Specii de arbori și arbuști decorativi prin coroană și lăstari:

Magnolia – arbustul cu flori nobile

Magnolia, este arbustul cu flori nobile si antice, adaptate

pentru polenizarea cu gandaci. Numele plantei de
Magnolie provine de la botanistul fancez Pierre Magnol.
Planta de magnolie este cunoscuta in Asia, inca din 1083,
fiind folosita pentru tratarea unor boli. Magnolia are
frunze simple, acute, caduce sau persistente. Florile sunt
mari, hermafrodite de culoare roz, albe, violet, albastre sau
verzi-galbui. Planta de magnolie se gaseste sub mai multe varietati: magnolia
acuminata, denudata, macrophilla, magnolia kobus si tripetala sau magnolia soulangiana.

Glicinele
Glicinele (Wisteria - familia Leguminosae) sunt
arbusti urcatori pentru decorul vertical, respectiv:
imbracare zidurilor, coloanelor, pergolelor si a altor
suporti.
Glicina Japoneza (Wisteria floribunda), este volubila si
atinge maxim 8 metri. Florile violet, papilionate,
formeaza raceme pendule de 20-50 cm lungime, in mai-
iunie.
Glicina Chinezeasca (Wisteria sinensis) este un arbust
mai viguros si ajunge la 20 m. Florile bleu-liliachii, mai
mari, formeaza raceme de 15-30 cm lungime cu
majoritatea florilor in inflorire simultana. Mai exista si o
varietate cu flori albe (Wisteria Alba). Acesti arbusti urcatori, rezista foarte bine la ger, cresc
bine la lumina si semiumbra si au nevoie de un sol bogat si reavan.
Se inmultesc in special prin marcotaj serpuit si altoire la masa. Pe fragmente cu radacina, altoirea
se face in februarie - martie, in sera. Altoaiele se iau toamna si se tin stratificate. Dupa altoire se
leaga, se ung cu mastic si se planteaza in ghivece.
Glicinele se taie de doua ori pe an: in martie cand se pastreaza lastarii formati pe ramurile
batrane ca si baza ramurilor de un an, garnisite cu boboci; si vara, in august, cand se scurteaza
cresterile lastarilor lungi, care se intrepatrund.

Bradul de Spania
Bradul de Spania are denumire stiintifica de ABIES PINSAPO Boiss.
Este o specie exotica de talie inalta. Coroana este lat
piramidala, iar mugurii sunt foarte rasinosi. Acele sunt de
8-15 mm, rigide, groase si ascutite. Conurile au lungimeaa
de 10-15 cm si sunt brune.
Aceasta specie este originara din sudul Spaniei si este
adaptata la climatul cald, cu ierni blande si veri secetoase.
Prefera de asemenea solurile calcaroase.
Este o specie ornamentala, care din pacate, in tara noastra,
 Trambita (Tecoma radicans)
CAMPSIS (Tecoma radicans Juss) – familia Bignoniaceae – este un arbust originar din
SUA, viguros cu ramuri galbui pal, sustinandu-se pe
suport prin radacini adventive. Are frunze imparipenat-
compuse, cu 9-11 foliole dintate. Este foarte decorativ prin
florile mari, portocalii-intens, roscate, tubuloasc reunite in
buchete, la extremitatile lastarilor noi. Poseda muguri pe
radacini si drajoneaza abundent. Este o planta care nu rezistă
bine le ger, dar prin lastarire se reface. Se inmulteste prin
butasi de radacina, taiati toamna si radacinati in sera sau prin
butasi lemnificati de ramuri anuale.

Picea pungens – Molidul argintiu+

La noi se cultiva in mod frecvent in scop ornamental, de la campie si pana la zona
montana si foarte putin in plantatii forestiere.
Este o specie exotica originara din vestul Americii de
Nord, din Muntii Stancosi, unde se intalneste la
altitudini cuprinse intre 1800 si 3000Picea pungens –
Molidul argintiu este un arbore de marimiea I, care
creste in mod obisnuit pana la inaltimea de 30m, rar
pana la 50m, avand un diametru de maxim 6 m. Are
scoarta cenusie, solzoasa, crapata. Datorita coloritului
acelor este unul dintre cei mai cautati arbori
ornamentali.
Lujerii sunt vigurosi, bruni galbui, cu muguri
nerasinosi, solzii mugurelui rasfranti. Acele viguroase
de 2-3 cm lungime, sunt rigide foarte intepatoare, curbate, dispuse radiar, mai ingramadite pe
fata superioara a lujerilor, de culoare albe-argintii sau verzi-albastrui.
Florile sunt unisexuat –monoice, cele mascule in amenti dezvoltati pe lujerii de anul preedent ,
ovoizi, cele femele sunt terminale, erecte, au numeroase caprele dispuse in spirala.
Conurile sunt cilindrice, de 6-10 cm lungime, brune-galbui, cu solzi romboidali, stirbiti la varf,
subtiri, flexibili(conurile stranse in mana sunt foarte elastice).
m in nordul arealului sau (Parcul National Yellowstone) si 3300m in sud (Arizona si Nordul
Mexicului). Molidul argintiu intepator este adaptat la climatul montan continental, cu
temperaturi scazute. Este putin pretentios fata de sol, suporta bine uscaciunea in aer si in sol. In
culturile ornamentale a dovedit rezistenta foarte buna fata de poluarea cu frum si praf.
Molidul poate fi folosit ca specie ornamentala in aprope orice timp de amenajare. Este adesea
folosit in amenajarea padurilor parc. Poate fi plantat si in gard viu, acesta suporta bine tunderea.
 Ginkgo Biloba, arbore ornamental si medicinal
Ginkgo Biloba este o specie relict, care din punct de vedere sistematic apartine
Gimnospermelor si face tranzitie catre conifere;
numai din ratiuni de prezentare alfabetica s-a inclus
intre rasinoase.

