DESPRE „666“,

DESPRE BISERICĂ
ŞI
LUMEA DE AZI.
GHID DE SUPRAVIEŢUIRE SPIRITUALĂ ŞI FIZICĂ
PENTRU CREŞTINI ORTODOCŞI ŞI OAMENI OBIŞNUIŢI,
SUSŢINUT DOGMATIC, LOGIC ŞI ŞTIINŢIFIC.

Ediţia a doua revăzută şi adăugită

Scris din dragoste creştinească şi frăţească de către:

Simeon Creştinul, laic
2016-2017

1
Copyright (C) 2016 Simeon Creştinul
Este permisă copierea, distribuirea şi/sau modificarea acestui document dar
numai sub termenii licenţei Free Art License 1.3 (FAL 1.3).
Adică poţi copia, distribui şi afişa acest document în orice formă, electronică sau fizică,
gratis sau pentru obţinerea unui profit, atât timp cât sunt respectaţi termenii acestei licenţe.

2
 „Ai strălucit, Te-ai arătat ca lumină a slavei, lumina neapropiată a fiinţei Tale,
Mântuitorule şi ai luminat sufletul întunecat, mai bine zis care s-a făcut întuneric, din
pricina păcatului, ca unul ce-a pierdut frumuseţea naturală.
Căci l-ai ridicat din iadul în care zăcea şi i-ai dat să vadă lumina zilei dumnezeieşti şi
să fie luminat de razele soarelui şi să se facă el însuşi lumină, o, mare minune!“
sf. Simeon Noul Teolog, Imnele iubirii dumnezeieşti, Imnul 21

3
„Da, fraţii mei, alergaţi prin fapte spre El.
Da, prieteni, sculaţi-vă şi nu rămâneţi în urmă, da, nu vorbiţi împotriva noastră, amăgindu-vă pe voi
înşivă!
Nu spuneţi: este cu neputinţă să dobândim Duhul dumnezeiesc.
Nu spuneţi, putem să ne mântuim şi fără El.
Nu spuneţi, că se poate împărtăşi cineva de El în chip neştiut.
Nu spuneţi că Dumnezeu nu e văzut de oameni; nu spuneţi că oamenii nu văd lumina
dumnezeiască, sau chiar că e cu neputinţă aceasta în timpurile de faţă.
Nu e niciodată cu neputinţă aceasta, prieteni, ci e foarte cu putinţă celor ce voiesc; dar numai celor
ce viaţa le-a produs o curăţire de patimi şi le-a făcut curat ochiul înţelegerii.
Dimpotrivă, celor ce murdăria păcatelor le este o orbire, aceasta îi va lipsi şi aici şi acolo de lumina
dumnezeiască şi nu vă înşelaţi, îi va trimite în foc şi în întuneric.
Priviţi prieteni, cât de frumos e Stăpânul!
Nu vă închideţi mintea privind spre pământ, nu vă lăsaţi stăpâniţi de grija lucrurilor şi avuţiilor
pământeşti şi de pofta slavei de aici, părăsind lumina vieţii veşnice.
Veniţi prieteni cu mine, ridicaţi-vă cu mine, nu cu trupul, ci cu sufletul şi cu inima, strigând cu
smerenie către Bunul Stăpân, către Milostivul Dumnezeu, singurul de oameni iubitor şi fără
îndoială ne va auzi şi ne va milui şi fără îndoială Se va descoperi şi Se va arăta şi ne va arăta lumina
Lui strălucitoare.
Pentru ce şovăiţi din smerenie, de ce vă leneviţi, pentru ce preţuiţi mai mult comoditatea trupului şi
slava lipsită de cinste şi de slavă, goală şi deşartă?
Pentru ce socotiţi viaţa virtuoasă lipsită de strădanii?
Nu este aşa, fraţilor, nu este, nu vă amăgiţi.
Ci precum cei ce trăiesc în lume şi au soţie şi copii şi doresc şi bogăţia şi slava trecătoare, se
străduiesc şi aleargă să dobândească obiectul nălucirilor lor, aşa şi tot cel ce se pocăieşte şi tot cel ce
slujeşte lui Dumnezeu trebuie să se silească şi să se îngrijească mereu, ca să-i fie pocăinţa
bineprimită şi slujirea bineplăcută, desăvârşită.
Şi atunci, ajuns într-o intimitate cu Dumnezeu prin acestea, se uneşte întreg cu El şi-L vede faţă
către faţă şi capătă îndrăznire către El pe măsură ce se sileşte să-I împlinească voia.
Fie să ne învrednicim şi noi să facem aceasta, ca să ne împărtăşim de mila Lui împreună cu toţi
sfinţii, aici, pe cât e cu putinţă în veacul acesta, iar acolo să primim pe Hristos întreg şi pe Duhul
dumnezeiesc întru Tatăl, în vecii vecilor.
Amin.“

Sfântul Simeon Noul Teolog, Imnele iubirii dumnezeieşti, Imnul 27

4
 Cuprins

Prefaţă.................................................................................................................................................6
Capitolul I. Despre credinţa ortodoxă.................................................................................................7
Capitolul II. Despre biserică..............................................................................................................11
Capitolul III. Despre îndumnezeirea omului.....................................................................................15
Capitolul IV. Biserica în lume, relaţia ei cu lumea, evoluţia şi starea ei astăzi.................................19
Capitolul V. Starea societăţii umane astăzi şi influenţa acesteia asupra omului................................22
Capitolul VI. Oligarhia......................................................................................................................29
Capitolul VII. Despre viaţa de zi cu zi a oamenilor şi influenţa Fiarei asupra ei..............................36
Capitolul VIII. Despre faptul că întreaga omenire este în pericol de a fi ucisă.................................40
Capitolul IX. Fiara, unelte şi metode de lucru...................................................................................62
Capitolul X. Despre creştinii de astăzi şi credinţa lor........................................................................64
Capitolul XI. Despre semnul lui Antihrist..........................................................................................66
Capitolul XII. Ce trebuie să facă creştinii şi ceilalţi oameni?............................................................97
Capitolul XIII. Încheiere..................................................................................................................152
Post Scriptum...................................................................................................................................169

5
 Prefaţă

Dragi fraţi şi prieteni,

Foarte greu mi-a fost să mă hotărăsc şi să vă scriu aceste rânduri.

Am aşteptat mulţi ani ca să vă scriu.
Doar pentru că am devenit conştient de faptul că este foarte târziu am avut curajul să vă
scriu. Altfel nu nu aş fi îndrăznit.
Chiar dacă pare foarte îndrăzneţ din partea mea, om păcătos, sărac şi neînvăţat, nu pot să
stau nepăsător şi să privesc la fraţii mei cum se chinuie neştiind ce să facă lipsiţi de învăţători şi de
lumina cunoştinţei.
Cuvintele pe care vi le voi scrie sunt pentru toţi oamenii, credincioşi, eretici sau
necredincioşi. Dar mai ales pentru cei ce se auto-numesc creştini ortodocşi.
Am privit cu multă atenţie la tot ce s-a întâmplat în lume şi mai ales în lumea creştină în
ultimii 35 de ani de când Dumnezeu în marea Sa milă m-a luminat şi m-a adus la credinţă.
Am umblat mult prin ţara noastră şi după anul 1989 am fost şi prin alte ţări căutând oameni
luminaţi care să mă ajute şi pe mine pe calea aceasta strâmtă. Dar tot efortul meu a fost în zadar.
Nu am reuşit să găsesc pe nimeni care să vrea să-şi facă datoria de păstor şi învăţător aşa cum o
cere Dumnezeu deşi am văzut foarte, foarte mulţi oameni credincioşi şi chiar virtuoşi.
Cei mai mulţi dintre cei cu care m-am întâlnit, covârşitoarea majoritate, au fost cei care au
vorbit împotriva credinţei ortodoxe, luând apărarea chiar acelora împotriva cărora ar fi trebuit să
lupte prin cuvânt şi prin faptă. Din această cauză a trebuit să îmi iau eu această grea sarcină şi să
încerc să găsesc răspuns la toate problemele noastre. Prin această iniţiţiativă încerc şi să găsesc şi
pe cei care vor să participe împreună cu mine la efortul comun de coagulare a unei uniuni care să
ofere şanse mai mari de succes creştinilor în faţa încercărilor viitoare.
Deci vă rog să citiţi încet, cu atenţie, de la început până la sfârşit, nu haotic, aceste rânduri
pe care le-am scris din dragoste pentru voi, unele fiind greu de înţeles şi de acceptat.
Nu vă aşteptaţi să linguşesc pe cineva. Şi nici nu voi menaja pe cineva din falsă smerenie.
Voi spune numai adevărul, atât cât l-am cunoscut, pentru ca fiecare să poată trage
concluzia folositoare pentru el.
Din câte ştiu eu, este prima dată în zilele noastre când cineva încearcă să trateze din punct
de vedere dogmatic situaţia prezentă a lumii şi cele ce se vor întâmpla în viitorul apropiat.
Deci s-ar putea să mai şi greşesc pe undeva, mai ales că viitorul ne poate oferi mult mai
multe surprize neplăcute decât putem prevede.
Pentru că situaţia în care ne aflăm acum nu a mai fost niciodată de la potop încoace şi
niciunul din cei de demult nu a vorbit în mod direct şi specific despre cele ce se întâmplă în zilele
noastre, nu am avut ca fundament şi inspiraţie decât dogmele credinţei ortodoxe aşa cum au fost
enunţate de către Sfintele Scripturi şi Sfinţii Părinţi. Dacă se va întâmpla să greşesc vă rog să mă
iertaţi şi să corectaţi acest lucru dar numai după multă chibzuinţă şi cercetare aşa cum bine spun
sfinţii noştri părinţi:
„De voieşti să te lepezi de toate şi să te deprinzi cu vieţuirea evanghelică, să nu te dai în
seama unui învăţător neîncercat sau pătimaş, ca nu cumva în loc de petrecerea evanghelică, să o
înveţi pe cea drăcească. Fiindcă învăţăturile bune sunt de la învăţătorii buni; iar cele rele, de la cei
răi. Căci, desigur, din seminţe rele, ies roade rele.
Înduplecă pe Dumnezeu cu rugăciuni şi cu lacrimi, ca să-ţi trimită un călăuzitor nepătimaş şi
sfânt. Dar cercetează şi tu dumneiezeştile Scripturi şi mai ales scrierile despre lucrare ale sfinţilor
părinţi, ca punându-le alăturea de cele învăţate şi făptuite de învăţătorul şi înaintestătătorul tău, să le
poţi vedea şi înţelege pe acestea ca într-o oglindă, şi pe cele ce conglăsuiesc cu Scripturile să le iei
în inimă şi să le stăpâneşti cu cugetarea, iar pe cele mincinoase şi străine să le dai la o parte, ca să
nu rătăceşti. Căci să ştii că în zilele acestea mulţi s-au făcut dascăli mincinoşi şi înşelători.“ (Sf.
Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice şi practice, Filocalia românească, vol. VI)

6
 În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Capitolul I
Despre credinţa ortodoxă

Pentru că tot ce se întâmplă astăzi cu creştinii este urmarea faptului că aceştia nu-şi mai
cunosc credinţa, voi începe prin a descrie pe scurt dogmele Bisericii noastre creştine ortodoxe.
Consider că este suficient pentru orice creştin să ştie definiţia răului pentru a se feri de el şi
cea a binelui pentru a-l căuta. Voi începe, deci, cu definiţia răului.
Fiindcă nu am găsit altundeva o definiţie mai bună şi mai concisă decât cea formulată de
sfântul Maxim Mărturisitorul 1 în cartea sa „Răspunsuri către egumenul Talasie“ - Filocalia
românească volumul III - o voi reda în întregime pe aceasta 2 :

„Definiţia răului: Răul nici nu era, nici nu va fi ceva ce subzistă prin firea proprie (Dacă ar fi
avut fire, natură, atunci ar fi fost un alt dumnezeu şi ar fi existat doi dumnezei, unul rău şi altul bun; şi unde ar fi
„încăput“ doi dumnezei sau cum ar fi putut să fie un dumnezeu rău? - pentru că un dumnezeu rău nu este dumnezeu.
Vedeţi şi sf. Ioan Damaschin „Despre credinţa ortodoxă“). Căci nu are în nici un fel fiinţă, sau fire, sau
ipostas (aşa cum nu există natură fără ipostas - neipostaziată în ceva - aşa nu există nici ipostas fără natură, fire), sau
putere, sau lucrare în cele ce sunt. Nu e nici calitate, nici cantitate, nici relaţie, nici loc, nici timp,
nici poziţie, nici acţiune (ποίησις), nici mişcare, nici aptitudine, nici patimă (παθος) contemplată în
chip natural în vreo existenţă şi în nici una din acestea toate nu subzistă prin vreo înrudire naturală
(neavând o natură nu poate fi nimic). Nu e nici început (principiu), nici mijloc, nici sfârşit.
Ci ca să-l cuprind într-o definiţie, voi spune că răul este abaterea (έλλειψις) lucrării puterilor
sădite în fire (facultăţilor naturale: dorirea lui Dumnezeu, - simplificat: poftă - posibilitatea de a se bucura de
Dumnezeu, raţiune, mânie, etc.) de la scopul lor şi altceva nimic. Sau iarăşi, răul este mişcarea nesocotită
(άλόγιστος) a puterilor naturale spre altceva decât spre scopul lor, în urma unei judecăţi greşite. Iar
scop (τέλος) numesc cauza celor ce sunt, după care se doresc în chip firesc toate, chiar dacă
vicleanul (diavolul), acoperindu-şi de cele mai multe ori pizma sub chipul bunăvoinţei şi
înduplecând cu viclenie pe om să-şi mişte dorinţa spre altceva din cele ce sunt şi nu spre cauză, a
sădit în el necunoştinţa cauzei (cauza tuturor lucrurilor care este Dumnezeu). Deci primul om, neducându-
şi mişcarea lucrării puterilor naturale spre scop, s-a îmbolnăvit de necunoştinţa cauzei sale,
socotind, prin sfatul şarpelui, că acela este Dumnezeu, pe care cuvântul poruncii dumnezeieşti îi
poruncise să-l aibă ca pe un duşman de moarte. Făcându-se astfel călcător de poruncă şi
necunoscând pe Dumnezeu, şi-a amestecat cu încăpăţânare în toată simţirea toată puterea
cugetătoare şi aşa a îmbrăţişat cunoştinţa compusă şi pierzătoare, producătoare de patimă, a celor
sensibile. Şi aşa "alăturatu-s-a cu dobitoacele cele fără de minte şi s-a asemănat lor" (Ps 48, 12),
lucrând, căutând şi voind aceleaşi ca şi ele în tot chipul; ba le-a şi întrecut în iraţionalitate, mutând
raţiunea cea după fire în ceea ce e contrar firii.
Deci cu cât se îngrijea omul mai mult de cunoştinţa celor văzute numai prin simţire, cu atât
îşi strângea în jurul său mai tare neştiinţa de Dumnezeu. Şi cu cât îşi strângea mai mult legăturile
neştiinţei, cu atât se lipea mai mult de experienţa gustării prin simţire a bunurilor materiale
cunoscute. Dar cu cât se umplea mai mult de această experienţă, cu atât se aprindea mai mult
patima (relei) iubirii trupeşti de sine, care se năştea din ea. Şi cu cât se îngrijea mai mult de patima
iubirii trupeşti de sine, cu atât născocea mai multe moduri de producere a plăcerii, care este şi frica
şi ţinta iubirii trupeşti de sine. Şi fiindcă orice răutate piere împreună cu modalităţile care o produc,
omul aflând prin însăşi experienţa, că orice plăcere are ca urmaşă în mod sigur durerea, îşi avea

1
Mare sfânt şi martir al Bisericii Ortodoxe sărbătorit pe 21/3 ianuarie, căruia i s-au tăiat mâna dreaptă şi limba în anul
662 de către împăratul Constans II, fiind condamnat într-un proces susţinut şi de ierarhia superioară a Bisericii
controlată de împărat şi care era toată eretică la acea dată. Moare din cauza rănilor la puţin timp după mutilare, în
acelaşi an, şi este reabilitat de următorul Sinod Ecumenic - nr. VI anul 680 / 681 - unde episcopii care au susţinut erezia
monotelită, împotriva căreia a luptat sf. Maxim, au fost anatemizaţi ca eretici.
2
Sublinierile şi comentariile din cadrul tuturor citatelor şi care sunt scrise cu caractere mai mici îmi aparţin.

7
toată pornirea spre plăcere şi toată fuga dinspre durere (adică: omul aleargă tot timpul să-şi facă toate
plăcerile care-l îmbolnăvesc şi-l omoară mai înainte de vreme şi în acelaşi timp caută cu toată puterea să inventeze
metode şi leacuri care să-i prelungească viaţa pentru a putea lucra aceste plăceri mergând până la a omorî oameni ca să
le poată lua organele cu care să-şi prelungească viaţa de plăceri). Pentru cea dintâi lupta cu toată puterea, pe
cea de-a doua o combătea cu toată sârguinţa, închipuindu-şi un lucru cu neputinţă şi anume că
printr-o astfel de dibăcie va putea să le despartă pe acestea una de alta şi iubirea trupească de sine
va avea unită cu ea numai plăcerea, rămânând neîncercată de durere. Sub puterea patimii el nu ştia,
precum se vede, că plăcerea nu poate fi niciodată fără de durere. Căci în plăcere e amestecat chinul
durerii, chiar dacă pare ascuns celor ce o gustă, prin faptul că domină patima plăcerii.
Pentru că ceea ce domină iese totdeauna deasupra, acoperind simţirea a tot ceea ce stă
alăturea.
Aşa s-a strecurat marea şi nenumărata mulţime a patimilor stricăcioase în viaţa oamenilor.
Aşa a devenit viaţa noastră plină de suspine, cinstind pricinile care o pierd şi născocind şi
cultivând prilejurile coruperii sale, datorită neştiinţei. Aşa s-a tăiat firea cea unică în nenumărate
părticele şi noi cei ce suntem de aceeaşi fire ne mâncăm unii pe alţii ca reptilele şi fiarele (fiecare
caută numai pentru sine aceste plăceri fără să-i pese ce se întâmplă cu celălalt - numai astfel au putut lua naştere
guvernările tiranice care astăzi au cuprins întreaga lume - toate au acelaşi mod de a lucra: „divide et impera“, adică
dezbină şi stăpâneşte).
Căci căutând plăcerea din pricina iubirii trupeşti de noi înşine şi străduindu-ne să fugim de
durere din aceeaşi pricină, născocim surse neînchipuite de patimi făcătoare de stricăciune.
Astfel când ne îngrijim prin plăcere de iubirea trupească de noi înşine (φιλαυτία), naştem
lăcomia pântecelui, mândria, slava deşartă, îngâmfarea, iubirea de argint (iubirea de bani), zgârcenia,
tirania, fanfaronada, aroganţa, nechibzuinţa, nebunia, părerea de sine, înfumurarea, dispreţul,
injuria, necurăţia, uşurătatea, risipa, neînfrânarea, frivolitatea, umblarea cu capul prin nori,
moleşeala, pornirea de a maltrata, de-a lua în râs, vorbirea prea multă, vorbirea la nevreme, vorbirea
urâtă şi toate câte mai sunt de felul acesta. Iar când ascuţim mai mult prin durere modul iubirii
trupeşti de noi înşine, naştem mânia, pizma, ura, duşmănia, ţinerea în minte a răului (aducerea aminte
de relele pe care ni le-au provocat alţii), calomnia, bârfeala, intriga, întristarea, deznădejdea, defăimarea
Providenţei, lâncezeala, neglijenţa, descurajarea, deprimarea, puţinătatea la suflet, plânsul la
nevreme, tânguirea, jalea, sfărâmarea totală (disperarea, deznădejdea), ciuda, gelozia şi toate câte ţin de
o dispoziţie care a fost lipsită de prilejurile plăcerii. În sfârşit când din alte pricini se amestecă în
plăcere durerea, dând perversitatea (căci aşa numesc unii întâlnirea părţilor contrare ale răutăţii),
naştem făţărnicia, ironia, viclenia, prefăcătoria; linguşirea, dorinţa de a plăcea oamenilor şi toate
câte sunt născociri ale acestui viclean amestec. Căci a le număra acum şi a le spune toate, cu
înfăţişările, modurile, cauzele şi vremurile lor, nu e cu putinţă. Cercetarea fiecăreia din ele o vom
face, dacă Dumnezeu ne va hărăzi putere, în viitor.
Altă definiţie a răului: Deci răul stă, cum am spus mai înainte, în necunoaşterea cauzei celei
bune a lucrurilor. Aceasta orbind mintea omenească, dar deschizând larg simţirea, l-a înstrăinat pe
om cu totul de cunoştinţa de Dumnezeu şi l-a umplut de cunoştinţa pătimaşă a lucrurilor ce cad sub
simţuri, împărtăşindu-se deci omul fără măsură de aceasta numai prin simţire, asemenea
dobitoacelor necuvântătoare şi aflând prin experienţă că împărtăşirea de cele sensibile susţine firea
lui trupească şi văzută, a părăsit frumuseţea dumnezeiască menită să alcătuiască podoaba lui
spirituală şi a socotit zidirea văzută, drept Dumnezeu, îndumnezeind-o (idolatrizând-o) datorită
faptului că e de trebuinţă pentru susţinerea trupului; iar trupul propriu legat prin fire de zidirea luată
drept Dumnezeu, l-a iubit cu toată puterea (se poate spune că s-a „animalizat“ mai mult). Şi aşa prin grija
exclusivă de trup, a slujit cu toată sârguinţa zidirii în locul Ziditorului.
Căci nu poate sluji cineva zidirii, dacă nu cultivă trupul, precum nu poate sluji lui
Dumnezeu, dacă nu-şi curăţă sufletul prin virtuţi. Deci prin grija de trup omul săvârşind slujirea cea
stricăcioasă, şi umplându-se împotriva sa de iubirea trupească de sine, avea în sine într-o lucrare
neîncetată plăcerea şi durerea. Căci mâncând mereu din pomul neascultării, încerca în simţire
părerea (cunoştinţei) binelui şi răului, amestecate în el. Şi poate că de fapt dacă ar zice cineva că
pomul cunoştinţei binelui şi al răului este zidirea cea văzută, nu s-ar abate de la adevăr. Căci
împărtăşirea de ea produce în chip natural plăcerea şi durerea. Sau iarăşi poate că zidirea celor

