Sunteți pe pagina 1din 108

16

zentarea atentå a raporturilor dintre libertatea cetåÆilor


flictelor prin punerea lor în scenå, inclusiv prin repre-
esenÆialå în perspectiva noastrå – de gestionare a con-
dimpotrivå, el poate oferi o ilustrare perfectå a funcÆiei –
perceput ca o negare a realitåÆii cetåÆii clasice. Aproape
de Alexandru çi de succesorii såi nu ar trebui så fie
fictiv çi retoric al vieÆii acestor cetåÆi în lumea dominatå
elenisticå çi în cea romanå. Caracterul în bunå måsurå
teatralå: de exemplu, aceea a rolului cetåÆii în lumea
care ar putea fi mai bine surprinse în aceastå perspectivå
Existå, în sfîrçit, alte componente ale istoriei cetåÆii
litatea cetåÆii fårå a-i înÆelege imaginarul.
ne obligå så ne gîndim cå nu ne este dat så sesizåm rea-
nioase existå, fårå îndoialå, o înrudire constitutivå, care
mimat çi simbolic. Între toate aceste spectacole inge-
noctoni, în sfîrçit, la Atena, ostracismul, acest tiranicid
çi pentru Eleutheria, eroizare çi culte publice pentru tira-
råsturnårii tiranilor: culte publice pentru Zeus Eleutherios
teatralitatea instaurårii lor15 çi simbolismul invadator al
atît de evident, încît îmi este suficient så reamintesc
lumea greacå la sfîrçitul epocii arhaice sînt un exemplu
complexitate çi artificiu. Crizele tiranice care au sfîçiat
funcÆionare printr-o punere în scenå superioarå prin
cu realitåÆi violente, cetatea îçi regåseçte buna sa
al cetåÆii este întrerupt brutal de forÆe care îl confruntå
De altfel, de fiecare datå cînd acest spectacol politic
a lumii greceçti.
pînå la urmå particularitatea culturalå cea mai frapantå
ca problematicå, a femeilor, a tinerilor, a stråinilor, este
prin excluderea, mereu problematicå, mereu înfåÆiçatå
ninÆå corpul politic atît în centrul, cît çi la marginile sale,
simplu –, dramatizarea surselor de conflict care ame-
ColecÆie coordonatå de CRISTIAN PREDA politicå – adicå, de cele mai multe ori, omenirea pur çi
çi a anxietåÆilor care definesc pînå la urmå umanitatea
Aceastå complexå punere în scenå a contradicÆiilor
devine un instrument privilegiat al anchetei noastre14.
acelaçi timp izomorf çi complementar cu agon-ul politic,
grec se impun ca fireçti; acest spectacol de gradul doi, în
SOCIETATEA POLITICÅ euristicå a teatrului în înÆelegerea universului politic
ZOE PETRE
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
Coperta colecÆiei: DAN PERJOVSCHI proprie, çi tocmai de aceea confruntarea trebuie så fie
IlustraÆie: Chorå 674, Muzeul de la Acropole, Atena ritualizatå10. Dar, încå în Iliada, cåderea din discurs în
încåierare nu e uçor de evitat.
În ultimå instanÆå, pivotul acestei puneri în scenå
politice este inventarea votului. SchiÆatå probabil la
început spontan, în adunåri în care, asemenea celei din
cîntul al 2-lea al Iliadei, se vede cine råmîne pe loc çi cine
se îndepårteazå nemulÆumit. Formalizat la Sparta cu
ocazia reformelor din secolul al VII-lea, precizat o datå cu
cheirotonia atenianå în secolul al V-lea 11, votul majoritar
exprimå pe deplin aceastå sublimare prin spectacol a
confruntårilor care puteau oricînd diviza cetatea. Pentru
cå ce altceva este numårarea de da çi de nu, dacå nu o
evaluare, înainte de începerea luptei, a forÆei fiecårei
facÆiuni? La Sparta, susÆinåtorii celor douå opinii adverse
se separau fizic, regrupîndu-se, unii la dreapta, ceilalÆi la
stînga. Dacå unul dintre cele douå grupuri este mai
numeros, el este çi mai puternic: prin urmare de ce så se
înfrunte un risc previzibil în luptå? E mai simplu så se
renunÆe la ea çi i se atribuie de la bun început victoria
facÆiunii mai numeroase.
Desigur, acest mecanism elementar cunoaçte o
evoluÆie în termeni care îi sînt proprii; mai ales – printr-o
ZOE PETRE gîndire din ce în ce mai abstractå çi susceptibilå så
CETATEA GREACÅ måsoare riguros prin numår12 – prin impunerea ficÆiunii
ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR dupå care, dacå una dintre cele douå tabere este mai
© Editura Nemira, 2000 numeroaså cu o singurå unitate, ea este proclamatå
victorioaså. Dar natura însåçi a înfruntårii prin vot nu se
Comercializarea în afara graniÆelor Æårii fårå acordul editurii este interziså. modificå în mod esenÆial, aça cum dovedeçte constanÆa
unui vocabular al conflictului, chiar al conflictului råz-
Difuzare: boinic, în descrierea vieÆii politice, cu ale sale staseis (în
S.C. Nemira & Co, Str. Popa Tatu nr. 35, sector 1, Bucureçti sensul de facÆiune), cu victoriile çi cu înfrîngerile sale.
Telefax: 314.21.22, 314.21.26 Prima exprimare perifrasticå a conceptului incipient de
Clubul cårÆii: C.P. 26-38, Bucureçti democraÆie – versul celebru din Rugåtoarele lui Eschil
care evocå mîna atotputernicå a demos-ului, demou
e-mail: editura@nemira.ro kratousa cheir, a cårui voinÆå suveranå se exprimå
www.nemira.ro plethunetai, printr-un vot majoritar – este, de fapt, de-
scrierea unei scene de vot în adunarea cetåÆenilor13. Este
ISBN 973-569-437-9 semnificativ så remarcåm çi cå, în confruntarea politicå,
13
14

boiului, aceastå altå imagine de sine a oricårei polis.


seçte unitatea mai ales în violenÆa împårtåçitå a råz-
Aça cum se întîmplå în sacrificiu, cetatea îçi regå-
neascå, deci politicå.
çi de distribuÆie care fac din polis o comunitate ome-
vizibile de peste tot, punînd în scenå riturile de separare
misterele lor, ci în faÆa sanctuarelor, în jurul altarelor,
rituri de iniÆiere ascund ceea ce nu am încetat så numim
virilor: nu în secretul incintelor sacre, unde doar cîteva
membrilor såi, în spaÆii în care cetatea se expune pri-
faÆå de zei çi faÆå de animale, cum reafirmå çi egalitatea
statutul cetåÆii oamenilor, påstrînd distanÆa optimå çi
acest spectacol al violenÆei împårtåçite, reafirmå mereu
le explicå, cît çi în sacrificiile închinate zeilor. Sacrificiul,
vizibilå, atît în sårbåtori, în miturile care le întemeiazå çi
fårå încetare de o polis care se afirmå ca unicå çi indi-
tuitå de dezbaterea politicå, este, de altfel, compensatå
Aceastå rupturå simbolicå în corpul cetåÆii, consti-
magistraturilor exercitate în cetate.
care enunÆå într-o manierå explicitå regulile rotaÆiei
ca atare este un decret – faimosul decret din Dreros –
normativ dintr-o cetate greacå care a ajuns pînå la noi
care are înså partea sa de semnificaÆie, primul act
probabil datoritå hazardului descoperirilor, un hazard
ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR scåpat anul acesta. Este cu totul remarcabil faptul cå,
vor exercita anul urmåtor o magistraturå care le-a
CETATEA GREACÅ oricînd cå vor cîçtiga mîine ceea ce au pierdut aståzi, cå
atît pentru indivizi cît çi pentru facÆiuni, care pot spera
puterea çi i se supune: aceastå alternanÆå este valabilå
mereu „data viitoare“. Fiecare, la rîndul såu, exercitå
çi în dezbaterea çi în acÆiunea care decurge din ea, existå
înfrîngere fårå speranÆå, iar în rotaÆia magistraturilor, ca
cå dacå orice supunere la vot este o victorie, nu existå
triva înfruntårii sålbatice: este vorba despre timp. Pentru
fie o protecÆie, în acelaçi timp solidå çi flexibilå, împo-
Un alt factor esenÆial face ca aceste mecanisme så
un vot unanim.
în lumea cetåÆii ideale evocate de tragedie, el tinde så fie
Zoe Petre acest kratos biruitor este un vot majoritar, chiar dacå,

ZOE PETRE

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

Versul din Eumenidele lui Eschil în care cetåÆenii sînt


chemaÆi la solidaritatea implicatå de mache, båtålia cu
duçmanul comun, ca antonim pentru înfruntårile sålba-
tice ale påsårilor care månîncå din propria lor carne,
dovedeçte cå, dincolo de cuvintele care opun în mod
irevocabil råzboiul çi råzboiul civil, existå perceperea
faptului cå cetåÆenii au acces la stasis doar prin condiÆia
lor de råzboinici, dar çi sentimentul cå råzboiul „bun“,
cel care adunå toÆi fiii în ajutorul cetåÆii care i-a hrånit,
este o alternativå puternicå la discordie. Råzboiul este
locul unde dorinÆa de luptå, Ares-ul nemilos çi setea de
victorie, pot çi trebuie så-çi gåseascå funcÆia lor politicå
çi legitimå.
Existå înså, cel puÆin în epoca clasicå, în primul rînd
la Atena, un instrument simbolic al cetåÆii care o con-
firmå a contrario. Aici, spectacolul politic însuçi este pus
sub semnul întrebårii printr-o punere în scenå de gradul
doi: este vorba de teatru. FuncÆia catharticå a specta-
colului, prin care cetatea în întregul såu îçi regåseçte
solidaritatea, contemplînd, cutremuratå de milå çi de
groazå, punerea în scenå a propriilor violenÆe virtuale, sau
exorcizînd aceste violenÆe prin deriziune çi prin rîsul în
comun, råmîne pînå la urmå destul de greu de explicat
numai în termenii unei psihologii colective sau în cei ai
antropologiei ritualurilor. Dacå acceptåm, totuçi, så
recunoaçtem caracterul politic prin excelenÆå al teatrului,
dar çi teatralitatea constitutivå a politicului – adicå omo-
logia fundamentalå dintre teatru çi cetate, faptul cå
aceastå punere în scenå expiatorie a violenÆei politice
prelungeçte, reia, redefineçte teatralitatea esenÆialå prin
care cetatea însåçi se construieçte ca reprezentare a
conflictelor - înÆelegem mai bine de ce agon-ul dramatic
este o funcÆie esenÆialå a instituÆiilor politice ale cetåÆii.
Desigur, violenÆa teatrului este, în tragedie ca çi în
teatrul comic, o violenÆå prin procurå. Dar, dacå accep-
tåm cå drama nu este un complement al cetåÆii, ci
reversul såu, contrariul såu simbolic, dacå acceptåm o
Lucrare apårutå cu sprijinul viziune teatralå a universului cetåÆii, atît funcÆia cathar-
MINISTERULUI CULTURII ticå çi formativå a teatrului în cetate, cît çi funcÆia

15
9 8

V-lea. Demersul care urmåreçte reconstituirea imaginii retoricå, cel puÆin din punct de vedere statistic: un
dupå începuturile filozofiei politice, la finele secolului al conceptul sau categoria mentalå de polis pare mai degrabå
mai uçor de surprins tocmai prin absenÆå pînå mult sau colectivå a grecilor, rolul primordial îl va fi jucat
NoÆiunea de polis îçi påstreazå acest mod de a fi cel De altfel, întrebarea dacå, în acÆiunea individualå
absenÆei acelei juste måsuri întruchipate de polis4. savante, funcÆia lor abstractå se dezvoltå mai precis.
peÆii, nu sînt altceva decît imagini ale excesului sau ale aceastå viaÆå difuzå, chiar dacå, în textele oficiale sau
toarei Circe, peçtera lui Polifem, cel care-çi devora oas- reziduale, ci çi continuå, în limbajul curent, så tråiascå
lotofagilor, alunecarea spre animalitate în Æinutul vråji- concepte nu numai cå poartå în ele propriile conotaÆii
fi putut eventual så o îmblînzeascå. Uitarea în Æinutul politic abstract îçi instaleazå conceptele. Pentru cå aceste
fåcea manifestå natura sålbaticå pe care doar cetatea ar acest joc neîncetînd în momentul în care vocabularul
acceptînd incestul ori refuzînd sacrificiul destinat zeilor, jocul mai multor sfere semantice interferente sau opuse,
o viaÆå agrestå, ignorînd munca cîmpului, sau chiar cuvînt esenÆial al limbii care nu poate fi înÆeles decît prin
cetatea nu exista, sau, cel puÆin, nu exista încå, çi unde o lungå protoistorie: timp de secole, acesta este un
evocarea unei lumi de la hotarele oikumenei, în care surselor sale. Cåci în elaborarea noÆiunii de polis existå
(polis) se întrevedea adesea prin contrariul såu, prin restituirea, în amonte de concept, a premiselor çi
important så spunem cå, începînd cu Odiseea, cetatea a le da o definiÆie unicå. De aceea, pare indispensabilå
ethos-ului cetåÆenilor-råzboinici3; este înså la fel de a descîlci semnificaÆiile lor întrepåtrunse, dacå nu pentru
pentru Tirteu, cetatea era unicul izvor çi judecåtor al çi în instaurårile lor succesive în imaginar, måcar pentru
cetåÆenii såi erau kasignetoi, fraÆi simbolici2, sau cå, så le înÆelegem în densitatea diacronicå a realitåÆii lor
Desigur, trebuie så reamintim cå, pentru Archiloc, con- care au ele însele o istorie foarte lungå, çi pe care trebuie
prin refuzurile, prin incompatibilitåÆile çi lacunele sale. ales atunci cînd este vorba despre obiecte ale istoriei
mentalå de polis s-a låsat înÆeleaså mai ales a contrario: ultim al termenului: un demers cumulativ, necesar mai
cum se întîmplå cu orice predicat identitar, categoria unui demers care nu se opreçte asupra acestui stadiu
fecte epistemologii, ne dåm seama foarte repede cå, aça oricårui alt concept, pare de aceea mai utilå adoptarea
Dacå acceptåm så mergem pe drumul acestei imper- În analiza conceptului polis, ca çi poate în cea a
istorii. sens strict, preconceptuale.
fiecare moment densitatea çi profunzimea întregii sale fiecare ocazie, polisemiile sale atît de vii, chiar dacå, în
cluster de semnificanÆi çi de semnificaÆi, care restituie în mai puÆin, capabili så restituie cuvîntului polis, cu
mentalå la concept –, ci ca o structurå complexå, ca un greaca veche era limba maternå – ei sînt, mai mult sau
anticå nu într-o perspectivå linearå – de la categoria mai multå spontaneitate din partea celor pentru care
necesar så vedem aceastå noÆiune crucialå pentru lumea multiplelor sale contexte. Pentru cå – fårå îndoialå cu
tele sale decît ca entitate autonomå. Este prin urmare difuzå çi plurimorfå, a sensului acestui cuvînt çi a
cuvîntul tråieçte mai curînd din dialogul cu anteceden- zilele noastre, au totuçi o înÆelegere funcÆionalå, deçi
lizatå, conceptualizatå, în discursul filozofiei politice, Autorii antici, ca çi cei care continuå så-i citeascå în
a unui concept univoc. Chiar în utilizarea sa specia- care så le explice o datå pentru totdeauna.
(polis), decît pornind de la utilizarea constantå çi preciså infinita varietate a cetåÆilor reale într-o formulå unicå
în funcÆie de o reprezentare globalå çi colectivå a cetåÆii al V-lea çi al IV-lea în ce priveçte mijloacele de a epuiza
dru cel Mare sau împåraÆii romani, acÆionau mai curînd decît cei care redactau decretele ateniene din secolele
everget oarecare, demos-ul atenian sau milesian, Alexan- çi aceea a diferenÆei specifice, çi cå nu ståm mai bine

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE

ai poporului lor çi ai cosmosului, organizeazå spec- Cuvînt înainte


tacolul unei autoritåÆi „nepereche“ în lumea oamenilor.
Cetatea – cetatea greacå, înainte de cea romanå – are
înså particularitatea cu totul unicå de a fi nu reprezen-
tarea unei puteri singulare care triumfå definitiv prin
victoria sa asupra haosului, asemenea regelui Marduk,
cel care triumfa periodic împotriva monstrului Tiamat,
ci punerea în scenå a unui agon, a unei întreceri, care
opune pe oameni semenilor lor çi care are ca råsplatå Prezenta culegere de studii adunå laolaltå texte pe care le-am
çi premiu puterea politicå în polis. conceput çi le-am scris de-a lungul a mai bine de treizeci de ani: unele
Dincolo de porÆile cetåÆii, haosul stå mereu la pîndå, mai naive, altele – cum se çi cuvenea unei acumulåri constante de expe-
dar cetatea însåçi este un ansamblu de reguli de înfrun- rienÆå çi de reflecÆie – mai sofisticate. Ceea ce m-a surprins alcåtuind
tare çi de alternanÆå. InstituÆiile cetåÆii nu mai come- acest volum este înså cå, pe drept sau nu, nu må simt stînjenitå de nici
moreazå ciclic, în ceremonii religioase, victoria care-l unul dintre ele. Este o mare bucurie, çi, dorindu-mi, fireçte, ca eventualii
consacrå pe rege; ele organizeazå în fiecare zi spectacolul cititori så nu må contrazicå întru totul, råmîn oricum cu aceastå
satisfacÆie a lucrului corect çi cît mai bine fåcut.
strict politic al divizårii çi înfruntårii între egali, puterea
fiind partea cîçtigåtorului, tot aça cum concursurile Am låsat de-o parte oarecum aleator cîteva, puÆine de altfel, dintre
panelenice pun în scenå spectacolul unui råzboi între studiile pe care le-am publicat din 1962 pînå azi: douå articole despre
campioni veniÆi din toate colÆurile lumii greceçti. Alune- sofiçti, primele tipårite, pentru cå mi s-au pårut mai pedante decît
carea inverså, de la jocuri la spectacolul politic, victoriile restul (la debut, oricine, cred, vrea så arate peste måsurå ce çtie); un
olimpice funcÆionînd deseori ca preambul la exercitarea text mai amplu despre „Cei çapte...“, despre care am publicat oricum
un comentariu împreunå cu buna mea prietenå Liana Lupaç; un text
tiranicå a unei puteri instaurate prin viclenie çi violenÆå,
despre Broaçtele lui Aristofan, în speranÆa unei exploråri mai ample
dovedeçte omologia dintre cele douå planuri. Çi, dacå a universului comediei. Am låsat oricum multe proiecte începute çi
întrecerile atletice sînt un råzboi stilizat, instituÆiile neterminate, dar nici ideea de Opera omnia nu m-a ispitit, la drept
politice ale cetåÆii sînt stilizarea råzboiului civil. vorbind, prea mult: superstiÆie?
Modul în care cetatea înfåÆiçeazå înfruntårile, în
primul rînd prin scoaterea în evidenÆå a raporturilor de Nu am modificat aproape deloc textele faÆå de prima lor ediÆie, în
afarå de faptul cå, exceptînd trei dintre ele, este vorba de traducerea
forÆe între magistraÆi çi Consiliu, între acest Consiliu çi lor în limba românå – o muncå pe care mai tînårul meu prieten
adunarea cetåÆenilor, în dezbateri, publice prin definiÆie, Alexandru Niculescu çi-a asumat-o cu un devotament afectuos çi cu
care înlocuiesc prin cuvinte violenÆa facÆiunilor adverse, o råbdare de benedictin pentru care nu am cuvinte så-i mulÆumesc.
tot aça cum ea înfåÆiçeazå deciziile la care poate duce Aça cum mulÆumesc Editurii Nemira çi lui Cristian Preda pentru
acest duel al discursurilor, prin afiçarea vizibilå a iniÆiativa alcåtuirii acestui volum; fårå concursul lor perseverent,
inscripÆiilor care rezumå opiniile opuse çi decizia finalå aceastå carte nu ar fi existat. Am intervenit pe alocurea, doar acolo
a demos-ului, poate fi citit ca o punere în scenå a stårii unde textul sau notele mi se påreau din cale-afarå de stufoase pentru
un cititor fårå o formaÆie de clasicist. Nu pretind cå, în aceastå formå,
de stasis. Prin punerea în scenå a violenÆei imaginare çi
studiile mele s-ar adresa nemijlocit unui alt public decît cel cåruia
prin dezbaterea politicå, cetatea evitå, ceas de ceas, vio- le-au fost sortite iniÆial. Dar råmîne un fapt acela cå temele investi-
lenÆa realå care pîndeçte aceste adunåri de pairi, unde, gate se referå sistematic la fapte de culturå, al cåror interes intrinsec
dupå pråbuçirea palatelor miceniene, nu mai existå un pentru un public mai divers decît clubul mult prea exclusiv prin
arbitru unic çi atotputernic care så-çi impunå legea dimensiunile sale, al clasiciçtilor.

12 5
7 10

tate, comunitate, parteneriat – este la fel de dificilå ca de arbitraj8; dupå cåderea palatelor din epoca bronzului,
çi inatacabile, cå alegerea genului proxim – stat, socie- s-a nåscut din pråbuçirea çi absenÆa acestor mecanisme
s-a ajuns la formularea unei definiÆii unice, conceptuale mecanism de gestionare a conflictelor. Cetatea greacå
repede seama cå, de la Platon çi Aristotel pînå la noi, nu violenÆa nelegitimå çi sålbaticå, propune propriul såu
În ceea ce priveçte noÆiunea de polis, ne putem da permiÆînd o distincÆie fårå greç între violenÆa legitimå çi
istorice. conflictului în societate“7. Orice stat este un sistem care,
putea spune chiar modul de utilizare al conceptelor Gestul inaugural al politicului este „recunoaçterea
ele în sine, çi vizeazå de fapt natura însåçi, funcÆia, am çi în instalarea acestor mecanisme de solidaritate.
Grecia, de cunoçtinÆele noastre particulare, aça cum sînt cetatea anticå nu este mai originalå decît în inventarea
izvoarelor antice, ci dincolo de Antichitate, dincolo de aça cum scria Pierre Vidal-Naquet6. De altfel, nicåieri
obiect al dezbaterii nu se mai situeazå în interiorul tårilor: cetatea funcÆioneazå ca o maçinå anti-tragicå,
înÆelegerea conceptului de cetate anticå, adevåratul sisteme coerente de sublimare a violenÆei çi a înfrun-
ce nu are – sau ce are prea puÆinå importanÆå – pentru solidaritate civicå; înseçi instituÆiile reale ale cetåÆii sînt
tuirea acestui dosar, atunci cînd se hotåråçte ce are çi o ideologie, un apel neîntrerupt çi profund neliniçtit la
poziÆiile sale de metodå, ce nu pot fi neglijate. La consti- imaginarul cetåÆii este în primul rînd çi în mod invariabil
discuÆiei despre polis, dar are çi partea sa, chiar presu- Archiloc la apelurile solemne ale lui Eschil, nu doar
dublå: ea se situeazå în parte în interiorul dosarului Dacå privim mai de aproape, de la kasignetoi ai lui
Problematica unei astfel de dezbateri este totuçi violenÆå legitimå: nomou bia, cum spunea deja Solon5.
disciplinelor noastre1. så acÆioneze în interiorul unei comunitåÆi altfel decît ca
în discuÆie la fiecare moment de cotiturå în istoria cetatea este, în mod esenÆial, ceea ce împiedicå violenÆa
însåçi definiÆia conceptului de „cetate anticå“ a fost puså umbra sålbaticå a discordiei çi a înfruntårilor fratricide:
cel puÆin cu Fustel de Coulanges – dacå nu cu Aristotel –, mai bine decît atunci cînd crizele sale fac så aparå
noi çi de perspectivele care-i sînt proprii. Astfel, începînd în propria ei negare. Cetatea nu se defineçte niciodatå
înÆelege så-çi redefineascå termenii în funcÆie de faptele cetåÆii o virtualitate ameninÆåtoare care o poate arunca
aceastå dezbatere dovedeçte cå fiecare generaÆie de istorici V-lea atenian, cu tragedia, cå existå în însåçi urzeala
acestui concept crucial pentru întreaga Antichitate; în mod implicit, apoi mai explicit, începînd din secolul al
reluarea, una cîte una, a tuturor pieselor din dosarul În sfîrçit, gîndirea greacå va recunoaçte, la început
examineze mai îndeaproape noÆiunea însåçi de polis prin dificilå orice definire univocå a conceptului.
Recent a fost lansatå o dezbatere care-çi propune så nu existå culturå în afara cetåÆii – çi prin aceasta face
animale, då astfel culturii un sens extrem de restrictiv –
cetatea este faÆå de om ceea ce natura este faÆå de
naturii. Celebrul zoon politikon al lui Aristotel, dupå care
expresia privilegiatå, chintesenÆa însåçi a culturii opuse
treptatå faÆå de natura sålbaticå, fåcînd astfel din polis
care relateazå istoria inventårii cetåÆii printr-o distanÆare
noaçte în propriul såu trecut un „înainte de“ çi un „dupå“
Lui „altundeva“ îi råspunde „odinioarå“: Grecia recu-
Spectacolul cetåÆii aceastå perspectivå, adevårata sa importanÆå.
În loc de introducere: cetåÆii pornind de la antonimele sale îçi gåseçte, în

ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

Cercetarea lumii antice are particularitatea unei foarte severe labilitatea puterii în lumea conduså de basilees, atît de
discipline çi a unei tradiÆii academice multiseculare. Tocmai de aceea, dureros resimÆitå de Hesiod, dovedind incapacitatea
exigenÆele de informare çi regulile interpretårii sînt excepÆionale ca
elitelor råzboinice de a stabili, ele singure, o lege unanim
rigoare çi acribie. Cu atît mai mult se cuvine så fie respectate aceste
norme interne constrîngåtoare dacå autorul propune – aça cum må
recunoscutå, a impus inventarea unui ansamblu de
flatez cu gîndul cå am fåcut-o în paginile care urmeazå – o lecturå mai instituÆii care så Æinå seama de realitåÆile divizate ale
puÆin ortodoxå a faptelor de civilizaÆie anticå, ceea ce impune mai puterii.
multå, nu mai puÆinå stricteÆe în argumentare. Aceste instituÆii au sancÆionat o nouå împårÆire a
rolurilor politice, atît între nobili råzboinici çi oamenii de
Cartea aceasta este compuså din cercetåri pe care le-am între-
rînd, cît çi în interiorul elitei, supuså regulilor din ce în
prins mai bine de 30 de ani, aça cå adunå çi un numår corespunzåtor
de datorii de gratitudine ale autoarei. Am deprins regulile foarte stricte ce mai stricte ale colegialitåÆii çi anualitåÆii instituÆiilor
ale meseriei de la profesori de excepÆie, cårora le-am exprimat în repe- puterii. Ele çi-au asumat astfel råspunderea pentru orice
tate rînduri, çi în paginile care urmeazå, recunoçtinÆa mea. O datorie surså majorå de confruntare: administrarea spaÆiului,
aparte de gratitudine pe care trebuie s-o evoc e cea faÆå de entitatea care era în primul rînd påmînt arabil, chora – juråmîntul
colectivå a SocietåÆilor de Studii Clasice din România. Din 1956, acest arhonÆilor atenieni, prin care aceçtia se angajau så ga-
grup care a reunit, mai bine de trei decenii, competenÆe ilustre çi ranteze proprietåÆile cetåÆenilor în timpul anului lor de
entuziasmul fidel al tuturor celor care credeau în importanÆa studiului
exercitare a puterii, exprimå foarte clar aceastå vocaÆie
lumii greco-romane a reprezentat pentru generaÆia mea un spaÆiu de
excelenÆå çi un spaÆiu de libertate fårå de care nu ne-am fi putut esenÆialå a cetåÆii – dar çi Æesåturå urbanå, spaÆiu public,
forma. De multå vreme, Studiile Clasice – societatea, dar çi revista ei, cåi de acces çi fortificaÆii. Aceleaçi instituÆii çi-au asumat
care a publicat cu generozitate cele mai multe dintre contribuÆiile råspunderea timpului – succesiune normatå de sacrificii
adunate în acest volum – sînt reprezentate în chip eminent de profe- çi sårbåtori religioase, de magistraÆi cu mandat anual, çi,
sorul I. Fischer, cåruia se cuvine så-i mulÆumesc aici pentru dåruirea cel puÆin la Atena, calendarul lunar al pritanilor – pentru
cu care s-a îngrijit mereu de progresul çtiinÆific al fiecåruia dintre noi. a ajunge, printr-un sistem de publicare a decretelor, ca çi
Lor se cuvine înså så le adaug aståzi pe cei care mi-au fost alåturi, çi
prin monumentele comemorative çi ceremoniile colective,
fårå afecÆiunea råbdåtoare a cårora aceste pagini nu ar fi putut så fie
nici gîndite, nici scrise. Mai întîi cei dispåruÆi: tatålui meu, Emil
la o asumare a råspunderii memoriei: phoinikomnamones
Condurachi, i-am dedicat – ca profesor – un studiu cuprins în chiar la Argos çi grammateis la Atena sau în alte pårÆi stau
acest volum, dar se cuvine så-l amintesc aici pentru infinita afecÆiune mårturie pentru aceasta. Toate aceste inovaÆii sînt
çi încredere profesionalå çi umanå cu care mi-a fost mereu aproape. råspunsuri specific greceçti la ameninÆarea unui conflict
Çi lui Grigore Moisil, unchiul meu, i-am închinat cîteva pagini, cu admi- violent care poate, în orice moment, så destrame Æesåtura
raÆie çi dragoste. Le alåtur aici numele mamei mele, Florica Moisil, fragilå a comunitåÆilor omeneçti, çi probabil cå în acest
care, pînå în 1977 cînd ne-a påråsit, mi-a Æinut locul cu o dåruire sens Nicole Loraux are dreptate så spunå cå cetatea s-a
unicå în mii de obligaÆii familiale çi casnice, al soÆului meu, Aurelian
Petre, care m-a încurajat cu o admiraÆie nemeritatå dar constantå. Nu
nåscut din stasis9.
le sînt mai puÆin îndatoratå celor prezenÆi – cei doi fii ai mei, Dan çi Aç spune chiar mai mult. Toate formele de putere
Dinu, care au suportat de multe ori cu înÆelegere çi stoicism absenÆele anterioare experienÆei greceçti sînt puneri în scenå ale
mele din spaÆiul matern, çi care, cu timpul, mi-au devenit interlocutori unei puteri fårå alternativå, imposibil de contestat fårå
intransigenÆi çi extrem de stimulativi. Aç fi fericitå dacå nu doar a risca tulburarea ordinii cosmice: puterea regilor din
aceastå paginå liminarå le-ar fi o lecturå agreabilå. Orientul Apropiat, vicari ai zeului, puterea faraonilor
Bucureçti, 7 aprilie 2000 egipteni, puterea prinÆilor, wanakes, din epoca mice-
nianå, a regilor asirieni çi persani – un lung cortegiu de
suverani aleçi de cåtre zei, dacå nu zei ei înçiçi, ståpîni

11
29

a expresiei personalizate. Ego al lui Hesiod nu are, desigur,


sodice ori genealogice ale compoziÆiei çi inovaÆia majorå
dominat de tensiunea între modalitåÆile tradiÆionale, rap-
punde structurarea ambivalentå a discursului poetic,
ale elenitåÆii pe care-l reprezintå opera hesiodee îi cores-
reevaluare a tradiÆiilor mitice, religioase çi de reflexiune
çi pe planul formal al compoziÆiei. Efortului personal de
colectivitatea garantå, çi se manifestå în egalå måsurå
reazå similar cu cel social, între autonomia individualå çi
Astfel formulat, raportul poet-auditoriu se structu-
apel la justiÆia popularå“44.
tutela aristocraticå, „ceea ce ne face så ne gîndim la un
recitarea într-o adunare popularå încercînd så scape de
supune cu destul temei cå Munci çi zile subînÆelege
opera lui Hesiod este o argumentare; s-a putut pre-
Fårå a fi înså un discurs politic de tip solonian43,
deloc metaforic al noÆiunii de discurs.
oral al comunicårii precizînd çi mai mult caracterul direct,
auditoriu cåruia i se adreseazå – aspectul predominant
uman sau divin, ci niçte d i s c u r s u r i presupunînd un
sînt niçte meditaÆii singulare despre sensul universului
raport. Într-adevår, nici Munci çi zile çi nici Teogonia nu
hesiodice, cît çi forma çi structura lor presupun un atare
raport implicit cu colectivitatea. Atît materia poemelor
lutizatå çi nu existå, în fapt, decît condiÆionatå de un
De bunå seamå, aceastå autonomie nu poate fi abso-
nomice viabile, chiar dacå mereu ameninÆate.
pe planul creaÆiei spirituale, unei realitåÆi social-eco-
de elaborare autonomå, personalå a mitului care råspunde,
dezmoçteniÆi42; poemele lui sînt dovada unei capacitåÆi
exprimå revolta sau pesimismul mizantrop al unor
Hesiod nu este un p o e t a l h i l o Æ i l o r41 çi nu
totalitåÆii componenÆilor ei.
liticå de polis implicå un statut social comparabil al
conçtiinÆa acestui fapt, tot aça cum structura social-po-
tuirile ideale ale cetåÆii ce stå så se constituie exprimå
raporturile dintre oameni de fiica lui, Themis40. Alcå-
nizator al cosmos-ului care este Zeus, reprezentat în
sînt condiÆionate de supunerea faÆå de principiul orga-

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

1958 çi idem, „Gemeinde und Herrschaft. Von den „aliate“ çi monarhii atotputernici ai momentului. Pentru
Grundformen griechischer Staatsordnung, I“, SAWW cå cetatea este aceea care primeçte çi publicå „scrisorile“,
235(3), 1970, cu råspunsul lui V. Ehrenberg, „Von den nu edictele regilor elenistici sau ale imperatorilor romani;
Grundformen griechischer Staatsordnung“, SHAW 1961 = cetatea este aceea care le consacrå acestora, prin vot,
Polis und Imperium, Zürich, 1965, pp. 105-138. O contri-
culte çi sanctuare, çi care le oferå daruri aça-zis benevole
buÆie marxistå deosebit de nuanÆatå aduce J.-P. Vernant,
„Remarques sur la lutte de classe dans la Grèce ancienne“, – care se ocupå, de fapt, de punerea emfaticå în scenå a
Eirene 4, 1965, pp. 5-19. prieteniei çi a reciprocitåÆii în interiorul unui raport de
3. J.-P. Vernant, op. cit., p. 7. forÆe vizibil asimetric, dar care trebuie så fie gestionat cu
4. E evident cå un terminus ad quem al acestui proces nu subtilitate la nivelul imaginarului.
poate fi stabilit; cf. M. Austin çi P. Vidal-Naquet, Economies Doar atunci cînd acest spectacol al puterii se va re-
et sociétés en Grèce ancienne, Paris, 1972, p. 54 çi urm. duce la un singur actor înveçmîntat în purpura impe-
(NA: Pe tot parcursul volumului, secolele menÆionate sînt rialå, în faÆa unor spectatori care nu pot face altceva
înaintea erei creçtine, dacå nu existå o altå menÆiune.) decît så-i adore imaginea, violenÆa efectivå va prelua
5. Cum se çtie, cuvîntul polis apare în epopee, dar nu cu çtafeta violenÆei simbolice a teatrului politic, ducînd, pe
înÆelesul lui ulterior, ci într-un sens geografic çi mai ales
militar (citadelå); cf. Il. 2, 12; 9, 419; 13, 815; 15, 737;
drumurile însîngerate ale uzurpårilor, ale råzboaielor
Od. 22, 230 etc. Vezi V. Ehrenberg, Die Rechtsidee im civile, ale persecuÆiilor, spre fastul Imperiului Roman
frühen Griechentum, Leipzig, 1921, p.131; W. Hoffmann, tîrziu. Gåsindu-çi refugiul pe lîngå adunårile de råz-
„Die Polis bei Homer“, în Festschrift... Bruno Snell, München, boinici care-i înconjurau pe regii „barbari“, sau în circ,
1956, pp.153-165 (= Zur griechischen Staatskunde, ed. în confruntarea dintre facÆiunile de „albaçtri“ çi de „verzi“
F. Gschnitzer, Darmstadt, 1969, pp.123-138). din BizanÆ, în veselia intermitentå a procesiunilor car-
6. Vezi mai ales remarcabilele analize ale lui M.I. Finley, navaleçti çi în turniruri, punerea în scenå çi histrio-
Lumea lui Odiseu (trad. rom.), Bucureçti, 1968, pp. 71-140. nismul esenÆial al politicului, aça cum a fost el inventat
7. Tentativa de a urca mult în timp originile cetåÆii, recent çi organizat de cetatea greacå, nu vor înceta så fie rein-
întreprinså (vezi H. van Efienterre çi H. Trocmé, „Autorité,
justice et liberté aux origines de la Cité grecque“, RPh. 154,
ventate, pentru a reapårea, din plin, la începuturile
1969, pp. 405-434), mi se pare un exerciÆiu anistoric: oricît epocii moderne; ceea ce politica înfåÆiçeazå aståzi, de la
ar fi de lacunare cunoçtinÆele noastre despre structurile votul universal pînå la imaginile folclorice ale dezba-
fundamentale ale societåÆii cretane, sistemul palaÆial råmîne terilor televizate, nu este, pînå la urmå, decît o altå
un dat fundamental al acestei societåÆi çi un atare sistem formå a teatralitåÆii inevitabile care îmblînzeçte violenÆa
este incompatibil cu cetatea. prin imitaÆie, mimesis, çi prin spectacol.
8. M.I. Finley, „Homer and Mycenae: Property and Tenure“,
Historia 6, 1957, pp. 133-159 (cu observaÆiile lui P. Vidal-
Naquet, Annales(ESC) 18, 1963, p. 712 çi urm. çi Archives Note
Européennes de Sociologie 6, 1965, p. 717); G.S. Kirk, The
Homeric Poems as History, Cambridge Ancient History 22, 1. Acest articol dezvoltå o intervenÆie la masa rotundå
cap. 39 b, Cambridge, 1965, M.I. Finley, Early Greece: asupra cetåÆii greceçti organizatå de cåtre Cathérine
The Bronze and Archaic Ages, Londra, 1970, pp. 71-89. Darbo-Peschanski cu ocazia celui de-al XVIII-lea Congres
9. J.-P. Vernant, Les origines de la pensée grecque, Paris, InternaÆional de Istorie (Montréal 1995); pentru stadiul în
1965, pp. 33-43. care se aflå discuÆia asupra acestei probleme, vezi
10. O discuÆie foarte nuanÆatå a problemelor continuitåÆii çi Cathérine Darbo-Peschanski, „La cité grecque“, în Actes du
discontinuitåÆii în domeniul religiei çi cultelor la P. Lé- XVIII-e Congrès International d’Histoire, Montréal, 1995,

32 17
30

locit de aceastå realitate social-politicå implicå tocmai


de polis. Dar apariÆia cetåÆii çi a reflexiunii legate nemij-
corespunde unui stadiu încå necristalizat al structurilor
planul reflectårilor mi s-a pårut – çi nu numai mie – a
degrabå decît ca o forÆå activå, çi aceastå constatare pe
vitatea çi mentalitåÆile colective apar în fond latente mai
çi pe cåi diferite în parte, çi în parte similare – colecti-
dului la comunitate; în ambele cazuri înså – din pricini
unei raportåri a experienÆei çi valorii autonome a indivi-
Am constatat, çi la Homer, çi la Hesiod, existenÆa
tigaÆia de mai sus.
atenÆia asupra unui alt aspect care decurge din inves-
noastre ni se pare a fi legitim. Am dori înså så atragem
p. 84-104). unor poleis recunoscute ca atare, demersul cercetårii
1979, pp. 245-257 (= Vremea reprezentårii, infra, greacå a epocii arhaice este dominatå de constituirea
dans la pensée grecque du VI-e siècle av. n. è.“, RRH 18,
cronologice, de persistenÆe çi evoluÆii particulare, lumea
15. Zoe Petre, „Un âge de la représentation. Artifice et image
Angeles-Londra, 1986. acum – çi cîtå vreme, dincolo de variaÆii spaÆiale çi
(ed.), Greek Tragedy and Political Theory, Berkeley-Los toate acestea, nu asupra unor atari nuanÆåri ne-am opri
explicitå a valorii euristice a tragediei, vezi J.P. Euben istoric real le comportå çi pe care nu le subestimåm. Cu
Mythe et tragédie 2, Paris, 1986; pentru afirmarea foarte diferenÆele de ritm çi de intensitate pe care procesul
J.-P. Vernant çi P. Vidal-Naquet, Mythe et tragédie çi Æ i e al oricårei interpretåri istorice, pe de altå parte de
14. Vezi mai ales cele douå volume esenÆiale scrise de Æinînd pe de-o parte de caracterul însuçi de p o s t d i c-
13. Vezi çi Ehrenberg, „Origins“. o propunem aici comportå numeroase rezerve çi nuanÆe,
d’Histoire, Bucureçti, 1995, p. 11. a unor fapte de istorie çi culturå, çi aceastå lecturå pe care
of Stasis; Ancient and Modern“, în Nouvelles Études orientalizatå. Fårå îndoialå, ca orice prezentare sinteticå
démocratie“, QS 35 (1) 1992, pp. 5-28; Zoe Petre, „The End
1990, pp. 89-110; P. Vidal-Naquet, „Une invention: la
vaÆie çi scheme tradiÆionale în arta geometricå sau în cea
l’arithmetique athénienne du vote“, Le genre humain 22, s-ar putea analiza sub acelaçi aspect raportul între ino-
la Nicole Loraux, „La majorité, le tout et la moitié. Sur originalå46, poate fi privitå sub acest unghi, tot aça cum
12. O discuÆie mai amplå despre aceastå „aritmeticå politicå“ tivelor personale45 çi o funcÆionalitate colectivå cu totul
grecque..., p. 113 çi urm. punînd în acelaçi timp o contribuÆie remarcabilå a iniÆia-
preventiv al råzboiului civil, vezi deja G. Glotz, La cité similare. Adaptarea scrierii alfabetice, de exemplu, presu-
Votes“, CPh. 44, 1949, pp. 164-181; despre vot ca remediu extinså çi asupra altor fapte de civilizaÆie relevînd afinitåÆi
antice, vezi J. A.O. Larsen, „The Origin of Counting the tenÆei social-economice, çi investigaÆia aceasta ar putea fi
11. Despre inventarea votului, instituÆie specificå a Greciei turå esenÆiale cu raporturile dominante pe planul exis-
consecinÆe practice vor avea discursurile lor opuse.
dintre protagoniçti îi învinge pe ceilalÆi, ci mai ales ce
pragul epocii arhaice dovedesc, açadar, afinitåÆi de struc-
dezbaterii politice, hotåråsc prin votul lor nu numai care ModalitåÆile de gîndire çi expresie ale lumii greceçti în
fåçoarå într-un spaÆiu aparte, çi cetåÆenii care, la capåtul unei înÆelepciuni colective reelaborate.
care nu fac altceva decît så contemple o acÆiune care se des- modalitatea personalå çi individualizatå de exprimare a
o diferenÆå capitalå între spectatorii unei piese de teatru, înÆelesul unei expresii flagrant individuale; el este înså

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

pp. 462-464. Cele mai vii dezbateri recente sînt cele o reevaluare a aceluiaçi raport în sensul accentuårii
organizate de Centrul de la Copenhaga: vezi M. T. Hansen elementelor comunitare çi de exerciÆiu colectiv al puterii;
(ed.), The Ancient Greek City-State, Copenhaga, 1993; idem nici epopeea homericå, nici opera lui Hesiod nu conÆin
(ed.), Sources for the Ancient Greek City State, Copenhaga, elementele unei asemenea reechilibråri a raportului teo-
1995; cf. çi O. Murray çi S. Price (ed.), The Greek City-State retic între individ çi colectivitate. Aceasta înseamnå înså
from Homer to Alexander, Oxford, 1990; Chr. Meier, Intro- cå apariÆia instituÆiilor çi ideilor cetåÆii nu sînt urmarea
duction à l’anthropologie politique de l’Antiquité classique,
unei evoluÆii lineare de mentalitate çi a unei inerÆii a
Paris, 1984; idem, Politik und Ahnmut, Berlin, 1987.
2. Archil. fr. 81, 12; 24 (Lassèrre-Bonnard).
conceptelor, ci expresia unei restructuråri ideologice pri-
3. Tyrt., 9 D, v. 15-17 çi passim; fr. 7 D, 15 çi urm., cf. fr. 8 cinuite de transformåri petrecute în afara acestora. De
D, 31-34; vezi çi W. Jaeger, „Tyrtaios über die wahre altminteri, mentalitåÆi çi comportamente egalitare con-
APETH“, SB. Berlin, Phil.-Hist. Kl. 23, 1932, pp. 537-568 tinuå så dåinuie, în plinå epocå istoricå, în zone „margi-
(idem, Scripta Minora, II, pp. 75-118). nale“ ale lumii greceçti47 sau în comunitåÆi „apolitice“
4. P. Vidal-Naquet, „Valeurs religieuses et mythiques de la cum ar fi cetele de piraÆi48, fårå så ducå la apariÆia con-
terre et du sacrifice dans l’Odyssée“ (1970), în Le Chasseur ceptului de polis. Pe de altå parte, epopeea sau poemele
Noir. Formes de pensée et formes de société en Grèce hesiodice reflectå, în mare, un raport real de forÆe în care
ancienne, Paris, 1981, pp. 39-68. autoritatea comunitåÆii este mai degrabå virtualå, în vreme
5. Sol. fr. 24 D. ce manifestårile prevalent comunitare ale primelor ex-
6. P. Vidal-Naquet, OEdipe à Athènes, în Sophocle, Tragédies, presii literare sau juridice legate de polis51 reflectå måcar
Paris [Coll. Folio], 1973, p. 17, reluat în J.-P. Vernant çi în parte à rebours, råsturnat, alcåtuirile unui stat cons-
P. Vidal-Naquet, Mythe et Tragédie 2, Paris, 1986. finÆind statutul dominant al aristocraÆiei. MentalitåÆile,
7. Cl. Lefort çi M. Gauchet, „Sur la démocratie: le politique et
nobiliare ori populare, sînt restructurate în cadrul con-
l’institution du social“, Textures, 1971, 2-3, p. 9, citat de
Nicole Loraux, „L’oubli dans la cité“, Le temps de la
ceptului arhaic de polis, devenind elemente ale unei
reflexion 1, 1980, p. 218. ideologii.
8. Vezi mai ales J.-P. Vernant, Les origines de la pensée
grecque, Paris, 1962, p. 41.
9. Nicole Loraux, loc. cit.
Note
10. Pentru diferenÆele esenÆiale dintre cor çi cetate, care nu-mi 1. V. Ehrenberg, JHS 57, 1937, p. 152 çi urm. = Polis und
scapå deloc, trebuie våzut mai ales P. Vidal-Naquet, op. Imperium, Zürich, 1965, p. 89 çi urm.
cit. J. Ober çi B. Strauss, „Drama, Politics, Rhetorics, and 2. Categoria istoricå de polis are çi ea o istorie destul de
the Discourse of the Athenian Democracy“, în J. Winkler complicatå (çi de îndelungatå), çi din cauza dificultåÆilor
çi Froma I. Zeitlin (ed.), Nothing to do with Dionysos? implicite în definirea unei realitåÆi cu un ritm de evoluÆie
Princeton, 1992, au propus, dintr-o perspectivå inverså neobiçnuit de rapid în raport cu perioadele precedente, çi
faÆå de cea care constituie esenÆa ipotezei mele, teatrul ca datoritå faptului cå mai toate argumentårile se situeazå
paradigmå a spectacolului politic, deci piaÆa publicå numai pe terenul formelor de suprastructurå çi conçtiinÆå,
(agora) våzutå ca o scenå pe care actorii politici se înfruntå fårå a lua în discuÆie f u n c Æ i a, esenÆialå oricårei forme
sub ochii cetåÆenilor obiçnuiÆi care i-ar fi spectatorii. Çtiu de stat, de exprimare çi de consfinÆire a unor raporturi
prea bine în ce måsurå isegoria era un drept chiar la Atena sociale. Pentru dezbaterea mai recentå, vezi V. Ehrenberg,
(vezi asupra acestui subiect remarcile lui Nicole Loraux, op. cit. çi Der Staat der Griechen, Zürich, 1965, cu recenzia
„Aux origines de la démocratie. Sur la transparence démo- lui H. Schaefer, JS 77, 1960, p. 422 çi urm.; F. Gschnitzer,
cratique“, Raison présente 49, 1979, pp. 3-13); existå înså Abhängige Orte im griechischen Altertum [Zetemata, 17]

18 31
28
decît a basileilor, dar nu mai prejos decît ea; amîndouå
greceçti. æåranul lui Hesiod are o arete a lui, proprie, alta
esenÆiale pentru experienÆele de mai tîrziu ale lumii
spiritualå39 semn – credem – al unei autonomii sociale
posibil pentru fiecare denotå o anume autonomie
råmîne un act religios personal; faptul înså cå el este
tivitatea umanå pare a lipsi din acest raport38, care
raportul firesc cu o rînduialå exprimatå de Dike. Colec-
universului pe care zeii le revelå –, fiecare pentru sine,
unei supuneri aproape ascetice la marile ritmuri ale
Cei ce trudesc påmîntul pot så refacå – cu preÆul
reevaluatå în raport cu acest criteriu fundamental37.
cipiu nou de organizare a materiei mitice, în întregime
suveran, are în poeme funcÆia preeminentå a unui prin-
dreptate. Imaginea divinizatå a Dike-i, fiicå a lui Zeus
dezordinii, çi virtualitatea unei existenÆe dominate de
conÆine, alåturi de manifeståri ale acestui principiu al
sibil36. Lumea ambiguå a „celor care månîncå pîine“
timp mitic-etiologic, nu o realitate a unui timp irever-
çi nedreptåÆii este doar o ameninÆare posibilå35 într-un
între oameni çi univers. Dar domnia absolutå a haosului
menteze dreptatea çi nedreptatea, care så se interpunå
existå încå un domeniu politic structurat care så regle-
sub specie pietatis decît sub specie iuris“34, pentru cå nu
aç adåuga, corelat acestuia, ideea de Dike) mai degrabå
dezvoltå, cum s-a spus odatå, „conceptul de hybris (çi,
care poemele le reflectå, dar çi al unui tip de gîndire care
un semn al acuitåÆii çi dramatismului prefacerilor pe
Dimensiunea universalå a råului este în acelaçi timp
CETATEA ARHAICÅ råspunsului însuçi.
problematicii cåreia poemele îi råspund, çi pentru sensul
divinizate, råmîne un fapt esenÆial çi pentru înÆelegerea
cå Dike, Eunomia çi Eirene – ca çi opusul lor, Hybris – sînt
lumii rurale greceçti la începuturile arhaismului. Faptul
teologicå transfigureazå elemente ale unei crize proprii
cosmogonii çi apocalipse orientale33, aceastå perspectivå
al nedreptåÆii, al Råului-Hybris32. InfluenÆatå ori nu de
dimensiunile unui principiu cosmic al lipsei de måsurå,
de a fi al oamenilor çi al påmîntului, se amplificå pînå la
ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
autoritåÆii de o pluritate de basileis6, lumea aceasta, în påtrunderea çi instalarea unor triburi predominant pas-
care statutul social al individului depinde înainte de torale, cårora independenÆa çi relativa dispersare de
toate de distanÆa la care acesta se situeazå faÆå de oikos, autoritate între diferite grupuri familiale le erau carac-
nu faÆå de comunitate, este încå în afara cetåÆii7. teristice, au contribuit la constituirea unor comunitåÆi
Nu e mai puÆin adevårat cå aceastå „epocå obscurå“ regionale, grupînd într-un chip destul de instabil oikoi,
este cea în decursul cåreia gesteazå structurile reale çi gospodårii familiale cu tendinÆå autarhicå çi autonomå14.
mentale de polis, rezultat al unor procese în mare må- Desigur, inovaÆia pe care o reprezintå forma de polis
surå obscure ele însele, çi asupra cårora nu se pot for- nu poate fi limitatå la un raport nou de proprietate
mula decît unele deducÆii. asupra solului, ea extinzîndu-se asupra tuturor rela-
Pare, cel puÆin deocamdatå, mai uçor de precizat Æiilor, reale çi reflectate, specifice cetåÆii çi constituind
contribuÆia negativå a „veacurilor de mijloc“ ale civilizaÆiei un ansamblu original în raport cu statele ierarhice ale
greceçti, epoca cuprinså între invazia dorianå çi marea Orientului çi Mycenei. Premisa, pînå la un punct îndeajuns
colonizare, la cristalizarea acestui tip original de comu- de explicitå, a acestei noi alcåtuiri råmîne înså pro-
nitate care este cetatea greacå. DispariÆia iremediabilå a prietatea individualå asupra påmîntului, garantatå de
economiei palaÆiale, specificå epocii miceniene, çi a
o colectivitate autonomå. Echilibrul çi tensiunea celor
structurilor politice dominante care decurgeau din acest
doi termeni, oikos çi comunitate, deosebeçte societåÆile
tip de raporturi social-economice, constituie realitatea
greceçti de statele orientale, în care relaÆia fundamentalå
cea mai tangibilå a epocii homerice çi creeazå noilor
relaÆii sociale çi instituÆii politice un spaÆiu fårå de care se stabileçte între comunitatea teritorialå çi autoritatea
nu s-ar fi putut dezvolta8. Corelat cu aceasta, pe planul despoticå care o dominå, çi în care elementul individual
reflectårilor, concepÆia de suveranitate micenianå, transfe- nu este de sine ståtåtor nici în domeniul existenÆei, nici
ratå integral în domeniul mitului çi al cultelor9, revine în cel al conçtiinÆei sociale çi teoretice. Constituirea –
doar pe aceastå cale, cu totul distanÆatå, în mentalitatea pe diferite cåi – a proprietåÆii de tip oikos în condiÆiile
comunitåÆilor greceçti10. difuziunii metalurgiei fierului care, singurå, îi permite
Totuçi, nu putem vorbi de o rupturå integralå care existenÆa independentå, ca celulå economicå çi socialå,
så fi impus societåÆii post-doriene un început cu totul reprezintå un fapt fundamental în geneza cetåÆii; con-
nou11. Zone råmase în afara cåilor principale ale invaziei, tribuÆia „epocii homerice“ la acest proces e decisivå.
ca Atica dar çi, mai pretutindeni, persistenÆe de diferite Raportul de tensiune çi în acelaçi timp de echilibru per-
intensitåÆi çi la diferite nivele, începînd cu tehnicile fun- manent refåcut (çi permanent de refåcut) între comu-
damentale12 çi sfîrçind cu remarcabila continuitate a nitate çi componenÆii acesteia apare încå de pe acum în
unor culte dintre cele mai importante13, se insereazå forme semnificative çi pentru evoluÆia ulterioarå a
într-o elaborare de noi cadre ale vieÆii economice, sociale societåÆii greceçti çi pentru suprastructurile çi reflec-
çi politice, în care contribuÆia fiecårui element în parte tårile pe care ea le genereazå.
este aproape imposibil de delimitat. Rezultatul final al Sub acest din urmå aspect, care este cel ce ne inte-
acestui proces este constituirea de poleis întemeiate pe reseazå cu precådere în cercetarea de faÆå, constatåm
un raport cu totul original între comunitate çi compo- existenÆa acestui raport în expresia literarå a epocii. O
nenÆii acesteia: dupå eliminarea structurilor ierarhice ale simetrie preconceputå ne-ar putea ispiti så opunem
lumii miceniene, atît izolarea unor comunitåÆi aheene în epopeea, expresie a unei etici aristocratice tinzînd cåtre
limitele stricte ale supravieÆuirii cît çi, pe de altå parte, excelenÆa individualå, operei unui Hesiod, dînd glas
24 25
27
de griji çi conflicte, tulburate de statornicirea unui alt fel
ordonatå de Dike31. NedreptåÆile unei existenÆe bîntuite
între lumea îndoielnicå a muritorilor çi cea a zeilor,
såråcie çi lipsuri30 devin semne ale pråpastiei de netrecut
suferinÆa neîncetatå a unei vieÆi mereu ameninÆate de
(dovadå a unui dificil proces de gestaÆie a dreptului29),
elementare reguli de comportament social çi moral
resimte absenÆa unei autoritåÆi garante a celor mai
chipul dureros çi neliniçtit în care poetul din Ascra
uman precar, a unei existenÆe definite ca ambigue28;
nascå27 genereazå, pentru Hesiod, imaginea unui univers
opera lui Hesiod26. Prefacerile unei lumi pe cale så se
mai elocvent al acestor ståri de fapt çi de spirit este
instituÆionale la începutul epocii arhaice25. Martorul cel
procesul de instaurare a proprietåÆii çi a garanÆiilor ei
întregul univers al existenÆei umane, pe care îl vådeçte
în perspectivå – de aspectul dramatic, de crizå, înglobînd
Acest fapt nu mi se pare a fi independent – cel puÆin
tivå incomplet uzurpatå.
sancÆiuni çi comportamente Æinînd de o autoritate colec-
aristocraÆiei în formare absoarbe elemente ale unor
ÆialitåÆii aristocratice a acesteia dovedesc cå mentalitatea
persistenÆe comunitare råzbat în epopee în pofida par-
realå de evoluÆie. În acest stadiu încå, faptul cå atari
condiÆiilor în care aceastå virtualitate a devenit o cale
realå – çi cå råmîne de încercat måcar o explicaÆie a
çi virtuale – în lumea eroilor lui Homer ca çi în cea
råmîne mai puÆin adevårat înså cå ele råmîn secundare
fost subliniat într-un chip convingåtor çi nuanÆat. Nu
comunitarå în constituirea ideologiei legate de polis a
Rolul de premiså al acestor elemente de autoritate
recunoaçte (gnoosi)24.
dar comunitatea laudå hotårîrea dreaptå (epainei) çi o
çi opreçte cele mai multe“23. Basileii împart dreptatea,
colectivitåÆii22, chiar dacå „le primeçte, împarte cîteva çi-
prada e xyneia keimena21, çi basileul este delegatul
Achaioi / protistoi didomen. Înainte de a fi împårÆitå,
privilegiul existå, dar este conferit de comunitate, toi
care „noi Æi le dåm dupå pradå / æie-naintea oricui“20:
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
ZOE PETRE
unor tradiÆii comunitare mai vii în mediul popular pe Premise ale formårii
care-l reprezintå. Simetria aceasta se dovedeçte înså
artificialå, cåci, în felul ei, çi epopeea homericå, çi
conceptului de polis
poemele lui Hesiod påstreazå semnele dualitåÆii de care
vorbeam mai sus.
Realitatea dominantå a lumii plåsmuite de Homer
este puterea çi gloria basileilor; în bunå måsurå aseme-
nea lumii reale, aceasta este prea arareori preocupatå de
interesul comun15; „valorile de cooperare“ – pentru a
relua formularea unui remarcabil studiu recent – sînt
aproape sufocate de prestigiul „valorilor competitive“16. U NA dintre cele mai cunoscute contribuÆii ale lui
Totuçi, chiar înlåuntrul mediului strict al unor agathoi Victor Ehrenberg la istoria Greciei arhaice se intitula, în
çi diogeneis cum sînt basileii homerici, dåinuirea ele- chip semnificativ, When Did the Polis Rise?1. Evident,
mentelor de referinÆå comunitare nu este lipsitå de însem- aceasta este una din întrebårile fundamentale pentru
nåtate. Dacå existenÆa cotidianå a unui oikos nobiliar definirea locului istoric al epocii arhaice în istoria greacå;
accentueazå mai cu seamå raporturile cu alte grupuri ea este çi una din primele întrebåri care se pun pentru
similare pe temeiul unui sistem de relaÆii personale de cercetarea apariÆiei çi sensului noÆiunii de polis – cîtå
ospitalitate çi de obligaÆii care par a ignora comunitatea17, vreme cercetarea de faÆå se întemeiazå pe premisa prin-
existenÆa råzboinicå a acestor cåpetenii, componentå fun- cipalå a anterioritåÆii cauzale a realitåÆii faÆå de concept.
damentalå a societåÆii homerice, accentueazå elemente Råspunsul la aceastå întrebare nu este, de bunå
de democraÆie militarå çi în interiorul grupului privi- seamå, atît cronologic, cît istoric; el depinde, înainte de
legiat al basileilor çi tovaråçilor lor, hetairoi, philoi dar toate, de criteriile de definire ale categoriei istorice
çi dincolo de limitele acestuia. NoÆiunea însåçi de kratos înseçi2. În opinia noastrå, acestea trebuie så Æinå seama
este comparativå, nu absolutå18, çi elemente multiple în acelaçi timp de configuraÆia dominantå a raporturilor
Æinînd seama de sistemul compagnonnage-ului çi cetelor de proprietate – sub acest aspect, cetatea fiind, cum s-a
militare19 întåresc nu atît comportamentele individuale spus, o comunitate deÆinînd monopolul exploatårii unui
de autoritate, cît relaÆia – çi tensiunea – între individ çi teritoriu3, çi de configuraÆia raporturilor dominante de
grupul din care face parte. putere – în acest sens, cetatea comportînd un exerciÆiu
Evident, acest raport se dilueazå pe måsura înde- colectiv (oricît de limitat) al autoritåÆii. Sub aceste ambe
pårtårii de grupul dominant al basileilor. Ei sînt cei care aspecte, socotim cå, din punct de vedere cronologic,
au parte de time çi de geras, cuvîntul lor este ascultat începuturile marii colonizåri, a doua jumåtate a veacului
çi hotårîrile lor sînt urmate; ei cad de acord sau se ceartå, al VIII-lea în mare, constituie un terminus ante quem
çi comunitatea este mai degrabå martorul activitåÆii çi acceptabil pentru cele mai multe zone ale Greciei4,
gloriei lor, çi la råzboi, çi acaså. Rolul acesta de m a r t o r „epoca homericå“ reprezentînd un terminus post quem al
nu e înså neglijabil çi pasiv; practicile cutumiare ale acestei cristalizåri.
cåror urme le påstreazå epopeea dovedesc conçtiinÆa Într-adevår, structurile sociale ale epocii homerice
implicitå a garanÆiei pe care prezenÆa comunitåÆii o n-au atins încå gradul de antagonism çi coerenÆå care
conferå çi faptelor çi faimei eroilor. Tersit îi strigå lui så ne permitå så vorbim de existenÆa unui stat5; domi-
Agamemnon cå are parte de roabele cele mai alese, pe natå sub aspect social-economic de oikos çi sub aspectul
26 23
33 48
M.I. Finley, op. cit., pp. 103-106, 126 çi urm. OpoziÆia (ed.), The Making of the Homeric Verse. The Collected
1938, pp. 36-43 (= Gernet, Anthropologie, pp. 333-343); la métrique d’Homère, Paris, 1928 (vezi acum çi A. Parry
L. Gernet, „Les nobles dans la Grèce antique“, Annales, 17. Parry, L’Épithète traditionelle dans Homère; les formules et
p. 37 çi urm., pentru ierarhia homericå a valorilor. 3. Profund înnoite prin punctele de vedere ale lui Milman
A.W.H. Adkins, Merit and Responsibility, Oxford, 1960, 16. sub acela de i n f o r m a Æ i e pe care epopeea ne-o oferå.
de vederi“, este izolat. se întîmplå doar sub aspectul lor global de o p e r e çi nu
Menoitios avînd hena tymon, comentat de Snell ca „unitate Iliada çi Odiseea ca monumente ale epocii arhaice, aceasta
17, 267 çi urm., în care aheii se adunå în jurul fiului lui 1975. Dacå acest articol vorbeçte, în continuare, despre
celeilalte, nu asupra unei unitåÆi de acÆiune. Pasajul Il., tory“, în Cambridge Ancient History, fasc. 39(b), Cambridge,
accentul cade asupra unor fapte adåugîndu-se una 1965, pp. 114-120; G.S. Kirk, „The Homeric Poems as His-
adevårat comunå, exemplificînd cu Il. 10, 224, unde de Moses I. Finley“, Archives européennes de sociologie 6,
compuse r e a l e, cu syn-, care så indice o acÆiune cu Naquet, „Économie et Société dans la Grece ancienne: l’oeuvre
çi urm., fåcea observaÆia cå limbajul epic nu cunoaçte ed. a doua, revåzutå çi adåugitå, Paris, 1978; cf. çi P. Vidal-
B. Snell, Poetry and Society, Bloomington, 1961, p. 17 15. formulatå din 1954 de cåtre M.I. Finley, Le monde d’Ulysse,
68], Bruxelles, 1963, pp. 23-27. deraÆii este evident; în general interpretarea urmeazå teza
agraire et attitude religieuse chez Hésiode [Coll. Latomus,
2. Chiar astfel formulat, punctul de plecare al acestor consi-
Paris, 1947, p. 237 çi urm., citat de M. Detienne, Crise
(Paris, 1969 çi 1978).
origines de l`herédité [Archives d,`hist. du droit oriental, 3],
limba francezå ale cårÆii lui M.I. Finley, Le monde d’Ulysse
Heredes. Cherostai, Hantmahal. Étude comparative sur les
discutabile), dar care pot fi presupuse: cf. W. Kamps, care P. Vidal-Naquet a redactat-o pentru cele douå ediÆii în
1252 b 16 çi urm.; Plu., De amore fraterno, 483 C-E, toate Darmstadt, 1974, precum çi bibliografia comentatå pe
urm.; Th., 1, 15-17; Pl., Lg. 3, 680 e-681 b; Arist., Pol. Ein Bericht über die Forschung der letzten Jahrzehnte,
vagå (cf. Il. 15, 174-210; Hes., Op. 379 çi urm.; Th. 603 çi Arch. Anzeiger. Cf. çi A. Heubeck, Die homerische Frage.
familiale devålmaçe etc., pentru care informaÆia este foarte cele mai complete råmîn „Forschungsberichte“ anuale din
a solului – obçtii parÆial dependente (sau nu), forme istoricå este adunatå de publicaÆii detaliate, dintre care
exclude persistenÆa altor forme de ståpînire çi exploatare A. Lesky, RE Suppl. 11, 1967, col. 687-845, bibliografia
Naquet, op. cit., pp. 54-57. Predominarea oikos-ului nu datå, så reamintesc cå, dupå articolul Homeros al lui
Paris, 1968, vol. I, p. 295 çi urm.; M. Austin çi P. Vidal- un „stadiu al chestiunii“ homerice, må limitez, deocam-
veniste, Le vocabulaire des institutions indo-européennes, mårturia gratitudinii mele. Obiectul acestei note nefiind
Odiseu (trad. rom.), Bucureçti, 1968, pp. 71-140; E. Ben- reflecÆiei: sînt bucuroaså cå pot aduce çi pe aceastå cale
Pentru definiÆia termenului cf. M.I. Finley, Lumea lui 14. mijloace de informare complete, ci çi calmul atît de propice
pp. 257-305. luni petrecute la Vandoeuvres în iulie 1980, nu numai
chichte der griechischen Religion, I3, 2, München, 1961, din partea FundaÆiei Hardt, care mi-a oferit, cu ocazia unei
cultelor çi cu nuanÆe uneori deosebite). Cf. idem, Ges- de investigaÆie aproape imposibilå fårå generoasa primire
de cercetårile mai noi (chiar dacå limitat de domeniul 1. Fie çi numai abundenÆa acestei producÆii ar fi fåcut o astfel
Religion, Lund, 1925) au fost confirmate în chip remarcabil
Minoan-Mycenaean Religion and its Survival in Greek
Note
Ipotezele formulate încå din 1925 de M.P. Nilsson (The 13.
M.I. Finley, loc. cit. 12.
Cf. M. Austin çi P. Vidal-Naquet, loc. cit. 11.
aristocraÆiei cetåÆilor.
pp. 23-50. originea privilegiului, çi întemeiazå astfel imaginarul
de la première moitié du I-er millénaire, pp. 148-149, 1973, minimizeazå sau oculteazå ceea ce e non-eroic la
vêque, Continuités et innovations dans la religion grecque trebuie så le adåugåm enorma metaforå a epopeii, care
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
vorbeçte de Erga ca de un „instrument juridic“ (cf. çi Pentru cå råzboiul întemeiazå în epopee atît sis-
P. B. R Forbes, „Hesiod versus Perses“, CR 64, 1950, p. 83 temul de valori morale, cît çi pe acela de valori sociale:
çi urm. excesiv). În fapt a b s e n Æ a unui atare instrument „a fi sau a nu fi råzboinic“ marcheazå un clivaj esenÆial
pare a fi aspectul dominant al poemului – vezi Ed. Will, „De al lumii homerice, çi, dacå s-a putut scrie, cu dreptate,
l’aspect éthique des origines de la monnaie“, RH 212, cå în ordinea realului, statutul social al fiecårui individ
1954, p. 223 çi urm.
35. M. Detienne, op. cit., p. 29.
este funcÆie de distanÆa sa faÆå de oikos14, nu este mai
36. J.-P. Vernant, „Le mythe hésiodique des races“, în Vernant, puÆin adevårat cå acest statut este çi, fie çi numai în
Mythe et pensée, p. 23 (preluat de Simina Noica, „Aspecte ordinea imaginarului, funcÆie de distanÆa sa faÆå de
ale timpului mitic la Hesiod“, St.Cl. 12, 1970, pp. 7-16). råzboi, çi cå aceste douå ierarhii nu se suprapun în
37. Cf. Op. 213-285, organizate în funcÆie de cuplul (coincizînd întregime. Conflictul central din Iliada o dovedeçte în
doar în parte) Dike – dikai, çi Th. 901-903. Vezi çi inter- felul såu, pentru cå el poate fi citit ca mårturie a unei
pretarea lui J.-P. Vernant, op. cit., pp. 44-46, subliniind tensiuni între puterea moçtenitå çi cumva derivatå din
valoarea reelaborårii mitului vîrstelor, în funcÆie de bogåÆie pe care o exercitå Agamemnon çi statutul eroic
criteriul Dike. încarnat de acel råzboinic absolut care este Ahile. Chiar
38. Izolarea social-economicå çi politicå a acelora a cåror dacå çi bogåÆia este investitå cu valori mitice15, în sine
mentalitate o exprimå Hesiod a fost nu o datå subliniatå.
ea este totuçi ocultatå çi secundarå în raport cu pres-
Afarå de cîteva aluzii la raporturi de bunå vecinåtate, çi
acelea limitate (cf. Hes., Op. 399-402), Æåranul lui Hesiod tigiul råzboinic: între Ahile çi Agamemnon, între Ulise
este singur, cu truda lui, nici måcar nu ia parte la serbåri råtåcit la råzboi çi „pretendenÆii“ domestici, poetul nu
comune – cf. Hes., Op. 584 çi urm. çi sårbåtorile recon- ezitå.
stituite de L. Gernet, în L. Gernet çi A. Boulanger, Le génie Decalajul este la fel de perceptibil, pe de altå parte,
grec dans la religion, (retip. 1970), pp. 36-39; vezi H. Jean- între strålucirea faptelor de seamå çi subtextul unei
maire, Dionysos, p. 31 çi urm. Polis çi agora sînt privite naraÆiuni în care abundå imaginile cotidiene – muncå çi
cu elocventå neîncredere (cf. Hes., Op. 29-32; vezi çi påmînt, zestre çi moçtenire, turme çi pivniÆe16 – care
H. Fraenkel, Dichtung und Philosophie2, München, 1966, evocå o altå faÆå a lumii homerice, mai familiarå, dar mai
p. 145). puÆin deliberatå decît paradigma råzboinicå. Simplul
39. Cf. remarcabila interpretare a sensului (çi limitelor)
desprinderii cosmogoniei hesiodee din sistemul ierarhic al
fapt cå Odiseea se complace în povestirea istoriei unei
riturilor de suveranitate, la J.-P. Vernant, Les origines de moçteniri ameninÆate, tocmai în epoca råspunzåtoare de
la pensée grecque, Paris, 1965, pp. 114-116. instalarea mecanismelor de transmitere a proprietåÆii,
40. Cf. mai ales Hes., Op. 289 çi urm. (tes d’aretes hidrota stabilizate de cåtre polis17, este fårå îndoialå elocvent.
theoi proparoithen ethekan athanatoi) çi v. 293-295 – Dar, aproape inutil så reamintim, aventurile lui Telemac
definiÆia omului panaristos çi esthlos – cu v. 225 çi urm. nu reprezintå decît o componentå a Odiseii, a cårei ade-
adresate basileilor. J.-P. Vernant („Le mythe hésiodique des våratå semnificaÆie nu se citeçte decît în raport cu an-
races“, în Vernant, Mythe et pensée, p. 46) scria „Le monde samblul fabulosului periplu al lui Ulise18. Ele fac parte,
d’Hésiode... est un monde mélangé ou coexistent côte à cu oikos-ul çi funcÆionarea sa, cu bogåÆia care nu este
côte, mais s’opposent par leur fonction, les petites et les
grands, les vilains, deiloi et les nobles, esthloi, les agricul-
nici pradå, nici dar aristocratic, cu munca påmîntului çi
teurs et les rois. Dans cet univers discordant, point d’autre creçterea animalelor, din acea categorie de informaÆii ce
secours que Diké... Si elle est respectée à la fois par ceux trebuie decriptate în subtextul unei naraÆiuni care înfå-
dont la vie est vouée au ponos et par ceux qui disent le Æiçeazå, direct çi cu strålucire, råzboiul çi aventura. Chiar
droit, il y aura plus de bien que de maux“... în interiorul reprezentårilor råzboinice, ceea ce se vede
36 45
35 46

1947, p. 53. – B. Snell, Die Entdeckung des Geistes, p. 55, lucire dependenÆa bogåÆiei çi autoritåÆii de valoarea råz-
poetica e letteraria degli scrittori della Grecia antica, Napoli, basileu e ståpînul averii sale. Epopeea afirma cu strå-
34. C. del Grande, Hybris. Colpa e castigo nell’espressione el ståpîn al oikos-ului såu – în acelaçi chip în care un
East, Cardiff, 1966. mai puÆin adevårat, totuçi, cå „Æåranul“ lui Hesiod este çi
v. recenta lucrare a lui P. Walcot, Hesiod and the Near
problemå a influenÆelor orientale asupra lui Hesiod, çi fårå bogåÆia pe care acesta o materializeazå; nu este
de la pensée grecque, p. 235 çi n. 1. Pentru întreaga al lui Ulise, sau al oricårui alt erou ar fi anulat fårå oikos
1910, p. 159 çi urm., P.-M. Schuhl, Essai sur la formation toÆi cetåÆenii. Este adevårat cå statutul lui Agamemnon,
Menschengeschlechtern“, în Genethliakon... C. Robert, Berlin, legiul råzboinic, care sînt asociate, nu sînt împårÆite între
33. Ed. M. Meyer, „Hesiods Erga und das Gedicht von den fünf divulgare çi împårÆire, privilegiul descendenÆei çi privi-
M. Detienne, loc. cit. Pentru cå, dacå la începuturile sale cetatea este çi
Chute et du Mal, Diogène 2, 1955, p. 50 çi urm.); çi nu un semnificat.
propriul såu articol, La représentation mythique de la
faptul cå, de ambele pårÆi, råzboiul este un semnificant
ca „l’esprit de perdition“; R. Schaerer, loc. cit. (reluînd
32. Cf. L. Gernet, op. cit., p. 17, care defineçte hybris hesiodee despre etape succesive sau independente, ci despre
1965, p. 48; M. Detienne, op. cit., pp. 28-31. tate cu opoziÆiile instituite de Hesiod: nu este vorba
31. J.-P. Vernant, Les origines de la pensée grecque, Paris, rice nu-çi capåtå adevårata semnificaÆie decît confrun-
thalassa. citatea dintre kratos çi bia22. Aceste echivalenÆe home-
635-638; 647, cf. v. 101: pleie men gar gaia kakon, pleie de machestai, este un dat esenÆial care marcheazå recipro-
30. Hes., Op. 176-178; 287; 302; 399 çi urm.; 498 çi urm.; suveranitåÆii, iphi anassein, çi puterea råzboinicå, iphi
1904, p. 266 çi urm. natå, în timp ce în epopee, indentitatea între principiul
concluzii ale lui G. Glotz, La solidarité de la famille... Paris,
L. Gernet, op. cit., p. 14 çi urm. Aplicînd çi extinzînd
hybris, o formå a nemåsurii, care ar trebui så fie domi-
29. Hes., Op. 188 çi urm., 317-324 çi comentariul lui ce Homer exaltå. Pentru Hesiod råzboiul în sine este o
dique des races“, în Vernant, Mythe et pensée, pp. 19-44. exterior21 – este evident cå Hesiod contestå tocmai ceea
Paris, 1958, pp. 77-79 çi J.-P. Vernant, „Le mythe hésio- acestuia faÆå de un principiu de autoritate care îi este
et la structure du monde intérieur d’Homère à Socrate, principiul suveranitåÆii çi råzboi, statut subordonat al
vîrstelor) çi interpretarea lui R. Schaerer, L’homme antique viziunea hesiodicå a lumii: disjuncÆie marcatå între
28. Cf. Hes., Op. 42-201 (secvenÆa Prometeu – Pandora – mitul universul homeric este palid çi parcå diminuat în
Middle-Ages, Londra, 1930.
din Ascra – çi mai ales pentru cå råzboiul care dominå
27. A.R. Burn, The World of Hesiod. A Study of the Greek
1963, pp. 28-31. Iliada este aråtat din primul moment în opera poetului
religieuse chez Hésiode [Coll. Latomus, 68], Bruxelles, cu poemele homerice, pentru cå ceea ce este ocultat în
concluziile cercetårii lui M. Detienne, Crise agraire et crise Muncilor lui Hesiod este opus çi complementar în raport
diferitå, apropiindu-se, cum se va vedea, mai degrabå de Din acest punct de vedere, pînå la urmå, textul
mijlocie nu poate rezista. Opinia noastrå este în parte descifrat în subtextul cîntului epic.
a patrimoniului, în raport cu care proprietatea micå çi sålbåticia, cu animalitatea20 – trebuie, dimpotrivå, så fie
agrare vaste, generate de sistemul succesoral de divizare care comportamentul eroic se învecineazå cu inumanul, cu
considerå cå revolta lui Hesiod este reflexul unei crize
REA 59, 1967, pp. 5-50 (despre Hesiod pp. 12-24). Ed. Will
statutului çi ale puterii pe care o au basilees19, limita la
foncier grec: Homère, Hésiode et l’arrière-plan mycénien“, çi de limitele ethos-ului eroic – limite comunitare ale
Paris, 1917) a fåcut-o Ed. Will, „Aux origines du régime såvîrçeçte; tot ceea ce se leagå de limitele funcÆiei råzboinice
le développement de la pensée juridique et morale en Grèce, imediat este valorizarea faptei de seamå çi a eroului care o

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

p u b l i c – p r i v a t este mai e v i d e n t å în Odiseea, cf. boinicå çi de monopolul ei, exact în epoca în care aceste
Od. 2, 32, 443; 3, 82; 4, 314; 20, 264 çi urm. Vezi Ch. raporturi se inversau, çi cînd privilegiul funciar, garantat
G. Starr, The Origins of Greek Civilization, New York, 1961, de instituÆiile cetåÆii, devenea temeiul esenÆial al iden-
p. 336. titåÆii cetåÆeanului23.
18. E. Benveniste, op. cit., II, p. 71 çi urm.; cf. çi p. 23 çi urm.
(basileus).
Cititå astfel, mai degrabå ca discurs asupra råzbo-
19. Admirabil reconstituit de H. Jeanmaire, Couroi et Courètes, iului decît ca mårturie, mai curînd ca „oglindå a prin-
Lille, 1939; cf. çi L. Gernet, loc. cit. Æilor“ decît ca reflectare a unei epoci, epopeea spune, în
20. Il. 2, 220 çi urm. (trad. Murnu). fapt, ceea ce spun aproape peste tot în Grecia nobilii
21. Cf. Il. 1, 124 çi urm.; 9, 328 çi urm. care-çi exercitå puterea în cetatea aflatå la începuturile
22. Il. 1, loc. cit. sale: hippeis sau eupatridai, autoritatea lor se înfåÆiçeazå
23. Il. 9, 335; situaÆia se verificå în practicile legate de jocuri; ca anterioarå cetåÆii çi pretinde cå decurge dintr-un
cf. studiile revelatoare ale lui L. Gernet cu privire la aceste principiu diferit de cel pe care-l instaureazå cetatea – din
episoade în epopee: „Jeux et Droit (Remarques sur le XXIII funcÆia lor råzboinicå, mai ales, çi din originea lor aparte –
chant de l’Iliade“, RD, 1948, p. 177 çi urm. = Droit et legitimînd astfel monopolul puterii pe care ei o exercitå.
Société en Grèce ancienne, Paris, 1955, pp. 9-18).
24. Il. 23, 539 çi urm. çi comentariul lui L. Gernet, loc. cit.
Peste tot în Grecia, aristoi îçi exaltå precåderea în raport
Pentru formele prejuridice de manifestare a comunitåÆii cu cetatea, afirmîndu-se ca nobilime, ale cårei calificåri
garante cf. idem, „Note sur la notion de délit privé en droit aparte sînt ereditare çi anterioare politicului24. Epopeea
grec, Droits de l’antiquité et sociologie juridique“, în înrådåcineazå într-un trecut eroic çi råzboinic aceastå
Mélanges Levy-Bruhl [Publ. de l’Institut de Droit romain de imagine; ea spune cum, atît de departe cît se poate urca
l’Université de Paris, 17], Paris, 1959, pp. 393-405. în timp, se întîlnesc generaÆii succesive çi ilustre de
25. Fårå îndoialå, noÆiunea de proprietate este o abstracÆiune basilees isotheoi çi de nobili råzboinici25. Aceastå
doar parÆial elaboratå în aceastå societate (cf. E.F. Brueck, perenitate a strålucirii eroice, confruntatå cu ciclul vîrs-
Totenteil und Selgerät im griechischen Recht, [Münchener telor çi cu anxietatea hesiodicå a originilor, instaureazå
Beitr. zur Papyrusforschung und antiken Rechtsgeschi- o imagine a unui univers strålucitor çi egal cu el însuçi,
chte, 9], München, 1926, p. 39 çi urm., citat de Detienne,
Maîtres, p. 84, n. 14), çi dreptul asupra påmîntului trebuie
de la care aristocraÆia se reclamå la începuturile cetåÆii.
så fi fost måcar tot atît de puÆin formalizat; totuçi, W.G. Împreunå cu arta geometricå ajunså la akme, cu inau-
Forrest, op. cit., p. 46 çi urm., exagereazå, credem, redu- gurarea jocurilor panelenice, compunerea poemelor mo-
cînd dreptul arhaic de proprietate la o uzanÆå netulburatå numentale în secolul al VIII-lea instaureazå mecanisme
de facto. ExperienÆa societåÆilor arhaice pare a indica o de identificare esenÆiale pentru ideologia aristocraticå.
mult mai timpurie definire „prejuridicå“ a dreptului de Eroizarea råzboiului, dimensiunea miticå a bogåÆiilor çi
proprietate asupra solului. Cf. pentru Atica remarcabila a descendenÆei au aceastå capacitate de a çterge tot ceea
contribuÆie a lui L. Gernet, „Horoi hypothécaires“, în Studi ce, în cetatea pe cale så se nascå, se nåçtea sub semnul
in onore di U. E. Paoli, FlorenÆa, 1955, p. 346 çi urm. = participårii tuturor çi al împårÆirii, çi de a exalta exce-
Genet, Anthropologie, pp. 360-370.
lenÆa unei aristocraÆii care legitimeazå astfel statutul såu
26. Tratarea lui Hesiod ca „poet al nemulÆumiÆilor“ este un loc
comun al interpretårii poemelor sale; pentru unele detalii aparte. Metaforelor care fac din puternicii acestei epoci
cf. infra, p. 12 çi urm. Cea mai interesantå încercare de a „cei mai buni“, „ståpînii cailor“ – acestor metafore pe care
raporta opera lui Hesiod la o stare definitå a societåÆii ironia unor vremuri mai lucide le va denunÆa, uneori
greceçti arhaice, nu la o „nedreptate“ genericå (dupå cu un singur cuvînt26 (dar asta, cum ar spune Pierre
interpretarea remarcabilå a lui L. Gernet, Recherches sur Vidal-Naquet, este o altå istorie) – acestor metafore, deci,

