Tema 8.

SISTEMUL BUGETAR NAŢIONAL

Unităţi de conţinut:
 Conceptul de buget. Tipuri de bugete utilizate în practica internațională.
 Conţinutul bugetului public naţional al RM.
 Bugetul de stat.
 Bugetul asigurărilor sociale de stat.
 Fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.
 Locul bugetelor UAT în sistemul bugetar naţional.

Termeni-cheie: buget; BPN; BS; BASS; FAOAM; bugete locale; buget pe articole; buget pe programm ; buget pe
mijloace.
Obiective dereferință:
 Să definească conceptul de bugetul public național;
 Să identifice tipurile de bugete utilizate în practica internaţională;
 Să analizeze conținutul BS; BASS; FAOAM; BL.
 Să deducă particularitățile BS; BASS; FAOAM; BL.
 Să evalueze gradul de performanţă a sistemului bugetar în perspectivă temporală;
 Să propună noi elemente pentru bugetul public național;
 Să aprecieze importanța fiecărui tip de buget ca component pentru bugetul public național;
 Să argumenteze necesitatea trecerii la bugete de performanță pe bază de programe.

Forme şi strategii de organizare a activităţii didactice:

 Formele de organizare a instruirii : prelegere – dezbatere
 Strategiile didactice: expozitive; explicative

1. Conceptul de buget. Tipuri de bugete utilizate în practica internațională.

Despre apariţia bugetului în cadrul finanţelor publice din statele moderne, în literatura de specialitate
s-a susţinut că atât noţiunile de "buget" cât şi de "proces bugetar" au apărut în Anglia de unde au fost preluate de
francezi la începutul sec. al XIX-lea. Din punct de vedere etimologic cuvântul buget provine din expresiile "bouge"
şi "bougette" care în limba franceză însemnau o punguţă sau un săculeţ. În limba engleză, prin cuvântul "budget" se
înţelegea punga (mapa) în care erau aduse la parlament documentele referitoare la situaţia veniturilor şi cheltuielilor
statului. Un astfel de document a fost întocmit pentru prima dată în Anglia, la începutul secolului al XIII-lea (1215).
La baza întregului sistem bugetar stă ceea ce noi în mod generic numim bugetul, care cel mai simplu definit el „este
un document prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile sau, după caz, numai
cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare a instituţiilor publice. Cu alte cuvinte, orice buget prin care se
derulează fonduri publice se prezintă ca un plan financiar, prin intermediul căruia sunt prevăzute veniturile şi
cheltuielile pe o perioadă determinată de timp (an, trimestru, lună), în scopul îndeplinirii unor obiective şi sarcini
precis stabilite la nivelul entităţilor la care se referă acel buget (stat, unităţi administrativ-teritoriale, instituţii publice
etc). În acest context, el constituie şi un important plan operativ, din punct de vedere financiar, iar ca şi conţinut, aşa
cum s-a mai precizat, exprimă, în ultimă instanţă, relaţii sociale de natură economică care se stabilesc între
participanţii la executarea acelui plan financiar.
Ca verigă centrală a sistemului financiar, bugetul public reprezintă expresia sintetizată a relaţiilor economice ce se manifestă în procesele
formării şi utilizării principalului fond centralizat de mijloace băneşti al statului şi a fondurilor unităţilor administrativ – teritoriale, în
vederea finanţării activităţilor destinate creşterii calităţii vieţii, a unor activităţi privind dezvoltarea economică a ţării, cercetarea
ştiinţifică, amplificarea şi perfecţionarea infrastructurii, constituire a rezervelor de stat, apărarea naţională, ordinea
publică şi de drept. Ca principala balanţă financiară, bugetul public este documentul de bază, cu putere de lege, care stabileşte, pe de o
parte,natura şi mărimea veniturilor ce se mobilizează la dispoziţia statului, iar pe de altă parte, felul şi volumul alocaţiilor bugetare ce
se vor dirija de către stat pentru finanţarea diverselor activităţi în cursul unui an.

Definiţii ale bugetului:

- Bugetul este un instrument financiar care estimează veniturile şi cheltuielile unei perioade de timp.
- este un document prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile, în funcţie de
sistemul de finanţare a instituţiilor publice;
- un plan financiar, prin intermediul căruia sunt prevăzute veniturile şi cheltuielile pe o perioadă
determinată de timp (an, trimestru, lună), în scopul îndeplinirii unor obiective şi sarcini precis stabilite la nivelul
entităţilor la care se referă acel buget;
- constituie un plan operativ, din punct de vedere financiar, iar ca şi conţinut, exprimă relaţii sociale de
natură economică care se stabilesc între participanţii la executarea acelui plan financiar.
- Legea FPRBF defineşte bugetul ca totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de finanţare
destinate pentru realizarea funcţiilor autorităţilor publice centrale şi locale.