8
văzute s-a numit pom al cunoştinţei binelui şi a răului, fiindcă are şi raţiuni duhovniceşti care
nutresc mintea, dar şi o putere naturală care pe de o parte desfată simţirea, pe de alta perverteşte
mintea. Deci contemplată duhovniceşte ea oferă cunoştinţa binelui, iar luată trupeşte, oferă
cunoştinţa răului. Căci celor ce se împărtăşesc de ea trupeşte li se face dascăl în ale patimilor,
făcându-i să uite de cele dumnezeieşti.
De aceea i-a interzis-o poate Dumnezeu omului, amânând pentru o vreme împărtăşirea de
ea, ca mai întâi, precum era drept, cunoscându-şi omul cauza sa prin comuniunea cu ea în har şi
prefăcând, prin această comuniune, nemurirea dată lui după har în nepătimire şi neschimbabilitate,
ca unul ce-a devenit deja dumnezeu prin îndumnezeire (prin har, nu prin natură, fire), să privească fără
să se vatăme şi cu totul slobod cu Dumnezeu făpturile lui Dumnezeu şi să primească cunoştinţa lor
ca dumnezeu, dar nu ca om, având după har în chip înţelept aceeaşi cunoştinţă a lucrurilor ca
Dumnezeu, datorită prefacerii minţii şi simţirii prin îndumnezeire. Deci îndumnezeirea nu exclude
cunoaşterea făpturilor. Dar atunci omul le cunoaşte fără patimă ca Dumnezeu şi în Dumnezeu, nu cu
patimă, adică cu uitarea lui Dumnezeu. Toate îşi au vremea lor, ca să se cunoască şi să se
săvârşească cum se cuvine, trebuind să aştepte creşterea omului la înălţimea lor. Pomul cunoştinţei
binelui şi al răului (sau lumea) ca sădit tot de Dumnezeu, nu era ceva rău în sine. Dar omul nu era
crescut la starea în care îl putea privi în mod just şi neprimejdios. Deci interzicerea atingerii de el
era o amânare, nu o oprire veşnică. Aşa trebuie înţeles aici pomul acela, după o tâlcuire pe care o
pot primi toţi.
Căci înţelesul mai tainic şi mai înalt e rezervat pentru cei cu o cugetare mistică, noi trebuind
să-l cinstim prin tăcere. Eu am amintit aici de pomul neascultării doar în trecere, vrând să arăt că
necunoaşterea lui Dumnezeu a îndumnezeit zidirea, al cărei cult vine din iubirea de trup a neamului
omenesc (φιλαυτία - iubirea cea rea de trup, pentru că noi nu urâm trupul, ci îl hrănim şi-l încălzim atât cât îi este
necesar pentru a ne sluji el nouă, nu ca să-i slujim noi lui). Căci în jurul acesteia se învârte, ca un fel de
cunoştinţă amestecată, toată experienţa plăcerii şi a durerii din pricina cărora s-a introdus în viaţa
oamenilor tot nămolul relelor ce dăinuieşte în chip felurit şi pestriţ şi-n atâtea forme câte nu le poate
spune cuvântul. Pentru că fiecare din cei ce participă la firea omenească are în sine, într-o anumită
cantitate şi calitate, vie şi lucrătoare, iubirea faţă de partea lui văzută, adică faţă de trup, care îl
sileşte ca pe un rob, prin pofta de plăcere şi frica de durere, să născocească multe forme ale
patimilor, după cum se nimeresc timpurile şi lucrurile şi după cum îl îndeamnă modul lui de a fi,
întrucât experienţa îl învaţă că e cu neputinţă să ajungă să aibă necontenit plăcerea ca tovarăşă de
viaţă şi să rămână cu totul neatins de durere, că nu va putea să ajungă la capătul acestui scop.
Căci firea întreagă a trupurilor fiind coruptă şi pe cale de împrăştiere prin oricâte moduri ar
încerca să o susţină pe aceasta, întăreşte şi mai mult stricăciunea din ea. De aceea omul temându-se,
fără să vrea, necontenit, de soarta a ceea ce iubeşte, cultivă fără voie şi pe nesimţite, prin ceea ce
iubeşte ceea ce nu iubeşte, atârnând de cele ce nu pot dăinui, în felul acesta îşi preschimbă
dispoziţia sufletului deodată cu cele ce se împrăştie, ca pe una ce se rostogoleşte împreună cu cele
ce curg, şi nu înţelege că se pierde din pricina totalei orbiri a sufletului faţă de adevăr. Iar izbăvirea
de toate aceste rele şi calea scurtă spre mântuire este dragostea adevărată spre Dumnezeu (de
Dumnezeu), cea din cunoştinţă, şi izgonirea din suflet a dragostei faţă de trup şi de lumea aceasta.
Prin aceasta lepădând pofta de plăcere şi frica de durere, ne eliberăm de reaua iubire trupească de
noi înşine (φιλαυτία), înălţaţi fiind la cunoştinţa Ziditorului. În felul acesta primind în locul iubirii
celei rele de noi înşine, pe cea bună şi spirituală, despărţită cu totul de grija de trup, nu vom înceta
să slujim lui Dumnezeu prin această iubire bună de noi înşine, căutând pururea să ne susţinem
sufletul prin Dumnezeu. Căci aceasta este adevărata slujire şi prin ea îngrijim cum trebuie şi în chip
plăcut lui Dumnezeu, de sufletul nostru prin virtuţi. Deci cel ce nu doreşte plăcerea trupească şi nu
se teme deloc de durere, a ajuns nepătimitor. Căci deodată cu acestea şi cu iubirea trupească de sine,
care le-a născut, a omorât toate patimile ce cresc prin ea şi prin ele, împreună cu neştiinţa, sursa cea
mai de la început a tuturor relelor. Şi aşa s-a făcut întreg slujitor al binelui ce persistă permanent şi e
mereu la fel, rămânând împreună cu el cu totul nemişcat. Aşa oglindeşte cu faţa descoperită slava
lui Dumnezeu, ca unul care priveşte în lumina ce străluceşte în sine slava dumnezeiască şi
neapropiată.

9
 Deci odată ce ne-a fost arătată de Cuvântul calea cea dreaptă şi uşoară a celor ce se
mântuiesc, să tăgăduim cu toată puterea plăcerea şi durerea vieţii de aici şi să învăţăm cu mult
îndemn şi pe cei supuşi nouă să facă aceasta. Căci făcând aceasta, ne-am izbăvit şi am izbăvit şi pe
alţii cu desăvârşire de toată născocirea patimilor şi de toată răutatea dracilor. Să îmbrăţişăm numai
iubirea şi nimeni nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, nici necaz, nici
strâmtorare, nici foame, nici primejdie, nici sabie, nici toate câte le-a înşirat Apostolul în acel loc.
Căci prin cunoştinţa cu lucrul rămânând în noi dragostea nemişcată, vom primi de la El o bucurie şi
o susţinere veşnică şi negrăită a sufletului. Şi împărtăşindu-ne de aceasta, vom avea faţă de lume
neştiinţa cea mântuitoare, nemaiprivind, ca mai înainte, fără gând neprihănit, cu faţa descoperită a
simţirii, suprafaţa celor sensibile ca pe o sclavă, ci oglindind mai degrabă cu faţa descoperită a
cugetării (minţii), după înlăturarea oricărui văl sensibil, slava lui Dumnezeu cea arătată în virtuţi şi
în cunoştinţa duhovnicească, prin care primim unirea cea după har. Căci precum ignorând pe
Dumnezeu, am îndumnezeit zidirea, pe care am cunoscut-o prin simţire, gustând din ea, pentru
faptul că prin ea ni se susţinea trupul, aşa primind cunoştinţa trăită a lui Dumnezeu, cea accesibilă
înţelegerii, vom ignora experienţa întregii simţiri, pentru faptul că El ne susţine sufletul ca să existe
şi ca să fie fericit“.
Şi acum definiţia binelui.
După cum am citit mai sus din cele spuse aşa de bine şi înţelept de învăţătorul nostru, sf.
Maxim Mărturisitorul, se vede foarte clar că Binele este chiar Dumnezeu care este cauza şi scopul
omului. Pentru a ne face părtaşi acestui Bine trebuie să ne transformăm şi noi în dumnezei aşa cum
se spune şi la acatistul Buneivestiri pe care unii îl citesc în fiecare zi:
„Taina cea din veac se descoperă astăzi şi Fiul lui Dumnezeu fiu al omului se face, ca luând
ce este mai rău, să-mi dea mie ce este mai bun. Amăgitu-s-a de demult Adam şi poftind să fie
dumnezeu, nu a fost; iar Dumnezeu Se face om ca să facă pe Adam dumnezeu. Să se veselească
făptura şi să salte firea, că arhanghelul stă cu frică înaintea Fecioarei şi-i aduce bucurie în locul
întristării. Cel ce Te-ai făcut om pentru milostivirea milei, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.“
Însă, a se transforma cineva în Dumnezeu şi a fi exact ca Dumnezeu nu este posibil pentru
că omul este creat şi nu va putea ajunge niciodată exact ca Dumnezeu, necreat. Dar unindu-se cu El
prin energiile Lui necreate (prin har) omul va trăi şi el ca Dumnezeu şi va avea parte de toate
bunătăţile dumnezeieşti şi astfel va înainta în această îndumnezeire la infinit. Deşi îndumnezeirea
omului are un început - atunci când omul va împlini toate poruncile dumnezeieşti aici pe pământ -
ea nu are niciun sfârşit pentru că Dumnezeu este fără sfârşit. Cât timp omul este în trup
îndumnezeirea aceasta are o oarecare limită, din cauză că omul este încă legat de trupul său muritor,
limită care va fi depăşită prin moarte şi-i va da omului putinţa să continue în desăvârşire şi după
moarte dacă şi-a dobândit în cursul vieţii începutul îndumnezeirii.
Transformarea aceasta pe care o numim îndumnezeire sau desăvârşire dumnezeiască nu o
poate obţine nici un om prin puterile lui, orice ar face şi orice tehnologie ar folosi. Numai
Dumnezeu poate face acest lucru. Din această cauză Dumnezeu a lăsat oamenilor Biserica Sa. Deci
cei care vor această îndumnezeire trebuie să lase dorirea lucrurilor lumeşti şi să dorească numai
aceasta, aşa cum a fost predestinată natura umană, şi să urmeze lui Hristos şi Bisericii Lui.

10
 Capitolul II
Despre Biserică

Biserica este Trupul lui Hristos cel înviat şi îndumnezeit, ea se mai numeşte şi Taină şi toate
cele ce se săvârşesc în ea se numesc Taine (μυστήριον). Cei care s-au făcut părtaşi Trupului lui
Hristos sunt şi se numesc şi ei Biserica lui Hristos. Pentru a se putea face părtaşi Trupului lui
Hristos oamenii trebuie să se pocăiască (adică să nu mai facă păcate, să înceteze lucrarea păcatului),
să lucreze virtuţile, să creadă aşa cum crede biserica şi să se împărtăşească cu tainele bisericii.
Pentru a-i împărtăşi cu Trupul Său şi a-i călăuzi pe oameni spre îndumnezeire, Hristos a ales,
a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi pe alţii învăţători
(Epistola către efeseni a sf. apostol Pavel, cap. IV). Apostolii insuflaţi de Dumnezeu au lăsat ca
urmaşi ai lor, dintre cei aleşi de Dumnezeu, pe episcopi, preoţi şi ajutoarele lor diaconii care
alcătuiesc ierarhia bisericească. Toţi aceştia au fost iniţiaţi mistic în treptele lor prin Tainele
Bisericii. Treapta următoare ierarhiei bisericeşti este treapta monahală, iniţiată mistic în Taina ei de
către episcopi şi preoţi. Poporul creştin care urmează acestora şi s-a făcut părtaş Trupului lui Hristos
este ultima treaptă a ierarhiei bisericeşti şi se numeşte şi el Biserica lui Hristos, Trupul Său. Cei care
au fost în Biserică şi s-au abătut de la poruncile lui Hristos nu mai sunt în Biserică chiar dacă
participă fizic la slujbele bisericeşti şi intră cu trupul în clădirea bisericii. De aceea lor li se şi
interzice împărtăşirea cu Sfintele Taine. Dacă rămân sub îndrumarea şi ascultarea ierarhiei
bisericeşti se pot face din nou părtaşi Trupului lui Hristos prin împlinirea poruncilor dumnezeieşti.
Cei care nu s-au făcut încă părtaşi Trupului lui Hristos dar au venit la ierarhii bisericii pentru
a se face creştini se numesc catehumeni. Dacă urmează călăuzirea şi învăţăturile ierarhiei bisericeşti
aceştia pot deveni şi ei Biserică fiind renăscuţi mistic în Taina Sfântului Botez.
Episcopii, preoţii şi diaconii care nu au fost aleşi, trimişi, daţi de Dumnezeu prin descoperire
dumnezeiască sunt uzurpători ai poruncilor lui Dumnezeu pentru că au primit Taina fără să fie
chemaţi de Acesta. (Sf. Simeon Noul Teolog, în „Cateheze“, Cateheza 18, traducere de diacon Ioan
I. Ică jr. editura „Deisis“ anul 1999 şi în „Imnele iubirii dumnezeieşti“, Imnul XIX - Imnul XXXIX în
ediţia grecească Zagoreos - traducerea românească a părintelui Dumitru Stăniloaie, Editura Mitropoliei
Olteniei, Craiova 1991).
Episcopii, preoţii şi diaconii care au acceptat să primească Taina Preoţiei fără să fie chemaţi,
aleşi de Dumnezeu, chiar dacă sunt curaţi de păcat din pântecele mamei lor, trebuie să se teamă şi să
se pocăiască până la sfârşitul vieţii lor de acest păcat. Numai dacă li s-a poruncit aceasta de către un
episcop adevărat al lui Dumnezeu ei se pot mântui ca şi restul Bisericii prin ascultare desăvârşită de
acela. Episcopii, preoţii şi diaconii aceştia pomeniţi mai sus, care au lipsă de descoperire
dumnezeiască la hirotonia lor, nu trebuie să facă nimic de la ei aşa cum nu fac nici cei adevăraţi
care ascultă în mod direct de Dumnezeu şi fac numai ce le spune Acesta. Şi pentru toate câte le fac
şi le spun trebuie să ceară binecuvântarea celor cu adevărat episcopi şi preoţi. Pentru toţi cei ca ei,
care nu sunt chemaţi de Dumnezeu, s-a spus un lucru înfricoşător:
„Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls
din rădăcină. Lăsaţi-i pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor
cădea în groapă.“ (Matei, cap XV, 13 - 14, etc.)
Chiar dacă nu va mai exista nici un episcop, preot sau diacon dintre cei care au fost aleşi,
daţi şi trimişi chiar de către Dumnezeu, cei care au rămas trebuie să facă numai ceea ce
propovăduiesc Sfintele Scripturi şi ceea ce le-au lăsat poruncă ierarhii cei adevăraţi pe când trăiau,
altfel ei încetează să mai fie Biserica lui Hristos. Şi tot timpul vieţii lor trebuie să se pocăiască şi să
caute să obţină iertarea şi ajutorul lui Dumnezeu pentru a putea călăuzi poporul lui Dumnezeu şi a
se mântui şi ei.
Dacă unul dintre mădularele Bisericii, fie că este episcop, preot, diacon, monah sau laic va
face sau va învăţa un lucru nou care va fi împotriva lui Dumnezeu, credinţei propovăduite de
Sfintele Scripturi şi sfinţii Lui, împotriva adevărului, toată Biserica trebuie să se unească şi să-l
scoată din mijlocul ei, să se separe de el, iar dacă acesta se va pocăi de faptele sale să-l primească
înapoi.

11
 Dacă unul dintre mădularele Bisericii, pe orice treaptă va fi el, va face şi va învăţa ceva
împotriva lui Dumnezeu, a credinţei şi a poruncilor Sale, fie în Biserică sau numai în afara ei, iar
ceilalţi ştiind acestea nu se vor separa de el, nu-l vor scoate din mijlocul lor ci doar vor tăcea, chiar
dacă nu-l aprobă sau chiar vorbesc pe ici pe colo împotriva lui, aceea încetează să mai fie Biserică
pentru că BISERICA este una, unitară şi propovăduieşte numai ADEVĂRUL care este tot numai
unul. Nu poate fi BISERICĂ aceea unde sunt mai multe credinţe, curente, opinii, etc. pentru că nu
este decât un singur Domn, o singură Credinţă şi un singur Botez. (Epistola către efeseni a sf.
apostol Pavel, cap. IV, 5)
Oriunde ar trăi oamenii care alcătuiesc Biserica şi sub orice stăpânire, ei nu se pot supune
legilor şi obiceiurilor locului acela dacă ele încalcă legile lui Dumnezeu, ci trebuie să lupte
împotriva lor prin orice mijloace permise de Dumnezeu, sau dacă nu sunt desăvârşiţi şi se mai tem
cu o frică copilărească de moarte şi de dureri, să fugă în altă parte, să se ascundă şi să se pocăiască
de căderea lor, altfel aceia nu mai sunt Biserică pentru că au încălcat cea mai mare dintre poruncile
lui Dumnezeu: „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa
şi voi să vă iubiţi unul pe altul.“ (Ioan, cap. XIII, 34)
Chiar dacă pe pământ nu va mai fi nimeni care să vrea să urmeze lui Dumnezeu şi să se facă
părtaş Trupului Său, să fie Biserica Sa, ea va dăinui în veci neavând lipsă de nimic şi nu va putea fi
învinsă nici de puterile iadului fiindcă este Trupul lui Hristos Dumnezeu.
Oriunde ar fi ea pe pământ, Biserica văzută este una, indiferent de loc, cultură, rasă, limbă,
organizare politică, etc., pentru că cei care sunt în Biserică se împărăşesc din acelaşi Trup al lui
Hristos care este Unul, iar cei care se împărtăşesc de El sunt una, devin unitari, poporul lui
Dumnezeu, etnia lui Hristos Dumnezeu, poporul ales, indiferent de limbă, sex, culoarea pielii, etc.
Din cauză că oamenii care alcătuiesc Biserica aparţin unor naţiuni şi limbi diferite se mai
spune şi că Biserica respectivă este a poporului respectiv căpătând numele naţiunii aceleia. În afară
de limba folosită de Biserica respectivă, acea Biserică este identică cu celelalte şi este BISERICA.
Deci pentru cei care nu au ajuns părtaşi conştienţi Trupului lui Hristos şi nu sunt desăvârşiţi,
unitatea harică a Bisericii este nevăzută, spirituală, simbolică, etc. Cei care sunt nedesăvârşiţi pot
să-şi dea seama dacă o biserică este în unitatea cea mare a Bisericii prin faptul că există şi o unitate
văzută a Bisericii ce izvorăşte din unitatea nevăzută. Unitatea văzută a Bisericii se manifestă prin
faptul că episcopii, preoţii şi diaconii acelei Biserici sunt în comuniune declarată cu ceilalţi ierarhi
ai întregii Biserici. Aceasta se face în cadrul Sfintei Liturghii. De asemenea unitatea văzută se mai
manifestă şi prin faptul că toţi membrii acelei Biserici sunt botezaţi cu acelaşi Botez,
propovăduiesc, mărturisesc aceeaşi credinţă ca şi restul Bisericii, mărturisesc adevărul şi nu fac
fapte rele sau nu sunt părtaşi la acele fapte. De aceea se mai şi spune că acolo unde este episcopul
care propovăduieşte adevărul acolo este şi Biserica văzută de toată lumea, fie credincioşi sau
necredincioşi. Iar unde este episcopul adevărat este şi Domnul nostru Iisus Hristos, capul Bisericii.
Deci cei care sunt în comuniune văzută cu acel episcop adevărat, se împărtăşesc din acelaşi potir cu
el, propovăduiesc aceeaşi credinţă şi fac aceleaşi lucruri ca şi el sunt şi ei Biserică şi sunt în
comuniune harică cu Dumnezeu.
Oamenii care sunt părtaşi Trupului lui Hristos, Biserica Sa, pot fi „învinşi“ de către puterile
iadului fie prin a fi ucişi de către oamenii slujitori ai diavolului, fie prin atragerea lor cu viclenie la
faptele întunericului dacă nu sunt cu totul desăvârşiţi. Deci cuvântul „învins“ aplicat creştinilor
Bisericii are două înţelesuri în funcţie de natura privitorului, pentru că atunci când puterile
întunericului ucid pe un creştin adevărat pentru mărturia sa acest lucru pentru Biserică şi creştinul
respectiv este o mare victorie. Dar în ochii necredincioşilor aceasta se vede ca o înfrângere, o
slăbiciune, un „eşec“ al lui Dumnezeu. Foarte mulţi spun prosteşte când se întâmplă ceva „rău“:
unde este Dumnezeu? Oamenii care sunt ucişi pentru că au împlinit o poruncă dumnezeiască,
oricare, rămân în Hristos şi în Biserica Sa şi după moartea lor trupească şi se numesc martiri, adică
mărturisitori.
Cum sunt episcopii, preoţii şi diaconii adevăraţi ai lui Dumnezeu, aflăm din Sfintele
Scripturi şi din tâlcuirile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Din cauză că azi cei mai mulţi dintre creştini
interpretează după mintea lor Scripturile şi fiindcă erezia papistaşă despre preoţie şi taine, cunoscută