34 47
44
expresia unei ideologii.
boinice, a ordinii råzboinice a lumii este, de bunå seamå,
ca un fapt estetic; dilatarea imaginarå a ispråvii råz-
a începutului primului mileniu, nu poate fi våzutå doar
deloc, sau prea puÆin, în realitatea tråitå a lumii greceçti
inventarea unui råzboi a cårui strålucire nu se regåseçte
puÆin adevårat. Aceastå proiecÆie supradimensionatå,
råzboinicilor diogeneis, este, în planul faptelor, cel mai
råzboiul eroic, înfruntarea conducåtorilor de care çi a
vremuri; în schimb, nu este greu så ne dåm seama cå
corespund fårå nici o îndoialå istoriei tråite a acelor
siunile lor mai degrabå meschine, acestea din urmå
boaie amphi boelasie, pentru prada de boi, prin dimen-
incursiuni de jaf care durau o såptåmînå sau o zi, råz-
de discontinuitate al noÆiunilor çi reprezentårilor. tamente eroice, dar çi, risipite în trama naraÆiunii, acele
65, 1958, p. 48 çi urm., care absolutizeazå înså aspectul
çurarea sa excepÆionalå de forÆe, de ispråvi çi compor-
Soziologie des archaischen Griechentums“, Gymnasium
49. Cf. mai cu seamå textele interpretate de B. Snell, „Zur strålucirea sa, cu incomparabila sa grandoare, cu desfå-
çi urm. tipuri de råzboi în poemele homerice – råzboiul troian, cu
48. Cf. Y. Garlan, La guerre dans l’antiquité, Paris, 1973, p. 38 dimensionat. Pentru cå, dacå într-adevår existå douå
1950, p. 127 çi urm. nu pe polis, ci pe råzboi – mai mult, pe un råzboi supra-
47. A. Aymard, „Sur l’assemblée macédonienne“, REA 50, Or, epopeea este centratå, aça cum çtim foarte bine,
origines de la pensée grecque, Paris, 1965, p. 47. centrul såu politicul.
grecs d’Egypte“, CE 34, 1959, pp. 79-85; J.-P. Vernant, Les într-un orizont de gîndire care are tot mai mult în
46. Claire Préaux, „Du linéaire B créto-mycénien aux ostraca vorba, de aceastå datå, despre integrarea acestor date
Oxford, 1963. vieÆuirea lor de-a lungul epocii „obscure“, pentru cå este
45. Cf. Lillian H. Jeffery, The Local Scripts of Archaic Greece,
urm.
eroice – pune, totuçi, un alt tip de problemå decît supra-
6], Amsterdam, 1957, p. 3; M. Detienne, op. cit., p. 62 çi epocå anterioarå la întemeierea cultelor poliade sau
Ned. Akad. Van Wettenschaften, Afd. Lett., N.R., ser. 20, rabilå cu maniera de utilizare a supravieÆuirilor dintr-o
44. B.A. van Groningen, Hésiode et Persès [Medelingen d. Kon. Recuperarea lor în poemele monumentale – compa-
43. Cf. H.T. Wade-Gery, „Hesiod“, Phoenix 3(3), 1949, p. 90. antichitåÆile aheene care subzistå în epopee13.
important social economic and political changes“. homerice cu pedigree, cum propunea un autor så numim
stress more the positive forces which produced so much reprezentåri ale suveranitåÆii råzboinice printre obiectele
weakness and discontent of the ’masses’... and should autoritatea „regilor divini“; am putea så plasåm aceste
may well caution himself against emphasizing the utilizarea epitetelor sale transformate în formule epice12,
acord, cu concluzia foarte judicioaså „The social historian
cercetare cu argumentele cåreia sîntem doar parÆial de
În acelaçi mod, la fel de imaginar, tradiÆia evocå, prin
Poetry“, Historia 22 (2), 1973, pp. 145-154, încheia o logic, o emblemå çi un semn de prestigiu.
„The Tradition of Anti-aristocratic Thought in Early Greek clase de combatanÆi regali, ci un instrument strict ideo-
42. Vezi F. Solmsen, Hesiod and Aeschylus, p. 91; W. Donlan, mentul råzboinic dat în folosinÆå de cåtre principe unei
41. Plu., Apophthegm. Lac. 223 A. prietatea individualå a unui råzboinic, nu mai este instru-
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
pun în joc o capacitate ordonatoare similarå çi aceleaçi sionat? De ce acestor oameni care tråiau atîtea experienÆe
mecanisme de identificare: scenele de prothesis sau de noi çi decisive le plåcea så le însoÆeascå – de fapt, så le
ekphora, care Æin çi de reprezentarea funerarå çi de regîndeascå – în termenii unei tradiÆii pe cale de dispariÆie,
cultul eroic6, situeazå nobilul defunct într-o descen- de ce îçi vedeau ei epoca prin acest ecran de amintiri fa-
denÆå ale cårei fapte de seamå, a cårei excelenÆå sînt buloase? La ce råspunde acest imens efort de construcÆie
spuse tocmai de cåtre epopee. çi invenÆie eroicå al secolului al VIII-lea?
Aceste corespondenÆe – argument destul de elocvent Din acest punct de vedere, latura arhaizantå a
de altfel, interzicînd o lecturå directå çi naivå a poemelor epopeii homerice este departe de a se limita la faptul cå
homerice, pentru cå o esteticå de acelaçi tip cu cea atît Iliada sau Odiseea nu menÆioneazå decît din greçealå
de abstractå a geometricului nu ar putea duce la o fierul sau calul înçeuat, sau cå poemele sînt presårate
transparenÆå imediatå a textului sau a imaginilor sale – cu aluzii la obiecte çi tehnici pe jumåtate mitizate de
aceste corespondenÆe, deci, situeazå cele douå fapte majore uitare: epopeea este într-un fel prin ea însåçi un ar-
care sînt epica monumentalå çi arta geometricå în rapor- haism deliberat, evocînd în beneficiul primelor timpuri
turi similare atît faÆå de trecut, cît çi faÆå de propria lor ale cetåÆii un trecut eroic çi dispårut.
epocå. Ambele par så continue o tradiÆie anterioarå pe Aceastå dublå identitate a poemelor homerice, în
care de fapt o recupereazå, marcînd, prin dimensiunile çi acelaçi timp corolar al unei tradiÆii epice anterioare çi
prin calitatea lor, o rupturå, o inovaÆie, o distanÆare pe primå manifestare literarå a Greciei cetåÆilor, pare la
care trebuie så o decodåm. prima abordare destul de discutabilå, mai ales pentru cå
Caracterul secund, elaborat, monumental al acestor ea contrazice periodizarea uzualå, în care expresia lite-
creaÆii, a cåror formalizare savantå, articulînd o inepui- rarå çi, de aici, ideologicå a cetåÆii pe cale de a se naçte
zabilå arhitecturå, ordoneazå universul imaginarului, este, invariabil, poezia liricå. Dar sincronismul este
råspunde nu atît trecutului din care ele îçi iau formele, prezent, çi el afirmå acest fapt indiscutabil: compunerea
cît mai ales prezentului çi unei epoci care organizeazå poemelor homerice este contemporanå, çi nu anterioarå
spaÆiul politic çi universul uman al cetåÆii. ConstrucÆia apariÆiei cetåÆii.
epopeilor monumentale fixeazå, ba mai mult, constru- Existå, de bunå seamå, o contradicÆie importantå în
ieçte, datele esenÆiale ale viziunii greceçti asupra lumii. aceastå constatare: într-un text în care polis înseamnå
Aceastå construcÆie imaginarå este strict contemporanå de cele mai multe ori citadelå7, în care cele cîteva epi-
çi analogå în raport cu invenÆia instituÆionalå, care sta- soade care evocå imagini ale autoritåÆii politice sînt mai
bilizeazå fluxul labil al unei epoci de tranziÆie în aceastå degrabå marginale, decorative chiar – într-un text care
nouå ordine politicå care marcheazå constituirea cetåÆii nu este deci, în cel mai bun caz, decît pre-politic, cum så
(polis) în secolul al VIII-lea, chiar în momentul triumfului regåsim mårturia acestei contemporaneitåÆi? Epopeea,
epopeii. ca çi arta geometricå, råspunde, desigur, exigenÆelor unor
Din aceastå perspectivå, relaÆia fenomenului homeric comanditari nobili cårora le oferå o imagine de marcå
cu tradiÆia epicå anterioarå este înså problematicå, pentru eroizîndu-le trecutul – dar dimensiunea politicå a ace-
cå întrebarea care se pune astfel istoricului este evidentå: leiaçi aristocraÆii în secolul al VIII-lea este un anacronism
de ce totuçi, exact în momentul în care se cristalizeazå evitat cu grijå atît de aed cît çi de pictor.
structurile çi instituÆiile cetåÆii, are loc aceastå explozie Se obiçnuieçte så se ocoleascå aceastå problemå,
care valorizeazå în asemenea måsurå creaÆia oralå din mai întîi atribuind epopeii un loc aparte în proto-istoria
Dark Age çi, chiar prin aceasta, un trecut supradimen- cetåÆii, fåcînd-o apoi responsabilå de aceastå laturå
40 41
43 38
carelor miceniene, pentru cå acest obiect, devenit pro- punct de vedere demonstrat cu prisosinÆå – cu mult mai
I nu reia mai mult decît epopeea o adevåratå tradiÆie a politicå a Greciei; acesta este, dupå pårerea mea, un
cåror prezenÆå în mormintele de la începutul mileniului puÆin prin esenÆa sa, de epoca post-micenianå çi pre-
exact, reinventînd forme heladice10; care de luptå11, a luate dintr-o moçtenire tradiÆionalå care se leagå, cel
în timpul Dark Age: tipuri de arme continuînd sau, mai trecut reconstruit cu ajutorul unor formule çi episoade
întîmplå cu persistenÆele civilizaÆiei materiale miceniene celei de-a doua jumåtåÆi a secolului al VIII-lea, evocå un
epoca bronzului, seamånå destul de mult cu ceea ce se forma lor monumentalå cåtre mijlocul sau în timpul
mai condiÆionatå çi mai fragilå decît aceea a prinÆilor din Poemele homerice, Iliada çi Odiseea, compuse în
manierå radical diferitå o putere mult mai fragmentarå, un alt capitol de istorie.
iar basilees care se dau drept anaktes, deçi exercitå într-o çi strålucit, al epopeii în imaginarul grec – care este çi el
în acelaçi timp parÆialå çi imaginarå, nu este imposibilå, tale, ca så nu mai vorbim despre destinul ulterior, unic
çi o anumitå imagine a puterii; o asemenea continuitate, compunerii çi difuziunii celor douå poeme monumen-
fragmentare, nu numai miturile sale de suveranitate9, ci începuturile sale pînå în epoca pe care o putem atribui
eroicå så fi fabricat, pornind de la aceste supravieÆuiri fenomenul epic ca fapt de civilizaÆie, çi aceasta de la
unui wa-na-ka micenian. S-ar putea foarte bine ca epoca istorie“: de fapt, istoricul trebuie så dea seama çi de
aminti – structurile profunde pe care se sprijinea puterea nu înseamnå epuizarea dezbaterii despre „Homer çi
de tip palaÆial, fårå a putea reface – nici måcar a-çi aici este, într-adevår, miza esenÆialå a acestei literaturi –
marea de basileiai locale revendica fårîme de autoritate turilor în care poemele homerice îçi gåsesc substanÆa –
un rol în imaginarul unei epoci „obscure“ în care afir- Aceasta cu atît mai mult cu cît restituirea orizon-
råzboinice a prinÆilor din Micene sau Pilos a putut juca cele mai dificile.
iului epic: amintirea pe jumåtate mitizatå a suveranitåÆii sarcina istoricului confruntat cu epopeea este una dintre
riÆia cadrului såu instituÆional – în hiperbolizarea råzbo- dificultåÆilor inerente lecturii unui text atît de bogat,
Existå poate un fond micenian – înceÆoçat de dispa- atît din punct de vedere metodologic, cît çi din acela al
transmite contemporanilor – çi posteritåÆii. studii nu par så descurajeze elanul autorilor lor, deçi,
virtuÆilor çi valorilor råzboinice pe care epopeea îl sinÆå1. Concluziile atît de divergente la care ajung aceste
fårå greç, çi mai ales fårå motiv, acel cod atît de precis al sau de departe – acest subiect o dovedeçte cu priso-
gioaså a prinÆilor wa-na-kes nu putea så-çi aminteascå, sumarå, a lucrårilor recente care trateazå – din apropiere
carelor de luptå miceniene, cît çi dominaÆia cvasi-reli- foarte viu al cercetårii, aça cum o bibliografie, chiar
se complicå. Pentru cå o societate care uitase atît tactica dintre epopee çi istorie suscitå în continuare interesul
rezolvå dacå o etichetåm drept reminiscenÆå; mai curînd NTRE problemele homerice, aceea a raportului
cum spuneam mai sus, faptul cå nici o problemå nu se
Î
epoca eroicå este evidentå çi ireversibilå, råmîne, aça
cum o fac aici, cå ruptura dintre civilizaÆia aheeanå çi
epoca micenianå, dar, chiar dacå nu consideråm, aça
asemenea transfer. Existå, evident, tentaÆia de a evoca
tarelor funerare cu caracter råzboinic8 se opun unui
aproape generalå a fortificaÆiilor, cît çi såråcia inven-
dimensiunile pe care epopeea i le conferå? Atît absenÆa
cît çi în epoca arhaicå. Putem, totuçi, så-i recunoaçtem Homer arhaizant, Homer arhaic
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
sistematic arhaizantå a poemelor monumentale ale tra- multe nuanÆe decît se poate face aici – de cercetarea
diÆiei epice – fårå a se observa cå, din punctul de vedere ultimilor douåzeci de ani2. Dar dacå pentru un numår
al istoricului, convenÆiile estetice ale gestei eroice nu se însemnat de istorici, între care se numårå çi autoarea
pot explica prin ele însele, çi cå o „reminiscenÆå“ de acestor rînduri, este neîndoielnic cå, pentru ceea ce este
anvergura Iliadei trebuie totuçi så fie explicatå. esenÆial în comportamente, instituÆii, ierarhii de valori çi
Trebuie spus, de altfel, cå, din punct de vedere isto- de oameni, epopeea reconstruieçte istoria imaginarå a
ric, reminiscenÆa nici nu existå cu adevårat, rezidualul unui råzboi între eroi pornind de la amintirile istoriei
e o figurå de stil, pentru cå istoricul trebuie oricum så tråite din Dark Age; dacå este neîndoielnic, din acest
dea seama nu numai de mecanismele inovaÆiei, ci de punct de vedere, cå atît Iliada cît çi Odiseea reprezintå
asemenea, çi în måsurå egalå, de mecanismele persis- încununarea unei tradiÆii orale anterioare foarte bogate,
tenÆei. Dacå, în secolul al VIII-lea, convenÆiile epice totuçi cele douå poeme monumentale nu sînt produse
persistå cu strålucire, aceasta nu este dovada unei obiçnuite ale acestei serii, opere spontane ale unei arte
inerÆii particulare a reprezentårilor din Dark Age, ci o tradiÆionale pe care hazardul le-ar fi înregistrat. Prin
persistenÆå asumatå a unei mentalitåÆi çi a unei ierarhii coerenÆå çi prin arhitectura lor grandioaså, prin utilizarea
de valori care reiau în mod conçtient pe seama arhais- savantå a formalizårii epice, prin tot ceea ce face din
mului timpuriu amintirea unui trecut de la care aceastå epopeea homericå un fenomen s e c u n d çi elaborat, ele
epocå se revendicå çi pe care înÆelege så-l recupereze. Nu sînt opere de excepÆie3, pe care trebuie så le situåm ca
s-ar putea oare, la limitå, så inversåm termenii intero- atare în istoria arhaismului timpuriu grec.
gaÆiei pe care tocmai am formulat-o, çi, în loc så spunem Chiar în sine, prin dimensiunile sale, ca çi prin ecoul
cå tradiÆia impunea epopeilor homerice un model pre- såu durabil çi rapid, fenomenul homeric nu ar putea fi
politic în ciuda contemporaneitåÆii lor cu dezvoltarea un fapt obiçnuit sau måcar izolat în istoria secolului al
cetåÆii, så recunoaçtem în acest model çi, mai exact, în VIII-lea; mai mult, el se alåturå altor mårturii cu privire
caracterul såu pre-politic, una, cel puÆin, dintre raÆiunile la fascinaÆia pe care o exercitå, în aceeaçi vreme, faptele
care au determinat vitalitatea çi integrarea epos-ului de seamå ale unui trecut eroic. Pentru cå, examinate din
eroic în imaginarul arhaismului timpuriu? aceastå perspectivå, apropierile care au fost stabilite
Pentru cå aceastå instaurare a politicului, care este între epopee çi arta geometricå, a cårei akme este
pentru noi inovaÆia prin excelenÆå a istoriei greceçti, cu aproape contemporanå, nu pot fi reduse la o esteticå
greu putea fi tråitå altfel decît ca o continuitate; chiar în comunå, exprimînd o aceeaçi atitudine, ritmuri çi module
momentul în care se cristalizau formele instituÆionale ale similare4: îmbogåÆirea subitå, explozia monumentalå a
autoritåÆii aristocratice în cetatea arhaicå, epopeea le geometricului sînt perfect comparabile, ca nivel secund
oferea garanÆiile unui precedent eroic çi ale unei legiti- de elaborare çi de invenÆie, întemeiat pe experienÆe ante-
mitåÆi independente de polis pentru cå îi era anterioarå: rioare, dar fårå så se reducå la ele, cu raporturile ce se
legitimitatea epicå nu trebuia så se sprijine pe cetate; pot stabili, sau cel puÆin ghici, între epopeea homericå
dimpotrivå, inversînd termenii, cetatea era consideratå çi tradiÆia care o precedå. Într-un alt plan, apariÆia
a se sprijini pe ea. decorului figurat pe marile vase ale geometricului aflat
Din aceastå perspectivå înÆelegem cel mai bine, cred, la maturitate poate fi interpretatå, desigur, ca o dovadå
caracterul råzboinic al epopeii, atît de evident în Iliada, a influenÆei exercitate brusc de epopee asupra imagi-
atît de esenÆial, în fond, çi în Odiseea. Desigur, råzboiul naÆiei ceramiçtilor çi comanditarilor lor5, dar çi ca fe-
este o realitate mai curînd cotidianå, atît în epoca obscurå, nomen izomorf al epicii monumentale. Pentru cå ambele
42 39
52

acÆiuni de selectare çi trimitere a noilor coloniçti, pregå-


Mediterana, trebuie så reconstituim mecanismele unei
tane cît çi coloniale. Pe fundalul expediÆiilor care stråbat
totodatå caracterul colectiv al cetåÆilor, atît metropoli-
implicå înså un complex de decizii care presupun çi afirmå
niu. Acest caracter instituÆionalizat al primelor colonizåri
cele mai ferme ale cercetårii arheologice în acest dome-
predominant agrar al primelor apoikiai, concluzii din
vedere politic sînt, într-adevår, împreunå cu caracterul
urmelor unei iniÆiative spontane çi informe din punct de
terul organizat al primelor întemeieri coloniale çi absenÆa
definire a categoriilor mentale care îi sînt proprii. Carac-
o polis, ci çi un proces, coextensiv çi contemporan, de
cu sine nu numai cristalizarea instituÆiilor care formeazå
Aceastå „roire“ a cetåÆii care este colonizarea aduce
menului istoric al colonizårii antice.
parte din viaÆa sa de savant çi de om studiului feno-
care, chiar dincolo de scrierile sale, çi-a închinat o mare
pagini lui Emil Condurachi, acela dintre profesorii noçtri
proape interferenÆa. Mi se pare potrivit så dedic aceste
acumulatå este mai curînd pentru a scruta mai îndea-
de a adåuga cîteva rînduri la enorma bibliografie deja
expansiune a cetåÆii (polis). Dacå îmi iau acum libertatea
21. Od. 14, 211. au fost toate acestea implicate în vasta miçcare de
reipublicae 16, 10. mentalitåÆilor çi a categoriilor imaginarului, în ce mod
20. Arist., Ath. 6, 2; cf. Plu., Sol. 15; Id., praecepta de gerendae så discearnå, la confluenÆa fenomenelor sociale, a
19. Hdt. 3, 142 çi urm.
1965, 3, p. 425 çi urm.
un teren preferat pentru reflecÆia istoricå care încearcå
archadque: géométrie, politique et société“, Annales (ESC), STORIA colonizårii greceçti este de multå vreme I
18. Aesop. nr. 229 (Chambry); cf. M. Detienne, „En Grèce
17. Apollod. 3, 9, 2.
impossible“, QS 9(1), 1979, pp. 3-31.
16. M. Detienne çi J. Svenbro, „Les loups au festin ou la cité
15. Arist., Pol. 1265 b 15 çi urm.
14. Arist., Pol. 1319 a 9 çi urm.
Guerre, p. 150 çi urm. çi nota 9.
13. Cf. reflecÆiile lui M.I. Finley, „Sparta“, în Vernant (ed.),
12. Hdt. 6, 58. colonii greceçti
11. Hdt. 9, 94. ale imaginarului în epoca primelor
10. Idem, ibidem; cf. çi Str. 14, 1, 3 (C. 633).
9. Hdt. 5, 45. Structuri ale realului çi structuri
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

post-homerice mai ales ca epitet al zeilor. Manifestårile Papers of M. Parry, Oxford, 1971), studiile cu privire la
acestui tip de putere nu au aproape nici o relaÆie cu raporturile dintre tradiÆia oralå çi epopeea homericå nu au
problematica „clasicå„, aristotelicå, a regalitåÆii (basileia); încetat så aparå: e.g. C.M. Bowra, Heroic Poetry, Londra,
matricea ei este de un alt tip çi dintr-o altå vreme. 1952; A.B. Lord, Singer of Tales, Cambridge, Mass., 1960;
TradiÆia acumuleazå în jurul tiranilor simbolurile G.S. Kirk (ed.), The Language and Background of Homer,
regale, exemple fiind carul lui Pisistrate23 sau purpura Cambridge, 1964; idem, Homer and the Oral Tradition,
îmbråcatå – ni se spune – de cåtre cei trei tirani ai Cambridge, 1976. Pentru specificitatea lui Homer vezi
Eritreii, Ortyges, Iros çi Echaros24. Descifrînd legenda bibliografia comentatå a lui J.P. Holoka, „Homeric Origi-
lui Policrate, Louis Gernet vedea în inelul pe care tiranul nality. A Survey“, CW 66, 1973, pp. 257-293 çi A. Heubeck,
l-a aruncat în mare un substitut simbolic al puterii, un „Homeric Studies Today“, ca çi întreaga culegere editatå de
sigiliu regal sacrificat într-o imitare a unei ordalii de B. Fenik, Homer. Tradition and Invention, Leida, 1978
suveranitate25. Simonide vorbeçte despre tiranii purtåtori (studiul lui A. Heubeck se gåseçte în volumul V, la pp. 1-17).
de sceptru, semn regal prin excelenÆå26. Vezi çi referinÆele citate infra, n. 13; pentru o vedere de
Pe de altå parte, începînd cu primul text care men- ansamblu, admirabil nuanÆatå, vezi P. Vidal-Naquet,
Æioneazå tiranul, cel al lui Archiloch27, bogåÆia – o „L’Iliade sans travesti“, prefaÆå la Homere, Iliade, Paris
bogåÆie impresionantå çi depåçind orice måsurå comunå [Folio], 1975.
este complementul obiçnuit al tiraniei. Policrate este un 4. Cf. R. Hampe, Die Gleichnisse Homers und die Bildkunst
seiner Zeit, Tübingen, 1952; J.A. Moutsopoulos, Homer and
exemplu în acest sens, la fel Pisistrate, care reintrå în
Geometric Art, Atena, 1957, pp. 65-93; G.S. Kirk, op. cit., p. 144
Atena împodobit cu strålucirea pe care i-o conferå aurul
çi urm. çi, de o manierå mai generalå, W. Schadewaldt, Von
tracic. MagnificenÆa ofrandelor Cypselizilor sau ale
Homers Welt und Werk, Stuttgart, 1965. Pentru arheologia
tiranilor sicilieni, fastul pe care îl pune în joc Clistene epocii submiceniene çi geometrice trebuie våzutå, bine-
la cåsåtoria fiicei sale, sînt mårturii ale unei bogåÆii înÆeles, cartea lui A. Snodgrass, The Dark Age of Greece,
fabuloase28. Reprezentant excesiv al unei ostentaÆii Edinburgh, 1971; cf. çi J. Coldstream, Greek Geometric
nobiliare – dar pe care tiranii nu o tolereazå niciodatå Pottery, Londra, 1968.
la alÆii – tiranul îçi afirmå astfel puterea sa singularå. 5. A.M. Snodgrass, op. cit., pp. 429-435.
Pentru cå, de la Hesiod la Pindar çi la Platon, bunurile 6. M. Andronikos, Totenkult. Archaeologia Homerica, Göttingen,
fårå numår, abundenÆa aproape miraculoaså a bogåÆiei, 1968; Donna C. Kurz çi J. Boardman, Greek Burial Cus-
mai ales a aurului, este un semn çi un privilegiu regal29. toms, Londra, 1971, pp. 45-53. Cf. çi Th. Hadzisteliou-Price,
GaranÆie de suveranitate çi de abundenÆå, aceastå „Hero-Cult and Homer“, Historia 23, 1973, pp. 129-144.
bogåÆie este deseori acordatå nu numai zeilor ci çi popo- 7. W. Hoffman, „Die Polis bei Homer“ (1956), în F. Ges-
rului. Gestul tradiÆional al darului suveran çi funcÆia chnitzer (ed.), Zur Griechischen Staatskunde [Wege der
regalå de (re)distribuitor al bogåÆiei sînt reluate de cåtre Forschung 96], Darmstadt, 1969, pp. 123-158; cf. çi
tirani, distribuitori ai metalelor preÆioase, ai påmîntului, S. Deger, Herrschaftsformen bei Homer, Viena, 1970, ca çi
ai apei. întreaga carte a lui M.I. Finley, op. cit.
Existå adesea un raport între începuturile emisiu- 8. Cf. P. Courbin, „La guerre en Grèce à haute époque d’après
nilor monetare în lumea greacå çi tiranie. Primul tiran, les documents archéologiques“, în Vernant (ed.), Guerre,
care este totodatå un rege, Pheidon din Argos, trece p. 29 çi urm. Constatåri similare cu privire la obiceiurile
drept „inventatorul“ monedei30; ipotezele cu privire la funerare l-au fåcut pe A.M. Snodgrass, op. cit., p. 391, så
iniÆiativele monetare ale lui Cypselos31, Policrate32, se îndoiascå de faptul cå Homer ar transmite informaÆii
Pisistrate33 sau ale primilor tirani ai Efesului34 mi se par pertinente pentru epoca obscurå; dar vezi observaÆiile lui
cel puÆin verosimile. De altfel, momentul tiranic este M.I. Finley, „Retour au monde d’Ulysse“ (1974), în idem,

64 49
62

Neleizilor milesieni Laodamas çi Amphitres8 sau ale lui


Pisistrate, poate çi ale unui Clistene din Sicyon7, ale
a regilor arcadieni6), pretenÆiile genealogice ale unui
sau al lui Procles, tiran al Epidaurului, cåsåtorit cu o fiicå
în cazul lui Pittakos care se cåsåtoreçte cu o Penthilidå5
lîngå alianÆele matrimoniale încheiate cu casele regale (ca
pentru cåutarea unui fel de continuitate cu regalitatea. Pe
genealogice; însuçi faptul de a le fi proclamat este elocvent
moment, så çtim cît de legitime erau aceste pretenÆii
denÆa sa codridå4 Nu prea are importanÆå, måcar pentru
sentiment care îl împinge pe Pisistrate så exalte ascen-
casa Bacchiazilor3 stau mårturie pentru prezenÆa aceluiaçi
tenÆå despre „copilåria lui Cypselos“ çi legåturile sale cu
pentru nevoile cauzei, istorisirile råspîndite cu atîta insis-
descind – dintr-un neam „regal„. Reale sau fabricate
Numeroçi sînt tiranii care descind – sau pretind cå
imaginea miticå a regalitåÆii2.
destul de sistematicå çi de semnificativå pornind de la
simbolice, çi cå acestea se organizeazå într-o manierå
sigurå, care pare så indice cå tiranii înçiçi cåutau situaÆiile
un nucleu de fapte çi de gesturi transmis de o tradiÆie mai
cu privire la tirani – çi existå din abundenÆå – existå çi
26. Cf., e.g., hoi pachees la Hdt. 5, 30, 77, sau Ar., V. 288. privire la tirani, ci chiar ale istoriei lor: dacå existå poveçti
Volksadel. pezi nu numai anumite aspecte ale constituirii tradiÆiei cu
streazå limpede cå masa combatanÆilor homerici este un ordin pot fi utilizate – dupå pårerea mea – pentru a lim-
Adel bei Homer“, Klio 57, 1975, pp. 281-291, care demon- scenå a întoarcerii lui Pisistrate la Atena. Fapte de acest
rezultå foarte bine din analiza lui J.V. Andreiev, „Volk und a unei întronåri çi a unei cåsåtorii sacre în punerea în
25. Caracterul puternic privilegiat al participårii la råzboi lurilor çi ordalie de suveranitate în legenda lui Policrate,
Anthropologie, pp. 333-344. „regale“ în tradiÆia cu privire la tirani1: amintire a simbo-
24. Vezi L. Gernet, „Les nobles dans la Grèce antique“, în idem, gea atenÆia asupra frecvenÆei destul de mari a temelor
in Ancient Greece“, Eirene 7, 1968, pp. 25-31.
23. Vezi consideraÆiile lui M.I. Finley, „The Alienability of Land
Î
N mai multe dintre studiile sale, Louis Gernet atrå-
omerici, Napoli, 1968, p. 23 çi urm.
22. Cf. demonstraÆia lui A. Mele, Società e lavoro nei poemi
Grecs6, Paris, 1981, pp. 13-41.
d’analyse structurale“, în idem, Mythe et pénsée chez les
21. J.-P. Vernant, „Le mythe hésiodique des races: Essai
passim.
animalå: Lions, héros, masques, Paris, 1981, pp. 95-131 çi
Annie Schnapp-Gourbeillon relaÆiilor eroilor cu lumea
20. Pentru acest subiect vezi excelenta analizå consacratå de Comportamentul tiranic
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

op. cit., pp. 177-198 (pasajul din Snodgrass este comentat Amphiklos din Chios9, purtåtor al unui nume regal, fac
la pp. 197-198). aluzie la regalitåÆi legendare din care tiranii pretind cå
9. J.-P. Vernant, Les origines de la pensée grecque, Paris, descind în mod legitim. În scrisoarea adresatå lui Solon
1964. de Pisistrate – text în mod evident apocrif çi tradiv, dar
10. P. Courbin, op. cit. care påstreazå totuçi o mårturie a judecåÆii antichitåÆii
11. Idem, ibidem; cf. çi J.K. Anderson, „Greek Chariot-Borne asupra tiraniei – se spune cå Pisistrate ar fi scris: „Fiind
and Mounted Infantry“, AJA 79, p. 175 çi urm., care
un descendent al lui Codros… nu am primit decît pri-
deduce înså de aici un argument în favoarea realismului
lui Homer.
vilegiile pe care atenienii au jurat så le ofere lui Codros
12. T.B.L. Webster, From Mycenae to Homer, Londra, 1964. çi pe care totuçi le-au abolit mai tîrziu... Nu revendic
13. Problema formulelor homerice çi a transformårilor lor a fost nimic altceva decît privilegiile care erau altådatå acor-
inovatå în aceçti ultimi ani prin studiile lui A. Hoekstra, date regilor“10. Într-un pasaj capital din Politica, Aristotel
Homeric Modifications of Formulaic Prototypes, Amsterdam, constata cå singurul mijloc de a salva tirania era de a o
1965, çi J.B. Hainsworth, The Flexibility of the Homeric face „mai regalå„: tyrannidos soteria poiein auten basi-
Formula, Oxford, 1968; cf. çi idem, „Structure and Content likoteran11, scria el.
in Epic Formulae“, CQ 14, 1964, pp. 155-164; M.N. Nagler, Ceea ce la Aristotel poate så treacå drept o con-
„Towards a Generative View of the Oral Formula“, TAPhA 98, strucÆie pur logicå (pentru cå, spune el în esenÆå, ceea
1967, pp. 269-281; A. Hoekstra, „Aèdes anciens et poètes ce pierde regalitatea este cå ea se apropie de tiranie, iar
ionies“, în Le monde grec. Hommage à Claire Préaux, ceea ce o poate salva pe aceasta din urmå este de a se
Bruxelles, 1975, pp. 25-32. apropia de regalitate) se regåseçte în faptele multor
14. M.I. Finley, op. cit., pp. 60-89. tirani, iar Stagiritul, care-çi exemplificå el însuçi teza,
15. L. Gernet, „La notion mythique de la valeur en Grèce“, în çtie acest lucru. Lista tiranilor arhaici desemnaÆi de
idem, Anthropologie, pp. 93-139. izvoare este destul de importantå: Cypselos çi Periandru
16. La consideraÆiile deja citate ale lui M. I. Finley, se poate la Corint12, Myron al II-lea la Sicyon13, Pantaleon çi
adåuga analiza lui H. Strasburger, „Der soziologische Aspekt Damophon, „regi“ ai Pisatidei14, Cadmos çi Skythes15,
der homerischen Epen“, Gymnasium 60, 1953, pp. 102-107, Amphiklos la Chios16, Amphicrates la Samos17, Pittakos
care subliniazå dubla naturå a eroului, Ritter und la Mitilene18, Theron la Agrigent19, Gelon la Siracuza20;
Grossbauer in einer Person (p. 107), referindu-se la J. din Suda çtim cå Eupolis dådea titlul de rege chiar çi lui
Hasebroeck, Griechische Wirtschafts-und Gesellschafts- Pisistrate21. Desigur, nu e vorba så demonstråm cå ti-
geschichte, Tübingen, 1931, p. 10. ranii purtau în mod oficial titlul de rege. Dar faptul în
17. Vezi P.W. Rose, „Class Ambivalence in the «Odyssey»“,
sine cå se låsau cu plåcere numiÆi basileis oferå totuçi
Historia 24, 1975, pp. 129-149, çi, pentru ansamblul
problemei, Ed. Will, „Aux origines du régime foncier grec:
o vagå sugestie de continuitate (pe care cuvîntul recent
Homère, Hésiode et l’arrière-plan mycénien“, REA 59, tyrannos nu o conÆine) çi mai ales, o ordine de mårime,
1957, pp. 5-50. ca så spunem aça, a aspiraÆiilor tiranice. În dedicaÆia
18. Vezi P. Vidal-Naquet, „Valeurs religieuses et mythiques de celebrului auriga din Delfi, Polyzalos se proclamå din
la terre et du sacrifice dans l’Odysée“, acum în idem, Le neamul celor care Gelas…anasson22, „domnitori peste
Chasseur noir. Formes de pensée et formes de société dans cetatea Gela“, fåcînd astfel mai evident caracterul excep-
le monde grec, Paris, 1981, pp. 39-68. Æional al unei puteri definite în timpuri imemoriale ca o
19. Cf. L. Gernet, „Jeux et droit“ (1948), în idem, Droit et société regalitate legendarå, fårå nici o relaÆie cu norma çi cu
dans la Grèce ancienne, Paris, 1955, pp. 9-18; M. Detienne, natura autoritåÆii civice: anax descinde din titlul princiar
„En Grèce archaïque. Géométrie, Politique et Société“, micenian wanaka, este titlul care îl deosebeçte în epopee
Annales (ESC) 1965, pp. 425-441; idem, Maîtres, pp. 81-92. pe Agamemnon, anax andron, çi dåinuie în textele

50 63
53 60
o îndoialå, din iniÆiativa çi sub autoritatea nobililor 8. E. Lepore, op. cit., vorbeçte despre propagandå.
Hyblaia din secolele VIII çi VII, de pildå, realizat, fårå nici loniale“, în Finley (ed.), Terre, p. 17 çi urm.
urbane ale primelor colonii. Traseul urban de la Megara 7. E. Lepore, „Problemi dell’organizzazione della «chora» co-
Este ceea ce dovedesc çi cele mai timpurii trasee Ed. Will, Korinthiaka, Paris, 1955, p. 618.
în vechile cetåÆi – nobilii urmaçi ai basileilor din epopee. Graecia, Taranto, 1967, Napoli, 1968, p. 5 çi urm.; cf. çi
expresia iniÆiativei celor care le deÆin în cel mai înalt grad territorio“, Atti del VII Convegno di Studi sulla Magna
E. Lepore, „Per una fenomenologia dei rapporti tra città e
domeniului puterii çi al autoritåÆii, çi este înainte de toate of Land: A Point of View“, Eirene 7, 1968, p. 28 çi passim;
Greciei care este colonizarea aparÆine în primul rînd acestor fapte vezi mai ales M. I. Finley, „The Alienability
fiindcå aceastå roire organizatå çi politicå a cetåÆilor Classical Greece, Praga, 1965; împotriva supraevaluårii
crearea cadrelor comunitare ale imaginarului politic: 1966, çi B. Boreck, Survivals of Some Tribal Ideas in
cå o împarte cu ceilalÆi çi participå astfel din plin la D. Asheri, Distribuzioni di terre nell’antica Grecia, Torino,
în care aristocraÆia deÆinåtoare a puterii se preface måcar 6. Pentru vocabularul întemeierilor paritare vezi mai ales
civice, este imaginea însåçi a unei epoci çi a unei istorii Finley (ed.), Terre, p. 49 çi urm.
poetul nobil care nåscoceçte sloganurile fraternitåÆii 5. D. Adameçteanu, Suddivisioni di terra nel Metapontino, în
taÆii nu mai au nevoie de comentariu. Acest Adelsdichter, Paris, 1975, p. 131.
politice ulterioare2, topos al solidaritåÆii ale cårui cono- 4. A. Wasowicz, Olbia Pontique et son territoire, BesanØon-
tafora cetåÆii-corabie, loc comun prin excelenÆå al retoricii 1973, p. 348 çi urm.
dans les cités grecques de Sicile“, Kokalos 18-19, 1972-
Tot Archiloc este primul, se pare, care ar fi imaginat me-
1974, p. 308 çi urm. çi idem, „Problèmes d’urbanisme
fraÆi çi camarazi de arme, în råzboiul comun al cetåÆii1. R. Martin, L’urbanisme dans la Grèce ancienne2, Paris,
çi care-çi numeçte concetåÆenii kasignetoi çi symmachoi, Hyblaea, 1, 2 vol., Roma, 1976, precum çi precizårile lui
nitatea care include, dar çi depåçeçte vechile solidaritåÆi, la Megara: G. Vallet, Fr. Villard, P. Auberson, Megara
noi pentru a transmite aceste noi realitåÆi: xunonie, comu- 3. Vezi concluziile monumentalei publicåri a såpåturilor de
Archiloc, poetul-oikistes, este acela care inventå cuvinte 2. Archil. fr. 56 D; cf. Schol. ad Ar. V. 29; Pl., Plt. 297 e.
primele expresii ale unei ideologii a solidaritåÆii civice. Society, Bloomington, 1961, p. 38 çi urm.
probabil, mediul colonial este cel în care se cristalizeazå Gymnasium 65, 1958, p. 98 çi urm.; idem, Poetry and
fi fost ameninÆatå încå înainte de realizarea ei. De aceea, B. Snell, „Zur Soziologie des archaischen Griechentum“,
locuitorilor, fårå de care orice întreprindere colonialå ar 1. Archil. fr. 89, D; fr. 81, 12, 24 çi 28 (Lassère-Bonnard); vezi
obligate så-çi asigure o participare solidarå a majoritåÆii Note
råzboinici ai cetåÆii, cetåÆile din aceastå primå epocå sînt
Nedispunînd de altå forÆå publicå decît nucleul de
mentarå çi ea, la deciziile presupuse a fi colective. cetåÆii greceçti.
solidaritate a cetåÆenilor çi o supunere, cel puÆin ele- un capitol esenÆial nu numai în istoria, ci çi în imaginarul
corpului civic la acÆiunea politicå, cel puÆin o elementarå distribuirea påmînturilor çi mecanismele sale, reprezintå
aceste acte presupune, dacå nu o participare efectivå a tica înfiinÆårilor de colonii, a cåror temå dominantå este
normelor care vor guverna noua comunitate. Fiecare dintre cetåÆenilor: de aceea discursul de întemeiere, ca çi prac-
acesteia, întemeierea sanctuarelor çi a incintei, instituirea solidaritatea statutului economic cu statutul politic al
ale instalårii – delimitarea viitoarei cetåÆi çi a teritoriului garanÆii politice. Kleros-ul este acela care materializeazå
dele stabilirii pe un påmînt nou, cu gesturile constitutive guvernatå de acelaçi drept çi beneficiind de aceleaçi
tirile, cålåtoria çi primejdiile sale, sau, în sfîrçit, episoa- cetåÆenii al cåror privilegiu comun este proprietatea civicå,
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
compenseazå orice tendinÆå de nivelare çi refac privilegiul, care, la mesele comune unde fiecare spartiat primea o
mai brutal poate decît în colectivitåÆile metropolitane7. porÆie riguros egalå cu a celorlalÆi, primeau douå porÆii
Så fie vorba, totuçi, despre utopii tardive, sau despre la fel de egale, dar duble, din mîncarea oferitå în cadrul
o discrepanÆå între discursul colonizårii çi realitåÆile sisitiei12?
întemeierilor arhaice? Dacå, în ciuda degradårii rapide Tot la Sparta, egalitatea dintre kleroi trebuie så fi fost
a oricårei paritåÆi originare, numeroase întemeieri colo- çi ea, de fapt, o egalitate minimalå; nimic nu împiedica,
niale continuå så fie proclamate epi tei isei kai homoiai de de exemplu, ca un spartiat så deÆinå, peste lotul civic,
cåtre autoritatea care le iniÆiazå, fårå ca aceasta så proprietåÆi în teritoriul oraçelor din perioikis. Altfel cum
implice într-adevår realizarea acestor promisiuni inaugu- am putea explica existenÆa unor averi ieçite din comun,
rale, nu s-ar putea identifica aici o ideologie a înteme- pe care ni le sugereazå învingåtorii lacedemonieni de la
ierilor8 – çi, pornind de aici, o ideologie a cetåÆii arhaice? jocurile panelenice13? Acelaçi mecanism se regåseçte în
Cazurile, destul de numeroase, de înzestrare privile- numeroase cetåÆi care controleazå distribuirea påmîn-
giatå în întemeierile coloniale nu dezvåluie, de fapt, doar turilor din apropiere de polis, låsînd liberå dobîndirea de
inegalitatea – foarte consistentå de altfel – a noilor påmînturi din eschatie: „vechile legi foarte utile“ men-
cetåÆeni, ci çi mijloacele prin care aceastå realitate este Æionate de Aristotel, care stabileau un maximum de
integratå în reprezentårile paritare. Bunurile privilegiate proprietate „într-un spaÆiu definit între un anumit loc
de care se bucurå oikistai sau numeroase alte personaje çi citadelå sau cetate“, sau care interziceau înstråinarea
care au slujit cetatea par så le fi fost oferite în plus faÆå de protoi kleroi, aveau în vedere aceeaçi paritate mini-
de lotul colonial. Astfel Dorieus, eroul unei povestiri malå între cetåÆenii-proprietari ca çi obscura lege a
despre ctitoriile coloniale relatatå de Herodot, poate aphyteenilor la care se referå acelaçi pasaj din Politica14.
consacra Athenei Crathia „temenos-ul... din apropierea Acelaçi tratat al Stagiritului dezvåluie, dupå pårerea
albiei secate a rîului Crathis“9 din prada de råzboi luatå mea, semnificaÆia specificå a acestor norme, informîndu-ne
de la sibariÆi: în primul rînd pentru cå el primise o cå Pheidon admitea inegalitatea primarå ca mårime a
parte privilegiatå din aceastå pradå, apoi çi pentru cå loturilor, kai ei to proton tous klerous anisous eichon
dispunea de alte påmînturi pentru sine çi pentru ai såi. pantes kata megethos15: fiecare are un lot, chiar dacå
Aceastå dublå atribuire – kleros çi temenos, partea suprafaÆa acestora este diferitå. Aceastå isomoirie mini-
aleaså, de soi, conferitå din pradå – trebuie så fi fost malå prezintå privilegiul ca fiind doar cantitativ, kata
deseori însoÆitå de transmiterea ereditarå a acestor bu- megethos, integrîndu-l, ca element comensurabil, deci
nuri, împreunå cu cea a privilegiilor religioase, care, la normat, imaginilor de omogenitate calitativå a corpului
fel de frecvent, le erau asociate10. Ea evocå, de altfel, un de cetåÆeni-proprietari. Aceçtia sînt asemenea, homoioi,
tip de distribuire prea familiar pentru a nu fi revelator în deoarece fiecare are un kleros, çi aceastå paritate mini-
acest context: basileii homerici primeau mereu douå malå întemeiazå prin ea însåçi çi legitimeazå o inegali-
pårÆi din prada de råzboi: partea lor de råzboinici, traså tate integratå reprezentårilor de similitudine solidarå.
la sorÆi din capturile împårÆite în kleroi egali, la rînd cu O poveste despre modurile împårÆirii pråzii16
toÆi råzboinicii, dar pe deasupra çi gerea, partea de soi, sugereazå aceastå conjuncÆie contradictorie a dispa-
partea aleaså, atribuitå de comandant, corespunzåtoare ritåÆilor integrate unei imagini de similitudine. Anecdota
rangului lor çi ispråvilor pe cîmpul de luptå. Atunci cînd povesteçte cå Idas din neamul Apharetizilor, ales de
Evandru din Apollonnia primeçte mai mulÆi kleroi drept tovaråçii såi pentru a împårÆi turmele capturate în
compensaÆie11, cum så nu ne gîndim la regii Spartei, timpul unui raid al Dioscurilor çi al celor doi fraÆi
56 57
55 58

cît çi de „hiperadaptaÆii“ care se impun de la o zi la alta, privilegiul public çi într-un fel normat, o regulå funda-
grare în grup, care Æin atît de incapacitåÆile de adaptare care se face virtual epi tei isei kai homoiai çi care face din
coloniçti çi mecanismele caracteristice pentru orice emi- clamatå, ci çi ambiguitatea constitutivå a unei distribuÆii
dacå nu çi mai profund, pentru cå privilegiile primilor tamente abuzive care pun în pericol similitudinea pro-
neazå aici tot atît de profund ca çi în cetåÆile de origine; este contestatå. Se întrevåd astfel nu numai compor-
anuleazå orice distribuire egalitarå a påmîntului acÆio- fapt, nici în principiu. Nu legea, ci ipocrizia legiuitorului
originea expansiunii coloniale. Numeroçii factori care drios cetåÆenilor din Samos nu este contestat nici în
agrarå, inegalitåÆile çi tensiunile care se aflaserå la bunuri incontrolabile; privilegiul public cerut de Maian-
repede så se reediteze, dincolo de mare, starea de crizå paritatea proclamatå çi aproprierea secretå a unor
ceea ce dovedeçte, în ultimå instanÆå, cå ele au ajuns opoziÆia nu se stabileçte între isotes çi privilegiu, ci între
numår important de colonii devin la rîndul lor metropole – care le-a proclamat libere20. În toate aceste anecdote,
egalitare, este suficient så fie evocat simplul fapt cå un povestea cå Solon ar fi fåcut speculaÆii cu påmînturile pe
istorii: pentru a pune la îndoialå realitatea distribuirilor în mod fraudulos bunuri ascunse. De asemenea, se
dezacordul acestor teme cu faptele concrete ale acestei de public, faptul cå legislatorul începuse prin a-çi apropria
isomoiriei în istoria coloniilor la începuturile lor este paritatea çi un adversar al acestuia care dezvåluie, la fel
tenace a istoricilor moderni faÆå de identificarea temelor pune în scenå un protagonist care proclamå public
În ultimå instanÆå, ceea ce suscitå o neîncredere istoria lui Maiandrios povestitå de Herodot19, fabula
ca fiind o deviere – dar aceasta este o altå istorie. vreme în legåturå cu isotes în cetatea arhaicå18. Ca çi în
polis, în opoziÆie cu dezvoltarea cetåÆii clasice resimÆitå fabulei „lupului legislator“, atît de des discutatå în ultima
regåsirea, la izvoarele sale, a unei prime reflecÆii despre tare cu inegalitatea este foarte sugestivå, ca çi morala
teme paritare, aceasta nu se întîmplå prin inovare, ci prin sine. Aceastå confruntare permanentå a normelor pari-
dezbaterea politicå formuleazå, în vremea lui Platon, menea mod încît ea pare så declançeze inegalitatea de la
de arheologia oraçelor, cît çi de cea a cuvintelor. Dacå o instaureazå, dar o çi instrumentalizeazå într-un ase-
Æeze în acele reprezentåri paritare çi publice atestate atît Idas nu este un adversar al paritåÆii; dimpotrivå, el
mod de a exista al cetåÆilor arhaice, ea pare så se schi- apropriere abuzivå.
voi reveni imediat –, iar ca mod de gîndire, dacå nu ca acestei paritåÆi, devenitå atît de uçor un instrument de
epoca arhaicå – cu nuanÆe, fårå îndoialå, asupra cårora corectitudine, cît çi denunÆarea caracterului imaginar al
isomoiria: ea trebuie så fi existat cel puÆin la Sparta în deturnatå conÆine atît aparenÆele de legitimitate çi de
În sfîrçit, nu secolul al IV-lea a inventat, din nimic, sfert din bou; aceastå povestire despre o isomoirie
publicå a unei împårÆiri juste çi paritare. semnificå un partaj echitabil – jumåtate din pradå, un
çi în preferinÆa pentru cuvinte care implicå recunoaçterea remarcå insistenÆa textului asupra gesturilor care
turile sale transpare atît în sistematizarea spaÆiului, cît prada17. Dincolo de ironia acestui agon al mîncåilor, se
ginea de omogenitate pe care çi-o då cetatea la începu- singur primele douå sferturi, Idas a plecat cu toatå
arheologice deja evocate, trebuie så constatåm cå ima- fripturå çi ca al doilea så ia restul pråzii“; înghiÆind
Dacå, pe de altå parte, avem în vedere mårturiile a aceluia care va termina de mîncat primul partea sa din
nului kleros. asemenea egale, hotårînd „ca o jumåtate din pradå så fie
påmîntului – dominå întreg cîmpul semantic al terme- pårÆi egale çi un bou fript în patru mere, patru porÆii de
ginea împårÆirii publice çi normate – în primul rînd a prin aparenÆa sa echitabilå: el a împårÆit turmele în douå
existå o aglomerare de termeni de tip paritar, çi cå ima- Apharetizi, a imaginat o distribuÆie foarte ingenioaså

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

(aristoi), care, ca peste tot în lumea greacå, deÆin çi aici mentalå a similitudinii. Oamenii se deosebesc de lupul
puterea, dovedeçte existenÆa unei divizåri originare a din fabulå prin conduita lor „culturalå“, care îi învaÆå så
teritoriului civic în spaÆiu public çi spaÆiu privat, o legifereze ca normå publicå ceea ce animalul smulgea în
funcÆie de la origine definitå çi specificå a centrului civic, secret ca privilegiu tåinuit çi ipocrit.
precum çi o ritmicitate caracteristicå în distribuirea Aceste relatåri amintesc, fårå îndoialå, în multe pri-
locuirii3. Nu sîntem încå în vremea urbanismului vinÆe, istoria tråitå a similitudinii (homoiotes) arhaice,
isonomic per strigas – uneori, în anumite colonii, la dupå care existå cetåÆeni recunoscuÆi public nu ca fiind
Olbia ponticå de exemplu4, nu se va ajunge niciodatå aparte, ci doar ca avînd mai multe pårÆi: polykleroi, aça
aici; nu este mai puÆin adevårat înså, cå aceastå primå cum îi numea deja Odiseea21.
imagine în care cetatea se înfåÆiçeazå pe sine este o Privitå din aceastå perspectivå, istoria colonizårii se
imagine de ordine colectivå çi similitudine, çi cå în se- laså cititå la douå niveluri: cel al faptelor çi cel al
colul al VI-lea, cînd planul urban „în tablå de çah“ se va discursurilor de întemeiere. La Metapont au fost desco-
introduce la Megara Hyblaia, la Paestum, la Camarina perite, într-adevår, urme de kleroi, dar ceea ce arheologia
sau în altå parte, va fi vorba nu atît despre o revoluÆie atestå aici este o imagine a paritåÆii; nimic nu dovedeçte,
urbanisticå totalå, cît despre o dezvoltare care precizeazå într-adevår, cå fiecare din loturile egale de la Metapont
o sintaxå originarå a spaÆiului politic. avea alt proprietar, çi arheologia nu ne poate spune cîÆi
Dacå ar fi fost vorba despre un fenomen exclusiv kleroi deÆinea fiecare dintre cetåÆenii Metapontului. Într-o
urban, l-am fi putut atribui, cel puÆin pentru începuturile lume în care proprietatea ruralå este îndeobçte frag-
sale, unei ideologii a paritåÆii nobiliare, deçi nu putem fi mentatå, unde întîlnim mai degrabå mari proprietari
siguri cå echivalenÆa astoi-aristoi funcÆiona peste tot aça decît mari proprietåÆi; într-o lume unde acelaçi personaj
cum ni se spune cå se întîmpla la Atena. Totuçi, avînd în poate avea çi un temenos, çi un kleros, sau unde oricine
vedere rezultatele cercetårii teritoriului metapontin, se poate ajunge så fie polykleros, nu avem de ce så credem
pare cå aceastå distribuÆie, pe care am putea-o numi cå egalitatea loturilor de la Metapont vorbeçte de egali-
proto-isonomicå, se referå atît la polis cît çi la chora sa5. tatea cetåÆenilor metapontini ca proprietari. În ciuda
Aceste sugestii se alåturå, pe de altå parte, unei materialitåÆii sale, adevårul acestor descoperiri este de
terminologii speciale, centrate pe tema paritarå a lotului, domeniul discursului çi al ideologiei.
pe care textele o utilizeazå constant pentru a desemna Reprezentårile paritare care minimizeazå privilegiul
distribuirile funciare care însoÆesc peste tot instalårile prin publicare çi prin prezentarea sa ca fiind cantitativ
coloniale. Fragilitatea unei reconstituiri a faptelor colo- pot så funcÆioneze ca ideologie pentru cetatea arhaicå,
nizårii pornind de la etimologiile vocabularului såu a fost ale cårei tensiuni le oculteazå. Ele îi reveleazå çi infra-
nu de puÆine ori relevatå6. De altfel, chiar atunci cînd ne structura, deoarece – çi asta încå de la începutul epocii
limitåm la vocabular, nu putem crede cå el a fost recep- cetåÆilor – în ciuda diferenÆelor, uneori enorme, de putere
tat fårå devalorizare, çi cå, de fiecare datå cînd se vorbea, çi de bogåÆie, de prestigiu çi de atitudine, care-i separå
în secolul al VIII-lea sau în cel de-al VII-lea, despre kleros pe aristoi de popor, ceea ce au în comun nobilii çi oamenii
sau despre lachos, reprezentarea vie, concretå çi con- de rînd este faptul de a fi proprietari în calitate de
stantå a lotului egal çi a tragerii la sorÆi apårea în cetåÆeni çi cetåÆeni în calitate de proprietari ai unui lot în
mintea locutorilor; pînå la urmå, nici noi, cînd vorbim de chora. La acest nivel profund, la care cetatea se defineçte
soartå, nu ne gîndim automat la tragerea la sorÆi. Trebuie ca fiind o colectivitate asigurîndu-çi monopolul asupra
totuçi så constatåm cå, måcar la nivelul discursului, unui teritoriu, existå într-adevår o similitudine între

54 59
77 68

tradiÆie face din Thales primul filozof, dar çi primul geo- în mod tradiÆional specialiçti ai vicleçugului73 çi cå
matice par så coroboreze acest punct de vedere. Întreaga tîndu-ne la sugestii, ne putem reaminti cå tiranii sînt
presii teoretice ale celei mai abstracte geometrii mate- måestria în ceea ce priveçte artificiul. Totuçi, çi limi-
Raporturile dintre reflecÆia politicå çi primele ex- pornind de la legendå, manifestîndu-çi astfel încå o datå
experienÆei cetåÆii asupra acestei noi Weltanschauung. så ne întrebåm dacå el asumå conçtient un rol construit
ale grecilor sugereazå un fel de prioritate a domeniului çi prin stil. Tiranul mimeazå mitul regal. Ar fi zadarnic
intuiÆii geometrice în primele reprezentåri comunitare printr-un discurs articulat politic, ci prin gestul simbolic
prea stråinå de lumea cetåÆii, nu în plan constituÆional,
Dincolo de „l’esprit du siècle“, existenÆa unor anumite
se apropie de o regalitate prea îndepårtatå çi, mai ales,
chiar, çi aceastå omologie sînt cu adevårat pertinente. tuÆii: tiranii nu sînt – çi nu ar putea fi – „restauratori“; ei
contemporaneitate, cel puÆin relativå, uneori literalå Moçtenitor al unui mit, çi nu, desigur, al unei insti-
Se cuvine totuçi så ne întrebåm în ce måsurå aceastå nitor ale unei noÆiuni mitice de suveranitate72.
din plin. atunci cînd este expulzat, tiranul se afirmå ca moçte-
tualå çi un stil propriu, la care gîndirea politicå participå liza lui J.-P. Vernant ne permite så afirmåm cå, pînå çi
metricå conferå secolului al VI-lea o atmosferå intelec- pus în evidenÆå prin particularitåÆile ostracismului; ana-
formele abstracte ale gîndirii, aceastå forma mentis geo- dynamis face din el o fiinÆå aparte, çi acest lucru este
prin apariÆia matematicilor çi a reflecÆiei filozofice, în construind apeducte. Cu toate acestea, propria sa
ciplina severå pe care sculptura çi-o impune10, în fine, judecåtori ai demelor, bogåÆia båtînd monede çi apa
triumfå asupra materiei çi volumelor, în artå, prin dis- mentul tiranic: tiranul împarte dreptatea instituind
Perceptibilå în arhitecturå, unde geometria çi proiectul curs de a se naçte adaugå inflexiunile sale comporta-
çi ale puterii. Este evident cå lumea cetåÆii clasice în
a modelului geometric în reflecÆia secolului al VI-lea.
proprietåÆii çi ale påmîntului faÆå de problemele cetåÆii
ce ne intereseazå aici este prezenÆa aproape invadatoare relativå a demos-ului çi o predominare a problemelor
nu neapårat practica politicå a cetåÆilor greceçti9. Ceea bolic, articulat în funcÆie de mit, indicå o imaturitate
cå tema similitudinii cetåÆenilor întemeiazå ideologia, çi malå çi arhaismul soluÆiei tiranice, limbajul såu sim-
dovedesc cå aceastå egalitate este mai ales imaginarå, çi socialå, aça cum caracterul efemer, ambiguitatea for-
Am încercat, în altå parte çi cu mai multe detalii, så puterii sînt încå secundare în raport cu criza agrarå çi
structurat geometric. pund unei problematici globale, în care politica çi criza
homoiai8, fac trimitere la un limbaj çi la un imaginar rale a arhaismului este formulat în termeni care cores-
pe principii de egalitate çi de similitudine – epi tei isei kai Pe de altå parte, råspunsul tiranic la criza lumii ru-
coloniale, care se angajeazå så întemeieze noile apoikiai totul diferit de cel al aristocraÆilor.
metrie a egalitåÆii7, çi chiar termenii proclamaÆiilor exigenÆe de dreptate socialå izvorîte dintr-un mediu cu
în loturi a cåror reÆea rectangularå evocå aceeaçi geo- nobiliare, dilatate dincolo de måsura comunå, çi unor
corespundå în acelaçi timp unor conduite tradiÆional
omogen6. Chora metapontinå, care-çi împarte teritoriul
tiranilor. Cele mai multe dintre acÆiunile lor par så
Æile experimenteazå o distribuire egalitarå a spaÆiului civic comportamentului tiranic çi ale tradiÆiei favorabile
geometric: peste tot în mediul colonial din Occident, cetå- Or, mi se pare cå avem aici douå teme privilegiate ale
Olbia ponticå la Olbia ligurå, reia temele unui urbanism a ideii de dreptate çi, concomitent, a muncii påmîntului71.
ginea reconstruitå a cetåÆilor din aceastå epocå, de la versiune se caracterizeazå printr-o valorizare novatoare
cåtre soluÆia optimå a problemelor cetåÆii. Pînå çi ima- îndeaproape versiunii hesiodice a acestui mit. Aceastå
devine, în secolul al VI-lea, un demers conçtient, orientat tiranicå“ a mitului de suveranitate corespunde destul de

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

Acelaçi Eudemos, citat de aceastå datå de cåtre unul dintre cele mai privilegiate contexte sociologice
Derkyllides, ne spune cå Thales a fost primul care ar fi posibile pentru inventarea monedei. Fårå a contesta
descoperit cå perioada solstiÆiilor „nu este întotdeauna aspectul economic al efectelor – fie ele çi îndepårtate –
egalå“, ouk ise aei symbainei20. Ar fi tentant så recon- ale apariÆiei monedei, ceea ce a a fost numit „aspectul etic“
stituim un context „politic“ al acestei observaÆii astro- al inventårii monedei, çi care mi se pare cå este o
nomice çi så o apropiem de universul lui Anaximandru, dimensiune esenÆialå a problemei35, nu este în contra-
guvernat de dike, justiÆia astrelor21. Chiar dacå aceastå dicÆie cu imaginea tiranului care reparå nedreptåÆile, care
primå cosmologie politicå råmîne o purå ipotezå, recurenÆa acordå bogåÆia, dar o acordå în conformitate cu Dike.
temelor de egalitate çi de circularitate în astronomia lui Oricum ar fi, tiranii cel puÆin au reformat moneda çi
Thales nu este mai puÆin sugestivå. au distribuit-o. TradiÆia påstratå de Aristotel în Consti-
tuÆia atenienilor vorbeçte clar despre fondurile distribuite
Pentru a încheia deci, mi se pare cå modelului geo- micilor proprietari atici de cåtre Pisistrate36 çi s-a pre-
metric în reflecÆia politicå îi corespunde un model politic supus – pe bunå dreptate, dupå pårerea mea – cå, înainte
în reflecÆia geometricå. ExigenÆa, la început politicå, a de el, Cypselos ar fi utilizat pentru aceleaçi scopuri cel
unei cetåÆi omogene, circularitatea idealå a unei agora a puÆin o parte din fondurile de care dispunea37. Or,
egalilor, alinierea egalitarå de kleroi, loturile de påmînt ale aceastå distribuire are çi ea partea ei de simbol çi de
cetåÆenilor, fac så se desprindå, din idealul difuz de simi- prestigiu (så nu uitåm cå, la origine, metalul preÆios sub
litudine, care implicå diferenÆe calitative între „cei ase- formå de monedå are douå utilizåri privilegiate: cea
menea“, noÆiunea abstractå de egalitate politicå, prin care juridicå çi cea religioaså38) çi se înscrie printre mani-
deosebirile dintre cetåÆeni devin cantitative çi comen- festårile tiranice ale funcÆiei de suveranitate.
surabile. Aceastå experienÆå este fermentul care suscitå Asemenea distribuÆiilor monetare, dåruirea de
un nou cîmp de reflecÆie, în care problemele egalitåÆii çi alimente – se spune cå Theagene din Megara ar fi cåsåpit
demersurile abstracte ale discursului generalizat joacå toate turmele nobililor, distribuind demos-ului carnea
un rol decisiv; atît teoria matematicå a formelor ase- animalelor ucise39 – exprimå un anume fel de continui-
menea çi a egalitåÆii geometrice, cît çi imaginea unui tate a funcÆiei distributive a ospeÆelor regale. Aceastå
cosmos reconstruit pornind de la noÆiuni de echidistanÆå, funcÆie distributivå este cu atît mai pregnantå în cazul
de egalitate çi de reciprocitate aparÆin acestui nou orizont împårÆirii de påmînt.
al gîndirii. Cîndva, chiar la naçterea cetåÆilor, lumea Puterea suveranå a tiranilor asupra påmîntului
greacå transformase scrisul sacru al scribilor din Orient cetåÆilor lor este reamintitå prin tradiÆiile cu privire la
într-un instrument de publicare a actelor cetåÆii22; acum, visele sau la tendinÆele incestuoase ale mai multora
dintre ei; întreaga tradiÆie a Oneirocriticelor antice tra-
logicii intuitive çi culegerilor de probleme practice trans- duce acest tip de naraÆiuni ca prevestire de suveranitate
mise în çcolile egiptene sau babiloniene le urmeazå o asupra påmîntului patriei40. Dar, mai ales, avînd în
çtiinÆå a demonstraÆiei deductive, care divulgå verigile vedere valorizarea socialå çi religioaså a påmîntului în
raÆionamentului çi dovedeçte proprietåÆile formelor întreaga mentalitate arhaicå, confiscarea çi acordarea de
abstracte, chiar în momentul în care cetatea îçi asumå påmînt devin acte de o importanÆå enormå çi care tre-
experienÆa cotidianå a persuasiunii çi a discursului23. buie så facå manifest un drept cu adevårat suveran;
Desigur, dezvoltarea matematicilor trebuie så fi con- desacralizarea proprietåÆii asupra påmînturilor nu se
ferit discursului în – çi despre polis – o claritate mai rigu- aflå în epoca arhaicå decît la primele sale începuturi.
roaså çi proiecÆii mai îndråzneÆe çi mai bine construite. Desigur, distribuirile de påmînt råspund unei crize so-
La un alt nivel, isomorfismul dintre temele politice çi ciale çi economice cît se poate de realå, dar ele angajeazå

80 65
79 66
„cuvîntul laicizat“ al cetåÆii19. raportul tradiÆional, hesiodic çi solonian, dintre buna
tic çi logica a ceea ce a fost numit atît de potrivit va scrie mai tîrziu Diodor, reluînd chiar în termenii såi
în care revendicarea isegoriei întemeiazå discursul poli- administratå cu înÆelepciune de cåtre Theron59. Gelon,
Æuite, care fac public raÆionamentul chiar în momentul din timpul lui Pisistrate58 cît çi în cîmpia agrigentinå,
apare ca un ansamblu de demonstraÆii riguros înlån- drept o epocå de fertilitate çi de bunåstare, atît în Atica
naturå mi se pare evidentå. Pe de altå parte, geometria abundenÆei din vremea tiranilor. Vremea tiranilor trece
cotidianå a generalizårii çi a cantitativului, afinitatea de semnificaÆie simbolicå, legatå de tema foarte frecventå a
tem de norme care implicå, instituie chiar, o folosire neeanå, dåruirea acestei substanÆe vitale comportå çi o
ceÆåtean, sclav, libertate, isonomie; sau legislaÆia ca sis- presupune cå, mai ales într-o zonå cu climå meditera-
mod curent categorii generale – çi abstracte – precum doialå unor preocupåri de urbanizare; se poate totuçi
Pisistrate 55, Policrate56 çi Theron57, råspundea fårå în-
fiecare categorie de indivizi îl ocupå în polis, utilizînd în apelor, menÆionate în legåturå cu Periandru53, Theagene54,
de-o parte, çi delimitarea mai riguroaså a locului pe care Pe de altå parte, frecvenÆa lucrårilor de aducÆiune a
asupra relaÆiilor dintre numere çi figuri geometrice, pe legåturå cu norma comunå.
Între constituirea unui sistem de propoziÆii abstracte ale cårei proporÆii manifestå o ostentaÆie a puterii fårå
ticå çi de elaborårile conceptuale pe care ea le-a suscitat. unei dezvoltåri urbanistice explozive çi fårå precedent,
altfel, în ansamblul såu, independentå de existenÆa poli- la Atena50 sau la Samos51 ca çi în Sicilia52, iniÆiatorii
Naçterea însåçi a geometriei çtiinÆifice nu este, de dedicînd temple çi coloçi, tiranii sînt, aproape peste tot,
tul lor logic, cît çi sub cel ideologic18. Întemeietori de oraçe, ridicînd ziduri çi såpînd apeducte,
cu geometria politicå mi se pare evidentå, atît sub aspec- care ne fac så ne gîndim la Apollonion-ul de la Selinunt.
çi o definiÆie riguroaså a spaÆiilor omogene, a cåror relaÆie Æie, „lucrårile demne de un zeu“49: Theon erga, cuvinte
matematicå a raporturilor de similitudine çi de egalitate Archiloch asocia deja ideii de tiranie, pe lîngå bogå-
comparare, aceste teoreme instaureazå o demonstraÆie çi ale tiranilor sicilieni48.
anumit tip de probleme: plecînd de la operaÆiile de colonizåri intense ale Cypselizilor46, ale Pisistratizilor47
atribuie constant fondatorului geometriei teoretice un derea teritoriului în cazul lui Phalaris din Agrigent45,
telor lui Euclid17, råmîne totuçi adevårat cå tradiÆia de påmînturi noi determinå multe acÆiuni tiranice – extin-
corespund decît ca schiÆå canonului clasic al Elemen- a påmînturilor44, pe de altå parte cå problema acordårii
Thales – pe care de altfel nu le cunoaçtem direct – nu tiranie este legatå indisolubil de cea a unei redistribuiri
nitatea acestor teoreme; chiar dacå demonstraÆiile lui evident, pe de-o parte, cå pentru Solon noÆiunea de
Chiar dacå persistå îndoiala cu privire la pater- 10.000 de noi cetåÆeni ai Siracuzei43. Este de altfel
Pisistrate42; mai tîrziu, Gelon împarte påmînturi la
atît de familiare dezbaterilor politice ale acelei vremi. fåcute çi de cåtre Cypselos, Theagene, poate çi de cåtre
circularitåÆii, ale centrului, echidistanÆei çi pårÆilor egale, dupå pårerea mea – cå împårÆiri de påmînturi ar fi fost
a diametrului16, în care este uçor så regåsim temele excepÆional cetatea). S-a presupus – pe bunå dreptate,
litåÆii, poate çi a participårii – ca çi definiÆia geometricå personaj care a întemeiat, a mîntuit, a ocrotit în chip
unghiurile adiacente egale15 – deci o argumentare a ega- obiçnuit, ci doar unui basileu din epopee sau unui
egalitåÆii triunghiurilor care au o laturå comunå çi a deÆine un temenos nu-i este propriu unui magistrat
Tot lui Thales i se atribuie demonstrarea teoremei temenos-ul pe care cetatea i-l dåruise41 (însuçi faptul de
a ajunge la abstracÆia cuantificatå a egalitåÆii. nilor. Despre Pittakos ni se povesteçte cå çi-a împårÆit
pleacå de la reprezentåri difuze ale similitudinii pentru prestigiu mitic care caracterizau comportamentul tira-
precum çi inovaÆiilor logice pe care le implicå drumul care un întreg sistem de ideologie socialå çi de noÆiuni de
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
metru al Greciei. Personalitatea Milesianului – destul de guvernare çi abundenÆa dåruitå de zei Æinutului astfel
imperfect cunoscutå de altfel – se leagå prin mai multe guvernat60, „procura cetåÆilor în acelaçi timp eunomia çi
tråsåturi de istoria imaginarului cetåÆii. Mereu prezent abundenÆa tuturor bunurilor necesare“ (eunomian te kai
în listele, de altfel variabile, ale celor Çapte ÎnÆelepÆi, panton ton epitedeion euporian parechomenon tais polesi)61.
Thales ne este descris ca maestru al unei sophia care Ho epi Kronou bios, vîrsta lui Cronos – adicå vîrsta de
aparÆine domeniului conduitelor civice11. Descendent al aur – se spunea despre vremea lui Pisistrate, subliniind-
unei ilustre familii a cårei tradiÆie politicå este neîn- se astfel încå o datå corespondenÆele dintre timpul
doielnicå – cel puÆin pentru Diogene LaerÆiu –, Thales tiranilor çi timpul legendar în care regii garantau
însuçi ar fi fost autorul proiectului unei a doua întemeieri fecunditatea çi abundenÆa. Episodul cu carul çi nunta
panioniene; informaÆia, celebrå, a lui Herodot, dupå care lui Pisistrate a putut fi comparat cu o hierogamie, ritual
regal de fertilitate62.
filozoful ar fi propus, pentru ca ionienii så poatå rezista Pisistrate este de altfel exemplul unei relaÆii destul
perçilor, unificarea cetåÆilor lor în jurul unui Bouleuterion de aparte dintre divinitate çi tiran: protejat personal al
instituit la Teos, meson Ionies, a fost puså în legåturå Athenei, el locuieçte pe Acropole63, centru sacru al ce-
în mod strålucit cu acea atmosferå a reformelor geo- tåÆii, reçedinÆå tradiÆionalå a regilor legendari ai Atenei64
metrice çi egalitare care caracterizeazå întregul secol12. çi loc oracular65. El este însoÆit pretutindeni de un
ExclamaÆia care, în Påsårile lui Aristofan, îl salutå pe prezicåtor, Amphilytos din Acarnania66, este el însuçi un
autorul proiectului noii cetåÆi, în acelaçi timp circularå purificator – un episod celebru îi atribuie purificarea
çi påtratå, ca pe „un nou Thales“ vådeçte cå pentru ate- teritoriului sacru din jurul templului lui Apolo din
nienii din secolul al V-lea, filozoful milesian întemeiase Delos67– çi, dupå Suda, un chresmolog çi un prezicåtor,
un anumit tip de geometrie politicå; aplicabilå cetåÆii, supranumit Bakis68 (personaj renumit pentru darurile
aceastå nouå çtiinÆå proiecta o cetate idealå, matematic sale profetice, theios aner, asemeni lui Epimenide sau
deduså din principiile abstracte çi din proprietåÆile Aristeu69). Astfel, tiranul aduce aminte de „ståpînitorii
„egalitare“ ale cercului çi ale påtratului, ale echidistanÆei de adevår“ – ceea ce låmureçte, cel puÆin în parte, pa-
çi ale egalitåÆii13. siunea chresmologicå a anumitor tirani, alåturîndu-se
În ciuda numeroaselor incertitudini cu privire la unui alt aspect al funcÆiei mitice a regalitåÆii – deÆinerea
opera matematicå a Milesianului, tradiÆia este unanimå acelei Aletheia care era indispensabilå în exercitarea
în a-i atribui anumite demonstraÆii în care se regåsesc justiÆiei70. Acest ultim element revine cu o remarcabilå
tocmai aceste teme. Dupå Eudemos, citat de Proclus, insistenÆå în tradiÆia cu privire la tirani, dispensatori de
Thales ar fi demonstrat egalitatea unghiurilor de la baza dreptate, asemenea lui Pisistrate, justiÆiari çi apåråtori
ai bunelor moravuri, asemenea lui Periandru sau Pittakos,
unui triunghi isoscel, folosind „numele cel mai vechi al arbitri çi mediatori înÆelepÆi – moçtenitori çi prin aceasta
lucrurilor similare, homoioi, în locul termenului (obiçnuit) ai unei funcÆii pe care mentalitatea greacå o înscrie în
de egali, isoi“14. Or, evoluÆia de la asemenea la egal este chiar esenÆa mitului de suveranitate.
miezul însuçi al transformårilor pe care categoriile men- Astfel deci se desåvîrçeçte constituirea unei imagini
tale subordonate cetåÆii le parcurg în cursul secolului al a tiranului care traduce persistenÆa unei imagini de
VI-lea: de la cetatea celor „asemenea“, homoioi, la isono- regalitate deÆinåtoare çi dispensatoare de abundenÆå, de
mia çi la isegoria reformelor din aceastå epocå, un întreg adevår profetic çi de justiÆie suveranå. Putem oare duce
capitol, cu adevårat decisiv, din istoria imaginarului po- mai departe aceastå temå? În ceea ce må priveçte, cred
litic grec este în joc. Aceastå evoluÆie a termenilor rås- cå da, çi cå, pentru aprecierea semnificaÆiei sociale a
punde unei problematici radical inovate a cetåÆii înseçi, fenomenului tiranic, nu e indiferent faptul cå „versiunea
78 67
73 72

straÆia strålucitå a lui M. Detienne, Maîtres, loc. cit. cucerite.


70. Pentru relaÆia Aletheia divinatorie – Dike, vezi demon- tiranii îçi afirmau astfel drepturile personale asupra cetåÆilor
Arist., Pr. 30, 1, 954 a 36. 19, 108, 1-2. H. Berve, op. cit. 1, p. 130; 2, p. 594, crede cå
69. Hdt. 8, 20; 77; 96; 9, 43; Bakides ca termen generic la 45. Cronica din Lindos 27, FGrH. 532; Polyaen. 5, 1, 3; D.S.
ciazå numele Bakis cu Amphilytos, prezicåtorul lui Pisistrate. 44. Sol. fr 23, 19 çi urm. D; cf. Ed. Will, loc. cit.
p. 131. Contra: H. Berve, op. cit., 2, p. 550. [Pl.], Thg. 124 D aso- 43. D.S. 11, 72, 3; H. Berve, op.cit., 1, p. 143.
sistratou; hen de chresmologos. Vezi M. P. Nilsson, op. cit., 42. Ed. Will, op. cit., p. 478 çi urm.
68. Schol. Ar., Pax 10, 7; Suid. s.v. Bakis: epitheton Pei- 41. D.S. fr. 4, p. 246 Hoeffer.
d’Apollon [Dlos 12], p. 213 çi urm. excepÆie.
67. Hdt. 1, 64; Th. 3, 104, 1; vezi F. Courby, Les temples tabuurilor, manifestîndu-çi chiar prin aceasta puterea sa de
66. Hdt. 1, 62. sugereazå L. Gernet, este un transgresor al interdicÆiilor çi
65. Hdt. 5, 72; vezi Ch. Picard, REG 43, 1930, pp. 262-278. tyrans“, în Gernet, Anthropologie, p. 354 n. Tiranul, aça cum
64. Il. 2, 547-549 (cf. Paus. 9, 16, 5 pentru Teba) M. Delcourt, op. cit., p. 195 çi urm. çi L. Gernet, „Mariages de
63. Hdt. 1, 59; Arist., Ath. 14, 1; Plu., Sol. 30. care el se împreunå în vis, se numeçte Krateia, ‘Putere’; cf.
pologie, pp. 344-359. mamå – påmînt; pe de altå parte, mama lui Periandru, cea cu
62. L. Gernet, „Mariages de tyrans“, în Gernet, Anthro- midor, Oneirokr. 1, 51 (Pack) stabileçte echivalenÆa tradiÆionalå
61. D.S. 11, 38, 1. 40. Hdt. 6, 107 (Hippias); cf. D.L. 1, 96 (Periandru); Arte-
60. Hes., Op. 22 çi urm; Sol. fr. 3 D. 39. Arist., Pol. 1305 a 25 çi urm.
59. D.S. 11, 25, 2 çi urm. grec“, în Mél. Lévy-Bruhl, Paris, 1959, p. 400, n. 7.
Cim. 10.
38. L. Gernet, „Note sur la notion de délit privé en droit
58. Arist., Ath. 16, 7; [Pl.], Hipparch., 229 B; Plu., Arist. 24;
guerres médiques, Paris, 1955, p. 450 çi urm.
57. D.S. 11, 25, 3 çi urm.; H. Berve, op. cit., 1, p. 134.
sur l’histoire et la civilisation de Corinthe, des origines aux
56. Hdt. 3, 60.
tate çi interpretate de cåtre Ed. Will, Korinthiaka. Recherches
s.v. Enneakrounos.
55. Th. 2, 15, 5; Paus. 1, 14, 1. Harpocr. çi Hesych., 37. Arist., Pol. 1313 b; cf. Pl., R. 8, 566 e -567 a, pasaje ci-
çi urm. 36. Arist., Ath. 16, 2.
AJA 62, 1958, p. 323 çi urm.; G. Daux, BCH 82, 1958, p. 638 a 5-a, 17, 1955, p. 5 çi urm.
54. Paus. 1, 40, 1; 41, 2; urme arheologice: E. Vanderpool, 35. Ed. Will, RH, 212, 1954, p. 209 çi urm.; idem, RN, seria
53. F. J. de Waele, s.v. Peirene, RE col. 108-111. 34. Ch. Seltman, op. cit., p. 26 çi urm.
P. 12, 2; Schol. Pi. O. 2, 15 d. Coins2, 1955, p. 49 çi urm.
52. D.S. 9, 25, 1 çi urm.; 26, 7; 13, 82, 1 çi urm.; cf. Pi., 33. C. M. Kraay, NC 56, 1956, p. 43; Ch. Seltman, Greek
51. Hdt. 3, 39; 60. durachi, Athenaeum 36, 1958.
urm.; G. Mylonas, Eleusis and the Eleusinian Mysteries, 1961. 32. B. Head, HN2, p. 153; p. 601 çi urm.; cf. Em. Con-
urm., 66 çi urm.; W. B. Dinsmoor, AJA 46, 1947, p. 109 çi 31. Ed. Will, op. cit., pp. 495-502.
50. W. Judeich, Topographie von Athen2, 1931, p. 54 çi s.v. obeliskos.
1971, pp. 471-504. 30. Hdt. 6, 127; Marm. Par. 30; Str. 8, 358; 376; EM
49. Archil. fr. 15 Lassère-Bonnard; cf. J. Labarbe, AC 40, Vernant, Mythe et pensée2, Paris, 1969, p. 27 çi urm.
105; D.S. 11, 48, 1-2; Str. 6, 268 (întemeierea cetåÆii Aitna) op. cit.; J.-P. Vernant, „Le mythe hésiodique des races“, în
48. D.S. 11, 48, 6; 49, 3 (Theron çi Himera); Pi., P. 1, fr. c çi urm. Cf. F. Daumas, RHR 149, 1956, pp. 1-18; L. Gernet,
47. Hdt. 4, 94 çi urm.; Str. 13, 600. 29. Hes., Op. 118 çi urm.; Pi., O. 1, 1 çi urm.; Pl., R. 413
cf. Ed. Will, Nouvelle Clio 6, 1954, p. 413. P. Schober, s.v. Delphoi, RE, Suppl. 5, col. 80 çi urm.
8, 45; Th. 1, 30, 2; [Scymn.] 454, 465 çi urm.; Paus. 5, 23, 3; nizilor dupå victoria de la Himera, D.S. 9, 25 çi urm.; vezi
46. Nic. Dam., FGrH 90, F 57, 7; Str. 8, 325; 10, 452; Hdt. Pl. Men. 90 A; Suet., Gaius 21; pentru ofrandele Deinome-

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

politicå, cît çi în istoria reflecÆiei asupra cetåÆii, revelînd deseori tradiÆia îi face så intervinå cu iscusinÆå, metis,
o conçtiinÆå mai clarå a autonomiei universului civic çi tocmai în legåturå cu simboluri ale regalitåÆii (carul lui
o valorizare caracteristicå a capacitåÆilor de concepÆie çi Pisistrate, inelul lui Policrate, ofrandele „regale“ ale lui
de acÆiune ale cetåÆenilor în organizarea domeniului public. Cypselizilor etc.). Pe de altå parte, tocmai în epoca tira-
InstituÆiile ce Æin de întemeierea cetåÆilor – fie ea realå sau nilor apar çi începuturile s p e c t a c o l u l u i dramatic;
imaginarå – nu mai sînt imuabile, çi cetatea însåçi le Solon, se pare, condamna reprezentaÆia tragicå ca surså
înnoieçte: vechile solidaritåÆi de sînge çi de genos devin pentru vicleçugurile lui Pisistrate74 înglobîndu-le în
elemente ale vieÆii private, påstrînd mai ales funcÆia lor aceeaçi sferå a artificiului. N-am putea oare gîndi cå
religioaså, iar cetatea creeazå raporturi noi de solidaritate tiranul punea în scenå, ca så zicem aça, regalitatea çi cå
strict politicå: cetatea este aceea care hotåråçte asupra mima mitul în acelaçi mod spectacular ca çi contem-
statutelor çi obligaÆiilor publice ale fiecåruia dintre poranul såu, poetul tragic? Poate cå Aristotel nu-çi alege
membrii såi. ConstituÆiile timocratice, cum era aceea in- la întîmplare termenii atunci cînd afirmå cå un tiran
care vrea ca puterea sa så dureze „trebuie, în tot ce face
stauratå de Solon, înlocuiesc distincÆiile gentilice printr-o
sau ceea ce pretinde cå face, så joace bine rolul regal “
ierarhie estimativå, comensurabilå, a statutelor instituite (ta d’alla ta men poiein ta de dokein hypokrinomenon to
deliberat de cåtre comunitatea civicå, prin vot. basilikon kalos)75. TradiÆionalistå çi novatoare deopotrivå,
În ansamblul reconstrucÆiilor proiective ale cetåÆii tirania ar fi participat astfel la desacralizarea puterii çi a
propuse în secolul al VI-lea, s-a putut constata, ca o trå- politicului care, peste tot dupå cåderea tiranilor (consti-
såturå distinctivå çi comunå, o aplicare constantå a lim- tuÆia clistenianå nu este decît exemplul cel mai elocvent
bajului çi a soluÆiilor geometrice la problemele cetåÆii1. în aceastå privinÆå), trece în mod decisiv de partea con-
Reprezentåri bazate pe noÆiunile de centru, echidistanÆå, venÆiei, deci a artificiului, çi a normei construite, insti-
egalitate çi circularitate reapar, aça cum s-a remarcat, în tuitå printr-un act contemporan çi public al corpului
proiectele de reformå ale acestei epoci – de la arbitrajul civic. În aceastå perspectivå, sfîrçitul tiraniei marcheazå
cirenian al lui Demonax, care depune puterile, „care aparÆi- tranziÆia de la puterea sacrå çi de la mitul politic la
nuserå înainte regilor, es meson, în mijloc, pentru popor“2, raÆionalitatea dezbaterii çi a cetåÆii..
la proclamaÆia lui Maiandrios, care pune es meson ten
archen çi instituie isonomia3; reforma clistenianå, con-
struind instituÆiile cetåÆii pornind de la un model zecimal Note
dintre cele mai complexe çi de la o nouå valorizare a 1. Louis Gernet, „La notion mythique de valeur en Grèce“,
imaginilor de circularitate, omogenitate çi echidistanÆå, ce în Gernet, Anthropologie, pp. 92-137; „Mariages de tyrans“,
se poate regåsi çi în dispunerea spaÆiului public, dezvoltå ibidem, pp. 344-359.
în mod deliberat acelaçi tip de „geometrie politicå“4. 2. Cea mai amplå dintre tentativele de a restitui într-o
Asemenea reprezentåri ale spaÆiului omogen nu apar imagine coerentå tråsåturile personajului regal din miturile
pentru prima oarå, pe cît se pare, abia în secolul al greceçti (tråsåturi care ne-au parvenit ca tot atîtea membra
VI-lea: centrul, to meson, al cercului de råzboinici care disiecta) mi se pare aceea a lui M. Detienne, Les maîtres de
vérité dans la Grèce archaique, Paris, 1967, pp. 39-45, care
participå la împårÆirea pråzii de råzboi sau la dezbateri urmeazå sugestiile lui L. Gernet, „La notion mythique de la
evocå, începînd cu epopeea, aceleaçi imagini de egalitate valeur en Grèce“, în Gernet, Anthropologie, pp. 92-137. Este
çi de isegoria, chiar în cadrul societåÆii puternic ierar- foarte dificilå, fårå îndoialå, clasarea riguroaså çi utilizarea
hizate a basileilor5. Dar ceea ce în Iliada era un subtext, informaÆiei istorice cu privire la tirani, în care este aproape
un dat implicit al existenÆei cotidiene çi al limbajului, imposibil så distingem realitatea de mit çi de distorsiunile

76 69
71

Arist. Ath. 15, 2; pentru Policrate, Hdt. 3, 123 çi urm.;


Ath. 6, 273 b-c çi 14, 628 c-d; pentru Pisistrate, Hdt. 1, 64;
çi relatårile romanÆate de la Timae., FGrH 566, F 9; D.S. 8, 19;
din Sicyon, Paus. 2, 9, 6; cåsåtoria lui Agariste, Hdt. 6, 126-130
Kypselidon anathemata; Paus. 5, 17, 5-19; pentru Clistene
Periandru: Ephor., FGrH 70, F 178; Did., apud Suid, s.v.
ofrandele lui cåtre Delfi, Hdt 1, 14; Plu., loc. cit.; pentru
urm.; Str. 8, 358; 378; Plu., Pyth. or. 13; Paus. 5, 2, 3; pentru
losul din aur de la Olympia, [Arist.], Oec. 2, 2, 1346 a 31 çi
28. Exemplele abundå; citåm, e.g., pentru Cypselos çi co-
27. Archil. fr 15 Lassère-Bonnard. Cf. Th. 1, 13, 1.
26. Simon. fr. 3, 69 D.
de la valeur en Grèce“, în Gernet, Anthropologie, pp. 92-137.
25. Hdt 3, 41 çi urm.; vezi L. Gernet, „La notion mythique
care crede cå este vorba despre un mit istoricizat.
agoni e culti nella Grecia arcaica, Bonn, 1961, p. 42 çi urm.,
24. Hippias Erythr., FGrH 421, F 1. Cf. A. Brelich, Guerre,
„Mariages de tyrans“, în Gernet, Anthropologie, pp. 344-359.
23. Prima relatare la Herodot, 1, 60. Vezi L. Gernet,
22. H. Berve, op. cit., 2, p. 594.
21. Suid., s.v. basileus.
20. Hdt. 7, 161; D.S. 11, 23, 3 çi passim.
19. Pi., O. 1, 36; P. 3, 124. 75. Arist., Pol. 1314 a 39 çi urm.
Thrax 368, 13; Gramm. Graeci 3; Anecdota Graeca 4, 326, 30. 74. D.L. 1, 60.
mesc pe tatål lui Pittakos „rege al mitilenienilor“ – cf. Schol. Dion. REG 82, 1969, p. 391 çi urm.
14, unde este reprodus un cîntec popular; autorii tîrzii îl nu- al tiranului – este definitå de cåtre M. Detienne çi J.-P. Vernant,
18. Anth. lyr. gr. 2, 6, nr. 30 D apud Plu., Conv. sept. Sap. mai ales H. Jeanmaire, RA 1956, p. 19 çi urm. Vulpea – simbol
Leipzig-Berlin, 1924, 1, 1, p. 359, n. 3. ranitate; cf. G. Dumzil, Mitra-Varuna2, Paris, 1952, p. 85, çi
17. Hdt. 3, 59; cf. K. J. Beloch, Griechische Geschichte2, altfel, çi metis este o componentå a noÆiunii mitice de suve-
16. Vezi supra, n. 9. schol.; Polyaen. 1, 21, 2 (Pisistrate); D.S. 11, 21, 3 (Gelon). De
15. Hdt. 7, 163 çi urm. 14, 4; Plu., de Her. malign. 16; cf. Hermog., Inv. 1, 3, Rabe çi
cf. 5, 16, 3; vezi Ernest Meyer, RE s.v. Pisa, col. 1750 çi urm. Paris, 1955, p. 381 çi urm. (Pittakos); Hdt. 1, 60; Arist., Ath.
14. Heraclid Pont. fr. 6 FHG 2, p. 213; Paus. 6, 22, 2 çi urm.; civilisation de Corinthe, des origines aux guerres médiques,
13. Nic. Dam., FGrH 90, F 61, 1. urm.; Ed. Will, Korinthiaka. Recherches sur l’histoire et la
12. Hdt. 5, 92; Nic. Dam., FGrH 90, F 58, 1; Hdt. 3, 52. Pittakos; cf. Alc. fr. 69 (D 11) PLF çi D. Page, op. cit., p. 152 çi
11. Arist., Pol. 1314 a 10. 599 çi urm.; Plu., de Her. malign. 15; D.L. 1, 74; Suid. s.v.
10. D.L. 1, 53. Ephor., FGrH 70, F 178 (Periandru); Hdt. 5, 94 çi urm.; Str. 13,
9. Ion Chius, FGrH. 392, F 1; Arist., Pol. 1305 b 18. rilor; vezi, e.g., [Arist.], Oec. 2, 2, 1346 a 31 çi urm. (Cypselos);
dorf, Kleine Schriften, 5, 1, 1937, p. 428 çi urm. 73. Tiranii sînt în mod tradiÆional maeçtri ai vicleçugu-
8. Nic. Dam., FGrH 90, F 52; cf. U. von Wilamowitz-Moellen- Mythe et tragédie, pp. 122-131.
numeçte Orthopolis. structure énigmatique d’ Œdipe-Roi“, în Vernant/Vidal-Naquet,
lista lui Eusebiu, contemporan cu primul rege din Argos, se 72. J.-P. Vernant, „Ambiguité et renversement. Sur la
pretenÆii genealogice ale tiranului: cel de-al 11-lea rege din 71. J.-P. Vernant, op. cit., pp. 43-47 çi passim.