Forme de bugete

Forme de bugete:

Bugete de intrare (orientate mai Bugete de rezultate (orientate spre

mult spre control fiscal-bugetar, fără management):
a ţine cont de rezultate)

B. forfetar B. funcţional B. program B. pe performanţă

Bugetul forfetar:
• Forma cea mai simplă de buget;
• Constă în alocarea unei singure sumă totale unei instituţii, fără a se preciza destinaţia;
• Oferă libertate managerială maximă;
• Nu există un control al banilor şi nu se urmăreşte atingerea unor rezultate.
Buget funcţional:
• Este derivat din bugetele forfetare;
• Pune accentul pe categoriile de cheltuieli ale unei instituţii publice fără a ţine cont de responsabilităţile
acesteia;
• Nu este corelat cu rezultatele;
• Nu este conectat cu politicile publice.
Buget program:
• este construit în jurul unui program definit de ordonatorul de credite;
• programele grupează cheltuielile realizate exclusiv pentru implementarea unei politici publice;
• programul poate fi derulat de mai multe departamente/instituţii publice.
Buget bazat pe performanţă:
• Asigură legătura dintre resursele alocate şi performanţa mangerială;
• Performanţa este monitorizată atât prin planuri strategice (pe termen mediu, de regulă ani), cât şi prin
planuri anuale de performanţă.

2. Conţinutul şi principiile bugetului public naţional al Republicii Moldova.

Bugetul public naţional – sinteză a bugetelor constituite în cadrul sistemului bugetar, cu excluderea transferurilor
interbugetare
Sistemul bugetar este un sistem unitar de bugete şi fonduri, care constituie bugetul public naţional, cuprinzînd:
a) bugetul de stat;
b) bugetul asigurărilor sociale de stat;
c) fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
d) bugetele locale.