12
sub numele de „ex opere operato“ le-a otrăvit mintea, este necesar să cităm aici măcar o tâlcuire
mai uşoară despre preoţie pe care o pot înţelege toţi.
De la sfântul Simeon Evlaviosul, părintele duhovnicesc al sfântului Simeon Noul Teolog:
„Acest sfânt şi fericit Simeon (adică Sfântul Simeon Evlaviosul), întrebat odată cum trebuie să fie
preotul, a răspuns zicând: «Eu nu sunt vrednic să fiu preot. Dar am cunoscut, fără îndoială, cât de
vrednic trebuie să fie cel ce va avea să slujească tainele lui Dumnezeu. În primul rând, să fie curat
nu numai cu trupul, ci şi cu sufletul; pe lângă acestea, trebuie să nu fie părtaş la nici un păcat 3 . În al
doilea rând, să fie smerit atât în purtarea din afară, cât şi în simţirea din lăuntru a sufletului. Apoi
când stă înaintea sfintei şi sfinţitei Mese, trebuie să vadă, fără îndoială, cu mintea pe Dumnezeu, iar
cu simţurile, Sfintele aşezate înainte. Dar nu numai acestea, ci e dator să-L aibă în chip conştient,
sălăşluit în inima sa şi pe Însuşi Cel prezent în chip nevăzut în daruri, ca să poată aduce cererile cu
îndrăznire. Şi ca prieten care vorbeşte cu prietenul, să zică: ″Tatăl nostru Care eşti în ceruri,
sfinţească-se numele Tău″, rugăciunea arătându-l ca având pe Cel Ce este Fiul lui Dumnezeu prin
fire, sălăşluit în sine împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Aşa am cunoscut eu pe preoţi. Iertaţi-mă
părinţi şi fraţi».
Mai spunea şi aceasta, ca despre altul, ascunzându-se pe sine şi ocolind slava de la oameni.
«Am auzit, zicea, de la un preot monah, care avea îndrăzneală faţă de mine, ca faţă de un
frate iubit al lui: ″Niciodată n-am liturghisit, fără să văd pe Duhul Sfânt, cum L-am văzut venind
asupra mea când mă hirotoneau şi mitropolitul spunea rugăciunea preotului şi Evhologhiul stătea
asupra capului meu nevrednic″. Întrebat de mine, cum L-a văzut pe Acesta atunci şi în forma cărui
chip, a spus: ″Simplu şi fără chip, dar ca lumină. Şi fiindcă la început mă miram văzând ceea ce
niciodată n-am văzut şi întrebându-mă ce poate fi aceasta, Acela mi-a spus în chip tainic, de parcă
cunoşteam vocea: Eu aşa mă pogor peste toţi prorocii şi apostolii şi aleşii şi sfinţii de acum ai lui
Dumnezeu. Căci sunt Duhul Sfânt al lui Hristos, Căruia I se cuvine slava şi stăpânirea în veci.
Amin.»“ (Filocalia românească, volumul VI, capitolul „Capetele morale ale lui Simeon Evlaviosul“)
De asemenea, pentru a nu fi acuzat că vorbesc numai pentru oameni simpli, voi spune ceva
şi pentru cei mai „tari de cerbice“, mai „cumpătaţi“, „moderaţi“, „iconomisitori“, învăţaţi şi
învăţători care sigur vor zice că exemplul citat mai înainte este o excepţie, nu regula, şi deci nu are
nicio valoare. Pentru că aşa susţin şi „părinţii“ lor în ale învăţăturii, papistaşi şi papistăşiţi, despre
harul supraadăugat. De aceea voi cita şi de la sfântul şi marele mucenic Dionisie Areopagitul din
cartea sa despre „Ierarhia bisericească“, o tâlcuire şi o descoperire mai înaltă:
„Căci, precum cel ce a spus ierarhie a indicat deodată toată orânduirea celor sfinte, aşa cel ce
spune ierarh indică pe bărbatul îndumnezeit şi dumnezeiesc, cunoscător a toată sfinţita ştiinţă, în
care se desăvârşeşte şi se cunoaşte în chip curat toată ierarhia unită cu el.“
Şi:
„Primind ei înşişi de la Tearhia (obârşia divină - adică Dumnezeu) suprafiinţială plinătatea
darului sfinţit, însărcinaţi de Bunătatea Tearhică să reverse acest dar în afară, a trebuit prin urmare
ca, în dorinţa lor arzătoare şi generoasă de a ridica spiritual pe cei supuşi lor la îndumnezeirea pe
care au primit-o ei înşişi, întâistătătorii ierarhiei noastre să ne transmită prin icoane sensibile taine
ce sunt mai înalte decât cerurile, iar printr-o diversitate şi mulţime de formule 4 o taină care este
unică (adică BISERICA).“ 5

3
Asta poate însemna şi că nu face el păcatul, dar tace sau este de acord cînd îl face altcineva, sau prin fapta lui ajută
cumva sau uşurează săvârşirea păcatului.
4
Adică multe, nu numai şapte cum zic următorii teologiei papistaşe, fiindcă aceştia au decretat că nu sunt decât şapte
taine şi că cei care spun că sunt mai puţine sau mai multe sunt eretici - conciliul din Trento 1545 - 1563.
5
Nu este zadarnică încercarea şi strădania îndelungată a atâtor învăţători vicleni, „lupi“ îmbrăcaţi în haine de oi, care au
muncit atât de mult să acrediteze ideea că autorul acestei cărţi este un alt om şi nu ar fi sf. Dionisie cel din Areopag, cel
care a fost ucenicul sf. apostol Pavel şi a fost învăţat de el. Scopul lor ascuns este să demonstreze că procedând aşa
autorul „Ierarhiei bisericeşti“ minte şi în concluzie şi-a luat acest supranume ca să convingă, să păcălească pe oameni
arogându-şi autoritatea altuia şi că prin urmare ce spune el nu este adevărat, este o „opinie“ teologică a unui necunoscut,
iar nu normă şi descoperire de la Dumnezeu pentru Biserică. Dar nu este la fel şi pentru sfinţii cei adevăraţi ai lui
Dumnezeu fiindcă, de exemplu, sf. Maxim Mărturisitorul spune aşa despre sf. Dionisie în cartea sa „Mistagogia“: „Dar
fiindcă simbolurile celor ce se săvârşesc la Sfânta Liturghie au fost lămurite în înţelesul lor spiritual, potrivit cu înalta

13
 Deci ca o concluzie generală enunţată într-un mod mai simplist voi spune aşa.
Nu există nici o tehnologie, magie, formulă magică sau orice altceva prin care Dumnezeu
poate fi obligat să facă pe cineva părtaş Bisericii Sale. Adică să-L forţeze pe Dumnezeu să dea
tainele Lui cuiva. Numai prin conlucrarea, simfonia, sinergia, comuniunea dintre ierarhie şi
Dumnezeu în iubire dumnezeiească se poate face comuniunea între Trupul lui Hristos şi Biserica sa.
Dacă toţi componenţii bisericii cred şi fac ceea ce trebuie, Dumnezeu a promis că se va arăta lor şi
le va da îndumnezeirea. Şi cuvântul lui Dumnezeu este întotdeauna adevărat.
Deci fără ierarh şi ierarhie adevărată nu există biserică văzută.
Adică biserica adevărată văzută de toată lumea este acolo unde nu se face nicio greşeală de
credinţă sau de comportament. Pentru că biserică nu poate exista decât acolo unde este adevărul,
care în mod necesar, prin natura lui, este maximalist, extrem, absolut. Numai acolo, cei care nu sunt
desăvâşiţi pot să aibă o bună nădejde că harul lui Dumnezeu lucrează în acea biserică, dar care
pentru ei rămâne ascuns până la momentul desăvârşirii mântuitoare.
În ajutorul celor nedesăvâşiţi s-au dat şi hotărâri sinodale şi canoane ale bisericii ca astfel ei
să-şi dea seama mai uşor unde este Biserica, cum trebuie să trăiască şi cine sunt adevăraţii păstori şi
călăuzitori. De aceea la sfânta liturghie nu sunt admişi decât cei care împlinesc poruncile lui
Dumnezeu şi se împărtăşesc cu Sfintele Taine iar toţi ceilalţi sunt daţi afară de către diaconi. 6 Iar
împărtăşirea cu Sfintele Taine nu este permisă niciunui membru al bisericii dacă face fapte rele,
păcate, este părtaş cu acestea prin colaborare şi pasivitate şi dacă crede greşit indiferent pe ce
treaptă bisericească ar fi. De asemenea sunt şi canoane care impun caterisirea ierarhilor care
propovăduiesc altceva decât adevărul prin cuvânt sau prin tăcere complice, prin fapte cum ar fi
rugăciunea împreună cu ereticii şi păgânii, intrarea în casele lor de rugăciuni, conlucrarea cu aceştia
în orice domeniu, neînvăţarea poporului creştin a dogmelor şi a credinţei, prin acţiuni împotriva
iubirii adevărate de oameni, etc.

lui înţelegere, de către preasfântul şi cu adevărat descoperitorul celor dumnezeieşti, Dionisie Areopagitul, în lucrarea
despre ″Ierarhia bisericească″, cuvântul meu nu va expune aceleaşi lucruri, nici la fel ca el. Căci ar fi o îndrăzneală
nemăsurată şi o nebunie să încerce aceleaşi lucruri ca el cel ce nici nu poate cuprinde sau înţelege pe acela, sau să
înfăţişeze ca ale sale tainele arătate numai de acela prin Duhul.“ Nici nu este de mirare că „lupii“ aceştia au apărut
prima dată în occident. Ei au făcut aceasta ca să poată susţine nebuniile lor despre preoţie şi papalitate. Aceştia au fost
urmaţi în vremurile din urmă şi de cei de aici care se declară că sunt ai noştri, dar nu sunt dintre noi, căci distrugerea
credinţei a început în occident. Toţi aceştia sunt pseudo...
6
În zilele noastre s-a ajuns la o aşa de mare decădere încât la Sfânta Liturghie este primit oricine chiar şi oameni
nebotezaţi care vin ca la spectacol. De asemenea se întâmplă, în cea mai mare parte a timpului, că se face Sfânta
Liturghie şi nimeni din cei care asistă, ca la teatru, nu se împărtăşeşte cu Sfintele Taine. Personal nu am găsit pe nimeni
care să poată să-mi explice raţional pe baza credinţei creştine ortodoxe de ce se mai face sfânta liturghie în acest caz.

14
 Capitolul III
Despre îndumnezeirea omului

După cum am spus deja, îndumnezeirea omului nu se poate face decât prin împărtăşirea cu
Trupul lui Hristos, chiar dacă omul respectiv a împlinit toate poruncile. De aceea se şi zice că în
afara Bisericii nu este mântuire.
Cei care vor să se împărtăşească de această îndumnezeire nu trebuie să creadă altfel decât
cele ce sunt scrise în Sfintele Scripturi şi au fost tâlcuite şi trăite de Sfinţii Părinţi, după care au fost
consfinţite de sinoade. Dar nici nu trebuie să vrea sau să dorească altceva din cele ce sunt în lume,
nici măcar cu gândul. Şi toată viaţa lor trebuie să fie conformă credinţei lor.
Cei care au lăsat toate pentru această îndumnezeire tot mai trebuie să respire, să mănânce, să
bea apă, să se odihnească în urma ostenelilor, să se ferească de vicisitudinile vremii şi toate celelalte
care sunt necesare trupului ca să rămână în viaţă. Dar dacă pentru obţinerea acestora este necesară
încălcarea poruncilor lui Dumnezeu oamenii nu vor putea să se mai împărtăşească cu Trupul lui
Hristos şi deci nici să se mai desăvârşească, să se îndumnezeiască. Atunci ei vor fi nevoiţi să aleagă
moartea decât călcarea poruncii dacă nu vor să-şi piardă mântuirea lor. Tot ceea ce depăşeşte strictul
necesar pentru menţinerea trupului în viaţă, orice plăcere în plus şi oricât de mică, se numeşte păcat.
Chiar dacă, pentru a se menţine în viaţă, omul nu consumă decât ceea ce este necesar din cele ce se
găsesc, dar în acelaşi timp alţi oameni nu au nici atât, ceea ce face el se numeşte tot păcat din cauză
că încalcă legea iubirii dumnezeieşti. Chiar dacă omul nu face nici un păcat el nu se poate
îndumnezei dacă nu are şi dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii săi. Şi starea aceasta a
lipsei de dragoste se numeşte tot păcat. Cea mai înaltă expresie a dragostei de oameni este
sacrificiul în vederea salvării sufletului celorlalţi oameni:
„Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu 7 v-am iubit pe voi, aşa şi voi
să vă iubiţi unul pe altul.“ (Sf. Evanghelie după Ioan, cap. XIII, 34).
Iar cea mai mare dragoste pentru Dumnezeu este să-L mărturiseşti pe Acesta în faţa
oamenilor:
„Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea
Tatălui Meu care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi
lepăda de el înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.“ (Sf. evanghelie de la Matei, cap. X, 32-33).
Este evident pentru oricine că pentru a se lepăda cineva de Dumnezeu este suficient doar să
tacă atunci când este necesară mărturisirea şi nu este nevoie de nicio declaraţie sau altă acţiune.
Îndumnezeirea aceasta se mai numeşte şi desăvârşire deşi ea nu are nici un sfârşit.
Desăvârşirea dumnezeiască este deci un proces continuu ce nu poate fi întrerupt. Din cauza aceasta
atunci când omul aflat pe calea desăvârşirii întrerupe lupta căzând în păcat, întoarcerea la calea
mântuirii este mai grea şi cere un efort mai mare, proporţional cu mărimea păcatului şi a căderii.
Desăvârşirea începe la Botez, continuă cu Mirungerea şi se termină cu împărtăşirea cu
Trupul lui Hristos. Pentru că desăvârşirea nu are sfârşit, aşa cum nici Dumnezeu nu are sfârşit, nici
împărtăşirea cu Trupul lui Hristos nu poate fi întreruptă, altfel nu s-ar putea continua desăvârşirea
aici pe pământ. Dacă omul ar ieşi din trup imediat după împărtăşirea cu Trupul lui Hristos fiind şi
desăvârşit, ar continua această desăvârşire şi dincolo de moarte unde s-ar împărtăşi mai profund de
îndumnezeire şi ar înainta în desăvârşire la infinit. Pentru că omul mai rămâne în viaţă după Botez
el trebuie să caute să se desăvârşească continuu tot restul vieţii sale prin împărtăşirea cu Trupul lui
Hristos.
Omul fiind legat de trup, în mod silit trebuie să se ocupe şi de procurarea de cele necesare
trupului. De aceea Dumnezeu ne-a lăsat posibilitatea de a ne împărtăşi doar o singură dată în zi cu
Sfântul Trup şi Sânge al lui Hristos. Dacă omul nu se va împărtăşi cu Trupul lui Hristos în fiecare zi
el va înceta să mai înainteze în desăvârşire pe măsură ce va întârzia împărtăşirea cu Sfintele

7
Pentru că Domnul nostru Iisus Hristos ne iubeşte ca un Dumnezeu, pe toţi la fel şi şi-a dat viaţa pentru toţi. Nu iubeşte
pe unul mai mult, pe altul mai puţin şi pe altul, Doamne fereşte, să-l urască aşa cum facem noi cei mulţi şi păcătoşi. De
aceea s-a dat exemplu pe Sine Însuşi şi spune că este poruncă nouă, ca să renunţăm şi la poruncile din Vechiul
Testament cînd se spunea că trebuie să iubim pe aproapele ca pe noi înşine.

15
Domnului. Cu cât va întârzia mai mult această împărtăşire omul va mai scădea din desăvârşire sau
chiar se va întoarce la viaţa păcătoasă, pentru că omul doar prin puterile lui nu se poate menţine la
un aşa un înalt nivel decât dacă a atins nepătimirea, desăvârşirea maximă ce o poate obţine omul pe
acest pământ. Cu cât va rări mai mult această împărtăşire omul se va supune la pericole, ispite, din
ce în ce mai mari şi va cădea mai uşor în păcat. Deci nu este aşa cum spun unii, cu totul şi cu totul
împotriva credinţei ortodoxe, că creştinii nu trebuie să se împărtăşească de Sfintele Taine mai des de
40 de zile sau alt număr de zile. Cel care este „vrednic“ să se împărtăşească azi nu mai poate fi
„nevrednic“ de Sfintele Domnului mâine din nici o cauză, în afară de păcat şi în nici un caz din
cauza unui număr sau a altui lucru care azi este şi mâine nu va mai fi. Iar dacă omul nu este în stare
să stea până mâine fără să pice în păcat cum va putea sta 40 de zile, ca să nu mai pun întrebarea cea
mare: cum a fost „vrednic“ azi? Deci nu intervalul dintre împărtăşiri îl face pe om „vrednic“ de
împărtăşire, ci dorirea lui Dumnezeu, împlinirea poruncilor, stabilitatea, continuitatea în lucrarea
acestora şi a virtuţilor în fiecare secundă a vieţii sale, chiar şi în somn! Nu există „concediu“ sau
„pauză“ de la mântuire!
Dacă oamenii nu au ajuns la nepătimire, numai cei cu totul deosebiţi, cei care au o voinţă, o
credinţă imensă şi care au fost virtuoşi toată viaţa lor de când s-au pocăit sau au fost exersaţi în
acestea de mici - se pot menţine, cu foarte mare greutate, fără împărtăşirea de Sfintele Taine în
limitele trăirii conform naturii umane care nu a fost făcută păcătoasă de Dumnezeu, dar nu vor mai
înainta în desăvârşire până la moartea lor sau până la împărtăşirea cu Sfintele Taine. 8
Este posibil, totuşi, ca acolo unde nu este Biserică văzută acei oameni cu totul deosebiţi
pomeniţi mai sus şi care nu pot ajunge fizic la o Biserică să fie împărtăşiţi în mod nevăzut de către
Domnul Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, după o socoteală şi o iconomie pe care o ştie numai El,
sporind astfel în desăvârşire. 9 Dar cei care au posibilitatea de a ajunge la Biserica văzută nu trebuie
să spere la aşa ceva, pentru că această cale, această iconomie, nu ne-a lăsat-o Dumnezeu ca regulă
pentru că a voit ca toţi oamenii să se mântuiască nu numai cei cu totul deosebiţi şi aceasta nu este
posibil decât ajutându-se şi călăuzindu-se unii pe alţii. 10
Cei necredincioşi sau credincioşii nedesăvârşiţi nu ştiu cum este această îndumnezeire şi nici
cum o pot recunoaşte la ceilalţi. Ei pot numai să delibereze asupra vorbelor şi faptelor oamenilor ca
să-şi poată da seama dacă aceeia sunt desăvârşiţi, nedesăvâşiţi sau măcar buni credincioşi. 11 Cei
care primesc cu adevărat această îndumnezeire sunt cei care o doresc din toată inima, lucrează
poruncile Domnului cu toate puterile lor tot timpul, zi şi noapte, şi niciodată nu consideră că o
merită deoarece aceasta un dar al lui Dumnezeu. Tot desăvârşire se numeşte şi momentul când,
omul fiind în trup, a ajuns la o treaptă mântuitoare a desăvârşirii fără ca aceasta să înceteze să
progreseze.
Desăvârşirea aceasta nu o primesc oamenii prin simţurile trupului. Atunci când o primesc
nici nu mai ştiu dacă sunt în trup sau nu şi nici nu i se pot opune deşi sunt treji, conştienţi şi în
deplinătatea facultăţilor mintale. (Epistola a doua către corinteni a sfântului apostol Pavel, cap. XII,
1-5)
Tot ceea ce se simte prin trup nu este de la Dumnezeu ci de la mintea omului sau de la
mediul în care trăieşte, dar şi trupul omului este îndumnezeit în viaţa aceasta şi toate afectele
trupeşti i se transformă în afecte nepătimaşe şi sfinte când ajunge la această treaptă a desăvârşirii
mântuitoare, îndumnezeirea. Cei care se luptă să dobândească desăvârşirea mântuitoare nu pot face
altceva decât să lupte să-şi menţină aceste afecte în limitele virtuţii, aşa cum au fost creaţi de
Dumnezeu, ca să nu devină păcătoase. Nu poţi primi această îndumnezeire fără să ştii şi să te

8
Vedeţi cazul sf. Ioan Botezătorul care a fost cel mai virtuos om născut din femeie dar pentru că nu a trăit în vremea
cînd exista Biserica este ultimul în Împărăţia lui Dumnezeu neavând parte de desăvîrşirea dată de tainele Bisericii. (Sf.
Evanghelie de la Matei, cap. 11, 11)
9
Vedeţi şi exemplele din diferite Paterice, „Viaţa sfintei Maria Egipteanca“, etc.
10
Acestora chiar dacă nu ştiu despre Biserică Însuşi Dumnezeu le va trimite un păstor adevărat care-i va aduce la
Biserică aşa cum s-a întâmplat cu sutaşul Corneliu. (Faptele Apostolilor, cap. X)
11
Unii dintre ei nu sunt în stare nici să deosebească unele ca acestea din cauza multelor păcate. Vedeţi cazul evreilor
întunecaţi la minte care-L bârfeau pe Domnul nostru Iisus Hristos în vremea propovăduirii Sale şi care spuneau despre
El că este om mâncăcios şi băutor de vin, etc.

