luați și mîncați nu vă uitați că-i tare sărată.
Aceasta-i ,,turtița de Andrei,, o turtă foarte foarte sărată. Pe care o mănînci înainte de culcare.
Noaptea cel ce a mîncat-o se zvîrcolește cere apă și spune: Sfinte Andrei scoate chipul ursitului
în fața apei. Și noaptea prin somn trebuie să vezi pe ursita cum îți aduce apă să bei.
Un elev:
Ei da eu Lele Ileană cred că nu mai am noroc în viața asta, vorba ceia că ,, N-a pierdut nimeni
norocul să-l găsesc eu,,
Un elev:
Da pai cine să-l piardă, cică cel ce are noroc, îl ține cu dinții nu-l dă la alții.
Un elev:
Ei da păi fiecare cu norocul său trăiește.
Un elev:
La omul sărac nici boii nu trag.
Un elev:
Ce te plîngi nu știi că lăcomia strică omenia.
Un elev:
Aici nu-i vorba de lăcomie ci de sărăcie.
Un elev:
Ei eu cred că nu-i bogat cel ce are multe ci cel ce se mulțumește de puțin.
Un elev:
Ei mai bine sărac da curat.
Gospodina casei:
Lăsați măi băieți că nu averia îl face pe om ci omul averea. Vei găsi și tu o fată harnică și dacă vă
veți înțelege ve-ți face și avere . Că totu-i de la Dumnezeu lăsat, nimica nu se face fără voia lui.
Toți:
Așăi, așăi.
Un elev:
Stați băieți să vă spun ceva și eu.
Un elev:
Hai zii.
Un elev:
Mai demult un moș și-o babă,
Moșul gras și baba slăbă
Nu aveau dacă socoți, nici copii da nici nepoți.
Cine să fi ajutat de cădeau bolnavi la pat,
Într-o zi într-un sarai, moșu a prins un șoricel
Și ca la o supărare era gata să-l omoare,
Însă baba mai miloasă, l-a oprit copil în casă.
Bucuroși că au un fiu, moșu a cumpărat rachiu,
Mai apoi i-o dat și-un nume, ca oricărui om din lume.
Să nu-l roadă vreo pisică, i-o dat numele de Tică
Da vedeți voi dragii mei Tică avea un obicei
Pi-ntuneric, prin lumină, țuști la sacul cu făină.
Într-o seară pentru cină, baba o luat din sac făină.
Ș-o făcut o mămăligă.
Moșu iesă-n prag și strigă:,, Tică, Tică cina-i gata
Vin-o s-o cinezi cu tata.
Și tot strigă, și tot strigă, Tică-i hert în mămăligă.
Vezi năravul rău din tine, nu-și găsește lecuire.
Un elev:
Frunză verde de dudău,
Pe drumul ce merg eu,
De pe muntele Rarău
Nu-i fîntînă nici parău
Ca să-mi potolesc dorul meu,
Dorul de la inimioară
Nu mi-l potolește-o țară,
Numai mîndra într- o seară.
Toți: E-e-e-e-e-e
Un elev:
Parcă-nțeleg și eu ceva.
Un elev:
Ce înțelegi mă rog și tu.
Un elev:
Înțelegi și tu:
Ce mi-i drag pe lumea asta
Calul, pușca și nevasta.
Cu calul călătoresc,
Cu nevasta mă iubesc
Și cu pușca mă păzesc.
Gospodina casei:
Ei doamne vii gîndul tot la însurătoare mă feciori, mă.
Un elev:
Ei da păi leli Ileană ,atîtea fete frumoase adunate azi la voi în casă, de parcă e o grădină cu flori.
Gospodina casei:
Țineți minte ce vă spun eu: Femeia frumoasă e grijă în casă, femeia harnică e aceia care știe a
țese, a ține curat în casă numai cu ceia una ai voie la hodină nu cu cea străină, țineți minte !!!
Frunză verde, trei maline
Ascultați feciori la mine
Gura mea ce vă va spune;
Cînd veți merge la pețit
Nu vă uitați la argint,
Că argintu-i trecător,
Da urîta- pînă mori.
D-amu dacă-i Andriiu, ia-n să vedem cum vă va chema ursitul sau ursita, alegeți din punguță un
nume de fată sau băiat(și toți aleg o hîrtiuță pe care e scris un nume).