Principiile bugetare
1. Anualitatea bugetului Principiul anualităţii a fost impus, iniţial, din considerente de natură politică. Eficienţa
controlului parlamentar asupra gestiunii financiare a Guvernului nu poate fi reală decît în condiţiile în care aprobarea
cheltuielilor se realizează pe perioade de timp nu îndelungate. În virtutea principiului anualităţii, puterea legislativă a
fiecărei ţări trebuie să se pronunţe anual în legătură cu toate veniturile şi cheltuielile înscrise în bugetul pentru anul
următor. Examinarea în fiecare an a proiectului de buget permite şi analiza modului de realizare a veniturilor şi
efectuarea cheltuielilor în perioada precedentă.
Anualitatea bugetului are două semnificaţii distincte: prima se referă la perioada de timp pentru care se întocmeşte şi
se aprobă bugetul, iar cea de-a doua, la perioada de timp în care se încasează veniturile şi se efectuiază cheltuielile
înscrise în autorizaţia dată Guvernului de către Parlament.
2. Principiul unităţii monetare. Toate operaţiunile de încasări şi plăţi bugetare se exprimă în monedă naţională.
3. Principiul unităţii. Toate resursele şi cheltuielile autorităţilor/instituţiilor bugetare se reflectă şi se efectuează
exclusiv în/din bugetul de la care se finanţează.
 Resursele şi cheltuielile bugetelor formate în cadrul sistemului bugetar se consolidează în bugetul public
naţional.
Respectarea acestei cerinţe conduce la elaborarea unui buget clar, care oferă informaţii de ansamblu privind
resursele publice şi utilizarea lor, permite aprecierea importanţei relative a diverselor categorii de venituri şi
cheltuieli şi facilitează nivelul soldului general al bugetului prevăzut pentru anul următor. Un buget unitar permite
puterii legislative să emită judecăţi de valoare asupra structurii şi volumului cheltuielilor propuse de Guvern, pe baza
cărora se pot lua decizii de amînare sau respingere a anumitor cheltuieli considerate inoportune, oferind cadrul
favorabil exercitării unui control mai riguros asupra execuţiei veniturilor şi cheltuielilor publice.
4. Principiul universalităţii. Toate resursele şi cheltuielile bugetare se reflectă în buget în sume brute. Este
principiul potrivit căruia veniturile şi cheltuielile publice trebuie să fie înscrise în buget în sumele lor totale, fără
omisiuni şi fără compensări reciproce. Această regulă a bugetului brut se bazează pe necesitatea înscrierii în buget a
veniturilor şi cheltuielilor statului în sume brute sau totale. Scopul urmărit de acest principiu este de a facilita
controlul financiar, interzicînd compensarea între cheltuieli şi venituri proprii. Astfel, resursele bugetelor
componente ale bugetului public naţional sînt destinate finanţării tuturor cheltuielilor prevăzute în bugetele
respective, fără a stabili relaţii între anumite tipuri de resurse şi cheltuieli.
5. Principiul balansării sau echilibrului bugetar. Orice buget trebuie să fie balansat. Cheltuielile bugetare
trebuie să fie egale cu veniturile plus sursele de finanţare.
Ca urmare a creşterii rapide a cheltuielilor publice, bugetele chiar în ţările dezvoltate se întocmesc şi
se încheie tot mai frecvent cu deficit. Printre cauzele care generează deficitul bugetar se numără: creşterea aparatului
administrativ de stat, creşterea cheltuielilor cu datoria publică, etc. Deficitul bugetar este de obicei acoperit prin
apelarea la venituri extraordinare, care provin din împrumuturi de stat şi în cel mai rău caz din emisie de bani de
hârtie. Acestea sunt doar soluţii temporare, care afectează mai apoi veniturile perioadelor viitoare.
Sunt ţări în care legislaţia financiară nu permite întocmirea de bugete dezechilibrate (Germania). În alte ţări, cum ar
fi Franţa, se recurge sistematic la „debugetizare” ca mijloc fictiv de asigurare a echilibrului bugetar. Prin
debugetizare se înţelege operaţiunea de scoatere a unor venituri şi cheltuieli în afara bugetului de stat.
Alte ţări, de pildă Suedia au renunţat definitiv la aplicarea în practică a principiului echilibrării bugetare, elaborând şi
prezentând Parlamentului spre aprobare bugete deficitare.
Execuţia bugetară, într-o perioadă sau alta, se poate prezenta în una din următoarele trei situaţii:
a) excedentară, cînd veniturile realizate în perioada respectivă sunt mai mari ca cheltuielile;
b) echilibrată, atunci cînd cheltuielile sunt egale cu veniturile prevăzute;
c) deficitară, în cazul în care cheltuielile depăşesc veniturile sau încasările bugetare realizate.
În general, execuţia bugetară corespunde funcţionării echilibrate a economiei naţionale considerîndu-se că realizarea
echilibrului finanţelor publice constituie un criteriu de bună gestiune economică.
În legătură cu execuţia bugetară există şi opinia potrivit căreia disciplina bugetului echilibrat este o doctrină desuetă:
se consideră că politica financiară a unui guvern trebuie să fie judecată după rezultatele obţinute, după efectele pe
care le are asupra cererii şi nu după echilibrul sau dezechilibrul bugetului de stat. În această viziune, mărimea
deficitului bugetar ar avea un efect de relansare asupra activităţii economice, deoarece trecerea de la starea de
echilibru la starea de dezechilibru este însoţită de distribuire de putere de cumpărare suplimentară care, la rîndul ei,
antrenează un consum suplimentar, ducând la mărimea ritmului de dezvoltare. Se afirmă că deficitele bugetare sunt
instrumentele de politică financiară prin care poate promova prosperitatea.
Şi totuşi, nu trebuie desprinsă concluzia că deficitele bugetare sunt binevenite oricând şi că ar trebui
tolerată succesiunea lor la nesfârşit; aceasta, cu atît mai mult, dacă se ia în considerare şi faptul că perioada fiscală nu
se identifică cu durata ciclului de afaceri. Uneori efectul pozitiv al deficitului bugetar poate fi anulat de deficitul
balanţei de plăţi externe sau de creşterea preţurilor, ori de către ambele. Statul poate să acţioneze asupra nivelului
activităţii economice şi fără să dezechilibreze bugetul; fiind astfel preferată starea de echilibru bugetar.
6. Principiul previzibilităţii şi sustenabilităţii.
Politica bugetar-fiscală şi prognozele macrobugetare pe termen mediu, în baza cărora se fundamentează bugetele
anuale, se elaborează în conformitate cu regulile bugetar-fiscale stabilite de legea FPRBF şi se actualizează periodic
pentru a asigura stabilitate macroeconomică şi sustenabilitate finanţelor publice pe termen mediu şi lung.
7. Principiul performanţei. Resursele bugetare se alocă şi se utilizează în mod econom, eficient şi eficace, în
concordanţă cu principiile bunei guvernări. Bugetele se elaborează şi se raportează pe programe fundamentate pe
performanţă.
8. Principiul transparenţei. Proiectele de acte normative în domeniul finanţelor publice se supun consultării
publice. Bugetele se elaborează, se aprobă şi se administrează în mod transparent, avînd la bază:
a) procesul bugetar, bazat pe un calendar bugetar şi pe proceduri transparente;
b) roluri şi responsabilităţi bine definite în procesul bugetar;
 c) informaţie bugetară cuprinzătoare, elaborată şi prezentată publicului într-o manieră clară şi accesibilă.
Вugetele aprobate şi rapoartele privind executarea lor se fac publice.
9. Principiul specializării. Bugetele se elaborează, se execută şi se raportează în baza unui sistem unic de
clasificaţie bugetară.

3. Bugetul de stat
Bugetul de stat constituie principala componentă a sistemului bugetar.
Din punct de vedere juridic, bugetul de stat este definit ca un act în care se înscriu veniturile şi cheltuielile probabile
ale statului pe o perioadă determinată de timp, de regulă, un an.
Din punct de vedere economic, bugetul de stat exprimă relaţii economice, care iau naştere în procesul repartiţiei
produsului intern brut, în legătură cu îndeplinirea funcţiilor statului. Aceste relaţii se manifestă în dublu sens: pe de o
parte ca relaţii prin care se prelevează resurse băneşti la dispoziţia statului, pe de altă parte, ca relaţii prin care se
repartizează aceste resurse.
Din punct de vedere material, bugetul de stat poate fi definit ca un fond centralizat de mijloace băneşti la dispoziţia
statului, în care se încasează veniturile şi din care se efectuează cheltuieli din partea statului.
Art. 3 din LFPRBF definește: buget de stat – totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de finanţare
destinate pentru realizarea funcţiilor autorităţilor publice centrale, cu excepţia funcţiilor proprii sistemului public
de asigurări sociale şi sistemului de asigurări obligatorii de asistenţă medicală, precum şi pentru
stabilirea relaţiilor cu alte bugete.