16
mântuieşti fără ea, ci doar fiind în deplină cunoştinţă, conştient. (Sf. Simeon Noul Teolog, „Imnele
iubirii dumnezeieşti“, Imnul XXVII - Imnul XX în ediţia grecească Zagoreos - traducerea românească a
părintelui Dumitru Stăniloaie, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova 1991). Pentru că desăvârşirea
are mai multe trepte vom spune că în viaţa aceasta vom fi siguri de dobândirea ei, a desăvârşirii
mântuitoare, doar atunci când ajungem la „vederea“ ei. Această vedere se mai numeşte şi
„nepătimire“. Cei nepătimitori, desăvârşiţi, nu mai pot să se întoarcă spre ceva din cele ale vieţii de
aici sau spre altcineva dintre oameni sau să cugete la ceva care nu le este potrivit. De aceea ei şi
rămân în veac neschimbaţi şi sunt de neîntors spre rău chiar dacă ar fi ucişi în chinuri.
Cei care nu au ajuns la nepătimire, desăvârşire, se pot lupta cu mintea lor împotriva
pornirilor trupului având născută în ei, în mod firesc, de când au fost creaţi de Dumnezeu, puterea
de a stăpâni trupul ca să nu facă păcat. Nimeni nu poate să spună că a ucis, a desfrânat, a violat, a
sodomizat pe cineva, a furat, a minţit, etc. pentru că aşa l-a făcut Dumnezeu!
Cei care nu se luptă tot timpul pentru desăvârşire au mintea murdărită de cugete trupeşti.
Cum poate fi mintea „nematerială“ întinată de trupul material este o mare taină care nu ni s-a
descoperit încă nouă celor nedesăvârşiţi şi despre care Scripturile Sfinte şi sfinţii lui Dumnezeu
vorbesc în mod simbolic. Dar pentru că omenirea a ajuns în general la un grad mare de cunoaştere a
creaţiei putem să facem nişte presupuneri fără să vorbim împotriva Sfintelor Scripturi.
Toată creaţia este sub formă de energie fiind o raţiune „plasticizată“ a lui Dumnezeu pe care
noi o numim materie. Omul fiind compus din partea lui trupească ce poate fi sesizată prin simţuri şi
dintr-o altă parte căreia îi spunem inteligibilă, nematerială 12 , este totuşi un întreg care luat
individual este unic în toată creaţia, nerepetabil, personal. Acest întreg este compus de la un capăt la
celălalt din energie în diverse forme - materie, spus altfel - de la cele inferioare, trupeşti, adică bio-
magneto-electro-chimice, etc. la cele superioare pe care o să le numim în continuare inteligibile,
pentru că neputând să le măsurăm cu mijloace omeneşti, nu avem nici nume ştiinţifice pentru ele.
Ele sunt menţinute sub această formă de energiile lui Dumnezeu prin care Acesta menţine toată
creaţia. De aceea modificarea stărilor trupeşti afectează starea generală a omului prin modificarea
echilibrului şi interacţiunii acestor energii care alcătuiesc fiinţa umană. Omul, trăind în lume, are o
oarecare comuniune energetică cu ea, fiind influenţat de ea în mod inevitabil prin trup. Această
influenţă se face prin hrană, băutură, aer, radiaţii, electro-magnetism, poziţia astrelor, etc. Tot aşa şi
cu influenţa mântuitoare a lui Dumnezeu asupra omului pentru că şi ea se face tot prin energii,
energiile Sale necreate. Deci pentru a rămâne neschimbaţi cu mintea într-o lume materială în
continuă mişcare şi schimbare este nevoie de împărtăşirea cu energiile necreate ale lui Dumnezeu.
Omul, fiind fiinţă raţională, este înzestrat cu putere naturală de cunoaştere şi cu libertate a
voinţei şi se poate folosi într-o oarecare măsură de energiile create ale materiei aşa cum vrea el, în
măsura pe care o îngăduie natura creată a omului şi Providenţa dumnezeiască. Este bine de ştiut că
energiile necreate ale lui Dumnezeu care menţin lumea, ordinea în lume şi viaţa omenirii, a
plantelor şi animalelor, sunt diferite de cele care îndumnezeiesc omul şi-l fac dumnezeu prin har.
Nepătimirea, starea de desăvârşire ultimă pe care o poate atinge omul pe pământ se mai numeşte şi
fericire, adevărata fericire. 13 Oamenii care nu cred în Dumnezeu cred că fericirea este plăcerea
obţinută prin simţuri sau o stare a minţii provocată de anumite circumstanţe: slavă de la oameni,
dobândirea unei averi mari, unei funcţii importante, etc. Dar fericirea adevărată este atât de diferită
de acestea încât oamenii nedesăvârşiţi nici nu şi-o pot imagina.
Despre cei care au dobândit această fericire se poate spune că ei privesc toată creaţia cu
aceeaşi ochi cu care o priveşte Dumnezeu. 14 De aceea ei nu simt nimic faţă de lucrurile lumii
acesteia şi au aceaşi dragoste pentru toţi aşa cum o are şi Dumnezeu. Ei privesc la aur şi la alte
bogăţii aşa cum privesc şi la nisipul mării sau la nişte gunoaie. Nu au nici o pornire pătimaşă spre
trupuri şi chiar dacă se lipesc de trupul gol al femeii nu simt altceva diferit de ce simt atunci când se
ating de un lemn. Ei trăiesc cu trupul în această lume dar mintea lor este în cer. Din cauză că această

12
Adică este inteligibilă şi nu cade sub simţuri, deşi şi aceasta este materială pentru că este creată, în comparaţie cu
Dumnezeu care nu este creat, deci este singurul imaterial în mod absolut.
13
Sf. Evanghelie de la Matei, cap. V.
14
Vedeţi definiţia răului.

17
fericire este atât de copleşitoare, cei desăvârşiţi sunt ţinuţi de Dumnezeu mai mult într-o stare mai
scăzută a acesteia ca să poată să se ocupe şi de celelalte lucruri cerute de dragostea dumnezeiască.
Altfel ar zăcea nemişcaţi într-un colţ uitat de lume, ar uita să mănânce şi să bea apă şi nu ar face
nimic altceva decât să se împărtăşească din ea.
Dorinţa acestei fericiri o simte în mod natural orice om născut pe pământ. Aceasta se
manifestă ca un fel de „sete“ neostoită, de neexplicat prin cuvinte, a ceva necunoscut, sete ce nu
poate fi satisfăcută de nici o plăcere cunoscută. Deşi foarte mulţi se laudă că ei nu cred şi pot trăi
fără Dumnezeu, nu au nevoie de nicio religie, ei se trădează în fiecare clipă a vieţii lor prin
obiceiurile şi scopurile lor în viaţă. De aceea ei idolatrizează, se împătimesc şi fac dumnezei din
orice lucru de care nu au nevoie şi se comportă mai rău decât fiarele în relaţiile cu ceilalţi oameni.
Ba chiar această împătimire de aceste lucruri îi îmbolnăveşte şi-i omoară înainte de vreme. Pentru
că toţi idolatrizează şi mâncarea, băutura, drogurile, sexualitatea şi toate celealte păcate trupeşti, nu
numai slava deşartă şi mândria. Dacă s-ar mulţumi doar cu ceea ce au nevoie ca să trăiască şi să fie
sănătoşi ar putea să simtă şi pofta cea adevărată după dragostea lui Dumnezeu. Dar căutând această
fericire în altă parte decât la Dumnezeu suferă toată viaţa lor de o sete neostoită de fericire, neavând
linişte şi odihnă niciodată şi îşi sfârşesc viaţa în frică, în chinuri sufleteşti şi trupeşti de nesuportat şi
deseori ajung la sinucidere deşi au tot ce le trebuie ca să trăiască în confort şi sănătos.

18
 Capitolul IV
Biserica în lume, relaţia ei cu lumea, evoluţia şi starea ei astăzi

Biserica are un impact direct asupra lumii, deoarece ea este compusă din oameni care trăiesc
cu trupul în această lume printre alţi oameni care nu sunt părtaşi Bisericii, dar pe care Biserica are
ca scop şi obligaţie să-i aducă în sânul ei şi să-i facă părtaşi Trupului lui Hristos.
Pentru a putea supravieţui şi a se perpetua în această lume, omenirea a trebuit să trăiască în
comunităţi mai mari bazate pe colaborare şi întrajutorare în faţa diferitelor greutăţi ale vieţii. Odată
cu creşterea numărului oamenilor au apărut diverse moduri de organizare socială. Acestea au fost, în
ordine, familia, tribul, uniunea de triburi, care după potop şi separarea limbilor s-au diferenţiat în
naţiuni care au vorbit aceleaşi limbi.
În toate aceste forme de organizare socială s-a menţinut ordinea naturală ierarhică a familiei
în care tatăl era conducătorul. O dată cu sporirea numărului oamenilor şi creşterea dificultăţii
comunicării dintre ei, aceştia au fost înşelaţi de îngerii căzuţi şi au apărut religiile diferite de
credinţa naturală a primului om, Adam. Cei care au păstrat credinţa naturală dată primului om au
primit ajutorul şi călăuzirea lui Dumnezeu şi au format mai târziu naţiunea din care s-a născut cea
care va da naştere Domnului nostru Iisus Hristos: preasfânta şi preacurata fecioară Maria, maica
Domnului. Această naţiune se numea şi poporul ales deoarece din ea s-a născut Mântuitorul nostru
Iisus Hristos.
Formele de organizare socială au variat în funcţie de religia naţiunii respective, care a
furnizat şi liantul social pentru menţinerea şi perpetuarea poporului respectiv. Astfel au început să
apară şi alte forme de ierarhii, diferite de ierarhia naturală a lui Dumnezeu. O dată cu creşterea
numărului oamenilor din acele naţiuni şi în funcţie de omogenitatea lor religioasă a evoluat şi
organizarea socială. Astfel societăţile cu religii greşite, false, au evoluat astfel încât conducătorii
naţiunii lor şi-au luat prerogativele zeităţilor religiei poporului respectiv. Naţiunile care aveau o
diversitate religioasă prea mare sau care au renunţat la credinţa într-o deitate s-au cufundat în
anarhie, destrămându-se sub impactul presiunii celorlalte naţiuni. Tot timpul aceste naţiuni se luptau
între ele pentru a-şi impune religia şi ordinea socială celorlalte popoare iar popoarele care reuşeau
să-şi impună religia şi ordinea lor socială mai multor naţiuni formau imperii.
Şi în cadrul poporului ales evoluţia omogenităţii religioase a dus la diverse devieri care au
fost corectate de Dumnezeu prin trimiterea de proroci sau prin pedepse.
Odată cu întruparea Fiului lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, poporul ales nu a
voit să-l urmeze pe El şi Biserica Lui şi de aceea Dumnezeu a părăsit naţiunea respectivă iar
poporul s-a împrăştiat în toată lumea pierzând şi privilegiul de a se mai numi poporul ales al lui
Dumnezeu. Această denumire de popor ales revine astăzi celor care sunt părtaşi Bisericii.
Deci după moartea şi învierea Domnului nostru Iisus Hristos a luat fiinţă Biserica,
adevăratul popor ales al lui Dumnezeu. Prin propovăduirea credinţei, prin fapte bune şi martiriu,
mărturisire, Biserica a câştigat minţile şi inimile oamenilor astfel că a apărut prima naţiune care
avea ca liant social ordinea şi morala Bisericii. Astfel naţiunea era compusă din familii care aveau
drept conducător al lor pe tatăl familiei, ca fiind membrul familiei care era în mod natural călăuzitor
şi apărător al micii comunităţi a familiei, iar la nivel naţional, ca o icoană a tatălui de familie,
regele, împăratul, tatăl familiei celei mari a naţiunii. Iar peste toate acestea ca paznic şi învăţător al
credinţei şi moralei era Biserica. Biserica era şi cea care veghea ca tatăl familiei, membrii familiei
lui, să nu se abată de la credinţă şi de la ordinea morală a societăţii având pe de o parte puterea
corectoare a Bisericii asupra membrilor Bisericii, iar în afara ei, în societate, având ca ajutor şi
păzitor al acestora pe rege, împărat, tatăl familiei celei mari. Împăratul, regele naţiunii, era
obligatoriu şi membru al Bisericii fiind sub ascultarea şi îndrumarea duhovnicească a Bisericii.
Odată cu înmulţirea poporului lui Dumnezeu a fost necesară şi înmulţirea celor care
alcătuiau ierarhia bisericească. Aceasta s-a făcut prin alegerea lor dintre creştinii şi monahii care au
fost mai învăţaţi, virtuoşi, evlavioşi şi desăvârşiţi. Dar cu trecerea timpului numărul celor care se
converteau la credinţa adevărată a crescut mai mult decât al celor care au vrut şi au avut o aşa mare
dragoste de Dumnezeu încât să ajungă la o asemenea desăvâşire ca să poată fi chemaţi la păstorirea

19
poporului lui Dumnezeu. Astfel că episcopii cei adevăraţi ai lui Dumnezeu au trebuit să-şi aleagă
ajutoare, episcopi, preoţi şi diaconi dintre cei care nu ajunseseră la măsura necesară a desăvârşirii, la
nepătimire, pentru a putea astfel continua lucrarea Bisericii prin aceştia, ca prin nişte mâini şi guri
ale lor, ca nişte unelte, ei fiind capul. Cu timpul, episcopii adevăraţi s-au împuţinat foarte tare încât
cei care au rămas nu au putut să conducă în mod eficient Biserica, ierarhia de sub ei şi poporul,
creştinii fiind mulţi şi mijloacele de comunicare rudimentare. Ca o consecinţă au început să apară
episcopi, preoţi şi diaconi hirotoniţi de episcopi nedesăvârşiţi şi mai neînvăţaţi care nu au mai reuşit
să discearnă pe cei cu adevărat evlavioşi şi silitori. De asemenea regii şi împăraţii mai puţin
credincioşi căutau să se emancipeze de sub tutela Bisericii şi să-şi alcătuiască o nouă bază de putere
pe baza unei noi ideologii impunând aceasta Bisericii. Din afara naţiunii acţionau şi factori externi
agresivi, naţiuni şi entităţi cu credinţe religioase false care căutau şă-şi impună influenţa, fie direct
prin război, fie prin subversiune religioasă, ideologică, politică, economică, etc.
Astfel au început să apară devieri de la credinţă. Din această cauză părinţii adevăraţi ai
Bisericii au convocat sinoade care au combătut aceste devieri prin emiterea de hotărâri şi dogme
care au furnizat indicii clare despre hotarele dogmatice ale Bisericii şi au corectat modul de
înţelegere a credinţei noastre prin furnizarea unor reguli de comportament care să poată fi înţelese
de toată lumea indiferent de treapta de desăvârşire la care se afla. De asemenea sinoadele au
îndepărtat din corpul Bisericii şi pe cei ce urmau acestor devieri şi care nu au vrut să se corecteze,
să se pocăiască de greşelile lor şi să se supună ierarhiei bisericeşti. Când facţiunile care se străduiau
să creeze o nouă înţelegere a credinţei reuşeau să convingă şi pe împăratul sau regele naţiei
respective, atunci adevăraţii părinţi şi mărturisitori ai Bisericii erau prigoniţi sau chiar omorâţi.
Inovaţiile acestea în domeniul credinţei se mai numesc şi erezii, iar cei care le urmează, eretici.
Erezia este un păcat al minţii raţionale din care mai târziu izvorăşte un alt mod de viaţă la nivel
personal şi social, fiind imposibil pentru eretici să evite păcatul. Este ca şi cum te-ai hotărî să faci o
barcă având în minte imaginea unei căruţe. Oricât te-ai strădui tot căruţă va ieşi şi niciodată nu va
naviga ca o barcă.
În funcţie de numărul lor, ereticii puteau să producă separarea de corpul naţiunii şi
constituirea unor alte entităţi politice şi teritoriale. Din cauza distanţelor mari şi a lipsei mijloacelor
de comunicare puteau să apară în locuri mai greu accesibile devieri de la credinţă despre care corpul
majoritar al Bisericii nici nu afla şi care dispăreau de la sine o dată cu dispariţia celor care le
promovau. Aceste înstrăinări puteau să se producă şi în timpul ocupaţiilor militare externe datorită
influenţei acestora. De fiecare dată Biserica a reacţionat prompt sau cu întârzieri mai mici sau mai
mari, în funcţie de existenţa şi de numărul mai mare sau mai mic al ierarhilor, credincioşilor, al
împăraţilor şi oamenilor politici cu adevărat credincioşi şi de aria de răspândire a acestor devieri.
Trecerea timpului şi anumite dezvoltări istorice au avut drept consecinţă scăderea numărului
credincioşilor adevăraţi şi în consecinţă şi a celor care au dorit să ajungă la suficientă desăvâşire
pentru a prelua cu eficienţă conducerea Bisericii în calitate de ierarhi. Intervenţia puterilor lumeşti
în treburile interne ale Bisericii, favorizată de scăderea continuă a conştiinţei religioase a membrilor
Bisericii şi a secularizării societăţii a condus în zilele noastre la dispariţia aproape totală a Bisericii
văzute aşa cum s-a manifestat ea în forma sa istorică. Ierarhii Bisericii nu mai sunt aleşi dintre cei
mai virtuoşi creştini, ci sunt aleşi de către puterile actuale ale lumii dintre cei îndoctrinaţi în şcoli
străine de credinţa ortodoxă sau/şi care s-au aliat cu aceste puteri în scopuri personale. Peste această
situaţie se suprapune şi starea lumii, avansul tehnologic care este folosit de către puterile
întunericului prin oamenii ei împotriva Bisericii. În schimb ierarhia apostată nu se foloseşte de acest
avans tehnologic în scopul învăţării, menţinerii credinţei şi conştiinţei religioase în rândurile
poporului creştin şi a misiunii de evanghelizare în rândul celorlalţi oameni pentru a lupta cu puterile
lumeşti. Astfel întreaga lume a involuat şi societăţile umane nu mai au azi drept liant nici măcar o
religie ci doar o ideologie materialistă impusă cu forţa şi cu frica promovată şi susţinută prin diverse
metode de cei de la putere.
În vremurile moderne, pe măsură ce lumea creştină a decăzut şi s-a secularizat, ierarhia
străină de credinţa creştină a început să promoveze şi să impună creştinilor principiile ideologice ale
celor care i-au ajutat să ajungă în poziţia în care sunt. Pe ici pe colo oameni evlavioşi şi cucernici au