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE

ulterioare produse la atîtea niveluri (cf., e.g., Ed. Will, Ko- Politicå çi geometrie la sfîrçitul
rinthiaka. Recherches sur l’histoire et la civilisation de Corinthe,
des origines aux guerres mdiques, Paris 1955, p. 378 çi urm.). epocii arhaice greceçti
Studiul lui J.-P. Vernant, „Ambiguité et renversement. Sur la
structure énigmatique d’ Œdipe-Roi“, în Vernant/Vidal-Naquet,
Mythe et tragédie, pp. 101-131, pune în evidenÆå în mod admi-
rabil raporturile complexe care fac din tyrannos termenul de
comparaÆie al eroului mitic çi al eroului tragic. Încerc în stu-
diul de faÆå så våd, dintr-o altå perspectivå, dacå comporta-
mentul tiranic nu råspunde la sugestii ale regalitåÆii mitice –
iar, din acest punct de vedere, tiranul poate la fel de bine så fie
un erou, pentru cå eroul însuçi nu este de multe ori decît nu În memoria lui Gr. C. Moisil, cåruia
rege nerecunoscut çi råtåcitor. aceastå geometrie heterodoxå poate
3. Hdt. 5, 92; Nic. Dam., FGrH 90, F 57, 1-7; cf. Plu., Conv. nu i-ar fi displåcut.
sept. sap. 21; D.L. 1, 94, 1; Heraclid. Pont. fr. 144 Wehrli;
M. Delcourt, Œdipe ou la légende du conquérant, Paris, 1944,
p. 16 çi urm., precum çi R. Crahay, La littérature oraculaire
S FÎRÇITUL epocii arhaice se caracterizeazå printr-o
remarcabilå efervescenÆå în reelaborarea structurilor
chez Hérodote, Paris, 1956, p. 237 çi urm., considerå istoria
Labdei ca fiind cu totul legendarå. R. Drews, Historia 21 (2), instituÆionale ale cetåÆii; natura lor contradictorie –
1972, pp. 129-144, crede cå este vorba despre o poveste exprimînd în acelaçi timp puterea nobililor çi autoritatea
inseratå în istorie, despre o invenÆie a lui Cypselos, un homo unui grup mai extins de proprietari-cetåÆeni – tinde acum
novus dornic så-çi legitimeze puterea. DiscuÆia la H. Berve, Die spre o formå mai definitå, corespunzînd cristalizårii –
Tyrannis bei den Griechen, 1, München, 1967, p. 15 çi urm.; focalizårii, aç spune – raporturilor sociale fundamentale
2, p. 522 çi urm. Realå sau inventatå, aceastå ascendenÆå îl în polis. O delimitare mai clarå, poate çi mai abstractå, a
califica pe Cypselos pentru putere – vezi L. Gernet, „Fostérage categoriilor çi claselor sociale, o opoziÆie mai marcatå între
et légende“, în idem, Droit et société dans la Grèce ancienne, libertate çi sclavie, definirea juridicå mai completå çi
Paris 1955, pp. 19-29 çi „La loi de Solon sur le Testament“,
mai omogenå a statutelor civice, sînt tot atîtea fenomene
ibidem, p. 131 çi urm. Cf. çi E. Will, loc. cit.
4. Hdt. 5, 65; [Pl.], Hipparch. 228 B; Plu., Sol. 10, 6 çi decisive pentru acest proces ale cårui consecinÆe în planul
urm.; D.L. 1, 49; 53. Cf. M. P. Nilsson, Cults, Myths, Oracles organizårii politice a cetåÆii çi a puterii pot fi recunoscute
and Politics, Lund, 1951, p. 63; Claude Mossé, La tyrannie cu uçurinÆå.
dans la Grèce antique, Paris, 1969, p. 72, reaminteçte cultul În formele foarte diverse pe care le ia acest efort, çi
consacrat stråmoçilor Pisistratizilor. care cuprind, în etape diferite çi în puncte foarte diferite
5. D.L. 1, 81; cf. Sapph. fr. 71 PLF çi comentariul lui ale lumii greceçti, manifeståri aparent fårå legåturå, care
D. Page, Sappho and Alcaeus, Oxford, 1955, pp. 135, 149. merg de la reapariÆia cultelor extatice la generalizarea
6. D.L. 1, 94, 1. legilor scrise, çi de la aceasta la uzurparea tiranicå sau
7. A. Gitti, Atti. Acad. Linc. Ser. 6, 2, 138, 1926, p. 550 çi la arbitrajele publice – regåsim totuçi, din ce în ce mai
urm. (urmîndu-l pe F. Lübert, Commentatio de Pindaro Clis-
thenis Sicyonii institutorum censore, Bonn, 1884, p. 13) îi atri-
definitå, o capacitate nouå de proiectare a universului
buie lui Clistene iniÆiativa redactårii unei liste a regilor din politic, de reconstruire mentalå a acestuia. ApariÆia unei
Sicyon, mai veche çi fårå legåturå cu lista regilor din Argos întregi serii de proiecte reformatoare, care propun – çi,
(Eus., Chron. 2, ed. Schoene, pp. 11-56; Syncellos 1, 181, 3); uneori, reuçesc – o reorganizare a ansamblului institu-
aceastå preocupare s-ar putea lega, eventual, çi de unele Æiilor cetåÆii, marcheazå o etapå nouå atît în istoria

70 75
93 84

ale autoritåÆii, natura convenÆionalå a instituÆiilor çi reevaluare atît a operei – dominatå de calitatea sa de
iatå tot atîtea elemente care dezvåluie resorturile secrete caracteristicå, în multe privinÆe, pentru cå atestå o
çi exercitarea unei puteri excesive çi, uneori, violente – ApariÆia primelor semnåturi de artiçti este çi ea
însåçi existenÆa lor; o ingeniozitate aparte în cucerirea dominå materia.
acelaçi timp afirmatå de politica tiranilor çi negatå prin triumful inteligenÆei practice (metis) çi al artificiului care
comportamente tradiÆionale; o exigenÆå normativå în scriså pînå la capåt, reÆine, alåturi de klea andron,
spectaculoaså dintre individ çi cetate, dintre inovaÆii çi epopee, çi ai unei istorii care, fårå så fi fost vreodatå
a noÆiunilor de autoritate çi a esenÆei lor, confruntarea aventuri cu totul diferite decît cea a råzboinicilor din
acestui domeniu în reflecÆia greacå. O percepÆie mai clarå goale pe dinåuntru; acestea sînt liste de eroi ai unei
a puterii politice, care este esenÆialå pentru evoluÆia descoperit procedeul de turnare a obiectelor de bronz
ca operå de artificiu, o punere în discuÆie a naturii însåçi sau false – celor care au construit prima trierå sau au
nimic în domeniul instituÆional. Ea suscitå totuçi, tocmai comemoreazå reuçitele – nu are importanÆå dacå reale
Aceastå non-instituÆie care este tirania nu inoveazå de protoi heuretai, care sporesc în numår çi dimensiuni3,
lui Archiloc, ci çi ipostaza animalå a tiranului42. a secolului al VI-lea faÆå de invenÆia tehnicå: cataloagele
Platon nu este doar eroul – învins, de altfel – din fabula Aceastå mentalitate e atestatå de sensibilitatea aparte
iÆele çiretlicului, dolos: vulpea poikilos çi kerdalos a lui evaluare a creativitåÆii çi o nouå încredere în om2.
acestei faÆade de regalitate care este tirania se ghicesc ale previzibilului, sfîrçitul arhaismului realizeazå o primå
dispreÆuitå pentru lipsa sa de autenticitate41. Îndåråtul agentului faÆå de actele sale1. Dar, în hotarele înguste
nire, resimÆitå ca o infirmitate a acÆiunii, çi de dependenÆa
faÆadå çi un decor, admiratå pentru ingeniozitate, dar
marcate de o neîncredere destul de constantå în deve-
ranitatea sa temporarå este o imitaÆie de autoritate, o
cå ele nu se exercitå decît în interiorul unei arii strict
viclean)40, este în întregime de partea artificiului. Suve-
teristice pentru gîndirea elenå ca çi limitele lor – pentru
din coråbii (deci din artefacte ale unui råzboi tehnic çi ca agent al devenirii. Aceste inovaÆii sînt tot atît de carac-
din bogåÆie monetarå, din mercenari plåtiÆi, precum çi proiectul raÆional la realizarea lui, acesta este descoperit
sa, alcåtuitå – cum o va recunoaçte foarte bine Tucidide – citåÆilor creatoare ale omului: în toate domeniile, de la
cårei aparenÆå e construitå în trompe-l’oeil, iar puterea în istoria civilizaÆiei greceçti este noua valorizare a capa-
transgresor care îl inspirå, el nu este decît o imagine a Æiei intelectuale care marcheazå sfîrçitul epocii arhaice
imitaÆia sa de triumf çi hierogamie39. FaÆå de eroul NA dintre tråsåturile cele mai tipice ale revolu-U
Pisistrate, la falsele atentate care îl ameninÆå ori la
ficiu – aç spune chiar prin spectacol, gîndindu-må la
se detaçeazå. Tiranul îçi dobîndeçte puterea prin arti-
tradiÆional de comportament de care, tocmai prin aceasta,
çtie prea bine acest lucru. El imitå prin artificiu un tip
dincolo de omenesc38. Dar tiranul nu este un rege – çi
dispensator de bogåÆie, deÆinåtor al unei cunoaçteri
mentul tiranic un model legendar – cel al „bunului rege“, greacå din secolul al VI-lea î.e.n.
Am propus, în altå parte, så regåsim în comporta-
domenii ale lui to dokein.
Artificiu çi imagine în gîndirea
care se supune astfel aceloraçi judecåÆi ca çi celelalte Vremea reprezentårii.
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

afinitate de origine, cît çi o relaÆie constantå între pro- demersul gîndirii çtiinÆifice indicå existenÆa unui model
gresul economiei urbane, cel al instrumentelor mentale de comun, pe care am propus deja så-l regåsim în focali-
abstractizare çi de proiectare, çi valorizarea artificiului. zarea raporturilor çi statutelor sociale; fårå a zåbovi aici
Tîrzie çi derivatå în raport cu autarkeia naturalå a asupra unei probleme care depåçeçte cu mult cadrul
originilor, chrematistica este definitå de Aristotel ca fiind acestui studiu, mi se pare totuçi evident cå experienÆa
o „stare secundå“ a economiei, tot aça cum reprezentarea cetåÆii, cu instituÆiile çi cu raporturile pe care le instituie,
çi artificiul sînt o „stare secundå“ a lumii naturale. cu practica çi cu imaginarul såu, råmîne condiÆia
Trebuie totuçi så distingem între originea unui tip de necesarå çi mediul particular de cristalizare a unei gîndiri
gîndire, aça cum este acela care valorizeazå artificiul çi çtiinÆifice. Poate cå Diogene LaerÆiu nici nu çtia cîtå drep-
creaÆia umanå46, çi difuziunea sa, care nu ar putea så tate avea scriind cå în viaÆa lui Thales meta ta politika tes
fie privitå ca o consecinÆå cantitativå çi mecanicå, ca så physikes egeneto theorias24.
spunem aça, a dezvoltårii activitåÆilor urbane. George
Thomson scria cå filozofia ca desubstanÆiere a materiei
corespunde monedei ca dematerializare a valorii47; Note
aceasta nu explicå de ce grecii au inventat în acelaçi 1. J.-P. Vernant, Les origines de la pensée grecque, Paris,
timp moneda çi filozofia. Pentru cå, aça cum am încercat 1962; idem, „Géométrie et astronomie sphérique dans la
så aråt cu privire la un aspect bine determinat al dez- première cosmologie grecque“, in Vernant, Mythe et pensée,
voltårii reflecÆiei greceçti la sfîrçitul epocii arhaice, nu pp. 145-158; idem, „Espace et organisation politique en
este vorba despre o succesiune de fenomene care så Grèce ancienne“, în Vernant, Mythe et pensée, pp. 159-181;
ordoneze în timp o serie cauzalå, mergînd de la dezvol- Levêque/Vidal-Naquet, Clisthène; M. Detienne, „En Grèce
tarea economicå a categoriilor urbane la emanciparea lor archaïque: Géométrie, politique, société“, Annales (ESC)
1965, 3, p. 425 çi urm.
politicå, çi de aici cåtre o inovare a gîndirii. Dimpotrivå, 2. Hdt. 4, 159-161; cf. F. Chamoux, Cyrène sous la monarchie
ceea ce då specificitate acestei epoci este sincronismul des Battiades, Paris, 1953, p. 104 çi urm.; Levêque/Vidal-
restructurårilor la toate nivelurile, într-un ansamblu ale Naquet, Clisthène, pp. 63-68.
cårui transformåri economice nu sînt întotdeauna pri- 3. Hdt. 3, 142, 2; Levêque/Vidal-Naquet, Clisthène, pp. 24-32.
mele care apar: la Atena, de pildå, progrese importante 4. Iidem, ibidem.
în meçteçuguri çi comerÆ se pot constata doar cåtre 5. Vezi L. Gernet, „Jeux et droit. Remarques sur le XXIIIe
mijlocul secolului al VI-lea, în timp ce mårturiile cu pri- chant de l’Illiade“, în idem, Anthropologie, p. , J.-P. Vernant,
vire la o mentalitate nouå çi la o reflecÆie care se dega- op. cit. çi M. Detienne, op. cit., Detienne, Maîtres, pp. 81-
jeazå din vechile cadre sînt evidente cel mai tîrziu în 103; idem, „La phalange: problèmes et controverses“, în
epoca reformei cenzitare (timesis) a lui Solon48. Vernant (ed.), Guerre, pp. 119-142.
Existå, pe de altå parte, un aspect çi mai neliniçtitor, 6. Vezi R. Martin, L’urbanisme dans la Grèce ancienne2, Paris,
1964; idem, „Problèmes d’urbanisme dans les cités
dacå pot spune aça, pentru o soluÆie atît de linearå a
grecques de Sicile“, Kokalos 18-19, 1972-1973, p. 348 çi
faptelor: în acest proces care transformå experienÆele exis- urm.; A. Wasowicz, Olbia pontique et son territoire. L’amé-
tenÆei urbane dintr-un fenomen marginal al reflecÆiei gre- nagement de l’espace, BesanØon-Paris, 1975.
ceçti într-o componentå care restructureazå gîndirea 7. D. Adameçteanu, „Le suddivisioni di terre nel Metapon-
arhaicå, un moment esenÆial este acela în care repre- tino“, în Finley (ed.), Terre, p. 49 çi urm.
zentårile din sfera aparenÆei çi artificiului påtrund în sfera 8. SEG 9, 3, r. 279; cf. Th. 1, 27, 1; vezi D. Asheri, Distri-
categoriilor mentale centrate în jurul ideii de polis: ade- buzioni di terre nell’antica Grecia, Torino, 1966.

96 81
94

domenii ale reflecÆiei secolului al VI-lea în jurul temelor


La o primå examinare, isomorfismul dintre diferitele
destul de coerentå.
întemeind çtiinÆele çi filozofia, poate încå så parå unora
politicå în viaÆa cetåÆilor çi disponibilitåÆile sale creatoare
urban, din ce în ce mai bogat, îçi exprimå maturitatea sa
çi imaginea unei Grecii „renascentiste“, al cårei demos
inovaÆii ale gîndirii, drumul mai pare, uneori, gata trasat,
sfîrçitul epocii arhaice. De la inovaÆii socio-economice la
în secolul al VI-lea, çi revoluÆiile intelectuale care dominå
componentei artizanale çi comerciale a cetåÆilor greceçti,
o valoare cauzalå contemporaneitåÆii între dezvoltarea
cizare a „miracolului grec“ se numårå aceea care acordå
Printre soluÆiile cel mai des propuse pentru o istori-
concept çi teorie.
ticului, începuturile unei vîrste caracterizate prin nomos,
politizat çi reprezentarea schiÆeazå astfel, în sfera poli-
ginea, abstracÆiunea çi gîndirea cantitativå. Artificiul
tip de reflecÆie politicå, care valorizeazå modelul çi ima-
gente, aceste douå constituÆii post-tiranice folosesc acelaçi
pentru cå, independent de scopurile lor, care sînt diver-
corintianå cåreia i se opune prin finalitatea sa politicå;
formulat teoriile asupra naturii. mal, isonomia clistenianå este comparabilå cu eunomia
24. D.L. 1, 23 = Vorsokr.7 11 A 1: dupå cele politice (Thales) a Din acest punct de vedere, pe care l-am putea numi for-
loc. cit., ca çi cea a tratatului sovietic citat supra, nota 19. construite de norme care reglementeazå viaÆa politicå.
trançantå în favoarea Greciei este poziÆia lui Morris Kline,
exprimat de cåtre N. Bourbaki, op. cit., pp. 9-11; mai
Æionale ale cetåÆii çi instaurarea de sisteme coerente,
çi çtiinÆa greacå, un punct de vedere foarte nuanÆat este au suscitat peste tot clarificarea mecanismelor institu-
23. Pentru relaÆia dintre elementele orientale ale matematicilor faptul cå existenÆa çi chiar sfîrçitul regimurilor tiranice
origines de la pensée grecque, Paris, 1962, loc. cit. så fi fost o cauzå necesarå a acesteia; dar nu putem nega
d’Egypte“, CE 34, 1959, p. 79 çi urm.; J.-P. Vernant, Les cientå pentru apariÆia democraÆiei44 – deçi ea pare încå
22. Vezi Cl. Préaux, „Du linéaire B créto-mycénien aux ostraka Se çtie foarte bine cå tirania nu este o raÆiune sufi-
la pensée grecque2, Paris, p. 191 çi urm. folosite çi de priceperea celui care o exercitå.
pp. 145-158; cf. çi P.M. Schuhl, Essai sur la formation de tradiÆii moçtenite, ci – ca orice meçteçug – de mijloacele
première cosmologie grecque“, în Vernant, Mythe et pensée, care nu mai depinde de un ansamblu de virtuÆi çi de
130; idem, „Géométrie et astronomie sphérique dans la
ximander, Londra, 1960; J.-P. Vernant, op. cit., pp. 120-
comportamentelor tiranice, observåm o techne a puterii
mology, New York, 1960; P. Seligman, The Apeiron of Ana- public. Dincolo de megalomania43 çi de stilul eroic al
cf. H. Kahn, Anaximander and the Origin of Greek Cos- cului çi afirmå existenÆa unor meçteçugari ai domeniului
in Early Greek Cosmologies“, CPh. 42, 1957, pp. 156-178; toriu, tirania desacralizeazå categoriile mentale ale politi-
Minora, 1, Roma, 1960; G. Vlastos, „Equality and Justice dependenÆa lor faÆå de acÆiunea umanå. Artificiu tranzi-

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

9. Cf. E. Lepore, „Problemi dell’organizzazione delle chora reprezentårii, imaginii çi artificiului, pe care tocmai l-am
coloniale“, în Finley (ed.), Terre, pp. 15-47; vezi çi D. amintit, poate så parå un argument care întåreçte acest
Asheri, op. cit., p. 41, nota 3; cf. p. 26, nota 5; E. Lepore, punct de vedere. Într-adevår, cum så nu ne gîndim la
„La città e il suo territorio“, în Atti del VII Conv. di Studi dezvoltarea economiei urbane atunci cînd constatåm
sulla M. Grecia, Napoli, 1968, pp. 67-158. Vezi, în acest valorizarea capacitåÆilor pe care o asemenea economie le
volum, pp. 52-61, „Structuri ale realului...“ pune în joc – creaÆie artificialå, savoir-faire tehnic, pro-
10. Cf. J. Charboneaux, R. Martin, F. Villard, La Grèce
iecÆie çi model? ProducÆia meçteçugåreascå, prin esenÆa
archaique [L’Univers des Formes], Paris, 1969.
11. Vezi B. Snell, „Zur Geschichte vom Gastmahl der Sieben ei chiar, se bucurå de o relativå independenÆå faÆå de
Weisen“, în Festschrift... Ida Kapp, München, 1954, p. 111 naturå. InovaÆia çi artificiul nu-çi au locul în universul
çi urm.; J.-P. Vernant, Les origines de la pensée grecque, mental al cultivatorilor, pentru care, aça cum se întîmplå
Paris, 1962, p. 68 çi urm.; cf. çi G.B. Kerferd, „The First pentru Hesiod, munca este o ascezå ordonatå de ritual.
Greek Sophists“, CR 1950, p. 8 çi urm. Ele capåtå înså importanÆå în lumea meçteçugarilor,
12. Hdt. 1, 170; cf. Levêque/Vidal-Naquet, Clisthène. unde domneçte metis, abilitatea ingenioaså a meçterului
13. Ar., Av. 1001-1009 cu comentariul din Levêque/Vi- prevåzåtor. Însuçi tipul de activitate practicat de cåtre
dal-Naquet, Clisthène, p. 130, nota 8. meçteçugar permite çi un control aparte asupra timpului
14. Procl., in Euc. 250, 20 = Vorsokr.7 11 A 20. real, resimÆit ca succesiune ireversibilå çi ordonatå a
15. Idem, ibidem, 299, 1 = Vorsokr.7 11 A 20. unei serii cauzale care pleacå de la proiect çi ajunge la
16. Idem, ibidem, 157, 10 = Vorsokr.7 11 A 20. opera finitå, trecînd prin kairos, momentul favorabil
17. Cf. M. Kline, Mathematical Thought from Ancient to Modern ce trebuie înhåÆat çi folosit cu abilitate: categorii ale
Times, New York, 1972, p. 28; N. Bourbaki, Eléments
timpului, ale cauzalitåÆii, relaÆii între finalitatea acÆiunii
d’histoire des mathématiques, Paris, 1960, p. 10.
18. Toate geometriile teoretice – în sensul de demonstraÆie a
çi mijloacele pe care ea le întrebuinÆeazå – experienÆa
unui sistem de teoreme coerente – au început sub artizanalå este o componentå esenÆialå în perceperea
influenÆa explicitå a matematicilor greceçti (vezi e.g. valorilor creatoare ale fiinÆei umane.
M. Kline, op. cit., p. 22 çi urm.; A.P. Iuskevi (ed.), Istoriia Pe de altå parte, cum så nu apropiem dedublarea
matematiki, 1, Moscova, 1927, p. 196 çi urm.). Aceasta acestui simbolism deliberat al creaÆiilor arhaismului
reduce problema la domeniul istoric al condiÆiilor generale tîrziu, de celebrul pasaj din Aristotel despre dubla naturå
necesare pentru cristalizarea unei gîndiri matematice a obiectului creat artificial? Valoare dedublatå – una
autonome. familiarå çi naturalå, oikeia, cealaltå, cea de schimb,
19. Despre relaÆia dintre demonstraÆia matematicå çi metabletike, ce se regåseçte çi la originea chrematisticii,
discursul politic vezi excelenta paginå a lui N. Bourbaki, care nu este nici ea naturalå, ou physei, „ci mai degrabå
op. cit., p. 11; cf. çi A.P. Iuskevi, op. cit., p. 60, unde se îçi are originea într-o anume experienÆå (empeiria) çi într-
subliniazå relaÆia generalå dintre apariÆia unei gîndiri un anume meçteçug (techne)“. Expresia privilegiatå a
çtiinÆifice çi procesul de laicizare al gîndirii provocat de
acestei valori artificiale este schimbul para physin, ne-
dezvoltarea democraÆiei. Pentru o analizå a fenomenului
general vezi mai ales Detienne, Maîtres, pp. 105-143, de la natural, çi bogåÆia exprimatå prin monedå. Aceastå con-
care împrumut çi expresia „cuvînt laicizat“. venÆie purå care e moneda – nomos pantapasi physei
20. Derkyllides 198, 14 = Vorsokr.7 11 A 17. d’outhen, pe de-a-ntregul convenÆional çi deloc natural,
21. Anaximand., = Vorsokr.7 12 B 1; B 5; cf. A 9; A 10; A 11; este, la limitå, o formå absurdå de bogåÆie, atopon
vezi R. Mondolfo, Problemi del pensiero antico, Bologna, plouton45. Aceastå reflecÆie a Stagiritului asupra valorii
1935, p. 35; W. Jaeger, „The Praise of Law“, în Scripta comerciale çi a monedei ca anti-naturå sugereazå atît o

82 95
85 92
ale acestei çcoli – de la Kouros-ul de la Dipylon la sculp- o secularizare a suveranitåÆii prin imitare deliberatå,
linearitatea proprie arhaismului înfloritor, operele majore într-adevår, o tehnicå a puterii recunoscutå ca atare çi
spaÆiale a sculpturii ca reprezentare7. Smulgîndu-se din a regalitåÆii artificiale care este tirania presupune,
sale – este, în ultimå instanÆå, cucerirea autonomiei Cleomene çi Epicles de la Siracuza. Aceastå imagine
tistice – unicå atît prin intensitatea, cît çi prin rezultatele ne putem gîndi, pe de altå parte, la kala erga ale lui
Pentru cå problema esenÆialå a acestei efervescenÆe ar- lumea teatrului çi la tehnica unui hypokrites, actorul,
tårilor formale în sculptura aticå a secolului al VI-lea. krinoumenon kalos37; dacå hypokrinein trimite direct la
aceleaçi elemente distinctive se regåsesc la originea cåu- trebuie så joace bine rolul unui rege, ten basileian hypo-
excepÆionalå iscusinÆå, çi care a creat (epoiese) opera – cå tiranul care vrea într-adevår så-çi consolideze puterea
ale sale kala erga, valorizarea maestrului înzestrat cu o demn de aceastå epocå a reprezentårii. Aristotel va scrie
vîrçirea rezultatelor a cåror realizare ea o permite çi, prin care imita cu iscusinÆå suveranitatea, este cu adevårat
tatea de imagine artificialå; techne valorizatå prin deså- regalitatea çi uimind mulÆimile cu acea faÆadå fastuoaså
simbolic univoc çi capåtå din ce în ce mai låmurit cali- Atenei36. Dar „spectacolul politic“ oferit de tiran, mimînd
Polisemie a operei de artå, care nu mai este un obiect tate, cå el a fost „primul personaj histrionic“ din istoria
arhitecÆi. propriul såu personaj – çi s-a putut scrie, pe bunå drep-
a coloanelor, kala erga6, legitimeazå semnåtura celor doi
poeticå a actelor sale politice, mimînd, la un alt nivel,
numim artist. Victoria asupra materiei çi izbînda tehnicå
reformator çi poet totodatå, oferea în elegii o imagine
în aceastå valorizare a meçterului superior pe care noi îl
stråin de acest elan „mimetic“ al secolului. Deja Solon,
exprimå într-adevår rolul decisiv al reuçitei ingenioase
iar Epicles a înålÆat coloanele, lucrare prea frumoaså) – Într-adevår, domeniul politicului este departe de a fi
Ferga5 (Kleomenes a construit templul pentru Apollon, valorizare a capacitåÆilor proiective çi a artificiului35.
epoiese topeloni | ho Knidieida Kepikles<s>tyl/Feia kala cetåÆi noi, regåsim aceeaçi conçtiinÆå a imaginii, aceeaçi
baza templului lui Apollon de la Siracuza – Kleom[en]es mitul, sau la reformatorii care propun proiectele unei
artå, ci çi a statutului creatorului såu. InscripÆia de la Gernet, mimeazå ritualul, la tragedie, care pune în scenå
nouå percepÆie nu numai a statutului obiectului de pidome; de la procedurile juridice, care, aça cum scria L.
obiectul consacrat de dedicant, vådeçte într-adevår o comparabilå cu cea care se afirmå în curbura unei cre-
plicitå dintre opera de artå realizatå de acesta din urmå çi stå mårturie pentru o libertate a invenÆiei çi a artificiului
echivalenÆå dintre dedicant çi artist, ca çi distincÆia im- tanÆa dintre dramå çi mitul care se aflå la originile sale
statuie) lui Apollon. Terpsikles a sculptat-o4). Aceastå imitårii deliberate, a aparenÆei çi a spectaculosului. Dis-
de Terpsikles (Fiii lui Mandromachos au dedicat (aceastå descoperå valoarea – çi, aç spune, chiar legitimitatea –
Mand[romacho? topolloni | emeas ane]thesan. Epoiese colului este fenomenul caracteristic pentru o epocå care
de fapt foarte semnificativå: hoi Anaximandro paides to atice; dar mi se pare foarte evident cå apariÆia specta-
banalå, datoritå frecvenÆei sale ulterioare, dar care este blema – enormå çi mereu spinoaså – a originilor dramei
VI-lea, atestå inventarea unei formule ce poate pårea Departe de mine ambiÆia zadarnicå de a relua pro-
dedicaÆie din Milet, datatå în primul sfert al secolului al priu-zis, adicå teatrul.
proclama victoria ingeniozitåÆii sale asupra materiei. O care, de altfel, inventå în aceeaçi epocå spectacolul pro-
meçteçugarul, care iese acum din anonimat pentru a litate care recunoaçte valoarea tehnicilor imaginii – çi
såu sacru, simbolic sau preÆios – cît çi a creatorului såu, imitaÆia plasticå este solidarå, ca çi poezia, cu o menta-
produs al unui meçteçug superior, çi nu de caracterul modelul universului construit de cåtre Anaximandru34;
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
Mergînd çi mai în profunzime, nu am putea înÆelege prin opera lui Louis Gernet – implicå, aça cum el însuçi
creaÆia specificå a civilizaÆiei secolului al VI-lea în afara o remarca, o stilizare a cutumei, deci instaurarea unei
unui cadru politic din ce în ce mai deschis inovaÆiilor, noi conçtiinÆe a formelor de drept. Comparînd eficacitatea
çi care conferå individului o nouå autonomie. Între valo- esenÆialå a simbolurilor pre-dreptului cu acÆiunea legii,
rizarea intelectualå a subiectului çi valorizarea sa poli- el scria: Le symbolisme reconnu comme tel, accepté comme
ticå existå o relaÆie indisolubilå14, tot aça cum existå, de tel, est un symbolisme refléchi. L’esprit prend de la dis-
altfel, între exigenÆele normative ale unei epoci a refor- tance17. Generalizarea dreptului, efectivå peste tot în
matorilor, cum era secolul al VI-lea, çi noua rigoare în Grecia în secolul al VI-lea, presupune un ansamblu de
concepÆiile asupra arhitecturii çi artei din acea vreme15. proceduri care mimeazå situaÆia prejuridicå çi instau-
Existå deci omologii destul de evidente între creaÆiile reazå ceea ce Gernet numeçte l’âge de la représenta-
artistice çi „creaÆia“ politicå a acestei epoci. Deoarece, tion18, vremea reprezentårii.
chiar în momentul în care, aça cum am încercat så aråt, Aceastå conçtiinÆå, aceastå cvasi-instrumentalizare
o conçtiinÆå mai clarå a relaÆiei dintre universul natural a reprezentårii se regåseçte, cum bine se çtie, çi în de-
çi reprezentårile sale se face simÆitå în sculpturå sau în mersurile intelectuale ale primilor filozofi. Thales stu-
arhitecturå, se pot descifra tendinÆe similare în domeniul diazå aceste modele geometrice ale universului care sînt
politic: efortul de inovare integralå, valorizarea capacitå- figurile, çi procedeazå prin comparaÆie utilizînd noÆiuni
Æilor proiective çi a modelului matematic, proclamate de de similitudine19; interlocutorul såu din Banchetul lui
multe reforme – nu are importanÆå dacå doar propuse Plutarh îi reaminteçte cum „dupå ce ai înfipt un toiag la
sau çi realizate – de la arbitrajul lui Demonax la consti- capåtul umbrei pe care o face piramida, ai demonstrat
tuÆia clistenianå16, presupun în prealabil o percepÆie mai cå în cele douå triunghiuri pe care le formeazå astfel
clarå a creativitåÆii çi autonomiei acestui subiect politic raza de luminå, raportul dintre cele douå umbre este
colectiv care este cetatea în întregul ei. Între arhitectul acelaçi cu cel dintre piramidå çi toiag“20. Aceste umbre,
care calculeazå efectele unei curbåri deliberate a crepi- care reprezintå lumea çi care permit o mai bunå cu-
domei çi Thales sau Clistene, care imagineazå çi propun noaçtere a realului, se înrudesc cu dokos-ul lui Xenofan,
reelaborarea instituÆiilor civice pentru a le corecta defec- imagine „asemenea adevårului“ – deci instrument eficace
tele, existå o profundå afinitate de atitudine. Recom- de cunoaçtere21. Poetul din Colofon transpune de fapt
punerea datului anatomic – în piatrå sau în bronz – dupå admiraÆia epocii sale pentru protoi heuretai în domeniul
un ansamblu de norme çi de relaÆii formale, Æinînd seama filozofic, scriind cå oamenii epheuriskousin ameinon, des-
de exigenÆele unei reprezentåri dinamice çi ale unui coperå mai binele22. În acest univers uman în care pro-
univers coerent çi autonom din punct de vedere estetic, gresul este o descoperire, imaginea similarå23 çi reprezen-
utilizarea liberå a greutåÆii, a volumelor sau a perspec- tarea sînt instrumente indispensabile ale acestui progres.
tivelor, întemeierea, pornind de la o geometrie politicå, a Evident, nu intenÆionez så reiau aici în detaliu în-
unei cetåÆi mai conformå cu funcÆiile sale, ne readuc la treaga problematicå, cu adevårat capitalå, a imaginii çi a
faptul cå raportul dintre subiectul care concepe modelul unei teorii despre mimesis aflatå la începuturile sale24.
çi obiectul acÆiunii sale este de fiecare datå acelaçi. Ceea ce mi se pare totuçi destul de concludent este faptul
Un domeniu esenÆial, care, de altfel, stå mårturie cå reflecÆia secolului al VI-lea asupra acestor probleme
pentru aceleaçi inovaÆii, este cel al gîndirii juridice: atestå, împreunå cu alte domenii ale civilizaÆiei, o nouå
drumul care merge de la ceea ce s-a numit pre-drept la valorizare a reprezentårii – çi, iniÆial, o percepÆie a însåçi
dreptul propriu-zis – un parcurs admirabil reconstituit naturii sale – care implicå o conçtiinÆå înnoitå a auto-
88 89
87 90

tului pentru frumos çi ale puterii ei. çi cel al profetului (mantis) inspirat de zei27, atestînd astfel
ale comunitåÆii civice, ale pietåÆii çi bogåÆiei ei, ale gus- zå, evocå meçteçugul poetului între cel al meçteçugarului
opinie comunå çi se impun admiraÆiei colective ca semne purtåtor de adevår çi a artificiului poetic care-l încarnea-
dentå. Ridicate de cetate, aceste monumente suscitå o reprezintå tocmai aceastå duplicitate aparte a cuvîntului
caÆii colective, inserÆia lor în universul civic este evi- ating, unde artificiul çi creaÆia se confundå. Solon, care
expuse în locuri publice; cît despre sanctuare sau dedi- frecvent chiar la hotarul unde adevåratul çi aparenÆa se
monumentele cetåÆii. Chiar çi ofrandele private sînt çi comesean al regelui – poetul se regåseçte din ce în ce mai
progresul acestei transformåri sînt, în secolul al VI-lea, Succesor al aedului homeric – meseriaç itinerant, dar
începînd cu însuçi faptul cå marile lucråri care atestå statutul cuvîntului poetic.
spiritului de lumea cetåÆii sînt foarte numeroase – consecinÆele pe care aceastå participare le implicå pentru
RelaÆiile care leagå aceastå îndråznealå novatoare a acest demiourgos aparte – contribuie din plin, cu toate
sensul cel mai complet al cuvîntului. artificiului çi reprezentårii, arta cuvîntului – çi poetul,
conçtiente cu privire la problemele reprezentårii în sculptori çi arhitecÆi. La aceastå decantare a experienÆelor
aça, a naturii çi a simÆului comun, probå a unei reflecÆii crete çi palpabile, aça cum sînt cele modelate de cåtre
curaj este necesar unei corecÆii „intelectuale“, ca så spun despre care vorbeçte26 – nu se limiteazå la semai con-
vîrçirea operei. Trebuie, într-adevår, så recunoaçtem cît atunci cînd evocå modelarea manualå a imaginilor
modelului matematic çi a artificiului care permite deså- cu o frecvenÆå remarcabilå cuvintele cheir çi graphein
libertate faÆå de materie, o valorizare a proiectului, a Xenofan, care, în celebrul fragment 18 despre zei, repetå
naturå trucatå cu bunå çtiinÆå atestå astfel o nouå çugåreascå a reprezentårii – cea la care se referea de fapt
bazate pe iluzie opticå – curbura crepidomei13; aceastå ficiu este tocmai faptul cå el are un preÆ. Latura meçte-
inventå çi aplicå una dintre cele mai cunoscute tehnici argyrioi touto poiousin“25. PreÆul perfecÆiunii unui arti-
arhitecÆii care au construit, pe la 540, templul lui Apollon, în asemenea måsurå; ele o fac pentru bani, epi gar
Ca så nu dåm decît un exemplu, se çtie bine cå la Corint, dacå aceste femei produc lamentaÆii care provoacå mila
mai deliberate a unor soluÆii ingenioase çi a artificiului. unei imitaÆii atît de perfecte: „Nu te mira, copilul meu,
tului, modelului matematic çi unei utilizåri din ce în ce plîngå. Poanta anecdotei scoate înså la ivealå reversul
îçi datoreazå inovaÆiile (çi triumfurile) dezvoltårii proiec- durere este cît se poate de adevåratå, dar care nu çtiu så
epoca arhaismului tîrziu dovedeçte în ce måsurå aceasta mult mai emoÆionante decît cele ale rudelor, a cåror
catå de antropomorfism, dezvoltarea arhitecturii din constatarea cå lamentaÆiile bocitoarelor de profesie sînt
abstracte ale ritmului çi volumelor poate fi uneori mas- pune în scenå un dialog al cårui punct de plecare este
Dacå în sculpturå aceastå percepÆie a problemelor så dateze din secolul al VII-lea sau din cel de-al VI-lea –
construit çi explicativ, al kosmos-ului. O fabulå din colecÆia esopicå – care poate foarte bine
doctrine ale „fizicienilor“, care sînt un model abstract, felul såu, mai dreaptå decît linia dreaptå?
ralizårii abstracte çi al artificiului – asemenea primelor cunoscut çi utilizat: nu este oare curbura crepidomei, în
autonom aparÆine deci domeniului convenÆiei, al gene- într-un fel, încå çi mai adevårat, pentru cå el poate fi
tele subtextului ei; construirea unui limbaj formal non-natural, artificiul, este „asemånåtor cu adevårul“ çi,
decum finalitatea acestei arte, ci doar unul din elemen- înståpînirea intelectualå asupra lumii reale. Modelul
reprezentarea formelor anatomice umane nu este nici- prin acest simbolism conçtient, omul îçi consolideazå
o ipoteticå fidelitate crescîndå faÆå de naturå – pentru cå Prin universul de semne proiectate de raÆiunea sa,
ficaÆia artei greceçti, aceasta nu are nimic în comun cu nomiei subiectului uman, creator al acestui model.

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

turile lui Antenor, Endoios çi Kritios8 – alcåtuiesc o serie existenÆa contiguitåÆii – çi a ambiguitåÆilor – unei condiÆii
coerentå prin progresele sale în descoperirea unei noi pe care el însuçi çi-o asumå. Çi Simonide, cel care face så
viziuni a formelor, dominatå de problemele modelårii înainteze atît de mult reflecÆia asupra problemelor imaginii
volumelor çi ale clarobscurului, ale perspectivei çi ale çi ale ståpînirii cuvîntului poetic, nu se sfieçte så clameze
raccourci-ului – deci de inventarea plinå de ingeniozitate cå muza sa este ergastis, mercenarå, çi cå tehnica poe-
a unor mijloace tehnice ale re-producerii artistice. Între tului – asemenea oricårei alteia – poate çi trebuie så pri-
ceea ce Bianchi Bandinelli numea „l’inessorabile unità meascå un misthos28. Sofist avant la lettre, poetul din Keos
che fa sacre le statue del pieno arcaismo“9 çi ritmul asociazå deci temele artificiului, ale educaÆiei prin imagine29
dinamic al operelor stilului sever, se înscrie explozia çi ale valorii lor monetare, într-un unic efort de secula-
imaginii-simbol çi mutaÆia „idolului“ în eikon, imagine rizare a cuvîntului poetic care se înrudeçte îndeaproape cu
mimeticå. Printr-o serie de progrese în tehnica reprezen- celelalte experienÆe intelectuale ale secolului såu.
tårii – colorismul sau raccourci-urile – arta arhaismului Comentariul polemic – çi deformant – al lui Platon
tîrziu învaÆå så ståpîneascå formele çi, prin intermediul la versurile lui Simonide despre aparenÆå çi Aletheia
lor, spaÆiul çi universul10. (personificare a adevårului) evocå aceastå exuberanÆå a
Aceastå cucerire a unui limbaj artistic autonom, care artificiului: „Fiindcå to dokein, aça cum demonstreazå
defineçte tranziÆia de la arta arhaicå spre „clasicismul“ înÆelepÆii, este mai puternic decît Aletheia, çi fiindcå el
secolului al V-lea, se realizeazå deci prin techne çi prin decide asupra fericirii, trebuie så må întorc cu totul de
artificiu, utilizate în mod deliberat. Un fragment din aceastå parte. Voi trasa deci în jurul meu ca un fel de
Canonul lui Policlet – care sintetizeazå în multe privinÆe faÆadå (prothyra) çi de decor (schema), o imagine pictatå
experienÆa unui secol de cåutåri pe care opera sa îl (skiagraphia) a virtuÆii, çi voi trage dupå mine vulpea
încununeazå – subliniazå limpede importanÆa decisivå a agerå çi ingenioaså a preaînÆeleptului Archiloc“30.
detaliului precis çi a unei tehnici fårå greç: to eu para Termenii tehnici utilizaÆi de Platon – prothyra (faÆada),
mikron dia pollon arithmon ginetai11: frumosul se naçte schema (decorul de teatru), skiagraphia (desenul în
din detaliul obÆinut prin nenumårate calcule. perspectivå care creeazå iluzia profunzimii) – au o re-
Pentru scriitorii antici – de la Xenocrate la Pliniu cel laÆie foarte preciså cu problemele dezvoltårii artei plas-
Båtrîn çi de la Quintilian la Pausanias – care se ocupå tice, mai ales cu cea a picturii, în secolul al IV-lea31; dar
de artå dintr-un punct de vedere cu totul literar, do- originile acestor probleme se plaseazå într-o perioadå
minat de o foarte caracteristicå modalitate descriptivå, mult anterioarå, care este tocmai aceea a lui Simonide.
precum çi de o mentalitate destul de puÆin conçtientå Experimentårile din arhaismul tîrziu asupra temelor
de distanÆele care-l separå pe artist de meçteçugar12, reprezentårii: imitarea miçcårii çi instrumentalizarea
reuçita unei opere se måsoarå prin desåvîrçirea ei çi prin clarobscurului, descoperirile tehnice care creeazå, cu
virtuozitatea executantului. În ciuda calitåÆii lor de bunå çtiinÆå, iluzia plasticå, acel „symbolisme réfléchi“ al
artiçti, uneori chiar de geniu, calitate evidentå pentru unei arte care aratå ceea ce nu existå, sînt într-adevår
noi, maeçtrii sculpturii atice din secolul al VI-lea nu se cuceriri contemporane cu to dokein al lui Simonide.
puteau îndepårta prea mult de aceastå valorizare a Aceastå cåutare a unui dramatism vizualizat prin ima-
priceperii lor, techne, chiar dacå ei înçiçi o recunoçteau gine, spectaculosul çi teatralismul sculpturii – vehementå
ca pe un mijloc çi nu ca pe scopul suprem al operelor pe în lumea occidentalå a coloniilor siciliene, mai disciplinatå
care le creau. Trebuie subliniat pe de altå parte cå, spre la Atena, dar persistentå peste tot32 – se înrudeçte atît cu
deosebire de aproximårile empirice cu privire la semni- „pictura care vorbeçte“ a poetului din Keos33, cît çi cu

86 91
97 112
aceea a lui „a fi sau a nu fi cetåÆean“ – çi o „demateria- reprezentanÆi ai familiilor aristocratice din Atena, aceastå
corpului civic, folosind, de fapt, o primå logicå binarå, personalitate seniorialå a unora dintre cei mai stråluciÆi
recunoaçte o omogenitate principialå – çi teoreticå – a cunoscutå de Antichitate. Încå dominatå de puternica
defineçte cetåÆeanul, cuantificarea timocraticå, care tîrziu, vor instaura la Atena democraÆia cea mai completå
sclavul – çi calitatea virtualå de proprietar care, singurå, maturizarea forÆelor çi temelor care, cîteva decenii mai
producåtorului – asimilat, cel puÆin în imaginar, cu bru în timpul cåreia structura politicå a cetåÆii permite
DisjuncÆia instituÆionalizatå dintre munca concretå a explozia reformelor clisteniene, despre o clipå de echili-
tice este, cred, destul de elocvent în aceastå privinÆå. bilå, a izvoarelor, ci çi despre un moment de rågaz dupå
clar recunoscut ca atare: exemplul constituÆiilor timocra- este vorba doar despre o absenÆå, de altfel incontesta-
construit din definiÆii generale care este din ce în ce mai secolului al V-lea se laså cu greu definit. Credem cå nu
zarea statutelor socio-politice instaureazå un sistem gîndirii politice ateniene în timpul primului deceniu al
cutumei“ – ca så-l citåm din nou pe L. Gernet –, focali- În aceastå diversitate de ritmuri çi de soluÆii, locul
reale. Alåturi de legislaÆie, çi chiar de acea „stilizare a aparentul conservatorism al gîndirii sale politice26.
mult prin virtualitåÆile sale decît prin determinårile sale dintre îndråzneala inovaÆiilor sale din filozofia naturii çi
de indivizi çi de existenÆe concrete o claså definitå mai probleme de tip „solonian“, ceea ce explicå contrastul
abstracÆie çi de artificiu, care face dintr-un numår anumit unde, tocmai în aceastå vreme, Heraclit se confrunta cu
mai bine în epoca legislatorilor, este un model cotidian de exemplu, pare så fi fost mai rapidå decît aceea a Efesului
însåçi de cetåÆean, aça cum se precizeazå ea din ce în ce în evoluÆia cetåÆilor ioniene: dezvoltarea Miletului, de
care oferå mijloace de control asupra viitorului. NoÆiunea De altfel, nu putem regåsi un sincronism perfect nici chiar
tice conçtiente de sine, çi o anumitå libertate de opÆiune dimpotrivå, så se afle cu un pas în urmå faÆå de Atena.
din secolul al VIII-lea, o primå variantå a creativitåÆii poli- Marele Rege çi vicarul såu, tiranul din cetate“25, pare,
restructuråri urbane folosesc, fie çi numai implicit, încå a raportului constituÆional ca raport de vasalitate între
modelelor: întemeieri coloniale, împårÆiri de påmînturi, formularea lui S. Mazzarino – „de interpretarea orientalå
o anumitå prioritate în experimentarea artificiului çi a tizårii – din cetåÆile asiatice, elaborare „sufocatå“ – dupå
Pînå la urmå, domeniul politicului are, prin el însuçi, ticå – atît sub aspectul practic, cît çi sub acela al teore-
måsurå –, „politizårii“ acestui sistem de reprezentåri. de exemplu, un autor ca Wilamowitz24. Elaborarea poli-
comerÆului; el se opune, totuçi – cel puÆin într-o anumitå niera categoricå çi univocå pe care o mai putea adopta,
tal, elaborat pornind de la experienÆele meçteçugurilor çi talå çi în special asupra Atenei nu poate fi puså în ma-
nu fi împiedicat difuziunea unui nou instrumentar men- ioniene asupra dezvoltårii cetåÆilor din Grecia continen-
AntichitåÆi la marginea cetåÆii50 se poate într-adevår så exercitate de cåtre evoluÆia constituÆionalå a cetåÆilor
pentru a tråi de pe urma lor – råmîn de-a lungul întregii Pe de altå parte, problema unei influenÆe decisive
tul cå activitåÆile urbane – precum çi cei care le exercitå Aristagoras23.
çi inovarea reprezentårilor çi a imaginarului politic? Fap- încå utilizate în vocabularul politic al contemporanilor lui
punctul de joncÆiune între inovarea categoriilor mentale liare atenienilor din vremea lui Pericle, dar care nu erau
pensée mythique“ este domeniul cetåÆii49, unde så plasåm rea, în însåçi contextura discursului, a unor noÆiuni fami-
tal a ceea ce s-a numit atît de adecvat „l’éclatement de la prezintå anumite dificultåÆi, între care în special utiliza-
Protagoras despre doxa poleos. Dacå modelul fundamen- Darius cu privire la cea mai bunå formå de guvernare22
polei al decretelor ateniene, pentru a ajunge la teoria lui primå versiune a dezbaterii dintre Otanes, Megabyzos çi
vårata valorizare a lui to dokein începe cu acel edoxe tei multe privinÆe ispititoare – de a atribui acestei epoci o
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
Leipzig, 1923; J. Kube, TECHNE und ARETE. Sophistisches Este evident cå un råspuns la aceste întrebåri este
und platonisches Tugendwissen, Berlin, 1969, pp. 14, 30 cel puÆin dificil, çi sîntem mereu obligaÆi så råmînem în
çi urm.; G. Cambiano, Platone e le tecniche, Torino, 1971, domeniul probabilului. Existå totuçi cîteva elemente
p. 26.
4. Lilian H. Jeffery, Local Scripts of Archaic Greece, Oxford, care ne permit, dacå nu så o rezolvåm, cel puÆin så
1961, Milet nr. 23, datatå în 600-575. Aceeaçi formulå, ho punem problema.
deina anetheke – ho deina epoiese, se regåseçte çi în alte Studiul deja citat, scris de P. Levêque çi P. Vidal-Naquet,
trei inscripÆii din secolul al VI-lea: Lilian H. Jeffery, op. cit., scoate în evidenÆå, pe de-o parte, numårul çi difuziunea
Locrida Opuntis nr. 8, Tarent nr. 4 çi Atica nr. 40; nu am luårilor de poziÆie teoretice cu privire la noua cetate în
utilizat textele ulterioare sfîrçitului acestui secol pentru a a doua jumåtate a secolului al VI-lea: o asemenea ati-
respecta principiul cronologic, deçi majoritatea sînt perti-
nente pentru aceeaçi mentalitate, pe care tocmai am schi-
tudine la Atena n-ar avea deci nimic insolit. Pe de altå
Æat-o – cf. e.g. dedicaÆia Deinomenizilor, Lilian H. Jeffery, parte, acelaçi studiu subliniazå, convingåtor, voinÆa de
op. cit., Siracuza nr. 6 çi 9. Semnåturile fårå numele inovare conÆinutå în reformå, ceea ce înseamnå så ne
dedicantului, anterioare secolului al V-lea, sînt evident mai gîndim la o acÆiune pe deplin deliberatå, cel puÆin în ceea
numeroase (cf. Atica nr. 24, Eubeea nr. 10 çi 22, Argos ce-l priveçte pe autorul ei. Dar ceilalÆi? S-ar putea spune
nr. 3, Corint nr. 15, Ithaca nr. 2, Naxos (în Sicilia) nr. 3, foarte bine cå nu tot ce gîndeau Clistene çi unii dintre
Siracuza nr. 3, Anaphe nr. 6, Milet nr. 27). Cf. çi Syll.4, 5,
15, 8 etc. Pentru semnificaÆia generalå a fenomenului vezi
prietenii såi Æinea de domeniul public. Dar, pe de altå
Lilian H. Jeffery, op. cit., p. 62 çi urm.; R. Bianchi Ban- parte, ne putem imagina foarte bine rapida convertire
dinelli, „L’erma di Temistocle e l’invenzione del ritratto“, în politicå a versatilului çef al Alcmeonizilor, devenit destul
idem, Storicità dell’arte classica2, Bari, 1973, p. 144 çi urm.; de brusc tou plethous proestekos8, puternica rezistenÆå
Detienne, Maîtres, p. 108. a partizanilor lui Isagoras çi conflictul cu lacedemonienii,
5. Lilian H. Jeffery, op. cit., Siracuza nr. 3, cu bibliografie çi toate însoÆite de discursuri publice çi de aprige dezbateri
discuÆie. în agora, denunÆînd egoismul unora çi erezia celorlalÆi çi
6. R. Martin, în J. Charbonneaux, R. Martin, F. Villard, La
Grèce archaïque, Paris, 1969, p. 15 çi urm. provocînd solemne declaraÆii de principiu. Confruntat cu
7. Pentru problemele sculpturii atice am adoptat punctele de facÆiunea lui Isagoras, care incita hetairiile aristocra-
vedere din remarcabilul studiu al lui R. Bianchi Bandinelli, tice9, Clistene ar fi izbutit, ne spune Herodot, så „alåture
Storicità dell’arte classica, reluat în volumul omonim a demos-ul facÆiunii sale“, proshetairizetai ton demon10. În
cårui a doua ediÆie a apårut la Bari în 1972 (pp. 43-107). aceastå întreprindere, simplul enunÆ al complicatului
Cf. în acelaçi volum, çi studiul citat supra, nota 4, precum sistem al constituÆiei clisteniene nu ar fi fost în måsurå
çi „Parrasio“, pp. 111-131.
8. Despre contribuÆia – destul de greu de reconstituit – a lui
så suscite, în sine çi fårå justificåri acceptate de majo-
Antenor çi a lui Endoios, cf. R. Bianchi Bandinelli, ritate11, o adeziune atît de rapidå çi de entuziastå încît
„Storicita dell’arte classica“, în idem, Storicità dell’arte så poatå rezista, chiar în absenÆa conducåtorilor, la pre-
classica, Bari, 1972, pp. 64, 76, 78. Pentru relaÆia operelor siunea conjugatå a lacedemonienilor çi a partizanilor lui
lui Antenor cu atmosfera intelectualå a Atenei clisteniene, Isagoras12. Ideile esenÆiale ale reformei – mai ales ideile
vezi Leveque/Vidal-Naquet, Clisthène. politice, pentru cå, chiar dacå un aspect economic,
9. Op. cit., p. 88. agrar, al reformei a putut exista13, el nu a fost reÆinut de
10. Idem, ibidem.
11. Polyclet., Vorsokr.7 fr. B 2 citat çi comentat de cåtre
tradiÆie, ceea ce subliniazå dominanta ei politicå çi con-
R. Bianchi-Bandinelli, op. cit., pp. 94, 101 çi urm.; cf. çi stituÆionalå – trebuie så fi fost explicitate, comentate,
Plin., NH 34, 59, despre diligentia lui Pitagora în ceea ce chiar reduse la cîteva lozinci – în orice caz înÆelese – ceea
priveçte detaliile. ce då putere ipotezei unei miçcåri de idei çi unor con-
100 109
99 110

Geschichte einer Fragestellung [Philologus, Supplbd., 26], sînt astfel un moment de prefacere çi de inovare dorit nu
3. A. Kleingünther, Protos heuretes.Untersuchungen zur Anii dominaÆi de problematica reformelor clisteniene
Paris, p. 189 çi urm. faÆå de celelalte zone ale Aticii16.
2. Cf. M.I. Finley, Les premiers temps de la Grèce, trad. fr.,
Les ruses de l’intelligence. La Métis des Grecs, Paris, 1974. în acelaçi timp, favoriza în mod evident demele urbane
mentale ale tehnicului, vezi M. Detienne çi J.-P. Vernant, aibå „o parte egalå din påmîntul gras al patriei“, çi care,
tragédie, p. 41 çi urm. Despre implicaÆiile categoriilor în ceea ce priveçte drepturile lor active fårå a le cere så
la tragédie grecque“, în Vernant/Vidal-Naquet, Mythe et elimine discriminårile arhaice, egalizînd astfel cetåÆenii
p. 365 çi urm.; cf. çi idem, „Ébauches de la volonté dans cel mai în måsurå så fie interesat de o reformå care så
Discours. Société. Pour Émile Benveniste, Paris, 1975, Demos-ul urban era de altfel, cel puÆin în principiu,
Grèce ancienne“, în Julia Kristeva et alii (ed.), Langue.
1. Vezi J.-P. Vernant, „Catégories de l’agent et de l’action en tantå pe temeiul acÆiunilor inaugurate de Solon15.
cianÆi, a cåror activitate devenea din ce în ce mai impor-
Note poate încå de pe acum çi meçteçugari, navigatori, comer-
sau care primiserå påmînturi în vremea tiranilor, dar
preunå în lumea înçelåtoare çi incoerentå a aparenÆelor. cetåÆii – proprietari mici çi mijlocii salvaÆi de seisachteia
artizanale çi tehnica politicå – pentru a le exila îm- a cåror independenÆå economicå cerea o expresie în viaÆa
noaçte afinitatea de naturå çi de origine dintre tehnicile la o maså importantå de cetåÆeni – vechi çi noi deopotrivå –
paradox, filozofia platonicianå este aceea care va recu- Dimpotrivå, la finele veacului VI ne gîndim mai curînd
Æelor meçteçugåreçti çi a creativitåÆii lor. Printr-un fel de o egalitate politicå distinctå de raporturile de proprietate.
posibilå, poate, în secolul al VI-lea – a valorii experien- fi putut niciodatå uita revendicårile economice, cerînd doar
cetåÆii53, çi ajunge så umbreascå orice înÆelegere – încå cå demos-ul redus la såråcie din vremea lui Solon n-ar
îndemînarea manualå într-o preistorie imaginarå a priveçte conÆinutul såu, ci çi prin apartenenÆa sa. Pentru
aparte care este ståpînirea universului politic respinge democratå atenianå se defineçte nu numai în ceea ce
artificiului înseamnå çi domesticirea sa. Aceastå tehnicå inclusiv, çi mai ales, sub acela al proprietåÆii – ideologia
din vivacitate ceea ce a cîçtigat în rigoare: politizarea – al unei egalitåÆi între toÆi cetåÆenii sub toate aspectele,
ultimå instanÆå, opuse tehnicilor cotidianului, a pierdut a politicului, çi abandonînd astfel idealul – desigur, utopic
nicile puterii politice sînt diferenÆiate calitativ çi, în tare de la începutul secolului14 în sfera, acum definitå,
cu exuberanÆa secolului al VI-lea, ierarhia în care teh- du-se din domeniul nediferenÆiat al revendicårilor egali-
tîrziu asupra problemelor reprezentårii. Dar, comparatå tåÆii politice a cetåÆenilor. Aceasta înseamnå cå deplasîn-
valorile politice, ceea ce implica reflecÆia arhaismului variante „populare“ – era vorba despre revendicarea egali-
direa clasicå exprimå clar, într-o ordonare dominatå de simplificatå – oricare ar fi fost formularea exactå a acestei
tehnicile particulare ale existenÆei sale concrete. Gîn- P. Levêque çi P. Vidal-Naquet; în versiunea lor cea mai
afara experienÆelor intelectuale ale lui zoon politikon stituit obiectul excelentei analize întreprinse de cåtre
accepta ca legitimå priceperea, techne, politicå aruncå în abstractizare, implicaÆiile reformei clisteniene au con-
ale adevårului çi moralei, în vreme ce faptul însuçi de a În versiunea lor „filozoficå“, la un nivel remarcabil de
çi a acÆiunii, dar le separå cu vigoare de valorile absolute autor de discursuri politice?
rea tehnicilor politice, ingeniozitatea eficace a discursului samienilor, de ce så nu-l imaginåm çi pe Clistene ca
cetåÆii52, cetatea clasicå sfîrçeçte prin a proclama valoa- menta virtuÆile isegoriei într-un discurs public adresat
Demiurgului izgonindu-i pe demiourgoi la marginea måsurile iniÆiate de Clistene. Dacå Maiandrios argu-
pe care le ia ca model: ca çi Platon, care creeazå mitul fruntåri în dezbaterea publicå, însoÆind çi justificînd

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

lizare“ a categoriilor socio-politice – par så fie într-adevår numai de cadrele politice ale cetåÆii, ci çi de cadrele sale
o cauzå necesarå, dacå nu çi suficientå, a reelaborårii imaginare. Afirmarea practicå a suveranitåÆii cetåÆenilor
cadrelor mentale ale cetåÆii. în raport cu structura cetåÆii trebuie så fi fost însoÆitå de
Dacå trebuie så izolåm un factor care så fie deter- o teoretizare a acestei suveranitåÆi; poate acesta este
minant în aceastå revoluÆie intelectualå – din care nu am contextul în care se poate data decretul de la Salamina,
explorat decît un singur aspect –, aç propune ca el så fie al cårui preambul ar putea cåpåta astfel o semnificaÆie
cåutat la acest nivel profund ale relaÆiilor socio-econo- majorå – edoxe toi demoi, poporul a gåsit cu cale17. Cu
mice constitutive ale cetåÆii çi în structurile dinamice ale toate cå, asemenea democratizårii constituÆionale, ideo-
unei societåÆi axate pe definirea politicå a unui anumit logia democratå avea încå de parcurs un drum destul de
mod de deÆinere a påmîntului, mai curînd decît în dome- lung pînå la cristalizarea sa definitivå, argumentele ma-
niul interstiÆial al economiei urbane. Cåci economia urbanå jore ale viitoarelor dezbateri se contureazå acum, în acest
råmîne un domeniu interstiÆial çi, în fond, derivat el efervescent sfîrçit de secol a cårui mentalitate nouå çi
însuçi din evoluÆia particularå a aceloraçi structuri îndråzneaÆå se aflå la originea gîndirii politice a secolului
agrare originare ale cetåÆii. Atît colonizarea, în secolul al urmåtor.
VIII-lea, cît çi dezvoltarea unei producÆii de mårfuri în Începutul acestui secol nu pare så continue cu o
secolul al VI-lea, nu sînt decît soluÆii la problemele pro- intensitate egalå, cel puÆin nu la Atena, elaborarea unei
prietåÆii civice çi ale statutului ei: Atena a ajuns så ideologii democrate. Desigur, aceastå epocå este martora
dezvolte o economie urbanå doar pentru cå a refuzat aser- unor încercåri de rezolvare a unor probleme similare în
virea generalizatå a Æåranilor çi pentru cå a instaurat un alte pårÆi ale lumii greceçti. Este vorba în primul rînd
clivaj clar definit între cetåÆean, proprietar liber, çi sclav, despre cetåÆile ioniene, a cåror revoltå este determinatå
producåtor dependent51. Sparta, care nu a încetat så mai ales de cauze politice18, pentru cå primul gest de
practice aservirea generalizatå, este marea absentå çi în nesupunere al lui Aristagoras este de a råsturna tirania
materie de economie urbanå, çi în materie de concepte. ce depindea de Marele Rege çi de a instaura isonomia19;
Aceastå comunitate de origine, mai curînd decît o mai mult, tirania nu va mai fi restauratå nici dupå eçecul
relaÆie de la cauzå la efect, ar putea explica mai bine çi revoltei cetåÆilor ioniene20. Argumentele invocate în aceste
receptivitatea specialå a mentalitåÆii colective din cetåÆile circumstanÆe au fost, fårå îndoialå, cunoscute destul de
Greciei în secolul al VI-lea faÆå de experienÆele intelec- repede la Atena, unde Aristagoras „s-a înfåÆiçat poporului“
tuale ale vieÆii urbane – precum çi ceea ce am numit evocînd poate nu numai bogåÆia çi slåbiciunea militarå a
politizarea acestor experienÆe. Asiei21, ci çi spectrul tiraniei. Rostit în adunarea unei
Pe de altå parte, consecinÆele acestei valorizåri poli- cetåÆi al cårei tiran, fugarul Hippias, tråia încå la curtea
tice a artificialului çi a construitului sînt destul de con- Marelui Rege, acest argument era mai degrabå elementar
tradictorii. Integrarea categoriilor mentale ale reprezen- çi deloc lipsit de greutate. Totuçi, problema influenÆelor
tårii în reflecÆia politicå este o componentå esenÆialå atît exercitate de cåtre curentele de idei din cetåÆile ioniene
a reformelor cît çi a teoriilor despre polis în epoca cla- asupra gîndirii ateniene trebuie så fie examinatå cu multå
sicå, care nu ar fi avut nici o legitimitate fårå aceastå prudenÆå, pe de-o parte din cauza izvoarelor lacunare –
presupoziÆie a unei acÆiuni posibile, raÆionale çi eficace pentru cå Herodot, de data aceasta într-adevår „råutåcios“,
a cetåÆenilor asupra instituÆiilor lor çi a „cåutårii mai ridiculizeazå çi minimalizeazå revolta cetåÆilor ioniene,
binelui“ (epheuriskousin ameinon) politic. Dar aceastå ceea ce nu uçureazå cercetarea asupra faptelor, ca så nu
absorbÆie, la rîndul ei, nu legitimeazå experienÆele tehnice mai vorbim despre aceea asupra ideilor. Încercarea – în

98 111
104

Protagoras, Pl., Prt. 316 b-328 d.


53. Cf. mitul lui Prometeu la Eschil, ca çi în discursul lui
techniciens dans la cité grecque“, St.Cl. 18, 1979, pp. 23-37.
Petre, „Trophonios ou l’architecte. À propos du statut des
Ducroux, Dédale: le mythes de l’artisan, Paris, 1975; Zoe
M. Detienne çi P. Vidal-Naquet, loc. cit., Françoise Frontisi-
goriile mentale ale muncii meçteçugåreçti în polis, vezi
al artizanilor; cf. çi G. Cambiano, loc. cit. – Despre cate-
sugestii cu privire la ambiguitåÆile statutului platonician
Facultatea de Istorie din Bucureçti, cîteva importante
în Legile lui Platon, prezentatå în septembrie 1975 la
52. Datorez conferinÆei lui P. Vidal-Naquet despre demiourgoi
Archives européennes de sociologie 1963, p. 23 çi urm.
société en Grèce ancienne: l’oeuvre de M. I. Finley“,
RD 1965, p. 159 çi urm.; P. Vidal-Naquet, „Économie et
1964, p. 233 çi urm.; idem, „La servitude pour dettes“, în
M.I. Finley, „Between Slavery and Freedom“, CSSH 6,
hypothécaires“, în Gernet, Anthropologie, p. 360 çi urm.;
pp. 76 çi urm., 89-91, 109-111; cf. çi L. Gernet, „Horoi
1962, p. 75 çi urm. M. Austin çi P. Vidal-Naquet, op. cit.,
internationale d’histoire économique, Aix-en Provence,
51. Vezi Ed. Will, „La Grèce archaïque“, în Deuxième conférence
Bianchi Bandinelli citate supra, nota 12.
pp. 165 çi urm.; cf. çi studiile lui B. Schweitzer çi R.
pp. 597-607; idem, L’économie antique, trad. fr., Paris, 1975,
World“, Journ. of the Royal Society of Arts 118 (5170), 1970,
Society, Londra, 1972; M.I. Finley, „Metals in the Ancient
çi urm.; A. Burford, Craftsmen in Greek and Roman
Économies et sociétés en Grèce ancienne, Paris, 1972, p. 22
pensée2, p. 316 çi urm.; M. Austin çi P. Vidal-Naquet,
ancienne, Paris, 1967, p. 316 çi urm.; Vernant, Mythe et
nelle dans la Grèce archaïque“, în idem, Études d’histoire
çi urm.; idem, „Hiérarchie du travail et autarcie traditio-
CETATEA CLASICÅ dans la Grèce archaïque“, Journ. Psych. 41, 1948, p. 29
meçteçugarilor trebuie citate A. Aymard, „L’idee de travail
50. Între numeroasele studii despre statutul social çi moral al
1962, pp. 118-139.
49. J.-P. Vernant, Les origines de la pensée grecque, Paris,
1959, p. 393-405.
en droit grec“, în Mélanges offerts à M. Lévy-Bruhl, Paris,
precum çi cele din idem, „Note sur la notion de délit privé
en Grèce ancienne“, în Gernet, Anthropologie, loc. cit.,
48. Cf. mai ales consideraÆiile lui L. Gernet, „Droit et prédroit
1962, p. 300, cf. pp. 297; 315.
47. G. Thomson, Studies in Ancient Greek Society, 2, Londra,

ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

diferenÆå de profunzime între aceastå sancÆiune care 12. Despre condiÆia artistului în mentalitatea anticå, vezi
aproba anumite aspecte ale reformei çi mentalitatea care B. Schweizer, „Der bildende Künstler und der Begriff
se manifestase odinioarå, de exemplu, în Marea Rhetrå, des Künstlerischen in der Antike“, N. Heidelb. Jb., NF.,
1925, p. 28 çi urm.; R. Bianchi Bandinelli, „L’artista
care subordona întreaga organizare a cetåÆii spartiate nell’antichità classica“, în idem, Archeologia e cultura,
voinÆei Pithianului: så ne gîndim la o evoluÆie, sau mai Milano-Napoli, 1961, p. 46 çi urm.
curînd la o revoluÆie a gîndirii politice çi religioase? 13. R. Martin, op. cit., p. 175 çi urm.
Fårå îndoialå, nu este vorba încå de o polis definitå 14. Cf. çi H. Fraenkel, Dichtung und Philosophie des frühen
ca o structurå exclusiv umanå, aça cum, mai tîrziu, o va Griechentums 2, München, 1962, p. 380; M.I. Finley,
proclama Protagoras3; dar cetatea clistenianå nu se mai loc. cit.
laså integratå în ierarhia religioaså tradiÆionalå, pe care 15. J. Charbonneaux, în idem, R. Martin, F. Villard, op. cit.,
p. 19.
Solon încå o mai identifica cu eunomia. Ea este mai curînd 16. Levêque/Vidal-Naquet, op. cit.; cf. çi J.-P. Vernant, Les
expresia unei lumi concepute filozofic ca subordonatå în origines de la pensée grecque, Paris, 1962, pp. 118-139;
totalitatea sa unor legi generale4, çi în care nu cetatea M. Detienne, „En Grèce archaïque: Géométrie, Politique et
este subordonatå religiei, ci religia este aceea care slu- Société, Annales (ESC), 1965, p. 425 çi urm.; Zoe Petre,
jeçte cetatea. Nåscutå dintr-o dublå evoluÆie, din aceea „Politique et géométrie à la fin de l’âge archaïque grec“,
a gîndirii greceçti vom Mythos zum Logos, pentru a relua Analele Univ. Buc. – Istorie 27, 1978, p. 3 çi urm.
17. L. Gernet, „Droit et prédroit en Grèce ancienne“, în Gernet,
titlul unei sinteze care a devenit clasicå5, dar çi din Anthropologie, p. 247; cf. pp. 241-248 çi passim; dar vezi
aceea a unui sistem de guvernare ce s-a desacralizat deja idem, Recherches sur le développement de la pensée
treptat6 – un dublu fenomen fåcut posibil de însåçi dez- juridique et morale en Grèce. Étude sémantique, Paris,
voltarea societåÆii greceçti care face desuete atît relaÆiile 1917, p. 432 çi urm.
sociale arhaice cît çi expresiile lor politice çi ideologice – 18. Idem, „Droit et prédroit en Grèce ancienne“, în Gernet,
aceastå laicizare a gîndirii çi a mentalitåÆii civice îm- Anthropologie, p. 247; am împrumutat titlul studiului meu
din acest pasaj, încercînd så exprim, çi în acest fel, datoria
bracå, în ultimii ani ai secolului al VI-lea, forma vizibilå intelectualå pe care am contractat-o, deja de multå vreme,
a unei mutaÆii politico-ideologice. Reforma clistenianå faÆå de opera de excepÆie a acestui mare maestru.
apare nu numai ca un transfer de putere de la un grup 19. Thal., Vorsokr.7 fr. A 20; cf. çi A 17; am încercat så scot în
social cåtre alte grupuri – transfer råmas de altfel in- evidenÆå implicaÆiile acestor fragmente în studiul citat
complet7 –, ci çi ca o radicalå restructurare a valorilor supra, nota 16.
ideale – a cåror ierarhie este contestatå çi råsturnatå prin 20. Thal., Vorsokr.7 fr. A 21 = Plu., Symp. 2, 147 A; cf. Plin.,
prefacerea instituÆiilor cetåÆii. Pentru studiul nostru, NH, 36, 82.
21. Xenoph., Vorsokr.7 fr. 34-35; cf. çi A. Rivier, „Sur les
problema ar fi mai ales så çtim dacå a fost vorba despre fragments 34 et 35 de Xenophane“, RPh 30, 1956, p. 51
o reformå constituÆionalå, ale cårei consecinÆe în planul çi urm.; H. Fraenkel, Wege und Formen frühgriechischen
ideilor politice erau implicite, sau despre o dezbatere Denkens2, München, 1962, p. 338 çi urm.
ideologicå care a însoÆit o inovare conçtientå çi deplin 22. Xenoph., Vorsokr. 7 fr. 18.
asumatå a structurilor cetåÆii. În ipoteza unei asemenea 23. Fr. 35.
acceptåri explicite, explicitate chiar, a unui nou tip de 24. Despre relaÆia dintre imaginea artisticå, reflecÆia poeticå çi
mimesis vezi Max Treu, Von Homer zur Lyrik, München,
cetate, råmîne de discutat cît de profund a påtruns 1955, pp. 297-298; K. Kérényi, „AGALMA, EIKON,
aceastå voinÆå novatoare în conçtiinÆa atenienilor atunci EIDOLON“, în Demitizzazione ed imagine, Archivio di
cînd se pronunÆau împotriva lui Isagoras çi a oligarhilor, Filosofia, Padova, 1962, p. 169 çi urm.; Detienne, Maîtres,
pentru Clistene çi reformele sale. p. 108 çi urm.

108 101
103

categorii mentale.
atestate prin faptele de limbå çi prin constituirea noilor
cåtre întreaga societate a sensului experienÆelor tehnice
despre meçteçugari, care porneçte de la o înÆelegere de
gique de Zeus“, RA 48, 1956, p. 12 çi urm., ci la o tradiÆie
H. Jeanmaire, „La naissance d’Athéna et la royauté ma-
garilor, aça cum postula studiul, de altfel remarcabil, al lui
mentalitåÆi, la o tradiÆie distinctå, aparÆinînd meçteçu-
De altfel nu må gîndesc, nici måcar pentru originea acestor 46.
Arist., Pol. 1256 b 28 - 1258 a 14. 45.
1, Le Ve siècle, Paris, 1972, pp. 64 çi urm.; 422 çi urm.
Cf. Ed. Will, op. cit., p. 613; idem, Le monde grec et l’Orient, 44.
Society to the Arab Conquest, Londra, p. 51.
Am împrumutat acest termen de la M.I. Finley, Ancient 43.
çi urm.
p. 381 çi urm.; M. Detienne çi J.-P. Vernant, op. cit., p. 42
1955, p. 152 çi urm.; Ed. Will, Korinthiaka, Paris, 1955,
Alc. fr. 69 Page; cf. D. Page, Sappho and Alcaeus, Oxford, 42.
Vidal-Naquet, Mythe et tragédie, p. 124 çi urm.
Sur la structure énigmatique d’OEdipe-Roi“, în Vernant/
urm., precum çi J.-P. Vernant, „Ambiguité et renversement.
morale en Grèce. Étude sémantique, Paris, 1917, p. 402 çi
Recherches sur le développement de la pensée juridique et
tyrans“, în Gernet, Anthropologie, p. 344 çi urm.; idem,
eroul transgresor çi tiran, vezi deja L. Gernet, „Marriages de
remarcii lui Solon. Despre corespondenÆele care existå între
mimeticå subzistå în ciuda caracterului evident fantezist al
ar fi învåÆat Pisistrate så mimeze puterea; afinitatea
un alt sens pentru relaÆia dintre tragedie çi tiranie: la teatru
Anecdota relatatå de cåtre Diogene LaerÆiu, 1, 60, propune 41.
Thu. 1, 13, 1. 40.
Polyaen. 1, 21, 2.
Hdt. 1, 60; Arist., Ath. 14, 4; Plu., de Her. malign. 16; 39.
1975, pp. 563-571.
Cluj-Napoca, 2-7 octobre 1972, Bucureçti-Amsterdam,
XIIe Conférence internationale d’études classiques „Eirene“.
Zoe Petre, „Le comportement tyrannique“, în Actes de la 38.
Arist., Ath. 1314 a 39 çi urm. 37.
Mythe et tragédie, p. 13 çi urm.
historique de la tragédie“, în idem çi Vernant/ Vidal-Naquet,
democraticå çi tragedie, vezi çi J.-P. Vernant, „Le moment
Cambridge, Mass., 1967, p. 57; pentru relaÆia dintre cetatea
G.F. Else, The Origin and Early Form of Greek Tragedy, 36.
Averroes.
foarte sugestiv în povestirea lui J.L. Borges, Cåutarea lui
InovaÆia de gîndire care întemeiazå teatrul este evocatå 35.

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

ZOE PETRE

25. Aesop., nr. 310 (Chambry); cf. çi sibaritul neîndemînatic Despre elaborarea gîndirii
evocat de cåtre Aristofan, Viespile, 1427-1431, a cårui
moralitate este asemånåtoare. democratice ateniene
26. Xenoph., Vorsokr.7 fr. 15. Cf. çi Anaxag., Vorsokr.7 fr. A 102 – între 510 çi 460 î.e.n.
printre foarte numeroasele comentarii la acest text cele-
bru, aç vrea så reamintesc consideraÆiile lui D.M. Pippidi,
Formarea ideilor literare în antichitate2, Bucureçti, 1971, p.
24 çi urm.
27. Sol. fr. 1 D, 49-54.
28. Cf. Simon. fr. 146/651 Page; Pi., I. 2, 5 çi urm.; P.-M. Schuhl,
„Socrate et le travail rétribué“, în idem, Imaginer et réaliser,
Paris, 1963, p. 37 çi urm.; în ceea ce priveçte semnificaÆia
operei lui Simonide vezi Detienne, Maîtres, p. 105 çi urm.
Niçte cuvinte ale lui Goethe dintr-o scrisoare cåtre Krafft,
din 1779 – citatå în legåturå cu virtuozitatea artizanalå
R EVOLUæIA constituÆionalå realizatå la sfîrçitul
secolului al VI-lea de cåtre gruparea conduså de Clistene
confruntatå cu adevårata artå de cåtre R. Bianchi Ban-
dinelli, „Parrasio“, în idem, Storicità dell’arte classica2, Bari, a adus cu sine o restructurare ideologicå plinå de con-
1973, p. 121 – reiau tema muzei venale: „Auch der Künstler secinÆe pentru dezvoltarea ulterioarå a gîndirii politice
wird nie bezahlt, sondern der Handwerker.“ greceçti. Idealul democratic, ale cårui diferite tråsåturi
29. C.M. Bowra, „Simonide and Scopas“, CPh. 29, 1934, p. 230 se schiÆaserå deja de multå vreme în meditaÆia politicå
çi urm.; idem, Greek Lyric Poetry2, Londra, 1956, p. 326 çi
urm.; G. Perotta çi B. Gentili, Polinnia. Poesia greca arcaica2, a gînditorilor, a legislatorilor sau a poeÆilor, chiar dacå
Messina-FlorenÆa, 1965, p. 307 çi urm.; Detienne, Maîtres, råzleÆ çi fragmentar, pare acum så se degajeze într-un
p. 117. mod destul de exploziv ca o entitate coerentå, dacå nu
30. Pl., R. 36 B-C. chiar definitiv cristalizatå.
31. Despre raporturile acestui pasaj cu problemele picturii în Profunzimea modificårilor din mentalitatea civicå
secolul al IV-lea çi despre sensul termenilor tehnici
utilizaÆi de Platon cf. P.-M. Schuhl, Platon et l’art de son atenianå în momentul reformei clisteniene nu poate fi
temps2, Paris, 1952, p. 9 çi urm. çi mai ales R. Bianchi måsuratå decît implicit, mai ales din cauza absenÆei
Bandinelli, „Osservazioni storico-artistiche a un passo del documentelor contemporane. Totuçi – çi aceasta se poate
Sofista di Platone“, în idem, Archeologia e cultura, Milano- demonstra cu uçurinÆå confruntînd semnificaÆia tråsåtu-
Napoli, 1962, p. 153 çi urm.; cf. idem, „Parrasio“, în idem, rilor caracteristice ale noii constituÆii cu ansamblul de
Storicità dell’arte classica2, Bari, 1973, p. 111 çi urm.
32. Cf. J. Charbonneaux, în idem, R. Martin, F. Villard, op. cit., concepÆii arhaice asupra raportului dintre cetate çi uni-
pp. 113-116; 151 çi urm. vers – inovaÆiile radicale aduse de ultimii ani ai secolului
33. C.M. Bowra, op. cit., p. 363; Detienne, Maîtres, p. 106. al VI-lea se aflå nu numai la originea dezvoltårii consti-
34. Anaximand., Vorsokr.7, fr. A 1 (= D.L. 2, 1-2); de altfel, cele tuÆionale a cetåÆii democratice, ci çi la aceea a direcÆiilor
trei descoperiri ale lui Anaximandru citate aici de Diogene specifice ale gîndirii politice ateniene din secolul urmåtor.
LaerÆiu sînt opere de reprezentare – gnomon-ul (pe care de
fapt el nu le-a inventat, ci l-a reglat pentru Grecia) instru- Delimitarea unui spaÆiu çi a unui timp „laicizate“1, sau,
mentalizeazå umbra, aça cum o fåcea toiagul lui Thales, mai degrabå, constituirea, în aval de vechile relaÆii, con-
citat supra; perimetron-ul påmîntului çi mårii pe care el le- sacrate çi resimÆite religios, ale consanguinitåÆii, a unui
a desenat (egrapsen), precum çi sfera celestå sînt imagini, spaÆiu/timp exclusiv politic, însemna practic renunÆarea
bi- sau tridimensionale, ale unui univers reconstruit
prin deducÆie raÆionalå. Despre sfera lui Anaximandru, la subordonarea directå a cetåÆii faÆå de lumea guvernatå
cf. J.-P. Vernant, op. cit., p. 133; despre harta sa, Levêque/ de cåtre zei. Desigur, pentru toate acestea a fost asigu-
Vidal-Naquet, Clisthène, loc. cit. ratå aprobarea zeului din Delfi2, dar existå o asemenea

102 107
125 116

9. Id., ibid. 20, 1. tocle pretinzînd fårå nici un temei cå fiul lui Neocles ar
8. Arist., Ath., 21, 1. diÆia literarå îçi va manifesta ostilitatea faÆå de Temis-
Constitution2, Oxford, 1960, pp. 156-158. încurajeze facÆiuni democratice, precum çi acela cå tra-
7. Vezi, de exemplu, C. Hignett, A History of the Athenian acÆiunile sale în Pelopones dupå råzboi au încercat så
p. 321 çi urm. Poate cå, dacå adåugåm la aceste observaÆii faptul cå
6. N.D. Fustel de Coulanges, La cité antique, Paris 1888, gravitate extremå el era ultimul care så se îndoiascå.
5. W. Nestle, Vom Mythos zum Logos, Stuttgart, 1940. i încredinÆeze soarta cetåÆii într-un moment de a cårui
filozofice ce-i erau contemporane. capacitåÆile demos-ului celui mai umil, çi cå nu ezita så-
relaÆiilor dintre modelul reformei clisteniene cu teoriile dovedeçte cel puÆin cå el era pe deplin conçtient de
4. Levêque/Vidal-Naquet, Clisthène, p. 91 çi urm., asupra çi urmatå cu admirabilå tenacitate timp de mulÆi ani45,
evidentå. Salamina, trebuie så recunoaçtem cå politica sa, coerentå
exprimatå ca doxa poleos (Pl., Tht. 167 b çi urm.), este puneri asupra opiniilor intime ale învingåtorului de la
3. IndependenÆa cetåÆii faÆå de zei în teoria dreptului, fice prea mult lucrurile. Fårå a îndråzni så facem presu-
2. Arist., Ath. 21, 6. bunå strategie în conflictul cu perçii ar risca så simpli-
1. Levêque/Vidal-Naquet, Clisthène. semnificaÆiei politicii sale la o opinie cu privire la cea mai
Note despre un „çef de partid democrat“44, dar reducerea
Este deci nepotrivit så vorbim despre Temistocle ca
zarea constituÆiei clisteniene.
noilor antagonisme88. tarå, care îi va permite dupå 478 så revendice radicali-
s-a nåscut çi så ignore germenii în curs de maturare ai ponderea, în primul rînd economicå çi socialå, apoi mili-
lunga înçiruire de violenÆe çi de lupte sociale din care ea în care ar face-o ignorarea lui. Dar demos-ul nu avea încå
posteritåÆii aceastå imagine seninå, încercînd så uite imaginea dinamicå a societåÆii ateniene în aceeaçi måsurå
nilor såi de acÆiune, a poeÆilor såi, cetatea va transmite familii çi al reprezentanÆilor lor riscå deci så deformeze
spiritul Atenei clasice. Prin vocea gînditorilor såi, a oame- ton demon proshetairizetai. Absolutizarea rolului vechilor
olimpianå a celui care va întruchipa pentru totdeauna de a avea o clientelå nu mai era suficient çi cå trebuia
melor, mediatoare suveranå simbolizatå prin atitudinea craÆi. ExperienÆa lui Clistene demonstrase deja cå faptul
unei cetåÆi situate deasupra conflictelor çi antagonis- considerabilå fårå îndoialå, a oamenilor de stat aristo-
program politic, çi aceasta nu atît din cauza autoritåÆii,
planul ideologiei politice, crearea unei imagini ideale a
cratice; un progres al unei mentalitåÆi, dar nu al unui
grupuri sociale. Acest ansamblu de factori determinå, în deci, dupå pårerea mea, un progres al mentalitåÆii demo-
în repartizarea proprietåÆii, între interesele diferitelor Succesiunea evenimentelor din anii 489-483 exprimå
çi conçtientå, care încerca så menÆinå un anumit echilibru opoziÆie faÆå de ordinea constituitå43.
dintr-o serie de elemente Æinînd de o politicå voluntarå caracterul lor strict popular care era în sine çi implicit în
politice a cetåÆii la raportul real de forÆe sociale, dar çi profund din cauza vechimii lor, dar îçi pierd virulenÆa,
litate rezulta în mod obiectiv din adaptarea structurii conçtiinÆei de cetåÆean, aceste tradiÆii påstreazå un ecou
tea cunoaçte un moment de echilibru. Aceastå stabi- Controlate de stat, devenite instrumente de formare a
funcÆiilor publice86, poate çi instituirea isegoriei87–, ceta- anumitå måsurå de reducerea lor la egalitatea politicå.
tic çi extinderea suveranitåÆii demos-ului85, retribuirea reformelor clisteniene ele s-au regåsit „domesticite“ într-o
reforme radicale – eliminarea Areopagului ca factor poli- cårilor egalitare suferiserå aceeaçi soartå: în momentul
din cei care i-au urmat, dupå ce a adoptat principalele terul anarhic sau contestatar. Vechile tradiÆii ale revendi-

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

48. J. Labarbe, op. cit., pp. 85-88, despre opoziÆia faÆå de epocå de început a secolului clasic nu are nici motive noi
Temistocle. care så impunå progrese notabile în democratizarea
49. Plu., Arist. 22, 1. gîndirii politice çi a instituÆiilor.
50. Vezi U. von Wilamowitz-Moellendorf, Aristoteles und Athen, Dupå depåçirea momentului crizei clisteniene, Atena
1, p. 124, n. 4.
51. Este vorba, dupå toate probabilitåÆile, despre o încercare nu pare så se regåseascå divizatå în partide sau måcar
a istoricilor din secolul al IV-lea çi a succesorilor lor de a-l în grupåri politice stabile, în ciuda informaÆiilor lui
face pe Aristide så aparå ca çi cum ar fi fost un çef Aristotel27. Demos-ul, satisfåcut de posibilitåÆile pe care
democrat; cf. çi Arist., Ath. 24, p. 1; Busolt-Swoboda, Gr. i le oferea reforma, nu era încå suficient de dezvoltat
Staatskunde, p. 888, n. 6; Hignett, op. cit., p. 175. pentru a påstra unitatea de acÆiune çi de gîndire din anii
52. Cf. gestul simbolic al lui Cimon, Plu., Cim. 5, 3. precedenÆi. De altfel, aristocraÆia avea, virtual, mult mai
53. Plu., Cim. 16, 1, despre numele fiilor lui Cimon (cf. Them. multe çanse de a constitui o fermå opoziÆie politicå –
32, 2 – numele fiicelor lui Temistocle); existå aici un
amintirea unei dominaÆii aproape absolute, ideologie çi
adevårat „råzboi al numelor“; ibid., 4, 5 – Stesimbrotos din
Thasos ( = fr. 4) despre virtuÆile „peloponesiene“ ale lui mentalitate comune etc. Dar existau çi elemente care
Cimon. împiedicau constituirea unei unitåÆi politice eficace: lupta
54. Theopomp. Hist., fr. 89, FGrH, 115 (FHG, 1, 94); Arist., facÆiunilor nobiliare care fåcuse ravagii cel puÆin pînå la
Ath. 27, 3; Plu., Cim. 10, Per. 9, 2; Schol. Ael. Arist. 46, sfîrçitul secolului al VI-lea28 çi care marcase mentalitatea
Dindorf, 3, p. 446. competitorilor, o ideologie care se dezagrega deja în vremea
55. Plu., Cim. 8, 5-7; Thes. 36, 3; Paus. 1, 17, 2; Harp. lui Theognis. În aceste condiÆii, aristocraÆii atenieni par så
s.v. Polygnotos ( = Suid. s.v.); Schol. Ar. Pl. 627. se fi acomodat cu noile cadre ale cetåÆii care, chiar dacå
56. Acum este momentul în care Critios çi Nesiotes înlocuiesc
opera distruså a lui Antenor – St. Brunnssäcker, The
nu mai recunoçteau dominaÆia lor ca grup, ofereau un
Tyrant-Slayers of Kritios and Nesiotes, Lund, 1955. teren mult mai vast pentru faptele çi ambiÆiile unei glorii
57. V. Ehrenberg, „Origins of Democracy“, Historia, 1, 1950, individuale.
p. 531. Cu toate acestea, nu pot adera cu totul la unele teze
58. Suprapunerea temei lui Tezeu cu cea a tiranoctonilor pe recent formulate; nici la cea a lui R. Sealey, care nu vede
reprezentårile de pe vase ni se pare un indiciu în acest sens. nici o diferenÆå între lupta politicå din prima jumåtate
Cf. Ch. Kardana, AJA, 1951, pp. 293-300 çi Levêque/ a secolului al V-lea çi cea de la începutul celui de-al
Vidal-Naquet, Clisthène, p. 119. E. Ruschenbusch, Historia VI-lea29, nici la cea a lui C. Hignett, dupå care singurul
7(4), 1958, pp. 408-418, nu dateazå apariÆia temei
„democraÆiei“ lui Tezeu mai devreme de 421/420. domeniu al confruntårilor politice la Atena între 500 çi
59. Levêque/Vidal-Naquet, Clisthène, loc. cit.; meritå remar- 480 era acela al raporturilor cu Imperiul Persan30. Cred
catå observaÆia lui Plutarh (Thes. 36, 3) asupra amplasårii cå trebuie så fi existat, dincolo de orientårile contradic-
Theseion-ului en mesei tei polei; dacå acceptåm demon- torii din politica externå, confruntåri de politicå internå,
straÆia lui P. Levêque çi P. Vidal-Naquet cu privire la çi cå, dupå Clistene, existå çi o autonomie în curs de
valoarea „civicå“ a centrului cetåÆii (op. cit., p. 13 sq.), im- formare a demos-ului ca entitate politicå care modificå din
portanÆa politicå a noului sanctuar devine çi mai evidentå. punct de vedere calitativ datele luptei dintre facÆiunile
60. G. Thomson, Aeschylos und Athen, trad. germ., Berlin, aristocratice. Fårå a exagera în nici un fel gradul de
1957, p. 246.
61. Plu., Cim. 10, 7: ho de ten men oikian tois politais pryta- maturizare al demos-ului urban, trebuie totuçi så ne
neion apodeixas koinon. ComparaÆia între Cimon çi ate- gîndim la faptul cå înaintarea perçilor în Egeea çi în Pont
nienii „de odinioarå“ pare så provinå dintr-un elogiu afecta mai ales aceastå parte a populaÆiei ateniene; pe
contemporan cu Lakiadul. de altå parte, dominaÆia persanå dovedindu-se incom-