Scopurile bugetului de stat sînt:

a) implementarea strategiilor şi obiectivelor economice, sociale şi de altă natură ale Guvernului;
b) formarea fondurilor băneşti necesare pentru finanţarea acţiunilor Guvernului;
c) asigurarea echilibrului bugetar necesar pentru menţinerea unei situaţii macroeconomice stabile a statului;
d) asigurarea administrării efective, calitative şi responsabile a finanţelor aflate la dispoziţia Guvernului;
e) expunerea în mod explicit a strategiilor şi obiectivelor Guvernului, care vor fi realizate de buget.

Rolul bugetului de stat

În economia modernă, bugetul de stat nu mai constituie un simplu document în care se înscriu
veniturile şi cheltuielile probabile ale statului pe o perioadă de un an, ci este un plan financiar la nivel
macroeconomic.
Volumul şi structura veniturilor şi cheltuielilor bugetare diferă de la o ţară la alta în funcţie de nivelul de dezvoltare
economică a statului respectiv, de condiţiile social-politice interne, precum şi de conjunctura internaţională.
Veniturile şi cheltuielile publice nu sunt simpli indicatori ai bugetului de stat, ci îndeplinesc rolul unor
pârghii folosite de stat pentru stimularea dezvoltării sau restrângerii unor activităţi, a producţiei şi consumului
anumitor produse, pentru influenţarea anumitor categorii sociale în realizarea acţiunilor în care statul este direct
interesat.
În bugetul de stat sunt reflectate resursele financiare mobilizate la dispoziţia statului, repartizate în principal pentru
realizarea acţiunilor social-culturale, apărarea ţării, asigurarea ordinei publice, autoritatea publică, pentru finanţarea
unor investiţii şi activităţi de interes strategic, asigurarea protecţiei şi refacerea mediului înconjurător, asigurarea
măsurilor de protecţie socială a populaţiei şi realizarea programelor de cercetare. Cheltuielile sunt structurate pe
domenii economice, iar în cadrul acestora pe cheltuieli curente şi de capital. Veniturile sunt evidenţiate pe surse de
provenienţă în venituri curente (fiscale şi nefiscale), venituri din operaţiuni de capital şi din transferuri de capital,
granturi.
Rolul bugetului de stat este pus în evidenţă de modalităţile de exercitare a funcţiilor finanţelor publice. Bugetul nu
reprezintă doar un tablou sintetic în care se înscriu şi prin care se compară veniturile şi cheltuielile publice. Rolul
bugetului este mult mai complex. El este considerat un instrument prin care se realizează alocarea şi redistribuirea
resurselor şi care prezintă utilitate în procesul reglării activităţii economice şi sociale.
După cum arată şi unii autori „bugetul de stat nu mai este, doar un document, aprobat prin lege, de planificare şi
canalizare a resurselor financiare anuale ale statului spre destinaţii conforme cu programul de guvernare al puterii
politice. El este un reper important al reflectării gradului în care statul se implică în economie şi în viaţa socială, al
capacităţii economiei naţionale de a contribui la constituirea resurselor financiare necesare statului, precum şi, al
modului în care, acesta, înţelege să le gestioneze. Bugetul de stat este, în acelaşi timp un instrument contabil şi
financiar, un act juridic şi unul politic, deoarece este, în mod esenţial, un act de autorizare (Parlament), precum şi o
transpunere financiară a viziuni politice a executivului”.
Rolul fundamental al bugetului de stat în cadrul finanţelor publice şi al economiei naţionale estesusţinut şi de
următoarele considerente:
1. bugetul participă in mod direct la îndeplinirea funcţiilor şi a sarcinilor statului;
2. bugetul asigură autonomia reală a colectivităţilor locale constituite în cadrul unităţilor administrativteritoriale;
3. bugetul garantează realizarea efectivă a protecţiei sociale a unor categorii importante în rândul populaţiei;
4. bugetul asigură echilibrul financiar, monetar şi valutar la statului;
5. bugetul are un însemnat rol stabilizator al economiei naţionale

Legile bugetare anuale conţin prevederi generale privind aprobarea indicatorilor principali ai bugetelor
corespunzătoare şi reglementări specifice anului bugetar respectiv, precum şi anexe
Anexele la legea bugetului de stat cuprind:
a) indicatorii generali şi sursele de finanţare ale bugetului de stat;
b) componenţa veniturilor bugetului de stat;
c) bugetele autorităţilor publice centrale;
d) transferurile către bugetele locale, inclusiv investiţiile capitale;
e) alte date relevante

Prin legea bugetară anuală în cadrul bugetului de stat pot fi create:

1. Fondul de rezervă
2. Fondul de intervenţie ale Guvernului
1 .Fondul de rezervă 2. Fondul de intervenţie

este destinat pentru finanţarea cheltuielilor
care:
a) comportă caracter de urgenţă;
b) survin pe parcursul anului şi nu au putut
fi cunoscute pentru a fi prevăzute în bugetul
aprobat;
c) nu există rezerve în bugetele aprobate
pentru autorităţile publice.
Pentru 2017 - 50000, 0 mii lei
este destinat pentru finanţarea cheltuielilor urgente
legate de lichidarea consecinţelor :
- calamităţilor naturale,
- în caz de epidemii,
- în alte situaţii excepţionale cu caracter tehnogen
(incendii, explozii, avarii etc.), natural (fenomene
geofizice, geologice, meteorologice şi altele
periculoase) şi biologico-social (boli contagioase,
intoxicări în masă etc.
Pentru 2017 - 20000, 0 mii lei