20
început să-şi dea seama de faptul că ceva este în neregulă cu ce se întâmplă cu biserica văzută şi s-
au separat de marea masă a credincioşilor prin constituirea unor grupări mici de credincioşi cu
scopul declarat de a reveni la credinţa adevărată şi de a demasca devierile a ceea ce putem să
numim de acum „biserica oficială“, cea care a uzurpat numele adevăratei Biserici. Din păcate cei
care s-au separat de „biserica oficială“, nu au avut gradul de desăvârşire necesar pentru o asemenea
sarcină şi au început să se fărâmiţeze la rândul lor în alte mici grupuri care nu au avut alt scop decât
de a-şi afirma meritul de a fi numai ei numiţi adevărata Biserică. Incapacitatea lor de a se uni într-
un efort comun pentru a reconstrui Biserica pe fundamentele credinţei adevărate a fost subminată şi
de efortul lor de a egala la nivel material biserica oficială. Astfel ierarhii acestora au început să
concureze cu biserica oficială pe tărâmul construirii de mănăstiri şi biserici din ce în ce mai
impunătoare în loc să-şi folosească resursele materiale pe care le aveau în scop de unire şi de
combatere a bisericii oficiale pe plan misionar şi evanghelizare în cadrul naţiunilor din care făceau
parte.
Odată cu creşterea gradului de tehnologizare a societăţii, a crescut şi nivelul de trai al
întregii societăţi cu efectele sale negative fireşti, dintre care o să cităm aici pe cele mai periculoase
pentru lumea creştină, confortul şi dependenţa. Acest confort a fost adoptat şi de lumea monahală în
general - atât în biserica oficială cât şi în celelalte grupări dizidente - astfel că rareori mai putem
găsi măcar monahi care să ducă viaţa simplă şi aspră a creştinilor laici din vechime. Consecinţa
imediată a acestui fapt, coroborată şi cu alte cauze, a fost dispariţia aproape în întregime a celor
capabili să se ridice pe o treaptă mai înaltă de desăvârşire, nici mediul monahal şi nici societatea
nemaifurnizând „materialul“ necesar. Evoluţia generală a societăţii în direcţia impusă de puterile
întunericului, pe plan tehnologic, ideologic şi moral, a dus pe nesimţite şi la crearea unor organizări
sociale şi naţionale în care existenţa de zi cu zi a oamenilor, în cea mai simplă formulă a ei, nu mai
poate fi realizată decât cu preţul păcatului.
Pe acest fond şi din cauza scăderii conştiinţei creştine ortodoxe, foarte puţini dintre creştini,
chiar şi dintre cei mai evlavioşi, îşi mai dau seama că simpla satisfacere a necesităţilor de bază ale
traiului de zi cu zi nu se mai poate obţine azi decât numai cu preţul păcatului.
În concluzie Biserica adevărată văzută nu mai există azi în forma istorică cu care ne-am
obişnuit din tradiţie. Ea nici nu va mai putea exista în viitor decât ca rezultat al unor realizări ale
unor grupuri foarte mici de creştini aflaţi la marginea societăţii sau în zone geografice unde
controlul Fiarei nu este aşa de eficient, deocamdată. Numai dacă vreo naţiune dintre cele existente
se va reîntoarece la suveranitate, autarhie şi la o organizare socială naturală ce va permite o viaţă
normală de zi cu zi în care păcatul va fi interzis de lege şi virtutea va fi liber consimţită, atunci este
posibilă o reapariţie a Bisericii văzute în forma obişnuită. Altfel istoria Bisericii văzute se va încheia
în cursul vieţii noastre.

21
 Capitolul V
Starea societăţii umane astăzi şi influenţa acesteia asupra omului

Desigur este foarte greu de descris în cuvinte puţine şi simple starea foarte complexă a
societăţii de astăzi. De aceea mă voi concentra pe câteva elemente principale, uşor de înţeles şi care
au cel mai mare impact asupra vieţii virtuoase a creştinilor.
La nivel mondial cea mai răspândită formă de organizare socială este democraţia în variate
forme, dintre care o să cităm aici pe cele mai importante şi cu răspândirea cea mai mare: republica,
monarhia constituţională şi democraţia populară.
În toate acestea există câteva elemente comune. Selecţia ierarhiei sociale, a guvernării
statului, se face prin votul majoritar al populaţiei iar minoritarii acceptă rezultatul votului, astfel că
ierarhia rezultată în urma alegerilor are legalitate totală şi incontestabilă din partea tuturor
cetăţenilor indiferent dacă au votat pentru, împotriva ei sau n-au votat deloc. Cu alte cuvinte
impunerea voinţei celor mulţi împotriva individului.
Din cauză că oamenii au voinţă liberă şi cei mai mulţi aleg să fie nedesăvârşiţi (Sf.
evanghelie după Matei, cap. VII, 13), covârşitoarea majoritate a populaţiei alege tot timpul răul în
locul binelui şi efectul votului lor asupra societăţii are un singur sens, de la rău spre mai rău.
Cei care se prezintă spre a fi aleşi în funcţiile ierarhice de conducere ale statului, candidaţii
politici, trebuie să posede mijloacele materiale necesare pentru a face cunoscută persoana lor cât
mai multor oameni, pentru a le câştiga inima, mintea şi încrederea şi de aceea aceşti candidaţi
trebuie să aibă un suport financiar foarte consistent care nu este accesibil tuturor oamenilor ci numai
celor foarte bogaţi. Evoluţia tehnologică a mijloacelor de comunicare a dus şi la creşterea
exponenţială a preţurilor necesare utilizării acestor mijloace, nemaifiind accesibilă decât grupurilor
de oameni foarte bogaţi în scopul propagandei politice sau de orice fel. Astfel că numai cei foarte
bogaţi îşi pot permite să aibă candidaţi eligibili în cadrul alegerilor democratice.
În concluzie cei foarte bogaţi vor avea întotdeauna oamenii lor în structurile de guvernare
ale statului în care funcţionează democraţia. Din această cauză toată maşinăria statului lucrează şi
va lucra totdeauna în slujba intereselor lor.
Din aceste cauze societatea care funcţionează după principiile democratice va evolua foarte
repede din punct de vedere istoric spre o formă de organizare socială în care păcatul va ajunge
norma obişnuită iar virtutea va fi pedepsită. Acest lucru se întâmplă şi acum şi va ajunge în viitorul
apropiat la forme extreme. Într-o asemenea organizare socială creştinii nu vor putea niciodată să
preia ierarhia conducerii statului şi să facă schimbările necesare în mod legal pentru simplul fapt că
creştinii nu se pot face bogaţi - dacă vor să rămână creştini - ca să aibă mijloacele necesare. De
asemenea nici majoritatea oamenilor nu vor voi de bună voie să renunţe la păcat prin vot. Deci, în
concluzie, creştinii, dacă vor să rămână creştini, nu pot fi niciodată membri loiali şi supuşi ai unei
asemenea societăţi democratice. Supunerea se manifestă prin plata impozitelor necesare funcţionării
statului, respectarea legilor şi conlucrarea cu statul pentru impunerea acestora.
Altă caracteristică ce decurge din existenţa democraţiei şi fără de care democraţia nu ar
putea exista este adoptarea de către întreaga societate umană a eticii sau moralei numite „drepturile
omului“. Această etică are ca fundament dreptul unui om în faţa tuturor celorlalţi oameni. Adică
altfel spus impunerea voinţei individului împotriva celor mulţi. Şi cum nu se pot concilia niciodată
aceste voinţe, cea a maselor şi cea a individului, în democraţie nu este niciodată pace socială ci
numai luptă. Efectiv toată lumea se luptă cu toată lumea.
Adoptarea „moralei“ drepturilor omului a avut ca efect şi adoptarea de legi care au anihilat
posibilitatea de a exista „de facto“ 15 a Bisericii văzute în cadrul acestei societăţi unde
comportamente nenaturale sunt egale în faţa legii cu cele virtuoase. Astfel că Biserica nu mai poate
să-şi îndeplinească lucrarea ei misionară şi să combată credinţele şi religiile false, din cauză că ea
este pusă de lege pe nivel de egalitate cu celelalte religii şi cu ateii care au acelaşi drepturi şi
împotriva cărora nu poate face nimic „legal“. De asemenea Biserica nu mai poate să lupte nici
15
Adică ea poate exista legal şi instituţional dar nu mai este Biserica adevărată ci doar o instituţie omenească aşa cum
este poliţia, justiţia, etc.

22
împotriva păcatului pentru că acesta este reglementat şi protejat de lege şi a pierdut astfel şi puterea
de a corecta bolile sociale. Prin supunerea faţă de aceste legi creştinii se află pur şi simplu în
conflict de interes, pentru că pe de o parte ei trebuie să lupte pentru realizarea dezideratelor
Bisericii, iar pe de altă parte trebuie să ofere suport material sub formă de impozite şi supunere
legală prin fapte pentru respectarea şi aplicarea acestor legi. Adică luptă împotriva Bisericii. Iată că
şi din punct de vedere al justiţiei omeneşti creştinii sunt în greşeală!
Alt efect nociv al democraţiei este separarea statului de Biserică. Astfel statul pretinde acum
că nu poate să aibă nici o orientare religioasă sau ideologică. Bineînţeles acest lucru este fals şi
imposibil de realizat pentru că nu există nimic care să nu fie nici rău nici bine ci neutru din punct de
vedere moral. Deci statul, guvernul dintr-o societate democratică va fi totdeauna de partea răului şi
va face rău din principiu. Prin această atitudine statul îşi arogă în mod indirect, juridic, statutul de
dumnezeu. De asemenea din cauza principiului luptei continue impus societăţii în orice aspect al
vieţii, societatea însăşi impune în mod firesc guvernării, statului, să-şi aroge calitatea de dumnezeu
pentru a împiedica anarhia creată de democraţie să degenereze în forme dintre cele mai violente.
Pentru că democraţia este doar o anarhie controlată astfel încât să se îndrepte spre un anumit scop.
Deoarece într-un stat nimeni nu poate fi deasupra legii, deoarece s-ar destrăma ordinea
socială şi viaţa oamenilor ar fi pusă în pericol, cel care dă legea şi o aplică trebuie să fie sau
Dumnezeu, sau dacă nu vrea să ia locul Acestuia să-şi pună în acord legile ca să nu contravină legii
lui Dumnezeu. Dacă cel ce emite şi impune o lege contravine legii lui Dumnezeu, atunci el devine
un alt dumnezeu, un idol al lui Dumnezeu şi nu are nicio legimitate.
Deci consecinţa firească a democraţiei şi adoptării drepturilor omului şi luptei generate de
acestea este faptul că statul este forţat să reglementeze, să intervină şi să supravegheze toate
aspectele vieţii omeneşti. La ora actuală nu a mai rămas decât să intervină şi să reglementeze
gândurile oamenilor dar şi acestea, din cauza dezvoltării extrem de rapide a tehnologiei vor fi, doar
în câţiva ani, subiectul reglementărilor statului. Aceste tendinţe naturale ale statului democratic nu
se pot stopa decât prin eliminarea democraţiei şi înlocuirea drepturilor omului cu obligaţiile omului
sau cum se spune în limbaj evanghelic „cele zece porunci“.
Creştinii care se supun legilor acestui stat ilegitim şi care emite legi împotriva poruncilor lui
Dumnezeu, prin plata impozitelor şi spunerea faţă de legi, se închină la idol conform principiilor
declarate de Sfintele Scripturi. Pentru că nu există legitimitate decât de la Dumnezeu. Această
închinare nu este ceva inventat de mine în această carte pe baza unor interpretări greşite a Sfintelor
Scripturi şi a situaţiei actuale a societăţii pentru a impresiona pe cineva. Această închinare este un
plan real, global, a cărui realizare a ajuns aproape de final în toată lumea şi oricine o poate constata
privind construcţia în toată imensitatea ei. Acest plan a fost gândit şi proiectat cu mulţi ani înainte şi
a fost declarat public ca atare în diverse împrejurări de către cei care l-au pus la cale împotriva
noastră, a tuturor oamenilor. Iată un mic exemplu:
„Experimentăm acum cea mai periculoasă revoluţie din istoria lumii: revoluţia statului
împotriva omului. Experimentăm cea mai rea idolatrie a tuturor timpurilor: îndumnezeirea
statului.“ (Richard N. Coudenhove-Kalergi în „Totaler Staat - Totaler Mensch“, anul 1937; mason,
mare ideolog şi gânditor, pionerul planului Comunităţii Europene: „Pan-European Manifesto“, scris
în anul 1923).
Mai mult. În democraţie mai există şi o altă caracteristică nocivă foarte importantă pentru
modul de viaţă creştinesc şi chiar şi pentru necredincioşii care nu sunt bogaţi şi care de altfel este
comună tuturor organizărilor sociale actuale din lume, anume modul de emitere şi control al masei
monetare.
Foarte puţini oameni, doar cei care sunt în cea mai bună formă ca vârstă, putere, sănătate şi
pricepere, se pot întreţine şi-şi pot asigura cele necesare traiului absolut individual oriunde s-ar afla,
în mijlocul oamenilor sau singuri, dar nu tot timpul şi nu pe toată durata vieţii lor. Nici chiar primul
om, Adam, nu a fost singur. Chiar şi familii întregi, dar ai cărei membri nu au pregătirea necesară,
nu se pot menţine în viaţă fără ajutorul altor oameni. Astfel că oamenii au trebuit să trăiască încă de
la început în comunităţi unde fiecare, în funcţie de posibilităţile sale, avea un rol care ajuta şi
menţinea comunitatea. Pentru a se evita situaţia când cineva putea profita de comunitate în mod

23
abuziv, între membrii comunităţii aveau loc schimburi bazate pe reciprocitate. Prima formă de
schimb a fost cea numită troc, schimbul în natură, oamenii cedând surplusul lor de bunuri şi luând
de la ceilalţi ce aveau aceia în plus, sau oferindu-şi puterea de muncă în schimbul altor bunuri. O
dată cu mărirea numărului celor care formau comunitatea a fost necesară inventarea unui mijloc de
schimb care să uşureze relaţiile acestea care se numesc relaţii comerciale, economice. Acest mijloc
de schimb trebuia să aibă nişte caracteristici specifice: să fie uşor de transportat în raport cu
cantitatea de bunuri pe care le putea schimba, să aibă valoare intrinsecă mare prin faptul că nu se
găsea pretutindeni, să nu fie perisabil, metodele de obţinere să fie suficient de grele dar nu
insurmontabile încât cantitatea acestor mijloace să crească în mod natural cu creşterea populaţiei şi
astfel să nu ajungă nici prea rar şi nici prea abundent ca să afecteze posibilitatea schimburilor dintre
oameni. Acest mijloc de schimb se numeşte ban şi pentru această funcţie s-au calificat la final, în
mod natural, cel mai bine aurul şi argintul.
Existenţa banilor a dus la o nouă formă a păcatului lăcomiei omeneşti pentru că mulţi au
observat că dacă ai suficienţi bani nu mai trebuie să munceşti pentru necesităţile tale ci poţi plăti alţi
oameni ca să facă treaba pentru tine. De aceea mulţi au încercat să găsească metode prin care să
mărească numărul banilor lor fără să mai treacă prin procesul obişnuit de producere a unui lucru
care să poată fi schimbat cu bani. Astfel au apărut formele de împrumut ale banilor cu dobândă,
camăta şi cămătarii. Cei care apelau la astfel de forme de împrumut erau cei care aveau o nevoie
stringentă de lucruri necesare traiului, cei care voiau să cumpere bunuri fără a aştepta timpul
necesar pentru a strânge suma respectivă, cei care voiau să iniţieze activităţi economice de
anvergură mai mare care necesitau investiţie iniţială mare, iar mai târziu, o dată cu dezvoltarea
statelor şi organizărilor sociale mai complexe cei care nu aveau cu ce plăti impozitele către stat şi
cei care voiau să finanţeze un război de apărare sau de agresiune.
Banii necesari plăţii dobânzii nu există în momentul creditării, iar dacă nu se găsesc alte
surse de producere a aurului şi argintului care să acopere plata dobânzilor acest fapt duce la
micşorarea masei monetare în raport cu bunurile şi serviciile existente. Ca urmare a cererii mai mari
de bani apar efecte negative asupra vieţii economice a statului respectiv şi bineînţeles asupra
oamenilor. Astfel pentru aceiaşi bani trebuiesc produse mai multe bunuri sau prestată mai multă
muncă apărând lupta dintre oameni pentru obţinerea banilor necesari plăţii dobânzilor. O altă
urmare a reducerii masei monetare este şi imposibilitatea datornicilor de a-şi plăti datoriile fapt ce
are ca efect pierderea bunurilor care sunt puse drept zălog pentru împrumuturi sau chiar căderea în
sclavie a acestora din cauza scăderii preţurilor bunurilor zălogite provocate de fenomenul
deflaţionar, mai puţini bani pentru mai multe bunuri. Prin aceasta cei care au bani şi-i dau altora ca
împrumut cu dobândă devin din ce în ce mai bogaţi, în timp ce restul populaţiei, chiar şi cei care nu
apelează la împrumuturi, din ce în ce mai săraci. Conducerile statelor respective au sesizat pericolul
şi au introdus legi care incriminau camăta. Însăşi Biserica, conformându-se comandamentelor
Sfintelor Scripturi, a intervenit şi a incriminat camăta ca o expresie a lăcomiei, explicit prin
canoane. Prin aceste canoane clericii care stăruie în practicarea cametei sunt chiar caterisiţi: canonul
apostolic nr. 44, etc. Iar laicii sunt afurisiţi. Dar aceste legi nu au fost strict respectate de
conducerile unor state, fie că ele aveau ca liant o religie sau ideologie falsă, fie din cauza anumitor
factori interni sau externi, dar mai ales agresiunilor militare, fapt ce a impus necesitatea de a face
împrumuturi de la aceşti bogaţi pentru a putea face faţă situaţiei.
Pentru a face faţă necesităţilor de împrumut mai mari provocate de cheltuielile militare,
cămătarii au început să se organizeze şi să facă asociaţii care de cele mai multe ori depăşeau
barierele graniţelor naţionale. Dar pentru că cei care se împrumutau de la aceste asociaţii aveau şi
puterea politică şi cea militară erau multe cazuri când aceştia nu-şi mai respectau obligaţiile de a
returna sumele împrumutate şi cămătarii aveau de suferit. A împrumuta naţiunile şi mai ales
naţiunile aflate în război este cea mai profitabilă afacere pentru cămătări. Pentru a-şi asigura profitul
continuu şi returnarea datoriilor asociaţiile de cămătari au încercat să menţină şi să prelungească
starea de beligeranţă dintre naţiuni finanţând toate părţile aflate în conflict sau chiar conspirând şi
iniţiind conflicte noi. Starea de război a condus şi la dezvoltarea tehnologiei militare din care a
rezultat şi o dezvoltare a economiei. Având din ce în ce mai multe resurse financiare cămătarii au