128 113
127 114
1946, p. 325 çi urm. o temå a meditaÆiei asupra structurii interne a cetåÆii.
C.A. Robinson Jr., AJPh. 66, 1945, p. 243 çi urm. çi 67, 47. nic nu-i lipseau legåturile, pentru a redeveni, dupå 478,
Plu., Them. 1, 1. 46. tenÆei anti-persane, cu care, de altfel, idealului anti-tira-
223 çi urm. generalizatå apoi printr-o deplasare în domeniul rezis-
V. Ehrenberg, Ost und West, Wien, 1935, pp. 114 çi urm.,
fost duse mai departe çi mai profund decît în alte pårÆi –
Probabil din 493/2; pentru arhontatul lui Temistocle vezi 45.
Arist., Ath. 28, 2. 44. chiar radicalizatå la Atena, unde aceste revendicåri au
Korinthiaka, Paris, 1955, p. 219 çi urm. schiÆatå în domeniul revendicårilor isonomice – poate
Vezi în acest sens interesantele sugestii ale lui Ed. Will, 43. ne-am putea gîndi la o dublå miçcare a ideii de libertate,
Id., La cité grecque, Paris, 1925, p. 249. 42. anti-persan la acela al cetåÆii36. Dar nu vedem de ce nu
sistematic al ostracizårilor între 488/7 çi 483/2. un transfer tîrziu al noÆiunii de libertate din domeniul
G. Glotz, Histoire grecque, 2, p. 53, sublinia caracterul 41. discutå cele douå pasaje citate, crede cå aici a avut loc
C. Hignett, loc. cit. 40. la moartea tiranului Thrasydaios35. M. Pohlenz, care
p. 178 çi urm. adresatå de Pindar lui Tyche, fiica lui Zeus Eleutherios,
J. Labarbe, La loi navale de Thémistocle, Paris, 1957, 39. Aceastå informaÆie ar putea fi coroboratå de invocaÆia
C. Hignett, op. cit., pp. 178-192. 38.
favoarea unei datåri a legii în 488/7. Zeus Eleutherios çi cere sacerdoÆiul pe viaÆå al acestuia34.
pp. 159-163, unde se aflå çi bibliografia problemei) în începe prin consacrarea simbolicå a unui altar dedicat lui
carea argumentelor destul de solide ale lui Hignett (op. cit., isonomia la Samos dupå cåderea lui Policrate: Maiandrios
Beloch, Seeck, Carcopino, Busolt etc. Må limitez la evo- privire la încercarea – eçuatå de altfel – de a instaura
cismului, discuÆie ilustratå prin autoritatea unor autori ca importantå dintre ele provine din relatarea lui Herodot cu
Nu voi relua îndelungata discuÆie asupra datei legii ostra- 37. de libertatea politicå çi de cåderea tiranilor. Cea mai
çi 23. dupå 480, simbolul însuçi al victoriei împotriva perçilor,
M. Pohlenz, La liberté grecque, trad. fr., Paris, 1956, pp. 17 36. informaÆii care leagå cultul lui Zeus Eleutherios, devenit,
Pindaros, p. 305. çind chiar sfîrçitul råzboaielor medice. Dar existå douå
Pind., O. 12, 1 çi urm.; vezi U. von Wilamowitz-Moellendorf, 35.
Hdt. 3, 142. 34.
nii cu stare) poate fi fructul unei lungi experienÆe, depå-
Hdt. 3, 82. 33. (poporul de rînd e cel ce duçmåneçte pe perçi, çi nu oame-
Levêque/Vidal-Naquet, Clisthène, p. 113, n. 2. 32. men nyn, hoi Persesi kakon noeusi, houtoi chrasthon33
actelor politice ale Alcmeonidului dupå 508. identificåri – atribuitå de Herodot lui Megabyzos – Demoi
op. cit., p. 178, întemeiatå în primul rînd pe interpretarea opuså înaintårii perçilor. Expresia cea mai clarå a acestei
Clistene însuçi, ceea ce slåbeçte argumentaÆia lui Hignett, democraticå – sau cel puÆin anti-tiranicå – çi atitudinea
Aceasta se poate presupune independent de atitudinea lui 31. planul ideilor a acestei suprapuneri între concepÆia
C. Hignett, op. cit., p. 177 çi urm. 30. Existå poate unele indicii cu privire la formularea în
(AC 33 2), 1964, p. 401 çi urm. existenÆa unui sentiment popular anti-persan.
R. Sealey, loc. cit.; cf. observaÆiile fåcute de Claude Mossé, 29.
nienii au obÆinut-o demonstreazå, aça cum s-a observat32,
R. Sealey, Historia 9, 1960, p. 135 çi urm. 28.
Arist., Ath. 28, 2-3. 27.
de la Marathon çi circumstanÆele particulare în care ate-
teoretice ale acesteia – au evoluat într-un ritm mai rapid. Thesalia, cît çi dintre opozanÆii oligarhi din Argos. Victoria
depåçitå la Atena, unde societatea – deci çi problemele la Atena, filo-persanii se recrutau atît dintre nobilii din
dintr-o etapå a reflecÆiei asupra problemelor cetåÆii deja concesiilor fåcute Imperiului Persan31. În alte pårÆi decît
d’Ephèse, Paris, 1925), ci mai curînd ca fåcînd parte de pe urma democratizårii clisteniene så fie adversarii
oligarhicå (cf. de exemplu P. Bise, La politique d’Héraclite patibilå cu democraÆia, era firesc ca cei care profitaserå
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
10. Hdt. 5, 66 – essoumenos de ho Kleisthenes ton demon În sfîrçit, existå în istoria constituÆionalå çi politicå
prosetairizetai. a Atenei dintre cele douå råzboaie cîteva elemente care
11. Vezi în acest sens D.M. Lewis, Historia 12 (1), p. 38. sugereazå o întårire a poziÆiei demos-ului, ce pot fi
12. Hdt. 6, 72 çi urm.; Arist. Ath., 20, 2. perfect incluse între consecinÆele unei victorii populare.
13. Cf. D.M. Lewis, loc. cit., care reaminteçte acÆiunile ateniene
Începînd chiar cu procesul lui Miltiade, continuînd cu
de la Salamina (Tod, GHI, nr. 11), Chalcis (Hdt. 5, 77, 2)
çi Lemnos (Hdt. 6, 140, 2). aplicarea – dacå nu chiar cu iniÆiativa – legii ostracis-
14. Ed. Will, „La Grèce archaïque“, în IIe Conférence Inter- mului37, urmatå imediat de reforma arhontatului38, de-
nationale d’Histoire Économique, Aix-en-Provence, 1962, mocratizarea vieÆii politice ateniene parcurge cîteva etape
p. 73; ideea unei revendicåri egalitare încå indistincte, eco- destul de importante. La aceastå suitå, încununatå de
nomicå çi politicå în acelaçi timp, mi se pare cu deosebire implicaÆiile legii navale a lui Temistocle, am putea
corectå çi operantå. adåuga çi ajutorul acordat unei reforme democrate la
15. Sugestia lui Ed. Will, op. cit., p. 72, cu privire la importanÆa Chalcis, databilå în aceçti ani39. Chiar dacå fiecare
pe care seisachteia solonianå a avut-o, pentru orientarea dintre aceste evenimente luat izolat poate fi interpretat
cåtre activitatea meçteçugåreascå a unei pårÆi importante în diferite moduri – luptå între facÆiuni, consolidarea
din populaÆia Aticii, mi se pare extrem de interesantå.
16. D.M. Lewis, op. cit., p. 32 çi urm.
poziÆiei strategilor ca elemente mai eficace în comparaÆie
17. Tod, GHI, nr. 11; cf. Levêque/Vidal-Naquet, Clisthène, cu polemarhul40 –, faptul însuçi cå ele constituie o suitå,
p. 49. aproape neîntreruptå, nu se poate datora întîmplårii41.
18. G. de Sanctis, „Aristagora di Mileto“, în Problemi di storia Ni se pare greu de negat tendinÆa democraticå a unui
antica, Bari, 1932; S. Mazzarino, Fra Oriente e Occidente, deceniu care debuteazå încredinÆînd tragerii la sorÆi
1946, p. 243 çi urm. funcÆiile aristocratice prin excelenÆå de arhonte çi de
19. Hdt. 5, 37 çi urm. areopagit. ImplicaÆiile religioase ale tragerii la sorÆi, puse
20. Hdt. 5, 42 çi urm.; K.J. Beloch, Griechische Geschichte2, 2, în luminå de cåtre G. Glotz42, sînt la fel de importante ca
1, Berlin-Leipzig, 1927, p. 18, n. 1. semnificaÆia democraticå a alegerii prin klerosis; pentru
21. Hdt. 5, 97. cå aceasta nu este singura încercare de a reevalua – pe
22. Hdt. 3, 80-82.
23. Cf. mai ales argumentul iresponsabilitåÆii tiranului
un plan superior, în cadrele çi în interesul cetåÆii demo-
aneuthynos (3, 80, 10), ca çi concluzia discursului lui crate – tradiÆii uneori foarte vechi, care precedå struc-
Otanes – to pollo eni ta panta (3, 80, 30) – care par prea tura politicå çi mentalå a cetåÆii aristocratice care le
„moderne“ pentru începutul secolului al V-lea (vezi çi nega, çi care puteau astfel deveni elemente ale gîndirii
Ph.-E. Legrand, Notice, în Hérodote, Histoires, vol. 3, democratice. Într-un alt plan, opera lui Eschil va încerca,
[CUF], p. 107). Faptul cå aceste douå idei apar tocmai în mai tîrziu, så regîndeascå valori similare. Poate cå nu
discursul lui Otanes face dificilå acceptarea ipotezei este inutil så menÆionåm cå, tocmai în epoca reformei
enunÆate de cåtre Levêque/Vidal-Naquet, Clisthène, p. 28, arhontatului, în 486, se reorganizau la Atena festivalurile
dupå care discursul ar fi un ecou al dezbaterilor cu privire Dionysiilor, fåcîndu-se din choregia reprezentaÆiilor de
la tiranie, produs chiar în momentul în care aceasta era pe
comedii o liturgie; aceasta semnificå din nou încorpo-
cale så fie råsturnatå.
24. U. von Wilamowitz-Moellendorf, Abh. Preuss. Akad., 1909, rarea unui element de culturå popularå în suprastruc-
p. 71; Der Glaube der Hellenen, 1, p. 85, n. 2. tura cetåÆii democratice pe cale de constituire. Existå
25. S. Mazzarino, op. cit., p. 233. aici mai mult decît un simplu transfer; prin însuçi faptul
26. Din aceastå perspectivå, opera filozofului din Efes regå- cå dobîndesc o valoare superioarå, civicå, aceste ele-
seçte o mai bunå unitate çi gîndirea sa nu mai apare ca mente de cult sau de culturå popularå îçi pierd carac-
126 115
121 120

Pentru cå, dupå ipoteza lui Thomson, cetatea este cetårile la care må refer. Niciodatå aflat în afara cetåÆii,
din cauza deznodåmîntului, diferit în cele douå cazuri. de generalizare cu mult superior celui identificat în cer-
mite så facem inferenÆe asupra trilogiei tebane, mai ales borare a conçtiinÆei civice, care se produce într-un plan
jinul unei asemenea interpretåri, iar Orestia nu ne per- evenimentul imediat, ci într-un amplu proces de reela-
care dispunem nu existå nici o dovadå formalå în spri- Fårå îndoialå, ele sînt opere angajate; dar angajate nu în
o problemå centralå a trilogiei Atrizilor. Dar în textul de så le reducå la statutul de manifeste politice ocazionale.
însuçi a fåcut din ea, într-o anumitå måsurå cel puÆin, dera tragediile ca fiind opere angajate politic65 –, ajunge
sacratå politic în vremea lui Clistene çi pentru cå poetul de la o tezå foarte justå în sine – necesitatea de a consi-
litåÆi, pentru cå distrugerea genos-ului abia fusese con- exemplu, la exegezele lui J.A. Davison64 care, deçi pleacå
însuçi erau încå sensibili la aceastå opoziÆie de menta- cetare care pare uneori abandonatå. Må gîndesc, de
asemenea conflicte; poate cå generaÆia lui Eschil çi el pentru a sublinia adeziunea mea la o metodå de cer-
problematica Orestiei70. Nu se poate nega existenÆa unor caracterul ipotetic al încercårilor mele de analizå, apoi
çi de la regalitate la polis, ciclul teban prefigurînd astfel am scris rîndurile precedente mai ales pentru a justifica
tragice provocate de progresul realizat de la genos la stat iluzie cu privire la propria mea competenÆå sau abilitate,
concluzia cå este vorba aici despre o schiÆå a conflictelor rînd autonomia sa çi trivializîndu-l. Fårå a avea nici o
trilogiei din care fåcea parte drama în discuÆie ajunge la continuu de a nu mutila un univers poetic coerent igno-
O examinare rapidå consacratå de cåtre G. Thomson presupune nu numai precauÆii elementare, ci çi efortul
desigur lipsit de semnificaÆie69. multitudine uneori derutantå de interpretåri posibile –
hoplit recunoçtea o formå particularå de hybris – nu este tragedie – din opera lui Eschil mai ales, care oferå o
orgoliului råzboinic aristocratic – orgoliu în care poetul Este deci evident cå interpretarea unui pasaj dintr-o
a diferitelor grupuri sociale: atacul îndreptat împotriva dramatic, menit så atingå însåçi esenÆa condiÆiei umane.
pentru concepÆiile poetului cu privire la valoarea idealå investigare çi care depåçeçte detaliul într-un efort intens
gedia tebanå conÆine unele detalii care stau mårturie care are propriul såu univers, propriile sale mijloace de
responsabilitåÆii conducåtorului faÆå de cetate68. Tra- unor texte de propagandå, ci despre o creaÆie poeticå
(464/3?)67 – dezvoltå un conflict tragic axat pe problema tåÆilor sale; pentru cå nu este vorba despre analizarea
pînå la noi – Cei çapte contra Tebei (467) çi Rugåtoarele a caracterului delicat al problemei çi a tuturor dificul-
Cele douå drame din anii urmåtori care au ajuns Întreprind aceastå investigaÆie cu conçtiinÆa deplinå
„cimonianå“66. puÆin ecoul dezbaterilor din vremea sa.
ideile politice ale lui Temistocle çi cu conflictele din era generaÆii; cred cå putem identifica, în opera lui Eschil, cel
care cîçtigå în semnificaÆie dacå o punem în legåturå cu poate revela cîteva probleme fundamentale ale acestei
Æiei dintre Asia çi Grecia, dintre perçi çi greci, concepÆie puÆin unul dintre contemporanii lor al cårui cuvînt solemn
imperiilor; poetul ajunge la o concepÆie superioarå a rela- distingem vocile çi ideile partizanilor lui Efialte, existå cel
buÆia, ci çi så ofere o interpretare filozoficå a degradårii toate acÆiunile sale63. Dar, chiar dacå nu mai reuçim så
poetul însuçi, alåturi de concetåÆenii såi, çi-a adus contri- gistrat, incoruptibil çi responsabil în faÆa cetåÆii pentru
cåderii Perçilor nu tinde doar så exalte o victorie la care reconstitui imaginea unui tip nou de cetåÆean çi de ma-
lui Eschil este impregnatå de politic. Sensul universal al teoretic al revendicårilor democrate. Abia dacå putem
Aflatå în punctul maxim al generalizårii poetice, opera permit aproape nici o concluzie cu privire la aspectul
al unor idei primite de-a gata. adevårat cå puÆinele informaÆii de care dispunem nu ne
poetul nu poate fi coborît la rangul de simplu versificator chiar, a majoritåÆii istoricilor din secolul al IV-lea. Este

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

såi cei mai progresiçti. Pentru cå, fårå îndoialå, el credea fi fost un homo novus46, accentuînd astfel latura „plebee“
în progres, cu credinÆa profundå doveditå în monologul a politicii sale, în sfîrçit, dacå acceptåm ipoteza dupå
lui Prometeu, unde este recreat anevoiosul drum al care reforma arhontatului s-ar fi datorat iniÆiativei sale47,
omului cåtre civilizaÆie 81, sau chiar de sensul general al am putea så reconstituim o carierå politicå dominatå nu
trilogiilor sale care se încheie cu instaurarea unui kosmos numai de grija pentru creçterea puterii ateniene în
drept çi raÆional. Acest drum dureros al oamenilor çi al exterior, ci çi de o constantå iniÆiativå în democratizarea
cetåÆilor care se ridicå dintr-o lume a nedreptåÆii, sfîçiatå structurilor politice ale cetåÆii.
de antinomii tragice, haoticå çi sîngeroaså, spre un Oricum ar sta lucrurile în privinÆa lui Temistocle,
univers de o luminoaså armonie, care ar putea concilia evenimentele din anii 483/2-478 au jucat un rol foarte im-
vechile cutume cu noile legi, este evident mai ales în portant în radicalizarea conçtiinÆei politice a demos-ului
ampla dezvoltare a Orestiei82. Relativa ambiguitate a atenian. Strålucita mårturie de superioritate oferitå de
gîndirii lui Eschil în comparaÆie cu radicalismul pe care-l flotå afirma capacitatea civicå a unui grup nou, diferit
putem decela la o parte dintre contemporanii såi este din punct de vedere social de hopliÆi, proprietari mijlocii
perceptibilå în mod special în aceastå trilogie, evocînd, la interesaÆi în påstrarea ca atare a constituÆiei clisteniene;
mai puÆin de patru ani dupå reforma lui Efialte, înte- în acelaçi timp, o puternicå unitate popularå trebuie så
meierea miticå a unui Areopag cåruia însåçi Athena îi se fi reconstituit în jurul iniÆiativelor lui Temistocle, pe
încredinÆeazå rolul de apåråtor al cetåÆii sale. Çi totuçi, care le-a fåcut så triumfe mai întîi împotriva unei ferme
Orestia nu este o operå care så exalte trecutul. Reforma opoziÆii interne48, apoi împotriva duçmanului persan. În
Areopagului – care, aça cum s-a remarcat83, påstrase sfîrçit, aceste evenimente nu puteau så nu producå o
funcÆia (dar nu autoritatea) pe care i-o atribuia poetul – crizå a conçtiinÆei civice, pentru atenuarea cåreia cîteva
pare så fi fost mai curînd o temå de meditaÆie pentru oracole din Delfi nu erau suficiente. Aceasta pentru cå
Eschil, a cårui concluzie nu se îndepårta prea mult de tactica navalå adoptatå de atenieni nega valori tradi-
sensul general al inovaÆiilor la care asistase. Este pro- Æionale fundamentale – apårarea teritoriului cetåÆii, a
babil cå, în cetatea idealå spre care încerca så îndrume påmîntului atic, a mormintelor stråmoçilor, a sanctua-
gîndirea contemporanilor såi, el ar fi preferat armonizarea relor – çi provoca o dezrådåcinare, dureroaså deçi tem-
conflictelor çi concordia luptei, nu triumful absolut al porarå, a întregii cetåÆi. Fårå a avea proporÆiile, durata
unuia dintre adversari84; dar imaginea durabilå a unui çi gravele consecinÆe ale fenomenului similar din anii
kosmos politic întemeiat pe puterea legitimå a tuturor råzboiului peloponesiac, rezistenÆa de la Salamina a putut
cetåÆenilor corespunde, cel puÆin în tråsåturile sale esen- avea çi semnificaÆia unei deplasåri de valori çi menta-
Æiale, imaginii ideale de sine pe care cetatea democraticå litåÆi; consacratå în mod strålucit prin victoria obÆinutå,
va încerca så o impunå în cursul deceniilor urmåtoare. identitatea cetåÆii cu voinÆa cetåÆenilor – a tuturor cetå-
Pentru cå ambiguitatea concepÆiilor lui Eschil reflectå, Æenilor, chiar a celor mai umili – apårea triumfåtor din
pînå la urmå, ambiguitatea fundamentalå a structurii ruinele încå fumegînde ale Acropolei. Fårå a putea
interne a Atenei, contradicÆia insurmontabilå a deter- måsura toate consecinÆele tacticii îndråzneÆe a lui
minårii sale esenÆiale: pentru cå Atena este o democraÆie – Temistocle în planul spiritului, am convingerea cå ea a
deci supuså unei transformåri aproape neîncetate – dar pregåtit måcar terenul pentru transformåri ulterioare ale
o democraÆie întemeiatå pe sclavaj çi pe exploatare, deci conceptului de polis.
aspirînd la stabilitate çi temîndu-se de miçcare. Dupå ce Fårå îndoialå, nu este vorba aici så acceptåm ca
a depåçit momentul conflictelor violente din anul 462 çi atare informaÆia lui Plutarh dupå care, încå în timpul

124 117
123 118
multe privinÆe, de puncte de vedere ale contemporanilor logia propagandei cimoniene. Existå totuçi posibilitatea
Oricum ar sta lucrurile, Eschil pare så se apropie, în çi Archelaos, care ar fi putut cel puÆin sugera termino-
çi el de virtuoasa sa ignoranÆå. Nu çtim practic nimic despre operele lui Melanthios
Cimon „Koalemos“ (prostånacul) era îndeobçte mîndru planul propagandei politice.
ostilitate politicå, çi nu stilisticå, de vreme ce nepotul lui cimonian a trebuit så se manifeste destul de activ pe
påstreazå amintirea unei ostilitåÆi a lui Cimon faÆå de el, o alianÆå din ce în ce mai strînså cu Sparta, partidul
deçi relatarea lui Plutarh despre concursul din 46880 cînd, în fine, så orienteze politica externå atenianå spre
trebuie så fie identificat cu partizanii activi ai lui Efialte – o judecåm în funcÆie de evenimentele ulterioare, încer-
pentru meditaÆia politicå a poetului79. Poate cå el nu dar care sufoca evoluÆia democraticå a cetåÆii, dacå e så
ani premergåtori reformei Areopagului, temå crucialå çi utilizînd de asemenea Areopagul într-o manierå obscurå,
tema crucialå în dezbaterea suscitatå de Efialte în aceçti bunå parte dintre theÆi, îndepårtîndu-i pe alÆii de Atena;
Æinteçte direct spre tema magistratului responsabil – pentru cå ele aduceau fonduri çi dådeau de lucru la o
sensul acestei noi realitåÆi politice, puterea demos-ului, le oferea çi mijloacele de a atenua fricÆiunile interne,
pentru amploarea dezbaterii ateniene. Cred înså cå expansiunea maritimå çi liga care, dincolo de prestigiu,
elocvent, deopotrivå pentru atitudinea lui Eschil çi raportul de forÆe generat de aceastå politicå. Utilizînd
tuÆiilor Atenei. Acest fapt mi se pare chiar çi în sine timp så modifice în favoarea grupårilor conservatoare
pentru a impune reforme radicale în funcÆionarea insti- acesteia –, Cimon çi partizanii lui încearcå în acelaçi
bularul tragic aproape în momentul în care Efialte lupta care rezulta din råzboi – mai mult, devenind promotorii
Aceastå perifrazå pentru demokratia apare în voca- tînd de timpuriu52 politica maritimå çi expansionistå
cheir | hopos plethynetai)78. caÆii ale cuvîntului în accepÆiunea sa modernå). Accep-
poporului a înfåptuit majoritatea?“ (demou kratousa despre înaltul grad de coeziune çi despre celelalte impli-
opreçte decizia luatå, de ce parte mîna puternicå a despre un partid (se înÆelege de la sine cå nu este vorba
trebuie så vinå decizia, întreabå: „Spune-ne, la ce se de organizatå çi de stabilå pentru ca så putem vorbi
o tensiune remarcabilå, corul, care a înÆeles de unde acÆiunea acestui grup politic este destul de consecventå,
În sfîrçit, la un moment în care acÆiunea ajunge la politicå la Atena. Cred cå începînd din acest moment,
demou tade | praxaim’ an)77. Cimon, çi care face toate eforturile pentru a domina viaÆa
mea, nu aç putea face nimic fårå popor“ (ouk aneu unei grupåri active de oligarhi, conduse çi încarnate de
lua o hotårîre. æi-am spus-o deja: oricare ar fi puterea mod aparent paradoxal, prin constituirea çi activitatea
„Nu este uçor så iei hotårîri; nu te adresa mie pentru a este confirmatå în alt fel; ea devine perceptibilå, într-un
rului, vatrå comunå a Æårii“76 – definiÆie respinså de rege: Gravitatea restructurårilor interne de dupå råzboi
eçti cetatea, tu eçti sfatul; çef unic, tu eçti ståpînul alta- de-al doilea råzboi medic çi democratizarea Atenei51.
Corul îi opune o definiÆie personalå a Statului: „Tu autorilor antici chiar exista o strînså legåturå între cel
comunica faptele tuturor argienilor.“75 utilizat decît pentru a aråta, încå o datå, cå în conçtiinÆa
despre mine, nu aç putea så-Æi promit ceva înainte de a sfera politicå a acelor ani50, iar pasajul citat nu poate fi
ca poporul întreg så încerce så-i gåseascå leac. Cît afilierile conservatoare ale lui Aristide, cît çi cu atmo-
pîngårirea este pentru Argos, pentru întreaga cetate, fie calism subit era deplasat atît în raport cu atitudinea çi
el le explicå: „Voi nu sînteÆi açezate la vatra mea; dacå dreptul de a fi aleçi în orice funcÆie49; un asemenea radi-
însuçi dilema tragicå creatå de Rugåtoare. Într-adevår, ar fi propus un decret care så acorde tuturor cetåÆenilor
Æelor exprimate de cor, acesta nu poate så rezolve el råzboiului, Aristide (çi nu Temistocle, cum ar fi fost logic)
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
întemeiatå pe distrugerea genos-ului; or, aproape peste de a distinge cîteva teme: elogiul Spartei çi al virtuÆilor
tot, Eschil se aflå în cåutarea unei cåi de integrare çi de particulare ale lacedemonienilor – încarnate çi în atitu-
sintezå. Oricum ar sta lucrurile, singura dramå de care dinea lui Cimon53, în „nobleÆea“ çi „generozitatea“ Lakia-
mai dispunem – Cei çapte contra Tebei – este o dramå a dului54, în restaurarea cultului lui Tezeu55, în grija de
cetåÆii instaurate; existå aici nu atît un conflict, cît o a-i onora pe tiranoctoni56. S-ar putea oare evidenÆia vreo
situaÆie tragicå dominatå de tema guvernårii respon- tråsåturå comunå a acestor acÆiuni diverse? Poate cå
sabile a cetåÆii. Destinul eroului nu este acela al unui patrios politeia, cea despre care se credea cå a fost insti-
solitar, iar pasiunea distructivå care-l împinge pe Eteocle tuitå de Tezeu – o pseudo-democraÆie care rezerva Eupa-
spre moarte este, faÆå de polis, un sacrificiu „constructiv“ trizilor dominaÆia absolutå asupra cetåÆii – se identifica,
çi un sentiment al datoriei civice dus pînå la ultimele în gîndirea cimonienilor, cu o isonomia cu sensul de
sale limite. Istoria sfîrçitului, voluntar aproape, al unui „equality of peers“57, ai cårei eroi erau Harmodios çi
neam damnat çi înnobilat prin civismul eroului, ale Aristogeiton58. Existå poate çi indicii cu privire la o pole-
cårui decizii cruciale sînt punctate prin laitmotivul micå anti-clistenianå, pentru cå Tezeu era singurul erou
„bunului cîrmaci“, solidar cu – çi responsabil pentru al cårui nume lipsea din lista clistenianå de eponimi59;
destinul cetåÆii-corabie71. Problema tragicå cu care este pe de altå parte, megalophrosyne atribuitå lui Cimon ar
confruntat ultimul dintre Labdacizi capåtå astfel, prin putea fi interpretatå nu numai ca o demagogie, ci çi ca
inserarea ei în problematica actualå a cetåÆii, o dimen- o încercare de a face så renascå o munificenÆå tradiÆional
siune nouå. nobiliarå60 çi de a face så parå „propria caså ca fiind
Într-un foarte frumos studiu, pe care l-am citat deja, pritaneul comun al cetåÆenilor“61. Aceastå deplasare a
intitulat Origins of Democracy, V. Ehrenberg atrågea centrului public al cetåÆii sub autoritatea unuia singur
atenÆia asupra unui pasaj din Rugåtoarele (603 çi urm.) dintre cetåÆenii såi pare så se opunå spiritului reformelor
interpretat ca fiind prima formulare, perifrasticå, a clisteniene çi så indice, încå o datå, o politicå oligarhicå
conceptului de democraÆie. Noua datare, impuså de realizatå çi cu mijloace ideologice.
didascalia despre care am vorbit deja72, apropie sensibil Dar, în timpul acestor ani, complexul proces de dez-
data trilogiei Danaidelor de anii în care acÆiunea lui voltare a demos-ului – mai ales a demos-ului urban – este
Efialte çi a partizanilor såi pregåtea reformele radicale stimulat, în plan economic, de consecinÆele hegemoniei
din 462, ceea ce adaugå conflictului tragic din Rugå- maritime ateniene, în plan politico-ideologic de conse-
toarele o dimensiune nouå, extrem de actualå. cinÆele inevitabile ale råzboiului62; el atinge deci un nivel
Nu este vorba, dupå pårerea mea, despre un interes superior, cåruia cadrele clisteniene ale cetåÆii nu-i mai
politic imediat73, ci despre probleme de concepere a erau suficiente. Conflictele care însoÆesc aceastå nouå
dramei; pentru cå pasajul invocat de Ehrenberg nu este restructurare constituÆionalå sînt mai profunde din cauzå
nici izolat, nici accidental în ansamblul tragediei. Nu cå partidul oligarhic cimonian trebuie så înfrunte o
cred cå putem afirma, împreunå cu G. Thomson, cå toatå opoziÆie cristalizatå, çi ea, într-un partid democrat, a cårui
trilogia ar fi o reflectare a unui conflict între vechiul çi activitate politicå poate fi urmåritå, aproape fårå întreru-
noul drept familial74. Dar situaÆia tragicå din Rugåtoa- pere, pînå tîrziu în secolul al IV-lea. Istoria „pre-pericleeanå“
rele – bine delimitatå – este agravatå de conflictul dintre a acestui partid poate fi reconstituitå într-o manierå
o veche concepÆie asupra Statului, care este aceea a destul de lacunarå, la care trebuie så fi contribuit atît ura
Danaidelor, çi noul ideal, încarnat de „constituÆia argie- stîrnitå de Efialte çi de sfîrçitul såu tragic, cît çi prestigiul
nilor“ la care se referå regele din Argos. Contrar speran- succesorului såu sau atitudinea moderatå, oligarhicå
122 119
141 132

secolul al IV-lea çi mai ales în epoca elenisticå, atunci såturi din realitatea politicå care îi era contemporanå;
SituaÆia se schimbå în mod considerabil începînd din Fårå îndoialå era o utopie, deçi ea împrumuta unele trå-
în general. viabilitatea constituÆiei propuse de cåtre Hippodamos.
cienilor, cît este pentru mentalitåÆile referitoare la muncå ca atare pentru cå nu îmi propun deloc så demonstrez
nu pare så fie la fel de pertinent pentru statutul tehni- toate aspectele, dar obiecÆiile Stagiritului nu må intereseazå
tul primeçte un salariu egal cu cel al meçterilor pietrari Aristotel gåseçte acest sistem criticabil aproape sub
ingeniozitate“10. Deci faptul cå în secolul al V-lea, arhitec- parÆial vinovat.
cå munca fusese fåcutå fårå greutate çi mai curînd prin
judecate în primå instanÆå): vinovat, nevinovat,
pe Heracle pentru curåÆarea faimoaselor grajduri „pentru
relateazå de altfel cå regele Augias refuzase så-l plåteascå posibilitåÆi de råspuns ale juriului (în procesele
tehnicieni cu înaltå calificare. Mult mai tîrziu, Pausanias 6. – Crearea unui tribunal suprem al båtrînilor – trei
reflecÆiile råuvoitoare la adresa sofiçtilor, care sînt çi ei pågubire, omucidere).
petenÆa celui care o executå, nu pare så transparå din 5. – Divizarea tripartitå a speÆelor juridice (ultragiu,
raport cu efortul fizic depus, ci Æinînd seama de com- o adunare cuprinzînd membrii celor trei clase.
tîrziu. Ideea cå o muncå trebuie så fie retribuitå nu în 4. – Guvernarea cetåÆii prin magistraÆi aleçi de cåtre
tîmplå întotdeauna în secolul al V-lea, çi nici chiar mai privat (idia)10.
recunoscute ca putînd fi retribuite; ceea ce nu se în- sacru (hiera), påmînt public (demosia) çi påmînt
competenÆa çi calificarea lui superioarå ar trebui så fie 3. – Divizarea tripartitå a teritoriului cetåÆii: påmînt
primeascå un salariu net superior celui dat lucråtorilor, boinici).
lor relative. În ultimå instanÆå, pentru ca arhitectul så ocupaÆiile lor (meçteçugari, agricultori çi råz-
Atenei, a salariilor publice (misthoi) çi a cuantumurilor 2. – ÎmpårÆirea cetåÆenilor în trei clase, în funcÆie de
riscåm så uitåm de existenÆa, într-o cetate ca aceea a 1. – Limitarea numårului cetåÆenilor la zece mii9.
lui pentru a demonstra condiÆia inferioarå a arhitecÆilor, idealå, çi anume:
Dacå vrem så utilizåm cuantumul relativ al salariu- idei fundamentale ale lui Hippodamos despre cetatea
o drahmå pe zi ca misthos9. lui Aristotel, bine cunoscut de altfel, menÆioneazå cîteva
indemnizaÆia magistraÆilor cetåÆii: pritanii primesc, çi ei, o reexaminare a ideilor sale politice. Textul rezumatului
este identic doar cu cel al unui lucråtor calificat, ci çi cu
teoriile constituÆionale ale Milesianului, må voi limita la
laion misthou8. În sfîrçit, cuantumul acestui salariu nu
al lui Pyrgion, este menÆionat separat, înainte de kepha- trebuie totuçi så fi existat – între ansamblul filozofiei çi
se întîmplå çi cu grammateus7, iar salariul såu, ca çi cel aceste presupuneri çi så reconstitui legåturile – care
dulgherul: el este plåtit pe an çi nu la bucatå, aça cum Cum mi se pare imposibil så merg mai departe cu
Cu toate acestea, arhitectul nu are acelaçi statut ca domeniul posibilului çi al îndoielii.
primeçte 5 oboli6. cåÆii, pare så exploreze, între existent çi non-existent,
gher, în timp ce Pyrgion, hypogrammateus al çantierului, mediul cetåÆii, în timp ce teoria sa, tot triplå, asupra jude-
Archilocos primeçte o drahmå pe zi, asemenea unui dul- armonia divinului çi a individualului, obÆinutå prin inter-
407/6, pentru executarea Erechteion-ului, arhitectul de obsesia cifrei trei, imaginea unui kosmos întemeiat pe
såu nu-l depåçeçte pe acela al unui lucråtor calificat: în påmînt sacru, public çi privat – ar putea sugera, dincolo
faptul cå arhitectul este salariat. În epoca clasicå, salariul greu de çtiut; divizarea tripartitå a påmînturilor cetåÆii –
de cetåÆean calificat, al arhitectului. Cel mai des citat este acestei filozofii peri ten holen physin mi se pare foarte
Aceste acte reflectå dublul statut, de antreprenor çi coordonatele, elementele distinctive çi personale ale

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

Cît de ambiguå este condiÆia acestor specialiçti în con- 62. Cf. Arist., Pol. 1304 a, 17.
strucÆii, care adaugå la tensiunile originare dintre inge- 63. Despre såråcia çi corectitudinea lui Efialte – Arist., Ath. 25,
niozitatea çi inteligenÆa artizanului çi finalitatea practicå 1 (dokon kai adorodoketos kai dikaios pros ten polin), precum
çi Plu., Cim. 10, 8; Ael., VH 11, 9; 13, 39. Dokon din textul
a muncii sale, paradoxurile unei munci tehnice interesînd
lui Aristotel ar putea fi o aluzie la un efort de propagandå
prin însåçi natura sa politicul? Arhitectul este, desigur, în sensul noii mentalitåÆi civice. De comparat cu acuzaÆiile
un meçteçugar, dar, spre deosebire de ceilalÆi tehnicieni, îndreptate împotriva AreopagiÆilor, Arist. Ath., loc. cit.
care nu sînt niciodatå recunoscuÆi ca atare în çi de cåtre 64. J.A. Davison, Ancient Societies and Institutions. Studies
cetate, arhitectul se bucurå de privilegiul neobiçnuit de presented to Victor Ehrenberg on his 75th birthday, Oxford,
a fi într-un fel apropiat çi asimilat politicului prin natura 1966, p. 95 çi urm.
însåçi a calificårii sale tehnice. Spre deosebire de meçte- 65. Ibidem, p. 96.
çugurile legate de ceramicå, de meçteçugul Æesåtorului sau 66. Vezi G. de Sanctis, Storia dei Greci ..., 2, 5, 1960, cap. 3,
de cel al cizmarului, care sînt importante pentru cetåÆeni § 4.
ca particulari, cunoaçterea practicå (techne) a arhitectului 67. Acceptåm datarea impuså de didascalia din POxy. 2256,
fr. 3, 1 (dupå 468, poate 464/3).
este importantå pentru polis, çi-l apropie în mod neaç- 68. Problema îl preocupa deja în vremea în care compunea
teptat pe arhitect de magistrat çi de funcÆionar; arhitectul Perçii – cf. v. 213 – (Xerxes) – kakos de praxas ouch
nu este cetåÆean în calitatea sa de tehnician, dar ca teh- epeuthynos polei.
nician el se apropie de magistraÆi; statutul de arhitect, 69. A., Th. 397-399; 519 çi urm.
care reuneçte condiÆia aservitå çi inferioarå a salariatului 70. G. Thomson, op. cit., pp. 328-333.
cu aceea, liberå prin excelenÆå, a cetåÆeanului care îçi 71. Metafora revine în versurile 62-64, 208-210, 652, 758-761,
exercitå competenÆa, exprimå mai clar decît orice altceva 795 çi urm.
ambiguitåÆile statutului de meçteçugar, degradat de 72. Vezi supra, p. 51, n. 67.
munca sa çi eroizat de ingeniozitatea sa. Erou al unei 73. Nu este vorba despre relaÆiile dintre Atena çi Argos – vezi
metis cu o coloraturå politicå aparte, arhitectul este unul H.D.F. Kitto, Greek Tragedy3, 1961, p. 7.
74. G. Thomson, op. cit., pp. 320-325.
dintre rarii tehnicieni recunoscuÆi de cetate.
75. Supp. 365-369.
Pe bunå dreptate, pentru cå monumentele pe care le 76. Supp. 370-373. Meritå subliniatå insistenÆa cu care se
ridicå sînt în acelaçi timp indispensabile cetåÆii çi sim- vorbeçte despre vatra comunå, deosebitå de vatra domes-
bolice pentru puterea acesteia. Valoarea de semne ale ticå; cf. L. Gernet, Cahiers internationaux de sociologie,
prestigiului politic pe care o au marile construcÆii din 1951, pp. 21-43. Pasajul trebuie så fie apropiat de
epoca arhaicå çi din cea clasicå este recunoscutå de prytanis-ul din v. 371 çi de interpretarea citatå mai sus,
izvoare în mod explicit, fie cå este vorba despre mårturii p. 50, a pasajului din Plu., Cim. 10, 7.
cu privire la activitatea constructivå a tiranilor31, fie 77. Supp. 395-399. Un råspuns atît de apåsat – v. 395 – la
despre monumente ale epocii de aur ateniene. „Ceea ce akritos din v. 371 stå marturie pentru importanÆa pro-
a adus Atenei faimå çi frumuseÆe mai presus de toate, blemei (ouk eukriton to krima: me m’hairou kriten).
78. Supp. 603 çi urm.
ceea ce a provocat cea mai mare surprindere stråinilor,
79. ApariÆia acestei teme nu este atestatå cronologic, dupå
ceea ce constituie unica mårturie pentru Grecia cå çtiinÆa mea, înainte de Eschil; problema responsabilitåÆii
tradiÆionala ei putere çi antica sa prosperitate nu sînt mi se pare de altfel a fi una specificå a democraÆiei deja
minciuni, sînt monumentele ridicate de cåtre Pericle“, constituite, ea putîndu-se doar cu mare dificultate pune
scria Plutarh32. Temple çi edificii publice, apeducte sau înainte de afirmarea plenarå a cetåÆii, faÆå de care era
chiar ziduri de incintå, ale cåror funcÆii utilitare pot så responsabil magistratul.

144 129
131 142

ca fiind corolarul unei teorii a naturii. Care puteau fi la etapele precise ale construcÆiei16, sau ca deviz: frec-
decesorii çi contemporanii såi, considera filozofia politicå catå mai ales ca documentaÆie strict tehnicå, referitoare
De la început este evident cå Hippodamos, ca çi pre- toare ale muncii arhitecÆilor, a cåror syngraphe este evo-
aprofundatå a gîndirii sale. neapårat recunoaçterea calitåÆilor intelectuale sau crea-
Milesianului ne permite så încercåm o interpretare mai obligativitatea executårii fidele a proiectului nu dovedesc
såi –, rezumatul teoriilor juridice çi constituÆionale ale Nimic mai adevårat, doar cå aceastå autoritate çi
scopul lui Aristotel – de a-i trece în revistå pe înaintaçii autoritate specialå conferitå arhitecÆilor15.
al lui Pericle. Dar este adevårat çi cå, avînd în vedere repetate pentru ca så transmitå o impresie inevitabilå de
gine foarte sumarå a excentricului çi frigurosului prieten kathoti an keleuei ho architekton sînt destul de des
seçte pasajul deja citat din Politica, ne transmit o ima- tului este foarte des proclamatå, iar formulele de tipul
Este adevårat cå izvoarele, la originea cårora se gå- altå parte, obligativitatea executårii proiectului arhitec-
acea epocå8. plumbului, fixarea dalelor, egalizarea blocurilor14. Pe de
fårå a opera distincÆii care nu par så fi fost prea clare în executarea operaÆiunilor celor mai delicate: turnarea
unitatea cetåÆii (polis) ca realitate materialå çi ca noÆiune7, Arhitectul este deseori menÆionat în legåturå cu
mai curînd de a examina formarea gîndirii sale considerînd orice ierarhie a retribuÆiilor13.
este cea care i-a sugerat proiectul de constituÆie idealå6, ci lalÆi artiçti – pictori, sculptori –, çi asta independent de
cîndu-çi propriile teorii5, sau dacå experienÆa sa de arhitect numai celui al lucråtorilor, ci çi, probabil, celui al celor-
nu este atît de a çti dacå el a trasat planul Pireului apli- V-lea, cå statutul moral al arhitectului era superior nu
pentru cå se voia logios...peri ten holen physin4. Problema în documente, dovedesc, cel puÆin începînd din secolul al
filozof3. Çi totuçi astfel încerca el så se defineascå pe sine, particulare ale menÆiunilor cu privire la aceçti specialiçti
arhitect çi de urbanist îl depåçeçte sensibil pe acela de misthos-ul arhitectului, de cealaltå frecvenÆa çi contextele
unei examinåri mai degrabå rapide, iar renumele såu de
a similitudinilor dintre indemnizaÆia magistraÆilor çi
Aufklärung atenianå2, tezele sale fac de obicei obiectul
cetate. De-o parte existenÆa, pe care am semnalat-o deja,
ai secolului al V-lea ca un reprezentant tipic pentru
decisiv asupra statutului çi prestigiului arhitectului în
Aristotel, el trebuie så fie situat între teoreticienii politici
darå, çi care, dupå pårerea mea, nu acÆioneazå în mod
moderni1. Deçi, ca urmare a afirmaÆiilor categorice ale lui
Totuçi este vorba despre o evoluÆie într-un fel secun-
atenÆia autorilor antici, cît çi pe cea a cercetåtorilor
pericleene, Hippodamos din Milet a suscitat din plin atît constructori.
ERSONAJ dintre cele mai interesante ale Atenei P calificare, îndemînare çi talent celor mai înzestraÆi dintre
mai iscusiÆi, çi se recunosc spontan grade diferite de
Aceçtia nu mai sînt consideraÆi în bloc, doar ca lucråtori
tibilå a mentalitåÆilor în ceea ce-i priveçte pe tehnicieni.
unui proiect mai ambiÆios12, dovedesc o evoluÆie percep-
meçterii cårora li se încredinÆeazå, ocazional, executarea
tele, diferite pentru arhitecÆii oficiali çi salariaÆi faÆå de
salariile lucråtorilor çi cele ale arhitecÆilor11, cît çi statu-
råzboi sau despre construcÆii: atît diferenÆierile dintre
çi problemele cetåÆii democratice ce mai importante, fie cå este vorba despre finanÆe, despre
Hippodamos din Milet cînd aspectele tehnice ale funcÆiilor cetåÆii sînt din ce în

ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

80. Plu., Cim. 8, 7-9; cf. Marm. Par. 56. venÆa cu care aceastå syngraphe este menÆionatå în
81. A., Pr. 441-506. acelaçi context cu dispoziÆiile de platå17 este elocventå.
82. Armonia instauratå prin modul în care se încheie Eume- În sfîrçit, însuçi termenul care desemneazå proiectul
nidele se opune clar haosului din primele douå tragedii sau acÆiunea de a-l realiza, syngraphe, syngrapho, nu
unde dreptatea este dublå, deci nulå, unde valorile exis-
evocå deloc o activitate creatoare. La o primå examinare,
tenÆei sînt întoarse pe dos – cf., de exemplu, virilitatea
Clitemnestrei: Ag. 360, 363, 1661; Ch. 668 çi urm., 888 sensul general de „proiect“ poate orienta spre o interpre-
etc. çi comentariile lui G. Thomson, Comm. Oresteia, 1, tare care se apropie de semnificaÆia termenului în expre-
p. 17 çi Vernant, Mythe et pensée, p. 128 çi urm. siile moderne, mai ales pentru cå syngrapho este folosit çi
83. G. Glotz, Histoire grecque, 2, p. 138; un raport direct între în legåturå cu proiectele de decrete çi de legi18. Dar cono-
funcÆiile atribuite de Eschil Areopagului çi Arist., Ath. 25, taÆiile dominante ale cuvîntului par så fie, pe de-o parte,
2 – hapanta perieileto ta epitheta – e greu de stabilit cu ideea de descriere detaliatå çi exactå19 – de unde specia-
certitudine. lizarea cuvintelor syngrapho, syngraphe, syngrapheus,
84. Cf. consideraÆiile asupra råzboiului civil, Eu. 347-369. pentru scrierile în prozå, în contrast cu opera poeticå,
85. Arist., Pol. 1274 a, 7; Ath. 25; 27, 1; 35, 2; Plu., Cim. 10, 8;
creatoare prin excelenÆå20, în special pentru opera
15, 2-3; Per. 7, 8; 9, 3-5; D.S. 11, 77, 6; Philoch. fr. 64;
Harp. s.v. ho katothen nomos; Paus. 1, 29, 5. Bibliografie istoricului21, care e Æinut så descrie o realitate cît mai fidel
la Hignett, op. cit., p. 197 çi urm. posibil22. Pe de altå parte, cel puÆin la oratori23 çi în
86. G. Glotz, Histoire grecque, 2, p. 141; Hignett, loc. cit. inscripÆiile çi papirii din epoca elenisticå24, syngraphe
Reforma este iniÆiatå de cåtre Pericle – Arist., Ath. 24; Plu., desemneazå foarte frecvent un contract scris.
Per. 9, 1-3. – dar ea a urmat probabil la puÆinå vreme dupå Syngraphe a arhitectului nu este deci tocmai o
evenimentele din 462/1. prefigurare scriså a monumentului ca operå de artå, ci
87. G.T. Griffith, în Ancient Society..., p. 115 çi urm. mai curînd o descriere detaliatå a fazelor de execuÆie a
88. Într-o primå versiune, acest studiu a fost prezentat într-o monumentului çi a costului operaÆiunilor prevåzute, çi
çedinÆå a membrilor catedrei de istorie veche çi arheologie tocmai de aceea ea trebuie så fie scrupulos respectatå.
a FacultåÆii de Istorie din Bucureçti; fie-mi îngåduit så
mulÆumesc aici pentru sugestii tuturor profesorilor çi
ResponsabilitåÆile financiare ale arhitectului justi-
colegilor care au luat parte la ea. Înainte de toate vreau ficå de altfel un numår important de referiri care-l pri-
så-mi exprim gratitudinea profesorului D.M. Pippidi care vesc; fie cå este vorba despre aprovizionarea cu mate-
mi-a acordat constant un ajutor mai mult decît preÆios, riale25, despre recrutarea sau plata lucråtorilor26, decre-
atît prin înalta sa competenÆå cît çi prin solicitudinea sa tele sau dårile de seamå îl asociazå pe architekton cu
binevoitoare. Trebuie de asemenea så mulÆumesc profe- magistraÆii cetåÆii, dovadå cå tehnicianul trebuia så fie
sorului I. Nestor, ale cårui sfaturi mi-au fost în mod special prezent la toate operaÆiunile mai importante. Asociat cu
utile, pentru atenÆia încurajatoare pe care a binevoit så o magistraÆii aleçi la decizii cu privire la monumente27,
acorde modestelor mele cercetåri. sau pentru chestiuni atît de importante ca exproprie-
rile28, arhitectul îçi asumå uneori chiar funcÆiile magis-
traÆilor29 çi, alåturi de ei, ilustreazå cu numele såu çi
råspunde de executarea unui monument sau a unui
edificiu; deconturile pentru construirea Erechteion-ului
purtau, în titlu, imediat dupå numele arhontelui, pe cel al
arhitectului Archilocos – acelaçi arhitect care era plåtit, ca
un dulgher, cu o drahmå pe zi30.

143
133 140
polul puterii politice så fie acordat exclusiv hopliÆilor, çi cetåÆilor.
drept condiÆie fundamentalå a proiectelor sale, ca mono- çi titlul såu – sau, cel puÆin, cu calificarea sa – în actele
månåtoare; cu alte cuvinte, dacå Hippodamos ar fi cerut, petent al acesteia, este frecvent desemnat, cu numele
identicå în însåçi esenÆa sa çi formulatå în condiÆii ase- acelaçi timp arhitectul, salariat al cetåÆii çi delegat com-
dacå în ambele cazuri ar fi vorba despre o revendicare asupra executårii lucrårilor çi gestionårii fondurilor. În
între cele douå. Teza lui Gernet ar putea fi adevåratå puse votului adunårii, care exercitå un control periodic
existå o distanÆå de cel puÆin o generaÆie – çi un råzboi – arhitecÆilor; atît persoana, cît çi proiectele lor sînt su-
în aceeaçi direcÆie ca aceastå teorie, mai ales atunci cînd de decizie çi de control are deseori ca obiect activitatea
teorii constituÆionale nu este în mod obligatoriu orientat strucÆii – cel puÆin pînå în epoca elenisticå –, puterea sa
adevårat în sine, pentru cå punctul de plecare al unei fiind singurul comanditar al marilor proiecte de con-
puÆin democratice. Acest lucru nu are neapårat a fi publice – decrete, inventare, dåri de seamå etc.5 Statul
acestor teze asupra rolului „råzboinicilor“, erau la fel de Pausanias, exemplele abundå –, cît çi în documentele
de aici cå teoriile hippodamiene, punct de plecare al edificiilor pe care le descriu – çi, de la Herodot la
secolului al V-lea, ca çi în opera lui Platon16; el deduce
care menÆioneazå frecvent numele constructorului
în proiectele constituÆionale ale oligarhilor de la sfîrçitul
amintiÆi în izvoarele literare çi epigrafice, atît în textele
rolul atribuit hopliÆilor14, un fel de nouå aristocraÆie15,
Argumentele lui L. Gernet se sprijineau mai ales pe Arhitectul este unul dintre tehnicienii cel mai des
cetåÆeni13. mînarea tehnicå çi la muncå în Antichitate.
al V-lea care opuneau pe hopla parechomenoi celorlalÆi temele dominante ale mentalitåÆilor cu privire la înde-
prefigurînd încercårile oligarhice de la sfîrçitul secolului mai semnificativ cu cît reia, chiar în aceste condiÆii,
teoria hippodamianå era conservatoare, reacÆionarå chiar, atipic pînå la un anume punct, el se poate dovedi cu atît
Concluziile sale asupra acestei probleme sînt categorice: statutul arhitecÆilor poate fi considerat un caz limitå;
pårerea sa – l-a inspirat pe autorul capitolului amintit. este aceea a meçteçugarilor. Sub acest ultim aspect,
så discute sensul teoriilor lui Hippodamos, cel care – dupå timp ingenioaså çi umilå, creatoare çi subordonatå, care
secolului al IV-lea, interpolat în textul lui Aristotel, ajunge situeazå la limita superioarå a acestei lumi în acelaçi
tuÆional de la sfîrçitul secolului al V-lea sau de la începutul de la mit. Existå, în sfîrçit, faptul evident cå arhitecÆii se
la cei 10 arhonÆi din 581, se ascundea un proiect consti- verificåri mai detaliate ale concluziilor formulate plecînd
monstreze cå în capitolul ConstituÆiei ateniene cu privire pseudo-istorice cu privire la arhitecÆi, care permite
rînd la un studiu al lui L. Gernet12 care, încercînd så de- lîngå aceasta, un ansamblu de naraÆiuni folclorice sau
Nu se întîmplå întotdeauna aça; må gîndesc în primul construcÆii, începînd din epoca clasicå4. Existå, pe
în cea a epocii sale11. arheologicå, cu privire la tehnicile çi tehnicienii din
cu Pericle, gîndirea sa nu este aproape niciodatå integratå cumentaÆie destul de amplå, mai ales epigraficå çi
afarå de cîteva constatåri de principiu asupra relaÆiilor lui verificare fructuoaså. Dispunem, într-adevår, de o do-
Hippodamos, în fapt îl izoleazå de contemporanii såi; în liçtii calificaÆi în construcÆii pot oferi o posibilitate de
semnaleazå eventual ecourile posterioare ale gîndirii lui Din acest punct de vedere, mi s-a pårut cå specia-
tului milesian. Or, majoritatea autorilor moderni, deçi sociale çi morale nu trebuie confundate.
se afla la originea proiectelor constituÆionale ale arhitec- çi sculptorul sînt amîndoi niçte demiourgoi, statutele lor
sensul såu în raport cu acele realitåÆi, ce atitudine politicå de a fi identice. Este evident, din start, cå dacå cizmarul
singura problemå care se pune este de a çti care era cåror importanÆå practicå, statut çi prestigiu sînt departe
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
funcÆiune. Pentru cå, dacå teoria hippodamianå nu voia modul foarte apåsat în care subliniazå ideea sa ne face så
så instaureze monopolul hopliÆilor, çi dacå ea încerca så credem cå exprimå o opinie foarte personalå.
råstoarne unul dintre argumentele – la drept vorbind 9. Arist., Pol. 1267 b 31 çi urm. Vezi observaÆiile lui R. Martin,
dintre cele mai eficace – ale adversarilor democraÆiei, L’Urbanisme dans le monde grec, Paris, 1956, p. 121 çi
rezultå în mod necesar cå Hippodamos era el însuçi un urm., asupra aplicårii practice a acestei teze în traseul
incintelor.
democrat, çi cå participarea sa la edificarea noii Atene nu
10. R. Martin, op. cit., p. 99 çi urm., subliniazå cå tråsåtura
s-a exercitat doar în planul concretului. În ciuda incon- esenÆialå a acestei divizåri în plan urbanistic este
secvenÆelor sale, imaginea idealå a cetåÆii hippodamiene preponderenÆa absolutå a funcÆiilor publice ale cetåÆii în
voia så råspundå, prin toate tråsåturile sale, nevoilor raport cu aspectele private ale vieÆii oraçelor.
democraÆiei: filozoful, arhitectul colaborator al lui Temis- 11. Hippodamos mi se pare cå a fost, mai mult decît unii dintre
tocle, urbanistul de la Thourioi, prietenul lui Pericle, se contemporanii såi, victima unei metode de gîndire, ce-i
regåsesc astfel pentru noi în imaginea unitarå a unei drept foarte råspînditå, care reduce atmosfera intelectualå
personalitåÆi coerente, interesantå în cel mai înalt grad çi dezbaterea politicå a unei epoci la o juxtapunere de
pentru istoria ideologicå a pentekontaetiei. „Clasicå“ çi puncte de vedere izolate çi neinterpretate; amintesc doar,
înfloritoare, aceastå etapå decisivå în evoluÆia gîndirii ca exemplu, T.A. Sinclair, History of the Greek Political
democratice din Grecia nu ne este, totuçi, cunoscutå în Thought, Routledge & Kegan, [1959], p. 63 çi urm. Or mi se
toate detaliile sale, astfel încît posibilitatea de a reconstitui pare evident cå interesul unei cercetåri de acest fel se aflå,
cel puÆin unul dintre aspectele dezbaterii teoretice cu mai ales în aceastå etapå a cunoçtinÆelor noastre, nu
într-un inventar de opinii, deja alcåtuit de mai multe ori, ci
privire la democraÆia în acÆiune mi se pare demnå de
într-un efort de a circumscrie problematica unei epoci
atenÆia cercetåtorilor. istorice, ca çi atitudinile contemporanilor faÆå de ea.
12. L. Gernet, „Les dix archontes de 581“, RPh., 1938, p. 216
çi urm.
Note 13. Id., ibid., p. 226 çi urm. Gernet scrie (p. 226): „Este inutil
1. Izvoarele în Vorsokr.7 1, 39 (27) (Arist., Pol. 2, 7, 1266 a 36; så subliniem cå în aceastå concepÆie (aceea a lui Hippo-
1267 b 20; 1267 b 22; Str. 14, 654; D.S. 13, 75; Schol. ad. damos) existå o poziÆie reacÆionarå; dar politicul este
Ar., Eq. 327). Bibliografie modernå la Fabricius, s. v. reacÆionar prin vocaÆie.“
Hippodamos (3), RE, 8, col. 1731-1734 çi mai recent la 14. U. v. Wilamowitz-Moellendorf, Aristoteles und Athen, 2,
R. Martin, Recherches sur l’Agora grecque, Paris, 1951 çi p. 217 çi urm.
mai ales L’Urbanisme dans le monde grec, Paris, 1956. 15. L. Gernet, op. cit., p. 227.
2. A. Lesky, Geschichte der griechischen Literatur2, 1963, 16. Mai ales în Critias (L. Gernet, op. cit., p. 226), ca çi în cea
p. 488. de-a 4-a carte a Republicii (W. Nestle, Vom Mythos zum
3. Vezi Fabricius, loc. cit.; cf. totuçi judicioasele observaÆii ale Logos, Stuttgart, 1940, p. 492).
lui P. Levêque çi P. Vidal-Naquet, Clisthène, p. 124. 17. Ni se pare cå trecerea de la rezumat la criticå este destul de
4. Arist., Pol. 2, 5, 1267 b 28 çi urm. marcatå în text: (Iatå care sînt majoritatea çi cele mai
5. F. Hirschfeld, Berichte des Sächs. Ges., 1878; K. demne de atenÆie dintre opiniile lui Hippodamos. Dar avem
Milchhöfer, în Curtius çi Kaupert, Karten von Attica, 1, îndoieli, în primul rînd în ceea ce priveçte divizarea masei
p. 29. de cetåÆeni. Pentru cå meçteçugarii... etc.)
6. Fabricius, loc. cit. 18. Arist., loc. cit. (Ei participå cu toÆii la guvernare în mod egal,
7. Vezi P. Levêque çi P. Vidal-Naquet, loc. laud. deçi agricultorii nu au arme, iar meçteçugarii nici påmînt,
8. Thu. 1, 10, 1-2, insistå pentru a face distincÆia dintre nici arme, ceea ce-i face aproape sclavii celor care au arme.
aspectul exterior al unei polis çi forÆa sa politicå realå; Lor le este deci [în fapt] imposibil så participe la toate
136 137
135

mele politice cele mai actuale provocate de democraÆia în


ceea ce priveçte înÆelegerea atitudinii sale faÆå de proble-
contemporanå21, gîndirea Milesianului cîçtigå mai ales în
Printr-o astfel de înglobare în dezbaterea care îi era
fectibile prin educaÆie.
mentelor politice“, aidos çi dike, egal repartizate20 çi per-
individuale – în mod necesar inegale – de cel al „senti-
contradicÆie separînd în mod explicit planul capacitåÆilor
tatea calificårilor cetåÆenilor ei, Abderitul anula aceeaçi
imagineze o democraÆie completå întemeiatå pe diversi-
a lui Hippodamos: în timp ce acesta din urmå încerca så
democraticå, çi asta într-o manierå nu mult diferitå de cea
Hippodamos. Sofistul råspundea la aceeaçi obiecÆie anti-
punctului de vedere citat: Protagoras, contemporan al lui
este cel care, în dialogul platonician, este adversarul de argumente.
se pare cå meritå subliniat faptul cå tocmai Protagoras ticipau Protagoras sau Hippodamos, el foloseçte acelaçi tip
la sorÆi a magistraÆilor; deçi nu reia discuÆia la care par-
vreodatå un învåÆåtor, se amestecå totuçi în sfat“19. Çi mi termeni de specializare a meçteçugurilor problema tragerii
...fårå a fi învåÆat nimic prin ei înçiçi, fårå så fi avut Într-adevår, autorul lui Dissoi logoi discutå în aceiaçi
torul çi marinarul, bogat sau sårac, nobil sau om de rînd, a pune problemele, çi aproximativ pentru aceeaçi epocå.
specialist, çi de ce „arhitectul çi fierarul, cizmarul, negus- adåuga o a treia mårturie cu privire la aceeaçi manierå de
arta de a guverna cetatea nu recunoçtea existenÆa unui storico classico, 1, Bari, 1966, pp. 288-294, s-ar putea
catå. Så ni-l reamintim pe Socrate, care întreba de ce doar datare recent propuså de cåtre S. Mazzarino, Il pensiero
de la specializarea lor profesionalå din ce în ce mai mar- 21. Dacå am accepta datarea timpurie pentru Dissoi logoi,
litatea capacitåÆilor lor individuale, mai ales plecîndu-se 20. Pl., Prt. 322 c-d.
priveçte drepturile lor politice era contrastatå cu inega- 19. Pl., Prt. 319 d; cf. X., Mem. 3, 7, 5 çi urm.
semnalat acest pasaj decisiv.
vedere politic. Egalitatea absolutå a cetåÆenilor în ceea ce mulÆumesc lui Pierre Vidal-Naquet pentru cå mi-a
egale la cei pe care democraÆia îi fåcea egali din punct de Mythe et pensée2, pp. 159-181, mai ales p. 177 çi urm. Îi
cate împotriva „noului regim“ era absenÆa capacitåÆilor organisation politique en Grèce ancienne“, în Vernant,
complete, una dintre obiecÆiile teoretice cel mai des invo- foarte aproape de gîndul nostru J.P. Vernant, „Espace et
Se pare, într-adevår, cå dupå instaurarea democraÆiei p. 125). Vezi çi T.A. Sinclair, op. cit., p. 64. Într-un sens
situat în ansamblul dezbaterilor politice ale epocii sale. bucura de vreo preeminenÆå oarecare...“ (op. laud.,
proiectului såu constituÆional se clarificå çi este mai bine prea mult, cå „nu reiese cå una dintre aceste clase s-ar
din calificårile profesionale cu egalitatea politicå, sensul P. Vidal-Naquet observå pe drept, dar fårå a argumenta
miene posibilitatea coexistenÆei unei diferenÆieri rezultate suveran asupra alegerii magistraÆilor?) P. Levêque çi
ceilalÆi så participe la guvernare çi så aibå un control
consideråm ca problemå centralå a doctrinei hippoda-
numeroçi. Dar dacå se întîmplå aça, de ce ar trebui
aceastå încercare? Mi se pare greu de crezut. Dar dacå celelalte clase. Acest lucru nu este deloc uçor dacå nu sînt
dirii hippodamiene så fie oare suficientå pentru a explica necesar ca cei care au arme så fie mai puternici decît
diviziune pe meserii a acestora? Obsesia tripartitå a gîn- putea ei så fie binevoitori faÆå de constituÆie? Este atunci
principiile egalitåÆii politice între cetåÆeni, ci çi de la o magistraturile... Dar, fårå så participe la guvernare, cum ar

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE

aceasta într-un cadru social care så-i fi opus pe hopla Trophonios sau arhitectul.
parechomenoi celorlalÆi cetåÆeni. În ceea ce priveçte acest
din urmå aspect, nu cred cå, înainte de criza provocatå Despre statutul tehnicienilor
de råzboi, în timpul anilor politicii pericleene de echilibru în cetatea greacå
social, ar fi existat la Atena vreo posibilitate, chiar vir-
tualå, de a opune pe hopliÆi cetåÆenilor mai såraci.
În ceea ce priveçte proiectele hippodamiene, Gernet
crede totuçi cå aveau sensul unui monopol al dreptului
complet de cetåÆenie deÆinut de hopliÆi; el ajunge la
aceastå concluzie pornind de la capitolele 5-8 (1268 a-b)
din cartea a 2-a a Politicii. Numai cå aceste capitole nu
conÆin continuarea expunerii teoriilor hippodamiene, ci
critica lor: Aristotel este cel care deduce dificultåÆile,
P ARADOXURILE condiÆiei artizanale în cetatea
greacå fac, mai ales în ultimii anii, obiectul unui numår
consecinÆele logice çi verosimile ale unei eventuale apli-
crescînd de studii care schiÆeazå, încå de pe acum, con-
cåri a proiectelor Milesianului, scoÆînd în evidenÆå
cluzii importante atît prin metodele de cercetare cît çi
contradicÆiile lor17. Cea mai importantå dintre acestea
prin rezultatele lor. Desigur, se çtia de multå vreme cå
este incompatibilitatea între egalitatea politicå ale celor
trei clase hippodamiene çi diviziunea specializatå preco- meçteçugarul, ca lucråtor manual, este autorul descon-
nizatå de cåtre arhitect; Aristotel vrea så spunå cå, deçi siderat al unei opere admirate, çi cå el este cel mult
conceputå în mod ideal ca o democraÆie, constituÆia tolerat într-o cetate a cårei imagine este creatå în mare
hippodamianå ajungea în fapt la dominaÆia exercitatå de måsurå cu contribuÆia sa1. Cercetårile cele mai recente
hopla parechontes. DemonstraÆia lui Aristotel are drept sînt consacrate mai ales relevårii ambiguitåÆilor statutului
propoziÆie iniÆialå rezumatul doctrinei hippodamiene: politic çi moral al meçteçugarului; în primul rînd, din
„meçteçugarii, agricultorii çi råzboinicii participå cu toÆii perspectiva mitului, el se aratå a fi, în acelaçi timp, un
la guvernare“ (hoi te gar technitai kai hoi georgoi kai hoi ta umil lucråtor manual çi un rege al ingeniozitåÆii, meritînd
hopla echontes koinonousi tes politeias pantes) çi au un så fie numit, aça cum s-a fåcut, cu o formulå remarcabilå,
drept suveran în numirea magistraÆilor (kyrious einai tes „eroul secret al istoriei greceçti“2. Aceastå ambiguitate
ton archonton katastaseos). Aristotel, nu Hippodamos, fundamentalå a statutului imaginar al tehnicienilor, co-
este acela care vede dificultåÆile pe care le-ar produce respunzînd unei structuri a realului în care nu existå loc
aceastå ipotezå în ceea ce priveçte participarea meçte- pentru un grup socio-politic al meçteçugarilor3, pare så
çugarilor çi agricultorilor la magistraturi sau chiar la con- fie o concluzie cîçtigatå a cercetårii.
trolul çi alegerea magistraÆilor18. Prin urmare, dupå Mai trebuie înså så vedem în ce condiÆii, çi între ce
pårerea mea, constituÆia hippodamianå, al cårei autor nu limite, o mentalitate generalå astfel schiÆatå se manifestå
sesizase nici una dintre dificultåÆile ridicate de Aristotel, în viaÆa cetåÆilor, în ce måsurå este ea responsabilå nu
voia så creeze o democraÆie completå respectînd înså çi de statutul meçteçugarului în general, ci de acela al meç-
codificînd specializarea celor care participå la guvernare. teçugarilor care muncesc în beneficiul direct çi explicit al
Dar, dacå este aça, de ce så fi complicat lucrurile, de cetåÆii. Pentru cå existå, în mod evident, o categorie de
ce så fi preconizat, chiar în momentul în care o demo- meçteçugari çi un statut general al tehnicienilor în socie-
craÆie tot atît de completå se instaura la Atena çi în multe tatea anticå; cu toate acestea, elemente particulare defi-
cetåÆi greceçti, o constituÆie care nu numai så plece de la nesc, în interiorul acestui grup, domenii specializate, ale

134 139
157 148

ad Apoll. loc. cit. Asemånarea cu povestea lui Cleobis çi afinitate de substanÆå se alåturå unei opoziÆii de carac-
Pi., loc. cit., [Pl.], Ax. 367 c; Cic., Tusc. 1, 47; Plu., cons. 41. regåsim astfel un cuplu tipic legendar de eroi a cårui
Plu., cons. ad Apoll. 109 A. Cf. çi [Pl.], Ax. 367 c. 40. cendent, mai mult sau mai puÆin direct, al lui Apollon;
Cic., nat. deor. 3, 56; Tusc. 1, 47. 39. sale, Trophonios se distinge în raport cu aceçtia ca des-
Pi., fr. 26 Snell. 38. eroi-arhitecÆi: asociat fie fratelui såu, fie soÆului mamei
col. 678 çi urm. în discuÆie se raporteazå la o polaritate a cuplului de
niou memanteutai. Vezi G. Radke, s.v. Trophonios, RE 8, 1, Elementul pe care aceastå serie genealogicå îl aduce
ed. Fr. Dübner, Paris, 1883; vezi çi Suid., s.v. eis Tropho-
Schol. in Ar. Nub. 508, în Scholia Graeca in Aristophanem, 37. TROPHONIOS
11, 1 çi 8, 10, 2.
Paus., 9, 37, 3 çi urm., çi menÆionårile mai sumare din 9, 36. var. VALENS
doar pentru ca un magistrat så-çi înscrie pe ele numele. ISCHYS CORONIS APOLLON
construcÆiile finanÆate de cåtre cetate çi ridicate de lucråtori Cicero47
Luc., Hist. conscr. 63. Cf. çi Jul., Caes. 20, în legåturå cu 35.
Plin., NH 36, 4, 28. 34. TROPHONIOS KERKYON
urm.
Guerre, pp. 245-260; Ed. Will, RH, 158 (3), 1975, p. 3 çi var. ZEUS var. IOCASTE
Y. Garlan, Fortifications et histoire grecque, în Vernant (ed), 33. APOLLON EPICASTE AGAMEDES
Plu., Per. 12. 32. Anonimi46
reçti-Amsterdam, 1975, p. 567 çi urm.
classiques „Eirene“. Cluj-Napoca, 2-7 octobre 1972, Bucu- TROPHONIOS KERKYON
Actes de la XIIe Conférence internationale d’études
pp. 471-504; Zoe Petre, „Le comportement tyrannique“, în
82, 1 çi urm.; Paus. 1, 14, 1. Vezi J. Labarbe, AC 40, 1971, ? EPICASTE AGAMEDES
Charax45
Pi., P. 12, 2; Th. 2, 15, 5; D.S. 9, 25, 1 çi urm.; 26, 7; 13,
Cf. deja Archil. fr. 15 Lassère-Bonnard; Hdt. 3, 39; 3, 60; 31. TROPHONIOS AGAMEDES
cf. IG 22, 463, r. 35.
2; Str. 9, 395; Vitr. 7, 8; Plin., NH 7, 125; Plu., Sull. 14, var. ERSINOS44
numeroçi autori: Cic., de orat. 1, 14, 62; Val. Max. 8, 12, APOLLON ? ERGINOS
excepÆie, datoratå celebritåÆii arhitectului, amintit de Pausanias43
arsenalurilor Pireului din 347/6 – poate totuçi så fie o
ului; Syll3, 969, r. 1 çi urm. – lege pentru construirea prezint într-o manierå schematicå, indicînd izvoarele.
arhitectul Philargos este asociat cu epistatai ai Eleusis- pentru a nu încårca prea mult textul, am preferat så le
struirea Telesterion-ului de la Eleusis, din 356/3), unde Se pot realiza mai multe stemmata ale eroului:
IG 12, 374, r. 1-4. Cf. çi IG 22, 1666 A (lege pentru con- 30. 1. Genealogia çi naçterea eroului.
ton epistaton e to demosi|oi e toi architektoni.
Eleusis, Syll3, 971, r. 26-28: kai apostesei to ae|i paronti Æelor mitului poate så ne aducå cîteva sugestii:
risticå, expresia din contractul pentru prostoon-ul de la Pentru aceasta, o analizå independentå a secven-
tarea inscripÆiilor care publicå actul; încå çi mai caracte- înghiÆit de påmînt.
grammateus ton hieromnemonon în alte pårÆi –, de execu- gresiune çi calificarea oracularå a lui Trophonios cel
singur sau împreunå cu magistraÆi – teichopoioi la Milet, erou arhitect çi care este relaÆia dintre aceastå trans-
din amficÆionia etolianå, îl fac pe arhitect responsabil, transgresiune – furtul çi fratricidul – este atribuit unui
Syll3, 725 a, din Rhodos; Syll3, 566, din Milet; Syll3, 483, 29. deraÆii generale, ar fi så çtim de ce un anumit tip de

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

71. Paus. 9, 37, 5, reaminteçte cå Trophonios çi fratele såu parå predominante – dar nu sînt întotdeauna33 – ex-
erau deinous theois te hiera kataskeuasasthai kai basileia primå solidaritatea cetåÆii, puterea sa suveranå, o con-
anthropois. cepÆie colectivå asupra spaÆiului çi o voinÆå de afirmare
72. Charax, ap. Schol. in Ar. Nub. 508, loc. cit.
çi de autoritate la care priceperea (techne) arhitectului
73. Paus. loc. cit.
74. Hdt. 2, 126. participå din plin.
75. h. Merc., 305 çi urm. Acestea fiind spuse, nu este mai puÆin adevårat cå,
76. Paus. 9, 37, 7; Charax, loc. cit. deçi toatå lumea, inclusiv Plutarh, çtia cå arhitecÆii
77. Plu., def. or. 417 E, descrie o statuie acefalå a eroului Acropolei fuseserå Ictinos çi Callicrates, Metagenes çi
Molos, care a fost gåsit fårå cap dupå ce a violat o femeie; Koroibos, iniÆiativa operei ca monument emblematic al
Paus. 9, 20, 4, povesteçte istoria lui Triton, decapitat fie cetåÆii democratice a Atenei este atribuitå pe deplin cetåÆii,
pentru un viol, fie pentru cå a furat turme çi coråbii. iar aceste monumente sînt cele „ridicate de Pericle“.
78. Paus. 9, 39, 4, povesteçte cå sacrificiul decisiv oferit Arhitectul este asociat operei, dar nu participå decît
pentru valabilitatea consultårii oracolului este berbecul indirect la valoarea ei superioarå de simbol al puterii.
oferit lui Agamedes.
Într-o manierå anecdoticå, douå „poveçti cu arhi-
79. IG 7, 3090 – Hippon Epinikan Nikiao | Dii Trephonioi; 7,
2098 – Dionysoi eustraphyloi | kata chresmon Dios tecÆi“, a cåror veracitate nu are importanÆå, reiau çi dra-
Trophoniou; cf. 7, 3077, 3080, 3083. matizeazå aceastå atribuire contradictorie. Prima,
80. G. Radke, s.v. Trophonios, RE 7, 1, col. 678. relatatå de cåtre Pliniu în a sa Istorie naturalå, vorbeçte
81. Numele însuçi al lui Trophonios se leagå de glia dåtåtoare despre arhitecÆii lacedemonieni pe nume Sauras (Çopîrlå)
de hranå, cf. trophe, trepho; pe de altå parte, cei care consul- çi Batrakos (Broascå), constructori ai Porticului Octaviei;
tau oracolul trebuiau så sacrifice çi Demetrei Europe, dupå ce au cerut så fie numiÆi în dedicaÆia monumen-
„doicå a lui Trophonios“ (Paus. 9, 39, 4), în timp ce interdic- tului, fårå a obÆine acest lucru, ei çi-au semnat totuçi
Æiile alimentare care le sînt impuse amintesc de tabuurile opera sculptînd o çopîrlå çi o broascå pe baza coloa-
de la Eleusis (A. Brelich, op. cit., p. 307); în sfîrçit, Kerkyon, nelor34. Çi iatå ce povesteçte Lucian din Samosata despre
fratele lui Trophonios, este un erou al cîmpiei eleusine.
construirea farului din Alexandria35: „Dupå ce a construit
82. Trophonios este pus în legåturå mai ales cu izvorul
Herkyna. Cf. Paus., 9, 39, 2-3 pentru topografia çi sanctua- farul, arhitectul Sostratos a gravat numele såu adînc în
rele din zona Trophonieion-ului. piatrå çi l-a acoperit cu un strat de ipsos pe care a scris
83. Pentru etimologia lui Hyrieus de la hyron, stup, cf. Fran- numele regelui... Dupå cîÆiva ani, ipsosul a cåzut, cu
çoise Frontisi-Ducroux, op. cit., p. 188, n. 66. Amplasarea literele pe care le purta, çi a fost descoperitå urmåtoarea
oracolului lui Trophonios a fost revelatå de un roi de albine inscripÆie: «Sostratos din Cnidos, fiul lui Dexiphanes,
(Paus. 9, 39 çi urm.), iar consultantul trebuia så-i ofere Zeilor Salvatori, pentru cei care se aflå în voia valurilor».“
çarpelui care påzea oracolul pråjituri cu miere (Paus., În cele douå anecdote, de fapt, arhitectul intrå în
loc. cit.). competiÆie cu Puterea pentru paternitatea unui monu-
84. Paus. 9, 40, 1. ment; la sfîrçit, arhitectul este acela care cîçtigå çi regele
85. Idem, ibidem, 39, 4.
cel care pierde. Dar, detaliu semnificativ, el reuçeçte så
86. Aesop. 170 Chambry: cioara, invidiind corbul, încearcå så
treacå drept o pasåre profeticå, dar cålåtorii îçi våd de dru- înscrie numele såu pe monument fie printr-o cripto-
mul lor (Korone gar esti etis kekragyia oinon ouk echei). gramå, fie printr-un alt vicleçug. El reuçeçte så se aso-
87. Aesop. 171 Chambry: aceeaçi pasåre sacrificå pentru cieze puterii cåreia îi construieçte emblemele, numai cå
Athena pentru ca ea så-i dea înapoi pistis, încrederea în aceasta se întîmplå doar pe calea întortocheatå çi indi-
prezicerile sale. rectå a dolos-ului.

160 145
159 146
70. Paus. 9, 11, 1. cu fratele såu (sau cu tatål çi fratele såu) numeroase
Gernet, Anthropologie, pp. 92-137. personaj aproape anecdotic: dupå ce a ridicat, împreunå
69. L. Gernet, „La notion mythique de la valeur en Grèce“, în puÆin în ceea ce priveçte sfîrçitul, face din Trophonios un
68. Op. cit., pp. 171-182. dormeau în sanctuar41. Cealaltå, destul de diferitå, cel
repertoriului povestirilor despre uzurpare. schimb, din partea zeului, o moarte blîndå în timp ce
çi Zethos çi a conflictului lor cu Lynkeus, care aparÆine templul lui Apollon Pythianul la Delfi, au primit în
67. Adicå excluzînd, de exemplu, istoria copilåriilor lui Amphion Agamedes, cei doi fraÆi arhitecÆi, dupå ce au construit
1972, pp. 29-76. principale: una, mai simplå, povesteçte cå Trophonios çi
66. J.-P. Vernant, „Métis et les mythes de souveraineté“, RHR, çi la Plutarh40. Existå în aceste povestiri douå tradiÆii
65. Plu., quaest. gr. 37, 299 C-D. secundarå ale altor autori antici, de la Pindar38, la Cicero39
64. Paus. 9, 20, 1. pletate în mod fragmentar cu menÆionåri de importanÆå
ce så surprindå. tradiÆie påstratå mai ales de cåtre Charax37, sînt com-
restaurare a unor vechi interdicÆii rituale nu ar avea de Pausanias36 çi de scholiastul lui Aristofan, care reia o
la ruinele vechiului templu; în acea epocå de erudiÆi, o sanctuarul såu; cinci sau çase versiuni, transmise de
lui Trophonios, a numit inspectori pentru a interzice accesul Istoria lui Trophonios este mai puÆin cunoscutå decît
dînd construirea unui nou sanctuar alåturi de cel atribuit pretabile, cel puÆin cu titlu de ipotezå.
679. Pausanias, loc. cit., reaminteçte cå Hadrian, coman- nizeazå într-un mod relativ coerent, ceea ce le face inter-
63. Paus. 8, 10, 3. Cf. G. Radke, s.v. Trophonios, RE 7, 1, col. relaÆii genealogice çi de paralele legendare care se orga-
62. Paus. 8, 10, 2.
În sfîrçit, istoria lui Trophonios se înscrie într-o reÆea de
61. Paus. 9, 37, 5; 10, 5, 5.
constructor iscusit o divinitate profeticå deloc obscurå.
60. Cf. Françoise Frontisi-Ducroux, op. cit., p. 81 çi nota 84.
faptul însuçi al uimitoarei aventuri care face dintr-un
e’s mylona katabalein.
Trophonios nu este decît arhitect. Existå apoi, desigur,
59. E., Cyc. 239 çi urm. – apodosein tini | petrous mochleuein
Bgk.
metalului çi pietrei; înainte de a deveni un erou oracular,
58. Paus. 6, 20, 18. Cf. Plin., loc. cit.; Paus. 9, 5, 6; Pi. fr. 42
çi tehnici, ingenios în toate meçteçugurile lemnului,
57. A.R. 1, 738 çi urm. este, ca Dedal, un polytechnos, un inventator de unelte
56. E. fr. 178 çi urm. N; cf. Ath. 8, 351 b. tului. Aceasta în primul rînd pentru cå Trophonios nu
RHR 1, 1956, p. 89 çi passim. numi – nu fårå puÆinå exagerare – o mitologie a arhitec-
tionnel dans une famille de légendes germaniques“, încercare de a reconstitui ceea ce la rigoare am putea
interpretare a lui L. Gerschel, „Sur un schème trifonc- constitui, cred, un punct de plecare acceptabil pentru o
Ep. 2, 3, 394 çi urm.; Ov., Met. 6, 178. Vezi çi interesanta Eroul eponim al acestui studiu, Trophonios, poate
E. fr. 226 çi urm. N; Ph. 823 çi urm., cf. 144 çi urm.; Hor., recunoscut arhitecÆilor de cåtre mentalitatea anticå.
instrumentului este foarte råspîndit. Vezi Hes. fr. 60 Rz.; ignoratå; ea ne permite så delimitåm mai precis statutul
Hermes cf. infra. Episodul zidurilor construite prin magia arhitectului çi autoritatea politicå nu poate totuçi så fie
modificå în mod esenÆial datele legendei; pentru rolul lui a unei relaÆii caracteristice çi singulare între techne a
lalte izvoare vorbesc despre Hermes, dar aceasta nu reflectå, punct cu punct, datele realului. PrezenÆa constantå
NH 7, 20, 11, îi atribuie inventarea instrumentului; cele- minat de statutul såu mitic, dupå cum nici acesta nu
Apollon însuçi i-a dat lira lui Amphion, în timp ce Pliniu, la cealaltå; statutul arhitectului în cetate nu este deter-
55. Paus. 2, 6, 4; 9, 5, 6 çi Hygin., fab. 9, care povestesc cå pondenÆele nu sînt absolute çi nici perfect reductibile una
RE 3, col. 1 944 çi urm. de la acestea la mit, aça cum vom vedea curînd, cores-
54. E. fr. 182 N; cf. Ar. fr. 327 Kock; vezi Wernicke, s.v. Amphion, Desigur, de la realitatea instituÆionalå la anecdote, çi
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
Biton, cei doi fraÆi argieni despre care Solon îi vorbeçte lui monumente, între care templul lui Apollon din Delfi,
Cresus (Hdt. 1, 31), este evidentå, iar autorii antici au uti- Trophonios ajunge så construiascå tezaurul unui rege,
lizat cele douå povestiri ca topoi în consolationes; tema din Hyrieus sau Augias. Amenajînd o ieçire secretå, cei doi
dialogul pseudo-platonician, ca çi cele din Cicero çi din fraÆi s-au apucat så fure, încetul cu încetul, aurul regelui,
Plutarh, care relateazå cele douå povestiri, pare så urce în care pînå la urmå îçi då seama çi pune o capcanå. Fratele
timp cel puÆin pînå la tratatul Peri penthous al lui Crantor lui Trophonios cade în ea çi îi cere eroului så-i taie capul
(J. Souilhé, „Introduction“ la Platon, OEuvres complètes, 13,
3. Dialogues apocryphes [coll. Budé], Paris, 1930, p. 130.
pentru ca så nu fie recunoscut. Ceea ce el çi face înainte
42. Gernet, Anthropologie, p. 354; A. Brelich, Gli eroi greci. Un de a fugi, dar la Lebadeia îçi gåseçte çi el sfîrçitul, pentru
problema storico-religioso, Roma, 1958; P. Vidal-Naquet, cå påmîntul îl înghite, çi devine un erou oracular.
s.v. Grèce, Encyclopaedia Universalis, loc. cit.; J.-P. Vernant, Cum este uçor de observat, aceastå naraÆiune este
în Vernant/Vidal-Naquet, Mythe et tragédie, pp. 101-131. alcåtuitå din patru secvenÆe principale: naçterea çi
43. Paus., 9, 37, 3-5; cf. Schol. in Ar. Nu. 508, ed. Dübner, genealogia lui Trophonios, monumentele ridicate înainte
p. 105, r. 44. de episodul tezaurului, anecdota tezaurului, sfîrçitul
44. Suid., s.v. Trophoniou kata ges paignia. eroului çi cultul såu. Fiecare dintre aceste episoade, în
45. Schol. in Ar. Nu. 508, ed. Dübner, p. 105, r. 24 çi urm. sine, prezintå elemente interesante sau ciudate, dar
46. I-am numit aça pe antigraphoi ai scholiastului, loc. cit., semnificaÆia de ansamblu a legendei poate fi sugeratå
r. 41 çi urm. mai ales de cåtre sintaxa ei ca întreg: aparent nu existå
47. Cic., nat. deor., loc. cit. Aceastå identificare a lui nici un motiv pentru ca un meçter lithoxoos så fie în
Trophonios cu Asclepios nu este izolatå çi se regåseçte mai acelaçi timp hoÆ çi profet, dar, dacå respingem ideea cå
ales în topografia sanctuarului de la Lebadeia. Cf. Paus. 9,
naraÆiunile se aglutineazå fårå nici o justificare, la voia
39, 2 çi urm. Paginile urmåtoare nu vor exploata aceastå
apropiere, a cårei relaÆie cu tema constructorului – cu unei fantezii gratuite a povestitorilor, trebuie så existe o
excepÆia originii apolinice a celor douå tehnici – nu o logicå interioarå a aventurilor arhitectului, nu numai în
întrezåresc. povestirea moralizatoare çi epuratå din „Tratatele despre
48. A. Brelich, op. cit., pp. 274-276, subliniazå polaritatea de lamentåri“, unde Trophonios este un erou al pietåÆii
atribute çi de calitåÆi ale acestor cupluri, în interiorul recompensate de cåtre zeu, ci çi în folclorul meçterului-
cårora limbajul mitic utilizeazå rudenia de sînge pentru a hoÆ devenit profet. Existå, evident, çi problema de a çti
face manifestå „la loro sostanziale affinita“. cum s-a putut trece de la unul la celålalt, dar ea nu poate
49. Paus. 1, 14, 3, citîndu-l pe Choirilos; cf. çi Schol. in Eur. Ph. fi examinatå decît în funcÆie de interpretarea datå po-
150, sprijinindu-se pe Antimachos. Episodul dramatic în vestirii aça cum apare ea la Charax çi la Pausanias.
care Alope, fiica lui Kerkyon, este seduså de Poseidon (Ar., În mare, Trophonios este un erou calificat ca atare
Av. 559 çi schol., Hellanikos çi Euripide ap. Harp., s.v. Alope) de o dublå transgresiune – furtul çi fratricidul; puså în
çi uciså de cåtre tatål ei (Hygin., fab., 187) invocå din nou aceçti termeni, problema nu are nimic surprinzåtor,
raporturile lui Kerkyon cu Poseidon. Cf. totuçi Kerkyoneus
pentru cå astfel Trophonios se integreazå în morfologia
– epiclezå a lui Apollon (Adler, s.v., RE 11, col. 315).
50. Paus. 9, 36, 2, relateazå cå Klymenos, cåruia Erginos îi era
generalå a categoriei eroului, definit prin caracterul
fiu, a fost ucis în timpul sårbåtorilor dedicate lui Poseidon excesiv al capacitåÆilor sale care-l situeazå fie dincoace,
Onchestos. fie dincolo de muritorii de rînd, çi care este calificat în
51. Il. 7, 452 çi urm.; vezi Wernicke, s.v. Apollon, RE 2, col. egalå måsurå prin binefacerile sale ieçite din comun çi
26 çi urm., pentru celelalte izvoare. prin faptul cå transgreseazå legile pe care oamenii
52. Cf. Serv., Aen. 1, 550; Hygin., fab. 89; cf. Il. 21, 435 çi urm. obiçnuiÆi se sfiesc så le încalce42. Ceea ce poate clarifica
53. Tz., ad Lyc. 34. problema care ne preocupå, dincolo de aceste consi-
158 147
153 152

vorbeçte despre Hippodamos, auxiliar al lui Temistocle, profet, Zeus Trophonios79 sau Hermes Katachtonios80.
tiranilor, sau din profetul Damon prietenul lui Pericle, de arhitecÆi; înghiÆit de påmînt, devine un erou çi un
chresmologi ca Amphylitos sau Onomakritos sfåtuitori ai este cel care culege întreaga glorie a ispråvilor cuplului
danee de prezicåtori la tradiÆia care, dupå ce a fåcut din o amintire foarte discretå a fratelui lui78; fiul lui Apollon
ce måsurå va fi participat imaginea acestor iscusite succe- venerarea lui Trophonios în Lebadeia nu påstreazå decît
a participat la regalitate prin viclenie çi dupå moarte. În poseidoniac, cåråuçul de pietre, este cel pedepsit çi cå
Trophonios este, într-un fel, cea a lui Sostrates, cel care colaboratorului såu, este semnificativ cå partenerul
pierea cåreia se aflase în timpul vieÆii. Povestea lui lui Trophonios în raport cu legåturile „poseidoniace“ ale
Zeus, divinitate a suveranitåÆii, al acelei basileia în apro- tarea pe care am propus-o pentru originea apolinicå a
acces cåtre lumea de dincolo89 – çi pe de altå parte de decapitat, celålalt eroizat. Dacå este acceptatå interpre-
excelenÆå88, ci ca zeu psihopomp, divinitate a cåilor de garului, precum çi duplicitåÆii cuplului de arhitecÆi, unul
Hermes – de aceastå datå nu atît ca hoÆ çi trickster prin se alåturå ambiguitåÆii statutului moral al meçteçu-
Dar Trophonios se apropie mai ales, pe de-o parte, de opune un Agamedes decapitat. Ambiguitatea dolos-ului
pe deplin, çi pe care doar zeul le poate acorda. ingeniozitate triumfåtoare: unui Dedal învingåtor i se
Æilor de a prevedea pe care oamenii nu le posedå niciodatå care este violul77. Viclenia arhitectului nu este doar
trebuie så o spunem, existenÆa unei ierarhii a capacitå- relaÆie, fie cu furtul, fie cu acea altå manierå de a fura
poate dovedi, în aceastå manierå destul de îndepårtatå, pitaÆi sau acefali s-au transmis, çi ele conÆin mereu o
moartea lui, a cîçtigat adevårata putere de a da sånåtate, må înçel – foarte rarå; dimpotrivå, poveçti cu eroi deca-
mamå çi a lui Asclepios, celålalt tehnician care, dupå Între pedepsele greceçti, decapitarea este – dacå nu
Fabula despre Coronis, cioara, mamå a lui Trophonios, vår aerul unei raÆionalizåri ulterioare a episodului.
prevestitoare86 çi care aspirå så fie aça ceva cu adevårat87. antice cu privire la identificarea hoÆului, care au într-ade-
un fals prezicåtor, care vrea så treacå drept o pasåre råmîne destul de inexplicabil, în ciuda interpretårilor
Trophonios? În culegerea esopicå, cioara – coronis - este detaliu, pe cît de straniu, pe atît de constant în povestire,
numele celei care a fost, dupå Cicero, Coronis, mama lui arhitectul l-a decapitat ca så nu fie recunoscut76. Acest
citate predictivå în fabula unei påsåri care poartå tocmai phonios, cel puÆin pentru fratele såu Agamedes, pe care
Nu existå oare o sugestie a celor douå grade de capa- Dar aventura se sfîrçeçte prost, dacå nu pentru Tro-
çugarului au devenit daruri profetice. zeu cu care va fi repede identificat.
de a ordona materia, capacitatea de prevedere a meçte- un fel de dublu uman çi raÆionalizat al facultåÆilor unui
iscusinÆå çi cu simÆul arhitecturii“85. Aceastå abilitate palatul închis çi adormit75. „Trucul“ lui Trophonios este
este o „pråpastie naturalå, ci una construitå cu grijå, cu Apollon care-l urmårea, se strecoarå fårå zgomot în
oracular, incinta subpåmînteanå a lui Trophonios nu divin al hoÆilor, Hermes însuçi care, pentru a-l înçela pe
Detaliu unic care-l reaminteçte pe arhitect în sanctuarul de personajul care trece înaintea tuturor prin zid, regele
care dezvåluie tebanilor amplasamentul oracolului såu84. care poate intra într-un spaÆiu închis ermetic, aduc aminte
un erou al lui Apollon, care-i acordå puterea profeticå çi Aceste nuanÆe folclorice, care fac din arhitect o fiinÆå
nume este poate prefigurat de Hyrieus83. Dar el råmîne fiica regelui74.
de Kore çi de nimfele ei82, de albine çi stupul al cårui ca orice poveste adevåratå, prin cåsåtoria hoÆului cu
apropie, rînd pe rînd, de Demetra dåtåtoare de hranå81, Herodot nu este mai raÆionalå pentru cå ea se încheie,
Trophonios se integreazå într-o reÆea de relaÆii care-l teanå (sau pseudo-egipteanå, nu are importanÆå) a lui
În grota unde a fost trimis de bunåvoinÆa lui Apollon, nu pot fi desfåcute de mînå de om73. Versiunea egip-