3. Bugetul asigurărilor sociale de stat

Pentru orice individ si în cazul oricărei societăți viața, sănătatea, proprietatea, siguranța persoanelor si a
bunurilor materiale sunt valori fundamentale si prioritare. Necesitatea obiectiva a înfăptuirii asigurărilor sociale
decurge din faptul ca salariații, cooperatorii, agricultorii, întreprinzătorii particulari, lucrătorii pe cont propriu si alte
categorii de persoane, participante la desfășurarea procesului de producție si a oricăror activități recunoscute ca fiind
utile societății, pot ajunge în imposibilitatea de a mai munci cu integritatea forțelor lor, datorita diferitelor cauze,
cum sunt: accidentele, bolile, maternitatea, invaliditatea, precum si ca urmare a atingerii unei anumite limite de
vârsta, pierderea, restructurarea locurilor de munca, etc.
Notiunea de asigurari sociale este tratata în literatura economico-financiara si juridica succint si neuniform si pâna în
prezent nu o întâlnim într-o formulare, unanim, admisa respectiv acceptata. În interesul întelegerii corecte, într-un
spirit evolutiv al asigurarilor sociale, redam mai jos câteva definiri exemplificative, astfel ele reprezinta:
 forma de ocrotire a persoanelor încadrate, constând în acordarea de ajutoare materiale si asistenta medicala în
caz de boala, în trimiterea la odihna sau tratament
 ansamblul de masuri constând în indemnizatii (venituri de înlocuire) prestatii si servicii, care se asigura de
catre stat, în cazul producerii efectelor unor riscuri sociale stabilite prin lege.
 un sistem de ocrotire, de protectie si de ajutorare a cetatenilor activi, a pensionarilor si a membrilor lor de
familie, care consta în acordarea de catre stat sau anumite organizatii, de indemnizatii, ajutoare, pensii, trimiteri la
odihna, la tratament balnear si alte gratuitati, în perioada în care se gasesc, temporar sau definitiv, în incapacitate de
munca sau în alte cazuri când ajutorarea este necesara
 cel mai important mijloc de realizare a protectiei populatiei active, în special a salariatilor, în caz de pierdere a
veniturilor din cauza de somaj, maternitate, îmbolnaviri, invaliditate,precum si a populatiei inactive cauzata de
batrânete sau decesul asiguratului cu mostenitori dependenti - fara posibilitati de a se întretine pe cont propriu
 un ansamblu de norme obligatorii privind asigurarea materiala de batrânete, boala sau accident a persoanelor
care sunt subiecte într-un raport juridic de munca sau a altor categorii de persoane, precum si a urmasilor acestora

Legea privind sistemul public de asigurări sociale din 1999 stabileşte că asigurări sociale – sistem de
protecţie socială a persoanelor asigurate, constînd în acordarea de indemnizaţii, ajutoare, pensii, de prestaţii pentru
prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă şi de alte prestaţii, prevăzute de legislaţie.
Principiile organizării şi funcţionării sistemului public de asigurări sociale
a) principiul unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public bazat pe aceleaşi norme de
drept;
b) principiul egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public – contribuabili şi beneficiari – un
tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege;
c) principiul solidarităţii sociale, inter şi intrageneraţii, conform căruia participanţii la sistemul public îşi asumă
conştient şi reciproc obligaţii şi beneficiază de dreptul pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale
prevăzute de lege;
d) principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la
sistemul public; drepturile de asigurări sociale se exercită corelativ îndeplinirii obligaţiilor;
e) principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor
datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public; drepturile de asigurări sociale se cuvin pe
temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite;
f) principiul repartiţiei, potrivit căruia fondurile de asigurări sociale realizate se redistribuie pentru plata obligaţiilor
ce revin sistemului public, conform legii;
g) principiul autonomiei, potrivit căruia sistemul public se administrează de sine stătător, pe baza legii.

Bugetul asigurărilor sociale de stat face parte din bugetul public naţional şi este independent de bugetul de
stat.
Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde veniturile, cheltuielile şi rezultatele financiare ale sistemului
public.
LFPRBF defineşte buget al asigurărilor sociale de stat – totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de
finanţare destinate pentru realizarea funcţiilor şi gestionarea sistemului public de asigurări sociale;

BASS include:

rezultatele
venituri cheltuieli financiare ale
sistemului public

În sistemul public sînt contribuabili, după caz:

a) asiguraţii care datorează contribuţii individuale de asigurări sociale;
b) angajatorii;
c) persoanele juridice asimilate, în condiţiile prezentei legi, angajatorului, la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţi ;
d) persoanele care încheie contract de asigurare;
e) persoanele care îşi desfăşoară activitatea, în bază de contract individual de muncă, la angajatorii care nu sînt
înregistraţi în calitate de rezidenţi în Republica Moldova.