24
început să investească şi în anumite ramuri ale economiei ce le puteau aduce profituri mari şi putere
sporită şi au început să se asocieze şi în carteluri, monopoluri economice.
Când puterea financiară şi economică a acestor carteluri de cămătari a ajuns la un nivel
suficient de mare aceştia au acaparat conducerea financiară a ţărilor în care aveau o influenţă mai
mare cu efectul imediat al preluării şi a controlului politic. Următoarea mare realizare a cămătarilor
a fost impunerea sistemului bancar ca singură modalitate de a emite şi controla masa monetară.
Ţările care au fost „cucerite“ în acest mod au fost „favorizate“ de către oligarhia bancar-economică
prin investiţii în domeniile de interes pentru aceştia. Astfel au început să apară decalaje tehnologice
şi militare între ţările cucerite şi cele încă suverane dar care nu aveau însă mijloacele financiare
necesare pentru a echilibra situaţia. Ţările nedezvoltate din punct de vedere tehnologic au fost
nevoite astfel să recurgă la împrumuturi tot de la oligarhia aceasta a cămătarilor - care acum avea un
impact la scară planetară - pentru a rezista agresiunilor statelor care erau sub controlul total al acelor
oligarhi. Această situaţie este asemănătoare cu acţiunea mafiei locale dintr-un oraş: toţi trebuie să
plătească o taxă de „protecţie“ mafiei ca să nu suporte atacul acesteia.
Cu trecerea timpului şi dezvoltarea economiei masa monetară a crescut foarte mult. Fiindcă
transportul cantităţilor mari de bani de argint şi aur era şi nesigur şi dificil, s-au introdus
instrumente noi de plată sub formă de obligaţii de plată scrise pe hârtie. Apariţia acestor mijloace de
plată a permis şi apariţia unei noi infracţiuni în cadrul sistemului finaciar: emiterea de obligaţii de
plată fără acoperire în bani reali, aur şi argint. Ceea ce a provocat şi o mai mare instabilitate în
sistemele financiare ale ţărilor care au permis aceasta dar cu mari beneficii pentru bănci şi cămătari.
Din cauză că expansiunea puterii financiare şi economice a ţărilor care erau sub controlul
oligarhilor necesita foarte mulţi bani şi descoperirea de noi zăcăminte de aur şi argint nu ţinea pasul
cu această necesitate, oligarhia a introdus noi instrumente de mărire a masei monetare prin
introducerea sistemului bancar fracţionar. Acum fiecare bancă putea da cu împrumut în mod legal
mai mulţi bani decât avea în rezervele sale într-un anumit cuantum stabilit prin lege. Adică putea să
împrumute banii pe care nu-i avea. Consecinţa finală a acestui proces a fost eliminarea totală din
circulaţia publică a banilor de aur şi argint, aceştia rămânând numai privilegiul băncilor şi al
oamenilor bogaţi. Astfel au apărut aşa zişii bani de hârtie care nu sunt altceva decât obligaţii de
plată şi nu au nici o valoare fără suportul legal şi forţa represivă a guvernelor din ţările unde acestea
sunt în uz. Sau spus altfel, hârtia a înlocuit aurul şi argintul ca mijloc de schimb.
Cu trecerea timpului şi creşterea dezvoltării tehnologice oligarhia bancar-economică a reuşit
să devină astăzi stăpână pe tot sistemul monetar mondial. Aceasta s-a făcut prin toate metodele pe
care le putea folosi o asemenea putere financiară şi economică: finanţarea de războaie, terorişti,
revoluţii, dictatori, subminare economică, politică, subversiune ideologică, religioasă, corupţie,
criminalitate, etc. Se poate spune cu toată certitudinea că fără acest sistem bancar şi fără camătă
lumea nu ar fi arătat acum aşa cum este azi.
Consecinţele pe care le are existenţa sistemului financiar-bancar actual asupra vieţii
oamenilor în general şi a creştinilor în special sunt uriaşe, totale. Ar trebui scrise câteva cărţi pentru
a descrie toate mecanismele politice, ideologice, ştiinţifice, morale, religioase, economice şi
financiare care sunt efectele existenţei unei asemenea puteri financiare şi economice în mâinile
acestei oligarhii mondiale. Pentru că nu este locul aici pentru o asemenea descriere amănunţită mă
voi limita la câteva elemente care îi interesează mai mult pe creştini.
Creştinii trebuie să ştie că în orice ţară s-ar afla - în afară de Republica Populară
Democratică Coreeană (sau cum se mai spune Coreea de Nord) şi unde oricum nu sunt creştini - ei
folosesc banii, instrumentele de plată şi infrastructura bancară a acestei oligarhii şi care sunt
proprietatea acesteia. Dar chiar şi Coreea de Nord trebuie să apeleze la acestea pentru a face
schimburi comerciale externe, cu celelalte ţări. Voi adăuga aici şi faptul că această ţară oricum este
un experiment social al acestei oligarhii şi va avea un rol important în evenimentele viitoare; de
altfel nici nu s-ar putea menţine fără sprijinul acestei oligarhii! Prin folosirea acestor bani creştinii
plătesc acestei oligarhii un impozit direct din cauza faptului că acestor bani le este ataşată totdeauna
o dobândă, chiar dacă nu provin direct dintr-un împumut şi ar proveni, de exemplu, din salariu sau
altă afacere. Adică persoana care foloseşte acei bani îi posedă ca urmare a altei activităţi decât cea

25
de împrumutare. Aceasta derivă din faptul că toţi banii care formează masa monetară în uz sunt
creaţi prin împrumutare de la o bancă şi fiindcă aceasta dă cu împrumut banii pe care nu-i are, îi
împrumută cu dobândă pe cei pe care-i creează odată cu operaţia de creditare. Toate ţările au o
bancă centrală - în afară de Coreea de Nord cum am spus - care are rolul să menţină valoarea
monedei acelei ţări ca să nu se devalorizeze prin inflaţie prea mare şi prea rapidă, astfel ca băncile
să nu-şi piardă profitul din dobândă şi respectiv să nu-şi piardă controlul asupra lumii. Băncile
centrale ale tuturor ţărilor sunt direct manipulate de oligarhia planetară prin diverse mecanisme
suprastatale şi planetare.
Această operaţiune de manipulare a valorii banilor se face de către băncile centrale prin
folosirea banilor pe care guvernul acelei ţări îi împrumută tot de la bănci sau îi colectează din
impozite, manipulând astfel cantitatea de bani aflată în circulaţie conform intereselor oligarhiei
planetare. Adică mai pe înţelesul tuturor sistemul bancar nu este fraudat ci este el însuşi o fraudă!
Astfel creştinii mai plătesc o dată impozit acestei oligarhii, indirect, prin plata impozitelor către stat.
Cu aceşti bani din impozite guvernul plăteşte datoriile la banii împrumutaţi de la aceeaşi oligarhie,
dobânda aferentă împrumuturilor şi îşi asigură cheltuielile de funcţionare. Aceste impozite pe care
le impune guvernul sunt absolut inutile şi nu ar trebui să existe dacă nu se folosesc bani de aur şi
argint; adică bani adevăraţi. Pentru că guvernul ar putea emite şi controla singur cantitatea acestor
bani prin tipărirea lor şi astfel şi-ar asigura cheltuielile. Acest lucru ar împiedica oarecum şi corupţia
pentru că nu se pot emite prea mulţi bani din cauza pericolului inflaţionar care ar afecta pe toată
lumea, şi pe săraci şi pe bogaţi, pericol care deocamdată este ascuns prin creşterea treptată a datoriei
ţării respective. Această datorie este folosită de oligarhie şi ca un mecanism de ultimă siguranţă
pentru a împiedica riscul revoltării naţiunilor respective şi pierderea controlului asupra lor. În afară
de şantaj scopul acestei datorii este şi de sărăcire a populaţiei ţării respective. Pentru că un popor
mai sărac nu are timpul necesar să mai gândească. El trebuie să alerge toată ziua şi noaptea ca să
lupte pentru bani şi să supravieţuiască.
Impozitele au fost impuse tot de oligarhia planetară prin slujitorii ei din guverne şi state şi au
rolul de a premia pe cei care se supun, a pedepsi pe cei care nu se supun şi astfel a menţine în robie
întreaga populaţie pentru că nu poţi trăi pur şi simplu dacă nu plăteşti impozit. Adică, dacă te naşti
pe planeta Pământ în zilele noastre trebuie să plăteşti impozit altfel nu ţi se dă voie să exişti. Şi
chiar mai mult, atunci când te naşti, te naşti deja dator către oligarhia planetară pentru că fiecare
ţară este împrumutată la aceasta, datorie care trebuie plătită în mod egal de toţi cetăţenii acelei ţări.
De asemenea prin mecanismul perfid al pensiilor, ajutoarelor, subvenţiilor, etc. se crează mari mase
de oameni dependenţi şi loiali statului sau uşor influenţabili prin şantaj.
Altă consecinţă nefastă a existenţei acestor bănci. Din cauză că nu se poate asigura o
creştere economică pe măsura posibilităţii creşterii masei monetare, fiindcă băncile creează banii
din nimic printr-o simplă apăsare a clapelor tastaturii unui computer şi nu există banii necesari nici
pentru plata dobânzilor, guvernele trebuie să se împrumute tot timpul de la aceste bănci pentru a nu
se reduce masa monetară din economie şi să mărească tot timpul impozitele pentru a putea plăti
datoria mereu crescândă a naţiunilor. Din cauza aceasta dacă într-o zi toţi oamenii de pe planetă s-ar
hotărî să plătească datoriile către bănci fără să mai împrumute alţii ar dispărea toţi banii din
economie şi tot ar mai rămâne de plătit dobânzile.
Toţi oamenii care folosesc banii emişi de bănci şi serviciile acestora pentru a face plăţi de
orice fel, a încasa salariile, pensiile, alocaţiile, pentru a economisi sau a se împrumuta, finanţează
direct acest sistem distrugător şi se fac părtaşi, asociaţi la păcatul cametei şi sunt coautori ai tuturor
celorlalte rele provocate de acest sistem, din cauză că ei ajută banca să câştige bani din nimic şi
ajută şi la majorarea capacităţii acesteia de a furniza mai mulţi bani pentru împrumuturi. 16 Cum am

16
În mod legal orice sumă de bani, atât timp cât este menţionată în conturile băncii, nu este a celui care ţine banii acolo
ci ai băncii şi se constituie ca rezervă a băncii iar în baza acestei rezerve banca poate furniza credite de câteva ori mai
mari decât suma respectivă, bineînţeles în funcţie de cât permit legile sistemului fracţionar. De exemplu, dacă omul are
depozitat sau face plăţi prin bancă un leu, banca, pe baza acestei rezerve, poate oferi un credit de 10 lei, în unele
legislaţii şi mai mult, la care percepe dobândă, comisioane, etc. De asemenea în ultimul timp s-au emis legi care permit
băncilor sechestrarea banilor deponenţilor în caz de criză şi lipsă de lichidăţi. Aşa numita operaţie „bail in“.

26
mai spus deja la nivelul populaţiei toate acestea au efectul că obligă oamenii să se lupte pur şi
simplu unul cu altul şi să competiţioneze pentru banii care tot timpul nu sunt suficienţi pentru a
asigura schimbul de bunuri şi servicii, iar creştinii nu ar trebui să se lupte cu nimeni, ci trebuie să
aibă dragoste pentru toată lumea. Tot din cauza acestui sistem nu mai există nicio formă de
producere a celor necesare existenţei care să nu necesite folosirea banilor. Cu aceşti bani pe care îi
furnizează creştinii prin munca lor şi prin folosirea acestor bani şi bănci, oligarhia proprietară a
sistemului bancar-financiar finanţează toate relele de pe această planetă cu scopul de a construi un
sistem mondial de conducere în care ei să fie stăpânii iar ceilalţi oameni, care vor mai rămâne în
viaţă până atunci, să devină un fel de roboţi umani la dispoziţia lor. Oligarhia şi împreună cu ea
indirect creştinii subvenţionează cu aceşti bani războaie, mişcări „revoluţionare“, terorişti, partide şi
mişcări politice, O.N.G.-uri, universităţi şi şcoli, oameni de ştiinţă, oameni de cultură, personalităţi
politice, mişcări culturale şi ideologice, religii şi mişcări religioase, mijloace de informare în masă,
etc., care servesc numai intereselor acestei oligarhii, astfel că întreaga societate până la ultimul om
simte presiunea lor ideologică şi fizică încât să nu existe alternativă pentru a putea trăi altfel. Numai
din cauza acestui sistem financiar, fără intervenţia directă a oligarhiei sau a altor mecanisme, mor
anual de foame şi boli preventibile milioane de copii şi oameni în întreaga lume. Din cauza acestui
sistem ţările sărace nu-şi pot construi sisteme de alimentare cu apă potabilă, canalizări, etc. prin care
să îmbunătăţească starea de sănătate a naţiunilor lor. Din cauza acestui sistem omenirea este de cca.
două sute de ani şi mai bine într-o stare permanentă de război. De exemplu toate războaiele purtate
în special de S.U.A. ca şi de alte ţări după al doilea război mondial nu ar fi fost posibile fără acest
sistem care a şi finanţat toate părţile din orice conflict. Pentru că prin mijlocirea acestui sistem toate
ţările de pe planetă au finanţat indirect aceste războaie. Din cauza acestui sistem cantitatea bunurilor
necesare traiului de zi cu zi este menţinută sub nivelul minim necesar ca omenirea să poată trăi;
într-o stare de permanentă penurie. Din cauza acestui sistem mărfurile şi serviciile sunt făcute
numai pentru a satisface dorinţele bogaţilor, celor care au mai mulţi bani, şi sunt grevate şi de o
perisabilitate din ce în ce mai mare. De asemenea pentru că volumul de bunuri şi servicii trebuie să
crească în fiecare an pentru a ajunge din urmă masa monetară care creşte mereu şi a putea plăti
dobânda aferentă, omenirea a pus o presiune uriaşă asupra mediului înconjurător al planetei
distrugând păduri, pământuri, aer, râuri, mări şi oceane şi fauna din ele. Din cauza acestui sistem
oamenii sunt suprasolicitaţi muncind zi şi noapte ca să poată supravieţui în timp ce alţii nu au unde
lucra ca să-şi asigure existenţa. Şi simplu spus, dacă omenirea ar renunţa astăzi la a se mai folosi de
acest sistem financiar-bancar toate relele ce decurg din acest sistem, adică ţin de natura sistemului,
ar înceta mâine.
Acest sistem financiar nu este un efect sau o necesitate a democraţiei ci chiar se opune
principiilor democratice aşa cum sunt ele enunţate teoretic. Dacă ar fi democratic ar trebui să se
asigure fiecărui cetăţean posibilitatea emiterii banilor din nimic şi legal. Dacă un simplu cetăţean ar
face acelaşi lucru pe care-l face o bancă el este însă pedepsit aspru de legile în vigoare ca
„falsificator de bani“. Acest sistem financiar este, în mod paradoxal, chiar cauza apariţiei
democraţiei iar democraţia principalul mijloc prin care acesta se poate impune şi perpetua. Odată ce
oligarhia bancar-economică îşi va îndeplini scopurile, această democraţie în forma pe care o ştim va
dispărea ca şi sistemul acesta financiar-bancar, fiind înlocuite la final prin nişte sisteme absolut
computerizate de control şi management al economiei şi populaţiei aflate sub controlul oficial al
oligarhiei. Aceste sisteme nu vor fi folosite în acest scop decât ca urmare a predării necondiţionate a
omenirii sub stăpânirea oligarhiei. Aceste sisteme computerizate sunt în funcţiune şi acum pentru că
toată economia mondială este controlată astăzi cu ajutorul computerelor prin monopolurile şi
bursele de toate felurile care sunt toate sub influenţa oligarhiei planetare. Nu există nimic în
economie care să nu fie planificat. Numai că aceste acţiuni sunt dirijate spre scopul de a mări
controlul, bogăţia, puterea oligarhiei planetare şi pentru subjugarea, sărăcirea, înrobirea omenirii
pentru a o forţa să se supună ei.
Aceste două elemente fiind suficient expuse ar trebui să ne oprim acum şi să nu mai
continuăm descrierea situaţiei lumii de astăzi. Dar pentru că foarte mulţi creştini nu mai reuşesc să
discearnă între păcatele personale şi părtăşia la păcatele altora şi chiar nu mai reuşesc să vadă

27
păcatul lor, este necesar să mai facem o detaliere a modului cum cele două elemente de mai sus
afectează viaţa de zi cu zi a creştinilor. Însă, înainte de a intra în amănuntele realităţii cotidiene, va
trebui să facem o descriere mai amănunţită a acestei oligarhii financiar-bancare pentru a face mai
uşor de înţeles forţele şi mecanismele care pun în mişcare societatea de astăzi.

28
 Capitolul VI
Oligarhia

Desigur o oligarhie mai mare sau mai mică s-a format natural în orice stat oricât de mic ar fi
fost el dar ea a avut o influenţă minoră sau inexistentă unde au existat regi şi împăraţi virtuoşi,
fiindcă monarhia ca instituţie luptă în mod natural cu aceasta. Dar noi vom vorbi doar despre mega-
oligarhia care există acum, în zilele noastre, şi care are o putere planetară. De asemenea vom vorbi
şi despre efectul existenţei acesteia asupra lumii.
Pentru că marea majoritate a clericilor, monahilor şi laicilor cu care am vorbit neagă
existenţa acestei oligarhii vom spune mai întâi câte ceva şi despre aceasta.
Deci întrebarea care se pune mai întâi este: există această oligarhie planetară?
Pentru a răspunde la întrebare avem mai multe indicii şi mai multe argumente. Fireşte sunt
unii care vor voi să nege în continuare existenţa acesteia şi oricât ne-am strădui nu vom putea aduce
atâtea argumente câte vor dori ei. Oricum scopul celor spuse în această scriere nu este acesta, adică
de a demonstra în mod matematic şi irefutabil toate lucrurile. De altfel nici nu ar fi practic posibil,
de aceea ne vom şi limita doar la argumentele necesare celor iubitori de adevăr pentru a înţelege ce
se întâmplă. Iar pe cei care nu cred spuselor mele îi rog să facă un studiu amănunţit despre realitatea
în care trăiesc fiidcă, credeţi-mă, marea majoritate a oamenilor şi a creştinilor nu ştiu mai nimic
despre lumea în care trăiesc.
Deci argumentele pentru demonstararea existenţei acestei oligarhii sunt directe sau indirecte.
Despre prezenţa istorică a acesteia vorbeşte în primul rând Sfânta Evanghelie. Chiar Domnul nostru
Iisus Hristos a luptat cu ea în timpul propovăduirii sale atunci când a alungat din templul din
Ierusalim pe „schimbătorii de bani“. Cum ar fi putut aceştia să se instaleze acolo cu afacerile lor
murdare şi să asuprească poporul evreu dacă nu ar fi avut putere şi influenţă peste statul lui Israel?
De asemenea sunt nenumărate dovezi istorice ale luptei statelor din vechime cu aceasta.
Înseşi Sfintele Scripturi ne avertizează, încă de acum două milenii, că va veni o vreme cînd această
oligarhie va stăpâni peste toată omenirea având continuitate cu cele care au existat înaintea ei.
Astfel în capitolul XIII din cartea Apocalipsei sfântul Ioan Evanghelistul şi Teologul ne vorbeşte
clar de o fiară - care în limbajul alegoric al Sfintelor Scripturi înseamnă o putere guvernantă în
societate - a cărei continuitate ideologică şi faptică este simbolizată prin imaginea trupului comun al
unui animal mitic iar a cărei personalizare individuală istorică este simbolizată prin faptul că are
mai multe capete. Una dintre aceste materializări istorice a fost, la un moment dat, distrusă, această
acţiune fiind simbolizată prin faptul că unul din capete a căpătat o „rană de moarte“. Această fiară a
supravieţuit şi s-a refăcut astfel că reuşeşte să îşi însuşească stăpânirea peste toată populaţia
planetei. Aceste indicii ne dovedesc că ea a existat şi că va exista până la sfârşitul lumii când va fi
distrusă odată cu aceasta.
Dar pentru că mulţi, chiar şi dintre creştini, nu mai cred Sfintelor Scripturi vom dovedi prin
alte argumente că aceasta există şi că există chiar acum. Şi pentru că în ziua de azi multora le place
să audă opinii ştiinţifice, iată ce spune un studiu (studiul complet se poate găsi pe site-ul Cornell
University Library la adresa: https://arxiv.org/PS_cache/arxiv/pdf/1107/1107.5728v2.pdf) făcut de
nişte oameni de ştiinţă de la „Swiss Federal Institute of Technology“ din Zurich, Elveţia, ale cărui
rezultate au fost publicate în 19 octombrie anul 2011 în publicaţia „New Scientist“
(https://www.newscientist.com/article/mg21228354-500-revealed-the-capitalist-network-
that-runs-the-world/). După studierea unei baze de date cu cca. 37 000 000 de companii şi
investitori din toată lumea în care s-au luat în consideraţie doar forma de proprietate, cota de piaţă şi
profitul oficial declarat de acestea, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că există o super-entitate
compusă din mari bănci şi cca. 43000 de companii transnaţionale care controlează mai mult de
jumătate din economia mondială şi profiturile respective. Adică relaţiile de proprietate dintre toate
aceste entităţi sunt atât de strânse încât formează o singură mare proprietate a unui grup redus de
oameni care are puterea de decizie şi care numeşte în funcţiile de conducere al acestor instituţii
oamenii pe care-i doreşte.
Bineînţeles acest studiu are limitările lui: profitul exact al acestei super-entităţi este evident