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

lui W. Dittenberger ad loc.: arhitecÆii oficiali ai sanctua- tere sau de modalitåÆi de acÆiune48. Trophonios se leagå
rului primesc 60 de drahme pe lunå, iar sub-arhitecÆii cel mai des de Apollon, în timp ce partenerul såu pare
doar 20. Mai tîrziu, [Plat.], Anterast. 135, pretinde cå dacå så aparÆinå, mai mult sau mai puÆin direct, descendenÆei
un lucråtor (tekton) primeçte 5-600 de drahme pentru o lui Poseidon. Într-adevår, çi alÆi mitografi decît Charax
lucrare, arhitectul cere pentru acelaçi lucru 10 000; chiar fac din Kerkyon fiul acestui zeu49, care mai este men-
dacå diferenÆele sînt exagerate, ele sînt totuçi recunoscute Æionat, într-o manierå mai puÆin directå, în genealogia
çi verosimile pentru acea vreme. lui Erginos, din care Pausanias, dupå alÆi autori, fåcea
12. A. Orlandos, loc. cit. tatål lui Agamedes50.
13. Aeschin., C. Ctesiph., 27 D 102, pare så implice cå arhi- Ar fi deci de identificat, în spatele cuplului Trophonios –
tectul, fiind ales de cåtre întreg poporul, este chiar supe- Agamedes, o dualitate Apollon – Poseidon, fiecare veghind,
rior epistaÆilor, care sînt desemnaÆi de cåtre triburi. în manierå proprie, asupra activitåÆilor constructorilor.
14. IG 22, 1666 A, r. 21-23; cf. 1666 B, r. 66-68; 1678 a A 6; Aceastå asociere este de altfel direct atestatå, începînd
IG 7, 3073, r. 51-55; r. 159-162, cu o foarte preciså împår-
chiar cu Iliada, în legenda despre Laomedon çi zidurile
Æire a sarcinilor. Cf. çi ibidem, r. 180 çi urm.
Troiei51. AsociaÆi atît pentru a construi incinta, cît çi
15. IG 7, 3075, r. 9 çi urm.
pentru a-l pedepsi pe rege, cei doi zei le fac fiecare în felul
16. IG 12, 24, r. 7 çi urm.: to hieron thyrosai kathoti an
såu52, de vreme ce s-a putut povesti cå Laomedon a fost
Kallikrates chsyngraphsei. IG 12 , 81 = Syll3, 86, r. 14-17. IG
7, 3073, r. 52 çi urm. Cf. Syll3, 969, r. 92-96.
pedepsit pentru cå i-a adus sacrificii doar lui Apollon,
17. IG 12, 24, r. 16 çi urm.; 44, r. 1 çi urm.; cf. 76 (= Syll3, 83),
neglijîndu-l pe Poseidon53. Cuplul divin Apollon – Poseidon
r. 10.
se dovedeçte deci la fel de „polarizat“ ca echivalentul såu,
18. Cf. IG 12, 76, r. 3; r. 46 – tade hoi xyngraphes xynegraphan; cuplul fraÆilor constructori Trophonios çi Agamedes.
Arist., Ath. 29, 2; 30, 1; X., HG, 1, 7, 12; Pl., Grg. 451 b. Mitul se referå deci la activitatea constructivå ca
19. Cf. Hdt., 3, 103: eidos hokoion ti echei kamelos ou avînd o dublå naturå; pe de-o parte ea se raporteazå la
syngrapho: cf. 6, 14; 10, 25; X., Cyr. 8, 4, 16. Apollon, zeu normator çi geometru, cel care i-a dat unui
20. Cf. X., Eq. 1, 1; Pl., Lg. 205 a; id., Phdr. 235 c, 278 e; Isoc. alt constructor legendar, Amphion (pentru care însuçi
1, 3; 9, 8, 15, 25.; D.H., Comp. 1. numele sugereazå dualitatea54), instrumentul minunat
21. Th. 1, 1; cf. X., HG 7, 2, 1; D.H., Th. 5. care-i permite så ridice, prin farmec, incinta Tebei55. Nu
22. Cf. pentru portretele pictate Luc., Herod. 4. existå un zeu simetric cu Apollon în legenda fiilor
23. D. 18, 182; 32, 1, 5; 34, 6; 35, 1; 35, 27; 56, 11; Lys. 30, Antiopei, dar polaritatea Amphion–Zethos este percep-
17; And. 4, 17. tibilå la Euripide, care îi opune lui Amphion, care era
24. IG 12, (7), 67 B, r. 76; Inscr.Délos, 502 A, r. 15; SEG, 2, 294, filozof çi muzician, un Zethos vînåtor, violent çi opor-
r. 6; cf. çi PCair.Zen. 265, 5; PEnteux., 54, 3 (ap. LSJ tunist56; dupå Apollonios din Rhodos, Amphion con-
s.v. syngraphe); POxy., 1034, 6. struise incinta tebanå prin magia lirei, în timp ce Zethos
25. IG 12, 77; Inscr. Délos, 461 A b, r. 52-54. se spetea cårînd blocurile de piatrå57. Magicianului
26. IG 12, 336, r. 16 çi urm. – [perien? hier]opoiois | [kai muzical58 i se opune deci lucråtorul manual grosolan;
architekt]oni; IG 12, 88, r. 16-19. laturii intelectuale, teoretice çi armonizatoare a operei
27. IG 12, 76 = Syll3, 83, 10 çi urm. (vezi supra, n. 17) cf. Syll3, arhitectului, care are darul de a asambla pietrele, de a
91; IG 7, 373, r. 51-55; Syll3, 284, r. 11-15; 587. le lega una de alta ca prin farmec, de a prevedea ceea
28. Syll3, 1185 îi asociazå într-un mod foarte semnificativ pe ce va fi monumentul, se opune efortului fizic copleçitor,
arhitectul cetåÆii, pe polemarhi çi o comisie foarte impor- forÆei concrete çi muncii epuizante a constructorului
tantå, de vreme ce se stabileçte o limitå de vîrstå (r. 11 çi care deplaseazå masele uriaçe de stîncå, asemenea
urm.). Ciclopilor care îngråmådiserå blocuri imense pentru a

156 149
155 150
cf. Pentru Delfi, Syll3, 214, 244, 245, 248 çi comentariul cu o piatrå mare „ascunså ek palaiou“ çi consacratå
11. P. Foucart, loc. cit.; G. Glotz, op. cit., p. 217 çi urm.; Furios, Poimandros a vrut så-l ucidå aruncîndu-i în cap
10. Paus. 5, 1, 10. båtîndu-çi joc de rege, a sårit peste zidul abia construit.
9. Arist., Ath. 62, 2; G. Glotz, op. cit., p. 199. struitå incinta regelui Poimandros64, arhitectul Polykrithos,
8. IG 12, 374, r. 260. Plutarh, povestirea relateazå cå, atunci cînd a fost con-
p. 301.
7. G. Glotz, loc. cit., M. Austin çi P. Vidal-Naquet, op. cit.,
datå arhitectul este transgresorul. Transmiså de cåtre
p. 217; A. Orlandos, op. cit., 1, p. 27. opune de asemenea un rege çi un arhitect, dar de aceastå
BCH 8, 1884, p. 214; G. Glotz, La cité grecque, Paris, 1936, dar existå çi altele, çi printre acestea, unul, cel puÆin,
un dulgher nu primeçte decît 5 oboli de zi. Vezi P. Foucart, cel mai celebru råmîne cel legat de întemeierea Romei;
6. IG 12, 374, r. 256 çi urm. – dar cf. ibidem, r. 121-123, unde sacru se regåseçte în alte incidente similare, dintre care
L.D. Caskey, pp. 227-422) este cel mai complet. Acest dispreÆ pentru limitele interzise ale unui spaÆiu
ed. J.M. Paton, 1927, cu inscripÆiile editate de cåtre apårute în mod miraculos pentru a-l orbi.
volumul consacrat Erechteion-ului (The Erechtheum, aceastå limitå, så fie pedepsit cu valuri de apå marinå,
monument çi a documentelor epigrafice legate de el, întîmplat ca Aipytos, fiul lui Hippothous, transgresînd
este exhaustivå. Pentru publicarea monograficå a unui cu un fir de lînå – incintå magicå, poate ritualå63. Or, s-a
ale izvoarelor istorice çi epigrafice, cartea lui A. Orlandos
Griechische Bauinschriften, 1908. Pentru aspectele tehnice
çantier înconjurînd amplasamentul viitorului sanctuar
phiques sur l’architecture grecque, 1894; H. Lattermann, într-adevår, cå cei doi arhitecÆi interziseserå accesul pe
tationes epigraphicae, 1881; A. Choisy, Etudes épigra- legendare pot så fie sugestive: Pausanias povesteçte,
subiect, E. Fabricius, De architectura Graeca commen- Acest episod conÆine çi un incident ale cårui paralele
printre lucrårile çi culegerile interesante pentru acest la Mantineia62.
5. Ch. Lucas, s.v. Architectus, DA p. 374 çi urm., citeazå, cît çi aceea a primului templu al lui Poseidon Hippios de
architecturale des anciens Grecs, 2 vol., Paris, 1966. celui de-al patrulea sanctuar al lui Apollon de la Delfi61,
Orlandos, Les matériaux de construction et la technique medes, cårora posteritatea le atribuia atît construirea
4. Bibliografia çi inventarul problemelor generale la A. cariera de arhitect a celor doi eroi, Trophonios çi Aga-
Society, Londra, 1972. Complementaritatea Apollon–Poseidon revine çi în
pp. 9-15; A. Burford, Craftsmen in Greek and Roman
P. Vidal-Naquet, Préface la F. Frontisi-Ducroux, op. cit.,
timp din efort brut çi din inteligenÆå prevåzåtoare.
nomie antique (trad. fr.), Paris, 1975, pp. 49-53; 94-108; exprima duplicitatea unei tehnici alcåtuite în acelaçi
Grèce ancienne2, Paris, 1972, pp. 120-128; M. Finley, L’éco- Zethos sau Trophonios – Agamedes este un mod de a
3. M. Austin çi P. Vidal-Naquet, Économies et sociétés en mîntului. Polaritatea Apollon – Poseidon, chiar Amphion –
Paris, 1975. excesive, ascunse çi de necontrolat din måruntaiele på-
croux, Dédale. Mythologie de l’artisan en Grèce ancienne, sînt fiii lui Poseidon Cutremuråtorul, suveran al forÆelor
La métis des Grecs, Paris, 1974; Françoise Frontisi-Du- Dar – dacå mai este nevoie så o reamintim – Ciclopii
ales M. Detienne çi J.-P. Vernant, Les ruses de l’intelligence. va fi învins prin vicleçug çi ingeniozitate.
p. 1 017. Pentru concluziile recente ale cercetårii vezi mai Confruntat tocmai cu iscusinÆa (metis) lui Ulise, Polifem
2. P. Vidal-Naquet, s.v. Grèce, Encyclopaedia Universalis 7, ingenioasele construcÆii defensive din epoca clasicå.
Claude Mossé, Le travail en Grèce et à Rome, Paris, 1966. arhaice, prost cioplite, care contrastau prin masa lor cu
G. Glotz, Le travail dans la Grèce ancienne, Paris, 1920, teascå“59, li se atribuiau incintele60 rudimentare çi
1. Vezi E. Caillemer, s.v. Artificium, DA, p. 441 çi urm.
doar så „mute pietrele sau så facå moara så se ro-
Note construi zidurile ce le erau atribuite; Ciclopilor, în stare
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
despre Deinocrates, colaborator apropiat al lui Alexandru, ritual; dar cel care a primit lovitura a fost Leucip, fiul
care-l apropie pe Apollodor de Traian sau îl opune lui regelui, care a murit pe loc65.
Hadrian? Sårmanul Vitruviu, care se adresa lui Augustus InterdicÆii regale çi arhitecÆi rebeli se regåsesc çi în
citînd precedente atît de ilustre90 çi care, evocînd ucenicia episodul final al povestirilor despre Trophonios; povestea
arhitectului perfect, o subordona cu totul artelor lui tezaurului regal al lui Hyrieus (sau Augias) pune pro-
Apollon91! Meditînd asupra gloriei artiçtilor, el scria cå de blema raportului dintre constructor çi rege: care este,
departe cei mai iluçtri dintre ei „au devenit celebri pentru din punctul de vedere al legendei, statutul arhitectului
cå au realizat lucråri pentru marile cetåÆi, pentru regi sau faÆå de deÆinåtorii de suveranitate?
pentru cetåÆeni de renume. Dar cei care, cu la fel de multå Privitå din aceastå perspectivå, legenda lui Tropho-
çtiinÆå çi geniu ca artiçtii celebri, au executat lucråri nu nios se subsumeazå uneia dintre temele centrale din
mai puÆin desåvîrçite, dar pentru cetåÆeni neînsemnaÆi, ciclul despre Metis66 çi trebuie så fie legatå de tradiÆiile
nu au cucerit titluri de glorie, nu pentru cå le-ar fi lipsit care pun în scenå confruntarea între constructor – ca
talentul, sau iscusinÆa..., ci doar norocul.“92 atare67 – çi rege. Problema a fost deja puså în discuÆie de
Un ecou surprinzåtor al acestui prestigiu condiÆio- cåtre Françoise Frontisi-Ducroux68 în legåturå cu Dedal;
nat se regåseçte foarte tîrziu, într-un text al lui Cassiodor, acceptînd ansamblul concluziilor ei, ar fi de subliniat
care, în numele lui Theodoric, îi scrie lui Aloisius din cîteva nuanÆe particulare.
Ravenna93, exaltînd misiunea arhitectului care trebuie Constructor al unor fortificaÆii inexpugnabile çi al
„så dea o existenÆå sensibilå“ proiectelor monarhului, çi tezaurului regal din palatul lui Kokalos, Dedal, sfetnic
care, asemeni unui general, conduce o armatå de tehni- de tainå al regilor, se regåseçte, în fiecare etapå a aven-
cieni çi de lucråtori. El este apropiat în mod ostentativ turilor sale, în raport cu tezaurul emblematic al regelui
de regalitate: „Voi mergeÆi imediat înaintea persoanei sau cu descendenÆa sa. Trophonios este, çi el, un
noastre... cu bagheta de aur în mînå, prerogativå care, constructor de tezaure, iar raportul dintre aurul regelui
apropiindu-vå atît de mult de noi, anunÆå cå vouå v-am çi puterea regalå a fost îndeajuns pus în luminå de cåtre
încredinÆat executarea palatului nostru.“ Louis Gernet69 pentru ca episodul så fie semnificativ.
Reflex al gloriei imperiale, renumele arhitectului va fi Tezaurul este de altfel complementar în raport cu ca-
nemuritor „dacå josnica låcomie nu vå va face vreodatå mera de culcare, thalamos, al regelui din Teba, al cårui
så-i lipsiÆi pe lucråtori de o parte din darurile noastre“. arhitect este tot Trophonios70. Chiar dacå nu-i este
Tehnician cu calificare înaltå, consilier çi colaborator al atribuitå nici o fortificaÆie – çi acest lucru ar putea så fie
regelui, hoÆ tradiÆional, arhitectul råmîne singurul meç- semnificativ –, Trophonios este totuçi paznicul aurului
teçugar care se apropie atît de mult de o suveranitate regelui, ca çi al descendenÆei sale71.
la care totuçi nu poate participa pe de-a-ntregul. Zeus Dacå çiretlicurile Atenianului la curtea lui Minos
fusese în stare så o înghitå pe Metis; regele nu poate pun în pericol, ca så spunem aça, thalamos-ul regelui,
decît så-l bånuiascå pe lithoxoos. Unic ståpîn al unei teh- Trophonios atacå tezaurul ca un hoÆ de rînd, dar çi ca
nici indispensabile exercitårii puterii, dar pe care regele un „om care trece prin zid“ din poveste. Pentru cå, dîn-
nu o poate nici controla, nici deÆine el însuçi; legat în du-çi seama de diminuarea comorilor sale, regele nu
acelaçi timp de munca manualå degradantå çi de o inge- poate ghici cauza fårå ajutorul unui alt maestru al
niozitate neliniçtitoare ce nu poate fi nici måsuratå, nici înçelåtoriei – în acest caz Dedal însuçi72 – sau cel puÆin
anexatå, arhitectul råmîne auxiliarul ambiguu al unei cu acela al unui laÆ sau al unei capcane, instrumente
puteri mereu bånuitoare94. tipice pentru metis çi obiecte magice ele însele pentru cå
154 151
Graecia, Taranto, 1967, Napoli, 1968.
cårui ajutor amical mi-a fost, ca întotdeauna, preÆios. publicate în Atti del VIImo Convegno di Studi sulla Magna
zitate munca mea, precum çi lui Pierre Vidal-Naquet, al Terre, pp. 83-95, precum çi ansamblul rapoartelor
miri profesorului D.M. Pippidi, care a încurajat cu genero- coloniale d’Occident (Mégara Hyblaea)“, în Finley (ed.),
gratitudinii mele. Datorez de asemenea cele mai vii mulÆu- 49. Vezi G. Vallet, „Espace privé et espace public dans une cité
Geneva; acest studiu nu poate fi decît o modestå mårturie a 1974, pp. 137-168.
a putut fi adunatå graÆie ospitalitåÆii FundaÆiei Hardt din în J. Le Goff çi P. Nora (ed.), Faire de l’histoire, 3, Paris,
94. O parte considerabilå a documentårii pentru cercetarea mea pp. 176-183, çi „Les jeunes. Le cru, l’enfant grec et le cuit“,
93. Cassiod., Var. 7, 5. classique“, în Structuralisme et Marxisme, Paris, 1970,
92. Idem, ibidem, 3, praef., 6. histoire. Un cas, un exemple: la Sparte archaique et
91. Idem, ibidem, 1, 1, 20 çi urm. adåugåm „Application et limites du structuralisme en
90. Vitr. de Arch., 2, praef. lucrårile citate supra, notele 10 çi 36; lor trebuie så le
ajutorul unor tineri båieÆi din Lebadeia denumiÆi Hermeçii. 48. Un model contrastiv se gåseçte la P. Vidal-Naquet în
89. Cf. Paus. 9, 39, 4 – baia ritualå a consultantului se face cu Tragédies [coll. Folio], Paris, 1973, pp. 9-37.
88. A. Brelich, op. cit., p. 357 çi urm. 47. Cf. P. Vidal-Naquet, „OEdipe à Athènes“, în Sophocle,
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
adevårat, o structurå arhaicå patriarhalå), cît mai curînd de l’oraison funèbre. Enjeu et signification du Ménexène“,
pentru o ideologie, care este aceea a cetåÆii ateniene çi care AC 63, 1974, pp. 172-211; „HEBE et ANDREIA. Deux ver-
dezvoltå în toate registrele contrastul dintre universul sions de la mort du combattant athénien“, AncSoc 6, 1975,
public al bårbatului çi cel, privat prin excelenÆå, al pp. 1-31; „La belle mort spartiate“, Ktéma 2, 1977, pp. 105-
femeilor. Pentru cå, pornind de la o aceeaçi mentalitate 120; „Mourir devant Troie, tomber pour Athènes. De la
patriarhalå, cetatea lacedemonianå construieçte un alt gloire du héros à l’idée de la cité“, Information sur les
sciences sociale 17(6), 1978, pp. 801-817; „L’autochtonie:
tip de ceremonii de integrare, care oculteazå în întregime,
une topique athénienne. Le mythe dans l’espace civique“,
sau aproape, tot ceea ce este privat într-o naçtere, pentru Annales (ESC), 1979, 1, pp. 3-26) sînt indispensabile stu-
a nu povesti decît rolul comunitåÆii de hetairoi în admi- diului reprezentårilor funerare în Grecia anticå. Sînt întru
terea tînårului spartiat în comunitatea civicå: acesta nu totul de acord cu Nicole Loraux atunci cînd ea subliniazå
se naçte cu adevårat decît atunci cînd este acceptat de în acelaçi timp continuitatea çi rupturile imaginarului
cåtre båtrînii judecåtori8 sau, mai tîrziu, de cåtre mem- morÆii „politice“ ateniene în raport cu idealul eroic (cf. mai
brii sisitiei9. Însuçi faptul cå tot ceea ce are legåturå cu ales „Mourir devant Troie, tomber pour Athenes. De la gloire
naçterea unui copil, ca eveniment privat, este obliterat, du héros à l’idée de la cité“, Information sur les sciences
cel puÆin în texte – care, pe de altå parte, se complac în sociales 17(6), 1978, pp. 801-817); dacå am ales så subliniez
a relata detaliat etapele integrårii atît de anevoioase a în primul rînd opoziÆia dintre ele, aceasta se întîmplå doar
acestui copil în comunitatea masculinå a spartiaÆilor –, pentru cå argumentaÆia mea se situeazå într-un plan diferit
corespunde în ultimå analizå faptului fundamental cå la de cel al analizelor ei.
Sparta acest copil nu este un moçtenitor, de vreme ce 16. Vezi infra, nota 24.
kleros-ul nu este transmisibil, çi corespunde deci ima- 17. Cf. Nicole Loraux, „Sur la race des femmes et quelques-
unes de ses tribus“, Arethusa 11, 1978, pp. 1-2.
ginii pe care cetatea de homoioi vrea så o aibå despre sine
18. Vezi demonstraÆia aceleiaçi autoare, „Socrate contrepoison
mai curînd decît unei mentalitåÆi cu privire la naçtere çi de l’oraison funebre. Enjeu et signification du Ménexène“,
la implicaÆiile sale10. AC 63, 1974, pp. 172-211.
Nici måcar moartea nu este egalå, nici în timp, nici în 19. Eadem, „La belle mort spartiate“, Ktéma 2, 1977, pp. 105-120.
spaÆiu. Chiar dacå ceea ce este mai important în credin- 20. Vezi sinteza – comodå deçi destul de sumarå – scriså de
Æele çi mentalitåÆile eshatologice apare în Grecia cel mai Donna C. Kurtz çi J. Boardman, Greek Burial Customs,
tîrziu începînd din ultimele secole ale epocii „obscure“, Ithaca, N.Y., 1971, p. 181.
variaÆii importante nuanÆeazå acest fond tradiÆional în 21. Plu., Lyc. 27, 2.
funcÆie de progresele ideologiei cetåÆii: politizarea funcÆiei 22. Idem, ibidem, 27, 3; contrastul în raport cu Atena este
råzboinice – „revoluÆia hopliticå“ – duce la dispariÆia rapidå subliniat de cåtre Nicole Loraux, „Mourir devant Troie,
a mormintelor de råzboinici, iar armele nu-i mai însoÆesc tomber pour Athenes. De la gloire du héros à l’idée de la
pe defuncÆi pentru cå ele nu mai sînt semnul unui pri- cité“, Information sur les sciences sociales 17(6), 1978,
vilegiu11. LegislaÆiile sumptuare continuå, în secolele p. 811 çi urm.
23. Vezi J.-P. Vernant, „Introduction“, în Vernant (ed.), Guerre,
urmåtoare, aceastå miçcare nivelatoare, limitînd cu
p. 15 (= Mythe et Société en Grèce ancienne, Paris, 1974,
severitate fastul ceremoniilor funerare12. p. 38); detaliile acestor corespondenÆe – çi asimetria lor
Prin aceste practici se întrevede moartea interpretatå caracteristicå – au fost analizate într-un excelent studiu al
de cåtre cetate ca eveniment privat prin excelenÆå, pentru lui Pauline Schmitt („Athéna Apatouria: les aspects fémi-
cå legile sumptuare se înverçuneazå mai ales împotriva nins des Apatouries a Athènes“, Annales (ESC) 1977, 6,
aspectului public al ceremoniilor – expunerea în aer liber, pp. 1059-1073).
164 173
175 162
Mythe et tragédie, 1972, pp. 34-36. derivate, aceste reflecÆii subiective ale istoriei adevårate.
guïtés dans la tragédie grecque“, în Vernant/Vidal-Naquet, în opoziÆie cu „istoriile culturale“ tradiÆionale – aceste
versurile 905-912. Cf. çi J.-P. Vernant, „Tensions et ambi- mentalitåÆilor le situeazå nu numai în altå parte, ci chiar
moarte; alternativa pietate familialå/generare reiese clar din cum lesne ne putem da seama, aceastå definiÆie a
46. Vezi S., Ant. 568-576; 891-928 etc. – pentru tema nunÆii prin çi marinarul de pe caravelele sale au în comun.“2 Aça
Suid., s.v. cel Sfînt çi Æåranul de pe domeniile lui, Cristofor Columb
45. Il. 2, 514; Pi., P. 3, 34; S., Tr. 1219; Ar., Nu. 530. Cf. çi
tea de construcÆie deliberatå din acest patrios nomos.
ceea ce Cezar çi ultimul soldat din legiunile lui, Ludovic
Haga, 1976, care marcheazå, pe bunå dreptate cred, par- fiindcå este revelator pentru conÆinutul gîndirii lor, este
Histoire de l’oraison funèbre dans la „cité classique“, Paris- este ceea ce scapå subiecÆilor individuali ai istoriei
44. Cf. chiar titlul cårÆii lui Nicole Loraux, L’invention d’Athènes. mentalitåÆilor este cel al cotidianului çi al automatului,
cu celelalte, la masa comunå; cf. Hdt., loc. cit. obiect al istoriei, Jacques le Goff scria: „Nivelul istoriei
regåsitå, e.g., în obiceiul de a li se rezerva douå porÆii, egale În studiul såu de sintezå despre mentalitåÆi ca nou
43. Amprenta politicului asupra prerogativelor regale poate fi domeniul Greciei antice poate oferi, cred, cîteva sugestii.
p. 169 çi urm.; Vernant, Mythe et pensée2, p. 128. soluÆionarea lor, dacå nu chiar pentru a ajunge la ea,
tizzazione e imagine [Archivio di Filosofia], Padova, 1962, putem evita în acest stadiu; pentru a înainta spre
42. Cf. K. Kérenyi, „AGALMA, EIKON, EIDOLON“, în Demi- primå? Iatå tot atîtea întrebåri liminare pe care nu le
(ed.), Faire de l’histoire, 2, Paris, 1974. mentalitåÆile ca reziduuri de ideologie sau ca materia lor
41. Vezi M. Detienne, „Orphée au miel“, în J. Le Goff çi P. Nora ce conceptul este faÆå de tråit? Trebuie oare så definim
sale opt vase din bronz pline cu miere.
echivalente, sau ideologia este faÆå de mentalitåÆi ceea
arheologice este heroon-ul cenotaf de la Paestum, cu ale
cu schol; una dintre cele mai impresionante mårturii mentale, mentalitåÆi, ideologie – sînt oare aceste cuvinte
funcÆia funerarå a mierii, vezi, e.g., Ar., Lys. 599 çi urm., O primå problemå este cea terminologicå: atitudini
40. Donna Kurtz çi J. Boardman, op. cit., p. 189 çi urm.; pentru de definiÆie a obiectului såu molipsindu-i metodele.
Roma se leagå de altfel de ea, cel puÆin într-un anumit fel. termenii cu cît riscå, la fiecare cotiturå, så vadå lipsa
spartan; istoria comparatå a „portretului“ în Grecia çi la l’histoire“1 este cu atît mai mult obligat så-çi defineascå
artisticå, obiect de artå, este sugestivå çi pentru arhaismul semiile, fåcînd så vorbeascå tåcerile, acest „au-delà de
ca mascå çi ca obiect sacru çi imagine, în mod esenÆial drept vocaÆie studiul categoriilor vagi, privilegiind poli-
era sever limitatå (cf. D., loc. cit.). OpoziÆia dintre eidolon adaugå, de bunå seamå, incertitudini constitutive: avînd
pentru funeraliile private, expunerea publicå a defunctului niu nou al cercetårii, istoria atitudinilor mentale le
çi moartea „idee“ de la Atena, reamintind cå aici, chiar NCERTITUDINILOR trecåtoare proprii unui dome-
loc. cit., contrastul dintre moartea „spectacol“ de la Sparta
I
39. Idem, ibidem. Så remarcåm, împreunå cu Nicole Loraux,
katamiainesthai, andra te kai gynaika.
38. Hdt. loc. cit.: ananke ex oikies hekastes eleutherous dyo
mation sur les sciences sociales 17(6), 1978, p. 811 çi urm.
Athènes. De la gloire du héros à l’idée de la cité“, Infor-
37. Vezi Nicole Loraux, „Mourir devant Troie, tomber pour
threnos-ului prescris la Sparta.
51-53. Cf. çi Plu., Sol. 6, interdicÆia atenianå asupra socialå: domeniul grec
Boulanger, Le génie grec dans la religion, Paris, 1936, pp.
bårbaÆi-femei în practicile religioase vezi L. Gernet çi A. MentalitåÆi, ideologii çi istorie
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
24. Pericle (Th. 2, 45, 2) adaugå chiar cå femeile, dacå ar avea FaÆå de aceçti doi poli, unde så plasåm istoria ideolo-
o conduitå idealå, ar trebui så se facå uitate cu totul; vezi giilor – înÆelese ca sisteme imaginare ale unei societåÆi3?
N. Loraux, loc. cit. Cred cå deosebirea este mai curînd de obiect çi de
25. D., in Macart. 62. mijloace decît de naturå: dacå atitudinile mentale cu-
26. Amplasarea cartierului Kerameikos dincolo de porÆile
cetåÆii este pe cît de cunoscutå, pe atît de caracteristicå –
prind ansamblul „conÆinuturilor impersonale ale gîn-
cf. Paus. 1, 29, 2. De altfel, în secolul al V-lea, primele mo- dirii“, ideologia – sau, mai bine, ansamblul ideologiilor
numente funerare se ridicå dincolo de zidul lui Temistocle: este sistemul de reprezentåri pe care o societate îl pune
vezi Donna C. Kurtz çi J. Boardman, op. cit., pp. 108 çi în joc faÆå de sine. Caracterul impersonal çi „statistic“
urm. çi 356. Despre opoziÆia complementarå polis-Kera- este, mai mult sau mai puÆin, acelaçi pentru ideologii çi
meikos vezi Nicole Loraux, loc. cit. pentru mentalitåÆi – dar nu întotdeauna çi gradul lor de
27. Cf., e.g., alternanÆa tesmoforiilor; mai trebuie oare så implicit, pentru cå ideologia poate uneori så transgreseze
remarcåm cå aceasta este o sårbåtoare a femeilor? pragul conceptualului: de la comportamente çi atitudini
28. Plb. 8, 30, 2. la structurile recurente ale mitului, de la categoriile
29. Cf., e.g., A., Pr. 804; S., Ant. 1200; E., Alc. 360; HF 808; Ar.,
Pl. 727; Pl., Cra. 403 A; Luc., Tim. 21.
mentale la noÆiuni çi la teorii, un acelaçi nod de coerenÆe
30. F.G. Lo Porto, „Topografia antica di Taranto“, în Taranto se laså descoperit în imaginea pe care o societate çi-o
nella civiltà della Magna Grecia. Ati del X convegno di studi face despre sine çi care este ideologia sa. Dacå înså
sulla Magna Grecia. Taranto, 4-11 oct. 1970, Napoli, 1971, cîmpul mentalitåÆilor este mai vast decît cel al ideologiei,
pp. 343-383 (pentru necropolå çi pentru „interpretarea“ sa registrul de expresie al acesteia din urmå este mai
vezi p. 379 çi urm., cu referinÆe la P. Wuilleumier, Tarente amplu çi mai divers – de asemenea, ritmurile lor de
des origines à la conqête romaine, Paris, 1939, p. 250; evoluÆie sînt uneori diferite.
N. Degrassi, s.v., Enc. Arch. Ant. 7, p. 608 çi urm. O asemenea distincÆie mi se pare cå se impune, cel
31. Th. 3, 104. puÆin pornind de la studiul civilizaÆiei greceçti antice,
32. Plu., Lyc. 27, 1. Meritå så remarcåm: 1. insistenÆa pe neoi:
unde deseori ideologia modeleazå mentalitåÆile, çi
„morÆii frumoçi“ spartiaÆi sînt – asemenea eroilor homerici –
în mod invariabil tineri (cf. Nicole Loraux, „HEBE et aceasta pînå çi în domeniile pe care le-am putea crede
ANDREIA. Deux versions de la mort du combattant athé- inviolabile: naçterea çi moartea. Pentru cå, la Atena, de
nien“, AncSoc 6, 1975, p. 14); 2. familiaritatea cu soma, pildå, existå pe de-o parte evenimentul, privat prin exce-
care corespunde conservårii corpurilor, cel puÆin pentru lenÆå, al naçterii, cu cortegiul såu de ceremonii domes-
regi (cf. infra, nota 39). tice çi lustrale de care se ocupå în primul rînd femeile4.
33. Hdt. 6, 58 çi urm. De cealaltå parte existå înså publicitatea reiteratå a
34. Pentru statutul particular pe care-l au hippeis la Sparta, naçterii, care revine tatålui: el este cel care trebuie så
vezi dosarul alcåtuit de M. Detienne, op. cit., p. 134 çi urm. anunÆe nu numai venirea pe lume a unui copil, ci çi
35. Hdt. 6, 58; cf. Tyrt. fr. 5 (D), care marcheazå cu multå sexul lui, fixînd pe poarta casei o ramurå de måslin dacå
putere ideea de supunere pe care o implicå aceastå este un båiat, çuviÆe de lînå dacå este o fatå5; el este cel
îndatorire.
36. Hdt. loc. cit., summiga teisi gynaixi; menÆionarea spartiaÆilor
care îçi prezintå fiul sau fiica fratriei sale6, iar dacå
aici este fårå îndoialå interpolatå. Despre „contiguitatea“ copilul este båiat, tot tatål îl va prezenta apoi membrilor
femeilor cu hiloÆii la Sparta vezi P. Vidal-Naquet, „Esclavage demului, care vor face din el un cetåÆean recunoscîndu-i
et gynécocratie dans la tradition, le mythe, l’utopie“, în legitimitatea7. Toate aceste ceremonii sînt ritmate, cum
Recherches sur les structures sociales dans l’Antiquité se poate vedea cu uçurinÆå, de o opoziÆie constitutivå, nu
classique, Paris, 1970, pp. 63-80; despre opoziÆia „normalå“ atît pentru mentalitåÆile greceçti (care moçtenesc, este
174 163
169 168

reprezentårilor legate de naçtere çi de moarte la Sparta trecut pre-politic. Fårå îndoialå, time conferitå regilor
greceçti ar fi, cred, excesiv aici. Constatåm cå polaritatea la confluenÆa mai multor „cîmpuri“ mitice care evocå un
zentårilor abia evocate, så reia date ale istoriei sociale în ansamblul såu. Vreau doar så remarc cå el se situeazå
Un inventar detaliat al faptelor care, la nivelul repre- Nu este vorba aici despre decodarea acestui complex
clasicå. eidolon, çi conotaÆiile acesteia42.
sublimate ale atitudinilor mentale ateniene din epoca moaså“ a eroului, în sfîrçit, înspre imaginea simulacru,
triumfåtor47, universul lui Sofocle evidenÆiazå tensiuni homeric exprimat prin prothesis çi prin „moartea fru-
a mentalitåÆilor tradiÆionale cu ideologia politicului tema conservårii cadavrelor, care se alåturå complexului
odatå un moçtenitor46. Construit la interferenÆa tragicå afinitåÆi cu lumea subpåmînteanå sînt multiple41, spre
gona nu va naçte niciodatå, Creon nu va mai avea nici- în acelaçi timp înspre mitologia mierii, hranå ale cårei
fatal la o întrerupere brutalå a ciclului generaÆiilor: Anti- Sugestiile acestor anecdote sînt numeroase, trimiÆînd
unei femei care nu a nåscut niciodatå45 çi duce în mod care devine nemuritor într-un vas cu miere40.
destinul unei femei, sau, mai exact, al unei parthenos, al în miere, celålalt în cearå, asemenea copilului Glaucos
regåsit-o peste tot în aceastå expunere, acest refuz devine silaos çi Agesipolis, corpurile lor fiind scufundate, unul
într-o logicå a opoziÆiilor complementare pe care am atribuie un fel de mumificare miticå chiar çi regilor Age-
politizate a morÆii nu lipsesc la Atena. Aça cum se cuvine expus cel puÆin un simulacru, un eidolon39, iar tradiÆia
a mentalitåÆilor çi ale refuzului unei imagini integral cå pentru regii morÆi în råzboi, pe patul funerar era
genereazå conflictul tragic, mårturii ale acestei vîscozitåÆi regelui defunct: tot Herodot este cel care ne informeazå
rentå la exigenÆele politicului, care, în cazul Antigonei, asupra conservårii corpului, sau cel puÆin a chipului
referirea la agraphos nomos, la cutuma familialå indife- Existå, pe de altå parte, çi insistenÆa cu totul aparte
perceptibilå. Încålcåri frecvente ale legilor sumptuare,
ritual funerar38?
unic, çi rezistenÆa mentalitåÆilor la ideologie este deseori
confuzia dintre femei, perieci çi hiloÆi, asociaÆi în acelaçi
Desigur, aceastå miçcare nu are niciodatå un sens
femeie – care reprezintå fiecare gospodårie le corespunde
deseori la ideologie.
Atena çi, în aceastå opoziÆie, mentalitåÆile se adapteazå de femei37, în timp ce la Sparta, cuplurilor – bårbat çi
nilor. A muri la Sparta nu este acelaçi lucru cu a muri la cå la Atena ceremoniile funerare separau clar bårbaÆii
discursul politic – deci masculin prin definiÆie – al atenie- cu femeile çi cu cortegiul lor36. Trebuie oare så reamintim
LamentaÆiilor rituale ale femeilor spartiate le corespunde Laconiei, iar periecii çi hiloÆii participå çi ei35, dar laolaltå
eroizantå cu o eroizare „secundå“, civicå çi colectivå. zentat aici, spartiaÆii sînt separaÆi de ceilalÆi locuitori ai
stråduieçte så le anuleze, înlocuind moartea singularå çi istoricilor societåÆii spartiate. Fiecare oikos este repre-
reziduurile arhaice, în timp ce ideologia democraticå se ritualul såu, „spectrul continuu“ de statute familiar
Ideologia cetåÆii celor asemenea (homoioi) exaltå vorbeçte Herodot – moartea regilor Spartei evocå, prin
imaginea pe care cetatea vrea så çi-o facå despre sine44. femeilor, de lamentaÆiile miilor de supuçi despre care
deplin al cuvîntului, ceremonii funerare care exprimå lerilor (hippeis)34 çi de fuga neînfrînatå çi zgomotoaså a
tanÆa enclavelor arhaice – pînå la a inventa, în sensul doliul colectiv çi spectaculos anunÆat de galopul cava-
inoveazå deseori în mod deliberat çi reduce astfel impor- Moarte publicå prin excelenÆå – este ceea ce exprimå
opereazå ajuståri parÆiale43, în timp ce la Atena politicul tea regilor lor, aceleaçi obiceiuri cu barbarii din Asia“33.
vårat cå çi cetatea se acomodeazå cu ea, chiar dacå ricul ajunge så spunå cå „lacedemonienii au, pentru moar-
spartani este anterioarå cetåÆii; nu este mai puÆin ade- deconcertau pe Herodot în asemenea måsurå încît isto-

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

cåtre tatå çi cå mai tîrziu ea a devenit o ceremonie cu cortegiul, bocitoarele profesioniste, monumentele çi sacri-
dominantå femininå: ar trebui oare så identificåm aici ficiile funerare ieçite din comun. De asemenea, çi pentru
istoricizarea unei structuri sau urma unei istorii reale în cå, într-un mod foarte caracteristic, aceste måsuri „alu-
care vatra comunå a cetåÆii s-ar fi impus, peste vetrele do- necå“ fårå nici o dificultate de la regulamentele cu privire
mestice, ca simbol al politicului dominant? Cf. çi L. Gernet,
„Sur le symbolisme politique: le Foyer Commun“, în Gernet,
la morÆi la normele impuse conduitei feminine. Plutarh
Anthropologie, pp. 382-402. relateazå în bloc restricÆiile cu privire la cålåtoria femeilor
5. Hsch., s.v. Stephanon ekpherein. çi cele care se referå la funeralii – çi care, în cea mai mare
6. Cf. Plu., Per. 37. parte, se adreseazå nu familiei, ci femeilor; defunctul nu
7. Arist., Ath. 42, 1: aceastå inovaÆie clistenianå dezvoltå, în poate lua în mormînt mai mult de trei chimatia, aseme-
sensul prevalenÆei politicului, opoziÆiile masculin-public/ nea unei femei care pleacå într-o cålåtorie. Biograful
feminin-privat; spre deosebire de fratrie, cåreia tatål îçi gloseazå chiar, în legåturå cu obiceiuri care nu-i sînt
prezenta toÆi copiii legitimi, båieÆi sau fete, demul nu ga- familiare, çi care sînt în esenÆå similare, cå aceia care nu
ranta decît legitimitatea viitorilor cetåÆeni, açadar a ur-
le respectå sînt pedepsiÆi de cåtre gynaikonomoi, „supra-
maçilor de sex masculin.
8. Plu., Lyc. 16. veghetorii de femei“, numiÆi aça pentru cå ar fi anandroi,
9. Idem, ibidem, 12; cf. X., Lac. 3, 5. Meritå remarcat cå în lipsiÆi cu totul de virilitate, çi gynaikodai, efeminaÆi13.
ciuda caracterului lor arhaic, sisitiile sînt la fel de inde- Aceastå moarte privatå – aceastå moarte cu vocaÆie
pendente faÆå de relaÆiile de rudenie (Ath. 4, 141 çi urm.) femininå14 – îçi gåseçte totuçi replica, chiar la Atena, în
ca çi demele ateniene. funeraliile publice care îi onoreazå pe cetåÆenii cåzuÆi în
10. Aceeaçi devalorizare a vieÆii de familie se observå, de altfel, råzboi. Ceremonia pe care cetatea o inventeazå, în secolul
în sistemul de educaÆie, în cåsåtorie çi în viaÆa cuplului; al V-lea, pentru aceastå circumstanÆå este o ceremonie
vezi M. Austin çi P. Vidal-Naquet, Économies et sociétés en politicå prin excelenÆå: discursul funebru, care este piesa
Grèce ancienne2, Paris, 1972, p. 98. cea mai importantå a ceremoniei, alunecå cu o rezervå
11. A.M. Snodgrass, „The Hoplite Reform and History“, JHS 85,
1965, pp. 110-122; M.I. Finley, Early Greece: the Bronze
foarte caracteristicå peste faptul însuçi al morÆii comba-
and Archaic Ages, Londra, 1972, p. 103; M. Detienne, „La tanÆilor – aliniaÆi, ca pentru luptå, pe unitåÆi çi triburi –
phalange: problèmes et controverses“, în Vernant (ed.), pentru a zåbovi îndelung asupra elogiului cetåÆii în an-
Guerre, pp. 119-142. samblul ei, colectivitate anonimå çi eroicå care trans-
12. Pe lîngå informaÆiile despre legile sumptuare de la Sparta cende deliberat accidentul individual15. Ceremonie a
(Plu., Lyc. 27) çi de la Atena (Plu., Sol. 21-22), mårturii bårbaÆilor în cel mai înalt grad – pentru cå este în primul
asemånåtoare sînt aduse de inscripÆii – cu mult mai tîrzii, rînd politicå –, ea oculteazå prezenÆa femeilor, chiar dacå
dar care, în epoca lor, nu par så inoveze: vezi Syll.3, 1218 nu o poate elimina complet16; în discursul funebru,
(Keos); Dareste-Haussoulier-Reinach, Rec. inscr. gr., 1, nr. aceastå ceremonie reia mitul autohtoniei, care povesteçte
2 (Gambreion) çi 2, nr. 1882 (Delfi). Cf. çi D., in Macart. 62; cum se poate întemeia cetatea imaginarå excluzînd
Cic. de Leg. 2, 26. femeile17. Atunci cînd Platon vrea så demonteze aceastå
13. Plu., Sol. 21, 5; 21, 7.
14. Vezi, în alt plan, çi imaginea morÆii feminine çi seducåtoare
formå particularå de mitologie care este discursul fune-
evocatå de Nicole Loraux çi Laurence Kahn-Lyotard, s.v. bru18, el pune în scenå un epitaphios compus çi rostit de
Mythes grecs de la mort, Dictionnaire des mythologies, cåtre Aspasia, dovedind astfel cå femininul nu este doar
Paris, 1980. inversul vieÆii, ci çi al „morÆii politice“.
15. Studiile lui Nicole Loraux („Marathon ou l’histoire idéo- FaÆå de aceste opoziÆii tipic ateniene, imaginea mor-
logique“, REA 75 (1-2), 1973, pp. 13-42; „Socrate contrepoison Æii spartiate se constituie într-o manierå divergentå. În

172 165
171 166
lîngå vatra domesticå, cum cå fusese altådatå fåcutå de devin neclare, pentru cå doar aici çi la Tarent funeraliile
phion hemar, care crede cå çtie despre prezentarea copilului aceeaçi rupturå27. La Sparta, dimpotrivå, aceste distincÆii
ritual de femei, cu excepÆia lui Hesychios, s.v. Dromiam- cît çi în sintaxa sårbåtorilor, care marcheazå limpede
(Pl., Tht. 160 E çi schol.; Schol. ad. Ar., Lys. 757) leagå acest situeazå zonele funerare la marginea teritoriului locuit26,
de circumambulare a vetrei. Cele mai multe dintre texte
perceptibilå la Atena atît în sintaxa spaÆiului public, care
doilea aspect al acestor ceremonii domestice este ritualul
Pl. Tht. 122 b, Harpocr. çi Suid. s.v. Amphidromia. Un al moarte – între lumea vie çi cea a defuncÆilor – este
4. Pentru ceremoniile lustrale legate de naçtere vezi Schol. ad Aceastå opoziÆie puternic marcatå între naçtere çi
Æiilor sale cu natura. au dreptul de a participa la ceremoniile funerare25.
în sensul unei reprezentåri a universului uman çi a rela- excepÆia rudelor apropiate, femeile sub çaizeci de ani nu
ansamblul såu, o asemenea definiÆie, propun precizarea ei naçte sînt în mod strict îndepårtate de doliile private: cu
rol istoric în cadrul unei societåÆi date“. Acceptînd, în Tot la Atena, de altfel, femeile aflate la vîrsta cînd pot
idei sau concepte dupå caz) înzestrat cu o existenÆå çi un çi de sec încît aceasta echivaleazå aproape cu o tåcere24.
logicå çi rigoare proprii) de reprezentåri (imagini, mituri, bravilor cetåÆeni morÆi pentru patrie – dar atît de gråbit
lui Louis Althusser, dupå care ideologia este „un sistem (cu discursurile funebre tocmai în calitatea lor de mame ale
sociétés“, ibidem, 1, pp. 147-168, citînd (p. 149) definiÆia La Atena, într-adevår, femeile sînt menÆionate în
3. Cf. mai ales G. Duby, „Histoire sociale et idéologie des
2. Idem, ibidem, p. 90.
la Atena.
1974, p. 76. mai coincid cu cuplul public/privat, aça cum se întîmplå
în J. Le Goff çi P. Nora (ed.), Faire de l’histoire, 3, Paris, alte pårÆi23 – dar acÆioneazå diferit la Sparta, unde nu
lui Jacques Le Goff, „Les mentalités: une histoire ambigüe“, tatea råzboi/naçtere sînt prezente atît la Sparta, cît çi în
de ambiguitate a istoriei atitudinilor mentale – îi aparÆine OpoziÆia masculin/feminin, precum çi complementari-
1. Aceastå sintagmå – precum çi, de altfel, problema vocaÆiei dar çi ale femeilor care au murit în timpul naçterii22.
Note de la anonimat – sînt cele ale bårbaÆilor morÆi în råzboi
faptul cå mormintele „de interes public“ – cele exceptate
morÆi pentru patrie – deci în råzboi – i se opune la Sparta
istoriei sociale asupra evoluÆiei atitudinilor mentale? SolidaritåÆii masculine çi colective a atenienilor
talitåÆi çi ideologii putem înÆelege cel mai bine impactul reprezentåri care îi sînt proprii.
putea oare spune, în sfîrçit, cå prin distanÆa dintre men- din aceastå vreme, Sparta se distinge, totuçi, prin
tor categorii mentale çi a relaÆiilor dintre ele. Nu s-ar unei ideologii sumptuare comune pentru cetåÆile greceçti
privilegiate a polului politic, masculin çi public, al aces- boluri ale virtuÆii çi ale perenitåÆii21 –, pare så fie apogeul
lor este mai degrabå ocultatå în favoarea unei valorizåri Æia veçmîntului purpuriu çi a frunzelor de måslin, sim-
în mentalitåÆile greceçti, în timp ce complementaritatea care impun absenÆa oricårui inventar funerar – cu excep-
Fiindcå opoziÆia dintre cei doi termeni este clar marcatå matå în fond de rezultatele cercetårilor arheologice20),
tradiÆionale ale mentalului colectiv de cåtre istorie. Dacå austeritatea legilor atribuite lui Licurg (confir-
feminin-privat, reprezintå o investire a acestor polaritåÆi suprema faptå eroicå individualå19.
denÆa sistematicå a celor douå serii, masculin-public çi dante ale unei tradiÆii eroice în care moartea apare ca
originile cu mult înainte de epoca cetåÆilor, corespon- ideologiei hoplitice, ea påstreazå totuçi urmele discor-
vocaÆia domesticå a spaÆiului feminin, trebuie så-çi aibå blatå: integratå – dar într-un mod ciudat de ezitant –
acÆiunilor colective çi publice, rezervate bårbaÆilor, çi Loraux, „la belle mort“ are, la Sparta, o semnificaÆie dedu-
parte, complementaritatea dintre spaÆiul exterior, cel al primul rînd, aça cum a demonstrat-o strålucit Nicole
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
faÆå de Atena traduce prin comportamente çi atitudini, au loc chiar în interiorul spaÆiului politic. ExplicaÆia an-
prin ritualuri çi imagini, o opoziÆie realå între cele douå ticå pentru aceastå ciudåÆenie – formulatå pentru cazul
modele divergente ale structurårii socio-economice a Tarentului – era mai degrabå neutrå: într-adevår, se
celor douå poleis; dacå Sparta reuneçte în obiceiurile povestea cå un oracol prezisese tarentinilor prosperi-
funerare ceea ce Atena separå – privatul çi publicul, tatea „dacå ei se hotårau så tråiascå împreunå cu cei
bårbaÆii çi femeile, cetåÆenii çi cei ce nu aveau acest mai numeroçi“28, implicînd astfel asocierile obiçnuite
statut –, aceasta se întîmplå, în ultimå instanÆå, pentru dintre bogåÆie çi lumea subteranå29. De altfel, explicaÆia
cå la Sparta definiÆia corpului civic nu a avut niciodatå modernå este çi ea neutralizantå, pentru cå invocå
claritatea clivajelor sociale ateniene48. Fiindcå relaÆia dezvoltarea topograficå a oraçului care çi-ar fi gåsit o
spartiaÆi-hiloÆi nu este comparabilå cu cea dintre explicaÆie post factum într-o legendå30 – uitîndu-se cå în
cetåÆeni çi acei non-cetåÆeni în exces care sînt sclavii (în alte pårÆi din Grecia aceeaçi situaÆie îçi putea gåsi soluÆii
acelaçi registru cu faptele examinate anterior, se poate diferite, mergînd de la uitarea, pur çi simplu, a faptului
reaminti cå hilotismul aparÆine domeniului public, în cå o zonå ulterior construitå fusese iniÆial afectatå unui
timp ce sclavii sînt, prin excelenÆå, o proprietate privatå), scop funerar, pînå la ceremoniile de purificare: tocmai
ansamblul structurilor socio-politice este orientat atenienii sînt cei care au curåÆit çi „resacralizat“ spaÆiul
divergent. funerar al insulei Delos31.
Pe de altå parte – sau, dacå vrem, la un nivel încå çi La Sparta, motivaÆiile foarte elaborate pe care Plutarh
mai profund – reprezentårile legate de moarte graviteazå le atribuie acestei prime legi a lui Licurg cu privire la morÆi
în ambele cazuri în jurul opoziÆiei complementare dintre trådeazå o perplexitate vizibilå tocmai în abundenÆa preci-
domeniul privat çi cel public, chiar dacå, plecînd de la zårilor pe care eruditul biograf le înregistreazå: legislatorul
aceastå definiÆie primarå, structurile lor se organizeazå ar fi vrut så elimine orice teamå superstiÆioaså (deisidai-
diferit. Or, aceastå polaritate a imaginarului se regåseçte, monia) de moarte çi de impuritatea (miasma) „care ar
peste tot în lumea greacå, nu numai în atitudinile men- urma dupå atingerea unui corp mort sau dupå trecerea
tale, ci çi în faptele istoriei: se poate spune, ca så dåm printre morminte“32, pentru a-i obiçnui pe tineri cu veci-
numai un exemplu, cå însåçi existenÆa cetåÆii este nåtatea morÆii çi pentru a face syntrophoi, comeseni, din
atestatå arheologic prin definirea complementarå a spa- morÆi çi din vii. Aceastå familiaritate – în sensul propriu
Æiului public çi a spaÆiului privat49. Mentalul regåseçte al cuvîntului, sau aproape, çi care aminteçte prin etimolo-
astfel esenÆa dintr-o structurå socialå determinatå de gia sa comensalitatea atît de tipicå la Sparta –, aceastå
relaÆia dintre fundamentele çi garanÆiile publice ale drep- contiguitate cu moartea pare så fie o moçtenire arhaicå
tului de proprietate asupra påmîntului, constitutiv pentru (întemeierea Tarentului trebuie så fie consideratå un
cetate, çi exercitarea, privatå în esenÆa sa, a acestui drept. terminus ante quem pentru aceste obiceiuri), dar o moç-
CetåÆeni în calitatea lor de proprietari individuali de oikoi, tenire integratå sistemului de comportamente çi de
dar çi proprietari în calitatea lor de cetåÆeni, grecii nu ar reprezentåri proprii cetåÆii celor asemenea (homoioi). Nu
fi putut så-çi gîndeascå universul independent de aceçti este mai puÆin adevårat cå rezultatul acestei politizåri
termeni complementari çi de aceste tensiuni esenÆiale, a mentalitåÆilor de cåtre ideologie pune în joc un ima-
între domeniul comun, public prin excelenÆå, çi individua- ginar al morÆii care se opune, în multe privinÆe, atitu-
litatea lor socio-economicå – çi, prin urmare, spiritualå. dinilor mentale comune din Grecia.
Pînå la urmå, dacå polaritatea masculin/feminin Aceastå singularitate spartanå devine mai vizibilå ca
pare constitutivå deja în arta paleoliticå; dacå, pe de altå oricînd în ritualurile funerare ale regilor Spartei, care-l
170 167
180

întregul såu.11
asupra corpurilor viitorilor cetåÆeni, asumatå de cetate în
vorba, de fapt, despre un mod politizat de înståpînire
tueazå caracterul iniÆiatic al operaÆiei çi dovedeçte cå este
porale, inclusiv nuanÆa eroticå a comentariilor, accen-
bårbaÆii adulÆi ai cetåÆii, în colectiv, a integritåÆii lor cor-
a nuditåÆii corpurilor adolescente, examinarea de cåtre
neri çi dezvåluie latura ei ceremonialå: expunerea publicå
dokimasiei depåçeçte orice funcÆionalitate a acestei expu-
control medical. Dar partea spectaculoaså çi colectivå a
nu pot fi negate; orice recrutare este precedatå de un
cetåÆeni. Desigur, raÆiunile practice ale acestei examinåri
priveçte integritatea fizicå a noilor recruÆi çi a viitorilor
adolescente cu scopul de a asigura cetatea în ceea ce
E vorba de dokimasia efebilor, examinarea corpurilor
despre aceeaçi înståpînire a politicului asupra corpurilor.
lent mai puÆin dramatic, dar care, în esenÆå, vorbeçte
lor grija de a face acest lucru –, existå totuçi un echiva-
pråpastie – ceea ce înseamnå, de fapt, cå li se laså taÆilor
infirmi nu sînt aruncaÆi în mod colectiv çi oficial într-o
eliminå lipsa de asemånare: dacå la Atena nou-nåscuÆii
Cetatea funcÆioneazå astfel ca un mecanism care
turnat în tiparul politicului.
de orice fapt de civilizaÆie din Grecia, observåm cå el este
politizatå; aça cum se întîmplå atunci cînd ne apropiem
propria-i supravieÆuire este nu numai întåritå, ci çi
tea originarå a oricårei colectivitåÆi arhaice cu privire la
nu este mai puÆin adevårat cå, pe aceastå cale, neliniç-
CETATEA TRAGICÅ adevårat la Sparta, la Atena çi oriunde în altå parte, dar
din capacitatea sa hopliticå. Acest lucru este la fel de
tenta ecuaÆie care face så decurgå capacitatea sa politicå
importanÆa funcÆiei råzboinice a cetåÆeanului çi persis-
interzicere politicå a infirmitåÆii are ca punct de plecare
dent, çi deseori textele o spun în mod explicit, cå aceastå
puÆin robuste (Oec. 4, 2 çi urm.).“ Este fårå îndoialå evi-
rile devin astfel inerte, sufletele devin la rîndul lor mai
uneori chiar så-çi petreacå întreaga zi lîngå foc. Corpu-
consacrå... silindu-i så tråiascå stînd jos çi la umbrå,

ZOE PETRE

ZOE PETRE

persane pentru a transmite imaginea duçmanului învins, Imaginarul infirmitåÆii


era, într-adevår, singura soluÆie. Dar, prin adoptarea
acestei formule, Eschil a fåcut mai mult decît så rezolve
în cetatea greacå
o problemå tehnicå a dramei; el a reuçit så rezolve o pro-
blemå de substanÆå. În tragedia lui Eschil, prezenÆa
copleçitoare a perçilor råspunde unei absenÆe notabile a
grecilor, care apar exclusiv în sinecdocå sau în efigie:
antinomia ireductibilå dintre arcul persan çi lancea
greacå, opoziÆia absolutå din visul Atossei, dintre femeia
persanå, care acceptå jugul, çi femeia îmbråcatå în
„peplos“ dorian, care-l sfårîmå, fac parte din modul aparte O RICE societate tradiÆionalå percepe anomalia
fizicå – infirmitate, mutilare, diformitate – fie ea din
în care sensurile dramei sînt exprimate prin contrast çi
antinomie3. Înaintarea înceatå, somptuoaså, a perçilor naçtere sau cåpåtatå, ca pe un semn. Deoarece purtå-
spre catastrofå este opuså fulgurantei apariÆii a grecilor torul ei este diferit, el este socotit ca fiind altfel, stråin
victorioçi; îndelungata istorie a imperiului – reconstituitå çi/sau straniu. În imaginarul cetåÆii greceçti, aceastå
gradual de cor, de mesager, de fantoma lui Darius – este tendinÆå universalå spre discriminare, ca så spunem
opuså imaginii esenÆiale a unei Grecii imortalizate în clipa aça, departe de a fi absentå sau ocultatå, este chiar mai
de apogeu a victoriei. Aparenta asimetrie în prezentarea evidentå decît în alte pårÆi: atît tradiÆia foarte vie a
celor douå forÆe în conflict ascunde de fapt o simetrie ierarhiilor råzboinice ale Greciei „epice“ çi din Dark Age1,
majorå a contrariilor, care capåtå valoarea unei reflecÆii cît çi definirea obsesivå a identitåÆii în imaginarul politic
nu doar asupra cauzelor care i-au dus pe perçi la înfrîn- al epocii cetåÆilor au contribuit la afirmarea pregnantå a
gere, ci çi asupra sensului adînc al victoriei grecilor. integritåÆii – chiar a frumuseÆii fizice – ca semn çi ele-
Orice element care caracterizeazå una dintre forÆele ment constitutiv al imaginii de sine a cetåÆeanului.
combatante îçi are, într-adevår, opusul complementar în Trebuie, de altminteri, så facem distincÆia între
tabåra adverså: arcul persan nu este doar o armå diform çi/sau infirm çi monstruos, pentru cå acesta din
iranianå par excellence, sau o armå diferitå de lance, urmå, populînd cu creaturi teriomorfe çi fantastice un
pentru cå lancea este – cel puÆin pentru greci – un simbol spaÆiu imaginar, este prin excelenÆå marca unei alteritåÆi
al luptei civice deschise çi disciplinate4, întrupînd valori radicale, situatå prin definiÆie nu doar împotriva, ci çi cu
diametral opuse råzboiului „efeminat“, în care arcul e totul în afara cetåÆii reale; dimpotrivå, diformitatea este
perceput ca un instrument perfid, incompatibil cu ethos- cît se poate de realå, iar cetåÆilor reale le revine înfrun-
ul råzboinicului „politic“5. BogåÆia perçilor (9-11; 21-64; tarea ei. Faptul cå ele se debaraseazå de ea proiectînd-
168; 250 etc.) este contrastatå cu såråcia grecilor (cf. mai o într-un fel în imaginar, investind-o cu valori negative,
ales 790-794)6; împotriva imperiului polyandros çi a unei sau cel puÆin ambigue, cu o alteritate a interiorului, cu
armate de dimensiuni monstruoase (73-75), un dragon devianÆa aflatå la pîndå çi cu transgresiunea posibilå –
cu mii de braÆe, polycheir (82), stå o Grecie marcatå tocmai iatå problema pe care textul meu ar vrea så o analizeze.
prin lipsa de andropletheia (235 çi urm.). CondiÆiei de Aceastå delimitare situeazå de la început subiectul
dependenÆå în care zac supuçii imperiali çi monarhici, meu într-o dublå subordonare: cea faÆå de tråit, de
poetul îi opune libertatea grecilor, a cårei expresie prin instituÆiile atestate çi de faptele zise „istorice“, çi cea faÆå
excelenÆå este cetatea-stat. de imaginar, de anecdoticå, chiar de poveste sau de

192 177
179

numim banausikai... îi distrug fizic pe cei care li se


purilor lor cocîrjate çi diforme: „meçteçugurile pe care le
de la exercitarea drepturilor politice prin vicierea cor-
Socratele lui Xenofon justificå excluderea meçteçugarilor
Subtextul acestei afirmaÆii devine explicit atunci cînd
afirme valoarea civicå a corpului çi a integritåÆii sale.
spiritul såu“ (fr. 37 e 4 D), el nu face altceva decît så
adevåratei arete, clådit drept în braÆele, picioarele çi în
Simonide proclamå cå „este greu så modelezi bårbatul
Mai pronunÆatå, dar nu radical diferitå: atunci cînd
o manierå mai pronunÆatå decît oriunde în altå parte.
Sparta diformitatea este îngrijoråtoare çi subversivå într-
infirmitåÆilor interzise, çi se poate spune, la limitå, cå la
lor; acesta este cadrul în care trebuie så situåm imaginea
mult înainte de naçtere çi merge dincolo de pragul morÆii
lacedemoniene asupra corpului cetåÆenilor ei începe cu
çi, prin extensie, a tuturor cetåÆenilor. Înståpînirea cetåÆii
corporalitatea çi individualitatea singularå a råzboinicilor –
pårÆi ale Greciei, care anuleazå cu insistenÆå tocmai
chipul10, în contrast cu reprezentårile, curente în alte
cere ca trupurile regilor defuncÆi ai Spartei så-çi påstreze
o apere chiar dupå moarte9, precum çi cu obiceiul care
plasat în centrul cetåÆii pe care corpul såu continuå så
în luptå, al cårui mormînt, asemenea unui heroon, este
este consonantå cu destinul aparte al cetåÆeanului cåzut
rea civicå a rånilor care marcheazå corpul råzboinicului8
så construim un ansamblu de reprezentåri în care valoa-
se vor naçte în viitor7. Putem så mergem mai departe çi
Sparta, a cåror mizå declaratå este corpul cetåÆenilor ce
(çi de blam) cu privire la exerciÆiile gimnice feminine de la
trebuie decît så ne reamintim toatå literatura de elogiu
modela cetåÆenii trece în primul rînd prin corp: nu
Sparta mai mult decît în restul Greciei chiar, grija de a
corpul diminuat sau infirm. Este destul de evident cå, la
chiar, perceperea diferenÆei dintre corpul „normal“ çi
înståpînire publicå asupra corpului a marcat, a modificat
morÆii6. Trebuie så ne întrebåm çi în ce måsurå aceastå
asupra educaÆiei copiilor5, asupra naçterii ca çi asupra
rilor çi a celor care le cultivå, asupra cåsåtoriei ca çi

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

ZOE PETRE

legendele despre „celålalt“, parcå pentru a exprima mai Aurul în Perçii


bine inextricabila lor solidaritate: çchiopåtatul mamei lui
Cypselos, bîlbîiala lui Battos sînt ele oare fapte atestate
sau atribute imaginare ale unui statut marginal? Dar çi:
este oare aceastå alegere între faptul istoric palpabil çi
faptul istoriei imaginare o opÆiune pertinentå pentru
demersul istoricului?
Så luåm ca exemplu cazul Labdei, mama lui Cypselos:
tradiÆia anticå este unanimå în a explica numele ei,
Çchioapa2 – çi prin aceasta chiar çi cåsåtoria sa în afara C ERCETAREA contemporanå a fost mult mai puÆin
interesatå de cea mai veche dintre tragediile påstrate ale
familiei Bacchiade, care practica exclusiv endogamia –
printr-o infirmitate din naçtere. Existå trei ipoteze posi- lui Eschil decît de alte piese ale sale. Aceasta s-ar putea
bile cu privire la aceastå tradiÆie: fie ea este adevåratå, datora presupunerii cå semnificaÆia unei lucråri come-
Labda era într-adevår çchioapå, çi deci greu de måritat morative este oricum un dat anterior çi inteligibil, çi cå
dupå rînduielile familiei sale; fie infirmitatea sa a fost singura problemå realå este cum çi nu ce ne spune o
inventatå a posteriori, pentru a explica marginalitatea asemenea operå. Spre deosebire de construcÆia sofis-
bastardå a tiranului Corintului, fiu al unei Bacchiade çi ticatå din Orestia sau de interpretarea dificilå a tragediei
al unui bårbat stråin de genos; fie, în sfîrçit, cå un tebane, exaltarea unei victorii atît de apropiate în timp
fragment indeterminabil de realitate – o mezalianÆå sau ar putea implica un anumit nivel de conformism, invers
orice alt adevår parÆial – a fost absorbit çi reelaborat de proporÆional cu interesul pe care drama l-ar suscita
tradiÆia care povestea miraculoasa ascensiune socialå a pentru o eventualå cercetare modernå.
tiranului remodelînd, într-un amalgam inextricabil de Çi totuçi, Perçii nu este o tragedie atît de directå çi
adevår, de posibil çi de inventat, istoria lui Cypselos. de simplå pe cît genul istorico-patriotic ar putea-o
Oricum ar sta lucrurile, istoricul trebuie så dea seama de reclama – deçi, în felul ei, ea aparÆine acestui gen. Într-o
toate aceste fapte, care, deçi riscå så fie imaginare, nu atmosferå saturatå de comemoråri, aça cum era acea
sînt mai puÆin reale pentru analiza sa. din vremea lui Cimon1, arhitectura complicatå a imagi-
Existå totuçi fapte pe deplin confirmate çi de o nilor din Perçii nu este doar o versiune înnobilatå a
materialitate mai degrabå împovåråtoare – începînd cu mîndriei învingåtorului.
faimosul obicei spartiat de a arunca într-o pråpastie S-a scris cå aceastå tragedie vorbeçte foarte puÆin
copiii nou-nåscuÆi consideraÆi infirmi sau debili3. În despre greci çi mult mai mult despre perçi çi despre zei2.
legåturå cu aceasta trebuie så relevåm mai multe serii Dar aceastå particularitate a intrigii nu trebuie så fie
de fapte care ridicå probleme. Pe de-o parte, este evident, consideratå la valoarea ei nominalå, pentru cå existå în
çi acest lucru a fost subliniat adesea4, cå ne aflåm în opÆiunea lui Eschil mult mai mult decît o simplå medi-
faÆa unei situaÆii – solidarå cu ansamblul instituÆiilor taÆie asupra nemåsurii, hybris, persane.
sociale de la Sparta – în care cetatea invadeazå un do- Este destul de evident cå reprezentarea victoriei era
meniu care, în alte pårÆi, aparÆine familiei çi autoritåÆii în sine incompatibilå cu însåçi esenÆa genului tragic.
private: din acest punct de vedere, controlul exercitat de Expedientul ingenios al lui Phrynichos, care aducea
gerousia asupra trupurilor viitorilor cetåÆeni råspunde indirect în scenå evenimente care avuseserå loc în timpul
controlului instituÆiilor politice asupra folosirii påmîntu- råzboiului medic, înfåÆiçînd cîntul de jale al femeilor

178 191
181
bunåvoinÆa zeilor – care pot oricînd så se hotårascå så-i
pentru supravieÆuirea ei, neliniçtea surdå cu privire la
tea care adunå laolaltå temerile unei comunitåÆi sårace
ei nemiloaså16; totuçi, ea ne reaminteçte astfel anxieta-
infirmi çocheazå atît prin vulgaritate, cît çi prin duritatea
sarcasticå a mentalitåÆii colective a grecilor faÆå de
te fereçti sau, cel puÆin, så-Æi baÆi joc de ei. Agresivitatea
praomeneçti15, în viaÆa curentå pare cu totul normal så
ei au în acelaçi timp un rol negativ çi ingeniozitåÆi su-
Vernant14, ei sînt stråinii dinåuntru, çi dacå în legendå
pentru a relua titlul studiului strålucit al lui J.-P. 58. Hdt. 5, 92.
tori çi fierari, cîrcotaçi subversivi çi „tirani çchiopi“, 57. Cf. J.-P. Vernant, op. cit.
faÆa Troiei sau cu Hefaistos în afara Olimpului13. Vråji- Tirésias, Paris, 1989, pp. 108-123.
ginea corpului politic, aça cum se întîmplå cu Tersit în 56. Cf. Nicole Loraux, Blessures de virilité. Les expériences de
întortocheat çi neliniçtitor –, trebuie så råmînå la mar- 55. G. Dumézil, Heur et malheur du guerrier, Paris, 1973.
54. [Callisthenes], Romanul lui Alexandru.
cocoçaÆi – fiinÆe al cåror corp strîmb indicå un spirit
Psychanalyse 25, 1987, pp. 219-230.
vizibilå a membrelor (membrilor) sale/såi. Çchiopi sau 53. Cf. Nicole Loraux, „Voir dans le noir“, Nouvelle revue de
dincolo de frontierele sale, orice diformitate corporalå 52. Pl., Smp. 215-222.
çi respinge, deseori în sensul propriu al cuvîntului, Universalis.
în imaginea corpurilor „cu braÆe çi cu picioare drepte“ 51. P. Vidal-Naquet, s.v. Grèce: Civilisation, în Encyclopaedia
nårie de eliminat diferenÆele12. Ea nu se recunoaçte decît 1981.
parafraza pe Pierre Vidal-Naquet, cetatea este o maçi- 50. Annie Schnapp-Gourbeillon, Lions, héros, masques, Paris,
Trebuie deci så ajungem la concluzia cå, pentru a-l 49. Vezi supra, nota 36.
decît pe cel de a çoca prin singularitatea concepÆiilor sale. 48. Hes. fr. 181.
spune mai bine ceea ce toatå lumea gîndeçte, mai curînd 47. Suid. s.v. lykou dekas.
46. LSJ, s.v.
vorbeçte este Aristotel, care are întotdeauna geniul de a 45. J.-P. Vernant, op. cit.
cetatea idealå; aceasta cu atît mai mult cu cît cel care tisan en Grèce ancienne, Paris, 1975.
tenÆa unor limite foarte înguste pentru habeas corpus în 44. Françoise Frontisi-Ducroux, Dédale: mythologie de l’ar-
faÆå de sentimentul privat, trebuie så recunoaçtem exis- 43. M. Detienne çi J.-P. Vernant, loc. cit.
cronic de repulsie pentru aceastå suveranå indiferenÆå 42. Gernet, Anthropologie, p. 321.
(Pol. 1334 b 29-33). Chiar cenzurînd orice sentiment ana- 41. Vezi supra, n. 13.
çi cum un cuplu trebuie så aibå raporturi conjugale...“ 40. Ibid.
cupe în primul rînd de împreunåri çi så stabileascå cînd 39. A. Brelich, op. cit., p. 240-242.
copiilor så devinå excelente, acesta trebuie så se preo- 38. Hdt. 4, 161.
37. D.S. 8, 17.
torului så vegheze, de la începuturi, pentru ca trupurile HN 11, 185.
pe Aristotel: „În måsura în care Æine de datoria legisla- 36. Heracle: Ion Trag. fr. 30, Nauck2, p. 732; Aristomene: Plin.,
legitimå çi necesarå pentru binele comun. Så-l recitim 35. A. Brelich, op. cit., p. 249.
a corporalitåÆii cetåÆeanului este gînditå în general ca 34). Iphyklos: Pherecyd. fr. 33 Jac.; Apollod. 1, 101.
La modul ideal cel puÆin, aceastå luare în ståpînire 33. Gerioneu: Hes., Th. 287 çi urm.;
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
Acestea fiind spuse, trebuie så observåm, împreunå direct de doctrina pe care el o întemeiazå52.
cu Brelich, cå numårul de eroi care çchioapåtå este excep- Acest statut paradoxal al diformitåÆii fizice într-o
Æional, çi cå acest defect fizic – atît de råspîndit încît se civilizaÆie care respinge, deseori cu violenÆå, infirmitatea
substituie chiar în vocabular altor infirmitåÆi ale mem- çi corpul „marcat“, pe cît de stråin pe atît de straniu, este
brelor pînå devine semnul categoriei generale a infir- poate mai evident, mai uçor de decodat, atunci cînd este
mitåÆii – pare så joace çi în legendå un rol de echivalent vorba despre infirmitåÆi ale vederii; înzestrat, în loc de
general46. Este ca çi cum infirmitatea picioarelor ar fi vedere, cu o viziune mai profundå, mai adevåratå decît
semnul prin excelenÆå al bizareriei constitutive a eroului: jocul vizibil al aparenÆelor, orbul – fie cå este vorba despre
cålcîiul lui Ahile, aceastå diformitate aproape impercep- un poet ca Homer sau despre un profet ca Tiresias, fie cå
tibilå care îl separå pe fiul lui Peleu de muritorii de rînd, este orb din naçtere, fie cå a orbit pentru cå a våzut prea
care-l separå de asemenea pe fiul lui Thetis de nemu- mult – este creditat în mod explicit cu o capacitate de a
rirea pe care zeiÆa a încercat în zadar så i-o asigure... vedea esenÆele care lipseçte muritorilor de rînd53.
Existå çi alte infirmitåÆi care pun în evidenÆå violenÆa Faptul cå poeÆii çi prezicåtorii au acest semn comun
çi excesul personajului eroic, înrudindu-l cu lumea al viziunilor lor devine astfel logic. Ce se întîmplå înså cu
sålbaticå a naturii: cei doi fraÆi duçmani din povestea regii? Dacå Filip al Macedoniei çi-a pierdut efectiv ochiul
aticå, Lykos çi Aigeus (Lupul çi æapul)47, Arkas-ursul, fiul în luptå, aça cum s-a întîmplat çi cu Antigonos Chiorul,
ursoaicei Kallisto48, Tityos cel acoperit cu pår sau Aristo- poate cå nu este o simplå întîmplare cå porecla diado-
mene cel cu inima acoperitå de blanå49 exprimå, fiecare hului a reÆinut tocmai acest accident pentru a-l desemna,
în felul såu, legåturile lumii eroilor cu natura sålbaticå, dupå cum nu este întîmplåtor cå tradiÆia atribuie fiului
pe care nu ar fi putut så o înfrunte fårå aceastå compli- lui Filip cel Chior o privire în acelaçi timp celestå çi
citate neomeneascå50. Ca çi cum nimeni nu ar fi în stare nocturnå, care sugereazå cu certitudine douå perechi de
så înlocuiascå forÆa haoticå a naturii cu ordinea cetåÆii ce ochi, o dedublare a privirii care-i multiplicå forÆa54. Çi,
tocmai a fost întemeiatå fårå a participa el însuçi la dacå este aproape inevitabil så-i amintim, în legåturå cu
ambele în acelaçi timp: sfîçiat între aceste douå lumi, cea aceçti regi cu un singur ochi, pe råzboinicii chiori din
a naturii neîmblînzite çi cea a vieÆii ordonate de normå, tradiÆiile indo-europene, Cocles sau Wotan, a cåror pri-
eroul fondator exprimå chiar prin corpul såu dubla sa vire fascinantå de ciclop era evocatå de Dumézil55, nu
esenÆå, care-l situeazå deopotrivå în centrul çi în margi- trebuie oare så regåsim, în spatele cuplului constituit
nea cetåÆii. Nu este vorba despre o metaforå: heroa se aflå dintr-un tatå chior çi un fiu cu ochi ce nu se aseamånå,
cu adevårat fie în centrul cetåÆii, fie la porÆile sale51. çi vreo urmå a altor contraste, aça cum este, de exemplu,
Ca o punte între lumea sålbaticå çi cetatea pe care cel dintre vulnerabilitatea lui Ares çi invulnerabilitatea
o întemeiazå în drepturile sale, eroul-fondator este deci Athenei56? Pentru cå cea mai glorioaså dintre diformi-
frecvent marcat chiar în corporalitatea sa de o anomalie, tåÆile fizice ale lui Alexandru, acea oblicitate a capului çi
de o diformitate care semnificå în mod vizibil natura sa a privirii, devenitå celebrå prin arta lui Lisip, exprimå în
aparte çi dubla sa apartenenÆå – la un timp primordial felul såu complicitatea regelui cu o lume de sus, spre
pe care-l distruge, ca çi la un prezent ale cårui limite, de care privirea sa råmîne mereu întoarså. Confruntarea
cåtre el însuçi impuse, nu înceteazå så le depåçeascå. monoftalmiei lui Filip cu privirea dublå çi atît de pateticå
Ceea ce înseamnå, pînå la urmå, cå infirmitatea eroului a fiului såu aratå cå trupul råzboinicului vorbeçte deopo-
este semnul mutaÆiei ontologice la care el participå, tot trivå despre învålmåçeala oarbå çi despre privirea vizio-
aça cum în Banchetul, urîÆenia lui Socrate este legatå narå a comandantului victorios, cå el exprimå în acelaçi
184 185
183 186

care poate fi descifratå45. 7. Plu., Lyc. 14.


nicare viciatå între generaÆii) se asociazå dupå o sintaxå pp. 37-67.
(comunicare verbalå defectuoaså) çi uzurparea (comu- 6. Nicole Loraux, „Le lit, la guerre“, L’Homme 21 (1), 1980,
çchiopåtatul (comunicare viciatå în spaÆiu), bîlbîiala 5. P. Vidal-Naquet, Le chasseur noir2, Paris, 1983, p. 164.
pp. 617-625.
a stabilit coerenÆa acestei categorii de diformitåÆi în care
et historire sociale: le domaine grec“, RÉSEE 18, 1980,
cratå de Jean-Pierre Vernant infirmitåÆilor comunicårii Paris, 1975, pp. 46-49; cf. Zoe Petre, „Mentalités, idéologie
treazå urmele tuturor acestor paçi oblici. Analiza consa- 4. H.-I. Marrou, Histoire de l’éducation dans l’Antiquité, 17,
ai lui Dedal44, scurtåturile pe care umblå metis pås- 3. Plu., Lyc. 16.
ocolite, çi, de la mersul „de crab“ al Telchinilor la faux-pas 2. Hdt. 5, 92.
pentru a supune materia e nevoie de iscusinÆå çi de cåi eroice, vezi Loraux, Invention, pp. 389-395.
talurgiei çi abilitatea lor artizanalå supraomeneascå43: Despre continuitatea unei anumite imagini a corporalitåÆii
dintre mersul circular al fiinÆelor întemeietoare ale me- le corps divin“, Le Temps de la Reflexion 7, 1986, pp. 19-45.
Marcel Detienne a demonstrat cît de strîns este raportul imaginea eroului, vezi J.-P. Vernant, „Mortels et immortels:
theoeidos, asemenea zeilor; despre importanÆa corpului în
concretå çi un anumit tip de acÆiune eroicå çi de hybris?
pasaje din epopei, gåsindu-çi expresia în epitetul
rale, o logicå a raportului dintre o anumitå infirmitate 1. Idealul perfecÆiunii fizice este prezent în nenumårate
Existå oare un cod al acestor transgresiuni corpo-
sfideazå, în bine sau în råu, limitele omenescului. Note
semnul vizibil, uneori prevestitor, al acÆiunii sale care
siunea42. Diformitatea fiinÆei eroice nu este altceva decît titåÆii ei.
drept calitate esenÆialå nu perfecÆiunea, ci transgre- pîndå – aproape, dar niciodatå dincolo de hotarul iden-
corporalå çi frumuseÆea absolutå; eroii, dimpotrivå, au nea chipului ascuns al unei civilizaÆii care stå mereu la
încarneazå într-o manierå superlativå perfecÆiunea devianÆa reprezintå întotdeauna un semnificant, aseme-
altfel, semnificativ tocmai în acest context41 – sînt cei ce l descifråm, dar care dovedeçte cå diferenÆa, alteritatea,
cu excepÆia lui Hefaistos, al cårui çchiopåtat este, de ritåÆi ascunse, dupå un cod pe care trebuie desigur så-
Pentru cå eroul nu este un zeu diminuat: Olimpienii – InfirmitåÆilor vizibile le corespund întotdeauna singula-
cå-l reprezintå în cel mai înalt grad. nu are memorie în timp ce celålalt are prea multå58...
referå tocmai la personajele despre care s-ar putea crede care se va stinge cu cei doi nepoÆi ai såi, dintre care unul
idealul exprimat de kalokagathia printr-o tradiÆie care se fiu al Bacchiadei çchioape çi întemeietor al unui neam
orbi – o adevåratå curte a miracolelor pare så sfideze Labdakos çchiopul57; infirmitåÆile Battiazilor, Cypselos,
Battos38, androgini39, acoperiÆi cu pår40, çchiopi sau al lui Laios stîngaciul sau „deviantul“ çi nepot al lui
dinÆi36; eroi cocoçaÆi precum Myskellos37, bîlbîiÆi ca privirea dublå, dar çi OEdip cel cu picioarele umflate, fiu
eroi cu inima acoperitå cu blanå sau cu trei rînduri de råspund una alteia: Filip cel Chior çi Alexandru cel cu
tenÆi ori castraÆi34 sau, dimpotrivå, atinçi de priapism35, ales? – neamuri de transgresori ale cåror diformitåÆi îçi
Eroi acefali32, eroi dubli sau „siamezi“33, eroi impo- corp marcat de o infirmitate semnificativå, ci çi – ci mai
Minyas30 sau chiar pe Ulise31. am våzut, nu numai eroii solitari în singularitatea unui
chindel îi putem cita la fel de bine pe Tideu29, pe Încå cîteva cuvinte: legenda evocå deseori, aça cum
pentru a corobora acest personaj straniu al eroului-pri- nemurirea eroicå a triumfului råzboinic.
(pînå çi despre Heracle existå o asemenea tradiÆie28), dar timp moartea violentå care-l pîndeçte în fiece clipå çi

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

pedepseascå pe muritori prin naçteri monstruoase17 – çi 8. Tyrt. fr. 9; despre corpul rånit, vezi Nicole Loraux,
prejudecata tenace dupå care o diformitate a corpului Blessures de virilité. Les expériences de Tirésias, Paris,
este semnul vizibil al unei diformitåÆi globale a fiinÆei18. 1989, pp. 108-123.
9. Zoe Petre, op. cit.
O întreagå literaturå plinå de ironie grea çi de sar- 10. Ibid.
casme nemiloase atestå o ierarhie, în acelaçi timp poli- 11. J.J. Winkler, „Laying Down the Law: The Oversight of
ticå çi esteticå, care porneçte de la marginalul pocit çi Men’s Sexual Behaviour in Classical Athens“, în D.M.
infirm pentru a ajunge la kalos k’agathos, imaginea Halperin, J.J. Winkler çi Froma I. Zeitlin (ed.), Before
idealå a cetåÆeanului perfect. Existå, desigur, nuanÆe, Sexuality. The Construction of Erotic Experience in the
înfruntåri chiar: de la råzboinicul curajos al lui Archiloc Ancient Greek World, Princeton, 1990, pp. 171-210.
care nu aratå grozav, dar este cel mai bun dintre cetå- 12. Cf. P. Vidal-Naquet, „Eschyle, le passé et le présent“, în
Æeni19, la hippeis atenieni din comedia omonimå a lui J.-P. Vernant çi P. Vidal-Naquet, Mythe et tragédie en Grèce
Aristofan, care cer, drept råsplatå pentru curajul lor civic, ancienne, 2, Paris, 1986, p. 66.
îngåduinÆa concetåÆenilor faÆå de graÆia çi frumuseÆea 13. Pentru infirmitatea lui Tersit, vezi M.I. Finley, Le monde
d’Ulysse (trad. fr.), Paris, 1965, p. 113; despre Hefaistos,
lor excesivå20. Este evident cå a existat întotdeauna un idem, „Metals in the Ancient World“, Journal of the Royal
conflict între idealul aristocratic al frumuseÆii fizice çi Society for the Encouragement of Arts 98, nr. 5 170, sept.
imaginea cetåÆeanului de toatå nådejdea, brav çi viguros, 1970, pp. 597-606.
dar nu neapårat frumos; este la fel de evident, totuçi, cå 14. J.-P. Vernant, „Le tyran boiteux: d’OOEdipe à Périandre“,
acest conflict este superficial, çi cå el nu angajeazå esen- în idem çi P. Vidal Naquet, Mythe et tragédie en Grèce
Æialul imaginii de sine a cetåÆeanului, care se recunoaçte ancienne, 2, Paris, 1986, pp. 45-69.
la fel de bine în corpurile armonioase ale Parthenon-ului, 15. M. Detienne çi J.-P. Vernant, Les ruses de l’intelligence. La
cît çi în frumuseÆea abstractå pe care discursul funebru Métis des Grecs2, Paris, 1978, pp. 257-260 çi passim.
nu înceteazå så o atribuie eroilor civici21. 16. Vezi mai ales epigramele din Anthologia Graeca cu privire
Aceasta ne permite så înÆelegem mai bine impor- la infirmitåÆi.
17. Marie Delcourt, Stérilités mystérieuses et naissances malé-
tanÆa a ceea ce Angelo Brelich semnala ca fiind para-
fiques dans l’Antiquité Classique, Paris, 1938.
doxul prin excelenÆå al condiÆiei eroice22: aceste fiinÆe, 18. Pl., R. 7, 535 d.
despre care Aristotel putea spune cå sînt superioare 19. Archil. fr. D.
muritorilor atît kata physin, cît çi kata psychen23, aceste 20. Ar., Eq. 565-581.
fiinÆe care, în iconografia tîrzie, elenisticå çi romanå, çi 21. Loraux, Invention.
mai mult încå în imaginarul ulterior, sînt asimilate idea- 22. A. Brelich, Gli eroi greci, Roma, 1958, p. 225 çi urm.
lului de frumuseÆe clasicå çi sublimului – aceste fiinÆe 23. Arist., Pol. 1332 b.
sînt deseori prezentate de tradiÆia cea mai veche ca niçte 24. Lyc. 860.
monçtri. Creaturi a cåror violenÆå excesivå este pe må- 25. Hdt. 1, 68.
sura unor diformitåÆi fizice neliniçtitoare, chiar înspåi- 26. Paus. 5, 13, 5.
27. Plu., Thes. 36, 2.
mîntåtoare: gigantismul, pentru care exemplele abundå,
28. Vezi convingåtoarea demonstraÆie a lui A. Brelich, op. cit.,
de la Ahile24 çi de la Oreste25, la Pelops26 sau la Tezeu27, p. 235, interpretînd Paus. 8, 31, 3; 5, 7, 6 çi 5, 8, 3-4.
ca så nu le citåm decît pe cele mai celebre; dar çi opusul 29. Il. 5, 800; cf. Eust. 2, 511.
såu complementar, nanismul, pentru cå nu numai cå 30. Eust. loc. cit.
existå eroi pitici, dar se întîmplå chiar ca acelaçi per- 31. Lyc. 1244, cu comentariul lui Tzetzes ad. loc.
sonaj så fie cînd gigantic, cînd de o talie anormal de micå 32. Molos: D.S. 5, 79; Apollod. 3, 17; cf. Plu., def. or. 417 e.

182 187
205 196

reazå aceastå instrumentalizare a etosului hoplitic çi a întunericului çi luminii, apare ca victorioaså în pieså.
Or, epigrama B, dedicatå maratonomahilor, inaugu- pentru imperiu, exprimatå în ambiguitåÆile iniÆiale ale
la Atena. sager, nu råmîne nici o îndoialå cå alternativa fatalå
a fi pentru puterea politicå pe care o are nautikos ochlos peson (252)14. Chiar din primele versuri rostite de me-
cum este cel naval, instrument recunoscut çi raÆiune de perçilor doborîÆi çi nimiciÆi“, to Person d’anthos oichetai
så recunoaçtem ostilitatea faÆå de un råzboi „egalitar“, aça Iaonon gen ichetai persai thelon (178), sînt acum „floarea
discurs despre valoarea eticå a luptei, este destul de uçor centralå a piesei: cei „plecaÆi så devasteze Æinutul ionian“,
pretinde cå sînt lipsite de dezonoare“5. Dincolo de acest Aceastå råsturnare devine foarte evidentå în scena
naval care te învaÆå „så fugi cu acele fugi despre care se întuneric mai „transparent“ decît lumina.
denunÆa „ruçinea Salaminei“ çi imoralitatea unui råzboi viziuni mai reale decît aparenta realitate çi a unui
mult inferioarå4; în ce-l priveçte pe Platon, acesta va evocînd ideea unei råsturnåri a valorilor naturale, a unei
de navigaÆie“, çi care este contrarå autarhiei, i se va pårea (179), leagå în mod paradoxal întunericul de luminå,
mare, care „nu crede în aceste virtuÆi, ci doar în tehnicile nenaturalå între ele. Visul, mult prea evident, enarges
(peitharchia)“ luptåtorilor, în timp ce puterea (dynamis) pe dimpotrivå, ele evocå un fel de afinitate nenorocitå çi
perfectå de luptå (eutaxia), pe sophrosyne çi pe disciplina neterminat nu sugereazå o opoziÆie între noapte çi zi;
moçilor care întemeia „hegemonia terestrå pe ordinea despre chremata anandra, cît çi secvenÆa sacrificiului
În secolul al IV-lea, Isocrate va låuda politeia strå- premoniÆii ale sfîrçitului armatei persane; atît pasajul
çi luptåtorilor såi3. ambivalenÆa luminå/întuneric sugereazå întunecatele
minei çi „lupta stråmoçeascå“ hopliticå råzboiului naval a regatului persan. Chiar în tirada reginei (176-214),
începutul unei polemici care opunea Marathonul Sala- tului lui Dareios mai dåinuie din strålucirea ce se stinge
råzboi medic, Pierre Amandry data înainte de 465 zilei este fatalå pentru perçi çi doar întunericul mormîn-
primul text, epigrama A, era dedicat celui de-al doilea riul polychrysos, moarte çi disoluÆia în neant. Lumina
aceasta, glorifica victoria de la Marathon, în timp ce completå a atributelor, subliniind afinitatea dintre impe-
sprezece ani dupå prima, çi într-un spirit de rivalitate cu începînd de la acest punct, poetul realizeazå o inversare
aråtînd cå doar a doua epigramå, gravatå cam la cinci- ar corespunde aparent antitezei Persia-Atena. Dar,
manierå foarte caracteristicå amintirile despre victorie: gint – întuneric – lume subpåmînteanå – moarte; acestea
anul 1960, propaganda cimonianå, care utiliza într-o zi – påmîntesc – viaÆå unor antonime echivalente ca ar-
Marathon“, Pierre Amandry a evocat, într-un articol din la schemå iniÆialå tradiÆionalå care opune aur – luminå –
Într-adevår, în legåturå cu epigramele numite „de la Tragedia lui Eschil se dezvoltå, açadar, pornind de
de dupå råzboi. porÆile cåtre „lumea de dincolo“, cåtre lumea morÆilor.
a acestor divergenÆe cu conflictele politice ale perioadei vest, acolo unde geografia miticå situeazå una dintre
bile ale discursului istoric, precum çi punerea în relaÆie de argint çi localizeazå Atena la marginea Æinutului de
telor epigrafice focalizarea atenÆiei asupra acestor varia- çi în textul lui Eschil, atunci cînd evocå thesauros chthonos
leaçi victorii. De fapt, datoråm interpretårii documen- neant13. O sugestie hypochtonianå este detectabilå înså
comemorat nu are întotdeauna aceiaçi eroi çi nici ace- descendenÆi, demoni ai lumii subpåmîntene, vor pieri în
Æitå de o interpretare unitarå a evenimentelor: råzboiul cu vîrsta de argint a unei regalitåÆi excesive ai cårei
Unanimitate, desigur – dar care nu este totuçi înso- tori ai dreptåÆii; aceastå epocå de aur este contrastatå
legendar al Atenei. oamenii såi se transformå în daimoni epichthonioi, påzi-
lentul contemporan al ispråvilor eroice din trecutul al vîrstelor, aurul reprezintå o epocå de regalitate dreaptå;

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

despre solidaritate, fie cå este vorba despre ceremoniile O examinare atentå a acestor antiteze epuizeazå în
comemorative amintite deja, fie despre efigiile monetare fapt cele trei funcÆii fundamentale din ideologia tradi-
ale Atenei15, care evocå miturile måslinului sacru, mate- Æionalå a societåÆilor indo-europene, anume suvera-
rializare a ceea ce Platon numea naçterea „egalå“ a cetå- nitate, råzboi çi abundenÆå7; utilizarea acestei scheme
Æenilor, råsåriÆi, precum arborele sacru al Athenei, din antitetice sugereazå o opoziÆie constantå çi absolutå
însuçi påmîntul cetåÆii lor; isogonoi, deci isonomoi, încheie între greci çi perçi.
pseudo-discursul patriotic din dialogul Menexenos16. Pornind de aici, ne-am putea întreba dacå nu cumva
Acelaçi måslin, renåscînd miraculos din cenuça Acro- fiecare dintre atributele perçilor nu este doar jumåtatea
polei în ziua imediat urmåtoare incendierii cetåÆii17, unui binom, în care grecilor så le revinå opusul comple-
anunÆase, ca un simbol al vitalitåÆii unei cetåÆi solidare, mentar al calitåÆii relevate în descripÆia adversarului.
victoria de la Salamina. O analizå statisticå a cuvintelor care desemneazå
Epigrama A omagiazå acea arete råzboinicå a luptå- metale preÆioase în tragediile lui Eschil aratå cå Perçii
torilor de la Salamina evocînd imaginea unei victorii cu- este de departe pe primul loc8. Chiar de la începutul piesei,
cerite, printr-un efort unic, pe påmînt çi pe mare; astfel corul descrie palatele de aur, polychrysoi edranoi, ale
înfåÆiçatå, victoria de Salamina cere ca onoarea de a fi regilor (3), alaiul polychrysos al prinÆilor persani (9),
salvat Atena çi întreaga Grecie så aparÆinå atît coråbiilor, Sardes45 çi Babilon (53) – cetåÆile de aur; Xerxes însuçi,
vlåstarul de aur, chrysogonos, descendent din Perseu,
cît çi falangelor. Astfel, epigrama råspunde direct între-
cel care se nåscuse din ploaia de aur a lui Zeus (79 çi
bårilor ridicate de dezvoltarea flotei. Pentru cå mi se pare
urm.), este încarnarea divinå a acestui metal preÆios.
evident cå extinderea privilegiului råzboinic la cetåÆenii Aça cum bine se çtie, aurul persan este o temå care
care nu au nici censul, nici statutul hoplitic, nu a pus apare atît de frecvent în tradiÆia greacå încît ne simÆim
numai probleme politice – sau, mai curînd, cå proble- aproape constrînçi så-l evocåm ca pe un simbol al
mele nu s-au pus imediat ca probleme pur politice. puterii Marelui Rege. Dacå ne-am reaminti fie çi numai
A doua zi dupå Salamina, luptåtorii flotei, acum munÆii de aur pe care Aristofan îi evocå atît de ireve-
råzboinici în sensul deplin al cuvîntului, nu au reven- renÆios în Acharnienii såi9, am realiza cu uçurinÆå cå
dicat direct o cotå mai bunå de participare la viaÆa poli- aurul persan a fost o temå folcloricå pentru multå vreme
ticå, ci mai întîi recunoaçterea valorii lor råzboinice çi çi cå nu putea lipsi dintre atributele ahemenide10. Fårå
civice. Epigrama A le acordå din plin arete çi kleos, çi a-çi pierde deloc valoarea simbolicå çi ornamentalå,
se înscrie astfel într-o dezbatere al cårei rezultat va fi, epitetul polychrysos çi motivul aurului persan intrå
pînå la urmå, politic, dar care angajeazå, într-o manierå într-o serie complexå de imagini coerente, care-i evocå
de o complexitate diferitå, ansamblul reprezentårilor pe duçmanii grecilor.
privind cetatea. Cel mai apropiat corelat al temei aurului este motivul
Un izvor care susÆine, dupå pårerea mea, aceastå mulÆimii monstruoase a imperiului: polychrysos çi polyan-
interpretare a epigramei A este textul, practic contem- dros (33, 73) aratå ca douå faÆete ale aceleiaçi abundenÆe
poran, al Perçilor lui Eschil. excesive. Armata persanå cu armura de aur, magnificå
S-a încercat så se punå tragedia lui Eschil în legåturå çi ameninÆåtoare, este un dragon polycheir (82). Însåçi
cu evenimentele politice ale Atenei victorioase, în special puterea regalå este identificatå cu aurul: corul, ca çi Atossa,
cu conflictul dintre politica lui Temistocle çi agresivitatea subliniazå legåtura reciprocå çi indestructibilå dintre
„cimonienilor“; pornindu-se, mai ales, de la rolul çters al metalul preÆios çi monarhia perseidå11. Apårînd în mod
victoriei de la Marathon în înlånÆuirea episoadelor dramei, repetat ca un atribut distinct al fiecåreia dintre cele trei

208 193
195 206

complementarå aur-argint existå efectiv. În mitul hesiodic tradiÆionale.