Veniturile BASS: Cheltuielile finanţate din BASS:

2017- 17513763,5 lei 2017- 17513763,5 lei

1. contribuţii de asigurări sociale, 5. Administrarea sistemului public de

2. transferuri din bugetul de stat, asigurări sociale
3. alte venituri (din dobînzi, din majorări 6. Protecția în caz de incapacitate
de întîrziere), temporară de muncă
4. Împrumuturi. 7. Protecția persoanelor în etate
8. Protecția în legătură cu pierderea
întreținătorului
9. Protecția familiei și copilului
10. Protecția șomerilor
11. Asistența socială a persoanelor cu
necesități speciale
12. Susținerea suplimentară a unor
categorii de populație
13. Protecția socială în cazuri excepționale
14. Protecţia socială a pensionarilor din
rîndul structurilor de forţă
15. Protecția socială a unor categorii de
cetățeni

Categoriile de plătitori, tarifele şi termenele de declarare şi de virare

a contribuţiilor de asigurări sociale de stat

1. Tarifele contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, termenele de virare a

acestora la bugetul asigurărilor sociale de stat, precum şi tipurile de prestaţii sociale asigurate se
stabilesc după cum urmează:

Categoriile de plătitori şi de asiguraţi Tariful Termenul de Tipurile

contribuţiei virare prestaţiilor
de sociale
asigurări asigurate
sociale de
stat
obligatorii şi
baza
de calcul

1.1. Angajatorul, persoana juridică sau fizică, 23% la Lunar, pînă la Toate tipurile
fondul de data de 25 a de prestaţii
asimilată angajatorului: salarizare şi lunii de asigurări
la alte următoare sociale de
- pentru persoanele angajate prin contract individual recompense lunii de stat
de muncă, persoanele aflate în raporturi de serviciu în
gestiune
bază de act administrativ ori prin alte tipuri de
contracte civile în vederea executării de lucrări sau
prestării de servicii, cu excepţia celor specificate la
pct.1.2, 1.3 şi 1.5;
- pentru cetăţenii Republicii Moldova angajaţi prin
contract în proiecte, instituţii şi organizaţii
internaţionale, indiferent de sursa de finanţare a
activităţilor, în cazul în care acordurile internaţionale
la care Republica Moldova este parte nu prevăd
scutirea de plată a contribuţiilor de asigurări sociale
de stat obligatorii;
- pentru persoanele care desfăşoară activitate în
funcţii elective ori sînt numite în cadrul autorităţilor
executive;
- pentru judecători, procurori, Avocaţi ai Poporului.
1.2. Angajatorul pentru persoanele angajate prin 33% la Lunar, pînă la Toate tipurile
contract individual de muncă ori prin alte contracte în fondul de data de 25 a de prestaţii
vederea executării de lucrări sau prestării de servicii salarizare şi lunii de asigurări
care activează în condiţii speciale de muncă, conform la alte următoare sociale de
anexei nr.6 recompense lunii de stat
gestiune

1.3. Angajatorul pentru persoanele angajate prin 23% la 2 Lunar, pînă la Toate tipurile
contract individual de muncă ori prin alte contracte în salarii medii data de 25 a de prestaţii
vederea executării de lucrări sau prestării de servicii lunare lunii de asigurări
care întrunesc condiţiile specificate la art.24 alin.(21) prognozate următoare sociale de
din Legea nr.1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru pe economie, lunii de stat
punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal în cuantumul gestiune
aprobat anual
de Guvern

1.4. Rezidenţii parcurilor pentru tehnologia În Lunar, pînă la Toate tipurile

informaţiei conformitate data de 25 a de prestaţii
cu lunii de asigurări
prevederile următoare sociale de
Legii nr.77 lunii de stat din
din 21 aprilie gestiune venitul
2016 cu
asigurat
privire la
prevăzut de
parcurile
Legea nr.77
pentru
din 21 aprilie
tehnologia
informaţiei 2016 cu
privire la
parcurile
pentru
tehnologia
informaţiei

1.5. Angajatorii din agricultură (persoane fizice şi 22% la Toate tipurile

juridice) care practică în decursul întregului an fondul de de prestaţii
bugetar exclusiv activităţile stipulate în grupele 01.1 salarizare şi de asigurări
– 01.6 din Clasificatorul activităţilor din economia la alte sociale de
Moldovei, aprobat prin Hotărîrea Colegiului Biroului recompense
 Naţional de Statistică nr.20 din 29 decembrie 2009, pentru tot stat
pentru persoanele angajate prin contract individual de personalul
muncă ori prin alte contracte în vederea executării de unităţii
lucrări sau prestării de servicii:

- din mijloacele angajatorului 16% la Lunar, pînă la

fondul de data de 25 a
salarizare şi lunii
la alte următoare
recompense lunii de
gestiune