29
mult mai mare din cauza existenţei paradisurilor fiscale, a fundaţiilor exceptate de la taxare, care nu
plătesc impozite şi a diferitelor fraude făcute cu suportul politic al guvernelor pe care această
entitate îl obţine prin forţă. Astfel cu ajutorul acestor mijloace companiile transnaţionale nu plătesc
impozit decât rareori, nici măcar în ţările în care îşi au sediul social oficial, declarând doar pierderi
şi niciun profit. De asemenea băncile foarte mari, cu impact global şi care sunt toate în proprietatea
acestei super-entităţi declară numai pierderi şi nu sunt „lăsate“ de guverne să intre în faliment din
cauză că ar duce la perturbarea gravă a economiei locale şi indirect a celei mondiale. Acest sprijin
local dat băncilor este suportat de toată populaţia planetei din cauza mecanismelor financiare care
au impact global ca efect al interdependenţei economice şi financiare ale statelor.
Altă slăbiciune a studiului este faptul că deşi toate statele sunt împrumutate cu sume uriaşe,
ce provin în covârşitoarea lor majoritate tot de la această entitate şi care depăşesc în total de câteva
ori totalul P.I.B.-ului (produsul intern brut) anual al întregii planete, nu sunt evidenţiate efectele
datoriei asupra profitului acestei super-entităţi. Şi cea mai importantă slăbiciune a studiului este că
nu reuşeşte să identifice numărul oamenilor care au în proprietate această super-entitate. Atunci s-ar
fi putut observa cât sunt de puţini proprietarii acestei super-entităţi în raport cu restul populaţiei
panetei. 17 Aici trebuie să recunoaştem şi faptul că este o oarecare limită obiectivă în realizarea
acestui deziderat, fiindcă oamenii care deţin în mod real aceste averi au făcut tot ce le-a stat în
putere pentru a-şi ascunde identitatea. Deci iată că, demonstrat ştiinţific, există o super-entitate care
controlează banii şi economia întregii planete.
Efectul existenţei acestei super-entităţi în lume îl poate deduce oricine.
Pentru a se putea forma şi menţine în existenţă această entitate, în mod necesar şi obligatoriu
a trebuit să se implice nu numai în plan economic ci şi în plan politic, militar, ştiinţific, ideologic,
religios, cultural, etc. fiindcă altfel nu ar putea fi înţeles modul cum toate statele lumii au adoptat
acelaşi sistem financiar, acelaşi tip de economie, etc. Dacă nu am presupune aceasta s-ar naşte prea
multe întrebări şi sistemul ar fi cu totul de neînţeles. Bineînţeles că există şi multe informaţii care
probează aceasta în mare măsură dar care sunt foarte dificil de sintetizat într-o formă simplă. Pentru
că aceste adevăruri sunt păzite cu străşnicie. Dar se poate asambla o imagine completă din mulţimea
uriaşă a bucăţelelor de informaţie existentă. Evident acest lucru este mult prea dificil şi mare
consumator de timp pentru a putea fi făcut de oricine. Dar cei care neagă faptul că această super-
entitate este cauza situaţiei lumii de astăzi şi susţin că felul cum funcţionează lumea azi, modul ei de
organizare, a fost o întâmplare, trebuie să răspundă la întrebări elementare ca acestea:
Cum ar putea să existe nişte oameni politici, guvernanţi, care să aibă ca scop al lor, ca grup
dominant de putere în ţara unde funcţionează, să adopte legi şi măsuri prin care naţiunea respectivă
şi ei ca grup să renunţe la propria suveranitate în interesul unei super-entităţi politico-economice
planetare?
Care om politic care deţine puterea într-o ţară ar abandona avantajul pe care îl are prin faptul

17
Mai mulţi specialişti independenţi care au cercetat acest lucru au avansat cifre mergând de la 80 până la 300 de
persoane care deţin puterea reală şi care fac planificarea globală. Evident că cei de la conducere sunt mai mulţi din
cauza familiilor numeroase pe care le au şi care într-un fel sau altul, în mod natural, sunt implicaţi şi ei în actul de
conducere şi control. Unii au spus că în total sunt cam 8500 de persoane care sunt implicate efectiv în procesul real de
guvernare al planetei. Aceştia nu sunt niciodată în vizorul presei. Bogaţii care mai apar totuşi prin topul revistelor la
rubrica „Cei mai bogaţi oameni ai planetei“ cum ar fi Bill Gates sau George Soros nu sunt decât nişte lachei ai celor de
la conducere şi care au primit conducerea executivă a câte unui sector din conspiraţia împotriva omenirii. Bill Gates, de
exemplu, se ocupă de eugenie prin vaccinări, contracepţie, etc. iar G. Soros cu implementarea „drepturilor omului“ cum
ar fi L.G.B.T., democraţie, „societăţi civile“, etc. De asemenea cei care ocupă efectiv posturile de conducere şi
guvernare din toate ţările, fără excepţie, nu sunt decât nişte lachei mărunţi şi actori jalnici aleşi dintre indivizii de cea
mai joasă calitate morală, cu antecedente penale ascunse de public pentru a putea fi şantajaţi, care joacă pe roluri
compuse de cei citaţi mai sus. Din cauză că aceşti lachei sunt expuşi continuu în vizorul publicului trebuie să se aştepte
oricând să fie „daţi la lei“ în momentul când Fiara va avea nevoie de „ţapi ispăşitori“ sau chiar să fie ucişi pentru a
sătura masele răzbunătoare. Cum s-a întâmplat în ultima vreme cu dictatorii Ceauşescu şi Gadafi. Oricum în ziua când
Fiara va reuşi să pună în funcţiune maşina de control a gândurilor toţi aceşti bogaţi „mărunţi“ şi lachei vor fi eliminaţi
cu certitudine. O spun clar şi aşa zisele „Protocoale ale înţelepţilor sionului“. Evident pentru creştini toate aceste lucruri
despre cum este construită structura de putere reală din lume nu au nicio importanţă. Creştinii trebuie să fie atenţi doar
la legile care sunt în vigoare şi la tendinţele societăţii.

30
că poate să-şi emită banii proprii şi puterea ce decurge din aceasta?
Care om politic ar renunţa la exploatarea resurselor naturale ale ţării, a serviciilor de bază
ale populaţiei şi principalelor ramuri economice şi le-ar ceda pe nimic unor companii
transnaţionale?
Care om politic nu doreşte să se afle tot timpul la putere şi vrea ca la intervale de câţiva ani
să se supună examenului votului unei populaţii veşnic nemulţumite şi care nu are cum să poată fi
mulţumită fiindcă nu se poate să saturi dorinţe infinite cu mijloace finite? 18
Care om politic ar implementa azi legi şi măsuri care în mod evident, acum şi în viitor, îi
afectează chiar şi lui puterea, averea şi viitorul copiilor săi?
Şi ar mai fi multe, multe întrebări de acest fel, dar acestea sunt suficiente.
Fireşte, răspunsul logic şi raţional la toate aceste întrebări este numai unul: dacă acei oameni
politici sunt numiţi, controlaţi de către această super-entitate şi au o teamă extremă de ea.
Această super-entitate o s-o numim de acum şi noi Fiară ca şi Sfintele Scripturi pentru că ea
are stăpânire peste toată, absolut toată lumea, iar în Sfintele Scripturi nu există decât o singură Fiară
în toată istoria omenirii care are stăpânire peste toată lumea şi anume cea de la sfârşitul vremurilor.
Deci în concluzie această Fiară există acum.
Problema cu care se confruntă cei mai mulţi în a realiza că această Fiară există este
caracterul dublu al acesteia: public şi ascuns, ocult. (Cartea Apocalipsa, Cap. XVII, 8, 11) Astfel la
nivel public, de suprafaţă, există partide, guverne, state-naţiuni, uniuni de state, guvern mondial
(adică O.N.U. - Organizaţia Naţiunilor Unite) cu toate instituţiile aferente care reglementează toate
aspectele vieţii cetăţeanului până la cele mai intime aspecte. Iar în spate, ascuns de vederile
publicului, există acest super-puternic guvern mondial ocult care are toate pârghiile puterii
impunând în toate instituţiile mai sus enumerate oamenii care să-i slujească ei şi scopurilor ei.
Instituţii care sunt o emanaţie a ei, fiindcă, de exemplu, sistemul bancar nu a existat dinainte ca mai
apoi să fie infiltrat de Fiară, ci a fost inventat încă de la început de ea, la fel şi sistemul de sănătate,
justiţie, etc.
Întrebarea care se pune acum este: cine este această Fiară?
Nu mă voi lansa acum într-o analiză în amănunt a Fiarei, prin care să descriu identitatea
oamenilor care o compun şi nici la furnizarea de dovezi nenumărate care vor abate atenţia cititorilor
de la miezul problemei şi va naşte câteva polemici furioase pe această temă. În schimb voi aduce
câteva argumente din Sfintele Scripturi pentru a indica cine nu este această Fiară, fiindcă foarte
mulţi creştini şi necreştini au fost „intoxicaţi“ pe diverse căi pentru a crede că această Fiară este cu
totul alta, are altă identitate. Şi anume creştinii ortodocşi, în marea lor majoritate au fost făcuţi să
creadă că această Fiară este Antihristul, omul numit Antihristul. Mai sunt şi alte păreri despre
identitatea Fiarei care sunt adoptate de minorităţi din lumea creştină dar şi ele sunt toate greşite. În
continuare vom furniza câteva argumente suficiente pentru a demonstra că această Fiară nu este nici
omul numit „Antihristul“ şi nici altă entitate dintre cele cu care creştinii confundă Fiara în ziua de
azi.
În primul rând această Fiară nu este fostul imperiu roman pentru că acesta nu avea stăpânire
peste toată planeta. Deşi are continuitate cu fiara care a fost şi pare că această comunitate europeană
este o reîncarnare a fostului imperiu roman, U.E. nu este Fiara care este descrisă în Scripturi şi
există şi azi, din cauză că şi Uniunea Europeană se supune şi ea guvernării şi instituţiilor O.N.U. De
asemenea statele care compun U.E. sunt şi sub influenţa evidentă, politică, economică, militară, etc.
a S.U.A. Guvernele acestora se poartă de parcă ar fi „lacheii“ conducătorilor de la Washington. De
altfel Uniunea Europeană, când a fost înfiinţată, a fost construită pe principii şi mecanisme care nu
aveau decât un singur scop, auto-distrugerea ei la momentul potrivit. Chiar acum când scriu aceste
cuvinte este gata să se prăbuşească fiindcă a semnat tratate care vor duce la transferul de
suveranitate către alte entităţi. Vom asista în viitorul foarte apropiat la integrarea totală a acestei
uniuni europene în familia mai mare a Federaţiei Pământ. De asemenea vom spune şi că U. E. nu
are putere peste toată „seminţia, poporul şi limba şi neamul“ (Apoc., Cap XIII, 7) cum nu avea nici
imperiul roman.
18
Vedeţi definiţia răului.

31
 Această Fiară nu este nici puterea papală. Ea nu a primit niciodată rană de moarte 19 , nu are
stăpânire peste toţi şi din punct de vedere economic nici nu se compară cu adevărata Fiară, deşi este
foarte bogată. Într-adevăr ea este însă „femeia călare pe fiară“, „mama tuturor desfrânatelor“, pentru
că ea promovează ideologia Fiarei şi încearcă să unească toate religiile sub conducerea ei - prin
„ecumenism“ - de aceea „călăreşte“ Fiara, dar nu este decât un „departament ideologic“, o emanaţie
a Fiarei şi va fi distrusă la momentul potrivit. Oricum acţiunile puterii papale sunt susţinute şi
conduse de o altă organizaţie care este sub controlul total al Fiarei şi anume aşa zisul ordin al
iezuiţilor şi care acţionează din umbră. 20
Această Fiară nu este nici Antihristul pentru că, fiind om, nu a mai putut exista şi înainte ca
să primească „rană de moarte“. Ca simplu om nici nu poate să preia puterea dintr-o dată şi prin nici
un meşteşug omenesc sau diavolesc distrugând dintr-o lovitură această super-entitate care există
acum în lume. Ce este sigur este că Antihristul va fi o emanaţie, un produs al Fiarei, care va impune
pe tot pământul ideologia acesteia, noua religie mondială, de aceea în Apocalipsa sf. Ioan Teologul
el se mai numeşte şi „profetul mincinos“ în antiteză cu Domnul nostru Iisus Hristos care şi El a fost
numit profet, proroc. Unii susţin greşit că „prorocul mincinos“ pomenit în Cartea Apocalipsei ar fi
antiteza sfântului Ioan Botezătorul. Dar chiar sfântul Ioan Botezătorul însuşi spune despre el că nu
este el profetul, prorocul. (Sfânta evanghelie de la Ioan, cap. I, 21 - 27) Deci nu poate fi profetul
mincinos pomenit la Apocalipsă antiteza Înainte-mergătorului Domnului nostru Iisus Hristos. De
altfel şi Cartea Apocalipsei la cap. XIX, 20, spune că profetul mincinos face semne prin care îi
amăgeşte pe cei care purtau deja semnul Fiarei şi i se închinaseră deja icoanei ei, deci nu poate fi
înaintemergător al Antihristului pentru că Fiara nu este Antihristul şi acţiunea se petrece după
apariţia ei.
În concluzie Antihristul nu ar putea să apară şi să se impună în lume ca lider dacă nu ar
exista toată infrastructura aferentă. Adică toate structurile de putere, tehnologia - bănci, computere,
reţele, internet - etc. care să facă posibilă preluarea puterii de către acesta. Infrastructura este foarte
importantă pentru că de ea depinde propagarea mesajului Antihristului şi verificarea supunerii
tuturor. Cum ar putea să fie primit Antihristul de toată populaţia lumii dacă nu ar exista înaintea lui
nimeni care să câştige inima şi minţile oamenilor la noul stil de viaţă prin educaţie, morală, cultură,
ştiinţă, etc. şi care să aibă efectiv puterea? Fără toate cele enumerate mai sus Antihristul nu va fi
decât un simplu om nebun internat cu forţa într-un ospiciu sau chiar asasinat imediat. Iar despre
numele lui Antihrist nu se poate face nicio speculaţie folosindu-se numărul Fiarei din cauză că nu
este el Fiara ci doar profetul mincinos. De altfel nici nu era necesar să se facă vreo referire la
numele Antihristului în Sfânta Scriptură. Pentru că acest nume este şi uşor deductibil pentru noi cei
din ziua de azi când toate religiile au luat forma finală. Deoarece Domnul nostru Iisus Hristos nu are
decât un nume şi numai în numele acesta ne putem mântui atunci şi Antihristul, care în limba greacă
are echivalentul de „în locul lui Hristos“, se va auto-numi în mod logic şi el Hristos pentru a îi
înşela pe creştini. Şi pentru că în antiteză cu Hristos el va avea şi multe nume, Antihristul, pentru a-i
înşela şi pe ceilalţi oameni, se va mai putea numi şi Mesia pentru iudei, Maitreya pentru budişti,
Imam Mahdi pentru musulmani, Krishna pentru hinduşi, etc., fiindcă fiecare religie are şi ea inclusă
promisiunea venirii unui „salvator“. Pentru că diavolul a fost martor când Dumnezeu a făcut lui
Adam promisiunea unui mântuitor şi logic că a produs şi va produce şi el mai mulţi „salvatori“.
Deci toate celelalte religii, în afară de credinţa creştină ortodoxă, sunt „insuflate“ de demoni:
Psalmul 95, 5. Pentru că nu poate exista decât un singur mântuitor al omenirii.
Atenţie, vă rog, aici! Unele traduceri în limba română ale Sfintei Scripturi au înlocuit
19
Deşi a fost un moment pe vremea lui Napoleon când papa de la roma a fost deposedat de putere pentru o scurtă
perioadă de timp, acest fapt trebuie privit ca victoria finală a ordinului iezuiţilor împotriva oligarhiei clericale din jurul
papei. Această organizaţie ocultă s-a folosit doar de Napoleon ca de un instrument. De atunci papa de la Roma nu este
decât o marionetă în mâinile Fiarei. În niciun fel nu poate fi interpretat acest eveniment ca momentul când papa şi-a
pierdut puterea dar a revenit şi şi-a câştigat o putere şi mai mare. Pentru că puterea papală trebuie tratată ca un întreg
compus din toate elementele ei.
20
De fapt este puţin mai complicat acolo, mai există şi „Opus Dei“, şi ordinul Cavalerilor de Malta, etc. dar pentru
simplificare m-am limitat doar la cei de mai sus care au o faimă publică mai mare din cauza infamiilor lor.

32
cuvântul grecesc original „demoni“ cu „idoli“. Probabil intervenţia vreunui politic corect căci nu
poate fi nici o confuzie aici. Deci traducerea corectă este: „căci toţi zeii neamurilor sunt demoni“.
Oricum este pierdere de timp încercarea aflării numelui lui Antihrist şi nu foloseşte la nimic,
fiindcă au fost, sunt şi vor fi mulţi antihrişti care vor spune că ei sunt „dumnezei“ până va veni cel
care va fi liderul politic şi spiritual al religiei mondiale unice, omul „îndumnezeit“ prin puterile sale.
În continuare vom mai spune că această Fiară nu este nici Statele Unite ale Americii pentru
că aceasta nu a existat mai înainte ca să primească „rană de moarte“ şi nici nu a primit vreodată aşa
ceva de la înfiinţarea ei. Nu a fost o vreme când a încetat să mai existe de când a apărut. Deşi
S.U.A. are hegemonie asupra întregii lumii, se supune totuşi puterii O.N.U. şi a luat nenumărate
măsuri interne prin care şi-a pierdut deja suveranitatea în favoarea O.N.U. Şi deci în viitorul foarte
apropiat va dispărea şi această ţară ca entitate politică suverană la fel ca şi celelalte state-naţiuni.
S.U.A. se califică foarte bine pentru rolul celei de-a doua fiare descrise în Apocalipsă 21 pentru că ea
a luptat sub steagul O.N.U. încă de la formarea acesteia pentru impunerea puterii Fiarei peste
celelalte state şi a vărsat mult „foc din cer“ 22 în acest scop şi o va mai face. S.U.A. are şi „înfăţişare
de miel“ 23 pentru că la vedere şi declarativ este campioana promovării libertăţii, democraţiei şi
drepturilor omului în lume iar pe ascuns este cea care impune puterea Fiarei celei dintâi vorbind ca
un „dragon“. Adică prin toate crimele posibile. Iar simbolul celor două coarne indică dualitatea
puterii din S.U.A., pentru că guvernul actual al acesteia nu este decât o marionetă în mâinile Fiarei.
De asemenea Fiara nu este nici O.N.U. pentru că aceasta nu a existat mai înainte ca să
primească „rană de moarte“. Dar Organzaţia Naţiunilor Unite este principalul mijloc, instrumentul
public, personificarea politică, prin care Fiara îşi manifestă stăpânirea la nivel oficial şi prin care dă
o legitimitate acţiunilor sale. Că această organizaţie este instrumentul Fiarei este trădat prin faptul
că O.N.U. a fost înfiinţată şi este chiar finanţată de oameni şi instituţii care fac parte din super-
entitatatea descrisă mai sus la capitolul „Oligarhia“. De asemenea este singurul organism politic de
pe planetă, non-religios, care are ca scop principal instaurarea unei noi religii mondiale şi etica
asociată. Aceasta se poate vedea şi din nenumăratele iniţiative pe care le sprijină şi le încurajează
O.N.U.: Planetary Citizens, Findhorn Foundation, The Temple of Understanding - organizaţie care
promovează şi UN Millenium Development Goals - World Goodwill fondată de celebra de acum
Alice Bailey, etc. Această „inspirată“ Alice Bailey 24 pretinde în cartea sa „Discipleship in the New
Age“ volumul II că Organizaţia Naţiunilor Unite are înlăuntrul ei germenul şi sămânţa unui mare
grup internaţional de bărbaţi şi femei, grup meditativ, reflectiv, informat şi în mâinile cărora stă
destinul omenirii şi că aceştia sunt în legătură cu şi sub controlul lui Lucifer. De asemenea O.N.U.
are şi un spaţiu „sacru“ prin care îşi manifestă şi promovează religia şi spiritualitatea. Acesta se
numeşte U.N. Meditations Room şi este dedicat „dumnezeului“ adorat sub multe nume. 25 Tot aşa şi
educaţia promovată de O.N.U. face parte din acelaşi tip de spiritualitate. Astfel agenda educaţională
a O.N.U. numită „World Core Curiculum“ este produsă de către cel supranumit „filozoful“ şi
„profetul O.N.U. al speranţei“, „tatăl educaţiei globale“, Robert Muller. Acesta era adeptul
învăţăturilor lui Alice Bailey şi al lui Pierre Teilhard de Chardin 26 şi avea ca mentor personal pe U
Thant fost secretar general al O.N.U., budist practicant şi marxist declarat. World Core Curriculum
are o puternică tentă New Age-istă, panteistă. În final O.N.U., care neîncetat şi-a întins şi îşi întinde
influenţa în toate domeniile vieţii, va fi reprezentanta omenirii, cea care îl va primi în mod oficial pe
hristosul cosmic, Antihristul.
În concluzie se poate spune cu certitudine că adevărata Fiară este oligarhia care este ascunsă
în spatele conducerii O. N. U., instituţiilor mondiale, guvernelor celorlalte state, proprietara entităţii
bancar-economice descrise mai sus.
Acum vom încerca să înţelegem modul de funcţionare al acestei oligarhii şi modul cum
21
Cartea Apocalipsa, cap. XIII, 11.
22
Cartea Apocalipsa, cap. XIII, 13.
23
Cartea Apocalipsa, cap. XIII, 11.
24
Scrierile ei au fost dictate-inspirate prin „chanelling“ de o entitate spirituală care se auto-numea învăţătorul tibetan
Djwhal Khul.
25
Creştinii adevăraţi ştiu cine este acesta: diavolul! Pentru că Dumnezeu nu are decât un singur nume.
26
Cel mai celebru „new-age“-ist modern. Papistaş şi iezuit.