Este un arbore de talie inalta, originar din

China. La noi are o crestere medie. Este un arbore
piramidal sau larg (exemplarele femele). Frunzele sunt
remrcabil de frumoase, pieloase, cu forma aparte, de
evantai cu doi lobi. Arborii sunt dioici. Cele femele
formeaza false drupe.
Dintre formele horticole, mai frecvent se cultiva
„Pendula” si „ Fastigiata”. Creste incet in primii ani, apoi destul de rapid. Pentru rodire este
necesar cultivarea in grupuri. Se folosesc ca arbori solitari sau in grupuri pe alei (se prefera cei
masculi). Se inmultesc prin seminte, altoire (cv „Pendula”), butasire si marcotaj.
Arborii Ginkgo Biloba se produc cu balot de pamant.
Pe langa aspectul ornamental recunoscut, frunzele de ginkgo au si foarte multe intrebuintari
medicale. Pot fi folosite in tratamentul problemelor respiratorii (astm, bronsita), pierderii
auzului si memoriei, tuberculozei, gonoreei, durerilor de stomac, afectiunilor pielii,
leucoreei, anginei pectorale, dizenteriei, tensiunii arteriale crescute, vertigo si a anxietatii.
Este un antioxidant puternic, ginkgo, intareste peretii capilarelor si ajuta la protejarea celulelor
creierelui (neuronii) impotriva leziunilor. De asemenea, imbunatateste circulatia sanguina
cerebrala; astfel, prin oxigenarea creierului, memoria si capacitatea cognitiva se imbunatatesc la
randul lor.

Bradul argintiu

Bradul argintiu (Abies alba) este un brad nativ din Europa, din Muntii Pirinei, la
nord de Normadia, in est Muntii Alpi si Muntii Carpati, si
pana in sudul Italiei si nordul Serbiei, unde s-a integrat
alaturi de apropiatul brad bulgaEste un masiv conifer (verde
tot timpul) crescand pana la 40-50m (rar 60m) inalţime cu un
diametru al trunchiului de până la 1,5 m. Cel mai mare copac
masurat a fost de 68 m inaltime si avea o grosime a trunchiului
de 3,8 m. Se intalneste la altitudini de peste 500 m, pe munti
unde precipitatiile depasesc 1000 mm.Frunzele sale sunt ca
acele aplatizate, 1,8-3 cm lungime şi 2mm latime cu 0,5 mm
grosime, de un verde inchis deasupra şi cu 2 benzi lungi albe
dedesubt. Conurile au o lungime intre 9-17 cm, cu aproximativ
150-200 de solzi, fiecare solz având 2 seminţe înaripate. Se
dezintegrează când se maturizează spre a elibera seminţele.Bradul argintiu este o componenta
importanta a padurii de brazi argintii din zona calcaroasa Dinaric în vestul Peninsulei Balcanice.
Este înrudit de aproape cu bradul bulgar (Abies borisiiregis) in continuare în sud in Peninsula
Balcanica si cu bradul sicilian (A. nebrodensis), fiind diferit de acestia si alti brazi euro-
mediteraneeni prin frunzisul rasfirat, cu frunzele împrastiate in toate directiile. Unii botanisti
tratează bradul bulgaresc si bradul sicilian ca varietăţi ale bradului argintiu ca şi A. alba var.
acutifolia şi respectiv A. alba var. nebrodensis.Bradul argintiu este prima specie folosita ca pom
de Craciun, dar a fost în mare parte inlocuit cu Bradul Nordmann (care are un frunzis mai dens,
mai atractiv), molidul norvegian (mult mai ieftin de crescut) si alte specii. Lemnul este moale si
alb, folosit pentru constructie generala si (producerea) manufacturarea hartiei.

Tuie
Arbore american care la noi creste pana la 10-12 m. Formeaza o coroana conica, cu
ramuri scurte si dese, orizontale, cu numerosi lastari cu
ramificare aplatizata. Frunzele sunt solziforme, colorate
verde mat pe fata superioara si verde pal pe cea inferiora. In
timpul iernii capa uneori nuanta bronz; degaja un miros
placut, aromatic. Conurile sunt mici ovoidale brune deschis.
Se cunosc urmatoarele forme
horticole: Albospica, Variegata (verde spicat cu
alb); Aureospica, Lutea, Rheingold (culoare
aurie); Columna, Fastigiata (forma
columnara); Globosa, Danica, Woodwardii (forma
sferica); Pyramidalis compacta, Wareana (forma conica).
Arbore de 8-10 m, originara din Extremul Orient. Coroana
larg-conica, ramificata la baza, adesea multitulpinala. Frunzele sunt solzoase, alipite de
lujeriverzi sau verzi galbui. Iarna devin vineti-brune. Conurile sunt mai mari 1-2 cm, carnoase,
cu solzi rasfranti, la inceput verzui-albastrui brumate, apoi brune. Si aceasta specie are
numeroase forme horticole: Aurea, Conspicua, Elegantissima (cu frunze aurii); Juniperoides,
Rosedalis compacta(cu frunze aciculare); Aurea nana, Densa glauca, Minima (forme pitice).