- de la bugetul de stat 6% la fondul

de salarizare
şi la alte
recompense

1.6. Persoanele fizice, cu excepţia pensionarilor, 7512 de lei Lunar, cîte Pensia
persoanelor cu dizabilităţi, persoanelor supuse anual pentru 1/12 din minimă
asigurării de stat obligatorii din bugetul de stat, asigurare suma anuală, pentru limită
precum şi a persoanelor care se încadrează în individuală pînă la data de vîrstă
categoriile de plătitori prevăzute la pct.1.1 – 1.5, care de 25 a lunii (stagiul de
se regăsesc în una din situaţiile: următoare cotizare) şi
lunii de
- fondatori ai întreprinderilor individuale; ajutorul de
gestiune
- notari, învestiţi în funcţie în modul stabilit de lege; deces
- executori judecătoreşti, învestiţi în funcţie în modul
stabilit de lege;
- avocaţi care au înregistrată una dintre formele de
organizare a activităţii de avocat în condiţiile legii;
- administratori autorizaţi
1.7. Titularii patentei de întreprinzător, cu excepţia 7512 de lei La momentul Pensia
pensionarilor, persoanelor cu dizabilităţi, persoanelor anual pentru solicitării sau minimă
supuse asigurării de stat obligatorii din bugetul de o persoană, prelungirii pentru limită
stat, precum şi a persoanelor care se încadrează în dar nu mai patentei de vîrstă
categoriile de plătitori prevăzute la pct.1.1 – 1.6 puţin de 1/12 (stagiul de
din această cotizare) şi
sumă lunar,
ajutorul de
în funcţie de
deces
durata
activităţii
desfăşurate
pe bază de
patentă

5. Fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală

Art. 1 din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medical prevede că asigurarea obligatorie de
asistenţă medicală reprezintă un sistem autonom garantat de stat de protecţie financiară a populaţiei în domeniul
ocrotirii sănătăţii prin constituirea, pe principii de solidaritate, din contul primelor de asigurare, a unor fonduri
băneşti destinate pentru acoperirea cheltuielilor de tratare a stărilor condiţionate de survenirea evenimentelor
asigurate (maladie sau afecţiune). Sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală oferă cetăţenilor Republicii
Moldova posibilităţi egale în obţinerea asistenţei medicale oportune şi calitative.
Sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală se organizează şi funcţionează avînd la bază următoarele
principii:
a) principiul unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul asigurării obligatorii de
asistenţă medicală bazat pe aceleaşi norme de drept;
b) principiul egalităţii, potrivit căruia tuturor participanţilor la sistemul de asigurare obligatorie de asistenţă
medicală (plătitori de prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, prestatori de servicii medicale şi
beneficiari de asistenţă medicală) li se asigură un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi
obligaţiile prevăzute de lege;
c) principiul solidarităţii, potrivit căruia plătitorii primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală
achită contribuţiile respective în funcţie de venit, iar persoanele asigurate beneficiază de asistenţă medicală în funcţie
de necesităţi;
d) principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a
participa la sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, iar drepturile de asigurări medicale se exercită
corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor;
e) principiul contributivităţii, potrivit căruia fondurile de asigurări medicale se constituie pe baza primelor de
asigurare achitate de către plătitorii stabiliţi de legislaţie;
f) principiul repartiţiei, potrivit căruia fondurile de asigurări obligatorii de asistenţă medicală realizate se
redistribuie pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului asigurării obligatorii de asistenţă medicală, conform legii;
g) principiul autonomiei, potrivit căruia sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală se administrează
de sine stătător, în baza legii, iar prestatorii de servicii medicale care acordă

FAOAM – totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de finanţare destinate pentru realizarea

funcţiilor şi gestionarea sistemului de asigurări obligatorii de asistenţă medicală

FAOAM include:

rezultatele financiare
venituri ale sistemului de
cheltuieli
asigurări obligatorii
de asistenţă medicală

Veniturile FAOAM: Cheltuielile FAOAM:

2017- 6141657,4 lei 2017- 6234451,3 lei

1. Prime de asigurare obligatorie de 1. Fondul pentru achitarea serviciilor

asistenţă medicală în formă de
contribuţie procentuală la salariu şi la
alte recompense, achitate de angajatori
şi de angajaţi;
2. Prime de asigurare obligatorie de
asistenţă medicală în sumă fixă;
3. Transferuri de la bugetul de stat;
4. Alte venituri
medicale curente (fondul de bază);
2. Fondul de rezervă al asigurării obligatorii de
asistenţă medicală;
3. Fondul măsurilor de profilaxie (de prevenire a
riscurilor de îmbolnăvire);
4. Fondul de dezvoltare şi modernizare a
prestatorilor publici de servicii medicale;
5. Fondul de administrare a sistemului de
asigurare obligatorie de asistenţă medicală.
 Categoriile de plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în formă de
contribuţie procentuală la salariu şi la alte recompense:
1. Angajatorii.
2. Angajaţii, inclusiv:
a) persoanele care deţin funcţii elective ori care activează în organizaţii sindicale sau patronale, în autorităţi
executive, legislative sau de drept;
b) persoanele angajate în proiecte, instituţii şi organizaţii internaţionale care îşi desfăşoară activitatea în Republica
Moldova, indiferent de sursa finanţării activităţii lor, dacă acordurile internaţionale nu stipulează altfel;
c) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în asociaţii şi organizaţii obşteşti, înregistrate conform legislaţiei în
vigoare;
d) cetăţenii Republicii Moldova angajaţi în ambasade, consulate şi în alte misiuni permanente, situate pe teritoriul
Republicii Moldova;
e) persoanele angajate de către întreprinzătorii individuali şi de către alţi angajatori persoane fizice;
f) persoanele angajate de notari publici, executori judecătoreşti şi avocaţi.
3. Unităţile, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, persoanele fizice, notarii publici,
executorii judecătoreşti şi avocaţii care plătesc persoanelor fizice ori în folosul lor alte recompense.
4. Persoanele fizice care primesc alte recompense.

