Fișă de lectură

Autor: Bertolt Brecht

Titlul: Anna Fierling și copiii săi
Traducător: Tudor Arghezi
Prefață:V. Moglescu
Editura: Editura de stat pentru literatură și artă, an. 1958
Pag: 19-103

Condițiile socio-politice:
În primul rând, este vorba de un război religios (1618-1648) dintre catolici și protestanți. Lupta
intereselor politice e mascată prin niște cauze religioase.
Într-o stare de război, inevitabil că se instalează sărăcia, denigrarea morală și cea spirituală,
mizeria, și tot arealul trăsăturilor al unui om inconștient, confuz. Brecht, desigur, abordează
această problemă într-un mod sec și ironic, distanțat, prezentând starea societății așa cum este
și pledând împotriva războiului. Acțiunea e plasată în Suedia. Perioada în care se află
personajele le determină să aleagă între principii și supraviețuire, astfel încât nimic din ceea ce
gândesc sau fac, nu este ”corect, greșit”, e o lipsă de judecată și un cinism social de fapt. Autorul
își păstrează imparțialitatea față de personaje și le face să nu-și conștientizeze drama, tratând
lucrurile cumva mai firesc, lipsindu-le de exagerări, dar asta nu înseamnă că suferința lor e
mică, ci doar că pur și simplu e tratată cu
Personajele:
Anna Fierling cunoscută și ca Mutter Courage reprezintă un caracter strâns înfipt în viață, în
puterea de a depăși totul. Nimic nu e ”prea mult” de îndurat pentru ea. E prototipul omului care
își înhibă necazul, doar pentru a trăi. Mă întreb dacă această legătură cu viața pe care ține
morțiș să o aibă este condamnabilă sau nu, spre ex.în momentul în care fiul său, Schawitzerkas
este condamnat la moarte, ea alege să mintă ca să-și salveze pielea cu un calm foarte calculat,
deși aceasta ar fi fost singura soluție, asta în cazul în care moartea fiului, desigur era inevitabilă.
E dedicată copiilor săi și se zbate pentru supraviețuirea lor, dar e lipsită de spiritul matern. Este
silită practic să aleagă între a fi o mamă devotată sau o negustoreasă în vreme de umilință și
sărăcie. Se situează între demnitate și lașitate, spre ex: ea nu fură, dar nu-și condamnă fiul când
acesta jefuiește gospodării. Războiul i-a anihilat cumva iluziile și proiecțiile ei despre o viață mai
bună, căci în tinerețe zicea” Eu slugă? Nu! Destinul mi-e croit și n-am să fiu a primului venit”.
Poate că Anne e conștientă de depravarea lumii în care trăiește, însă ea nu îsi propune s-o
schimbe, ci doar s-o accepte, ca să poată pur și simplu exista.
Kattrin: Cred că acest personaj e singurul care se lasă profund afectat de cele întâmplate. E
frumos visul ei de a-și întemeia o familie și de a ține în brațe un copil. Năzuiește să iubească, să
se consacre unui cămin care să-i aparțină. Războiul i-a furat visul, întrucât în copilărie a lăsat-o
mută, iar mai apoi, violată și mutilată. E foarte sensibilă, nimeni nu își dă seama despre ce
gândește sau se întâmplă în capul său, însă tot ce vrea este să-i aibă pe cei dragi alături și să nu
fie o povară pentru ei. Are un soi de demnitate și e lipsită de scrupule și meschinități. Moartea ei
o definește întru totul: cu frică și curaj, avertizează locuitorii din sat de asaltul trupelor
imperiale.
Schawitzerkas: e un personaj naiv și tontovan, fiind fiul cel mai mic al Annei. Față de fratele
său, el năzuiește să se termine războiul, să aibă parte de pace. Lucrează ca și casier la al 2-lea
regiment finlandez. Este omorât din cauza unii cutii cu bani, pe care a tot ascuns-o.
Eilif: Este prototipul omului infectat de ideologia războiului, ușor influențabil înspre violență și
impertinență. De mama sa e privit cu ochi buni, fiind chiar considerat un erou pentru anumite
fapte ce demonstrează contrariul. Eilif nu are grija moralității, el fură, omoară, își bate joc de
oameni în perimetrul acestei situații politice: războiul. E plin de hazard și destul de curajos, e o
fire mai aventurieră. Are o relație bună cu Anna, căci înainte de moarte- pe care nu prea o
regretă,dorește să-și vadă mai întâi mama.
Bucătarul: Este foarte profitor, cinic și seducător. Nu știu dacă interesul său pentru Anne
pornește dintr-o intenție sinceră sau dintr-o nevoie de a supraviețui mai ușor în război, căci ea
este o femeie puternică, hotărâtă, care nu l-ar lăsa nici pe el să se prăpădească. Are o afinitate
pentru un limbaj mai galant și șiret.
Predicatorul: Prin acest personaj, cu siguranță, Brecht își expune viziunea sa despre religie și
război. A propăvădui prin religie războiul, sau prin război religia sau a ține cont de una când
există celălalt, e absurd și fără niciun rost. Predicatorul e un om fără coloană vertebrală, cum s-
ar spune. Încearcă s-și ascunde trecutul față de Anne, căci știe că nu e cel mai virtuos om.
Yvette: o femeie ușuratică, care se pliază ușor pe mersul războiului și profită cel mai mult din
asta.

Idei:
Desigur că marea nedumerire după lectura piesei e atitudinea pe care un spectator ar trebui s-o
aibă față de Anna Fierling, pentru că într-adevăr, e un personaj controversat. Dar tocmai prin
asta, se definește imaginea omului în situația critică, unde legile moralității cunoscute nouă se
anulează și apar altele și desigur, pentru a exista trebuie să fii crud și realist
deopotrivă:”Însuflețirea noastră, scânteia noastră ni le-au cumpărat. E ca plângerea mea. Dacă o
fac, îmi stri negustoria.”

Citate:
”De-o parte voinicie, de alta pleavă”
”Fără curaj, oamenii săraci se scufundă”
”A poporului care visează un singur lucru: bere și chef”