çi antiteze comun pentru gîndirea miticå, în care opoziÆia mult cu o versiune foarte restrictivå a unei isonomii
lizînd imperiul, era circumscris unui sistem de asocieri orgoliu nobiliar – çi care, oricum, se acomodeazå cel
cum am încercat så dovedesc pînå acum, aurul, simbo- ciudat aliaj cu o ideologie paritarå çi cu cel mai pur
Æionale ale perechii de metale preÆioase, aur çi argint; aça kouros-ului eroic çi eroizat, o patrios politeia într-un
Laurion. Totuçi, nu trebuie så uitåm conotaÆiile tradi- exaltarea virtuÆilor hoplitice cît çi idealul aristocratic al
depinsese într-o måsurå covîrçitoare de argintul de la imaginea stilizatå a unui Marathon exemplar suscitå atît
atunci cînd era vorba despre lauda unei victorii care „mitologiei politice“ într-o aceeaçi miçcare în care
atît Eschil cît çi auditoriul såu erau familiari, mai ales identificårilor reuneçte aceste teme fundamentale ale
vorba de perçi; în plus, ea reamintea o realitate cu care în care este decoratå Stoa Poikile10. Jocul paralel al
imperativ, tot aça cum era evocarea aurului cînd era „tezeomania“9 anilor 470-460, dupå cum sugereazå felul
Evident, menÆionarea argintului atenian era un topos purå8 alcåtuieçte, într-o anumitå måsurå, un diptic cu
izvor de argint, argyron pegen, un thesauros chtonos (238). teme. Comemorarea acestei båtålii hoplitice în stare
(235 çi urm.) în timp ce toatå bogåÆia sa constå dintr-un trebuie explicatå prin implicaÆiile politice ale acestei
cå ea are o armatå puternicå – chiar dacå nu pletoricå – insistenÆa propagandei pe tema victoriei de la Marathon
mathon (232), tocmai acolo unde apune prinÆul Helios, çi la Eurimedon pe aceea de a fi fiul eroului din 490,
de Far West, tele pros dysmais anaktos Heliou phthinas- decît o modalitate de a adåuga la gloria învingåtorului de
Din råspunsurile corului aflåm cå Atena se aflå într-un fel Mai mult decît o revançå în numele lui Miltiade çi
numit „cimonian“.
menÆionarea recurentå a cetåÆii-stat protejate de Pallas).
capitol din istoria Atenei care ar putea foarte bine så fie
doriene“ de la Plateea este o evocare mult mai palidå decît
la Marathon – la fel, de altfel, ca çi cel al întregului
råzboiului era cucerirea Atenei, în timp ce imaginea „låncii
Astfel trebuie înÆeles spiritul celei de-a doua epigrame de
atenieni (Eschil ne spune textual în acest pasaj cå scopul deplinå, politicå çi råzboinicå, a tuturor cetåÆenilor.
desemneazå pentru prima oarå pe duçmanii imperiului, pe puÆin unul de a nu fi democrat, çi de a refuza egalitatea
în acest punct al discursului dramatic, stichomythia îi dacå nu un mod de a fi de-a dreptul anti-democrat, cel
Este foarte semnificativ, dupå pårerea mea, cå tocmai epoca lui Cimon, dupå cum va fi çi în vremea lui Platon,
greceçti12. exaltarea Marathon-ului în dauna Salaminei este în
pentru configuraÆia organizårii logice din miturile ani de dupå råzboi, o temå de propagandå politicå:
ale lui Vernant çi Detienne, le-au aråtat a fi caracteristice båtåliei de la Marathon, çi face din ea, chiar din primii
de corespondenÆe pe care mai multe studii, în special cele menoi, dominå elogiile çi chiar relatårile istorice7 ale
moarte. Putem recunoaçte în aceastå structurå o schemå a idealului unei republici dominate de hopla parecho-
fruntate cu întuneric – noapte – lume subpåmînteanå – cimonianå. Aceastå primå versiune, deja conservatoare,
luminå – zi – evenimente la lumina zilei – viaÆå sînt con- acesta, privilegiu politic – este justificat în ideologia
repetat într-o opoziÆie complementarå: atribute ca aur – hopliÆi-proprietari, al cåror privilegiu militar – çi, prin
mite astfel identificarea a douå serii de noÆiuni care apar soldaÆilor-cetåÆeni çi a unui råzboi rezervat unei elite de
O analizå a primelor 225 de versuri ale tragediei per- Platon, contureazå imaginea idealå a unei polis a
skotoi (221-223). sînt chiar cele care, de la Tirteu6 la Isocrate sau la
pe cele rele în întunericul lumii subpåmîntene, gaiai... båtaie impecabilå, apårarea eroicå a citadelei (astu) –
phaos – doar evenimente favorabile, esthla, çi så le påstreze glorificå – inima neînduplecatå, coeziunea çi ordinea de
roage pe Darius så aducå la lumina zilei – ges enerthen es modelului såu, båtålia din 490; virtuÆile pe care ea le

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

funcÆii fundamentale – suveranitate, råzboi çi bogåÆie –, Dar la ce anume este opus exemplul Marathonului?
aurul este esenÆa imperiului ahemenid, simbolul însuçi al Victoriile din 480 çi din anii urmåtori au dus, în fapt, la
puterii persane. Faptul cå la sfîrçitul piesei maiestuoasa întîietatea råzboiului naval faÆå de lupta terestrå; am
umbrå a lui Dareios oferå ultima imagine a splendorii putea oare, totuçi, så ne gîndim cå acest primat a fost
imperiale a aurului strålucind în tiara regalå – basileion proclamat chiar în acea vreme, çi cå, înainte de ideali-
tieras phalaron piphauskon (661) este expresia exactå a zarea Marathonului, victoria de la Salamina a fost izolatå
catastrofalei înfrîngeri suferite de cåtre perçi. pentru a se face din ea o luptå navalå exemplarå? Dacå
Caracterul preponderent vizual al imaginilor evocate examinåm îndeaproape epigrama A, nu s-ar spune; aça
în parodos (cf. 22, phoberoi men idein; 48, phoberan cum bine au observat atît Amandry, cît çi Hammond çi
opsin) conferå în mod implicit epitetului polychrysos çi alÆii11, aceastå epigramå glorificå în bloc al doilea råzboi
termenilor înrudiÆi cu el o valoare similarå: strålucirea çi medic – „luptåtorii care, pe jos, dar çi pe coråbiile iuÆi,
luminozitatea metalului preÆios sînt cele mai frapante pezoi te kai okyporon epi neon, au împiedicat întreaga
elemente ale acestei descrieri. Dînd glas anxietåÆilor sale Grecie så vadå ziua servituÆii“12.
într-un discurs foarte elaborat, regina rezumå tema bogå- Aceastå unitate a luptei pe påmînt çi mare este
Æiei luminoase atunci cînd spune cå un om fårå avere nu într-adevår un fapt real al råzboiului – dar este ea oare
stråluceçte, lampein, niciodatå pe måsura puterii sale numai atît? În ce må priveçte, cred cå spiritul în care a
(165-169). Pe de altå parte, contrastul dintre armata fost compuså epigrama A nu este atît de neutru pe cît
înzåuatå în aur, palatele polychrysoi çi „gîndurile negre“, pare, çi cå ea indicå tot o intenÆie polemicå: arete çi kleos,
despre care vorbeçte primul vers al textului, sînt acor-
melagiton phren, care-i tulburå pe båtrînii phylakes (144
date în mod egal tuturor råzboinicilor cetåÆii, atît hopli-
çi urm.) accentueazå valoarea vizualå a epitetelor derivate
Æilor care au luptat pezoi, cît çi luptåtorilor de pe corå-
din chrysos. biile iuÆi. Cred cå acestei imagini a råzboiului solidar çi
Avem, astfel, o primå secvenÆå de opoziÆii comple- a unei victorii care dovedeçte vitejia tuturor cetåÆenilor i
mentare dintre aur ca echivalent al luminii çi epitete ca se va opune, cîÆiva ani mai tîrziu, versiunea cimonianå
întunecat, mohorît; intrarea reginei în scenå, întîmpinatå çi restrictivå a unui råzboi – çi a unei cetåÆi – unde doar
de cor cu cuvintele: „luminå asemenea celei care se adevåraÆii cetåÆeni-soldaÆi, hopliÆii, deÆin în cel mai înalt
revarså din ochii zeilor“ (150 çi urm.: theon ison ophtal- grad o arete råzboinicå çi civicå.
mois phaos), rezumå schema parodos-ului în termenii Tema cetåÆii ateniene solidare în faÆa råzboiului este,
såi complementari: corul începe prin a vorbi despre trebuie så o recunoaçtem, dominantå în mårturiile pri-
palatele de aur çi prin a descrie zilele tulburi care au vind conflictul din 480; unanimitåÆii legendare a refuzu-
trecut de la începutul expediÆiei, în timp ce regina însåçi lui de a se supune – care ar fi dus, se spune, la lapidarea
reaminteçte chryseostolmoi domoi (159) povestind despre celui care propunea acceptarea dominaÆiei persane – îi
temerile ei nocturne din cursul aceluiaçi interval de timp – corespunde rechemarea tuturor ostracizaÆilor în cetatea
pollois men aiei nykterois oneirasin/xyneim’ (176-178). ameninÆatå. Aceste mårturii de concordie în faÆa peri-
Prevestirile de råu augur ale visului ei nocturn çi ale colului cu care patria se confrunta – atît de frecvent
sacrificiului fårå succes fac corul så încerce parcå så evocate, çi pe bunå dreptate, în secolul al IV-lea13 – se
corecteze evenimente în curs de desfåçurare çi så deose- contureazå deja în relatarea preliminariilor råzboiului de
beascå ceea ce este diurn çi pozitiv de lumea nefastå a cåtre Herodot14.
întunericului çi a nopÆii. Corul o sfåtuieçte pe Atossa så De altfel, o parte foarte importantå din imageria
apeleze mai întîi la zei, apoi la påmînt çi la morÆi, çi så-l civicå folositå de cetate imediat dupå råzboi vorbeçte

194 207
197 204
negative ale vîrstei de argint. fondårii Atenei, este cea a råzboaielor medice, echiva-
urm.)17, çi la rîndul såu, aurul persan capåtå atributele ale cetåÆenilor; a doua temå obligatorie, dupå miturile
torul suveranitåÆii, devine Zeus Barys Euthynos (827 çi în jurul unei duble evocåri a virtuÆilor trecute çi prezente
ponsabil, ouch hypeuthynos (213); Zeus Basileus, protec- funebre din ceremoniile funerare private, se organizeazå
vîrsta de argint, Xerxes îçi exercitå puterea în mod ires- prin cuvîntul public, çi replica explicitå a gesticulaÆiei
rea unei reflecÆii cu privire la cauze. Asemenea regilor din funebru, punctul central al acestui patrios nomos inovat
mai exact re-elaborarea lor în tragedie, capåtå astfel valoa- taphia, pune în joc toate simbolurile ateniene2. Discursul
imperiului. Utilizarea specificå a schemelor tradiÆionale, tradiÆia eroizantå a jocurilor funerare, o ceremonie, epi-
narhiei Ahemenizilor au dus, dupå Eschil, la cåderea formare a victoriei în mit civic; reluînd pe seama cetåÆii
ranitåÆii drepte; dimpotrivå, lipsa de dike çi excesele mo- medice1, exemplificå în cel mai înalt grad aceastå trans-
nianå a dinastiei regale de aur reprezenta corolarul suve- pe cîmpul de luptå, imediat dupå sfîrçitul råzboaielor
mitul hesiodic al vîrstelor, persistenÆa luminoaså, epichto- Instituirea funeraliilor publice pentru luptåtorii morÆi
lor opuså çi complementarå întuneric-noapte-moarte. În epopeii.
inversarea imaginilor din seria aur-luminå-viaÆå în seria unanimitåÆii care amplificå prezentul la dimensiunile
Catastrofa armatei persane este astfel redatå prin fårå încetare istoria recentå a cetåÆii, sînt dovezi ale
sale sclipitoare de çofran (658-662). monumente, discursuri çi ceremonii, care comemoreazå
toma marelui rege purtîndu-çi tiara de aur çi sandalele tårile acestei valorizåri ideale a victoriei se înmulÆesc:
scînteietor, ampelou...ganos (615)16 sînt asociate cu fan- Mai ales la Atena, çi din raÆiuni evidente, manifes-
citor, leukon...gala (615), de miere, pamphaes, çi de vin elenitåÆii.
phos (630), spiritul lui Dareios: libaÆii de lapte alb, strålu- greceçti, cît çi cel mai durabil dintre miturile politice ale
pe zei, ci cheamå din adîncuri, la luminå, enerthen...ek din aceste råzboaie atît un moment crucial al istoriei
ce a aflat proporÆiile catastrofei, regina nu-i mai invocå måsurå, ordinea realului çi cea a imaginarului au fåcut
tului çi morÆilor, choas gei kai phthitois (215-220). Dupå conferit repede faptelor o aurå simbolicå; în egalå
de prostropais hiknoumene, apoi så ofere libaÆii påmîn- Amazonomahie, çi triumful libertåÆii asupra sclaviei au
o îndeamnå pe reginå så-i implore mai întîi pe zei, theous lancea elenå, victoria obÆinutå de polis în aceastå nouå
aceea a trecutului çi a morÆii. La începutul tragediei corul politic; înfruntarea emblematicå dintre arcul persan çi
solar al aurului. Singura luminå care mai licåreçte este conçtiinÆa grecilor un simplu eveniment militar sau
fiecare datå înfrîngerea armatei sclipitoare çi a imperiului medice nu au fost niciodatå – sau au fost prea puÆin – în
aparent salutarå, a nopÆii, doar pentru a anunÆa de UPÅ cum se çtie de multå vreme, råzboaiele D
apele Strymon-ului (504), contrasteazå cu întunecimea,
(386) çi discul sclipitor, lampros, al soarelui care aprinde
Salamina15, telegarii luminoçi ai zilei, leukopolos hemera
explozia de luminå atunci cînd soarele s-a urcat pe cer la
brusc cå ziua çi lumina se dovediserå fatale pentru perçi:
necoaså, nyktos melanchimou“ (299-301). Dar realizåm
ziua strålucitoare, leukon hemar, dupå o noapte întu-
spui aduce o mare luminå, phaos mega, în casa mea, çi
mina, zei kai blepei phaos, regina exclamå: „ceea ce-mi
de la Marathon*
Aflînd de la mesager cå Xerxes este viu çi vede lu- Eschil, Salamina çi epigramele
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
generale ale universului politic al cetåÆii çi de elaborarea valorilor în opusul lor complementar. Dar el reorganizeazå
conceptelor fundamentale ale ideologiei politice ateniene întreaga ierarhie a noÆiunilor tradiÆionale, fåcînd astfel din
în decada care a urmat celui de-al doilea råzboi medic. Un cetatea isonomicå piatra unghiularå a întregului sistem27.
prim element ce meritå så fie remarcat este, dupå pårerea Evident, nu aç merge atît de departe încît så spun cå el a
mea, explicarea politicå a victoriei atenienilor asupra per- reconsiderat în mod deliberat un sistem de referinÆå, pe
çilor: cetatea liberå, isonomicå, s-a dovedit a fi depozitara care poate cå nici nu l-ar fi putut percepe ca atare; dar
dreptåÆii, deci a suveranitåÆii autentice çi triumfåtoare, în mecanismul pe care el efectiv îl foloseçte pentru a-çi con-
timp ce hybris, pedepsitå de zei, reprezenta dorinÆa lui strui tragedia, afinitåÆile çi contrastele pe care le utilizeazå
Xerxes de a „înjuga“ cetatea, prin definiÆie liberå; supu- pentru a exprima a sa Perserdämmerung, decåderea impe-
nerea mårii cu un „jug de vase“ nu este altceva decît ima- riului de aur ahemenid înfrînt de fapta colectivå a cetåÆii,
ginea concretå, hiperbolicå, a jugului sclaviei cu care råmîn semnificative pentru modul în care percepea el uni-
Imperiul Persan îi ameninÆa pe greci22. Chiar termenii în versul çi valorile politice. Eschil este un martor-cheie
care problema este puså de cåtre Eschil dovedesc rever- pentru dimensiunile pe care reevaluarea criticå a catego-
sibilitatea acestui raÆionament: dacå cetatea guvernatå în riilor mentale arhaice confruntate cu gama inovatoare de
sistemul bazat pe isonomia meritå victoria, victoria, la probleme puse de cetatea democraticå le atinge în çi prin
rîndul ei, consacrå excelenÆa çi dreptatea în polis. Echi- tragedie.
valenÆa dike-polis este ratificatå de cåtre zei prin suprema
sancÆiune, cea a råzboiului victorios. Identitatea acestor
concluzii cu judecata lui Herodot asupra relaÆiei dintre Note
isegoria çi victoriile militare ateniene23 – çi prioritatea lor – 1. P. Amandry, „Sur les épigrammes de Marathon“, în
mi se par foarte sugestive. Festschrift K. Schuchardt, Baden-Baden, 1960, p. 4 çi
Un al doilea aspect ar fi calitåÆile distinctive ale cetåÆii urm.; P. Vidal-Naquet, „Une énigme à Delphes. À propos
victorioase: aça cum sînt ele accentuate de cåtre Eschil, de la base de Marathon (Pausanias X, 10, 1-2)“, RH 287
ele se înscriu perfect în dezbaterea politicå atenianå din (4), 1967, p. 281 çi urm.; Nicole Loraux, „Marathon ou
anii 478-46024; aça cum doulosyne este o stare l’histoire idéologique“, REA 75 (1-2), 1973, p. 13 çi urm.
caracteristicå sub un monarh ouch hypeuthynos, 2. Jacqueline de Romilly, La tragédie grecque, Paris, 1970,
eleutheria îçi are corelatul politic obligatoriu în euthynia, pp. 55-58. Ea scria: „Avec les Perses on aurait dû avoir,
responsabilitatea politicå. Euthynia este înså çi un normalement, une pièce de circonstance ou, comme on
termen-cheie în confruntarea dintre gruparea lui Efialte dirait aujourd’hui, une pièce engagée. Or, ce que nous
çi cimonieni25. Chiar çi alternativa glorie indivi- avons est tout le contraire“ (p. 55). Ideea centralå a stu-
diului meu este cå în Perçii avem o „pièce engagée“ (chiar
dualå–glorie colectivå are o rezonanÆå specificå acelei
dacå ea nu este o „pièce de circonstance“).
epoci: tocmai în acei ani, se va povesti mai tîrziu, Cimon 3. Cf. tratarea acestei probleme de cåtre O. Hiltbrunner,
primise dreptul de a comemora victoriile sale tracice, cu Wiederholungs-und Motivtechnik bei Aischylos, Berna,
condiÆia, scrie Eschine, ca „el så nu graveze numele såu 1950, pp. 41-49.
sau cele ale altor strategi pe piatrå, ci så facå epigrama 4. În Mahabharata, arcul este acela care semnificå kosmos-
ca çi cum ar fi aparÆinut întregului demos“26. ul unei armate organizate: cf. G. Dumézil, Mythe et épopée,
Punctul de plecare al imaginilor lui Eschil este 1, Paris, 1968, p. 64, cu comentariul scurt dar interesant
sistemul tradiÆional de reprezentåri, comun în gîndirea al lui J. Le Goff çi P. Vidal-Naquet, „Lévi-Strauss en
miticå, çi poetul opereazå chiar cu instrumentele Brocéliande. Esquisse pour une analyse d’un roman
caracteristice pentru logica arhaicå, anume inversarea courtois“, în R. Bellour çi Cathérine Clément (ed.), Claude
200 201
198
deschide çi închide tragedia21. Acest „catalog persan“ îçi
Hystaichmas, Pelagon, Agdabatas, Lilaios çi mulÆi alÆii,
iluçtri çefi persani: Pharandakos çi Susas, Artembares çi
În Perçii, o lungå çi sonorå înçiruire de nume ale unor
nonymoi, nenumiÆi çi necunoscuÆi de cåtre urmaçi20.
nauÆii lui Apollonios din Rhodos se tem så nu moarå
o nemurire veçnicå, este opuså uitårii anonime – argo-
a eroilor cîntaÆi de cåtre poet, ale cåror nume au parte de
în Æinuturile subpåmîntene ale morÆii. Gloria individualå
apare sub forma anonimatului çi a dispariÆiei complete
asociatå cu temele aurului çi luminii, în timp ce uitarea
memoria glorioaså este echivalentul nemuririi, constant
are corespondentul în perechea amintire/uitare, în care
tradiÆional de reprezentåri, antinomia viaÆå/moarte îçi
O ultimå sugestie în aceastå direcÆie: în sistemul
este implicit atribuitå argintului atenian.
ale vîrstei de argint, întreaga valoare a suveranitåÆii drepte
dacå aurul persan este înzestrat cu toate valorile negative
transformarea inversatå a aurului în argint este completå:
direct în stadiul larvar de demoni hypochthonioi19. Astfel
brusc senili la pubertate (hebe), sortiÆi apoi så treacå
timp de un lung secol ca paides nepioi pentru a deveni
care ne spune cum oamenii vîrstei de argint vegetau
copilårie iresponsabilå/senilitate se gåseçte la Hesiod,
nesåbuirii copilåreçti a lui Xerxes18. Aceeaçi pereche:
sfîrçitul ei, båtrîni epuizaÆi care deplîng consecinÆele
gédie, p. 135 çi urm.
d’Eschyle“, acum în Vernant/Vidal-Naquet, Mythe et tra- derau ardoarea juvenilå a lui Xerxes, devin acum, la
Naquet în al såu „Chasse et sacrifice dans l’Orestie începutul piesei, påreau så fie båtrîni înÆelepÆi care mo-
27. La aceeaçi concluzie a ajuns, pentru Orestia, Pierre Vidal- vîrsta neputinÆei çi de lipsa de autoritate. Cei care, la
„The Eion Epigram“, CR 1948, pp. 5-7. au o viaÆå prea lungå, makrobiotos aion (263 çi urm.), de
26. Aeschin. 3, 183-185; cf. Plu., Cim. 7, 4-7. Vezi A. W. Gomme, monarhii abuzive çi ai unor palate fårå rege, se plîng cå
Athènes“, St.Cl. 11, 1969, p. 41. drepte. Båtrînii nobili persani, phylakes (1; 444) ai unei
concernant le développement de la pensée démocratique à tonieni ai vîrstei de aur erau phylakes ai regalitåÆii
25. Vezi Arist., Ath. 25; cf. Zoe Petre, „Quelques problèmes Conform aceleiaçi tradiÆii hesiodice, demonii epich-
24. Vezi nota 1.
ale aurului çi ale adevåratei basileia.
23. Hdt. 5, 78.
22. O. Hiltbrunner, op. cit., p. 44. conferind argintului atenian virtuÆile perene çi pozitive
Ingram, op. cit., p. 40. care este esenÆa cetåÆii-stat, este sancÆionat de victorie,
Aeschylus“, SO 45, 1970, pp. 5-23 çi R.P. Winnington- este egal cu dike. Însuçi tipul de suveranitate fårå sclavie,
21. Cf. E.B. Holtsmark, „Ring-composition and the Persae of Pe de altå parte, refuzul de a te supune dominaÆiei
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
Lévi-Strauss. Textes de et sur Claude Lévi-Strauss, Paris, are corespondent în tabåra greacå numai în nume de zei,
1979, p. 275. de båtålii çi de cetåÆi; victoria grecilor este o realizare
5. P. Vidal-Naquet, „Le chasseur noir et l’origine de l’éphébie perfect anonimå çi colectivå. Enumerarea solemnå a
athénienne“, Annales (ESC) 23, 1968, p. 103 çi urm.; idem, prinÆilor persani nu este decît o listå de umbre, în timp
„La tradition de l’hoplite athénien“, în Vernant (ed.), ce lauda poetului conferå nemurire realå Atenei, Sala-
Guerre, pp. 164-166. minei çi faptei comune a cetåÆenilor lor.
6. O. Hiltbrunner, op. cit., p. 42 çi urm. Astfel, din tragedie apare o imagine en creux a cetåÆii-
7. Sper cå am argumentat acest punct de vedere într-o notå:
stat greceçti victorioase, înzestratå cu toate atributele
„Sur un schéma trifonctionnel dans les «Perses» d’Eschyle“,
RRH 18(2), 1979, pp. 353-358.
pozitive care, aparent, ar putea aparÆine Imperiului Persan:
8. P.G. Maxwell-Stuart, „Gilded Euripides“, PP 26, 1971, p. 5 adevåratå bogåÆie, eroism matur opus atît nemåsurii,
çi urm., care subliniazå „abuzul“ intenÆionat de referiri la hybris, infantile a lui Xerxes, cît çi decrepitudinii con-
aur în Perçii (p. 7). silierilor såi, autoritate çi eroism colectiv întemeiate pe
9. Ar., Ach. 81 çi urm. euthynia çi pe libertate. În contrast cu ireversibila curgere
10. Cf. çi epigrama Diehl, 2, 88 a. a timpului care copleçeçte înfrîngerea perçilor, fapta
11. O. Hiltbrunner, op. cit., p. 43 çi urm. atenienilor existå doar într-un timp ideal çi incoruptibil,
12. J.-P. Vernant, „Le mythe hésiodique des races. Essai acea zi unicå, mia hemera (431), a victoriei. Formå nece-
d’analyse structurale“, în Vernant, Mythe et pensée, sarå a voinÆei lui Zeus Basileus, lipsitå de orice determinare
pp. 27-29; Detienne, Maîtres, pp. 21-27; 71-73; 134-135. contingentå, victoria greacå apare ca o expresie esenÆialå
Cf. çi L. Gernet, „La notion mythique de la valeur en contrastatå cu imaginea multiformå çi perisabilå a puterii
Grèce“, în Gernet, Anthropologie, pp. 119-125 çi „La cité persane. În opoziÆie cu armata aflatå în marçul ei înspåi-
future et le pays des morts“, ibidem, pp. 139-152. mîntåtor cåtre dezastru, fapta helenicå iese din domeniul
13. Hes., Op. 118-123; cf. Pi., O. 1, 1 çi urm.; Pl., R. 413. devenirii çi råmîne turnatå în tiparul etern al victoriei.
14. O. Hiltbrunner, op. cit., p. 49. În ciuda tuturor aparenÆelor, cercetarea mea nu a
15. Cf. çi argumentele mele din RRH 17(2), 1978, p. 329 çi fost construitå ca o investigaÆie în istoria literarå, ci ca o
urm. reconstruire a unei imagini a cetåÆii çi a unei proto-
16. Pentru conotaÆiile strålucitoare ale lui ganos vezi E., Ba.
reflecÆii politice, ca så spun aça, în teatrul lui Eschil.
261; 283 çi H. Jeanmaire, Dionysos. Recherches sur le culte
Cred cå aceastå abordare a fost impuså de natura
de Bacchos, Paris, 1950, p. 27 çi urm.
17. Vezi importantele concluzii ale articolului lui R.P.
particularå çi de limbajul specific al tragediei, a cåror
Winnington-Ingram, „Zeus in the Persae“, JHS 93, 1973, semnificaÆie pentru evoluÆia gîndirii asupra cetåÆii – çi
pp. 210-219; argumentele autorului nu evidenÆiazå relaÆia asupra antonimelor sale – nu poate fi înÆeleaså din cîteva
dintre iresponsabilitatea monarhiei lui Xerxes çi epitetul aluzii trecåtoare çi îndoielnice la evenimentele politice
euthynos aplicat lui Zeus. curente, ci doar din decodarea contribuÆiei lui Eschil la
18. O. Hiltbrunner, op. cit., p. 46, observå antiteza originarå restructurarea universului mental tradiÆional în termenii
dintre tînårul Xerxes çi båtrînii consilieri înÆelepÆi, dar nu înçiçi ai experienÆei politice a Atenei secolului al V-lea.
inversarea ei. Generalizarea prin mit, aça cum este fåcutå de tragedie,
19. Hes., Op. 130-133; cf. Th. 234-236 despre båtrîneÆe fårå impune în mod firesc decodarea structurilor mitice cu-
sophrosyne. prinse în text, çi aceasta este ceea ce am încercat så fac.
20. A.R. 4, 1306 – cf. 2, 829 çi urm.; vezi M. Detienne, op. cit., Încheind aceastå analizå, am så spun cîteva lucruri
p. 21. despre modul specific în care Perçii se leagå de problemele
202 199
209 224
care revelå, într-o înlånÆuire caracteristicå, implacabila suveranitate iresponsabilå confruntat cu cetatea çi cu
samblu organizatå în jurul acestei triple înfrîngeri, çi al victoriei elene este tocmai pråbuçirea principiului de
diei scoate în evidenÆå, într-adevår, o structurå de an- al învingåtorilor. Ceea ce marcheazå caracterul absolut
Un studiu sistematic al temelor recurente ale trage- funcÆiilor unei societåÆi – implicå un triumf la fel de total
participå astfel în egalå måsurå la dezastrul persan. ea este manifestå la cele trei niveluri fundamentale ale
anunÆatå de umbra lui Darius23; coråbiile, lånciile çi zeii Aceastå descriere a unei înfrîngeri – totale, pentru cå
pului22, cît çi de victoria hopliticå de la Plateea, solemn a Ahemenizilor (v. 661 çi urm.).
Strymon-ul este îngheÆat de o iarnå aoron, în afara tim- ronînd umbra unei fantome, mai stråluceçte tiara regalå
într-un crescendo tragic, atît de ciudatul episod în care (v. 590). Doar în lumea de dincolo de mormînt, înco-
singurul, deoarece aceastå primå catastrofå e urmatå, o regalitate neputincioaså: basileia | gar diololen ischys
mina este un moment culminant al tragediei, el nu este cå au tråit prea mult37 – acest imperiu fårå bårbaÆi este
Pînå la urmå, dacå este adevårat cå båtålia de la Sala- reginå fårå suitå36, un cor de båtrîni nåuciÆi care se plîng
regalitåÆii çi justiÆiei. çi urm.). Un rege tremurînd çi infantil, în zdrenÆe35, o
çi cele ale unei viziuni tragice asupra problemelor puterii, care „obligå så i se dea seama în mod cumplit“ (v. 827
care nu putea satisface în acelaçi timp exigenÆele istoriei pedepsit de Zeus Euthynos Barys, zeul SuveranitåÆii,
decatå partizanå, ci prin raÆiunile interne ale unei drame sale (ouk hypeuthynos) este de fapt un iresponsabil,
medic. Aceastå alegere nu se justificå printr-o preju- care nu trebuise niciodatå så dea seama pentru acÆiunile
cauzå Eschil a ales så nu insiste asupra primului råzboi este un pais, un copil care bate cîmpii34; acest basileus
Regele mai tråieçte, dar regalitatea a pierit: Xerxes
fiului såu este un resort decisiv al dramei, çi din aceastå
pierit în luptå.
înfruntarea dintre sophrosyne a lui Darius çi hybris a
precum çi litania prinÆilor cu nume somptuoase care au
înÆelepciunea Båtrînului Rege nebuniei tînårului Xerxes;
Xerxes nu aduce înapoi decît o tolbå, cîteva sågeÆi33 –
nu Eschil. Poetul nu opune Marathonului Salamina, ci
este nimicitå. Din toatå armata sa înzåuatå în aur,
Atenei – s-ar fi putut numåra, la limitå, Herodot21, dar (ekkenoumena) (v. 550), iar floarea sa (anthos, hebe)32,
de elogierea neîncetatå a acestei victorii simbolice a al båtrînilor neputincioçi, Asia este golitå de bårbaÆi
asemenea lui Teopomp20 recunoçteau cå sînt exasperaÆi tema sterilitåÆii: Æinut al femeilor fårå soÆ (monozygoi)31 çi
gloriei Marathonului – puÆin numeroçi, ce-i drept, dar care, de argint30. Cel de-al doilea stasimon este dominat de
auditoriul såu så creadå acest lucru. Printre detractorii såu a împrumutat valorile negative ale neamului çi vîrstei
nu a fost important – sau, çi mai råu, fiindcå vrea ca excesivå a imperiului s-a dovedit periculoaså, iar aurul
aceasta se întîmplå nu pentru cå ar crede cå Marathonul armata barbarå a pierit în întregime (v. 255). BogåÆia
suferitå zece ani mai devreme de cåtre Datis çi Artaferne, (olbos), care a doborît çi distrus floarea Persiei“ (v. 252)29:
include, în relatarea dezastrului de la Xerxes, înfrîngerea (ploutos) infinitå (v. 250), dezastrul care a nimicit fericirea
cel ce va alege så se numeascå maratonomah19 nu mai cuvinte anunÆå „Æinuturilor Persiei, adåpost de o bogåÆie
pagandei cimoniene, mi se pare foarte evident cå, dacå aduce sînt replica exactå a stihomitiei. Primele sale
zintå un punct de vedere cu totul contrar celui al pro- dialogul pe care l-am analizat – çi veçtile pe care el le
diferite de cele pe care le-am evocat –, cå Eschil repre- Sosirea mesagerului – care urmeazå imediat dupå
Fiind de acord, în principiu – dar din motive foarte neliniçte la teribila amintire a victoriilor lor (v. 245).
favorabil lui Temistocle18. putea ei så reziste“ (v. 243) çi se gîndeçte cu nedumeritå
s-a încercat înÆelegerea ei ca un text ostil lui Cimon çi nea måsurå încît regina nu reuçeçte så înÆeleagå „cum ar
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
soarelui, pe aripa dreaptå – aripa privilegiatå a luptei Principiul suveranitåÆii supreme încarnate de mo-
hopliÆilor40 – nu surprinde duçmanul prin viclenie, ci narhii isotheoi ai perçilor este o temå recurentå a tragediei:
printr-o ordine perfectå la care acesta nu se açtepta atît simbolurile regale – de la palatele de aur evocate în
deloc41. Peanul solemn care deschide lupta, paian... primele versuri de cåtre båtrînii din cor3, la tiara lui
semnon (v. 394), anunÆå cå elenii se pregåtesc curajos, Darius care se iveçte din întunericul mormîntului4 – cît
eupsychoi thrasei (v. 395), så angajeze o mache ordonatå çi puterea supraomeneascå a Marelui Rege, megas
de un kosmos impecabil42. Spiritul de disciplinå – basileus5, „asemenea zeilor“6, descendent al dinastiei di-
peitharchoi phreni (v. 374) – în care grecii se pregåtesc de vine a Perseizilor7, ale cårui fapte de seamå sînt reamin-
luptå, çi care face ca pînå çi noaptea care precede lupta tite solemn de umbra megauches a Ahemenidului8,
så împrumute virtuÆile „diurne“ ale unui råzboi hoplitic43, contureazå imaginea unei puteri imperiale nelimitate
ordonarea perfectå a unei flote unde „fiecare pluteçte în care supune întreaga Asie jugului såu9 çi în faÆa cåreia
rîndul såu“, pleousi d’hos hekastos en tetagmenos (v. 381), toÆi se prosterneazå10. VeneraÆia impuså de aceastå
fårå a încerca nici un atac furiç, kryphaion ekploun, sînt suveranitate absolutå, ouch hypeuthynos11, a unui rege
cauza însåçi a strålucitei victorii a elenilor care, la ståpîn al supuçilor/sclavilor såi este opuså în mod
lumina zilei, råspîndesc panica çi deruta în rîndurile explicit principiilor suveranitåÆii greceçti, incompatibilå
perçilor, obligaÆi så fugå în dezordine44 çi så piarå ruçi- cu servitutea: fårå rege-påstor, poimanor12, fårå ståpîn,
nos de cea mai dezonorantå moarte45. despotes, elenii nu sînt nici douloi, nici hypekooi faÆå de
Valorile contrastante ale unei lupte hoplitice se re- nimeni13, iar visul Atossei, dominat de contrastul celor
cunosc cu uçurinÆå; de o parte disciplina, peitharchia, douå încarnåri ale Asiei çi Greciei14, subliniazå aceastå
ordinea, kosmos, taxis, vitejia, eupsychia46, care obÆin opoziÆie fundamentalå dintre cei doi adversari la nivelul
victoria çi care salveazå „patria, sanctuarele zeilor çi imaginilor suveranitåÆii.
mormintele stråmoçilor“47, fåcînd astfel manifestå rela- Råzboiul perçilor este, de asemenea, în contrast ab-
Æia privilegiatå care, chiar çi pe mare, îi uneçte aceçti solut cu råzboiul grecilor. Armata pedestraçilor persani15
luptåtori cu påmîntul cetåÆii lor48; de cealaltå, phobos, se opune trierelor greceçti; marea este în asemenea må-
panica49, fuga în dezordine, akosmos... phyge50, ruçi- surå domeniul elen prin excelenÆå, încît acelaçi jug cu
nea çi dezonoarea51. care Xerxes vrea så înlånÆuie Grecia supune, într-o nele-
Este foarte adevårat cå la începuturile sale strategia giuitå orbire, strîmtoarea Helle16. Într-un mod încå çi mai
navalå çi-ar fi putut împrumuta mijloacele – çi vocabu- metaforic, imaginilor somptuoase care evocå armata lui
larul – din fondul tradiÆional al luptei hoplitice. Dar Xerxes cu zale de aur li se opune abstracÆia unei forÆe
Eschil nu se mårgineçte la detaliile tehnice çi la fapte; el elene care se înfåÆiçeazå doar prin acÆiunile çi prin victo-
conferå ethos-ul çi gloria luptei tradiÆionale unei victorii ria sa. Dar contrastul explicit çi constant care defineçte
care le egaleazå, în ochii såi, atît pe cea de la Marathon, cele douå armate este cel dintre lance çi arc. La început,
cît çi pe cea de la Plateea. Coråbiile de la Salamina apårå comandanÆii (tagoi) perçilor..., arcaçi triumfåtori – toxo-
påmîntul Atenei cu acelaçi curaj cu care, zece ani mai damantes17, çi prinÆii mysieni, „nicovale ale lancei“, care
devreme, o fåcuserå hopliÆii lui Miltiade. Este semni- vor så încåtuçeze Grecia în jugul sclaviei18, sînt cei care
ficativ cå, dacå în versurile epigramei B, consacratå evocå opoziÆia dintre arcul persan çi lancea hopliÆilor.
gloriei maratonomahilor, sînt subliniate virtuÆile celor Aceeaçi opoziÆie este clar exprimatå de cåtre cor, care-l
care, cu o inimå statornicå, au apårat porÆile cetåÆii – evocå, împotriva „eroilor iluçtri ai lancei“, pe Ares toxo-
contrar luptei de la Salamina, care nu a putut cruÆa damnon19, întrebîndu-se cu îngrijorare dacå „arcul, arma
212 221
211 222

mache hoplitice: aceastå luptå care începe, la råsåritul mai întîi dacå Atena dispune de o armatå „bogatå în
totuçi descriså de cåtre Eschil în termenii proprii unei cendo trifuncÆional, dacå pot spune aça: Atossa întreabå
Salamina, victoria-model a råzboiului naval, este întrebårilor puse de reginå realizeazå un adevårat cres-
cetåÆii celor asemenea (homoioi). stihomitia din versurile 235-245, unde succesiunea
care se regåseçte în toate reprezentårile arhaice ale sistem de opoziÆii este oarecum recapitulat sintetic în
realizeazå pe cîmpul de luptå un fel de aliniere stoichedon poate hråni decît puÆini oameni (v. 790-797). Acest
din spirit de dreptate, din ordine, din disciplinå, çi care abundenÆei çi påmîntul grecesc, atît de sårac încît nu
aça, ale unei conduite hoplitice fåcute pe de-a-ntregul Existå un contrast absolut între acest Eldorado al
dolos39 – frontalitatea çi puritatea linearå, ca så spunem umane26.
în spaÆiu ale unei circularitåÆi aparÆinînd vicleçugului, mii de coråbii, påstor divin al unei monstruoase turme
o artå savantå çi întortocheatå38, care evocå imaginile un dragon polycheir çi polynautas, cu mii de braÆe çi cu
biilor – la periplous çi diekplous ale unui råzboi care este nicilor care se supun Marelui Rege face ca acesta så parå
al unei condamnåri morale care opune manevrelor corå- 45, 53) çi polyandros25, iar mulÆimea (plethos) råzboi-
a luptåtorului: acesta este de altfel argumentul principal alternativ, armata persanå este numitå polychrysos (v. 9,
tehnicå ce pune în valoare abilitatea ingenioaså (metis) bårbaÆi completeazå aceastå bogåÆie fårå måsurå:
Æinut în care ploutos çi olbos se întîlnesc24. AbundenÆa de
La Platon, ca çi la Isocrate, råzboiul maritim este o
gonou | geneas isotheos phos (v. 79 çi urm.), este un
înçelåtor çi efeminat37.
cu suveranul ei, nåscut din neamul de aur, chryso-
lenÆå36, în timp ce arcul este instrumentul unui råzboi
riul polychrysos, armata „înmuiatå în aur“23 a perçilor,
opoziÆii, fiindcå lancea este arma hopliticå prin exce-
în forme la fel de contrastante la cei doi adversari. Impe-
elenå35, nu sînt decît o versiune particularå a acestei Cea de-a treia funcÆie – bogåÆia çi abundenÆa – apare
înfruntå chiar în textul Perçilor; arcul iranian çi lancea lui Tezeu asupra fecioarelor råzboinice.
scenarii iniÆiatice34. De altfel, cele douå embleme care se din vremea lui Eschil este adesea Amazonomachia, victoria
care reia pe seama cetåÆii çi a falangei polaritåÆile vechilor lentul mitologic al înfrîngerii perçilor în arta monumentalå
dintre vicleçugurile efebice çi lupta loialå a adultului, sau nu lipseçte mult pentru a fi – echivalente22, iar echiva-
a vitejiei eroilor „din plinå zi“33, precum çi în antiteza cum spunea atît de bine Aristotel, cele douå noÆiuni sînt –
lupului Dolon, replicå secretå, înçelåtoare – çi învinså – mantes nu sînt decît råzboinici barbari sau efeminaÆi21:
logiei råzboinice, dupå cum se vede încå din povestea întrupeazå virtuÆile virile ale cetåÆeanului, iar toxoda-
cel al stratagemei – este un element constitutiv al ideo- mului disciplinat çi deliberat al falangei. Råzboiul hoplitic
opoziÆia celor douå domenii – cel al luptei faÆå în faÆå çi îndemînarea celui care mînuieçte arcul se opune erois-
curajoaså a hopliÆilor. În orice interpretare tradiÆionalå, în care se afirmå virtutea bårbatå (arete) a hoplitului,
dolos-ului, de virtuÆile proprii unei mache, lupta loialå çi Viclenia evazivå a arcaçului este contrarå luptei deschise
stratagema evocatå în versul 355, cît de valorile opuse råzboinic este diametral opus comportamentului hoplitic.
tulburå spiritul Regelui. Victoria nu este aduså atît de antonimul pedestraçului grec, pentru cå ethos-ul såu
Temistocle deghizat çi înçelåtor, ci o forÆå de dincolo care lance, s-ar putea spune, este emblema sa: el este chiar
daimon-ul alastor care i-a învins pe perçi nu este un arcaçul nu este doar un råzboinic diferit de hoplit a cårui
ingeniozitåÆii în descrierea båtåliei. Orice s-ar spune, Or, cum prea bine se çtie, în mentalitatea greacå
perix etheinon32, dar aici se opreçte orice sugerare a lancei este cea care a învins?“20.
despre coråbiile greceçti care ouk aphrasmonos | kykloi care loveçte de la distanÆå, e cel care triumfå, sau forÆa

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

succesiune de dezastre care, atît pe mare cît çi pe uscat, bårbaÆi“ – andropletheia stratou (v. 235); råspunsul co-
în prezent, precum çi în ordinea imuabilå a timpului rului este destul de ambiguu – „aça cum este ea, aceastå
zeilor, face necesarå çi comprehensibilå victoria elenilor armatå a fåcut mult råu mezilor“ – çi, refuzînd grecilor
çi cåderea puterii iresponsabile a lui Xerxes; de trei ori numårul, subliniazå calitatea lor. Cea de-a doua între-
fatalå, aceeaçi luminå a „zilei unice“, mia hemera de la bare a reginei se referå la bogåÆia atenienilor – ploutos
Salamina24, stråluceçte asupra victoriei de la Plateea25 exarkes domois (v. 237); çi aici replica este negativå în
çi aruncå imensa armatå în apele Strymon-ului26. Atît raport cu perçii: corul spune cå „ei au un izvor de
coråbiile cît çi lancea sînt instrumentele aceleiaçi înfrîn- argint – argyrou pege, tezaur pe care li-l påstreazå
geri, cea pe care Zeus Euthynos27 o impune ståpînului påmîntul“ (v. 238).
ouch hypeuthynos28 al Imperiului. Un råspuns negativ, fårå îndoialå, pentru cå argintul
Dar, recitind relatarea båtåliei de la Salamina, sîntem reprezintå, în codul mitologic pentru care stå mårturie
surprinçi de faptul cå douå serii de imagini se suprapun deja Hesiod, o valoare opuså aurului regal cu care sînt
pentru a descrie aceastå zi glorioaså pentru Elada. împodobiÆi atît de abundent perçii27. De altfel, aceastå
Fundalul, ca så spunem aça, este cel evocat de mare: temå a imperiului polychrysos confruntat cu Atena bo-
repetarea fatidicå a cuvîntului naus, cu peste 30 de gatå în argint capåtå în tragedie semnificaÆia autonomå
apariÆii ale cuvîntului propriu-zis çi ale derivatelor sale a unui mitem constitutiv ale cårui recurenÆe permit o
în 170 de versuri (de la 302 la 472), precum çi numele decodare coerentå a ansamblurilor de imagini. Pentru
insulei çi cel al lui Ajax, eroul acesteia29, se adaugå moment, trebuie så reÆinem aceastå confruntare a abun-
denÆelor care-i opune pe greci çi pe perçi la dublul nivel
metaforelor pescuitului maritim, culminînd cu celebra
al celei de-a treia funcÆii.
imagine a perçilor uciçi „ca tonii ... vårsaÆi din plaså,
Valorile opuse ale domeniului råzboiului sînt de
împreunå cu resturi de vîsle“30. asemenea clar exprimate: regina întreabå corul dacå se
Pe fondul acestei orchestråri marine, ca så spunem vede în mîinile atenienilor „sågeata care întinde arcul“
aça, a episodului, se desprinde totuçi o altå temå domi- (toxoulkas aichme), çi råspunsul este negativ: „oudamos
nantå: pentru cå relatarea mesagerului descrie båtålia (deloc), ci spade pentru lupta corp la corp çi scuturi“ (240);
propriu-ziså în termenii tradiÆionali ai luptei hoplitice. contrastul subliniazå nu atît realia militare (aici nu lancea
Pentru Eschil, ca çi pentru Herodot, victoria a fost asi- îi deosebeçte pe greci, ci spada), cît stilul çi etica celor douå
guratå mai ales pentru cå perçii au fost surprinçi de moduri de a purta råzboiul, unul direct çi faÆå în faÆå –
atacul grecilor atunci cînd ei credeau cå nu aveau altceva mache, celålalt la distanÆå, folosind aceastå armå a laçilor
de fåcut decît så urmåreascå o retragere dezordonatå a care este, pînå la urmå, arcul.
flotei aliate. În relatarea lui Herodot, dupå cum se çtie, În sfîrçit, dialogul atinge „funcÆia de suveranitate“; la
duçmanul este înçelat de vicleçugurile ingenioase ale lui întrebarea Atossei: „Cine le este poimanor, regele care
Temistocle: un trådåtor fals, manevre false, un întreg dominå (epesti) çi care este ståpînul (kapidespozei)
arsenal de doloi sfîrçeçte prin a-l convinge pe Xerxes cå armatei?“ (v. 241), corul råspunde cu replica celebrå: „ei
adversarul såu este gata så fugå, ceea ce, cu aceeaçi nu sînt sclavi (douloi), çi nici supuçi (hypekooi) faÆå de
ingeniozitate, obligå coråbiile din Peloponez så accepte nimeni“ (v. 242).
ofensiva31. La toate nivelurile, armata atenianå – sinecdocå a
Or, este foarte semnificativ, cred, cå în interpretarea Eladei, aici ca çi în alte pårÆi ale tragediei, ceea ce nu
lui Eschil, viclenia çi abilitatea înçelåtoare nu joacå este fårå urmåri pentru interpretarea pe care Eschil o då
aproape nici un rol: poetul vorbeçte, este adevårat, råzboiului28 – reprezintå contrarul perçilor, într-o aseme-

210 223
213 220
valorilor sale fundamentale; ele conferå atît pedestraçilor, a acÆiunilor reprezentate.
meiatå pe devotamentul faÆå de patrie çi pe respectul litate constantå de structurare, atît a imaginilor, cît çi
manifestårile aceleiaçi conduite råzboinice çi civice, înte- între perçi çi greci este absolutå çi reprezintå o moda-
solidaritatea cetåÆenilor, sophrosyne çi disciplina sînt boiul çi abundenÆa. La toate aceste niveluri, antinomia
zarea ethos-ului propriu navigaÆiei55. Çi aici, ca çi în Perçii, logiei tradiÆionale indo-europene – suveranitatea, råz-
dramei, çi care marcheazå, într-o altå manierå, valori- nu sînt altceva decît cele trei funcÆii esenÆiale ale ideo-
este cheia de boltå, sau aproape, a întregii arhitecturi a se organizeazå în jurul a trei teme fundamentale, care
Çapte contra Tebei în jurul motivului cetåÆii-corabie, care fapt, acest contrast este cu atît mai sistematic cu cît el
zitiv çi civic, construind imaginea cetåÆii drepte din Cei Grecia cea såracå atît în bogåÆii, cît çi în oameni2. De
çi Grecia: Asia bogatå çi foarte populatå este învinså de
Eschil va relua, de altfel, tema råzboiului naval po-
opoziÆie constantå între atributele imperiului lui Xerxes
mul çi devotamentul civic. tragediile lui Eschil, Otto Hiltbrunner regåsea în Perçii o
egalitåÆi perfecte a cetåÆenilor în ceea ce priveçte erois- absenÆå? Într-un studiu sistematic al leitmotivelor din
o aceeaçi imagine a råzboiului ca dovadå supremå a unei Pînå la urmå, este oare vorba aici despre o adevåratå
douå texte, epigrama A çi tragedia lui Eschil, contureazå învinçilor.
vitatea simbolurilor çi miturilor cetåÆii victorioase, cele o aråtase deja Phrynichos – så punå în scenå soarta
naval tehnic çi amoral, çi care vroia så-çi aroge exclusi- dominatå de triumful învingåtorilor çi trebuia – aça cum
tuÆile tradiÆionale ale hopliÆilor dezonoarei unui råzboi cå o tragedie consacratå råzboiului nu putea så fie
Confruntate cu o propagandå politicå care opunea vir- venÆie dramaticå decurgînd din faptul destul de evident
meçter al vîslei, cît çi fiecårui epistat al armelor54. caÆia profundå a acestei absenÆe, dincolo chiar de o con-
punde foarte exact elogiul fåcut de Eschil atît fiecårui un nume grecesc; råmîne înså de demonstrat semnifi-
A luptåtorilor pezoi te kai okyporon epi neon le cores- loagelor sonore de prinÆi iranieni nu le corespunde nici
ExcelenÆei (arete) çi gloriei recunoscute de epigrama punct, contestabilå, pentru cå, aça cum bine çtim, cata-
excelenÆa, arete, specifice soldatului-cetåÆean. Aceastå asimetrie nu este, cel puÆin pînå la un anumit
naval sînt adevåraÆi hopliÆi, fiindcå au starea de spirit çi Perses et les dieux“1.
valoarea acestor epitete –, aceçti luptåtori dintr-un råzboi „Seuls remplissent la tragédie les Perses – ou plutôt les
cu nautikos ochlos al lui Aristofan pentru a înÆelege „oamenii zilei“ la Atena sau în Grecia nu erau amintite:
çi este de ajuns så comparåm nautikos leos al lui Eschil în Perçii lui Eschil, numele celor pe care ea îi numea
dintr-o datå prin formule ce îi asimileazå eroilor epici – diei greceçti, Jacqueline de Romilly scria, constatînd cå,
Acest nautikos leos, aceçti naon anaktes, astfel înnobilaÆi N remarcabila sintezå pe care a consacrat-o trage-
aceleaçi virtuÆi råzboinice ca orice altå luptå hopliticå.
Î
marinå, pelagia hals, çi care pune în joc aceleaçi valori,
Salamina este o mache care se desfåçoarå pe cîmpia
oamenii are cel mai sigur zid de apårare (v. 349)53.
cu adevårat „temistocleanå“, cetatea care îçi påstreazå
rethetos polis?, la care acesta råspunde, într-o manierå
mesagerului (v. 348): Atena este, açadar, neatinså, apo-
aluzie la invazia Aticii este întrebarea puså de reginå
ca çi cum Atena n-ar fi fost niciodatå distruså: singura Perçii lui Eschil
oraçul52 –, Eschil descrie, dimpotrivå, båtålia de la 480 Despre o schemå trifuncÆionalå din
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
Theseion-ul „a fost întemeiat dupå båtålia de la Marathon Persiani di Eschilo, Roma, 1973, episodul de la Plateea este
(sublinierea îmi aparÆine), atunci cînd Cimon, fiul lui punctul culminant al tragediei.
Miltiade, a devastat Scyros“ (1, 17, 6; cf. D.S. 4, 62, 4; 24. Pers. 429; opoziÆia luminå/tenebre çi zi/noapte joacå un
Harp. çi Suid, s.v. Polygnotos; Schol. Ar. Pl. 627. rol foarte important în sistemul de imagini al tragediei:
10. Paus. 1, 15, 1-3; Aeschin. 3, 186; Schol. in Ar. 3, p. 566 lumina vesteçte, de fiecare datå, înfrîngerea perçilor –
Dindorf; cf. H. Herter, „Theseus der Athener“, RhM 88, cf. pentru Salamina, 386 çi urm.
1939, pp. 290-292 çi passim; L. Shoe Meritt, „The Stoa 25. Cf. Pers. 805-820.
Poikile“, Hesperia 39, 1970, pp. 233-264. 26. Pers. 501-506.
11. P. Amandry, op. cit.; N.G.L. Hammond, op. cit., p. 23 çi 27. Pers. 827 çi urm. – Zeus toi kolastes ton hyperkompon
urm. agan | phrouematon epestin, euthynos barys – Vezi
12. Epigrama A. R.P. Winnington-Ingram, op. cit.
13. Cf. tema solidaritåÆii civice la Isocrate, Areopag., passim; 28. Pers. 212 çi urm. – praxas men eu thaumastos an genoit’
reluatå çi de Aristotel, Ath. 23, 4. aner, | kakos de praxas ouch hypeuthynos polei.
14. Hdt. 7, 79. 29. Pentru frecvenÆa cuvîntului naus çi a derivatelor sale cf. çi
15. Cf. G. Starr, Athenian Coinage 480-449 BC, Oxford, 1970. A.J. Podlecki, op. cit., p. 12 çi urm.; menÆionarea Salaminei
16. Pl., Mx. 239 a. çi a lui Ajax – cf. 284, 302 çi urm., 307, 368, 596 – este
17. Hdt. 8, 55. Pentru semnificaÆiile mitului vezi M. Detienne, cu atît mai semnificativå cu cît la Delfi, baza dedicatå
L’Olivier: un mythe politico-religieux, în Finley (ed.), Terre, Marathonului îl omitea intenÆionat pe eroul de la Salamina
pp. 293-306. din lista cimonianå a eponimilor Atenei: vezi P. Vidal-Naquet,
loc. cit.
18. A.J. Podlecki, The Political Background of Aeschylean
30. Pers. 424-426; cf. 576-578.
Tragedy, Ann Arbor, 1966, pp. 9-25 (cf. p. 12: „Aeschylus
31. Hdt. 8, 75.
is helping Themistocles in a contest of mythological pro-
32. Pers. 418 çi urm.
paganda“), reluînd concluziile lui R. Lattimore, „Aeschylus
33. Cf. Il. 10, 334; E., Rh. 208 çi urm. çi strålucita demon-
on the Defeat of Xerxes“, în Studies presented to W.A. straÆie a lui L. Gernet, „Dolon le loup“, în Gernet, Anthro-
Oldfather, Urbana, 1943, p. 79 çi urm. Aceastå opinie nu pologie, pp. 154-171; chiar dacå existenÆa realå a unor
este ineditå – cf. M. Croiset, Eschyle. Études sur l’invention confrerii de oameni-lupi greci ar fi contestabilå, temele
dramatique dans son théâtre, Paris, 1928, p. 78 çi urm.; opuse ale luptei nocturne çi viclene çi ale eroului de
P. Mazon, „Notice“, în Eschyle, Tragédies [CUF], p. 55 çi luminå, precum çi valoarea de rit de trecere a înfruntårii
urm.; G.J. de Vries, „Le thème des Perses“, Mnemosyne. lor, mi se par asigurate de aceastå interpretare.
ser. 3, 12 (2), 1944, p. 317 çi urm. – dar ea a fost destul de 34. Vezi mai ales P. Vidal-Naquet, „Le Chasseur Noir et
des contestatå – cf. W. Jaeger, Paideia, 3, New York, 1944, l’éphébie“, Annales (ESC) 23, 1968, p. 103 çi urm.; idem,
p. 239 çi urm.; H.D.F. Kitto, Greek Tragedy3, p. 36; Jacque- în Structuralisme et marxisme, Paris, 1970, pp. 176-183.
line de Romilly, La tragédie grecque, Paris, 1970, p. 56. 35. Pers. 146-148 – poteron toxou | rhyma to nikon, e
19. Vita A. 10 – alken d’eudokimon Marathonion alsos an eipoi dorykranou | lonches ischys kekrateken. Cf. 51, 816,
| kai bathychaiteis Medos epistamenos. 1020-1022.
20. Theopomp. Hist., FGrH, 115 F 153. 36. Pentru valoarea emblematicå a låncii, vezi mårturiile citate
21. Cf. Plu., De malign. Her. de cåtre J.-P. Vernant, „Le mythe hésiodique des races“, în
22. A., Pers. 495 çi urm.; cf. interpretarea lui H.D.F. Kitto, Vernant, Mythe et pensée, pp. 31-36.
op. cit., p. 40. 37. Cf. e.g. E., HF 153-164; comentariul lui R. Goosens,
23. Pers. 815-820, cf. 807 çi 818 çi urm.; pentru R.P. Euripide et Athènes, Bruxelles, 1956; P. Vidal-Naquet, „La
Winnington-Ingram, „Zeus in the Persae“, JHS 93, 1973, tradition de l’hoplite athénien“, în Vernant (ed.), Guerre,
pp. 210-219, ca çi pentru R. Di Virgilio, Il vero volto dei p. 164 çi urm.; cf. de asemenea, pentru mitologia arcului,
216 217
214
the Kerameikos“, JHS 64, 1944, pp. 37-66; P. Vidal-Naquet,
Nomos, State Burial in Athens and the Public Cemetery in
ficaÆia pe care o au epitaphia vezi F. Jacoby, „Patrios
poulos, I“, BCH 1971, pp. 602-605 (nr. 8). Pentru semni-
24, 1969, pp. 1-5; P. Amandry, „Collection Paul Canello-
Göttingen, 1966; E. Vanderpool, „Three prize-vases“, AD
W. Kierdorf, Erlebniss und Darstellung der Perserkrieger,
primelor ceremonii funerare de acest fel vezi, mai recent,
1. D.S. 11, 33, 3; D.H. 5, 17, 4; Paus. 1, 29, 4; pentru datarea
Pauline Schmitt, pentru preÆioasele lor sugestii.
Tyrants4, Londra, 1962, pp. 34-36. Pouilloux çi Anthony Podlecki, precum çi prietenei mele
b 12 çi urm. çi interpretarea lui A. Andrewes, The Greek mesc celor care au luat parte la ea, mai ales domnilor Jean
57. Cf. sensul termenului demos la Aristotel, Pol. 4, 10, 1297
ConstanÆa, în septembrie 1977; fie-mi permis så le mulÆu-
56. Ar., V. 1087; cf. Pl., Mx. 240 b çi 241 b.
comunicåri la Congresul InternaÆional de Epigrafie de la
55. Vezi Zoe Petre, St.Cl., 13, 1971, pp. 15-28.
54. Pers. 379 çi urm. * O versiune rezumatå a acestui studiu a fåcut obiectul unei
53. Cf. Hdt. 8, 59-60. Note
cf. Herodot, pasajele citate în nota 7.
| hot’ aichmen stesam’ prosthe pylon an[tia myriasin];
52. Epigrama B, 1-3: en ara tois ada[mas] en stethesi thymos proprietari57, demos-ul çi cetatea tuturor cetåÆenilor.
din lupta de la Termopile la Herodot. lui Eschil çi a lui Cimon, elitei unui demos de hopliÆi-
supravieÆuitorilor, sau povestea spartiatului care a scåpat
Salamina“, într-o dezbatere care opune, încå din epoca
51. Cf. Tyrt. fr. 9 D, unde dezonoarea aparÆine fugarilor çi
pp. 124, 135 çi urm. çi Salamina“ este råspunsul pentru „Marathon contra
riile lui A. Brelich, op. cit. çi ale lui M. Detienne, op. cit., expresie unitarå a virtuÆilor tuturor cetåÆenilor. „Marathon
boiului pentru Thyreatida la Herodot, 1, 82, cu comenta- irezistibil – a acestei imagini globale a råzboiului civic ca
3, 14, 10), obiceiul trofeului de råzboi, sau istoria råz- urmå, decît så reia o versiune folcloricå – çi de un umor
lupta hopliticå; cf. lupta mimatå a tinerilor spartiaÆi (Paus. uciçi, ca niçte toni, cu lovituri de vîslå – nu fac, pînå la
50. Fuga în dezordine este semnul eminent al înfrîngerii în Salamina çi – citîndu-l aproape pe Eschil – pe perçii
çi ibidem, pp. 124 çi urm. thon, norul de sågeÆi de la Termopile, bufniÆa de la
çi urm., citatå de M. Detienne, op. cit., p. 125, nota 29; vezi
Romilly, Histoire et raison chez Thucydide, Paris, 1956, 106 suflare, lupta xyn dori xyn aspidi a hopliÆilor de la Mara-
în relatarea råzboiului la Tucidide: vezi Jacqueline de de-a valma amintirile din råzboi56, evocînd, în aceeaçi
mitic la råzboiul hoplitic, este destul de evidentå, chiar çi glorie. Båtrînii din Viespile lui Aristofan, care îçi deapånå
manifestå a conduitelor terifiante, care merge de la råzboiul råzboi – ale întregului demos, care obÆine astfel arete çi
49. Cf. E. Bernert, s.v. Phobos, RE, col. 309 çi urm.; moçtenirea zarea egalitarå çi solidarizantå a unei cetåÆi – çi a unui
48. Cf. M. Detienne, loc. cit. cåror virtuÆi sînt exprimate numai de hopliÆi, cu valori-
47. Pers. 401 çi urm. idealul conservator al unui råzboi – çi al unei cetåÆi – ale
Vernant (ed.), Guerre, pp. 121-124.
Detienne, „La phalange: problèmes et controverses“, în
Marathon çi Salamina, se înfruntå pentru prima oarå
Guerre, agoni e culti nella Grecia arcaica, Bonn, 1966; M. În jurul celor douå imagini ale råzboiului medic,
Despre valoarea comportamentului hoplitic, vezi A. Brelich, imagine unicå a cetåÆii solidare çi a råzboiului patriotic.
vedere tehnic, F. Lammert, s.v. Phalanx, RE, col. 162 çi urm. cît çi navigatorilor aceeaçi arete civicå, egalizîndu-i într-o
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
idem, „Philoctète et l’éphébie“, în Vernant/Vidal-Naquet, „La tradition de l’hoplite athénien“, în Vernant (ed.),
Mythe et tragédie, p. 158 çi urm. Cf. çi G. Glotz, „Sur Guerre, p. 165 çi urm.; Nicole Loraux, „Marathon ou l’his-
l’interdiction des armes déloyales“, REG 29, 1916, p. 109 toire idéologique“, REA 75 (1-2), 1973, pp. 13-42.
çi urm. 2. P. Vidal-Naquet, loc. cit.
38. Cf. deja Th. 1, 71; 142; Pl., Lg 707 a-b; cf. R. 374 a-d. 3. P. Amandry, „Sur les épigrammes de Marathon“, în
39. Pentru raportul dintre circularitate, cerc çi dolos, vezi M. THEORIA, Festschrift... K. Schuchardt, Baden-Baden,
Detienne çi J.-P. Vernant, Les ruses de l’intelligence: La 1960, p. 4 çi urm.; vezi de asemenea P. Vidal-Naquet,
métis des Grecs, Paris, 1975, pp. 32-57; analiza lui Fran- op. cit.; idem, „Une énigme à Delphes. A propos de la base
çoise Frontisi-Ducroux, Dédale: mythologie de l’artisan en de Marathon (Pausanias X, 10, 1 - 2)“, RH 287 (4), 1967,
Grèce ancienne, Paris, 1975, pp. 64-82, evidenÆiazå valorile pp. 281-302; N.G.L. Hammond, „The Campaign and the
opuse ale dreptei çi curbei în structurile arhaice ale Battle of Marathon“, JHS 88, 1968, p. 27 çi urm. Textul
miturilor meçteçugarului. restituit al epigramelor a fost publicat de cåtre B.D. Meritt,
40. Vezi P. Levêque çi P. Vidal-Naquet, „Epaminondas „Epigrams from the Battle of Marathon“, în The Aegean
pythagoricien et le problème tactique de la droite et de la and the Near East, 1956, p. 273 çi urm.
gauche“, Historia, 1960, pp. 294-308. 4. Isoc. 12, 115-166.
41. Pers. 374. 5. Pl., Lg. 706 b-707 b; cf. La. 190 e; Smp. 221 a-b. Vezi P.
42. Cf. la v. 422 çi 470 fuga akosmos a perçilor. Pentru Vidal-Naquet, „La tradition de l’hoplite athénien“, în
valoarea militarå çi eticå a cuvîntului, vezi B. Gladigow, Vernant (ed.), Guerre, pp. 174-176.
Sophia und Kosmos [Spudasmata, 1], Hildesheim, 1966. 6. Tyrt. fr. 9, 15 D; cf. B. Snell, „Zur Soziologie des archais-
Despre valoarea peanului care ritmeazå lupta, Plu., loc. chen Griechentums“, Gymnasium 65, 1958, pp. 48-58.
cit., 22, 4-5, precum çi documentaÆia citatå de cåtre 7. Deja la Herodot, contrastul implicit dintre cele douå
H. Lorimer, „The Hoplite Phalanx with Special Reference to råzboaie medice – 6, 101 çi urm.; 8, 41, 3; 8, 51-53 – çi
the Poems of Archilocus and Tyrtaeus“, ABSA 42, 1947, elogiul maratonomahilor, puÆin numeroçi, dar curajoçi,
p. 81 çi urm. care au învins miriadele persane – Hdt. 6, 109; 112; cf. 6,
43. Este semnificativ, dupå pårerea mea, cå, dacå la Herodot 95, 4 – atestå o primå reelaborare a faptelor istorice. Vezi
(8, 75 çi urm.) noaptea care precede Salamina este un de asemenea concluziile lui P. Vidal-Naquet, op. cit., p. 168
domeniu al vicleniei, la Eschil, ea este imaginea fidelå a çi analiza fåcutå de Nicole Loraux, op. cit., „imaginarului“
unei mache disciplinate care se pregåteçte; poetul mizeazå båtåliei de la Marathon.
astfel pe contrastul dintre eleni, pentru care noaptea este 8. P. Vidal-Naquet, op. cit., p. 169.
asemenea zilei, çi perçi, pentru care noaptea este timpul 9. Termenul îi aparÆine lui P. de la Coste-Messelière, Fouilles
speranÆelor deçarte (dar çi al viselor profetice, cf. 176-210, de Delphes, 4, 4, p. 261, citat de P. Vidal-Naquet, „Une
visul Atossei), în timp ce lumina strålucitoare a soarelui le énigme à Delphes. A propos de la base de Marathon
aduce dezastrul, atît la Salamina, cît çi pe malurile Stry- (Pausanias X, 10, 1 - 2)“, RH 287 (4), 1967, p. 284. Biblio-
mon-ului. Dacå ne gîndim cå Imperiul Perseizilor este grafiei citate de P. Amandry, op. cit., çi de P. Vidal-Naquet,
polychrysos çi, prin aceasta chiar, un påmînt de luminå çi i se pot adåuga J.-P. Barron, „New Light on Old Walls: the
de aur strålucitor, inversarea sensurilor arhaice ale Murals of the Theseion“, JHS 92, 1972, pp. 20-45;
cuplului zi/noapte devine cu atît mai semnificativå. S. Woodford, „More Light on Old Walls: the Theseus of
44. Pers. 422 çi 470 akosmoi...phygei. the Centauromachy in the Theseion“, JHS 94, 1974,
45. tethnasin aischros dyskleestatoi moroi. pp. 158-164. RelaÆia constantå stabilitå de izvoarele
46. Asupra valorii pe care o au taxis çi disciplina, cf. Hdt. 1, 82; noastre între cultul lui Tezeu çi victoria de la Marathon nu
6, 111 çi urm.; 7, 104; 9, 31; Th. 5, 65 çi urm.; 70; Plb. 18, se limiteazå la relatarea epifaniei eroului (Plu., Thes. 35,
31; cf. 3; Plu., Lyc. 22, 4-5; Paus. 3, 14, 10. Cf. din punct de 8; cf. Paus. 1, 15, 4), fiindcå Pausanias ne spune cå
218 215
237 228

legitime oferite de Demeter Kalligeneia. versul 177 Atossa îl numeçte pais hemos, çi va fi numit
abstinenÆa ritualå a Thesmoforelor, preludiu la bucuriile 34. La versul 13, Xerxes este numit neos aner, dar deja în
a Danaidelor, „domesticitå“ în sfîrçit prin cåsåtorie, çi 33. 1020-1023.
Core; putem sugera o apropiere între castitatea sålbaticå 32. Cf. 60, 262, 512, 542 çi urm., 923, 925.
sale cu urcarea spre luminå, anodos, a Persephonei – cuvînt de zygon, el fiind astfel oarecum reversul lui?
31. 139: leipetai monozyx. Ar trebui oare så apropiem acest
afinitåÆile dintre itinerariile lui Io çi ale descendentelor Istorie 28, 1979, pp. 61-69= în prezentul volum.
delor66. Fårå a-l urma atît de departe, se pot totuçi remarca ipotezå în studiul, „Gold in the Persae“, Analele Univ. Buc. –
så stråluceascå în noapte torÆele procesiunii Eumeni- simbol al morÆii. Am încercat så demonstrez aceastå
Thesmoforiilor – tot aça cum, la sfîrçitul Orestiei, fåcuse aur-memorie, devine pentru perçi, dupå înfrîngere, un
logia prin inaugurarea solemnå a sårbåtorii civice a 30. Aurul, înscris în mod tradiÆional într-o echivalenÆå luminå-
s-a hazardat chiar så presupunå cå Eschil încheia tri- 252: to Person d’anthos oichetai peson.
Reluînd o ipotezå a lui D.S. Robertson, George Thomson oichetai Persai thelon, îi råspunde exclamaÆia din versul
de Æîçnirea proaspåtå çi dåtåtoare de viaÆå a izvoarelor. în versul 12 çi urm. çi mai ales în versul 178 – Iaonon gen
universul cetåÆii a acestor fecioare pe care mitul le leagå mului vers, tade men Person ton oichomenon... ktl., reluat
care reflectå inversarea tragicå a destinului persan: pri-
thesmofore este foarte semnificativå pentru integrarea în
29. O. Hiltbrunner, op. cit., p. 49, remarca jocul de cuvinte
gerat-o. Dar aceastå transformare a Danaidelor în soÆii de la Plateea nu au aceeaçi intensitate de evocare.
eroinele care la început au refuzat-o, iar apoi au însîn- „femeia dorianå“ din visul Atossei, çi nici „lancea dorianå“
mit prin care semnificaÆiile cåsåtoriei sînt asumate de cetåÆii lor çi cu cele ale divinitåÆilor lor protectoare; nici
ne vom opri aici asupra paradoxului constitutiv al unui sînt singurii menÆionaÆi direct, cu numele lor, cu numele
civicå çi religioaså deopotrivå, a cåsåtoriei legitime65. Nu supunere este, de altfel, susÆinutå çi de faptul cå atenienii
sårbåtoarea Thesmoforiilor64, care consacra valoarea, luntarå a imaginii victoriei de partea Atenei. Aceastå pre-
Se credea cå fiicele lui Danaos au introdus în Grecia acest moment crucial al tragediei indicå o alunecare vo-
28. Într-adevår, cred cå menÆionarea numai a atenienilor în
Masculi CetåÆeni Fecioare Vernant, Mythe et pensée, p. 28 çi urm.
mai ales J.-P. Vernant, „Le mythe hésiodique des races“, în
nereglementatå çi urm. Despre valorile opuse ale aurului çi argintului, vezi
Cåsåtorie legitimå Castitate absolutå
Sexualitate ireverenÆioaså a acestui topos de cåtre Aristofan, Ach. 81
al ospitalitåÆii/råzboi grama funerarå 88 a, Diehl 22 – sau chiar utilizarea
Azil/tratate Statut de suplicantå 27. Aurul este bogåÆia persanå prin excelenÆå; cf. e.g. epi-
Refuz
26. 83, resp. 74 çi urm.
colectivå/democraÆie paternå/monarhie 25. 33, 73; cf. 20, 40, 89, 244, 803, 899.
Anarhie/tiranie
Autoritate Autoritate op. cit., p. 43.
Impietate ?Thesmoforii? Pietate „lacunarå“ 24. Cf. 163 çi urm., 250-252, 755 çi urm.; vezi çi Hiltbrunner,
23. 9.
Aigyptiazi Polis Danaide 22. Cf. Arist., Pol. 1252 b 5-9.
l’hoplite athénien“, în Vernant (ed.), Guerre, pp. 164-166.
triumfa, fårå doar çi poate, la sfîrçitul Danaidelor. 21. ReferinÆe çi comentarii la P. Vidal-Naquet, „La tradition de
lenÆå a contradicÆiilor din universul tragic al lui Eschil63, p. 64.
cetatea democraticå a pelasgilor, mediatoare prin exce- organizat; cf. G. Dumézil, Mythe et epopée, 1, Paris, 1968,
cu colectivitatea, atribuindu-le femeilor un loc apropriat, este, în opoziÆie cu råzboinicul „gol“, simbolul unui råzboi
tatea refuzatå çi sexualitatea anarhicå; reunind oikos-ul 20. 146-148. Dimpotrivå, în tradiÆia indo-iranianå arcaçul

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

„Le mythe prométhéen chez Hésiode“, ibidem, pp. 177-194; valorile exprimate de eleutheria, simbolizate, så nu uitåm,
pentru Odiseea, vezi P. Vidal-Naquet, „Valeurs religieuses de Atena çi de faptul cå ea este cetatea care a refuzat
et mythiques de la terre et du sacrifice dans l’Odysée“, în sclavia. Corul proclamå: „gata cu supunerea faÆå de
Finley (ed.), Terre, pp. 269-292.
perçi, gata cu prosternårile în faÆa regelui lor“, pentru cå
23. Cf. 30; 426; 818-820; cf. 950-953.
24. 107; 228-229; 762-763; 820-821. „jugul forÆei s-a desfåcut, eleuthe“ çi laos-ul vorbeçte
25. Cf. nota lui P. Mazon la v. 228, în Eschyle, vol. 1, text liber (v. 585-596).
stabilit çi tradus de P. Mazon [CUF], Paris, 1931, p. 21. Superioritatea bogåÆiilor çi forÆelor imperiului s-a
26. Vezi mai ales scena 836-953, care reprezintå într-o dovedit inutilå, pentru cå dominaÆia absolutå exercitatå
manierå dramaticå dispreÆul faÆå de dreptul de azil çi de de monarhul såu era o formå excesivå de regalitate, care
cei care fac apel la el, manifestat de råzboinicii Aigyptia- a provocat råzbunarea lui Zeus Basileus, zeul suverani-
zilor; pentru a måsura gravitatea unei asemenea conduite tåÆii38; Persia polychrysos çi polyandros s-a regåsit „fårå
nelegiuite cf. consideraÆiile lui J.P. Gould, „Hiketeia“, JRS
93, 1973, pp. 74-103, asupra mårturiilor despre obligaÆia
ståpîn“, pentru cå hybris face din Xerxes un monarh în
sacrå de a respecta dreptul de azil. acelaçi timp nelegitim çi neputincios. Darius o spune
27. Cf. Od. 9, 275-276 çi întregul episod al Ciclopului, omul limpede: Zeus anax este cel care odinioarå a „acordat
sålbatic: vezi P. Vidal-Naquet, op. cit.; cf. çi G.S. Kirk, Myth, unui singur om privilegiul de a comanda întregii Asii
its Meaning and Functions in Ancient and Other Cultures, hrånitoare de oi, avînd în mînå sceptrul care conduce“
Cambridge-Berkeley-Los Angeles, 1970, pp. 162-171. (v. 762-764). Lipsit de pietate pentru cå a vrut så depå-
28. Cf. 925 (Ekousa toupos oudamos philoxenon) – çi 926 – (ou çeascå frontierele legitime ale monarhiei sale, Xerxes
gar xenoumai tous theon sylektoras).
distruge imperiul, bogåÆiile sale, armatele sale – çi chiar
29. Cf. mai ales 921 (Theoisin eipon tous theous ouden sebei)
çi 922 (tous amphi Neilon daimonas sebizomai). propria sa regalitate. Dimpotrivå, dacå grecii au triumfat
30. 934-937; cf. pe de o parte 739-740, unde neamul lui în ciuda aparentei lor inferioritåÆi, aceasta s-a întîmplat
Aigyptos este numit maches apleston, dar çi rugåmintea doar pentru cå ei erau liberi, supunîndu-se principiului
Danaidelor (stråinilor så li se ofere, înainte de a-l înarma superior de suveranitate colectivå încarnat de polis.
pe Ares... satisfacÆii „stabilite prin tratat“ – euxymbolous) Dincolo de mårturia – destul de limpede cred –
atunci cînd „soluÆiile de arbitraj“ (935-936) au fost respinse asupra persistenÆei în Grecia a unui sistem de repre-
de cåtre fiii lui Aigyptos. zentåri tradiÆionale, care joacå aici un rol mai discret
31. 241-242 – Kladoige men de kata nomous aphiktoron /
keintai; cf. 210-226; 630-709; 966-979; 1019-1034.
decît în alte zone ale ariei indo-europene, dar care,
32. 12-14; 204-206; 971-974. De altfel, supunîndu-se lui Danaos totuçi, nu trebuie så fie ignorat, schema interpretativå
fiicele sale îi vor ucide pe Aigyptiazi, iar Hipermnestra va pe care am propus-o mi se pare cå implicå çi concluzii
fi judecatå pentru cå a încålcat voinÆa tatålui såu. cu privire la Eschil çi la opera sa.
33. 197-206; 973-979; 1013 – to sophronein timosa tou biou În primul rînd, în ceea ce priveçte întrebarea puså la
pleon. Cf. Th. 2, 45, 2. începutul acestui studiu: absenÆa elenilor, asimetria
34. 12-14. unei drame centrate pe înfrîngere çi pe victime mai
35. Locul lui Zeus în drama Danaidelor este cu totul excep- curînd decît pe victorie çi pe eroii såi, sînt ele reale sau
Æional; pronunÆat de mai mult de cincizeci de ori, numele
tatålui Olimpienilor dominå incontestabil drama. Evident, doar aparente? Mi se pare cå analiza temelor consti-
nu este vorba aici despre o punere în discuÆie a „theodiceii“ tutive ale dramei – între care schema trifuncÆionalå joacå
lui Zeus la Eschil, pentru cå este o problemå care depå- un rol important, fårå a fi totuçi unicå – evidenÆiazå o
çeçte cu mult atît spaÆiul, cît çi scopul acestui articol. simetrie profundå, care se întrevede dincolo de asimetria