Categoriile de plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă,

care se asigură în mod individual:

1. Persoanele fizice neangajate, cu domiciliul în Republica Moldova, care se includ în una din următoarele categorii:
a) proprietarii de terenuri cu destinaţie agricolă, cu excepţia grădinilor şi loturilor pentru legumicultură, indiferent de
faptul dacă au dat sau nu aceste terenuri în arendă sau folosinţă pe bază de contract, cu excepţia proprietarilor cu
dizabilităţi severe, accentuate ori medii sau pensionari;
b) fondatorii de întreprinderi individuale, cu excepţia pensionarilor sau persoanelor cu dizabilităţi severe, accentuate
ori medii;
c) persoanele fizice care, pe bază de contract, iau în arendă sau folosinţă terenuri cu destinaţie agricolă, cu excepţia
grădinilor şi loturilor pentru legumicultură;
d) titularii de patentă de întreprinzător, cu excepţia titularilor pensionari sau cu dizabilităţi severe, accentuate sau
medii;
e) persoanele fizice care dau în arendă unităţi de transport, încăperi, utilaje şi alte bunuri materiale, cu excepţia
terenurilor cu destinaţie agricolă, cu excepţia grădinilor şi loturilor pentru legumicultură.
2. Notarii publici, executorii judecătoreşti şi avocaţii neangajaţi, indiferent de forma juridică de organizare a
activităţii, care au obţinut licenţă în modul stabilit de lege.
3. Alţi cetăţeni ai Republicii Moldova care nu sînt angajaţi şi nu fac parte din nici una din categoriile enumerate şi nu
sînt asigurate de Guvern, conform art.4 alin.(4) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală,
care fac dovada aflării în Republica Moldova pentru cel puţin 183 de zile (pe parcursul anului bugetar).
4. Străinii cărora li s-a acordat dreptul de şedere provizorie pe teritoriul Republicii Moldova pentru reîntregirea
familiei, pentru studii, pentru activităţi umanitare sau religioase şi care nu sînt angajaţi, dacă tratatele internaţionale
nu prevăd altfel.
 6. Locul bugetelor UAT în sistemul bugetar national

Bugete locale – totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de finanţare destinate pentru realizarea
funcţiilor autorităţilor administraţiei publice locale de toate nivelurile.

BL includ:

B.Raioanelor B. UAT cu SJS B. m. Bălţi B. m. Chișinău

Bibliografie:
Acte normative:
1. Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994 publicată în Monitorul Oficial nr.1 din din 12.08.1994.
2. Codul fiscal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.1163-XIII din 24.04.1997, Monitorul Oficial,
ediție specială din 08.02.2007.
3. Legea bugetului de stat pe anul 2017 nr. 279 din 16.12.2016, Monitorul Oficial nr. 472-477/943 din
27.12.2016.
4. Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2017, nr. 286, 16 decembrie 2016 .07.2016, Monitorul
Oficial nr. 472-477/943 din 27.12.2016.
5. Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală
pe anul 2017, nr. 285, 16 decembrie 2016.07.2016, Monitorul Oficial nr. 472-477/943 din 27.12.2016.
6. Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale, nr. 181 din 25.07.2014, Monitorul Oficial
nr.223-230/519 din 08.08.2014.
7. Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr.489-XIV din 08.07.1999, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr.1-4/2 din 06.01.2000.
8. Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nr.1585-XIII din 27.02.1998, Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr.38-39/280 din 30.04.1998.
9. Hotărîrea Guvernului nr. 1011din 26.08.2016 privind Cadrul bugetar pe termen mediu (2017-2019). //
Monitorul Oficial Nr. 347-352 din 07.10.2016.
10. Hotărârea Guvernului nr. 609 din 28 iulie 2017 privind Cadrul bugetar pe termen mediu 2018-2020.
http://mf.gov.md/sites/default/files/sites/default/files/atasamente/comunicate/cbtm_2018-2020.pdf

Bibliografia selectivă:
11. Mărgineanu A., Dina Mărgineanu. Finanţe publice. Chişinău, 2015.
12. Finanţe. Coordonatori: Botnari N., Baurciulu Angela. Ed: Departamentul Editorial-Poligrafic al ASEM, 2010.
13. Manole T. Managementul finantelor publice. Inst. Nat. de Cercet. Economice. Chișinău: Ed. Tehnica-Info,
2016.
14. Ulian G., Doga-Mîrzac M., Rotaru L., Finanţe publice, Ediția II, Universitatea de Stat din Moldova, Chişinău
2012, p.29.
15. Ulian, G.; Rotaru L., Cojocaru, M., Castraveţ L., Cărpian Iu. Politici şi strategii bugetar fiscale. Chişinău.:
CEP USM, 2013.