Un elev:
Hai mîndruță după mine
Că eu te voi ține bine;
Disculță nu te-oi purta,
Că tu singură ai umbla.
Și la moară nu te-oi lua,
Ti-oi pune după icoane
Numa de-ai putea de foame.
Toți: e-e-e-e-e-eeeeeeee
(Lelea Ileana aduce o oală cu pămînt și un pumn de boabe de grîu)
Un elev:
Leli Ileană ce vrei să faci cu boabele că nu-i cu semănatu azi, ce-i cu matale.?
Gospodina casei:
Știe baba, știe da mai este azi un obicei, că fiecare din casă trebuie să semene niște boabe de grîu
într-o oală și cum va răsări grîul așa va fi și anul: bogat sau sărac. Așa că cînd veți veni cu
colinda la Crăciun vom vedea cum au răsărit aceste boabe. Așa să fac și treaba asta, să nu uit.
Toți: Iaca cum a-a-a-a bine, bine.
Un elev:
Lele Ileană da mai știi obiceiuri că atătea ne-ai spus azi seară.
Gospodina casei:
Da păi cum mai este și așa obicei ca ,,păzitul usturoiului,, ,,bocetul Andreiului,, tot în noaptea
asta bătrînii se uitau la cer și proroceau cum va fi anul: bogat sau sărac, ploios sau secetos, pace
sau război și astă seară se fac rugăciuni, se bat matănii mai multe ca în alte seri.
Femeile nu torc cu o săptămînă înainte de Sf.Andrei ca să nu toarcă lupii în casă,de frică să nu se
supere Maica Domnului pe dînsele. E grea noaptea Sfîntului Andrei e tare grea.
Un elev:
Da știi lele Ileană am citit eu undeva că Sf. Andrei a fost mai întăi ucenicul lui Ion Botezătorul,
după acei a devenit unul din cei 12 apostoli. După înălțarea la cer a Mîntuitorului a primit darul
Duhului Sfînt și a plecat să propăvăduiască Evanghelia prin diferite țări. Și pentru acesta a fost
condamnat la moarte și a fost pus pe o cruce sub formă de x
Pe care a fost legat, nu bătut în cuie, legat așa cu capul în jos șapte zile și cînd a murit s-a
dezlănțuit o furtună grozavă cu ploaie,tunet, trăsnet cu întunericul pe tot pămîntul, și atuncea o
frică mare, mare a cuprins întrega lume.
Gospodina casei:
Știți băieți, sunteți bravo că cunoașteți și vă interesați de tradițiile neamului nostru, cît există
aceste obiceiuri vom fi și noi ca națiune pe acest petec de pămînt, așa că aveți mare grijă și le
transmiteți copiilor voștri.
Toți: bine, bine, n-aveți grijă.
Gospodina casei:
Acum să spunem împreună ,,Troparul Sf.Andrei.
Ca cel decât Apostolii mai întâi chemat,și verhovnicului frate adevărat,Stăpânului tuturor
Andrei,roagă-te ,pace lumii să dăruiască și sufletelor noastre mare milă.(toți din sală)
Gospodina casei:
Doamne ce repede a trecut seara Sf.Andrei,sa luminat de zi ,strigoii au fugit,usturoiul e
păzit,trebuie jucat și împărțit(un flacau joaca usturoiul in mijlocul horei)
Duceți acest usturoi acasă cu mare grijă punețil la icoane să vă apere de rele.
Da acum primiți cîte o gură de mîncare, că așa-i după obicei la sfîrșitul șezătorii gazda servește
cu bucate musafirii, așa că ospătați nu vă rușinați.
Oaspeții mulțumesc gazda.(,,Ici îmi place loc de casă,,)
Ici imi place loc de casă la ,la. la(la toate rândurile)
Dar dușmanii nu mă lasă
Ici îmi place să traiesc
Dar dușmanii mă opresc
La,la,la
Ici îmi place ca să joc
Dar dușmanii nu-mi fac loc
Doamne fă pe placul meu
Doborând dușmani mereu
La,la,la
Doamne fă din munte-o punte
Să treacă flăcai de frunte
Să dea mîina frași cu frați
De la Nistru la Carpți