240 225
239 226
société en Grèce ancienne, Paris, 1974, pp. 141-176; idem, megalon – cf. çi 5 – anax Xerxes basileus.
pp. 5-15; idem, „Entre bêtes et dieux“, în idem, Mythe et 5. 24 çi urm. – tagoi Person, basiles basileos | hypochoi
fonction technique“, în Vernant, Mythe et pensée2, 2, 4. 661 çi urm. – basileiou tieras phalaron piphauskon.
Mythe et pensée2, 1, pp. 13-79; idem, „Prométhée et la 3. A., Pers. 3 çi urm.; cf. çi 159 çi urm.
J.-P. Vernant, „Le mythe hésiodique des races“, în Vernant, Aischylos, Berna, 1950, pp. 41-49.
22. Vezi mai ales analizele miturilor hesiodice datorate lui 2. O. Hiltbrunner, Wiederholungs-und Motivtechnik bei
(ESC) 1979, 1, pp. 3-26. pp. 55-58; citatul este de la pagina 55.
pique athénienne. Le mythe dans l’espace civique“, Annales 1. Jacqueline de Romilly, La tragédie grecque, Paris, 1970,
(1-2), 1978, p. 52; vezi çi eadem, „L’autochtonie: une to- mi-a confirmat integral analiza.
des femmes et quelques-unes de ses tribus“, Arethusa 11 mi-o trimitå ca råspuns la textul acestui mic studiu, el
pentru miturile greceçti de cåtre Nicole Loraux, „Sur la race scrisoare pe care Georges Dumézil a avut amabilitatea så
thropologie structurale, Paris, 1958, p. 239, citat çi dezvoltat
1968 çi urm.) çi Idées romaines (Paris, 1969).– Într-o
21. Cf. Lévi-Strauss, „La structure des mythes“, în idem, An-
Européens (Paris, 1951) çi pînå la Mythe et épopée (Paris,
20. Cf. LSJ, s.v. astoxenos.
19. 356: eie d’anaton pragma tout’astoxenon. Dumézil, începînd cu Mitra-Varuna çi Les dieux des Indo-
18. Cf. 16-18; 41-56; 274-276 etc. care i-l dau cercetårile – fundamentale – ale lui Georges
17. 284-285, resp. 287. * Folosesc noÆiunea de schemå trifuncÆionalå în sensul pe
16. Cf. 128-129; 154-155; 234-241; 277-290. Note
15. 630-697.
14. 584-591.
13. 558-561. dramei atice40.
12. Cf. 546-555. nale, o restructurare care constituie substanÆa însåçi a
11. 553 çi urm.
10. 560 çi urm.; cf. 1019-1030. restructuråri profunde a categoriilor mentale tradiÆio-
Eschil). în tragedie indicå atît dimensiunile cît çi cåile acestei
indicaÆie cu privire la tragedie vor desemna Rugåtoarele lui DistanÆa care desparte schema arhaicå de depåçirea ei
9. Supp. 779-784 (începînd cu aceastå notå, cifrele fårå cå este negatå în numele valorilor absolute ale cetåÆii39.
Cf. çi Supp. 24; 1019. aceasta se întîmplå pentru cå ea devine relativå çi pentru
mai ales de drama satiricå Amymone (F 130-133 Mette). element de explicare cauzalå în universul lui Eschil,
8. Aceastå abundenÆå a izvoarelor trebuie så fi fost evocatå Æenilor liberi: dacå ierarhia trifuncÆionalå devine un
Dionysos mis à mort, Paris, 1977, p. 38 çi urm.
7. Cf. schiÆa rapidå, dar foarte sugestivå a lui M. Detienne,
cetåÆii, unde totul depinde de adevårata basileia a cetå-
nr. 317, oct. 1973, pp. 908-925. valoreazå nimic atunci cînd este confruntatå cu lumea
pp. 9-37; Nicole Loraux, „L’interfèrence tragique“, Critique olbos-ul çi dominarea necontestatå a Asiei – dar care nu
de Paul Mazon, note de René Langumier, Paris, 1973, superioritate la trei niveluri care le asigurå, la origine,
Sophocle, Tragédies, prefaÆå de P. Vidal-Naquet, traducere acÆiunea acesteia o face så explodeze. Perçii deÆin o
tragédie, pp. 19-40; P. Vidal-Naquet, „OEdipe à Athènes“, în nalå este un punct de plecare în construcÆia dramei, dar
tragédie grecque“, în Vernant/Vidal-Naquet, Mythe et caracteristic, pe atît de semnificativ: schema trifuncÆio-
tragic vezi J.-P. Vernant, „Tensions et ambiguités dans la
6. Despre problemele generale ale dedublårii discursului
sistemele arhaice de reprezentare este, cred, pe cît de
tiparele limbajului cotidian. Pe de altå parte, modul în care Eschil utilizeazå
påtrunderile masive ale unui vocabular politic modelat pe ci douå principii antinomice ale suveranitåÆii.
imagini poetice al corurilor – uneori chiar al replicilor – çi aparentå, çi care confruntå nu imperiul cu destinul såu,
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
Aceste isomorfisme schiÆeazå un scenariu de „non-co- 6. Calitatea divinå a dinaçtilor iranieni este iniÆial atribuitå
municare“ anulat de o sårbåtoare de integrare care lui Xerxes (80), apoi reginei (157), çi în cele din urmå lui
recreeazå ordinea67 çi o consacrå; ele nu pot fi atribuite Darius, Person theos (157); aça cum remarca deja Hilt-
fårå dovezi textului lui Eschil, dar ar putea totuçi pune brunner, op. cit., p. 43, doar fiinÆa divinå a regelui defunct
în luminå punctul de plecare al reflecÆiei sale – çi, din a supravieÆuit dezastrului – cf. 620, 633, 642, 654, 711,
856.
aceastå perspectivå, ar sublinia atît afinitåÆile cît çi
7. 80.
distanÆele care separå legenda de dramå çi mitul de 8. 762-781.
cetate. Pentru cå tocmai în cetate trebuie circumscris 9. Tema jugului (zygon), introduså de cåtre cor (50), este
statutul eroinelor dramei. Într-o cetate imaginarå, fårå dezvoltatå în visul Atossei (181-199) çi reluatå de cor în
îndoialå, dar care nu ar putea exista decît într-un dialog momentul în care el måsoarå consecinÆele dezastrului –
niciodatå întrerupt cu cetatea istoricå, care, timp de mai 594: hos elythe zygon alkas; cf. întreg pasajul 584-594.
bine de un secol, a încercat så elaboreze un drept al Jugul cu o mie de cuie (polygomphos), care înlånÆuie
familiei çi så gåseascå formele unei reglementåri politice Bosforul (71 çi urm.; cf. 722, 745 – doulon os desmo-
a cåsåtoriei çi a raporturilor dintre oikos çi polis68; o masin | elpise schesen – nu este altceva decît forma palpa-
cetate pentru care definiÆia din ce în ce mai exactå – din bilå a acelui doulion zygon pe care Xerxes vrea så-l impunå
ce în ce mai limitativå – a grupului civic privilegiat este grecilor (cf. çi Hiltbrunner, op. cit., p. 48). Så remarcåm în
o componentå constitutivå çi cumva un corelat necesar treacåt paralela polychrysos-polyandros-polygomphos care
al democratizårii sale69. Este atunci oare necesar så coroboreazå observaÆia pe care tocmai am reamintit-o,
precum çi o serie de imagini contradictorii în jurul temei
urmåm calea identificårii – atît de artificialå çi de
mårii – amachon kyma thalasses, valul marin nebiruit al
nesigurå – a aluziilor cu privire la soarta lui Temistocle oçtirii persane (90), cårora totuçi luptele pe mare le sînt
fugar çi suplicant70 pentru a înÆelege de ce Eschil înfåÆi- interzise (852-907), care au încercat så încåtuçeze marea,
çeazå atenienilor mitul care evocå soarta fiicelor lui çi care, învinçi tot pe mare, au pierit ca niçte peçti uciçi cu
Danaos la Argos çi a femeilor în polis? bîta în plaså (424-428; cf. çi 272-279; 476 çi urm. etc.).
10. prospitno – 152: es gan prospitnontes | arxontai – 588 çi
urm.; cf. çi 694-696.
Note 11. 213 – Atossa crede cå fiul ei nu are så dea seamå în faÆa
1. V. Ehrenberg, „Origins“. nimånui, chiar dacå eçueazå – ouch hypeuthynos polei – çi
2. Noua datare (464?), impuså de didascalia POxy. 20, cå el va råmîne ståpîn peste påmînturile sale; dezastrul
Londra, 1952, 2256, 3, pentru Rugåtoarele nu modificå înså îi va dezminÆi în întregime speranÆele.
prioritatea textului lui Eschil faÆå de democraÆie – çi, cu atît 12. 241. SemnificaÆiile regale ale acestei imagini de påstor al
mai puÆin, semnificaÆia sa generalå; cf. V. Ehrenberg, popoarelor sînt limpede subliniate de cåtre E. Benveniste,
Sophocles and Pericles, Oxford, 1954, p. 3, n. 3. Le vocabulaire des institutions indo-européennes, 1, Paris,
3. Vezi versurile citate de V. Ehrenberg, „Origins“, pp. 266- 1968.
271; cf. mai ales v. 370-375, 397-399 çi întregul pasaj 13. 241-242.
600-630 din Rugåtoarele. 14. 181-199.
4. Ehrenberg, „Origins“, p. 267. 15. 852-907.
5. Acelaçi procedeu se regåseçte atît în Cei Çapte (cf., e.g., 16. Cf. supra, nota 9.
395; 574-575; 785-787 etc.), cît çi în Eumenidele (v. 443- 17. 21.
449; 471-473; 509; 674-675 etc.); el se bazeazå pe con- 18. 49-52.
trastul, foarte eschileean, între limbajul încårcat de 19. 85 çi urm.
238 227
236
deplin în çi prin cetate, loc median plasat între sexuali-
Pentru cå instituÆia cåsåtoriei se legitimeazå pe
cetatea o instituie62.
ajung în sfîrçit så accepte cåsåtoria çi ordinea pe care
dintre fecunditatea aduså Argos-ului de fecioarele care
punea din nou în evidenÆå condiÆionarea reciprocå
pune cå finalul trilogiei relua aceastå echivalenÆå çi
suveranitatea poporului. Se poate într-adevår presu-
unei cetåÆi este reluat aici într-un context marcat de
arhaicå între dreptatea politicå çi prosperitatea fertilå a
timai neatinse61. Raportul constant stabilit de gîndirea
demion, poporul „care este suveran în polis“, îçi va påstra
fecundå au ca replicå politicå stabilitatea instituÆiilor: to
civile59 çi va fi bine guvernatå60; pietatea çi abundenÆa
venereazå pe Zeus Xenios nu va mai cunoaçte råzboaie
politicå: bogatå în oameni tineri çi båtrîni, cetatea care-l
între fecunditatea pe care ele o cer zeilor çi „bunåstarea“
40. Cf. Vernant/Vidal-Naquet, Mythe et tragédie. le-a ajutat laså så se întrevadå o relaÆie semnificativå
pentru lectura istoricå a tragediei. urårile pe care le rostesc Danaidele pentru cetatea care
care deschide perspective de o importanÆå remarcabilå atribuit de Danaide cuvîntului homaimos58. Mai mult,
în Vernant/Vidal-Naquet, Mythe et tragédie, pp. 135-138) civic57, definiÆie care se opune sensului exclusiv familial,
l’Orestie d’Eschyle“, PP 129, 1969, p. 401 çi urm., reluat exemplu, o definiÆie „politicå“ a consanguinitåÆii grupului
la analiza temelor din Orestia („Chasse et sacrifice dans gilor schiÆeazå, în momentul crucial al reflecÆiei sale, de
aici au fost formulate de cåtre P. Vidal-Naquet, pornind de regåsesc încå din prima tragedie a ciclului: regele pelas-
39. Concluzii foarte apropiate de cele pe care le-am enunÆat cetatea. De altfel, cele cîteva sugestii în acest sens se
atribuitå Marelui Rege çi acÆiunea lui Zeus Euthynos. familiilor, ci çi în aceastå sumå de gospodårii care este
dupå mine decisivå, între calitatea de ouch hypeuthynos
93, 1973, p. 210 çi urm., care nu subliniazå înså relaÆia,
consacra ordinea nu numai în interiorul oikoi-lor çi
ziile lui R.P. Winnington-Ingram, „Zeus in the Persae“, JHS dåmîntul dramei fåcea så intervinå autoritatea cetåÆii çi
nematon epestin euthynos barys. Sînt de acord cu conclu- trilogiei, pare destul de legitim så ne gîndim cå dezno-
urm., Zeus toi kolastes ton hyperkompon agan | phro- nici o urmå a rolului jucat de cetatea pelasgilor în finalul
38. Cf. 532, Zeus basileus; 740, Zeus; 762, Zeus anax; 827 çi mente din ultimele douå tragedii, în care nu se påstreazå
de argint la Hesiod, cf. supra, notele 27 çi 30. a femeilor la culturå. Deçi nu avem decît cîteva frag-
de la copilårie la senilitate este caracteristicå pentru vîrsta toria, singura formå reglementatå politic de participare
37. 262-265. Reamintesc, de altfel, cå aceastå bruscå trecere fundamentalå, atît publicå, cît çi privatå, care este cåså-
36. Cf. 607 çi urm. cetåÆii democratice çi så scurtcircuitezi aceastå instituÆie
35. Cf. 847 çi urm., 1030.
se poate în acelaçi timp så ceri azil lumii civilizate a
de ouch hypeuthynos.
asociazå acest nume cu calitatea – de råu augur de fapt – Ele vor învåÆa deci, pe propria lor cheltuialå, cå nu
751, 773, 782, 834, 847, 850. La versurile 211-213, regina renega rugînd zeii så le acorde puterea – kratos56.
astfel de încå 13 ori – 189, 197, 211, 476, 529, 739, 743, „valorilor de cooperare“55, pe care vor sfîrçi prin a le
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
stråin de politic – çi de Grecia – decît aceste femei al cåror aceçti stråini care nu acceptå så renunÆe la alteritatea
chip închis la culoare, limbaj straniu çi veçminte barbare16 lor ostilå29 poartå cu ei seminÆele råzboiului30.
evocå, pentru Pelasgos, Æinuturile exotice ale Libiei sau Desigur, feminitatea Danaidelor se opune acestei
ale Ciprului, indiencele nomade cålårind cåmile sau „masculinitåÆi“ brutale, dar ele nu sînt definite de o simplå
chiar neamul Amazoanelor, „fecioare hrånindu-se cu corespondenÆå în doi termeni; pentru cå statutul lor se
carne crudå“17. Femei barbare – femei sålbatice – Danai- precizeazå prin raportarea atît la agresorii lor, cît çi la
dele sînt, aparent, imaginea însåçi a Celuilalt în raport cetatea care le primeçte. Fiicele lui Danaos sînt mult mai
cu lumea politizatå a cetåÆii Argos-ului. Dar prin obîrçia apropiate de cetate decît verii lor, çi este interesant så
lor, aceste descendente ale lui Io îçi proclamå deschis remarcåm cå în nici un moment fiii lui Aigyptos (de fapt
apartenenÆa la cetatea pelasgå18. Paradox viu, Danaidele mesagerul lor) nu invocå legåturile ascendenÆei comune
sînt în acelaçi timp diferite çi apropiate, stråine çi conce- la care ar avea, în principiu, aceleaçi drepturi ca çi
tåÆene: astoxenoi cum spune Pelasgos19. Creat, dupå toate Danaidele. Acestea, în schimb, nu numai cå îçi proclamå
probabilitåÆile, de cåtre Eschil20, acest cuvînt exprimå consanguinitatea cu cetåÆenii din Argos, ci recunosc
într-adevår, printr-un oxymoron unic, statutul ambiguu atît legile sacre çi ritualul de suplicare31, cît çi obligaÆiile
al femeilor, în acelaçi timp dincolo çi în interiorul lumii lor sociale: supunere faÆå de tatå32, modestie çi pudoare
politice. Versiune nouå a vechii probleme a identicului în comportament33, respectarea convenÆiilor ospitalitåÆii
care se naçte din diferit21, aceastå marginalitate aparte a oferite çi primite. IniÆiativa lor se limiteazå, în fapt, la a
„neamului femeilor“, pe cît de indispensabil cetåÆii pe atît urma întocmai sfaturilor tatålui lor; relaÆiile dintre
de stråin acesteia, reia pe seama democraÆiei contradic- pietatea lor filialå çi domeniul autoritåÆii politice sînt
Æiile profunde ale statutului feminin în gîndirea greacå. evidente, atît pentru cå termenii pe care ele îi folosesc
În gîndirea miticå, „fabricarea“ femeii çi cåsåtoria pentru a-l desemna pe Danaos sînt termeni proprii lumii
marcau, împreunå cu instituirea sacrificiului çi munca cetåÆii – boularchos/ kai stasiarchos34 –, cît çi pentru cå
påmîntului, pragul care separå pentru totdeauna oamenii ele nu înceteazå så-l invoce pe Zeus Hykesios, zeul
atît de animale, cît çi de zei22. Cum se organizeazå oare, suplicanÆilor, tatå al zeilor çi zeu al autoritåÆii politice35.
în jurul dilemelor argiene, umanitatea evocatå de Eschil? La drept vorbind, ca orice tinere fete, Danaidele nu
Opuçi Danaidelor fugare, cei ce le håituiesc: frecvenÆa participå la cetate decît prin intermediul neamului lor çi
cu care fiii lui Aigyptos sînt numiÆi masculi, arsenoi23 nu prin oikos-ului tatålui lor; din aceastå cauzå, imaginea
este un rezultat al întîmplårii, pentru cå, depåçind chiar pe care o au asupra cetåÆii este o imagine de regalitate.
cuplul antinomic bårbat/femeie, acest termen corespunde Su de polis, tu eçti cetatea, îi spun ele lui Pelasgos36;
atitudinii urmåritorilor, pe care-i face mai apropiaÆi de pentru a le explica care este diferenÆa dintre monarhia pe
animale decît de andres, de bårbaÆii cetåÆii. Sexualitatea care o evocå çi democraÆia din Argos, regele (archegetes)
abuzivå care le este atribuitå24 ar putea, la rigoare, så care proclamå cå n-ar putea guverna aneu demou37
exprime o exagerare a Danaidelor25, înså dispreÆul faÆå descrie instituÆii destul de apropiate de cele de la Atena.
de sanctuare, faÆå de ospitalitate çi de dreptul de azil26, Afinitatea între autoritatea tatålui asupra descen-
reamintind excesele lui Polifem din Odiseea27, îi pla- denÆei sale çi cea a regelui asupra supuçilor såi este
seazå pe fiii lui Aigyptos dincoace de cetate, de partea sål- explicit afirmatå de cåtre Aristotel: „Autoritatea tatålui
båticiei çi a fiarelor. Comportamentul lor atestå o stare asupra copiilor såi... este regalå (arche basilike); tatål îçi
de anomie, în care legile ospitalitåÆii nu se pot aplica: exercitå autoritatea întemeindu-se pe philia çi pe supe-
xenia le este deci refuzatå de cåtre Pelasgos28, pentru cå rioritatea sa în ceea ce priveçte vîrsta (presbeia) – ceea
232 233
235 230
tecÆia cetåÆenilor54. Rugåtoare, ele se adresaserå milei çi pentru Eschil5, çi care marcheazå, în ultimå instanÆå, o
tul convingåtor al lui Pelasgos a cucerit pentru ele pro- identic cu ea) este un procedeu stilistic caracteristic
politicå a cetåÆii democratice, unde nu puterea, ci cuvîn- logia instituÆionalå atenianå, fårå înså a fi întru totul
rale ale fecunditåÆii çi ale abundenÆei53, ci çi de lumea vreau så spun care urmeazå foarte îndeaproape frazeo-
se îndepårteazå prin aceasta nu numai de forÆele natu- a unui vocabular politic (sau mai curînd „politicoid“,
Afroditei, „aliata Herei“, faÆå de Pothos çi de Peitho52, ele mai ales, mai deliberatå decît pare: utilizarea frecventå
urmå, niçte sålbatice51. DispreÆuitoare faÆå de puterea politic al cetåÆii mi se pare, totuçi, mai complicatå – çi,
umanitåÆii civilizate a muritorilor; ele sînt deci, pînå la Aceastå alunecare de la trecutul mitic la prezentul
Æiilor sociale, este telos-ul femeii çi semnul culturii çi democracy in the light of their own daily experience4.
oikos, Danaidele refuzå cåsåtoria care, la nivelul rela- vitable, for poet and audience alike, to see mythical
indienelor care cålåresc cåmile – pentru cå ele nu mai au pentru cå: it would be only natural, or it might be ine-
care se hrånesc cu carne crudå. Nomade – asemenea Argos-ul pelasgilor în termeni care îi erau apropiaÆi
aproape de Amazoanele anandroi çi kreoboroi, fecioarele cå aça este; el ajunge la concluzia cå Eschil descria
timidå modestie, ele sînt, în ultimå instanÆå, destul de publice ale cetåÆii sale. Victor Ehrenberg pare så creadå
aparÆinå unei lumii non-violente, fåcutå din blîndeÆe çi Æie, limbajul contemporan çi familiar al instituÆiilor
asemenea unor porumbei speriaÆi50, Danaidele par så aventura Danaidelor, Eschil adoptå, cumva din neaten-
statutului conjugal se regåsesc în replicile corului. Deçi, despre un anacronism autentic, çi dacå, pentru a evoca
tiranic49 – toate aceste nuanÆe ale aceleiaçi negåri a Ar mai trebui så çtim dacå este vorba într-adevår
rile din gospodåria lor48, teamå de a fi aservite de un soÆ Æilor çi chiar frazeologia proprie decretelor ateniene3.
este çi el excesiv47, ataçament faÆå de oikos çi de bunu- mocratice: votul majoritar, responsabilitatea magistra-
perpetuare46, supunere excesivå faÆå de un tatå care cizie elementele tehnice ale funcÆionårii instituÆiilor de-
cå abuza de vocabularul politic atenian çi evoca cu pre-
motivaÆii simple çi univoce: oroare de sexualitate45 çi de
nului demokratia, çi aceasta într-un context care aproape
Oricum ar sta lucrurile, Rugåtoarele nu se supun unei
tele de care dispunem azi – o formå perifrasticå a terme-
este exact cea pe care o capåtå cuvîntul – çi viceversa.
pentru prima oarå2 – cel puÆin luînd în considerare tex-
cåtre Eschil, este evident cå semnificaÆia atribuitå dramei
unui pasaj din Rugåtoarele lui Eschil: aici era atestatå
vorba despre un hapax destul de obscur, inventat de
pentru formularea conceptelor democraÆiei ateniene a
în manuscrisul din codicele Mediceus. Dar cum este craÆiei1, Victor Ehrenberg sublinia importanÆa aparte
restituitå de cåtre editori pornind de la un phylaxanora44 N studiul såu fundamental despre originile demo-
noria, care pare så însemne „urå, refuz al autoritåÆii“ –
Î
Cuvîntul-cheie al „contestårii“ Danaidelor este phyxa-
comun al cetåÆii pelasgilor.
niçte hiketides, „açezate“, adicå prosternate, la altarul
opresc oarecum la mijlocul drumului firesc. Ele råmîn
tatålui lor fårå a accepta så tråiascå într-un alt oikos, se
luatå de mîna dreaptå“43. Danaidele, care påråsesc casa
hiketis; de aceea ea este conduså de lîngå vatrå, fiind
persecuÆi propria soÆie, „pentru cå ea este o suplicantå,
în cetatea lui Eschil
Nu este drept – aflåm dintr-un text pitagoreic – så-Æi Astoxenoi. Despre statutul femeilor
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
ce este tocmai forma proprie autoritåÆii regale“, va scrie manierå proprie de dedublare a discursului tragic în
Stagiritul, citînd invocaÆia homericå cåtre Zeus – pårinte permanenta confruntare dintre mit çi cetate6.
al oamenilor çi al zeilor38. Obiçnuite så se supunå Consideratå sub acest aspect, evocarea democraÆiei
tatålui lor, dominate oarecum de philia pe care el le-o mitice a pelasgilor în termenii proprii democraÆiei isto-
inspirå, Rugåtoarele au în mod firesc tendinÆa så iden- rice a atenienilor nu este un accident pe drumul Danai-
tifice orice formå de autoritate legitimå cu monarhia çi delor, ci o componentå a versiunii eschileene a istoriei
nu pot sesiza dintr-o datå cum funcÆioneazå regalitatea lor; oricare ar fi semnificaÆia pe care Eschil voia så o
ouk aneu demou a lui Pelasgos. acorde råtåcirilor lor, ea este de la început confruntatå
Existå, pe de altå parte, relaÆii persistente în tradiÆia cu lumea foarte politizatå a instituÆiilor democratice.
greacå între elementul feminin çi autoritatea unui mo- Reelaboratå de cåtre Eschil, istoria fiicelor lui Danaos
narh akritos39, la limitå chiar tiranic; puterea femeilor – påstreazå, cel puÆin în filigran, complexitatea sa miticå7:
la care Danaidele vor ajunge så spere40 – se înrudeçte cu Danaidele evocå deseori – chiar invocå uneori – creçterea
tirania çi, la rîndul ei, o autoritate iresponsabilå nu se apelor subterane, izvoarele care Æîçnesc8, apele pure ale
poate exercita asupra unor oameni adevåraÆi, ci mai ploii çi ale munÆilor înalÆi9, precum çi apele fecunde ale
curînd asupra unor femei sau asupra unor supuçi Nilului10 çi fluviile niciodatå secate ale Asiei11. Oroarea
efeminaÆi. Egist, leu laç çi råzboinic de gineceu, este un lor faÆå de cåsåtorie are drept complement un leitmotiv
tiran care, dominat de masculina Clitemnestra, ilus- al abundenÆei acvatice, care se alåturå în felul såu
treazå cele douå componente ale acestei teme. Tot acest datelor originare ale mitului: fugind de cåsåtorie çi refu-
complex de reprezentåri låmureçte çi dilatå, în ultimå zînd maternitatea, ele cîntå totuçi fårå încetare aventura
instanÆå, dialogul politic din Rugåtoarele, care apare într- lui Io, cea care traverseazå munÆii Asiei pentru a gåsi
adevår ca un element constitutiv în structura dramei. „Pamfilia cu fluvii nesecate...“, påmîntul månos al Afro-
Philia supraevaluatå çi fidelitatea faÆå de oikos-ul ditei12 çi, în sfîrçit, „påmîntul sacru al lui Zeus unde se
patern se leagå, pe de altå parte, de tema virginitåÆii nasc toate fructele, cîmpia cu rodul bogat adus de nin-
feminine çi de refuzul cåsåtoriei. Ca så nu le mai rea- sori... çi apele Nilului, niciodatå atinse de boalå“13, unde
mintim pe cele douå „fiice ale lui Zeus“, Artemis, fecioara se va naçte Epaphos, „izvor al vieÆii“ çi stråmoç al neamului
vînåtoare çi sålbaticå, çi Athena Parthenos, este sufi- lor14. Castitatea sålbaticå çi fecunditatea atotputernicå
cient så evocåm eroinele lui Sofocle – Antigona, încre- merg mînå în mînå, se pare, în istoria Danaidelor. Urårile
menitå în philia sa, Electra – ateknos çi anympheutos, lor pentru cetatea care le-a ocrotit sînt uråri de fertilitate
„stearpå çi nenuntitå“41 påzitoare fårå cusur a vetrei çi de abundenÆå a generårii: la adåpost de incendiile lui
blestemate a Atrizilor. Ele atestå, cu siguranÆå, o con- Ares çi de molime, påmîntul roditor al Argos-ului, cu
çtientizare a tensiunilor care dominå statutul femeii, turmele sale fecunde, va fi çi un påmînt bogat în oameni,
sfîçiatå – cel puÆin în tragedie – între datoria faÆå de un loc unde totul înfloreçte sub privirea binevoitoare a
propriul ei neam çi telos-ul cåsåtoriei care trebuie så o zeilor çi unde noile naçteri, vegheate de Artemis-Hecate,
integreze într-un oikos altul decît al tatålui såu42. Nu sporesc neîncetat numårul „eforilor“15. Aceste fecioare
este ea oare, într-un fel, o astoxenos chiar în propriul poartå deci, chiar împotriva voinÆei lor, promisiunile unei
såu cåmin, aceastå femeie care, dupå ce a fost un mem- fecunditåÆi a påmînturilor çi a oamenilor fårå de care
bru provizoriu al oikos-ului tatålui ei, unde se naçte cetatea nu ar putea supravieÆui.
pentru a-l påråsi, devine soÆie, nici cu totul stråinå, nici Cum se definesc deci aceste eroine contradictorii în
complet integratå gospodåriei soÆului ei? raport cu lumea cetåÆii? La prima vedere, nimic mai
234 231
241
nemåsurii, hybris, a eroinelor: el protejeazå vetrele celor
Zeus teleios, çi el este, fårå ca ele så çtie, un justiÆiar al
dele (v. 27) atestå çi el acest ataçament, deçi, asemenea lui
Paris, 1973, p. 23. Zeus oikophylax pe care-l invocå Danai-
P. Vidal-Naquet, „OEdipe à Athènes“, în Sophocle, Tragédies,
le Grecs, în Vernant, Mythe et pensée2, 1, pp. 124-170;
l’expression religieuse de l’espace et du mouvement chez
42. Vezi comentariile lui J.-P. Vernant, „Hestia-Hermès. Sur
41. S., El. 164-165.
40. Cf. infra, nota 43.
Perses d’Eschyle“, RRH 18 (2), 1979, pp. 353-358.
servaÆiile mele din „Sur un schéma trifonctionnel dans les
Pentru iresponsabilitatea monarhului cf. Pers. 211 çi ob-
niciodatå judecat – cf. V. Ehrenberg, „Origins“, p. 268.
39. La v. 371, corul foloseçte oximoronul prytanis akritos, pritan
lui Zeus pater în invocaÆiile Danaidelor; cf. supra, nota 35.
38. Arist., Pol. 1259 b 11-15; reamintesc funcÆia dominantå a
37. 398.
Ehrenberg, „Origins“.
36. 370; cf. întreg dialogul 365-375 cu comentariile lui V.
al cåilor impervizibile ale dreptåÆii.
mårturisirea unei veneraÆii profunde, ci un presentiment
abis pentru privirile mele (opsin abysson)“ – nu este doar
pretind cå am contemplat gîndul lui Zeus (phrena Dian), gului demos, ridicate într-un vot unanim.
relor care aproape încheie tragedia – „Aç putea oare så A., Supp. 607 çi urm.: eterul a fremåtat de braÆele între- 39.
cer îndurarea lui Zeus Teleios. Deci exclamaÆia Rugåtoa- Vezi M.A. Hansen, op. cit., pp. 25-33. 38.
cåsåtorie, Danaidele såvîrçesc fapte atelesta pentru care Besançon-Paris, 1973, p. 21 çi urm.
Paris, 1977, pp. 84-85. Asemenea Atalantei care fugea de P. Léveque çi P. Vidal-Naquet, Clisthène l’Athénien,
Paris, 1972, pp. 218-219; idem, Dionysos mis à mort, Aceste reflecÆii au ca punct de plecare pe cele ale lui 37.
Jardins d’Adonis. La mythologie des aromates en Grèce, 19], 1982, pp. 134-137 çi passim.
1294; vezi E. Rohde, Psyche, 12, p. 327; M. Detienne, Les Vezi H.A. Thompson, The Pnyx in Models [Hesperia, Suppl. 36.
cf. 1051-1052; cf. çi Eu. 835; Od. 20, 74; Thgn. 1289; 3+4 = SEG 10, 4, r. 26).
dublu tåiç, pentru cå telos gynaikon este cåsåtoria, gamos – IG 12, 1 = SEG 10, 1, r. 1), fie la sfîrçitul acestuia (cf. IG 12,
teleiotatos – (519, cf. 19). Aceastå invocare are înså un demoi, care putea så aparå fie la începutul textului (e.g.
invincibile (cf. 647), anax (524), este cel care înfåptuieçte, înlocuieçte, tot la începutul decretului, vechiul edochse toi
651. Acest Zeus pankrates (816) al puterii suverane çi 450) çi IG 12, 26 = SEG 10, 18 (anterior lui 445) – care
tiÆie çi de atotputernicie ale zeului: cf. 306; 403; 437; 646; nota 6 sînt IG 12, 5, (475-450?); Meiggs/Lewis, nr. 31 (469-
ruga lor alunecå cåtre atributele de suveranitate, de jus- primele exemple, citate de cåtre P.J. Rhodes, op. cit., p. 64,
346; 616; cf. 385; 479; 641; 653; xenios – 627; 670-671) – este apariÆia formulei edochsen tei bolei kai toi demoi –
bineînÆeles, ca Zeus al suplicanÆilor (Aphiktor – 1; Hikesios – care devine stereotip dupå circa 470; elementul decisiv
167-175; 295; 300; 302; 312; 313; 524-537; 595-596), çi, mai caracteristic exemplu råmîne cel al preambulului,
destul de des ca stråmoç al neamului lor (cf. 162-163; pp. 531-553. În ceea ce priveçte stabilizarea formulelor, cel
Trebuie totuçi så observåm cå, dacå Danaidele îl invocå (ed. revåzutå de R. Meiggs çi A. Andrewes), Oxford, 1951,
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
63. Cf. rolul instituÆiilor politice în deznodåmîntul trilogiei 6. IG 12, 114, r. 17; cf. V. Ehrenberg, L’état grec (trad. fr.),
atride, dupå excelenta demonstraÆie a lui P. Vidal-Naquet, Paris, 1976, p. 114; P.J. Rhodes, The Athenian Boule,
„Chasse et sacrifice dans l’«Orestie» d’Eschyle“, în Londra, 1972, pp. 196-197.
Vernant/Vidal-Naquet, Mythe et tragédie, pp. 133-158. 7. V. Ehrenberg, „Origins“, p. 270, citînd IG 12, 1 (=SEG 10,
64. Call. Lav. Pall. 47; Plin., NH 4, 5; cf. çi Hdt. 2, 171; Str. 1, 1), r. 1 (vezi de asemenea infra, p. 29 çi nota 27); cf. H. Friis
23; 7, 371; Plu., de Isid. et Os. 367. Dupå Apollod. 2, 1, 3 Johansen çi E.W. Whittle (ed.), Aeschylus, The Suppliants,
(cf. Hdt 2, 59; 156; D.S. 1, 13, 5; 25, 1; 95, 5), Io ar fi Copenhaga, 1980, 2, comm. ad 605. În recentul studiu
dedicat o statuie a Demetrei; despre identificarea Io-Isis çi consacrat de Benedetto Bravo vocabularului referitor la
Demeter-Isis cf. Hdt. loc. cit.; D.S. loc. cit. çi 1, 24, 8; Luc., confiscåri çi represalii („Sulân, Represailles et justice
DDeor. 3; Clem. Al., Strom. 1, 21; 106. Cf. çi Waser, s.v. contre des étrangers dans les cités grecques“, ASNP, ser. a
Danaides, RE 4, col. 2087-2091; idem, s.v. Danaos, III-a, 10(3), 1980, pp. 675-988), textul Rugåtoarelor este
ibidem, col. 2094-2098. analizat în mai multe rînduri (cf. infra, nota 8); punctul de
65. Despre semnificaÆia Thesmoforiilor (izvoare la E. Cahen, vedere al autorului pare, la prima impresie, întru totul
s.v. Thesmophoria, DA, p. 239 çi urm.) vezi mai ales ana- contrar celui exprimat de mine: „Limbajul acestor versuri –
liza lui M. Detienne, Les Jardins d’Adonis. La mythologie scrie el la pagina 748 a studiului såu – este foarte diferit
des aromates en Grèce, Paris, 1972, p. 152 çi urm. çi de limbajul documentelor, cu toate cå face aluzie la acesta
passim. din urmå.“ De fapt, punctul de plecare al autorului, nu
66. G. Thomson, Aischylos und Athen, Berlin, 1957, pp. 324-325. concluzia sa, este invers faÆå de cel al studiului meu, çi are
67. Pentru o interpretare a mitului Demetrei vezi interesantele dreptate så considere cå textul lui Eschil n-ar putea
observaÆii ale lui Paolo Scarpi, Letture sulla religione classica. modifica interpretarea unui text oficial; dimpotrivå,
L’inno omerico a Demeter. Elementi per una tipologia del demersul opus este legitim – çi legitimat destul de frecvent
mito, FlorenÆa, 1976, pp. 151-159 çi passim, cu numeroase în chiar studiul lui B. Bravo.
sugestii cu privire la sårbåtorile Demetrei, fie de la Eleusis, 8. Cele douåzeci de unitåÆi de sens din versurile 609-614 pot fi
fie de la Atena. clasate dupå cum urmeazå: 1. instituÆionale (i.e. atestate
68. Vezi Molly Broadbent, Studies in Greek Genealogy, Leida, în vocabularul oficial de la Atena cu sensul pe care-l au în
1968, pp. 113-170. textul lui Eschil; cifrele trimit la inscripÆiile din IG 12:
69. Pentru relaÆia dintre democraÆie çi limitarea corpului civic deoarece nu este vorba decît despre lecÆiuni certe, nu am
vezi M.I. Finley, Les anciens Grecs, trad. fr., Paris, 1971, încårcat referinÆele cu corespondenÆele cu SEG sau alte cu
pp. 73-74; M. Austin çi P. Vidal Naquet, Economies et so- culegeri): metoikein tesde ges: 6, r. 37; arrysiastous: cf. B.
ciétés en Grèce ancienne2, Paris, 1973, pp. 76-77; 111-115. Bravo, op. cit., p. 727 çi urm.; 792-808. xyn asyliai: 58, r.
70. Cf. W.G. Forrest, „Themistokles and Argos“, CQ, NS 10, 14 (asylei kai aspondei); dar cf. B. Bravo, op. cit., p. 748,
1960, pp. 221-241; A. J. Podlecky, The Political Back- 807 çi passim; agein: 68.1 (pherousi kai agosi), 115, r. 37
ground of Aeschylus, Ann Arbor, 1962, pp. 53-58; idem, (pheronta e agonta); cf. B. Bravo, op. cit., pp. 792-808; ean
„Politics in Aeschylus’ Supplices“, CF 26, 1972, pp. 64-71. de: e.g. 10, r. 5; 28a, r. 7 etc.; ton me boethesanta: e.g. 45,
r. 14 (boethein); 86, r. 8 (boethein Argeious Athenaze),
ibidem, r. 22 (eis ten polin ten epangeilesan boethein) etc.;
atimon einai: 45, r. 23 (atimon einai); 22, r. 29 çi urm.; 39,
r. 33; 63, r. 32 (atimos esto); xyn phygen: 10, r. 29; 39, r. 7
(phygei zemioso); 101, r. 7 (phygen); cf. And. 1, 68, Lys. 3,
42 etc. 2. cvasi-instituÆionale: a) tonde gamoron:
gamoroi-ii sînt bine cunoscuÆi în afara Atenei; geomoroi-ii
atenieni sînt atestaÆi la Pl., Lg. 737 çi Arist., Ath. fr. 2,
într-un context aparÆinînd mai degrabå teoriei politice din
253
243 254

desigur, decît simple ipoteze. uzanÆa atenianå obiçnuitå este inscripÆia pe o stelå, ei sînt
ranta „buna“ fecunditate a soÆiilor: acestea nu sînt, un zid, în sensul literal al cuvîntului; dar, menÆionînd cå
instituit ordinea civicå a cåsåtoriei legitime, care va ga- gomphos, care ar putea sugera un decret båtut în cuie pe
instituÆiilor sale; în ultima, cetatea ar fi fost aceea care a Fourth Centuries B.C., Londra, 1952, p. 9, cu privire la
pentru cetate fecunditatea din care va izvorî perenitatea ipoteza lui E.G. Turner, Athenian Books in the Fifth and
toarele de Danaide? În prima pieså, tinerele fete cereau çi E. W. Whittle, op. cit., 3, comm. ad 944-945, citeazå
Image“, CPh. 57, 1967, pp. 182-185) care så lege Rugå- d’akoueis ex eleutherostomou | glosses. H. Friis Johansen
Stasimon of Aeschylus’ Choephori: Myth and Mirror oud’en ptychais byblon katesphragismena | saphe
comparat cu temele din Agamemnon – vezi „The First 14. A., Supp. 946-949: taut’ou pinaxin estin engegramena |
a demonstrat-o pentru primul stasimon din Coeforele, 13. E., Supp. 349-351.
S-ar putea oare presupune o simetrie inverså (Anne Lebeck 62. 12. Vezi 371; cf. V. Ehrenberg, „Origins“, p. 268.
11. Cf. A., Supp. 523, 941; cf. 1039-1043.
suficient semnificaÆia de ansamblu a pasajului.
degrabå la modul figurat.
expresia to damion to ptolin kratynei asigurå în mod
este de presupus, cîtå vreme Eschil îi foloseçte mai
magistraturi, onoruri datorate atît oamenilor cît çi zeilor?),
cå utilizarea curentå a unor termeni ca rhysiazo çi asylia
aceste timai nu au un sens foarte precis (prerogative, (op. cit., pp. 722-733) mi se pare cå demonstreazå, totuçi,
gloseazå ametakinetoi eien autois hai timai – çi, chiar dacå versurilor 609 çi urm. din Rugåtoarele fåcutå de B. Bravo
(asphalia cod.) este låmurit de cåtre scholiast, care ateniene din prima jumåtate a secolului al V-lea; analiza
Berlin, 1914, p. 39 çi urm.); sensul cuvîntului atremaia ProtecÆia bunurilor nu pare så fie frecventå în decretele
Wilamowitz-Moellendorf, Aischylos-Interpretationen, 1, timorian enai kathaper ean| tis Athenaion apothanei.
V. Ehrenberg, „Origins“, p. 271 çi nota 1 (çi deja U. von apoktenei en ton pol|eon hon Athenaioi kratosi, te|n
acestui pasaj nu este dintre cele mai lesnicioase: cf. Halicarnas, circa 430 î.e.n.), r. 13-17: Leoniden| ean tis
kratynei/ tromathis eukoinometis archa. Interpretarea cf çi IG 12, 56; =SEG 10, 55 (decret pentru Leonidas din
698-700 – phylassoi t’atremaia timas/ to damion, to ptolin 61. kratosin, timorian] enai [kathaper Athenaio apotha]no[ntos];
670 – tos polis eu nemoito. 60. an t[is apokteinei t]in auton en [ton poleon hoson A]thenaio[i
Cf. 679-681. 59. cea mai conformå cu tradiÆia acestui tip de document: kai
402. restituirea lui R. Meiggs, CR 63, 1949, p. 11, mi se pare
Cf. 234 – echthron homaimon kai miainonon genos; cf. çi 58. înscriså la sfîrçitul decretului (r. 10-17) pentru care
homaimoi. 10. În IG 12, 27 = SEG 10, 19, clauza privind protecÆia este
putea cruÆa sîngele concetåÆenilor såi, pe care-i numeçte 9 IG 12, 28a = SEG 10, 23.
alegerii pe care a fåcut-o, fårå så spere prea mult cå va relaÆia acestei tragedii cu progresul instituÆiilor ateniene.
pra acÆiunilor sale viitoare, Pelasgos måsoarå gravitatea Rugåtoarele, çi concluziile sale, pp. 121-130, cu privire la
Chiar în momentul care urmeazå deciziei luate de el asu- 57. cracy, Oxford, 1969, pp. 58-59, pentru v. 387-391 din
gynaixin. Ostwald, Nomos and Beginnings of the Athenian Demo-
pentru puterea femeilor – 1069-1070 – kratos nemoi text o parafrazå a prozei oficiale. Cf. çi analiza lui M.
eris gynaikon), dar devine la sfîrçitul dramei rugåciune completaÆi de aproximaÆii cvasi-formulare, fac din acest
Aceastå temå apare mai întîi în termeni moderaÆi (cf. 645 56. corespunde concentrårii de termeni instituÆionali, care,
valorii comportamentelor legate de suplicare. broton, to karteron. Slaba încårcåturå de cuvinte poetice
Cf. interpretarea lui J.P. Gould, op. cit., pp. 94-100 asupra 55. met’enoikon, met’epelydon, tina, prostithei; 4. poetice:
iscusit. Supp. 6, çi mai ales demos). 3. neutre: hemas, kai,
cedat în faÆa argumentelor convingåtoare ale unui discurs vinte compuse eschileene: demelato (cf. demelasia: A.,
d’ekousen eipitheis strophas demos – poporul pelasgilor a reduce conotaÆiile tehnice ale cuvîntului la Eschil; b) cu-
Cf. 605-624 çi mai ales 623 çi urm. – Demagorous 54. secolul al IV-lea decît istoriei instituÆiilor, ceea ce ar putea

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

care sînt hosioi andres, adicå familiilor; cf. çi Zeus ktesios înclinaÆi så vadå în aceasta mai curînd o aluzie la fixitatea
invocat de autoritatea politicå a lui Pelasgos. inalterabilå a deciziei; pentru pasajul 946-949, ei subli-
43. Vorsokr.7, 58 C 4; cf. ibid. C 5 (gynaika) hosper hiketin kai niazå, pe de o parte, claritatea mesajului oral în raport cu
aph’hestias agomenen hos hekista dein diokein. cel scris, citînd celebrele cuvinte ale lui Socrate, Pl. Phdr.
44. LSJ, s.v. phyxanoria – Paul Mazon, loc. cit., traduce 275 c-d, pe de altå parte, contrastul dintre cuvîntul public
cuvîntul prin „horreur de ...l’homme“. Se înÆelege de la sine çi scrisul secret, pe care l-am semnalat mai sus.
cå în aventura danaidå nu se întrevede nici un „matriar- 15. Cf. A., Supp. 954-955.
hat“. Despre semnificaÆia de ansamblu a acestei „contes- 16. A., Supp. 1038-1041. Versurile 1034-1042 sînt greu de
tåri“ feminine vezi P. Vidal-Naquet, „Esclavage et gynéco- atribuit; cei mai mulÆi editori se gîndesc la un cor secun-
cratie dans la tradition, le mythe, l’utopie“, în Recherches dar de slujitoare (dupå ipoteza lui Kirchhoff, vezi de aseme-
sur les structures sociales dans l’Antiquité classique, Paris, nea, e.g., P. Mazon în Collection des Universités de France),
1970, pp. 63-80 (cu bibliografie çi discuÆie); pentru dar D. Page preferå så nu fie trançant; în ceea ce-i priveçte
partenogeneze vezi M. Detienne, „Potagéries de femmes ou pe H. Friis Johansen çi E.W. Whittle, op. cit., 3, ad. loc.,
comment engendrer seule“, Traverses 5-6, 1976, pp. 75-81. ei le atribuie unor „Archive Guards“, care råspund „in an
45. Cf. 9; 38-40; 854-857 (unde sînt reluate, inversat, atît unexpected way to the Danaids’ invitation“ (1022-1023).
tema apelor fertilizante ale Nilului, cît çi cea a înfloririi, 17. A., Supp. 1043-1044.
thallei); 1032-1033 – cårora trebuie så le adåugåm uimi- 18. Cf. v. 523: peitho d’epoito kai tyche prakterois.
torul – çi admirabilul – cor (776-807) unde oroarea faÆå de 19. Cf. titlul – çi demersul – cårÆii lui A.J. Podlecki, The Political
unirea dintre sexe devine aspiraÆie cåtre disoluÆie çi moarte. Background of Aeschylean Tragedy, Ann Arbor, 1966.
Am putea crede cå-l auzim pe Hamlet, Oh, that this too, too 20. A., Supp. 380.
solid flesh/ would melt... Pasajul, remarcabil în multe 21. Cf. J.-P. Vernant, „Ébauches de la volonté dans la tragédie
privinÆe, atinge paroxismul o datå cu evocarea morÆii fårå grecque“, în Vernant/ Vidal-Naquet, Mythe et tragédie,
mormînt, limitå extremå a infamiei çi a nenorocirii, pe care p. 45.
totuçi Danaidele le preferå cåsåtoriei, gamos. 22. Cf. A., Eu. 885-887.
46. 1032-1033. 23. OEdipe à Athènes, prefaÆå la Sophocle, Tragédies [coll.
47. Vezi supra, nota 33. Folio], Paris, 1973, p. 17.
48. Cf. 336-338. 24. Vezi C. Hignett, A History of the Athenian Constitution2,
49. 334 – me genomai dmois Aigypton genei (cf. de altfel 836-842, Oxford, 1960, p. 197 çi urm.; Ed. Will, Le monde grec et
unde soarta pe care mesagerul o rezervå Danaidelor sea- l’Orient, 1, Paris, 1972, pp. 145-147; P.J. Rhodes, op. cit.,
månå pînå la confuzie cu cea a sclavelor fugite; 905-906). pp. 201-223.
50. 224. 25. A., Supp. cf. IG 12, 114, r. 18; Meiggs/Lewis, nr. 52, r. 9-10:
51. Cf. „bunii Ciclopi“ din Iliada 13, 5-6 çi din Prometeu eli- este vorba despre o serie de clauze ale juråmîntului buleu-
berat al lui Eschil (fr. 329 Mette), care nu sînt mai puÆin Æilor, care limiteazå acÆiunea Consiliului celor 500, çi care
„sålbatici“ sau, cel puÆin, nu mai puÆin inumani; aça cum se poate foarte bine så fi fost adoptate în epoca lui Efialte,
scrie, atît de bine, P. Vidal-Naquet, a cårui demonstraÆie cf. P.J. Rhodes, op. cit., pp. 194-199. Ar fi tentant så gåsim
am urmat-o („Valeurs religieuses et mythiques de la terre în textul lui Eschil un ecou direct al acestei formule.
et du sacrifice dans l’Odysée“, în Finley (ed.), Terre, p. 280), 26. Arist., Ath. 25, 1-2; P.J. Rhodes, op. cit., p. 202, sugereazå
„le végétarien est aussi inhumain que le cannibale“. Tot foarte plauzibil cå la originea acestui pasaj se aflå propa-
astfel, blîndele Danaide sînt la fel de departe de „le juste ganda antiareopagiticå a lui Efialte.
milieu“ civilizat al cetåÆii ca çi verii lor violenÆi çi nestå- 27. Progresul cantitativ al textelor gravate în anii 460-450
pîniÆi. poate fi constatat prin simpla consultare a IG 12, 1-39,
52. Cf. thesmos-ul invocat la versurile 1035-1044. SEG 10, 1-35 çi a lucrårii lui G.F. Hill, Sources for Greek
53. Cf. replica Afroditei în Danaidele, fr. 125 Mette. History between the Persian and the Peloponnesian War

242 255
245 252
cetatea çi cu instituÆiile sale. Copenhaga, 1983, pp. 104-107.
tutive çi semnificaÆia discursului tragic în raport cu 5. V. Ehrenberg, loc. cit.; M.A. Hansen, The Athenian Ecclesia,
Eschil, pentru a discerne mai bine mecanismele consti- 19 (2-3), 1980, pp. 173-181.
referitoare la funcÆionarea adunårii ateniene în epoca lui propos du statut des femmes dans la cité d’Eschyle“, RRH
are ca subiect adunarea din Argos, cu documentele n. è.“, St.Cl. 11, 1969, pp. 39 - 55; eadem, „Astoxenoi. À
de la pensée démocratique athénienne entre 510 et 460 av.
Danaos, din versurile 600-624 ale dramei, relatare care
4. Zoe Petre, „Quelques problèmes concernant l’élaboration
scop foarte limitat, acela de a confrunta relatarea lui „Origins“, pp. 267 - 271.
asupra lui în paginile ce urmeazå, care n-au decît un 3. A., Supp. 7, 366, 369, 398, 419, 491; cf. V. Ehrenberg,
deloc pretenÆia cå am epuizat subiectul, nu voi reveni epoca lui Efialte.
a „regalitåÆii democratice“ a lui Pelasgos; fårå a avea priveçte, må gîndesc, aça cum face acum toatå lumea, la
så fie funcÆia dramaticå – çi, prin urmare, ideologicå – trad. germ., München, 1956, p. 4 nota 2); în ce må
Am încercat în altå parte4 så sugerez care ar fi putut reformelor lui Clistene (cf. idem, Sophokles und Perikles,
tragicå provocatå de ruga fiicelor lui Danaos. Ehrenberg, care lega drama de consecinÆele directe ale
chiar în momentul în care ea se confrunta cu dilema 1952, nr. 2256.3, este posterioarå studiului lui V.
unei democraÆii care se afirma într-o manierå explicitå 2. Publicarea didascaliei Rugåtoarelor, POxy. 20, Londra,
imagine construitå deliberat de cåtre Eschil – aceea a 297.
idem, Polis und Imperium, Zurich-Stuttgart, 1965, pp. 264-
era vorba despre un anacronism accidental, ci despre o
1. Studiul lui Ehrenberg este „The Origins of Democracy“, în
atenian în ansamblul dramei3 dovedea într-adevår cå nu
Inventarul termenilor aparÆinînd vocabularului politic Note
atestare – ce-i drept, perifrasticå – a cuvîntului demokratia.
de dupå reforma clistenianå2, çi, în primul rînd, prima
Ehrenberg, regåsea aici ecourile vieÆii politice ateniene cadru ideal.
prinså acum mai bine de 30 de ani de cåtre Victor cetåÆenilor din Argos poate într-adevår avea în Pnyx un
NALIZA unor pasaje din Rugåtoarele1, între- chersi dexionymous | ephrizen aither39: unanimitatea
perfecÆionarea instituÆiilor democratice. Pandemiai gar
A
la confluenÆa izvoarelor. exprimate prin cheirotoniai38, este în directå legåturå cu
lui trebuie så se situeze întotdeauna quorum legal de 6 000 de cetåÆeni çi de estimarea voturilor
care m-a învåÆat cå reflecÆia istoricu- nouå construcÆie, conceputå deliberat în funcÆie de un
profesorului meu, Dionisie M. Pippidi, maså domina în mod simbolic vechea agora37. Aceastå
Fie-mi îngåduit så dedic aceste pagini fi putut-o exercita asupra cetåÆii colina lui Ares, a cårei
un spaÆiu de deliberare în afara influenÆei pe care ar mai
naja acel loc privilegiat al democraÆiei în acÆiune, Pnyx36,
care Eschil punea în scenå Danaidele, la Atena se ame-
puternic al demos-ului“. Aproape în aceeaçi perioadå în
Între discurs çi decret existå, pînå la urmå, „braÆul
scria, cum çi de ce se scria în cetatea democraticå.
pornind de la care va trebui så precizåm într-o zi ce se
lui Eschil oral çi scris35, trebuie incluså în corpus-ul documentelor
Decretul din Rugåtoarele secolului al V-lea, çi tragedia, ea însåçi la limita dintre
ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
çi public/scris ascuns (cf. katesphragismena), primul – decizia majoritarå pe care o antreneazå, tot aça cum nodul
inclusiv psephisma care este corolarul såu – aparÆinînd sîngerînd al råzbunårilor atride se va rezolva durabil prin
lumii politice çi ordonate a cetåÆii Argos, cel de-al doilea – instaurarea instituÆiilor cetåÆii, vegheatå de Athena çi de
legat de violenÆa çi excesul Aigyptiazilor. Peitho22: cetatea, aceastå „maçinårie anti-tragicå“, dupå
Corul final din Rugåtoarele reia çi dintr-o altå pers- cum scria atît de bine Pierre Vidal-Naquet23, îçi recunoaçte
pectivå aceastå opoziÆie între cuvîntul convingåtor çi aici virtuÆile çi limitele. Dar chiar acest tip de reflecÆie
violenÆå: refuzul darurilor Afroditei aruncå Danaidele politicå are drept condiÆie necesarå însåçi afirmarea
într-un univers periculos, de care cetatea încearcå så se cetåÆii democratice, dezbaterea asupra instituÆiilor aces-
apere15, fiindcå Cypris este asistatå de DorinÆå çi de teia çi asupra funcÆionårii lor, care este esenÆa însåçi a
Peitho, „Persuasiunea încîntåtoare...; çi Armonia care îçi ceea ce aç numi vremea lui Efialte.
are çi ea partea“16, de forÆa blîndå a convingerii çi a armo- Ne putem oare hazarda dincolo de aceastå perspec-
nizårii contrariilor. Or, în fuga lor de cåsåtorie, rugå- tivå destul de generalå asupra faptelor? Fårå a uita
toarele declançeazå tocmai „crudele dureri çi råzboaiele caracterul în mod fatal ipotetic al oricårei presupuneri cu
sîngeroase“, kaka t’alge | polemous th’aimatoentas17 pe privire la un episod care ne este cu adevårat cunoscut
care ar fi vrut så le evite, dar care izbucnesc negreçit doar în liniile sale generale, cred totuçi cå se pot avansa
acolo unde persuasiunea eçueazå. La Atena, situat între cîteva sugestii, plecînd tocmai de la corespondenÆele
Acropolå çi Agora, sanctuarul Afroditei Pandemos çi al dintre temele dramei eschileene çi epigrafia aticå din
lui Peitho reaminteçte funcÆia politicå a acestei forÆe de prima jumåtate a secolului al V-lea. Putem så credem cå,
coeziune, întruchipatå de cuvîntul magic çi persuasiv. în spatele problemei centrale a Areopagului, adevårata
Peitho l-a asistat într-adevår pe Pelasgos, atunci cînd mizå a luptelor politice ale epocii este problema generalå
acesta s-a adresat poporului din cetatea sa18, dar, gonitå a responsabilitåÆii conducåtorilor politici faÆå de cetate24,
de lipsa de måsurå a Danaidelor, ea va ceda din nou iar insistenÆa cu care Eschil opune oximoronului prytanis
locul såu violenÆei (bia). akritos, proclamat de Danaide, imaginea unui rege care
Analiza pe care am întreprins-o mai sus circumscrie, nu poate decide aneu demou25 çi votului individual,
vreau så cred, problema vocabularului instituÆional din monopsepha neumata, votul adunårii, psephos poleos,
Rugåtoarele, atît ca element de structurå a dramei, cît çi råspunde exact acestei problematici a responsabilitåÆii
ca element component al infrastructurii acesteia. politice a magistraÆilor faÆå de demos în întregul såu.
Atmosfera politicå a anilor 460 la Atena, efervescenÆa, Or, tocmai aceastå temå a responsabilitåÆii magis-
violenÆa chiar a conflictelor pe care le putem måcar intui, traÆilor este dominatå, dar poate nu çi epuizatå de
dacå nu reconstitui în adevåratul sens al cuvîntului, nu reforma lui Efialte care lipseçte Areopagul de atribuÆiile
este doar un simplu background19, un fundal pentru sale epitheta26 – transferul de competenÆe, care este
acÆiunea tragicå. Cetatea, confruntatå cu responsabili- esenÆa însåçi a acestor reforme, trebuind, la urma ur-
tåÆile çi cu limitele ei, este însåçi substanÆa universului melor, så ducå la o definire mai riguroaså a atribuÆiilor
tragic, iar Argos cetatea Rugåtoarelor, dar çi cetatea lui çi a funcÆionårii instituÆiilor democratice. Progresul can-
Agamemnon în altå trilogie, este un loc privilegiat pentru titativ, çi mai ales calitativ, al textelor oficiale gravate çi
acest tip de reflecÆie în opera lui Eschil. Dilema regelui, publicate la Atena în anii 460-450 este notabil27, iar
drasai te me drasai te kai tychen helein20, care este di- formalizarea din ce în ce mai strictå, stereotipia chiar,
lema tragicå prin excelenÆå21, se rezolvå provizoriu în a documentelor epigrafice, aratå fårå îndoialå o familia-
acÆiunea politicå, adicå prin discursul persuasiv çi prin ritate crescutå cu redactarea acestor texte, un anume
248 249
251 246
tendinÆe care se schiÆeazå cu mult înainte de sfîrçitul Aceastå protecÆie a persoanei beneficiarului în cetåÆile
mårturii pentru prestigiul scrisului. Dar existå anumite printr-o clauzå specialå, în cetåÆile dominate de Atena10.
lîngå reeditåri, falsul epigrafic çi citarea, tot atîtea ci de proxen çi everget, cåruia i se asigurå protecÆia,
timp ea însåçi din abundenÆå, fåcînd så înfloreascå, pe fiindcå aceasta se obÆine prin înscriere çi nu prin decret,
IV-lea, se va sprijini pe texte, producîndu-le în acelaçi conferå acestui personaj calitatea – evident, nu de metec,
democraÆia restauratå care, din primii ani ai secolului al tul în onoarea lui Acheloios9, anterior anului 445, care-i
departe de „cetatea grefierilor“ a lui Aristofan34 çi de convinge, nu trebuie decît så recitim, de exemplu, decre-
puteau ignora aceastå distanÆå; desigur, sîntem încå 614, care are o rezonanÆå riguros tehnicå. Pentru a ne
de bine, le face-à-face al democraÆiei ateniene33 nu sele pentru orice infracÆiune, atimon einai din versul
Tensiunile dintre oral çi scris în ceea ce a fost numit, atît gaÆiile pe care cetatea e dispuså så çi le asume çi pedep-
Tucidide, cît çi în proza oratoricå a unui Demostene. doua frazå, introduså prin ean de, care precizeazå obli-
regåseçte, la un alt nivel, atît în proza istoricå a unui definiÆia generalå a calitåÆii acordate, urmatå de o a
inutil så o evaluåm; aceasta cu atît mai mult cu cît ea se formularul decretelor contemporane, avînd la început
discursurilor publice, råmîne o distanÆå pe care nu este Mai mult, sintaxa acestui pasaj este calchiatå pe
epurat al textelor publicate çi „iscusitele figuri de stil“ ale atenian al secolului al V-lea8.
scris în viaÆa publicå atenianå, unde, între enunÆul tate sînt în relaÆie directå cu vocabularul instituÆional
cadru pentru o reflecÆie asupra raportului între oral çi unitåÆi semantice din versurile 609-614, aproape jumå-
deciziei propriu-zise. Acest contrast poate servi drept metec çi protecÆia cetåÆii Argos. Dintre cele douåzeci de
care contrasteazå puternic cu tehnicitatea seacå a efectiv ca un decret care conferå Danaidelor dreptul de
tivelor, çi aceasta într-un limbaj foarte bogat în imagini, edoxe toi demoi7, iar versurile 609-614 sînt compuse
Discursul regelui este cel care îçi asumå expunerea mo- care reiau formula introductivå a oricårui decret atenian,
o frazå introduså prin epeide nu çi-ar gåsi locul aici. Versul urmåtor (605) începe cu cuvintele edoxen Argeiois,
exerciÆiu facil, în ambele sensuri ale cuvîntului, dar nici plethynomai, care se referå la adunarea legal constituitå6.
motivaÆie; a-l transcrie în proza oficialå a Atenei ar fi un adoptarea oricårui act normativ5, cît çi prin verbul
La urma urmelor, decretul „argienilor“ nu conÆine o ridicarea mîinilor, care este procedura normalå pentru
instituÆionale care va duce la legea lui Pericle. adoptare a unui decret, atît prin aluzia la votul prin
pune în legåturå cu acest aspect constitutiv al evoluÆiei plethynetai, trimite foarte precis la mecanismele reale de
nului o problemå centralå a dezbaterii tragice, fapt ce le demokratia în versul 604, demou kratousa cheir hopei
toarele fac din cåsåtorie ca instituÆie çi din definirea stråi- aminte de proza decretelor ateniene. Perifraza cuvîntului
„spiritul legilor“ sugerat în decretele de proxenie. Rugå- psephismata, formulele folosite de Eschil aduc foarte bine
cu fiica unui atenian – leagå atmosfera din Rugåtoarele de Începînd cu versul 601, demou dedoktai pantelei
recunoscutå doar dacå un cetåÆean atenian se cåsåtoreçte erau Danaidele, un statut „normalizat“, acela de meteci.
antecedentele legii din 451/0 privind cåsåtoria legitimå – dintre descendenÆå çi cetate, dînd acelor astoxenoi care
mai clarå, între cetåÆeni çi stråini32, care se aflå printre decisiv al dramei, care duce pînå la capåt confruntarea
tatea civicå unor indivizi, aceeaçi distincÆie, din ce în ce merarea lor în tirada lui Danaos face din ea un nod
neîncredere faÆå de drepturile acordate de cåtre comuni- semnificaÆii recurente pe tot parcursul textului, aglo-
onorifice, cel puÆin în cursul secolului al V-lea. Aceeaçi versuri; dacå astfel de termeni reprezintå o reÆea de
aceastå motivaÆie este caracteristicå numai decretelor termeni tehnici – sau cvasi-tehnici – în aceste cîteva
acordate unor stråini de cåtre cetatea Atenei31, çi cå Primul element care se impune este concentrarea de
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
profesionalism, precum çi o mai mare exigenÆå în ceea ligii serveçte fårå îndoialå drept model pentru Eschil în
ce priveçte înregistrarea circumstanÆelor, a respon- elaborarea clauzei din „decretul Argienilor“ care acordå
sabilitåÆilor çi a consecinÆelor unei decizii colective a Danaidelor protecÆia cetåÆii; este evident cå „dreptul de
demos-ului atenian. Aceastå maturitate politicå a insti- rezidenÆå“ pe care Eschil îl inventeazå pentru a legaliza
tuÆiilor çi a expresiei scrise a acÆiunii acestora nu poate statutul fiicelor lui Danaos îçi påstreazå legåturile cu
fi separatå de reformele lui Efialte: într-o epocå în care practica instituÆionalå a cetåÆii.
a da seamå de acÆiunile publice în faÆa demos-ului este Dacå prima parte a tiradei lui Danaos are ca referent
un slogan politic înainte de a deveni o obligaÆie impe- textul decretelor ateniene, cea de-a doua parte este cen-
rativå a magistraÆilor, rigoarea crescutå în înregistrarea tratå pe discursul politic: imaginile impresionante pe care
responsabilitåÆilor, precum çi cristalizarea unui voca- le suscitå Pelasgos – dublul stigmat, monstrul atotpu-
bular çi a unei frazeologii oficiale, au o semnificaÆie ce ternic al mîniei divine – sînt identificate într-o manierå
depåçeçte simpla difuziune a cîtorva stereotipuri. explicitå ca fiind tot atîtea iscusite figuri de stil ale unei
Çtiu foarte bine, de exemplu, cå pentru introducerea arte a persuasiunii care biruie voinÆa comunå a adu-
procedurii de graphe paranomon nu dispunem decît de nårii: demegorous d’ekousen eupeithes strophas| demos
un terminus ante quem în 41528; aç fi totuçi tentatå så Pelasgon (v. 623-624). Aceastå referire explicitå la arta
accept datarea sa în vremea reformelor lui Efialte sau în oratoricå meritå într-adevår evidenÆiatå, cu atît mai mult
imediata lor succesiune29, nu numai pentru cå ea le cu cît ea råspunde temei persuasiunii, reluatå în mai
corespunde prin spiritul såu, ci çi pentru cå dreptul de multe rînduri de cåtre Pelasgos11. În structura de ansam-
supraveghere a legalitåÆii deciziilor, exercitat de cåtre blu a dramei, aceastå temå se opune atît forÆei brutale
cetåÆeni, drept instaurat de aceastå normå, poate foarte a bårbaÆilor Aigyptiazi, cît çi imaginii monarhice a prita-
bine så fi avut drept consecinÆå logicå publicarea mai nului akritos, care nu poate fi tras la råspundere12, ima-
frecventå, mai bine redactatå çi mai riguroaså a decre- gine pe care o invocå Danaidele.
telor adunårii poporului, astfel încît fiecare cetåÆean så- Un alt rege democratic al cetåÆii tragice, Tezeu din
çi dea seama pe cont propriu de legalitatea acestora. Rugåtoarele lui Euripide, va explica cu un fel de cinism
Caracterul cvasi-tehnic al vocabularului folosit de Eschil nobil acea funcÆie pe care peitho o are în polis, aceea de
pentru aceste instituÆii „argiene“ din drama Rugåtoarele a suscita, pe lîngå obedienÆå, entuziasmul13. În Rugå-
se potriveçte bine cu o astfel de atmosferå. toarele lui Eschil, elocvenÆa publicå nu este atît de candid
Existå, pe de altå parte, o altå apropiere ce poate fi demagogicå, iar logos-ul se opune forÆei, bia, aça cum
propuså din perspectiva tipului de decizie ce trebuie luatå ordinea se opune violenÆei. Este totuçi interesant de ob-
în tragedie. În scena care-l opune corului Danaidelor, servat în aceastå privinÆå cå, într-o replicå a lui Pelasgos
Pelasgos, ezitînd asupra conduitei pe care trebuie så o adresatå mesagerului Aigyptiazilor, opoziÆia discurs/text
adopte, îçi exprimå astfel temerile: „fie ca niciodatå po- scris capåtå o dimensiune politicå, deoarece regele spune:
porul så nu-mi spunå, dacå o asemenea nenorocire s-ar „Nu este deloc vorba despre ce este scris pe tåbliÆe sau
ivi, «Pentru a onora niçte stråini, Æi-ai dus cetatea la sigilat în rulourile de papirus: tu auzi aici vorbirea lim-
pieire»“30. Am citat mai sus, ca paralelå epigraficå la decre- pede a unei guri libere“14. Ansamblul imaginilor legate de
tul argienilor reprodus de cåtre Danaos, cîteva decrete normele votate de cetate este integrat în spaÆiul pozitiv çi
pentru proxeni atenieni din anii 460-450; or, este destul liber al oralitåÆii: textul nu pune în discuÆie opoziÆia normå
de interesant cå tocmai în aceastå serie de documente scriså/normå agraphos, atît de obiçnuitå la Sofocle sau la
apar, în aceeaçi epocå, motivaÆiile, elogiile çi privilegiile Euripide, ci se organizeazå în jurul polaritåÆii discurs liber
250 247
257 272
ta d’alla sigo, „voi tåcea, fiindcå un bou imens s-a în scenå tocmai disoluÆia lor în universul tragic.
vieÆii publice: så ne gîndim la expresia celebrå a strajei, renÆa celorlalte configuraÆii ale morÆii în cetate çi punînd
tem så vorbeascå, semnaleazå o disfuncÆie izbitoare a putea-o denumi lamentaÆia m o r Æ i i t r a g i c e , la interfe-
icå a obiectelor, în opoziÆie cu tåcerea oamenilor care se Acest threnos inventå o categorie pe care cred cå am
phatis, çi cuvîntul victoriei6. Aceastå capacitate emfat- publicå a morÆii civice, care interzice orice exces patetic.
symbolon, al fåcliei lucind în zare care va aduce vestea, virtuÆile defunctului, cum se îndepårteazå çi de imaginea
întoarcerea oçtirii de la Troia urmåreçte un semn, to tradiÆionalå, care e prin excelenÆå privatå çi care exaltå
o anomalie incipientå çi latentå. Straja care açteaptå lui din Cei Çapte se deosebeçte astfel çi de lamentaÆia
aluzia çi semnele sînt cele care vorbesc pentru a marca
expune faÆa hidoaså çi sîngerîndå a morÆii. Bocetul coru-
våluirea unei lumi în care nu cuvîntul liber, ci zvonul,
tensiunea dramaticå se instaleazå, de fapt, prin dez- frumuseÆea eroicå a defunctului, în vreme ce tragedia
tiei. Chiar de la începutul prologului din Agamemnon, în epopee, expunerea, prothesis, este cea care face vizibilå
portant, în organizarea tematicå de ansamblu a Ores- ratå pornind de la imaginile „frumoasei morÆi“ eroice46:
ansamblu joacå un rol subiacent, dar nu mai puÆin im- precum çi printr-o prothesis pervertitå de inversarea ope-
tåri privind funcÆia cuvîntului în viaÆa oamenilor5. Acest Æeanului45, tema centralå a unui elogiu funebru normal,
lat al animalului, trimite la un ansamblu de reprezen- care o instituie faÆå de abstracÆia morÆii glorioase a cetå-
dintre cuvînt çi strigåt, dintre cuvînt çi sunetul nearticu- Cei Çapte devine astfel semnificativ chiar prin distanÆa pe
datå corul în infantilism çi animalitate; deoarece opoziÆia intonat de femei ca parte a unui bocet44. Threnos-ul din
Aceste strigåte nearticulate, nepioi, aruncå dintr-o incest, ca çi pentru cå acest elogiu funebru corupt este
piois hylagmasin, vei fi înlånÆuit çi forÆa te va domestici“4. formulele normale ale elogiului adåugîndu-le aluzii la
tu, pentru cå ne-ai provocat prin urlete nearticulate, ne- elogiu funebru, dublare derizorie, pentru cå inverseazå
Orfeu: el, prin accentele sale, înlånÆuia natura fermecatå; gesturile violente ale threnos-ului cu un simulacru de
îl insultå: „Glasul tåu – spune el – este opusul vocii lui punct cîntecului corului. Acesta amestecå incantaÆiile çi
movat ameninÆå cu jugul nesupunerea corului3 pe care înfrumuseÆate de nici o podoabå, råspunde punct cu
neçti så-Æi ridici astfel glasul?“2 Tiranul proaspåt pro- sîngerînde, pe care nimeni nu le-a spålat çi care nu sînt
uzurpatorul – cel care, din ultimul rînd de vîslaçi, îndråz- aceastå anti-prothesis care este expunerea cadavrelor
au de ales. Egist le impune tåcerea: „Tu eçti – întreabå textul Celor Çapte, aceste distincÆii sînt anulate iar
så acÆioneze sau så delibereze1, båtrînii aflå cå nu mai mascînd cît de bine posibil oroarea çi pîngårirea. Or, în
regelui, înainte chiar de a se putea hotårî dacå trebuie çarea sa, pe care orice prothesis tinde så o înfrumuseÆeze
mai tremurå încå dupå ce a auzit strigåtul de agonie al este vorba despre gloria defunctului sau despre înfåÆi-
hiar la sfîrçitul lui Agamemnon, atunci cînd corul
C mai curînd o proiecÆie decît o realitate palpabilå, fie cå
Cu toate acestea, în ambele registre moartea este
rinÆa çi lamentaÆiile de partea femeilor çi a threnos-ului.
tele pozitive çi evocarea excelenÆei de partea elogiului, sufe-
politicului43. Pe de altå parte, aceastå schemå împarte ac-
çi femeie care se laså uçor cititå pornind de la categoriile
începînd cu epopeea, pune în joc o distincÆie între bårbat
funcÆia sa în Orestia cum erau ele practicate sau descrise în Grecia, cel puÆin
„The Rest is Silence“. Discursul çi funebru este rezervat bårbaÆilor; schema funeraliilor aça
ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
o figurå mutå çi fårå viaÆå, ca un desen (hos en graphais pentru a fi descris çi, totodatå, batjocorit: acÆiunea dramei
prosenneipein thelousa18), revine pentru a marca cores- se dedubleazå26, asemenea dublei naturi a protagonis-
pondenÆa dintre cele douå tinere sortite morÆii: Ifigenia tului, fiu al lui Zeus çi victimå a uzurpårii27, asemenea
vrea så vorbeascå çi nu poate, Casandra nu vrea så çi imnului-threnos pe care corul i-l dedicå28. „Apele
vorbeascå, dar delirul profetic pune ståpînire pe ea. curate ale rîului Dirce vor fi påtate de sînge“29, dar nu
Pe de altå parte, Casandra personificå, prin mutis- de sîngele duçman, iar ororii crimei anunÆate îi rås-
mul såu, însuçi refuzul faÆå de minciunå çi de o Peitho punde masacrul copiilor nevinovaÆi, vizibil çi povestit în
coruptå pe care Clitemnestra vroia så i-o impunå. Casan- acelaçi timp. Ekkyklema înfåÆiçeazå violenÆa eroului care
dra tace, sau cîntå threnos-ul, invocå, Æipå, delireazå, îçi sfîrtecå propriii copii, çi tocmai aici apar, en phanero,
geme ca o privighetoare – sau, cum va spune mai tîrziu rånile oribile çi sîngele vårsat, nu numai vizibile pe
regina, ca o lebådå, acea pasåre a lui Apolo, zeul cåruia scenå, ci çi povestite în detaliu, aråtate cu o ostentaÆie
Casandra îi era, din nefericire pentru ea, consacratå. nemiloaså30. Crezîndu-çi copiii în pragul morÆii ca ur-
Asemenea zeului, Casandra nu spune: ea semnificå. mare a hotårîrii tiranului, Megara a schiÆat un bocet
Dincolo de discursurile corupte çi mincinoase, strigåtul funebru care folosea teme pe care le regåsim pînå la
Casandrei dezvåluie adevårul: „acum oracolul nu se va saÆietate în poezia funerarå a anticilor: contrastul între
mai aråta printr-un vål, ca o tînårå mireaså. Strålu- nunta açteptatå çi „cåsåtoria cu moartea“, în care Keres
citor, el va trimite suflul såu cåtre soarele ce se ridicå sînt viitoarele mirese, aberaÆia morÆii premature care
çi va face så se rostogoleascå spre lumina acestuia face fårå rost durerile unei mame, suferinÆa insupor-
valul unei nenorociri încå çi mai teribile. Atunci am så tabilå a adulÆilor în faÆa unui destin curmat prematur31.
vå învåÆ fårå enigme, ouket’ ex ainigmaton“19. Printr-o Dar adevårata moarte a copiilor, uciçi de tatål lor în delir,
råsturnare izbitoare, prorociÆa cåreia îi era interziså orice
suscitå cuvinte cu totul diferite, brutale çi sålbatice,
capacitate de convingere, çi care refuza ea însåçi seduc-
unde nimic stereotip – deci securizant – nu mai subzistå.
Æia discursului, sfîrçeçte prin a convinge. Fiindcå spu-
Textul spune, iar punerea în scenå înfåÆiçeazå cadavrele
sele sale sinistre, thespesiai kakorrhemonai, ecou al
cîntecului Eriniilor ce vesteçte nenorocirea, al acestui sîngerînde ale copiilor, obligînd la milå çi groazå, alåturi
cor discordant cu care au în comun o sinistrå clari- de tatål lor doborît de delir.
tate20, sînt una dintre înfåÆiçårile acelei talaina Peitho, Expunerea trupurilor însîngerate concentreazå într-o
ale acelei retorici a distrugerii care dominå universul singurå imagine oroarea crimei deja înfåptuite çi rås-
cuvîntului corupt çi interzis. punde astfel, în registrul vizibil, desfåçurårii textului care
Aceastå lume va fi purificatå, la finalul trilogiei, prin detaliazå, care acumuleazå episoadele succesive ale crimei,
discursul liber çi argumentativ al procesului exemplar comentate imagine cu imagine. În frazele care spun moar-
pus în scenå de Athena. Cuvîntul trebuie înså så înceapå tea, vocabularul sacrificial çi scenariul crimei imaginate
a se insinua în aceastå lume coruptå a tiranilor, împru- ca un anti-sacrificiu32 constituie codul dominant, care
mutînd mai întîi de la ea tertipurile çi vicleçugurile face så treacå din subtext în text o formidabilå încår-
petru a o putea învinge mai bine în materialitatea ei cåturå de violenÆå, în acelaçi timp mediatå çi imediat
brutalå. Înaintea oricårei izbåviri judiciare, este nece- perceptibilå. Actio çi narratio se întîlnesc pentru a da
sar ca esenÆa råului çi a violenÆei så fie abolitå prin naçtere imaginii globale a morÆii reprezentate.
moarte çi prin violenÆå. Pentru a învinge, tînårul erou, Desigur, Euripide este cel mai puÆin „clasic“ dintre
Oreste, începe prin a-çi deghiza vocea: în asemenea cei trei clasici ai genului, çi ne-am putea foarte bine
måsurå, încît anunÆå corul cå va imita un grai stråin. gîndi cå faptul de a fi explorat aproape în întregime
„Amîndoi – este vorba despre el însuçi çi despre Pilade, registrul pathos-ului – de la furia sålbaticå çi demonicå
260 269
271 258
principiu rezervatå femeilor42, dupå cum orice elogiu sfîrçitul dramei, o datå cu întronarea tiranului Egist.
caracteristicå. Orice lamentaÆie funebrå este din insinuîndu-se încetul cu încetul în cetate, va izbucni la
interferenÆele lor – threnos-ul ocupå o poziÆie cu totul abilitate în aceastå teamå de cuvîntul adevårat care,
riorul polaritåÆilor cetate/familie, masculin/feminin – çi în a vocii poporului“14. Dar el are partea sa de respons-
constituie substanÆa însåçi a trilogiei tebane41. În inte- zei13, dupå cum declarå çi cå se teme de „marea putere
morÆii råspund jocului dublelor determinåri tragice care aici a tot ceea ce este important cu privire la cetate çi la
genos-ului stins pentru totdeauna, cele douå imagini ale convocarea adunårii cetåÆenilor çi despre dezbaterea
care spun, care cîntå carnea mutilatå çi sîngerîndå a al cuvîntului interzis. El vorbeçte, este adevårat, despre
nu, o reia pe seama lui Eteocle – çi femeile care aratå, Agamemnon este açadar complicele acestui univers
fraÆi – abstracÆie pe care finalul tragediei, autentic sau lume întreagå råmîne de construit.
al justiÆiei ascultarea ambelor pårÆi într-un proces12, o
numele cetåÆii faptul însuçi al morÆii „politice“ a celor doi Eumenidele, unde zeiÆa stabileçte ca principiu esenÆial
Astfel împårÆite între mesagerul care anunÆå în theoi11. Între acest proces mut çi discursul Athenei din
zeiÆei Ate“, Blestemul råzbunåtor. nu au permis pledarea cauzei„, dikos ouk apo glosses
sînge, spre care aratå corul, oferå din plin privirii „trofeul tru a descrie nimicirea nemiloaså a Troiei, el spune „zeii
nimic abstract çi teoretic, iar cadavrele lor mînjite de imaginea complementarå a unui alt discurs interzis: pen-
çi însîngeratå corporalitate, într-o moarte care nu mai are De altfel, regele evocå, cu o complezenÆå detestabilå,
deznodåmîntul conflictului sînt confundate într-o unicå este cea dintîi ipostazå a aceastei tåceri.
douå nume care erau Eteocle çi Polinice înainte de „Brutalitatea mutå a cåluçului“, biai chalinon t’anaudoi,
materialå a sîngelui fratern40: cele douå imagini, cele toare a acestei complicitåÆi a regelui cu tåcerea silnicå.
finalå reia tema morÆii reciproce detaliind întreaga oroare victoriei, peanul lui Agamemnon10, este o mårturie izbi-
mai preciså, çi aceasta cu atît mai mult cu cît lamentaÆia tema cu aceeaçi gurå cu care înainte intona cîntecul
ucis39, aceastå absenÆå ar putea cåpåta o semnificaÆie porunca tatålui såu, pentru ca ea så nu-l poatå bles-
înfåÆiçeze privirii momentul însuçi în care cineva este fecioarei sacrificate, Ifigenia, cåreia i s-a pus cåluç din
încredere unei tradiÆii dupå care Eschil ar fi evitat så însuçi este un agent al acestei opresiuni: imaginea
de a fi expuså pe deplin. Dacå acordåm totuçi ceva este de fapt mult mai complicatå, fiindcå Agamemnon
atît de eficace, care laså moartea så se ghiceascå înainte voce tare tåcerea despoticå. Cu toate acestea, povestea
mai tîrziu – poate o datå cu Orestia? – procedeul dramatic torului care, dupå moartea lui Agamemnon, va impune cu
Este foarte posibil ca Eschil så nu fi inventat decît sigon... pharmakon blabes) prefaÆeazå tirania uzurpa-
adevårat38. denaturat, unde „a tåcea este singurul leac sigur“ (to
Cel puÆin în aparenÆå, acest univers al discursului
proclamå moartea celor doi fraÆi fårå a o descrie cu blestemul poporului trebuie plåtitå“9.
dacidå, textul trece direct la anunÆul mesagerului, care îÆi atrage mînia unei Æåri întregi, iar datoria faÆå de
la stasimon-ul care rememoreazå funesta tradiÆie lab- Pentru cå „apåsåtoare este faima, bareia... phatis, care
este, cel puÆin iniÆial, în întregime de partea naraÆiei; de trebuie sä fie un discurs secret, un strigåt înåbuçit8.
început este faptul cå moartea reciprocå a celor doi fraÆi aceleaçi motive: elogiul råzboinicului mort în faÆa Troiei
alta. În Cei çapte contra Tebei, ceea ce frapeazå de la Cîteva versuri mai departe, în parodos, corul reia
diferå într-o manierå semnificativå de la o tragedie la beascå, çi ar vrea så audå cuvîntul obiectelor mute.
de seen and unseen, ca så reluåm termenii lui A.M. Dale, ferm, saphestat’ an lexeien7. Omul se teme så vor-
lui Eschil care pun în scenå moartea eroilor, distribuirea lui ar putea vorbi, ele ar spune totul în modul cel mai
privire la moartea eroilor tragici. În cele trei drame ale açezat pe limba mea“. Dimpotrivå, dacå zidurile palatu-
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
a unei Medee ucigîndu-çi, nu fårå tandreÆe, fiii33, la În aceastå cetate unde, în cele din urmå, biciul va fi
bucuria senzualå a Agavei, mîngîind buclele moi ale singurul care va vorbi pentru a convinge, adevåratul çi
fiului ei, Penteu, pe care ea însåçi l-a sfîçiat în bucåÆi, de falsul, aparenÆa çi realitatea îçi inverseazå rolurile. Acolo
la violenÆa dezlånÆuitå a Hecubei la violenÆa fantasma- unde bårbaÆii nu mai au dreptul de a vorbi, femeilor le
ticå çi jocul mortal din Elena34 – cå, açadar, aceastå revine cuvîntul: Clitemnestra îl convinge pe rege så meargå
neobositå explorare a pathos-ului ar putea så Æinå mai spre propria-i pieire, Casandra dezvåluie cu o claritate
curînd de personalitatea lui Euripide çi de încercarea sa sinistrå destinul oribil al casei Atrizilor.
Sinistra puterea de convingere a reginei, talaina
neîncetatå de a inova, decît de tråsåturile comune în-
Peitho, aceastå umbrå distructivå pe care corul a evo-
tregii drame atice. Acestei obiecÆii i se poate råspunde cat-o încå de la primul stasimon referindu-se la Elena,
dintr-un punct de vedere teoretic, adicå reamintind cå domneçte în duelul verbal dintre Clitemnestra çi soÆul
nu existå gen tragic constituit în afara tragediilor, inclusiv såu destinat morÆii. Primele cuvinte ale lui Agamemnon
cele ale lui Euripide, care ajunge, de altfel, så-i dilateze cåtre soÆia sa sînt Ledas genethlon, „fiicå a Ledei“; ele
norma implicitå, dar nu så o facå så explodeze; se poate aduc brusc în luminå apartenenÆa reginei la acelaçi neam
råspunde çi – este ceea ce am så încerc pe scurt så fac – de femei înzestrate cu o seducÆie ucigåtoare (helenas,
verificînd dacå punerea în scenå similarå a morÆii vio- helandros, heleptolis spusese deja corul jucîndu-se cu
lente se regåseçte la predecesorii såi, çi dacå, în aceastå numele celeilalte fiice a Ledei, Elena15). æesåtura de min-
eventualitate, ea poate fi interpretatå în acelaçi fel. ciuni prin care aceastå femeie iubitoare, cum pretinde
Desigur, nu este vorba aici despre o analizå completå Clitemnestra cå este, îl convinge pe rege så calce pe
a ceea ce s-ar putea constitui ca un corpus al „morÆii Æesåtura purpurie ce îl va conduce cåtre moarte – cap-
tragice“: moartea reciprocå a lui Eteocle çi Polinice în Cei tiv în plasa fatalå care-l va da pe mîna asasinilor såi –
çapte, uciderea lui Agamemnon, a Clitemnestrei çi a lui marcheazå triumful minciunii asupra adevårului çi al
Egist, nu numai în Orestia, ci çi în Electra lui Sofocle çi cuvintelor femeii asupra luptåtorului çi asupra bårbat-
în cea a lui Euripide; moartea „ascunså“ a Antigonei çi ului; marcheazå deci instalarea unei lumi de haos çi
moartea expuså a lui Haemon35; disoluÆia trupului în dezordine, care îçi va gåsi expresia deplinå în tiranie.
morÆile misterioase: cea a lui OEdip36, dar çi, în alt fel, cea În aceastå lume întunecatå de folosirea negativå a
a lui Heracle – aceasta din urmå, asemånåtoare cu, çi cuvîntului, delirul Casandrei îçi gåseçte un loc special.
diferitå de hidoasa topire descriså pe îndelete de cåtre De cinci ori Casandrei îi este adresat acelaçi îndemn –
mesagerul Medeii, care povesteçte moartea lui Iolke, cea laså-te convinså!16; la care ea råspunde printr-o tåcere
încårcatå de tensiune. Aceastå tåcere este mai întîi atri-
cu carnea albå devoratå de otravå – morÆi reale sau legen-
buitå ignoranÆei: prizoniera nu vorbeçte decît ca rîndu-
dare, imaginate sau dorite, ameninÆåtoare sau benefice. nelele, chelidonos diken, o limbå de neînÆeles çi asemeni
Constituirea unui asemenea corpus, analiza structurilor ciripitului påsårilor, agnota phonen barbaron17. Aceastå
çi tipologiei sale, a mijloacelor de expresie çi a recuren- primå ipotezå, ezitînd încå între om çi animal, este ur-
Æelor, a raporturilor cu ansamblul domeniului tragic pe matå de o alta, care afirmå clar: Casandra nu aparÆine
de-o parte, cu ansamblul imaginarului morÆii pe de alta – umanitåÆii, „asemenea unui animal sålbatic ce tocmai a
toate acestea depåçesc cu mult spaÆiul acestui studiu, fost prins, ea este incapabilå så vorbeascå„; ea nu poate
care este, într-un fel, liminar37. råspunde nici måcar cu un gest barbar, karbano cheri,
În acest cadru limitat în mod deliberat, så reluåm acest substitut minor al vorbirii. Ea delireazå, mainetai,
pentru moment problema raportului dintre ceea ce este crede Clitemnestra, fiindcå nu este în stare så suporte
înfåÆiçat vederii çi ceea ce se face auzit în secvenÆele cu zåbala, chalinon. Aceeaçi zåbalå care fåcuse din Ifigenia
270 259
265

tului, a gestului care ucide?


vorbind, cadavrele abundå, aceastå absenÆå a momen-
spectacolului tragic? De ce, pe o scenå pe care, la drept
ar fi alungat3 spectacolul însuçi al morÆii în culisele
roaså a Eriniilor2, ar fi avut asemenea pudori subite çi
fåcîndu-l så vadå fantoma regelui persan çi haita sînge-
care, dimpotrivå, îl înspåimînta fårå nici o ezitare,
totuçi obiceiul de a menaja sensibilitatea unui public pe
De ce aceastå opÆiune? De ce Eschil, care nu avea
facundia praesens.
inocenÆi face de obicei obiectul unei relatåri: narret
zilelor, aceea a criminalilor odioçi sau aceea a copiilor
fierul råzbunåtor sau cea a femeilor care-çi pun capåt
aceea a personajelor secundare, cea a eroilor murind de
departe de public; în fine, moartea protagoniçtilor sau
palatului, Iocasta, Deianira sau Fedra se sinucideau
în culise, Heracle în delir îçi ucidea copiii în interiorul
înaltul unei stînci1; dar Agamemnon sau Egist mureau
sa în faÆa publicului, dupå cum çi Evadne se arunca din
personaj tragic. Aiax, este adevårat, se arunca în spada
situaÆia de a asista la momentul precis al morÆii unui
spectatorii atenieni din secolul al V-lea nu erau puçi în
fie Neoptolem sau un altul – cå, în afara cîtorva excepÆii,
HoraÆiu, pe urmele unui predecesor care ar fi putut så
îndoielii faptul – ridicat la rangul de principiu de Eu. 972-975. 28.
diilor atice påstrate nu ar putea pune sub semnul Ag. 941, cf. 942. 27.
Ag. 815. 26.
O
examinare oricît de rapidå a corpus-ului trage- Eu. 675. 25.
Ch. 1061. 24.
(Hor., AP 185) Ibid. 23.
1. Ne pueros coram populo Medea trucidet Vidal-Naquet, Mythe et tragdie, p. 199.
22. P. Vidal-Naquet, „Les flambeaux des Eumnides“, în Vernant/
21. Ch. 563-564
20. Ag. 1186 çi urm.
19. Ag. 1179-1183.
18. Ag. 238.
17. Ag. 1050 çi urm.
16. Ag. 1935 çi urm.
în tragedia greacå 15. Ag. 914 - cf. 689 çi urm.
14. Ag. 938.
Reprezentarea morÆii 13. Ag. 844-850.

ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

Heracle, anunÆatå de cåtre Lykos6, deplînså de cor çi de dar cuvîntul ampho sugereazå la fel de bine duplici-
cåtre ai såi7, doritå chiar de cåtre erou8, dar çi aceea a tatea eroului – amîndoi, vom folosi limba din Parnas,
fiilor såi, pe care podoabele funebre, la început invocate9, imitînd chiar vorbirea din Focida“21. Acestor viclenii ale
apoi vizibile10, par mai întîi så o confirme – o moarte discursului le corespunde condiÆia însåçi a eroului:
anulatå de întoarcerea regelui, dar numai pentru un Oreste este efebul care poate çi trebuie så foloseascå
moment11, pentru ca mai tîrziu aceleaçi podoabe så çiretlicuri pentru a-çi atinge scopul22. Oreste este, pre-
confere o prea oribilå realitate uciderii copiilor de cåtre cum Neoptolem în Filoctet al lui Sofocle23, un personaj
care evolueazå; dar în vreme ce eroul lui Sofocle se
chiar pårintele lor; sau Lyssa, delirul care cuprinde
transformå, ca så spunem aça, sub ochii noçtri, Oreste
trupul înainte de a cuprinde sufletul eroului, descriså çi este evocat într-o biografie care parcurge toate treptele
vizibilå în acelaçi timp12, declarîndu-çi ea însåçi forÆa sa vorbirii, de la Æipetele bebeluçului, nepios, pe care le
destructivå13, pentru ca apoi så o manifeste fåcînd så se reaminteçte doica, trecînd prin discursul viclean çi
pråbuçeascå palatul14, çi ale cårei efecte devastatoare înçelåtor din Choephorele, pînå la cuvîntul clar de adult
sînt povestite, vizualizate çi în sfîrçit înÆelese de cåtre erou care råsunå în procesul din Eumenidele. Între aceastå
însuçi. Scena culminantå a dramei pare så multiplice cucerire a cuvîntului – care foloseçte viclenia çi graiul
componentele schemei pe care am propus-o deja: crima dialectal – çi mutismul Casandrei, nearticulatå ca un
este la început preziså de Lyssa15, apoi presimÆitå de cåtre animal sau ca un barbar, apoi delirantå – se stabilesc
cor16 çi confirmatå de strigåtele lui Amphitryon care raporturi, dar çi grade çi opoziÆii. În Choephorele, de
marcheazå momentul precis al morÆii copiilor17; mesa- altfel, Oreste va fi çi el copleçit de viziune çi delir24; spre
gerul o povesteçte în detaliu18 înainte ca ea så devinå pe deosebire de Casandra, totuçi, el va ieçi din aceastå
deplin vizibilå prin prezentarea ekkyklemei purtînd corpul stare pentru a cuceri ordinea clarå a cuvîntului liber:
doborît al eroului adormit çi cadavrele fiilor pe care el emphanes logos.
însuçi i-a ucis19; Amphitryon çi corul deplîng crima în Aceastå izbåvire a discursului are drept condiÆie
toatå grozåvia sa sîngeroaså20, iar publicul revede teri- necesarå instaurarea justiÆiei. În ceea ce are ea mai
bilele ei efecte a doua oarå prin privirea lui Heracle care specific, aceastå justiÆie aparÆine, de fapt, discursului.
îçi recîçtigå, încetul cu încetul, conçtiinÆa realului21, în La tekmeria oribil de concrete ale Eriniilor, Oreste opune
sfîrçit, a treia oarå, prin privirea lui Tezeu22. Reluatå fårå ordinea abstractå a cuvîntului. Cuvînt oracular, dar çi
explicaÆie, motivaÆie a acÆiunii. Eriniile aratå o realitate
încetare din registrul imediat a ceea ce este înfåÆiçat ve-
brutalå çi mutå sau nearticulatå – sîngele vårsat, ma-
derii în cel al discursului mediator, din zona vizibilului în ternitatea biologicå; Oreste le opune semnificaÆia expli-
cea a faptei imaginate çi descrise, crima eroului în delir citatå, noÆiunea abstractå de paternitate, finalitåÆile
pare så se repete la infinit, iar oroarea, sîngele çi moartea acÆiunii. Martorii såi spun, nu aratå. JustiÆia nu se in-
invadeazå scena cu o violenÆå fårå rågaz. staleazå printr-un horkos, printr-o formulå magicå çi
Aceastå arie de bravurå a operei euripidiene nu este, sumarå, ci prin cuvînt – çi, aça cum este prescris de
pe de altå parte, decît reluarea multiplicatå a asasinårii cåtre Athena, se instaureazå dreptul ambelor pårÆi de
„nucleare“ a lui Lykos. Ea începea, aça cum se cuvine, a-çi pleda fiecare cauza, iar votul nu va fi dat decît atun-
prin anunÆarea morÆii23, urmatå de strigåtul de agonie ci cînd cele douå pårÆi au terminat de vorbit25. Cum så
care låsa så se ghiceascå împlinirea råzbunårii24; Am- nu confruntåm acest proces cu procesul viciat çi nedrept
phitryon intrase în interiorul palatului pentru a savura din Agamemnon, unde acuzatul nu avea dreptul la
acest spectacol25, dar aici firul se rupe, iar cadavrul duç- cuvînt, ouk epi glosses? Unde, de altfel, acestei inter-
manului nu va mai reapårea, aça cum era de açteptat, ziceri a dialogului îi corespundea, în urna sîngerîndå,

268 261
263 266

12. Eu. 428-433. taÆie nu rezolvå toate problemele.


11. Ag. 813. spune cå arta tragicå este o formå privilegiatå de medi-
10. Ag. 224-247. care-l investeçte cu greutatea enormå a violenÆei, dar a
9. Ag. 456 çi urm.
en phanero, acest gest se råsfrînge asupra discursului pe
8. Ag. 445.
7. Ag. 36-38. atît de frecvent gestul care aduce moartea? Scurtcircuitat
6. Ag. 8-10. a suferinÆelor, a rånilor çi a cadavrelor; de ce exclude înså
5. Vezi Detienne, Maîtres, p. 40. exclude deloc, çi Aristotel o çtia bine5, vederea sîngelui çi
4. Ag. 1629-1632. refåcut, între act çi pathos, între opsis çi relatare, nu
3. Ag. 1639 çi urm. care se reface în fiecare moment çi care råmîne mereu de
2. Ag.1621-1624 violenÆa tragicå este mediatå, nu exsangvå. Echilibrul,
1. Ag. 1353, 1359.
teatrul „modern“? Întrebare retoricå, fårå îndoialå, dar
între act çi cuvînt decît cea care dominå, så spunem,
Note Nu este vorba oare mai curînd despre o relaÆie diferitå
care loveçte?
Eschil pare så spunå, dimpotrivå, cå restul este logos. corpului care cade, a spadei care stråpunge, a måciucii
altå vreme, ni se spune cå restul este tåcere, trilogia lui nenumårate elemente sugerate: de ce aceastå elipså a
tiei. Pentru cå, dacå la sfîrçitul unei alte drame, dintr-o imagini alcåtuite din frînturi care erau aråtate çi din
puse pornind de la un text atît de bogat ca acela al Ores- suscita, dincolo de ceea ce se vedea, o abundenÆå de
Aceste întrebåri sînt poate banale, dar cred cå ele trebuie reacÆia publicului såu, pe capacitatea teatrului de a
cetatea sa, cetatea, justiÆia çi violenÆa, crima çi discursul? inventat, de fapt, spectacolul, pariind în mii de feluri pe
Efialte – cum açadar acest atenian care era Eschil judeca oameni de teatru care au fost cei Trei Mari. Eschil a
care avea så sancÆioneze acest progres, asasinarea lui acestuia, ar fi depåçit mijloacele acelor extraordinari
pe care îi conduceau – martor totodatå al crimei politice
damentau responsabilitatea conducåtorilor faÆå de cei Shakespeare, ci çi pentru mulÆi predecesori minori ai
ria instaurîndu-se, martor al actelor politice care fun- greu så cred cå ceea ce era posibil nu numai pentru
experienÆa acestui cetåÆean al Atenei, care a våzut isego- a morÆii neaçteptate nu este uçor de creat; dar îmi este
poate råspunsul în ele însele: care este raportul între foarte bine så zboare în voie. Fårå îndoialå, iluzia teatralå
tului înlånÆuit? Întrebåri, de asemenea, care îçi gåsesc se transforme în çarpe“, acolo unde Oceanidele puteau
rienÆa, cel puÆin imaginarå, a efectelor corupte ale cuvîn- verosimilitåÆii, în numele cåreia „Cadmos nu ar putea så
care a tråit explozia democraÆiei, så treacå prin expe- La fel de puÆin adecvatå, pe de altå parte, ideea
nu-çi vor gåsi råspunsul: cum a putut acest atenian, care era tragedia aticå.
încå datoria så-çi punå întrebåri. Întrebåri care poate acea explozie de violenÆå ucigaçå, în act ca çi în verb,
La capåtul acestei schiÆe de analizå, istoricul mai are
el însuçi), criterii prea puÆin adecvate pentru a explica
* tradiÆie alexandrinå (ceea ce, de altfel, poetul latin çtia
funcÆie de criteriile unui public rafinat de intelectuali de
cadavrele sîngerînde nu ar trebui så fie judecat în
ordinea în cetate. teatru care inventeazå ekkyklema4 pentru a face vizibile
sau femeie, exprimå cel mai bine aceastå eris care este Nici o legåturå, må tem, cu dignitas a lui HoraÆiu. Un

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

un vot unanim26, în vreme ce cuvîntului egal împårÆit 2. `Aut agitur res in scaenis aut acta refertur
din procesul lui Oreste îi corespunde votul divizat al tri- (Hor., AP 179)
bunalului exemplar. Så låsåm deoparte pentru moment atît pe Aiax, cît
Libertatea cuvîntului, libertatea judecåÆii care dis- çi pe OEdip la Colonos – atît situaÆiile în care moartea
cerne, discurs clar ce nu mai laså loc pentru rumoare este aråtatå în spectacol, cît çi cele în care moartea este
çi nearticulare: în aceastå justiÆie îçi gåseçte adevårata o dispariÆie misterioaså. Dacå examinåm scenele în
substanÆå acea Peitho a Athenei. Trebuie totuçi obser- care violenÆa tragicå atinge paroxismul – moartea lui
vat cå în scena procesului nu existå nici un cuvînt din Agamemnon sau cea a copiilor lui Heracle, duelul
sfera lui peithomai; acest argument valoreazå atît cît Labdacizilor sau triumful delirant al Agavei –, ne dåm
valoreazå orice argument ex silentio, dar este ca çi cum seama de faptul cå momentul însuçi al catastrofei este
seducÆiile cuvîntului nu-çi aveau locul în acest proces epicentrul unei structuri care face så alterneze acÆiunea
întemeietor. Dupå, da; elocvenÆa pledoariei Athenei ia
çi naraÆiunea, tiradele çi cîntecele corale, ceea ce este
locul argumentului riguros, çi såvîrçeçte miracolul pe
care justiÆia nu l-a putut îndeplini singurå. Aceastå vizibil, ceea ce se laså ghicit, ceea ce se explicå – çi unde
Peitho fårå atribut pe care o invocå Athena – noÆiunea absenÆa care semnificå en creux gestul morÆii Æîçneçte în
absolutå a persuasiunii – este o incantaÆie beneficå dacå nenumårate substitute care acumuleazå tensiuni
serveçte justiÆia, çi dacå desåvîrçeçte ceea ce justiÆia a aproape intolerabile, focalizînd în jurul acestei eclipse
instaurat. toate componentele spectacolului tragic.
Instrument al solidaritåÆii, ea reaminteçte totuçi Pattern-ul acestor secvenÆe comportå trei elemente:
pericolele dezastrului; armonizeazå, fårå a anula înså temerea cu privire la soarta eroului, în acelaçi timp spec-
ierarhiile cuvîntului public. Peitho este de partea Athenei tacol, prin agitaÆia corului, çi discurs sau cîntec; mo-
masculine, çi nu afecteazå opoziÆia dintre cel care con- mentul însuçi al morÆii, care de obicei nu se vede, dar
vinge çi cel care se laså convins. Acest spectrum al comu- care se ghiceçte în alternanÆa strigåtelor de agonie venind
nicårii, care merge de la semnul mut, trece prin strigåtul din culise çi a comentariilor îngrozite ale corului; spec-
nearticulat çi prin gest, çi ajunge la cuvîntul luminos çi tacolul morÆii såvîrçite, vizibilå prin expunerea cadavrelor
convingåtor ce aparÆine omului, animalului politic (este sîngerînde purtate pe ekkyklema, dar çi comentatå
de altfel ceea ce va spune Aristotel), aceastå ierarhie printr-o naraÆiune çi prin lamentårile corului, care fac så
conÆine în ea însåçi propria sa scarå de valori, dar çi sune limpede cuvintele care aratå cåtre oroarea expuså.
riscurile unei regresiuni. ForÆa brutalå este dominatå Este vorba, fårå îndoialå, despre o schemå mai curînd
de discurs, dar acesta foloseçte atît seducÆiile, cît çi teoreticå, çi care nu se regåseçte în detaliu în toate tra-
violenÆa: ouden pros bian, desigur – dar Peitho trebuie
gediile, dar care poate fi cel puÆin postulatå ca grad
så se distanÆeze corect nu numai faÆå de despotism, ci
çi faÆå de anarhie. Fiindcå, så nu uitåm, dacå la sfîrçitul maxim al unei asemenea structuri, pentru a-i verifica în
capodoperei sale de persuasiune funestå, Clitemnestra acelaçi timp recurenÆa çi abaterile.
îi cere lui Agamemnon så se recunoascå învins27 – Så luåm, ca exemplu, Heracle al lui Euripide, o tra-
Athena proclamå, omagiindu-i pe Peitho çi pe Zeus gedie dintre cele mai complicate din punctul de vedere
Agoraios: „a învins pentru eternitate, violenÆa mea be- al construcÆiei, mai ales din acela al alternanÆei între
neficå“ – agathon eris28. În orice justiÆie, dreptul de a actio çi narratio, pentru a relua termenii din Scrisoarea
vorbi sau de a tåcea, cum va spune Tezeu în Rugå- cåtre Pisoni. Nu este vorba despre analizarea întregii
toarele lui Euripide, dreptul de a convinge çi de a te structuri: ne va fi suficient aici så reamintim savanta
låsa convins, de a fi om politic sau mut, sau barbar, simetrie dintre aparenÆa çi realitatea morÆii: moartea lui

262 267
285 276

in the Illiad, Leida, 1971; Nicole Loraux, „Blessures de în sculptura monumentalå71, pictorii atici stilizeazå,
vezi Ch. P. Segal, The Theme of the Mutilation of the Corpse reprezentatå, atît în ceramicå çi în micile bronzuri, cît çi
62. În afarå de studiile lui J.-P. Vernant citate supra, nota 46, sau este ucis. Reluînd o tradiÆie arhaicå foarte bine
pp. 801-817. niciodatå în scenå: momentul însuçi în care eroul ucide
cité“, Information sur les sciences sociales 17(6), 1978, înfåÆiçeazå tocmai ceea ce spectacolul nu pune aproape
tomber pour Athènes. De la gloire du héros à l’idée de la
61. Loraux, Invention, loc. cit.; eadem, „Mourir devant Troie,
În aceastå serie se gåsesc scene pictate pe vase care
Richter, loc. cit. sensul însuçi al tragediei.
Period: an Essay in Interpretation, Londra, 1961; cf. çi iconografia traverseazå spectacolul pentru a regåsi
60. K. Friis Johansen, The Attic Grave-Reliefs of the Classical o mascå tragicå pentru a trimite la mitul reprezentat:
Londra, 1961, pp. 52-55 çi passim. arhitecturå sugereazå decorul, dar niciodatå nu apare
59. Gisela M.A. Richter, The Archaic Gravestones of Attica, Costumul personajelor sugereazå teatrul, elemente de
încîntå“. vrul lui Aiax69, Iason pe jumåtate înghiÆit de monstru70.
Filoctet desenat sau o Iocastå sculptatå... ne plac çi ne ci Io transformatå în vacå68, Tecmessa acoperind cada-
concluzia cå spectacolul morÆii este hidos, în timp ce „un nu se våd niciodatå actori în timp ce îçi joacå rolurile,
ca realitate çi arta figuratå ca mimesis, pentru a ajunge la
vase cu subiect dramatic, asumå integral iluzia teatralå:
semnaleze), instituie, dimpotrivå, opoziÆia dintre spectacol
pe care Manuela Tecuçan a avut amabilitatea så mi-l dublului, ale travestiului çi ale måçtii67, seria opuså, de
58. Plutarh, într-una dintre quaestiones (Q. Conu. 5, 1, 2, text tacolul ca reprezentare, dacå utilizeazå astfel categoriile
putut så ajung pînå la categoriile utilizate de Hölderlin. iluzia scenicå, înfåÆiçînd cealaltå faÆå a teatrului, spec-
faptul cå am aflat despre eseul lui Friedländer; astfel am se costumeazå sau privindu-çi masca66 – demonteazå
1969, p. 118 çi urm. Datorez prieteniei lui Petru CreÆia gini care trateazå teatrul ca artificiu – actori în timp ce
Tragische. Studien zur antiken Literatur und Kunst, Berlin, sugereazå. Dacå grupul, foarte bine reprezentat, de ima-
cf. P. Friedländer, Die griechische Tragödie und das dincolo de registrul teatral, aratå ceea ce tragedia doar
Werke und Briefe, 4, Berlin-Weimar, 1970, 4, pp. 453-454; treazå nici textul, nici spectacolul tragic, ci, situîndu-se
57. Fr. Hölderlin, „Anmerkungen zur Antigone“, în Sämtliche Or, este frapant så vedem cå tocmai aceste vase nu ilus-
56. 1048-1050 çi 1057-1058.
despre care se crede cå „ilustreazå“ scene de tragedie65.
55. 896-898.
54. 883-884. evidentå dacå o comparåm cu iconografia vaselor atice
53. Ch. 869 çi 877. reprezentårilor ateniene din epoca clasicå apare çi mai
52. Ag. 1384-1392 Singularitatea imaginii tragice a morÆii în ansamblul
51. Exemplu perfect de sacrificiu corupt, cf. supra, nota 32. devine beneficå çi tolerabilå chiar çi pentru genos.
ale celor douå crime duble care îi scandeazå progresia. moarte purificatå çi care, cåpåtînd sens pentru polis,
tiei, care este greu de imaginat fårå spectacolul foarte vizibil lumea acestei cetåÆi ideale care este Atena miticå o
ea nu a existat înainte de 458, pentru reprezentarea Ores- såu elogiul funebru: gest ordonator, care integreazå în
Eschil va fi inventat aceastå maçinårie scenicå, chiar dacå face så înceteze threnos-ul corului, instituind în locul
ale ekkyklemei; convingerea mea este, mårturisesc, cå Euripide, aça cum bine observa Nicole Loraux64, Tezeu
50. Vezi supra, nota 4, despre data posibilå a primelor utilizåri
49. Cf. 1353 çi întreg pasajul 1348-1371.
cetåÆii nu este niciodatå mai evidentå. În Rugåtoarele lui
48. Ag. 1343. tragice ca model al haosului ameninÆåtor la porÆile
çi Lupaç-Petre, Comm., pp. 41-42. funerare – epigrame, stele, discursuri; coerenÆa lumii
Introduction and Commentary, Oxford, 1939 (1979) ad 747, de sens contrar faÆå de cea operatå de reprezentårile
audibil. Cf. J. Denniston, Euripides. Electra. Edited with an unui univers „out of joint“. MeditaÆia tragicå este astfel

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

77. Cf., e.g., Med. 1167-1121 (Iolke çi tatål såu descompuçi de În Agamemnon, moartea regelui çi cea a Casandrei,
otravå); El. 839-843 (moartea lui Egist); Ba. 1122-1147 îndelung pregåtite prin crescendo-ul din ce în ce mai
(sparagmos al lui Penteu). neliniçtitor al enigmelor proferate de prinÆesa captivå,
78. Vezi amfora citatå çi reproduså de cåtre J.-L. Durand, capåtå o realitate bruscå çi înspåimîntåtoare atunci cînd
op. cit., p. 138 çi fig. 3 (=Brommer, op. cit., 413/1).
79. Cf., e.g., neck-amphora de la Cumae (pictorul lui Ixion). råsunå strigåtul lui Agamemnon lovit de moarte47, care
80. P. Vidal-Naquet, „Eschyle, le passé et le présent“, în face så aparå crima instantanee, brutalitatea imediatå,
Eschyle, Tragédies [Folio], Paris, 1982, p. 27. concretå, a rånii care sfîçie carnea regelui: Omoi, pepleg-
81. E., Heracl. 551. mai kairian plegen eso strigå Atridul48. Contrastul
82. Cf. 558-559: me treseis miasmatos/ toumou metaschein, violent care opune acest horcåit cuvintelor zadarnice ale
all’eleutheros thano. unui cor care ezitå între acÆiune çi deliberare prudentå49
83. Cf. 474-534, 562. pregåteçte apariÆia în scenå a Clitemnestrei50 triumfå-
84. J.-L. Durand, loc. cit., cf. G. Steiner, „Silence and the Poet“, toare, în picioare, lîngå cele douå cadavre a cåror glorie
în idem, Languages & Silence. Essays, 1958-1966, Londra,
1967, pp. 55-74.
teribilå o revendicå pe de-a-ntregul. Unic martor al faptei
85. AP 7, 255. sale, ea însåçi o povesteçte în toatå oroarea ei: „Çi lovesc –
86. AP 7, 443 (cf. A., Ag. 1390, 1543); atribuirea acestui text de douå ori – çi fårå nici un gest, cu douå gemete, el îçi
lui Simonide era deja contestatå de cåtre M. Boas, De laså braÆele så cadå; çi, cînd este jos, îi dau a treia lovi-
epigrammatis Simonideis, Groningen, 1905, p. 213, care turå, ofrandå votivå pentru Zeus Mîntuitor al morÆilor,
vorbea despre un exerciÆiu imitativ al unui erudit, poate care domneçte sub påmînt51. Zåcînd, el îçi scuipå
Mnasalkas; vezi mai ales H.T. Wade-Gery, „Classical sufletul, iar sîngele pe care-l aruncå cu violenÆå sub fierul
Epigrams and Epitaphs. A Study of the Kimonian Age“, care l-a stråpuns må inundå cu stropii såi negri, la fel de
JHS 53, 1933, p. 81 cu notele aferente.
dulci pentru inima mea ca roua cea bunå a lui Zeus
87. Peek, Griechische Grabinschriften, nr. 10, 1, 1. Cf., pentru
ansamblul acestui text, çi C.M. Bowra, „The Epigram of the pentru såmînÆa din mugur“52.
Fallen of Coroneea“, CQ 1938, pp. 80-88. Dacå, în Coeforele, asasinarea lui Egist se înfåptu-
88. Th. 1, 113; cf. Paus. 1, 29, 14. ieçte într-o stråfulgerare – un otototoi al tiranului çi, aça
89. Cf. epigramele AP 7, 426; 430-432; 435-437 (çi ansamblul cum va spune imediat slujitorul, Aigysthos ouket’estin,
epitafurilor pentru råzboinici – e.g. 226-234; 242-259) cu „Egist nu mai existå“53; dacå, dupå stihomitia care o
433 (a lui Tymnes) çi 531 (a lui Antipater din Tesalonic) – opune lui Oreste, Clitemnestra moare fårå ca lamentaÆia
sau cele douå epigrame, deja puse în relaÆie de cåtre
sa så fie auzitå, acestea se întîmplå pentru cå, dincolo
autorii colecÆiei, 433, pe care tocmai am amintit-o, çi 434
(a lui Dioscoride), despre curajul unei mame de erou, unde de cadavrele expuse, textul – gest çi cuvînt în acelaçi
numele cetåÆii îndepårteazå tot ceea ce ar putea fi personal timp – nu focalizeazå tensiunea dramaticå în jurul crimei
în moarte, chiar çi lacrimile. prezente, ci înspre originile sale, cu mårturia vålului
90. E., Tr. 1188-1191. însîngerat care, odinioarå, îl prinsese pe Agamemnon
91. Cele douå epigrame ale lui Crinagoras, AP 7, 380 çi 401, într-o capcanå mortalå. Corporalitatea Clitemnestrei, atît
erau incluse în Coroana lui Filip din Tesalonic, care scrie de invadatoare înainte de moartea sa – anticipatå într-o
el însuçi o a treia, în acelaçi stil „decadent“, pentru un
anonim (AP 7, 383). Ar trebui oare så adåugåm la ele AP 7,
manierå brutal carnalå: „cu gîtul pe tåiçul såbiei, lovitå pe
208, a lui Anytes, pentru un cal de råzboi cåruia ea îi drept, se va pråbuçi la rîndul ei la påmînt“54 – aceastå
evocå sîngele negru çi pieptul însîngerat? Dubla naturå a corporalitate care încarcå aluziile la adulter cu o precizie
calului çi, mai exact, a calului încålecat de un råzboinic, çocantå, çi pe care regina însåçi încearcå så o instru-

288 273
287 274
Paris, 1979, pp. 136-139. Dublå mediere, la drept vorbind, deoarece compoziÆia
J.-P. Vernant (ed.), La cuisine du sacrifice en pays grec, unei medieri apropiate de cea pe care o instituie tragedia.
topologique des corps à manger“, în M. Detienne çi imaginea sa, a morÆii cu expresiile sale stilizate, în cîmpul
76. J.-L. Durand, „Bêtes grecques. Propositions pour une poate într-adevår så fie citit la interferenÆa corpului cu
75. Eadem, ibidem, p. 34 çi urm., fig. 121-122 a-c. epoca clasicå. Frontonul vestic de la Olimpia, de exemplu,
74. Bieber, op. cit., p. 34, fig. 120. punde fårå îndoialå çi altor reprezentåri ale violenÆei din
båtålie.
Mord aus Worten despre care vorbea Hölderlin, cores-
boinic mort pe care unul dintre tovaråçii såi îl aduce din
destul de apropiate de imagini care înfåÆiçeazå un råz- cuvînt care ucide punînd ståpînire pe corp, das wirkliche
temps de la réflexion 2, 1981, pp. 286-288, asupra seriei Dar este vorba într-adevår doar despre esteticå? Acest
Schnapp, „Imagerie des Grecs ou Grece des imagiers“, Le faktisch, weil der Leib, den es ergreifet, wirklich tötet“57.
73. Cf. observaÆiile fåcute de François Lissarague çi de Alain Hölderlin scria: „Das griechischtragische Wort ist tödlich-
så fie prima imagine a morÆii lui Agamemnon. esteticii romantice de la începuturile sale, atunci cînd
M.I. Davies, op. cit.), craterul din Muzeul din Boston pare termenii retoricii alexandrine, ci mai curînd în aceia ai
convingåtoare, mai timpurie cam cu douåzeci de ani dupå suscitarea acestor confluenÆe nu s-ar putea traduce în
dupå 458, dupå E.V., ale cårei argumente mi se par excepÆionalå pe care o capåtå discursul tragediei prin
72. Emily Vermeule, op. cit.; oricare ar fi datarea sa (puÆin povestire, prin acÆiune çi prin spectacol. Încårcåtura
momentului morÆii.
multiplu care spune oroarea morÆii în acelaçi timp prin
de moartea lui Egist, ci çi la ansamblul iconografic al temei
numai la monumentele figurate ale cåror subiecte se leagå interferenÆa dintre gest çi cuvînt, instituie un limbaj
Krater“, AJA 70(1), 1966, pp. 1-22, pl. 1-8, se referå nu mai degrabå elementarå. Pentru cå meditaÆia tragicå, la
miceniene). Studiul lui Emily Vermeule, „The Boston Oresteia substanÆå, nu tragediei i se poate aplica aceastå normå
(identificare mai degrabå dificilå pentru imaginile creto- Dacå analizele pe care le-am prezentat au ceva
rioare anilor 460-450 care au ca subiect moartea lui „Egist“ (Hor., AP 180)
BCH 93(1), 1969, pp. 214-260, reia reprezentårile ante- 3. Segnius inritant animos demissa per aurem
71. DiscuÆia lui M.I. Davies, „The Oresteia before Aeschylus“,
70. Cupå a lui Douris: M. Bieber, op. cit., p. 14, fig. 40.
Painter in the Bareiss Collection“, AJA 77, 1973, p. 211.
devine amprenta în negativ a violenÆei çi a morÆii.
69. Cf. M.I. Davies, „Ajax and Tekmessa. A Cup by the Brygos- care îl animå, iar absenÆa gestului însuçi care ucide
68. Webster, op. cit., AV 12 – pelike aticå, anii 460-450. textului tragic sînt tot atît de gråitoare ca çi cuvintele
société en Grèce ancienne, Lausanne-Paris, 1983. tåcerii çi a strigåtului, a faptei çi a discursului. Elipsele
de pe ceramica aticå vezi La cité des images. Religion et cîmpul acÆiunii reciproce a vizibilului çi a invizibilului, a
ficialå. Despre Dionysos asociat cu måçti în reprezentårile care se våd çi daimonii care se ghicesc delimiteazå
el însuçi a suscitat-o çi ca împodobire funebrå çi sacri- nici un cuvînt, nici un gest nu o poate descrie, obiectele
vestiul lui Penteu în acelaçi timp ca nebunie dulce pe care De o parte çi de alta a matricidului a cårui oroare
citez doar v. 848-861, unde Dionysos interpreteazå tra- diul cuvintelor pe care el le foloseçte pentru a le descrie56.
ar trebui så trimitem la fiecare episod din Bacchantele:
doar pentru Oreste, capåtå o realitate oribilå prin interme-
dintre tragedie çi sacru, dintre jocul de måçti çi travestiuri,
dramelor; epigrama ca text). Pentru cealaltå faÆå, la limita aratå ostentativ, apoi asupra Eriniilor care, deçi vizibile
care este elogiat; masca femininå care evocå personajele ferat – mai întîi asupra plasei omorului, pe care Oreste o
satirul – sau mai curînd statuia sa – care vorbeçte; poetul maternå55, pare så disparå sau, mai curînd, så se fi trans-
(unde se pot decela grade multiple ale reprezentårii: mentalizeze, expunînd cu un gest emfatic nuditatea sa
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
virilité“, Le genre humain 10, 1984, pp. 39-56. Din påcate frontonului sculptat este secundå, ca så spunem aça, faÆå
nu am putut consulta cartea lui Emily Vermeule, Aspects de reprezentarea statuarå a luptei, tot aça cum threnos-
of Death in Early Greek Art and Poetry, Berkeley-Los ul tragic este, în raport cu threnos-ul funerar, ceea ce
Angeles-Londra, 1979. acesta din urmå este, la rîndul såu, faÆå de goos, faÆå de
63. Cf. P. CreÆia, „ComparaÆiile Iliadei“, în idem, Epos çi logos,
lamentaÆia ritualå funebrå58.
Bucureçti, 1981, pp. 7-16.
64. Loraux, Invention, pp. 47-48, comentînd E., Supp. 838- Nu-i mai puÆin adevårat, totuçi, cå printr-o astfel de
917; cf. çi C. Collard, „The Funeral Oration in Euripides’ etalare a rånilor, a sîngelui vårsat çi a oribilei profanåri
«Supplices »“, BICS 19, 1972, pp. 39-53. Cf. çi, în Feni- a trupurilor pe care moartea violentå o provoacå, moar-
cienele, 1583-1584, intervenÆia lui Creon care se instituie tea tragicå se poate într-adevår situa la aceeaçi distanÆå
ca autoritate politicå çi care face så înceteze orice lamen- faÆå de real ca çi marea sculpturå, fårå a spune acelaçi
taÆie chiar în numele acestei autoritåÆi. lucru. Ceea ce Æine de violenÆa morÆii nu este reprezentat
65. Vezi deja S. Reinach, Répertoire des vases peints, Paris, decît în tragedie, sau prin ceea ce este înrudit cu ea.
1903; L. Séchan, Étude sur la tragédie grecque dans ses Dacå, într-adevår, mesajul implicit al ceremoniilor
rapports avec la céramique, Paris, 1926; o examinare funerare private la Atena – aça reprimat cum este el de
destul de detaliatå la Margarete Bieber, The History of the
Greek and Roman Theatre, Princeton, 1961; catalogul lui
legile sumptuare ale cetåÆii – tinde så reducå moartea la
T. B.L. Webster, op. cit., are ca obiect mai ales documen- o separare, desigur dureroaså, dar care impune o mode-
taÆia asupra spectacolului; cf. çi idem, Greek Theatre Pro- raÆie sfîrçind prin a stiliza orice suferinÆå (existå într-ade-
duction2, Londra, 1970; pentru subiectele eroice, vezi vår o rupturå între imaginile strålucitoare de Kouroi
F. Brommer, Vasenlisten zur griechischen Heldensage3, înfloritori sau de sirene seducåtoare de pe monumentele
München, 1977. funerare ale aristocraÆiei în epoca arhaicå59 çi calmul
66. Întreaga iconografie la Emily Vermeule, „The Boston senin sau melancolic al stelelor funerare clasice60, dar
Oresteia Krater“, AJA 70 (1), 1966, pp. 1-22 çi pl. 1-8; cf. aceastå rupturå nu conduce în sensul unei mai pro-
M.I. Davies, „The Oresteia before Aeschylus“, BCH 93 (1), funde aprehendåri a violenÆei; mai degrabå dimpotrivå);
1969, pp. 214-260. dacå, pe de altå parte, imaginea morÆii cetåÆeanului, aça
67. Aceastå iconografie apare de la începutul secolului al V-lea
(T.B.L. Webster, op. cit. – AV 6 çi 7 = Pickard-Cambridge,
cum este ea cultivatå de discursul funebru61, tinde spre
Dithyramb2, nr. 90-91 – choreuÆi travestiÆi în satiri). AV 8 – abstracÆiune çi alunecå fårå emoÆie peste momentul
o pelike a „pictorului lui Pan“ de la muzeul din München morÆii, care, desubstanÆiatå, devine încercarea supremå
(470-460), avîndu-l drept subiect pe Perseu cu masca a excelenÆei, cum så le comparåm cu moartea tragicå?
Gorgonei, se poate situa la limita dintre cele douå serii, dar La drept vorbind, doar epopeea ar putea oferi un an-
AV 10-11, 14-15, 17-18 (470-450), cu corurile costumate, samblu comparabil; dar aici, ideologia „morÆii frumoase“
cu choreuÆi travestiÆi în femei sau în menade etc., face pereche în discurs cu vulnerabilitatea sfîçietoare a
marcheazå bine aceastå imagerie „a culiselor“. Fragmen- eroului62, tot aça cum, în ritual, prothesis capåtå o
tele atice înregistrate în catalogul lui Webster la nr. 25-29 funcÆie purificatoare çi compensatorie faÆå de realitatea
(cea de-a doua jumåtate a secolului al V-lea) îmi par cu atît
brutalå a morÆii. Pe de altå parte, chiar în text, eroul
mai semnificative cu cît ele reprezintå choreuÆi mascaÆi al
cåror nume este scris în cîmp: Eunikos, Charias, Euagon, muribund este dedublat çi parcå absolvit de moarte prin
Callias etc. – ceea ce aratå mai bine decît orice alt detaliu imaginea copacului care cade, a florii smulse din rådå-
dubla naturå a personajelor reprezentate. Aceeaçi con- cini sau a fînului cosit63. Dimpotrivå, moartea tragicå
çtientizare a spectacolului ca artificiu este perceptibilå în face så explodeze acest imaginar neutralizant çi înfå-
cîteva epigrame funerare, e.g. AP 7, 37, pentru Sofocle Æiçeazå un chip teribil al morÆii ca element component al
286 275
277 284
iconograficå, cea a scenelor de sacrificiu, unde, aça cum corul, în timp ce strigåtul lui Agamemnon era, evident,
mentaritate a absenÆelor çi ceea ce ne aratå o altå serie presupune cå publicul çi auzea zgomotele pe care le descrie
S-ar putea sugera o apropiere între aceastå comple- a cårui ameninÆare se poate ghici cu uçurinÆå; se poate
discursul tragic pare så se întrerupå. o produce un zgomot a cårui cauzå efectivå nu se vede, dar
aducåtor de moarte se insereazå în punctul precis în care 47. A., Th. 89-103; 151-165; Eschil folosise deja spaima pe care
pp. 105-120.
este, pe vasele din secolul al V-lea, reprezentarea gestului pp. 1-31; eadem, „La belle mort spartiate“, Ktéma 2, 1977,
intriga tragediilor, concentratul epurat çi esenÆial care vezi Nicole Loraux, „Hebe et andreia“, AncSoc 6, 1975,
picturå care relateazå, cu destulå naivitate, trebuie spus, pp. 285-291. Pentru relaÆia moarte eroicå/ moarte civicå,
pentru a o salva pe eroinå75. Spre deosebire de aceastå The Anthropology and Archaeology of Death, Londra, 1981,
expuse ale lui Iason çi alor såi, Egeu care se apropie Humphreys çi Helen King (ed.), Mortality and Immortality.
çi unul dintre fii, în timp ce celålalt fuge, cadavrele tos3, 1981, pp. 16-22; „Death with Two Faces“, în Sally C.
Euripide – unde se våd în acelaçi timp regina ucigîndu- „Der griechische Tod. Tod mit zwei Gesichtern“, Hephais-
München, o Medee – diferitå, dar apropiatå de cea a lui le cadavre outragé“, Journal Psychol., 1980, pp. 209-241;
Sau, pe un alt vas din sudul Italiei, ce se aflå aståzi la ANSP, ser. 3, 9, 1979, pp. 1 365-1 374; „La belle mort et
eroicå sînt esenÆiale: „Panta kala, d’Homère à Simonide“,
Zethos se pregåtesc så-l ucidå pe Kykos îngenuncheat74.
46. Mai multe articole ale lui J.-P. Vernant despre moartea
tea Dircei cålcatå de taur, în timp ce alåturi, Amphion çi 45. Loraux, Invention, pp. 44-50.
astfel, pe un crater de la Polazzuolo, e reprezentatå moar- 44. A., Th. 922-931 çi Pers. 236; Hdt. 7, 5, 2.
un rezumat al acÆiunii, componentele scenariului tragic: p. 623).
reunesc, în ceea ce am fi tentaÆi så numim o hypothesis, confuzia masculin/feminin în funeraliile regilor Spartei,
cea a tragediilor, imagini cu mai multe personaje, care domaine grec“, RÉSÉE 18 (4), 1980, pp. 617-630 (despre
italiotå, se regåsesc scene a cåror sintaxå o aminteçte pe çi Zoe Petre, „Mentalités, idéologie et histoire sociale: le
urmeazå. Doar în secolul al IV-lea, mai ales în ceramica globalå dintre imaginarul morÆii çi structurile cetåÆii, vezi
atît ceea ce precedå çi anunÆå criza, cît çi ceea ce-i la guerre“, L’Homme 21, 1981, pp. 37-57; despre relaÆia
în timp ce tragedia face så se îndrepte spre aceastå elipså sciences sociales 17(6), 1978, pp. 801-817; eadem, „Le lit,
De la gloire du héros à l’idée de la cité“, Information sur les
concentreazå imaginaÆia direct asupra momentului morÆii,
43. Nicole Loraux, „Mourir devant Troie, tomber pour Athènes.
pare în acelaçi timp opuså çi complementarå: desenul 1938.
pe de-o parte de tragedie, de cealaltå de iconografia aticå, Beiträge zur Altertumswissenschaft 30], Stuttgart-Berlin,
zeazå în alt mod. Ci mai curînd pentru cå alegerea fåcutå, 42. E. Reiner, Die rituelle Totenklage der Griechen [Tübinger
exemplarå crimei reprezentate73, ceea ce tragedia reali- 1982.
decît un mijloc propriu pictorului de a conferi o valoare Semiotics and Aeschylus’ „Seven against Thebes“, Roma,
este perfect comparabilå, iar eleganÆa imaginii nu este pp. 95-118. çi Froma I. Zeitlin, Under the Sign of the Shield.
urmå, distanÆa dintre ambele coduri çi planul „realului“ Annali del Seminario di Studi del Mondo Classico 1, 1979,
s-ar opune brutalitåÆii textului tragic, pentru cå, pînå la 41. Cf. mai ales P. Vidal-Naquet, „Les boucliers des héros“,
complexå decît pare. Nu atît deoarece caligrafia pictorilor loc.
40. Cf. Th. 887, 895, 911, 938-940 çi Lupaç-Petre, Comm., ad
RelaÆia acestei imagerii cu teatrul tragic este mai 39. Vezi supra, nota 3.
funestå72. 38. A., Th. 720-791 çi 792-821.
Clitemnestrei ucigîndu-l pe Agamemnon captiv în plasa endeuillée, Paris, 1999.
lui Oreste care-l stråpunge cu spada pe Egist, cel al Les mères en deuil, Paris, 1990, çi eadem, La voix
într-un fel de balet grafic care rupe subtil simetria, gestul consacrat cîteva studii morÆii feminine. Vezi Nicole Loraux,
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
al vocabularului specific al tragediei pe care l-am putut blestemat, OEdip, cel care fusese alungat din Teba, poartå
repera în epigramele secolului al V-lea – fiind stabilit cå în carnea sa stigmatele sîngeroase ale destinului såu
psakas a lui Pseudo-Simonide nu este decît un citat tragic; moartea sa, care-l integreazå în cetate, este o
alexandrin86 – este cuvîntul tlemones din primul rînd al dematerializare plinå de mister. Dimpotrivå, atunci cînd
epitafului colectiv pentru atenienii cåzuÆi la Coroneea87; cetatea regåseçte, pentru a ostraciza un tiran virtual,
or, este vorba tocmai despre un episod „tragic“ în sensul modelul stilizat al expulzårilor rituale çi încårcåtura
tehnic al cuvîntului, aç spune, pentru cå textul însuçi ne sacralizantå a absenÆei discursului chiar în interiorul
aratå cå aceçti nefericiÆi luptåtori nu au fost victimele domeniului privilegiat al cuvîntului politic93, sau chiar
bravilor lor adversari – aça cum se întîmplå în råzboi –, atunci cînd, pentru a descuraja orice stasis, ea anuleazå
ci ale unui zeu – aça cum se întîmplå la teatru. În sfîrçit, printr-un decret orice miasma a tiranoctonului – hosios
dacå este vorba într-adevår despre båtålia din anul 445, esto94 –, avem într-adevår impresia cå spaÆiul politic se
Tucidide reaminteçte un oracol care ar fi prezis dezas- deschide pentru o clipå cåtre teritoriul periculos çi
trul88, ceea ce situeazå în mod decisiv episodul de partea violent al morÆii tragice.
tragediei.
În mod similar, dintre epigramele care-i elogiazå pe
morÆii eroici ai Spartei, çi care utilizeazå topoi ce neu- Note
tralizeazå çi exaltå totodatå moartea glorioaså, doar 1. Vezi observaÆiile succinte ale lui R.G. Tebstall, „Violence on
douå se detaçeazå prin violenÆa lor: este vorba despre the Greek Stage“, Euphrosyne 1, 1957, pp. 213-216.
douå epigrame care evocå moartea ruçinoaså a unui 2. Vit. Aesch.
singur spartiat – Demetrios –, cel pe care propria sa mamå 3. Philostr., VA 6, 11, 9 (Eschil): to hypo skenes apothneskein
îl omorîse „scrîçnind din dinÆi çi ridicînd ameninÆåtor epenoesen hos me en phaneroi sphattoi.
fierul plin de sînge, ca o lupoaicå“89. Între moartea seninå 4. Data la care a fost inventatå ekkyklema, ca çi precizarea
din epigramå çi violenÆa morÆii tragice nici o relaÆie nu este modului în care funcÆiona au fåcut obiectul unor nume-
roase discuÆii: vezi deja U. von Wilamowitz-Moellendorf,
posibilå. Hecuba o çtie bine: ea se întreabå, lîngå trupul Aischylos. Interpretationen, Berlin, 1914, p. 175 çi rezu-
însîngerat al lui Astyanax, ti kai pote/ grapseien an se matul lor la A. Lesky, Die tragische Dichtung der Hellenen3,
mousopoios en taphoi; „ce ar putea grava un fåcåtor de Göttingen, 1972, p. 117 çi H.C. Baldry, Le théâtre tragique
versuri pe mormîntul lui? Este un copil pe care grecii l-au des Grecs (trad. fr.), Paris, 1975, pp. 68-73 (excelentå
ucis pentru cå se temeau de el? Ce ruçine pentru Grecia vedere de ansamblu asupra problemei iluziei scenice).
ar fi o asemenea inscripÆie!“90 Dacå vasul „pictorului de la Leningrad“ (A.J. Beazley, „The
Çi dacå din corpus-ul Antologiei se detaçeazå – printr-o Leningrad Painter“, Hesperia 24, 1955, p. 305, pl. 45) se
inversiune sistematicå a temelor funerare, prin insolita lor leagå de reprezentarea Perçilor lui Eschil (cf. T.B.L.
complacenÆå cu putridul morÆii – douå epigrame ale lui Webster, Monuments Illustrating Tragedy and Satyr Play,
Crinagoras, este oare o simplå întîmplare cå amîndouå Londra, 1962, p. 3 çi catalog AV 13), inventarea ekkykle-
mei ar fi contemporanå cu dezvoltarea teatrului lui Eschil,
aceste texte se referå la moartea unui tiran91?
ceea ce pare de altfel foarte probabil. Vezi çi A.M. Dale,
Pe craterul „pictorului Dokimasiei“, Oreste reface, de „Seen und Unseen on the Greek Stage“, WS 69
altfel, gestul tiranoctonilor; în mod ideal, violenÆa se (Festschrift... Lesky), 1956, pp. 96-106.
concentreazå la marginea cetåÆii, çi Herodot nu ne spune 5. Arist., Pol. 11, 1452 b 10-13; cf. çi 14, 1453 b 1 çi urm., cu
altceva atunci cînd evocå succesiv abstracÆiunea glo- comentariile lui A. Rostagni çi Rh., 2, 8, 1386 a 29 - b 4.
rioaså a morÆii pe cîmpul de onoare, dar çi sfîrçitul prin În articolul pe care l-a consacrat acestor probleme, R. Sri
crucificare al lui Policrate92. Tiran exilat çi paricid Pathamantan („Death in Greek Tragedy“, G & R, seria a
280 281
279 282

nu se moare la fel în råzboi çi în tragedii. Singurul ecoul niazå unitatea simetricå a celor douå episoade ale dramei
sau chiar pe aceea a maratonomahului care era el însuçi: im „Herakles“ des Euripides, Diss., Tübingen, 1972, subli-
eroizator pentru a spune moartea luptåtorilor tesalieni85 – 26. Monika Schwinge, Die Funktion der zweiteilige Komposition
ale sîngelui vårsat, ar fi ales tonul solemn al elogiului 25. 731-734.
atît de bine så condenseze în cîteva cuvinte forÆele teribile 24. 749-756.
23. 565-573.
atribuirile tradiÆionale, Eschil însuçi, cel care çtia totuçi 22. 1163 çi urm.
aproape cu totul absentå; dacå putem avea încredere în 21. 1110-1145.
Palatine, violenÆa morÆii este, aça cum observam mai sus, 20. 1030-1088.
„normal“ al morÆii. Din toatå cartea a VII-a a Antologiei 19. 1030-1033.
Så revenim pentru încå un moment la imaginarul 18. 922-1002.
oamenilor?84 (753) cînta corul atunci.
puÆin în aceeaçi måsurå, dacå nu çi mai mult decît Lykos, 749-756: boai | phonou phroimion stenazon anax
omorul are loc în secret aparÆine în tragedie zeului, cel 17. 889, 890, 900 – råspunzînd strigåtului de agonie al lui
fåcut pentru sacrificiu, çi cå momentul teribil în care 16. 875-889.
cîntecul lor: tåcerea lor. Vom spune oare, aça cum s-a 15. 859-866.
panoului pictat care reprezenta faÆada palatului.
despre care vorbea Kafka –, o armå mai fatalå decît dacå el era realizat în spectacol çi printr-o modificare a
Colonos, nu este altceva decît acea armå a sirenelor – 14. 905-909: corul anunÆå dezastrul, dar ne putem întreba
uneori spre iluminare, aça cum se întîmplå în OEdip la 13. 859-874.
forele, spre haos çi spre moarte, spre vid, ca în Antigona, 12. 815-821.
absenÆa cuvîntului, deschizînd spre delir, ca în Coe- 11. 562-563.
poate – pentru a spune transcendentul. AbsenÆa gestului, exestemmena.
nu este o lacunå, ea este un mijloc privilegiat – singurul cf. 525-526, Heracle îçi vede fiii, stolmoisi nekron kratas
Elipsa aleaså de tragedie pentru a exprima moartea 10. 443-445: corul vede tousde phthimenon | endyt’echontas;
este totodatå un strigåt de agonie çi un mister. copiii pentru moarte çi Lykos i-o acordå).
celor care spun moartea în alt fel – çi în acea tåcere care 9. 329-330; 333-335 (Megara cere favoarea de a-çi împodobi
8. 1301-1310.
zentatå, cod în acelaçi timp apropiat çi diametral opus 7. 348-358.
în mod esenÆial dedublat – violenÆa, dar violenÆå repre- 6. E., HF 140-150.
çi îi poartå, s-ar putea spune, stigmatele în ceea ce are ea trebuie circumscris.
în punctul extrem al traiectoriei unei lumi ambivalente, principiu, o reprezentare mediatå a morÆii al cårei sens
iecÆie çi act în acelaçi timp, moartea tragicå se situeazå dramei în chestiune, codul tragediei presupunînd înså, în
moartea nu este decît un semnificant subordonat. Pro- care se poate justifica prin raÆiuni interne, aparÆinînd
pune în joc aberaÆia çi rupturile unui univers în care moartea este aråtatå, este vorba despre un caz particular
scop esenÆial este de a normaliza moartea, discursul tragic aceçti termeni, pornind de la ideea cå, de fiecare datå cînd
cå, spre deosebire de orice reprezentare funerarå, al cårei Punctul de vedere din paginile care urmeazå inverseazå
tul mediator al artei çi deschide spre semnificat. Pentru alte considerente care Æin de logica proprie intrigii piesei.
nu are o singurå cauzå, ci se justificå de fiecare datå prin
care tensiunea dintre discurs çi tåcere depåçeçte orizon- de altfel, absenÆa spectacolului morÆii din dramele påstrate
ajunge la constituirea unei categorii a morÆii tragice în reprezentatå în unele dintre dramele aståzi pierdute çi cå,
morÆii reprezentate, alegerea fåcutå de teatrul clasic putea foarte bine så fie reprezentatå, cå ea a fost de fapt
neutraliza, dimpotrivå, då strålucire culorilor violente ale texte ale lui Aristotel pentru a demonstra cå moartea
drama aticå, çi care, dupå pårerea mea, departe de a doua, 12 (1), 1965, pp. 2-14) pleacå tocmai de la aceste

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

a dovedit-o J.-L. Durand76, momentul însuçi în care (cf. la origine, Wilamowitz, Heracles Furens), dar, dincolo
victima este uciså este eludat în mod sistematic. Repre- de aspectul formal, nu-i cautå sensul.
27. Despre o „revoluÆie“ la Teba çi despre conotaÆiile sale
zentarea pregåtirilor pentru sacrificiu alcåtuieçte un
ateniene, vezi R. Goosens, Euripide et Athènes, Bruxelles,
dipitic cu cea a împårÆirii cårnii, iar violenÆa lor, departe 1972, pp. 345-375; trebuie observat cå, muritor sau doar
de a fi absentå, se exprimå, dimpotrivå, printr-un gra- presupus ca atare, victimå a uzurpårii din Teba, tocmai
fism minuÆios care nu este departe de a reaminti anumite Heracle va fi anexat de Atena ca erou civilizator.
descrieri quasi-medicale ale lui Euripide77, dar mo- 28. 348-358; cf. mai ales 353-355, paid’eite Dios nin eipo/
mentul însuçi al morÆii råmîne întotdeauna o elipså. eit’Amphitryonos inin hymnesai...
Sîngele Polixenei78 sau cel al copiilor Medeii79, pe care 29. 572-573.
tragedia nu-l aratå decît închegat, poate så Æîçneascå pe 30. Cf. mai ales 1031-1034; 1053-1054; 1173-1176.
31. Cf. mai ales tirada Megarei, 451-495 çi, e.g., Peek,
vase, dar nu sîngele boului de jug. Spre deosebire de Griechische Grabinschriften, nr. 80, 85; AP 7, 182-186; 188
reprezentårile în contrapunct ale legendei, în care (Hymen = Hades); 187; 261; 361 (pårinÆi care-çi îngroapå
codurile picturii çi ale spectacolului sînt complementare, copiii); 466-468 (mamå în doliu çi contrast naçtere/moarte
iconografia sacrificiului se organizeazå într-o succesiune etc. Vezi çi R. Lattimore, Themes in Greek and Latin
în trei timpi (1/0/1), similarå cu cea care structureazå Epitaphs, Urbana, pp. 180-194.
drama. 32. Vezi analizele decisive fåcute de Froma I. Zeitlin, „The Motif
Ce se poate spune despre aceste polifonii? Practicile of the Corrupted Sacrifice in Aeschylus’s Oresteia“, TAPhA
sacrificiale au influenÆat, fårå îndoialå, tragedia, dar nu 96, 1965, pp. 463-508, çi de P. Vidal-Naquet, „Chasse et
existå nici un exemplu de sacrificiu normal în universul sacrifice dans l’Orestie“, în Vernant/Vidal-Naquet, Mythe
et tragédie, pp. 133-158; cf. P. Vidal-Naquet, „Eschyle, le
tragic, unde acest act esenÆial este întotdeauna corupt80.
passé et le présent“, în Eschyle, Tragédies [Folio], Paris,
Çi cum så nu observåm cå, în Heraclizii de exemplu, 1982, p. 27.
sacrificiul acceptat de cåtre o victimå hekousa81, care 33. Vezi mai ales A. Rivier, „L’élément démonique chez Euri-
moare în mod liber, nu este aducåtor de miasma82 çi cå, pide jusqu’en 428“, în Euripide. [Entretiens... Hardt 6],
în acest caz, fårå a travesti violenÆa unui act care se 1958, pp. 43-72, çi Anne Burnett, „Medea and the Tragedy
exprimå în vocabularul tehnic al sacrificiului sîngeros83, of Revenge“, CPh. 58, 1973, pp. 1-24.
tragedia nu duce la expunerea unui trup ale cårui råni 34. Cf. Ch. Segal, „Les deux mondes de l’Hélène“, REG 85,
så fie descrise, ci la povestirea miracolului care-l face pe 1972, pp. 293-311; Nicole Loraux, „Le fantme de la
Iolaos så renascå? Nu înseamnå oare aceasta, pînå la sexualité“, Nouv. Rev. Psychan. 1984, 1, pp. 11-31.
urmå, cå discursul tragic, înfåÆiçînd un univers situat în 35. Moartea frumoaså la care aspirå Antigona (S., Ant. 97)
punctul de joncÆiune çi de rupturå dintre lumea cetåÆii, sfîrçeçte prin a deveni o catabasis, o coborîre fårå speranÆå
întemeiatå de sacrificiu, çi spaÆiul sålbatic çi haotic de întoarcere în moarte, iar absenÆa oricårei expuneri,
exprimat de omor, face så interfereze codurile pentru a eroicå sau tragicå, a trupului ei este într-un acord perfect
cu statutul såu de Persefonå tragicå (pentru care vezi
dezvålui ambivalenÆa esenÆialå a reprezentårilor pe care
analiza lui Ch. Segal, Tragedy and Civilization. An Inter-
le pune în scenå? pretation of Sophocles, Cambridge, Mass.- Londra, 1981,
Se pare cå la sfîrçitul investigaÆiei mele nu existå un pp. 179-188).
råspuns simplu la întrebarea care a constituit punctul ei 36. U. Albini, „L’ultimo atto dell’OEdipo a Colonno“, PP 29,
de plecare, anume de ce spectacolul tragic nu aratå direct 1974, pp. 225-231.
gestul care aduce moartea. Dincolo de eficacitatea dra- 37. În continuarea „morÆii politice“, care face obiectul cårÆii
maticå sigurå a soluÆiei „în contrapunct“ adoptatå de sale L’Invention d’Athènes, Paris, 1981, Nicole Loraux a

278 283
301

turale, trebuie bineînÆeles så ne referim la M. Detienne,


o demonstrare complexå a acestei complementaritåÆi struc-
ffrement du linéaire B, trad. fr., Paris, 1976, p. 33. Pentru
P. Vidal-Naquet, „Introduction“, în J. Chadwick, Le déchi-
et société en Grèce ancienne, Paris, 1974, pp. 103-120;
Gernet, Anthropologie, pp. 63-90; J.-P. Vernant, Mythe 20.
[1932], pp. 35-67.
A. Boulanger, Le génie grec dans la religion, Paris, 1970
Vezi L. Gernet, „Fêtes de paysans“, în L. Gernet çi 19.
Hésiode, Bruxelles, 1963.
M. Detienne, Crise agraire et attitude religieuse chez
Må gîndesc mai ales la implicaÆiile textului lui Hesiod; cf. 18.
1976, pp. 1 123-1 164.
tion des armes en Grèce ancienne“, ASNP, ser. 3, 6(4),
Bruxelles, 1970, pp. 219-233 çi Denise Fourgous, „L’inven-
crabe et le forgeron“, în Hommages à Marie Delcourt,
metalului studiaÆi de cåtre M. Detienne, „Le phoque, le
reciproc: cf. e.g. tradiÆia despre meçteçugarii mitici ai
destul de mårunte ca atare, dar care s-ar putea sprijini
Este ceea ce pare så sugereze un månunchi de indicii 17.
Vezi O. Murray, op. cit. 16.
Grèce ancienne, Paris, 1974, pp. 57-81.
J.-P. Vernant, „Le mariage“, în idem, Mythe et société en 15.
pp. 599-604.
des premières colonies grecques“, RRH 20 (4), 1981,
„Structures du réel et structures de l’imaginaire à l’époque
demonstrare mai amplå a acestui punct în studiul meu
Cité impossible“, QS 9, 1979, pp. 3-31; am încercat o
Cf. M. Detienne, op. cit. çi idem, „Les loups au festin ou la 14.
of Ancient Greece: An Introduction, London, 1977, p. 71.
M. Austin çi P. Vidal-Naquet, Economic and Social History
Centre J. Bérard 2, Napoli, 1975), çi comentariul lui
vaÆiile lui Cl. Rolley, RA 1974, 2, pp. 307-311 çi Cahiers du
Cf. Cl. Bérard, Eretria 3, Berna, 1970 (totuçi cu obser- 13.
des „genè“ athéniennes, Paris-Lille, 1979.
Cf. F. Bourriot, Recherches sur l’origine et le developpment 12.
Paris, 1974, pp. 31-56, despre politizarea råzboiului.
cités“, acum în idem, Mythe et société en Grèce ancienne,
gare în cetatea pe cale de a se forma, çi idem, „La guerre des
la pensée grecque, Paris, 1961, asupra miçcårii de divul-
Vezi mai ales concluziile lui J.-P. Vernant, Les origines de 11.
Homer“, Klio 57, 1975, pp. 281-291.
Cf. demonstraÆia lui J.V. Andreiev, „Volk und Adel bei 10.

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

cografii bizantini3. Pausanias Perieghetul ne face så o este dincolo de orice îndoialå, çi putem compara cu aceste
regåsim la Teba – unde, spune el, trei xoana sculptate versuri graÆioasele epitafuri pentru påsårele sau greieri
chiar în lemnul coråbiei lui Cadmos fuseserå consacrate care abundå în Antologia Palatinå.
92. Hdt. 3, 124; prevestiri de moarte çi vise; 125 – moartea lui
de regina Harmonia pe acropola cetåÆii, întruchipînd trei Policrate, pe care Oroites îl omoarå într-un mod ouk axios
imagini ale Afroditei – Ourania, zeiÆå a iubirii elevate çi apegesios çi apoi îl crucificå; vezi çi observaÆia lui Nicole
pure, Pandemos, protectoare a iubirii carnale, çi Apos- Loraux, „Blessures de virilité“, Le genre humain 10, 1984,
trophia, cea care-i face pe muritori så se întoarcå de pe p. 42, despre opoziÆia dintre gloria luptei çi oroarea care
drumul dezastruos al pasiunilor excesive, asemenea, de este stasis la Herodot.
pildå, celei a Fedrei pentru Hippolit4. 93. Pentru paralela pharmakos – ostracism, vezi L. Gernet,
Dincolo de alunecarea facilå prin care perieghetul Recherches sur la pensée juridique et morale en Grèce.
atribuie zeiÆei defectele pe care omonimul såu din dia- Étude sémantique, Paris, 1917, pp. 402-416; J.-P. Vernant
logul lui Platon le atribuia acelui Eros care se nåscuse a dezvoltat un raport cu trei termeni – pharmakos/
ostracizat/erou tragic – pentru care vezi „Ambiguité et
din ea, trebuie så remarcåm de la bun început dificul-
renversement. Sur la structure énigmatique d’OEdipe-Roi“,
tatea de a concepe cele trei palladia ale Cadmeion-ului în în Vernant/Vidal-Naquet, Mythe et tragédie. Despre
termeni care nu ar avea nimic de-a face cu un cult poliad. apropierile dintre tiran çi eroul tragic, vezi D. Lanza, Il
De altfel, acelaçi Pausanias atribuie zeiÆei Pandemos tiranno ed il suo pubblico, Torino, 1977. Despre margi-
ateniene o semnificaÆie de aceastå datå strict politicå: nalitatea tiranului, vezi Pauline Schmitt-Pantel, „Histoire
atunci cînd descrie vechea agora a Atenei, el menÆioneazå du tyran ou comment la cité grecque construit ses marges“,
templul Afroditei Pandemos çi al lui Peitho al cåror cult în Les marginaux et les exclus dans l’histoire, Paris, 1979,
ar fi fost întemeiat de Tezeu „atunci cînd acesta a adunat pp. 217-231, çi J.-P. Vernant, „Le tyran boiteux“, Le temps
atenienii din toate demele într-o singurå cetate“5, eis mian de la réflexion 2, 1981, pp. 235-256.
egagen apo ton demon polin. În acelaçi sens, în tratatul 94. Decret-lege al lui Eucrates, Atena, 337/6, B.D. Meritt,
Hesperia 21, 1952, p. 355, nr. 5, r. 11.
såu Peri Theon, Apollodor din Atena explica cultul zeiÆei
Pandemos din apropiere de agora dia to entautha panton
ton demon synagesthai to palaion en tais ekklesiais,
„pentru cå acolo era locul în care, odinioarå, tot poporul
se reunea la adunare“6.
Harpocration, care citeazå acest pasaj din Apollodor,
trage de aici urmåtoarea concluzie: esti de to pandemon
pankoinon, „pandemon semnificå comunitatea în între-
gul såu“7. El adaugå totuçi la acest pasaj un altul, citat
din opera lui Nicandru din Colofon, care nu numai cå îi
atribuie lui Solon întemeierea cultului Afroditei Pan-
demos, ci çi precizeazå cå acest cult a fost instituit cu
banii bordelurilor întemeiate de acelaçi Solon.
Iatå deci, sudate în aceeaçi frazå, elementele consti-
tutive ale aporiei pe care studiul meu ar vrea så o sem-
naleze, dacå nu chiar så o rezolve: existå, pe de-o parte,
textul lui Platon çi încå cîteva, care, într-un fel sau altul,

304
Century B.C.“, Eirene 10, 1967, pp. 21-41.
26. Cf. J. Peirka, „The Crisis of the Athenian Polis in the IVth
1979, pp. 245-257.
dans la pensée grecque du VIe siècle av. n. è.“, RRH 18(2),
studiul meu „Un âge de la representation. Artifice et image
25. Am schiÆat o dezvoltare a acestui punct de vedere în
Haga, 1980.
cluziilor lui Nicole Loraux, L’invention d’Athènes, Paris-
24. Gernet, Anthropologie, pp. 333-343; cf. ansamblul con-
Romana, Univ. Roma, 10], Roma, 1980.
[Seminario di Archeologia e Storia dell’Arte Greca e
TRAGEDIILE CETÅæII plebea“, DArch 1 (1), 1967, pp. 7-19; cf. çi Studi Miscellanei
Milano-Napoli, 1961, pp. 234-258, 360-444; idem, „Arte
23. Vezi mai ales R. Bianchi Bandinelli, Archeologia e cultura,
22. Ed. Will, Korinthiaka, Paris, 1955, pp. 218-219.
manifestate de dionisism faÆå de cultele poliade.
viaÆa religioaså a Greciei arhaice, opoziÆiei structurale
vremea tiranilor, în cadrele cetåÆii; acest fapt se alåturå, în
printr-o perioadå de latenÆå pînå la înscrierea sa, în
(cf. J. Chadwick, op. cit., p. 243), dar pare totuçi så treacå
21. Cultul dionisiac este fårå îndoialå mai vechi decît Dark Age
Dionysos, Dictionnaire des Mythologies, Paris, 1981.
Dionysos mis à mort, Paris, 1977; vezi çi idem, s.v.

ZOE PETRE

Aphrodite Pandemos*

I NVESTIGAæIA mea pleacå de la cel mai celebru


pasaj din Banchetul lui Platon, acela în care Pausanias
întemeiazå elogiul iubirii pederastice pe distincÆia între
douå forme de Eros, una elevatå çi cealaltå vulgarå, pe
care le face så derive de la douå Afrodite diferite, opuse
chiar, çi incompatibile: „Una este mai veche çi nu are
mamå, fiind fiica Cerului; pe ea o numim Celesta, Ourania;
cealaltå, mai tînårå, este fiica lui Zeus çi a Dionei, çi este
cea pe care o numim Pandemos“; Eros-ul care se naçte
din ea „este el însuçi cu adevårat vulgar, alethos pan-
demos esti, çi are loc la întîmplare; acesta este Eros-ul pe
care-l plac oamenii de rînd, hoi phauloi. Iubirea acestor
fiinÆe nu se îndreaptå mai puÆin cåtre femei decît cåtre
båieÆi, çi ei iubesc mai mult corpul decît sufletul, dupå
cum îi iubesc pe cei mai proçti pe care-i pot gåsi,
anoetaton, pentru cå nu le paså decît de actul în sine,
fårå så se îngrijeascå de stilul lui, amelountes de tou kalos
e me... Aceastå dragoste vine de la zeiÆa care fiind mult
mai tînårå decît cealaltå, participå, prin originea sa, atît
la partea femininå cît çi la cea masculinå.“1
Pornind de la acest text, o parte considerabilå din
literatura, atît anticå cît çi modernå, considerå Pan-
demos ca fiind epicleza unei Afrodite a iubirilor vulgare,
mercenare chiar, al cårei cult ar fi fost opus celui al
Afroditei Celeste, Ourania, care ar fi fost cel al iubirilor
superioare. Posterior sau nu Banchetului lui Platon,
dialogul omonim al lui Xenofon reia aceeaçi opoziÆie2, iar
dubla Afroditå circulå apoi în toatå tradiÆia literarå a
AntichitåÆii, de la Teocrit la Antologia Palatinå çi de la
Etiopicele lui Heliodor la Enneadele lui Plotin çi la lexi-

303
293 300
çi de complementaritåÆi care dau identitate discursului München, 1977.
nizeazå, çi care regåsesc foarte firesc reÆeaua de opoziÆii Kampfwirklichkeit in der Ilias, bei Kallinos und Tyrtaios,
distinge imediat trama categoriilor mentale care-l orga- 9. Cf. J. Latacz, Kampfparänese, Kampfdarstellung und
la acest gen de întrebåri. Într-adevår, aici se poate 201-206.
care este atît de simplu încît poate så parå elementar – société en Grèce ancienne2, Paris, 1984, pp. 161-163 çi
în idem, Le chasseur noir. Formes de pensée et formes de
Or, textul pe care l-am citat råspunde – în felul såu,
de l’éphebie athénienne“ çi „Le cru, l’enfant grec et le cuit“,
çi cum, instrumentele unei analize diferenÆiale? çi cele ale lui P. Vidal-Naquet, „Le chasseur noir et l’origine
structureazå çi unificå gîndirea anticå, unde så inseråm, and Abuse of History, Londra, 1975, pp. 161-177, precum
la Hesiod la Hyginus, aceleaçi opoziÆii complementare „Ancient Sparta“, în Vernant (ed.), Guerre, reluate în Use
dintr-o perspectivå de antropologie culturalå: dacå, de mai ales concluziile cu privire la agoge ale lui M.I. Finley,
pare så interzicå orice abordare a dinamicilor sociale Couroi et Courètes, Paris-Lille, 1939, trebuie så reamintim
este vorba – întemeiazå o unitate a acestui discurs care Jeanmaire, „La Cryptie“, REG 26, 1913, pp. 121-150, çi
dialogului cultural – grec sau nu, dar aici despre cel grec 8. Pentru criptie, dupå studiile fundamentale ale lui H.
rilor care organizeazå categoriile mentale esenÆiale ale Guerre, pp. 119-142.
phalange: problèmes et controverses“, în Vernant (ed.),
structurale în acest domeniu: jocul recurent al raportu-
7. DemonstraÆia a fost fåcutå de cåtre M. Detienne, „La
carea implicitå ce vine din partea progreselor analizei avea locul.
evident cå o asemenea reflecÆie nu ar putea ocoli provo- jabil, dar cere o discuÆie metodologicå care aici nu çi-ar
polarizare socialå în dezvoltarea culturii greceçti. Este sociale exploatate în Antichitate este departe de a fi negli-
bine decît un altul, o reflecÆie cu privire la fenomenele de un orizont autonom de acÆiune çi de gîndire al categoriilor
Megara poate så introducå la fel de bine, dacå nu mai in the Ancient Greek World, Londra, 1981, pentru a restitui
Acest bine cunoscut pasaj din Elegiile poetului din întreprinse de cåtre G.E.M. de Sainte-Croix, Class Struggle
devenit oameni de nimic. Athenian Metic, Cambridge, 1977. Eforturile considerabile
oamenii de seamå; oamenii de bine de altådatå au 1984, pp. 284-294, çi D. Whitehead, The Ideology of the
de pensée et formes de société en Grèce ancienne2, Paris,
çi så pascå în afara zidurilor ca niçte cerbi, ei sînt acum
étaient-ils une classe?“, în idem, Le chasseur noir. Formes
drept, nici lege, numai buni så se îmbrace cu piei de caprå 6. Cf. observaÆiile lui P. Vidal-Naquet, „Les esclaves grecs
såu discipol çi iubit1. Cei care altå datå nu cunoçteau nici urm. råmîne decisivå.
apåråtor îndîrjit al vechilor virtuÆi nobiliare, tînårului dezvoltatå de Ed. Will, Korinthiaka, Paris, 1955, p. 285 çi
locuitorii såi s-au schimbat – scria Theognis, acel S. Mazzarino, Fra Oriente e Occidente, FlorenÆa, 1946, çi
YRNOS, acest oraç mai este încå un oraç, dar 5. DiscuÆia asupra acestui subiect, inauguratå de cåtre
Tradition and Innovation, Stockholm, 1983, pp. 195-200.
C
The Greek Renaissance of the Eighth Century B.C.:
„The Symposion as social organisation“, în R. Hägg (ed.),
tul de vedere sociologic çi istoric exprimat de cåtre O. Murray,
monde grec, du VIIe au IVe s., Roma, 1982, cît çi din punc-
Le motif du banquet couché dans le Proche-Orient et le
iconografiei, cåreia îi este consacratå teza lui J.M. Dentzer,
nou evidenÆiatå, cu multå pregnanÆå, atît din perspectiva
politicå în cultura greacå antiques“, în Gernet, Anthropologie, pp. 21-62, a fost din
aristocraÆilor, subliniatå de cåtre L. Gernet, „Frairies
Polarizare socialå çi integrare 4. ImportanÆa banchetelor în viaÆa cotidianå çi în ideologia
ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
unui fascicul de presiuni sociale, de violenÆe çi de la cetate. Divulgare a practicilor rituale çi trecere de la
fracturi care recuzå orice teleologie, fie ea socio-politicå cultul familiilor aristocratice (gene)12 la cultul eroic çi
sau culturalå. poliad – deci politic – al cetåÆilor arhaice13; generalizare
Iatå, de pildå, cazul a ceea ce se numeçte, pe bunå a atitudinilor paritare, altådatå rezervate elitelor de råz-
dreptate, „revoluÆia hopliticå“, aceastå inovaÆie tehnicå boinici profesioniçti14. Aceastå vastå miçcare care då un
care, în secolul al VII-lea, modificå nu numai realitåÆile sens politic çi o dimensiune comunitarå instituÆiilor
çi reprezentårile råzboinice ale cetåÆii arhaice, ci çi an- precivice – practici legate de cåsåtorie15, forme arhaice
samblul raporturilor politice çi interumane din colecti- de solidaritate nobiliarå, triburi sau gene, fratrii sau
vitåÆile acestei epoci. Desigur, este vorba despre un fapt Männerbunde16, confrerii religioase sau tehnice, ale
de civilizaÆie, pentru cå el angajeazå în acelaçi timp o meçterilor fåurari sau ale meçterilor în ale råzboiului17 –
nouå culturå a trupului, o nouå formå a obiectelor, un aceastå miçcare care înseamnå, în ultimå instanÆå, chiar
ansamblu de norme etico-politice çi de mentalitåÆi civice inventarea cetåÆii, constå într-o integrare a practicilor, a
cårora nu li se poate nega statutul cultural. atitudinilor çi a normelor aristocratice într-o realitate
Cercetårile asupra originii falangei hoplitice au care le depåçeçte. Pentru cå, dincolo de divulgare çi de
demonstrat cu claritate cå în esenÆå este vorba despre o voinÆa de a instrui, se întrevede deseori presiunea so-
divulgare a practicilor çi comportamentelor råzboinice ale cialå a demos-ului care suscitå çi impune lårgirea ca-
unei elite – cei 300 de hippeis de la Sparta nu sînt decît drelor comunitare. Pînå çi miçcarea colonizatoare, care
un exemplu7 – care asociazå masa viitorilor hopliÆi este în asemenea måsurå coextensivå çi solidarå cu
acestor noi tehnici ale råzboiului. Prin antrenamente apariÆia cetåÆilor încît pare din ce în ce mai consub-
intense, elita råzboinicå tradiÆionalå transformå o maså stanÆialå cu ea, poate fi descifratå în acelaçi timp ca
de Æårani într-o castå militarå capabilå de acÆiuni con- întreprindere nobiliarå ce Æine de oikistai çi ca råspuns
certate çi de o eficacitate fårå egal. Desigur, este vorba la exigenÆele unui demos ameninÆat în statutul såu de
despre instruirea într-un anumit mod de a lupta, dar proprietar-cetåÆean pe cale de a fi dobîndit – poate chiar
care este însoÆit de o educare integralå a luptåtorului: cucerit în cetåÆile pe cale de a se cristaliza18.
ceea ce este în mod deliberat didactic în reforma spar- Corelatul acestei integråri a reprezentårilor aristo-
tiatå, de la agoge la elegiile lui Tirteu, provine, de bunå cratice în universul mental al cetåÆii este politizarea
seamå, din aceastå acÆiune de modelare fizicå çi eticå a formelor de culturå popularå, de la eranos19 la fabulå,
pedestraçilor greu înarmaÆi, care devin dintr-o maså la serbare, la komos. Desigur, fenomenele legate, de pildå,
haoticå o elitå råzboinicå, politicå çi, în felul ei, culturalå. de religia dionisiacå sînt, din punctul de vedere al struc-
Pentru cå agoge este, în esenÆa ei, o divulgare politizatå turii antropologiei religioase a Greciei, complementare
a ritualurilor de iniÆiere a tinerilor råzboinici8 – çi dacå i faÆå de religia poliadå20; de cînd descifrarea tabletelor
s-a putut da lui Tirteu o lecturå homericå9, este pentru miceniene a dovedit cå Dionysos figureazå în panteonul
cå el spune din nou pentru toÆi, çi pentru cetate în an- civilizaÆiei aheene, nu se mai poate susÆine cå acest zeu
samblul ei, ceea ce sugera descrierea acelui Volksadel10, ar fi fost împrumutat din orizonturi stråine Greciei abia
laos-ul din epopee. în secolele VII çi VI. Ceva se întîmplå totuçi în aceastå
Divulgare çi politizare11: aceste douå componente epocå, prin ceea ce aç numi resurgenÆa dionisismului,
constitutive ale episodului hoplitic se regåsesc în an- care devine o componentå vizibilå çi importantå a religio-
samblul procesului care duce de la „Lumea lui Odiseu“ zitåÆii cetåÆilor, pe care o relativizeazå printr-un ansamblu
296 297
299 294
deosebesc de cele ale oamenilor liberi. ConfruntaÆi cu ierarhia de valori a celor esthloi, au propus
insolenÆa sclavilor atenieni ale cåror veçminte nu se rale autonome çi antinomice în cetatea lui Theognis?
iritarea „Båtrînului Oligarh“ ([X.], Ath. 1, 10-12) stîrnitå de Acestea fiind spuse, existå oare douå universuri cultu-
privire la îmbråcåmintea hiloÆilor (Ath. 271 d çi 657 d) sau nitate în numele cåreia vrea el så vorbeascå.
3. Cf. observaÆiile, citate de cåtre J. Carrère, ad loc., cu ce anuleazå orice progres anterior al fracÆiunii de uma-
2. Idem, 58-68. ceea ce el percepe çi descrie ca fiind o catastrofå socialå
1. Thgn. 1, 53.
mesajul este cel al unui aristocrat frustrat çi ostil faÆå de
Note oricårui text grecesc, de la Homer la Pseudo-Apollodor;
imaginilor pe care le utilizeazå Theognis este acela al
structurile de ansamblu ale categoriilor discursului. Codul
comun ajunge så exprime mesaje tot mai puÆin convergente. nale – nu devine pe deplin inteligibil decît pornind de la
polaritate a formelor de civilizaÆie, în care codul cultural elogiu, în acelaçi timp activ çi îngust, al valorilor tradiÆio-
sale se dizolvå astfel într-o polarizare socialå, dar çi într-o de lårgirea cadrului civic, la care råspunde printr-un
Solidaritatea culturalå fundamentalå a cetåÆii la originile uzurpat privilegiile tradiÆionale, violenÆa reacÆiei sale faÆå
procesiunilor închinate unor zei tot mai puÆin olimpieni. discursul lui Theognis – ura sa împotriva celor care au
tale la folclorul urban al spectacolelor de mimå sau al plementaritatea lor; ceea ce este caracteristic pentru
contrastante, de la savanta culturå aulicå a marilor capi- InterferenÆa acestor douå analize pune în evidenÆå com-
Alexandru; va deveni deopotrivå çi un loc al culturilor timå ca lectura sociologicå pe care textul însuçi o impune.
în contrast cu tradiÆiile locale ale universului cucerit de este la fel de elementarå çi, de bunå seamå, la fel de legi-
festarea prin excelenÆå a unei culturi a elitelor elenofone, Aceastå lecturå structuralistå a textului lui Theognis
pe care cetatea elenisticå va deveni în întregul ei mani- cumstanÆele concrete în care el îçi desåvîrçeçte ucenicia.
ce în ce mai explicite26. Se deschide astfel un drum nou, pentru statutul juvenil al lui Cyrnos ca çi pentru cir-
difice paritatea corpului civic substituindu-i ierarhii din comportamentul efebic prin excelenÆå, la fel de potrivitå
ralå, isomorfå cu polarizarea socialå care începe så mo- tînårul Cyrnos poate så ajungå la statutul de adult, este
marcheazå progresele acestei miçcåri de polarizare cultu- acestor aparenÆe înçelåtoare. Vicleçugul, calea prin care
scandalul Hermocopizilor sau la condamnarea lui Socrate, prin viclenie, singura care poate desface încîlceala
puÆin izolate, care merg de la suspiciunea faÆå de sofiçti la punde – este ceea ce spun versurile ce urmeazå2 – decît
pînd de la sfîrçitul secolului al V-lea, fapte din ce în ce mai civilizat. De altfel, la aceastå catastrofå nu se poate rås-
trebuie så se inventeze, ca så spun aça. La Atena, înce- de la margini sînt esthloi, aflîndu-se în centrul spaÆiului
Acest dialog înceteazå atunci cînd cetatea nu mai întemeia un univers ordonat; acum, nyn, aceste animale
civilizaÆie aristocraticå pe care le reia pe cont propriu. caprå, sålbåticiÆi pînå la a fi ei înçiçi animale, elaphoi,
dintre oamenii de bine çi marginalii îmbråcaÆi în piei de
conferå o vitalitate, un sens mai general formelor de
cetate, miçcarea textului este inverså: altådatå distincÆia
cate“ ale culturii aristocratice, cultura popularå a cetåÆii viaÆa pastoralå, çi de aici la umanitatea civilizatå çi la
socio-culturale. Departe de a fi receptacolul „temelor deli- Æie antropologicå, care merge de la natura sålbaticå la
fundamentalå çi efectul unificator al acestei dinamici al cetåÆii. În raport cu progresia, implicitå în orice reflec-
aici atenÆia noastrå, dincolo de decalaje, este unitatea råsturnate, în care sålbaticii au invadat spaÆiul civilizat
abstract çi mai deliberat25. Dar ceea ce trebuie så reÆinå naturå/culturå, textul proiecteazå o imagine a unei lumi
turat çi utilizat la un cu totul alt nivel – mai general, mai interior/exterior, care traduce contrastul fundamental
modificare a modelului originar, pe care-l regåsim restruc- cultural grec în ansamblul såu. Pornind de la opoziÆia
CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE
ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR
de reprezentåri a cåror naturå este fundamental contes- oare oamenii din eschatie o alta? Desigur, modul lor de
tatarå21. Or, aceastå redimensionare a cultelor civice, viaÆå, mentalitatea lor, portul lor chiar3 nu sînt cele ale
prin care, alåturi de structurile de ordonare pe care reli- unor nobili; cultura nobilå a banchetelor, symposia4, a
gia olimpianå le întrupeazå, este absorbit în imaginarul concursurilor sportive, rafinamentul nobil, habrosyne, sînt
politic çi cultul neliniçtitor al nebuniei dionisiace, energic çi explicit contestate chiar de cåtre miçcarea care
råspunde pe plan religios unei dilatåri a spectrului social echivaleazå cu criza arhaismului, iar exigenÆa normativå a
pe care cetatea îl absoarbe în aceastå epocå. Pe de altå cetåÆii isonomice, ale cårei legi sumptuare nu sînt decît o
parte, politizarea extazului este, aça cum remarca cu componentå printre atîtea altele, traduce o ostilitate evi-
atîta dreptate Ed. Will22, çi un mod de a-l domestici. Unui dentå faÆå de comportamentul aristocratic tradiÆional5.
Dionysos-efeb, neliniçtitor çi ciudat, i se opune un Existå totuçi un punct cu totul esenÆial în care aceste
Dionysos cu barbå, replicå a acelui zeu al universului douå universuri se întîlnesc: este cel al dominantei celor
ordonat çi adult al cetåÆii care este Zeus, çi iconografia douå ierarhii, care este politicå. Cetatea çi valorile sale –
ceramicii atice nu face altceva decît så traducå în imagini dreptul, legile – sînt revendicate atît de cåtre Theognis,
aceastå anexare politicå a alteritåÆii care este cultul civic cît çi de cåtre cei pe care acesta îi dispreÆuieçte, çi acest
al lui Dionysos. fapt esenÆial restabileçte, dincolo de orice opoziÆie între
aristoi çi demos, între mentalitåÆile, stilurile çi mani-
Aceastå opoziÆie nu traduce, de altfel, un clivaj ex-
festårile lor culturale, o unitate care nu mai este aceea
clusiv social; este neîndoios înså cå ea implicå çi un atare
a codului, ci, în felul såu, aceea a mesajului.
clivaj, pentru cå, în alte contexte, refuzul lui Penteu din Este evident cå acest tip de polaritate culturalå co-
Bacchantele lui Euripide va lua forma unui senatus con- respunde unei polaritåÆi sociale caracteristice pentru
sultum de Bacchanalibus. Dar tocmai la Roma, polaritatea societåÆile greceçti, în care diversitatea concretå a dis-
culturalå este diferitå; ea nu are a fi deduså, ci poate fi tribuÆiei concomitente a bogåÆiei çi a puterii îçi gåseçte
regåsitå explicit în fapte istorice – în narativitatea acelei principiul såu unificator în însåçi esenÆa statutului de
arte plebea pe care a interpretat-o magistral R. Bianchi proprietar funciar, care întemeiazå similitudinea obiec-
Bandinelli23 sau, dimpotrivå, în elenizarea profundå a tivå a diverselor categorii ce alcåtuiesc corpul civic –
elitei politice romane – çi aceasta pentru cå elementul adicå, în fond, cei ce ståpînesc ogoarele; se poate chiar
integrator al politicului nu mai joacå acelaçi rol pe care spune cå aceastå unitate, oarecum abstractå, dar chiar
îl avea în lumea greacå. Fårå îndoialå, cetatea nu a prin aceasta fundamentalå, are ca efect o pulverizare
integrat niciodatå totul, çi, dacå formele particulare ale socialå çi ideologicå a categoriilor extra-politice (stråini,
unei culturi aristocratice stricto sensu – de la habrosyne sclavi6) cårora nu le îngåduie nici o umbrå de auto-
våditå de arta orientalizantå pînå la versurile lui Theognis nomie, nici în planul realului, nici în cel al imaginarului
sau ale lui Pindar – sînt mai uçor sesizabile decît mani- – dar aceastå problemå cere o discuÆie aparte, pe care
festårile unei culturi populare într-un sens tot atît de sper så o pot întreprinde altå datå. Pe de altå parte, este
restrîns, aceasta Æine în parte de existenÆa unor legi la fel de evident çi cå aceastå unitate fundamentalå, fie
proprii de latenÆå ale culturii populare. Dar çi – în ceea la nivelul existenÆei, fie la cel al conçtiinÆei, nu apare
ce cred cå este esenÆial – de faptul cå structurile cetåÆii decît în evoluÆia diacronicå a lumii cetåÆilor, în ceea ce
au unificat cultura greacå clasicå pornind de la modelul se considerå a fi progresul cetåÆii antice. Or, acest
aristocratic pe care cetatea în întregul ei çi-l însuçeçte24. progres nu este rezultatul unei evoluÆii graduale çi line
Fårå îndoialå, aceastå apropriere este prin ea însåçi o a realului – sau måcar a imaginarului –, ci rezultanta
298 295
308

credea cå a instituit dokimasia efebilor, çi cu o dezvoltare


parodicå a prostituatelor, reamintind cå despre Solon se
çi gata så-i serveascå...“ Textul continuå cu o dokimasia
în locuri diferite, femei comune pentru toÆi, koinas hapasi,
cåråri nepotrivite, tu ai stabilit femei cumpårate de tine
necesitatea pe care o impune natura, ei råtåceau pe
våzînd cetatea plinå de tineri, våzînd çi cå, posedaÆi de
salvator! Nu este decît foarte potrivit ca så-Æi spun, Solon:
primul acest lucru – cît de democratic, o Zeus, çi cît de
beneficiul oamenilor, tu, se spune, eçti cel care ai våzut
cetåÆii: „Tu, Solon, eçti acela care ai descoperit totul în
Philemon îl invoca aici pe Solon, tatål întemeietor al
lui Philemon, autor atenian contemporan cu Platon25.
propriul såu izvor, un fragment din comedia Adelphoi a
naios în cartea a XV-a din Deipnosophistai împreunå cu
lui Solon. Textul lui Nicandru este evocat de cåtre Athe-
veniturile bordelurilor, aceastå altå „întemeiere“ atribuitå
cultului la Atena, dar care adåuga informaÆia despre
la Harpocration, care-i atribuia lui Solon întemeierea
epiclezei, çi un text al lui Nicandru din Colofon, rezumat
tratatul lui Apollodor Despre zei, care dådea înÆelesul real
utiliza, aça cum am våzut, douå izvoare discordante:
Banchetul. Lexicul celor zece oratori al lui Harpocration
unei valori documentare a „mårturiei“ lui Pausanias din
prestigii culturale çi de erudiÆie care a întemeiat iluzia
Cel puÆin într-un caz, putem reconstitui jocul de
discursului lui Platon.
interpretatio Platonica nu are altå realitate decît cea a
real al Afroditei la Atena sau în altå parte. Aceastå
este o invenÆie polemicå, fårå nici un efect pentru cultul
ca zeiÆå a solidaritåÆii demos-ului. Sensul de „vulgarå“
çtia Harpocration, çi desemneazå o ipostazå a Afroditei
decît un singur înÆeles real, cel de pankoinos, aça cum
45. J. Harrison, The Maculated Muse, Londra, 1968. ar fi cel al zeiÆei Pandemos. Epicleza Pandemos nu are
Lewis, app. 16, 5.
44. IG 13, 37, r. 46-48, cu comentariul lui R. Meiggs în Meiggs-
primordialå, çi un cult public al iubirilor vulgare care
43. Ar., Ach. 144. cultul solemn al Afroditei Ourania, forÆå cosmicå çi
1956, p. 401. atît antice cît çi moderne, care marcheazå opoziÆia dintre
42. Th. 2, 43; cf. J. Taillardat, Les images d’Aristophane, Paris, sens deturnat este, el singur, la originea interpretårilor,
41. Ar., Eq. 732, cf. 733-735; 1341-1342. Bucurîndu-se de un asemenea prestigiu intelectual, acest

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

instaureze tirania la Atena çi fuseserå învinçi, apoi uciçi atribuie un sens peiorativ sau måcar uçuratic epiclezei
de Alcmeonizi – incompatibilitatea între necesarå vio- çi cultului Afroditei Pandemos; de cealaltå parte, existå
lenÆå politicå menitå så punå capåt tiraniei çi scopul ei, alte texte çi indicii în favoarea interpretårii dupå care,
reinstaurarea ordinii în polis, este dramatizatå cu o atît la Atena cît çi în alte pårÆi, acest cult avea un con-
remarcabilå pregnanÆå. Într-adevår, o tradiÆie persis- Æinut nu numai respectabil, ci çi politic, celebrînd soli-
tentå susÆine cå, dupå uciderea partizanilor lui Cylon, daritatea cetåÆenilor.
viaÆa cetåÆii nu a reintrat decît aparent în normal, fiind Putem oare accepta în acelaçi timp ambele inter-
minatå în adîncul ei de crima nepedepsitå a Alcmeo- pretåri? Mi se pare cå nu, çi cå a clasifica, aça cum o face
nizilor. InfecÆia devine evidentå cînd izbucneçte o molimå, Realencyklopädie8, o Afroditå a prostituatelor çi o alta
çi gestul reparator care inaugureazå restaurarea påcii politicå sub aceeaçi epiclezå, dar cu un cult cu totul
sociale este condamnarea la exil a întregului neam tira- distinct, dacå nu chiar opus, este de negîndit. Dupå cum
nocton al descendenÆilor lui Megacles. Abia pe temeliile çi ideea de a introduce o evoluÆie – care ar fi de fapt o
astfel înnoite de Epimenide, purificatorul, se poate edifica involuÆie – a cultului zeiÆei Pandemos, aça cum o face
o cetate mai dreaptå prin opera politicå a lui Solon9. Walter Burkert9, nu pare nici foarte logic, nici cu adevårat
La prima vedere, cultul tiranoctonilor, instaurat tot productiv. Iatå ce scrie el: „În secolul al IV-lea întîlnim o
la Atena un secol mai tîrziu, dupå alungarea ultimului Afroditå scindatå: una este Afrodita Ourania, zeiÆa iubi-
Pisistratid, pare a ignora aceastå aporie: obiect al vene- rilor superioare çi celeste; cealaltå este Afrodita Pande-
raÆiei cetåÆii, Harmodios çi Aristogeiton oferå atenienilor mos, cea a întregului popor, cåreia îi corespunde viaÆa
paradigma violenÆei civice legitimate prin sacrificiul de sexualå de nivel inferior çi mai ales prostituÆia. Cele douå
sine. OnoraÆi cu forme prin excelenÆå civice de come- epicleze sînt vechi epitete de cult care, la origine, aveau
morare, de la statuia care le perpetueazå efigia în Agora o cu totul altå semnificaÆie: zeiÆa celestå era regina feni-
çi de la cultul prezidat de polemarhul cetåÆii pînå la co- cianå a cerurilor, în timp ce Pandemos era zeiÆa care
mensalitatea în Pritaneu10 oferitå perpetuu descenden- unifica întreg poporul, semn al simpatiei fårå de care nici
Æilor lor, tiranoctonii par a fi martorii faptului cå asasi- un stat nu ar putea supravieÆui.“ Aceastå interpretare pru-
narea tiranului poate deveni actul fondator al ordinii în dentå aduce aminte de prudenÆa curtezanelor lui Lucian
cetate, isonomia11. care, pentru a se asigura împotriva imprevizibilului, sacri-
Lucrurile nu sînt, totuçi, atît de simple pe cît par. Un ficau atît pentru Pandemos, cît çi pentru Ourania10.
prim element care atrage atenÆia asupra ambiguitåÆii Trebuie spus totuçi cå Walter Burkert se aflå printre
esenÆiale a cultului civic al tiranicidului este faptul cå, puÆinii savanÆi care recunosc însåçi existenÆa problemei:
dintre toÆi magistraÆii atenieni, tocmai polemarhul este de cele mai multe ori, comentatorii lui Platon citeazå
cel care prezideazå comemorarea publicå a celor doi eroi. doar textele „platonizante“ despre Pandemos cea vulgarå,
Or, acest fapt indicå o alunecare deliberatå din sfera în timp ce arheologii se limiteazå la evocarea textelor
råzboiului civil, cåreia tiranicidul îi aparÆine prin defi- care ne asigurå cu privire la conÆinutul politic al cul-
niÆie, spre domeniul råzboiului propriu-zis çi spre gloria tului. Or, dacå aceste douå atitudini dovedesc într-
lui lipsitå de orice ambiguitate. Fapta lui Harmodios çi adevår cå cele douå tradiÆii sînt ireconciliabile, ele nu fac
a lui Aristogeiton este, astfel, asimilatå unei excelenÆe nimic pentru a încerca så explice aceastå situaÆie.
råzboinice, ca çi cînd tiranoctonii ar fi cåzut eroic pe Så revenim pentru o clipå la textul din Banchetul. S-a
cîmpul de luptå, înfruntînd un duçman stråin de cetate, fåcut pe bunå dreptate observaÆia cå discursul lui Pau-
polemarhul prezidînd comemorarea lor tot aça cum sanias este o pastiçå dupå declamaÆiile sofiçtilor11. Platon

320 305
307 318

buindu-i un înÆeles peiorativ inventat în întregime. cale cåtre reinstaurarea ordinii: un tiran care moare în
din Banchetul inverseazå sensul real al epiclezei, atri- Aceastå homeopatie a nemåsurii pare så fie singura
la fel de evident mi se pare cå discursul lui Pausanias çi transgresiunea4.
metafore ale concordiei çi afecÆiunii reciproce. Dupå cum tiranului, a celui care declançase sau perpetuase violenÆa
cårei solidaritate este întåritå printr-un întreg sistem de scenå, compensatorie, a unei morÆi violente: moartea
profund ancoratå în imaginarul comunitåÆii civice, a drept referent. Ciclul anomiei se încheie prin punerea în
se regåsesc în majoritatea cetåÆilor ca o componentå arhaice ca çi modelul de haos pe care tirania îl suscitå
a zeiÆei se înscrie în seria de Afrodite „politice“: Acestea însuçi, ilustrînd iminenÆa unei justiÆii retributive la fel de
a Afroditei Pandemos este civicå, çi cå aceastå ipostazå aproape de fiecare datå, de sfîrçitul violent al tiranului
Mi se pare deci foarte evident cå adevårata naturå tratat çi el ca o paradigmå. Acest sfîrçit este condiÆionat,
Pandemos, divinitate a solidaritåÆii cetåÆenilor Atenei24. Sfîrçitul tiraniei dominate de hybris este, fireçte,
çi cu Peitho, ceea ce corespunde destul de exact Afroditei trimit la legendå, måcar pentru faptul cå o mimeazå3.
cu imagini ale virtuÆilor politice – Eunomia, Themis etc. – mai puÆin deliberat, atitudini çi comportamente care
reprezentatå. Existå totuçi o asociere frecventå a Afroditei vorbim de tradiÆia despre tirani2 – adoptå, mai mult sau
Clistene23. În iconografia vaselor atice Pandemos nu este de cåtre imaginarul politic: tiranii înçiçi – ca så nu mai
Pandemos çi Peitho, al cåror cult ar fi de atribuit lui nimice ale cetåÆii este o remarcabilå absorbire a realului
un cap dublu feminin asociat cu Athena, zeiÆele Afrodita Efectul aproape imediat al acestor reprezentåri anto-
jurul anului 500, Erika Simon ne propune så recunoaçtem anomia devine generatoare de egalitate1.
este valabilå pentru iconografia monetarå, unde, deja în dionisiac al sacrificiului ordonator la tirania prin care
de Scopas este dintre cele mai severe. Aceeaçi observaÆie de contestare a ordinii existente – de la refuzul orfic sau
ipostaze. Dimpotrivå, imaginea zeiÆei Pandemos sculptatå norme civice explicite çi explozia celor mai diverse forme
totuçi nu existå nici o opoziÆie în iconografia celor douå paradoxalå îngemånare între exigen