33
gândesc oamenii care o compun. Oligarhia este compusă în exclusivitate din oameni foarte, foarte
bogaţi pentru a denumi calitatea lor comună cea mai importantă. Pentru că un om singur este lipsit
de apărare şi, oricât de bogat ar fi, nu se poate impune în faţa restului oamenilor, oamenii foarte
bogaţi au trebuit să se asocieze între ei pentru a-şi atinge scopul. Bogaţii care nu s-au unit au trebuit
să facă faţă agresiunii asociaţiei celorlalţi bogaţi şi să dispară pentru că ei erau singurii care puteau
să conteste hegemonia acestora. Deci orice om foarte bogat, în scopul de a supravieţui şi a face ce
vrea cu viaţa lui, a fost obligat să se asocieze cu Fiara, să găsească un mod de trai asemănător cu
ceilalţi membrii ai ei şi care să-l satisfacă şi pe el sau să moară în lupta cu ea.
Pentru a vedea care sunt dorinţele care îi unesc pe cei foarte bogaţi trebuie să facem un efort
pentru a înţelege modul de gândire al acestora. Noi oamenii săraci sau chiar cu averi mai mari nu
putem înţelege în totalitate mentalitatea oamenilor cu adevărat bogaţi, foarte bogaţi. Pentru că noi,
când ne abatem puterile sădite în fire de la cauza şi scopul lor (vezi definiţia răului) şi facem din
lucruri sau din simţire trupească dumnezei, idoli, şi le dorim pe acestea ca pe Dumnezeu, avem în
mod natural o limită. Pentru că pe măsură ce lucrăm o plăcere trupească, trupul nostru nu mai simte
plăcerea cu aceeaşi intensitate şi dacă mărim mai mult plăcerea respectivă trupul nostru se
îmbolnăveşte sau chiar murim înainte de vreme.
Am să dau aici un mic exemplu: plăcerea de a mânca este în mod natural şi nepăcătos un
afect care ne ajută să ne menţinem în viaţă. Dacă ne limităm să mâncăm numai cele ce ne sunt
absolut necesare pentru a trăi şi numai în forme care nu ne sunt dăunătoare atunci ne menţinem în
limitele firii şi nu greşim. Dar dacă prefacem acest afect în idol şi pofta care ar trebui să o folosim
pentru a dori pe Dumnezeu, o abatem spre mâncăruri, dorind, mâncând tot timpul cantităţi din ce în
ce mai mari de mâncăruri din ce în ce mai elaborate, mai sofisticate, cu ingrediente aduse cu mari
eforturi din toate colţurile lumii, atunci nu numai că nu ne vom satisface pofta ci chiar ne vom
pierde plăcerea pentru mâncăruri şi ne vom îmbolnăvi şi vom muri înainte de vreme. Şi tot aşa se va
întâmpla şi cu orice plăcere care este specifică menţinerii funcţiilor vitale ale trupului sau
perpetuării speciei. La aceste plăceri ale trupului participă şi mintea raţională pentru că ea „conţine“
şi trupul şi inevitabil trupul nu poate face nimic fără minte. De aceea tot ce facem greşit cu trupul va
„murdări“ şi mintea. Numai dacă ne vom limita doar la lucrul cu mintea al plăcerilor putem face
lucruri care să dureze chiar şi până în ultima clipă a vieţii. Dar şi această lucrare va avea o influenţă
asupra trupului, căci mintea fără trup nu poate lucra plăcerile, dar acest lucru nu va fi atât de evident
şi devastator ca lucrul direct, cu fapta şi va dura mai mult. Abaterea specifică numai minţii de la
scopul ei şi care foloseşte cel mai puţin trupul - adică are cea mai mică influenţă negativă asupra lui
în sensul sănătăţii trupeşti - este auto-slăvirea omului în locul lui Dumnezeu, auto-îndumnezeirea
lui prin puteri omeneşti şi care se mai numeşte şi nebunie în limbaj biblic. Aceasta are două forme -
dacă le putem separa aşa căci au acelaşi izvor - care se numesc mândrie şi slavă deşartă. Slava
deşartă este cea care se manifestă prin modul de comportament atunci când suntem între oameni,
prin îmbrăcăminte, prin lucrurile pe care le posedăm şi cu care încercăm să atragem atenţia pentru a
scoate în evidenţă persoana noastră în faţa oamenilor, pentru a ne arăta superioritatea, etc. Iar
mândria este o plăcere a minţii prin care ne punem în locul lui Dumnezeu. Slava deşartă are o
oarecare limită prin faptul că apelează şi la lucruri materiale. Dar mândria nu are nici o limită şi
poate continua la infinit. Desigur şi cei care sunt săraci îşi pot folosi mintea să se facă dumnezei
prin propria imaginaţie sau ca să lucreze alte plăceri. Dar cei foarte bogaţi au şi mijloacele prin care
să încerce imposibilul şi să realizeze cu fapta această deviere a minţii, mândria. Şi nici nu prea au
alte lucruri de făcut cu viaţa lor. Pentru că aceştia sunt crescuţi din leagăn având la dispoziţie toate
plăcerile trupeşti imaginabile şi care pentru ei nu mai înseamnă nimic, nu le mai rămâne altceva de
făcut decât a lucra şi a pune în practică această auto-îndumnezeire aici pe pământ. Şi fiindcă cea
mai importantă manifestare a lui Dumnezeu este ca putere asupra vieţii şi morţii oamenilor aşa şi
bogaţii îşi manifestă dorinţa lor de a se auto-îndumnezei prin exercitarea puterii lor asupra vieţii
oamenilor. Şi cum a da viaţă este imposibil pentru oameni dar a ucide este uşor posibil,
superbogaţilor nu le mai rămâne decât să-şi exercite patima lor prin a ucide. Prin plăcerea pe care o
simt atunci cînd decid cine şi cum să trăiască. Bineînţeles nu mă refer aici la uciderile pe care le
poate face orice om ci la cele ce le pot face numai cei superbogaţi. Adică la scară foarte mare,

34
planetară şi fără riscul şi teama de a face faţă vreodată justiţiei omeneşti. Desigur şi bogăţia în sine
omoară oameni pentru că bogaţia este ceea ce s-a luat şi s-a adunat de la ceilalţi oameni, din partea
lor lăsată de Dumnezeu pentru ca să trăiască, dar aceasta este indirect. (Sfântul Simeon Noul
Teolog, Cateheza 9, în „Cateheze“, traducere diac. Ioan I. Ică jr., editura Deisis)
În concluzie scopul superbogaţilor este şi mijloc şi ţel, căci pentru a-şi menţine puterea sunt
nevoiţi să ucidă pe cei care li se opun şi pentru a se simţi „dumnezei“ este iarăşi nevoie să ucidă pe
cei care li se supun.
De asemenea superbogaţii au nevoie şi de o religie pentru a-şi motiva în faţa propriei
conştiinţe faptele lor, pentru că oricât de păcătos ar fi omul el are o conştiinţă pe care nu o poate
distruge şi nici păcăli total. Această conştiinţă este un dat natural prin faptul că am fost toţi creaţi de
Dumnezeu. De asemenea existenţa unei alte credinţe decât cea care îl justifică pe bogat în greşeala
lui acţionează ca o oglindă, ca o altă conştiinţă şi care zdruncină confortul minţii lui. De aceea
superbogaţii caută să distrugă şi orice altă formă de credinţă diferită de a lor. Religia lor este cea
care s-a propovăduit în Rai primului om de către şarpe: „mâncaţi din pomul cunoştinţei binelui şi
răului şi veţi fi ca dumnezeu“. Această religie, în principiu, este prezentă în toate religiile
popoarelor pământului, numai credinţa adevărată este altfel:
„Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Precum
M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin
Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au
murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.“ (Evanghelia după Ioan, cap. VI., 56-58) Adică,
Dumnezeu S-a înomenit ca să-l facă şi pe om dumnezeu.
Deci este absolut logic, necesar şi firesc ca aceşti bogaţi să-şi folosească toate puterile lor
pentru a unifica, nivela religiile şi astfel să le facă asemănătoare cu a lor şi să distrugă credinţa
unică şi adevărată care se opune lor.
În concluzie se poate spune că Fiara îşi este ei înseşi dumnezeu şi se impune celorlalţi
oameni ca dumnezeu. Iar cei care i se supun, se închină la idol.
De asemenea mai trebuie ştiut că între superbogaţi nu este o adevărată unitate ca cea dată de
Dumnezeu prin Biserică tuturor sfinţilor Lui având pe Dumnezeu cel Unul ca unire a lor şi
dragostea ca mod de viaţă. Ci ei se luptă şi se deosebesc între ei prin rasa pe care şi-o revendică şi
prin mărimea bogăţiei şi puterii lor, unindu-i doar necesitatea scopului lor, având şi ei o ierarhie. În
cadrul acestei ierarhii numai cei din vârf ştiu exact ce urmează să se întâmple, care este planul, iar
cei care sunt sub ei nu cunosc decât părţi de adevăr în funcţie de treapta pe care se află. De aceea
celor care o văd din afară li se pare că aceasta nu există pentru că văd luptele celor care o compun şi
nu disting unitatea din scopul lor. Acum că am lămurit puţin situaţia privind lumea şi cei care o
conduc să ne aplecăm privirea mai în detaliu asupra vieţii de fiecare zi a fiecărui om.

35
 Capitolul VII
Despre viaţa de zi cu zi a oamenilor
şi influenţa Fiarei asupra ei

Acest capitol ar fi fost complet inutil dacă oamenii şi-ar fi păstrat conştiinţa nepervertiă şi le-
ar mai fi păsat un pic de ceilalţi oameni. Ar fi fost de asemenea suficient pentru toţi creştinii de
pretutindeni doar capitolele de mai sus pentru a-şi da seama că modul cum trăiesc ei acum este
împotriva poruncilor Sfintelor Scripturi. Dar pentru că în toate polemicile pe care le-am avut cu
creştinii şi mai ales cu clericii şi monahii, şi care toţi au dovedit o rezistenţă îndârjită la orice
argument privind starea lor de păcătoşenie faţă de lume, trebuie să ne silim să spunem ceva şi
despre aceasta.
Prima dată o să analizăm modul în care creştinii şi oamenii îşi obţin cele necesare traiului de
zi cu zi. Ca să nu complicăm prea mult povestea mă voi referi mai mult la societăţile unde trăiesc
marea majoritate a creştinilor ortodocşi şi care având aceleaşi particularităţi generale pot fi mai uşor
clasificate. Celelalte ţări unde sunt foarte puţini creştini ortodocşi, sau chiar de loc, au şi alte
caracteristici care îşi au cauza în diferenţa de dezvoltare economică, religie şi moravurile care
depind de acestea. Această diferenţă are drept efect, uneori, chiar imposibilitatea existenţei fizice a
creştinilor în acele ţări, dar asta este altă poveste.
În general în ţările cu un număr semnificativ de creştini ortodocşi societatea se
caracterizează prin tehnologizarea excesivă a traiului zilnic. Nu voi vorbi de cauzele tehnologizării
ci doar de efectele ei.
Principalul efect al tehnologizării este urbanizarea excesivă, eliminarea completă a modului
de trai rural. Urbanizarea are şi alte cauze cu pondere mai mare dar care nu sunt importante pentru
scopul acestui capitol. Chiar şi în România unde lucrurile nu sunt aşa de înaintate ca în celelalte ţări
supertehnologizate mai există foarte puţine sate sau mai bine spus deloc. Mai corect ar fi să spunem
că mai există în România câteva sate unde ruperea bruscă şi totală de tehnologia modernă nu ar
duce imediat la periclitarea vieţii oamenilor. Şi pentru că mulţi nu mai înţeleg noţiunea de sat şi
viaţă rurală aşa cum a fost ea dintotdeauna voi spune că sat este acea comunitate mică în care
oamenii se cunosc foarte bine între ei, ba chiar mulţi se înrudesc şi care poate să-şi asigure toate
necesităţile traiului de zi cu zi fără să depindă de altă comunitate. Aceasta presupune că hrana,
îmbrăcămintea, construcţiile, asistenţa medicală, mijloacele de producere a lor şi chiar pedepsirea
delicvenţei 27 se realizează numai de oamenii din cadrul comunităţii locale respective.
Faptul că nu mai există aceste comunităţi are nişte consecinţe uriaşe în plan uman care îi fac
pe toţi oamenii dependenţi de tot restul planetei. În primul rând datorită faptului că în cadrul
comunităţii locale nu exista nici tehnologia, nici resursele care să permită oamenilor să
competiţioneze între ei la scară mare încât acţiunile lor să aibă un ecou mai mare decât graniţele
comunităţii respective. În schimb existau toate condiţiile ca oamenii să nu concureze unul cu altul ci
să colaboreze între ei în relaţii de întrajutorare dacă o vroiau şi uneori chiar forţat de împrejurări.
Astfel existau relaţii foarte puternice în cadrul familiei şi între familii în cadrul comunităţii,
neexistând individualităţi auto-suficiente. Chiar şi astăzi am mai văzut un sat unde toţi bărbaţii se
adunau şi lucrau în comun la cositul fânului tuturor pentru că particularităţile terenului nu permiteau
cosirea mecanizată. Altă caracteristică a vieţii rurale era că toţi oamenii aveau pregătirea necesară
pentru a se hrăni şi întreţine şi numai unii dintre ei aveau câte o specializare mai îngustă pentru
nevoile speciale cerute în lucrările cu o componentă culturală. Astfel toţi erau pregătiţi de mici spre
a-şi produce şi prepara hrana, îmbrăcămintea, creşte copiii, îngriji animalele de lucru şi de hrană, să
se trateze de bolile obişnuite, să-şi construiască locuinţele şi construcţiile utilitare necesare, etc.
Tehnologizarea şi urbanizarea au avut drept efect conjugat mai multe lucruri negative, dintre
care o să cităm doar două: dependenţa totală faţă de mijloacele industrializate de satisfacere a
necesităţilor vitale şi necesitatea unui sistem de învăţământ din ce în ce mai centralizat, specializat

27
Bunica mea mi-a povestit că în perioada când ea era tânără dacă era cineva prins că a furat ceva în satul lor oamenii
nu mai voiau să aibă de a face cu acel om şi nimeni nu mai dorea să-şi căsătorească fii şi fiicele cu copiii lui. Ba chiar se
întâmpla că faima rea a acelui om să depăşească limitele satului.

36
şi desfăşurat pe o perioadă din ce în ce mai îndelungată direct proporţional cu dezvoltarea
tehnologiei. În zilele noastre sunt foarte multe domenii unde acest proces de învăţare este continuu
astfel că după terminarea şcolii şi participarea la procesul de muncă respectiv omul mai trebuie să
aloce o perioadă de timp importantă pentru menţinerea specializării, a competenţei în domeniul în
care lucrează. Specializarea tot mai îngustă şi lipsa de timp a tuturor oamenilor a mai avut şi efectul
că oamenii sunt incapabili să-şi satisfacă nevoile individuale cele mai rudimentare şi trebuie să
apeleze la serviciile altora.
Altă consecinţă: s-au creat condiţiile necesare apariţiei „pieţelor“ care depăşesc limitele
graniţelor naţionale cu toate efectele negative aferente, monopolul, monopsonul şi în final, ceea ce
este caracteristic numai timpului nostru, oligopolul. Existenţa oligopolului planetar, pe care am
demonstrat-o mai înainte, a făcut ca relaţiile comerciale dintre oameni să fie în totalitate grevate de
păcat în toate ţările de pe planetă. Astfel, ca o activitate comercială, productivă sau prestatoare de
servicii, să poată funcţiona şi să furnizeze oamenilor câştiguri cu care să-şi asigure cele necesare
traiului de zi cu zi trebuie mai întâi să producă profit. În al doilea rând profitul trebuie să fie
suficient de mare pentru a susţine creşterea continuă a productivităţii muncii, lucru care nu se poate
face decât prin retehnologizare ceea ce necesită costuri din ce în ce mai mari. Acest lucru nu se
poate face decât de către entităţi economice care înglobează din ce în ce mai mult personal cu un
grad de calificare din ce în ce mai mare şi care produc bunuri în cantitate din ce în ce mai mare. În
acelaşi timp se reduce însă şi numărul persoanelor necesare pentru producerea aceleiaşi cantităţi de
bunuri. Efectul final este reducerea numărului entităţilor economice. Consecinţa imediat următoare
reducerii numărului entităţilor economice şi creşterii productivităţii este scăderea numărului
oamenilor implicaţi într-o activitate economică şi creşterea numărului persoanelor care depind
direct de o formă de ajutor social pentru a putea supravieţui. Toate acestea la un loc au ca efect
imposibilitatea de a produce ceva în mod individualizat şi numai pentru satisfacerea nevoilor
absolut necesare traiului de zi cu zi şi care să asigure şi producătorului individual existenţa. În plus
aceste efecte conjugate mai sunt agravate şi prin intervenţia factorului politic în economie. Şi cum
elementul politic este complet sub influenţa şi controlul Fiarei şi al oligopolului aflat în proprietatea
ei, orice activitate economică se desfăşoară sub necesitatea comiterii păcatului. Fiindcă toate
măsurile sunt luate pentru a se asigura existenţa, acapararea în întregime a vieţii economice şi
controlul total al Fiarei asupra omului. Astfel prin politica de subvenţii, impozite, exceptări de taxe,
suprareglementare, dereglementare, etc. entităţile economice şi oamenii care le compun sunt
obligate să apeleze la toate metodele posibile pentru a se menţine în funcţie aflându-se tot timpul în
competiţie acerbă. Entităţile economice obişnuite, de mică anvergură, nu competiţionează între ele
pentru a fi independente pe piaţă şi a învinge Fiara în acest domeniu - ceea ce ar fi şi imposibil la
ora actuală - ci doar pentru a fi admişi să colaboreze cu oligopolul Fiarei, care nesupunându-se
constrângerilor politice menţionate mai sus are asigurată existenţa şi poate asigura profitul celor cu
care colaborează.
Iar pentru creştinii care chiar se fac că nu înţeleg cum viaţa lor a devenit total păcătoasă voi
intra mai adânc în detaliu. Orice creştin care lucrează la o entitate economică din timpurile noastre,
fie că este de natură productivă sau prestatoare de servicii trebuie să ştie că este membru al unui fel
de instituţii de crimă organizată, pentru că nu poate fi comparată cu altceva. Această instituţie are
chiar ca principiu de existenţă lupta fizică cu celelalte entităţi economice. Adică având drept scop
eliminarea acelora din circuitul economic şi colaborarea cu oligopolul Fiarei. Şi cum orice entitate
economică are în componenţa ei alţi oameni succesul unei entităţi economice de a elimina de pe
piaţă firma concurentă are ca rezultat indirect nenorocirea altor oameni. Numai că din cauza
mărimii şi compartimentării oricărei entităţi economice, celor care sunt pe treptele inferioare ale
piramidei organizării interne le scapă din vedere scopul şi lupta pe care o duce toată entitatea. Dar
utilizând aceste subtrefugii nimeni nu poate contesta că cel care, de exemplu, face parte dintr-o
bandă criminală şi nu face decât să spele toaletele şi spaţiile în care aceasta îşi duce activitatea, este
şi complice la crimele înfăptuite de aceasta prin salariul obţinut de pe urma acţiunilor ei. Chiar şi
justiţia omenească pedepseşte pe aceşti complici. Şi ce fel de dragoste au creştinii aceia care
lucrează pentru acea entitate economică? Ce fel de dragoste au pentru ceilalţi oameni care sunt

37
victimele acelei bande fie că sunt ei firmă adversă fie că sunt beneficiari? Mai mult activităţile
acestor firme au chiar efecte ucigaşe directe asupra oamenilor şi distrugătoare asupra mediului
înconjurător. De asemenea creştinii care lucrează în aceste entităţi, în afară faptului că toată
activitatea se desfăşoară într-un sistem mincinos, sunt obligaţi să mintă direct. Căci toţi participanţii
la această piaţă şi sistem economic produc mărfuri şi servicii care sunt grevate de următoarele.
Toate suferă de faptul că sunt proiectate să aibă o durată de viaţă cât mai mică („planned
obsolescence“) 28 din cauza competiţiei în materie de preţuri şi necesitatea asigurării măririi
producţiei pe viitor. Acest fapt are ca efect imediat o presiune uriaşă asupra mediului înconjurător
iar pe termen lung un efect devastator asupra întregii planete. De asemenea aceste bunuri şi servicii
nu sunt accesibile tuturor din cauza preţului din ce în ce mai mare. Toate au un efect dăunător mai
mare sau mai mic asupra sănătăţii celor care le cumpără sau le folosesc. Şi toate au un efect poluant
asupra mediului prin producerea, utilizarea şi chiar prin reciclarea lor. Iar dacă un participant la
piaţa respectivă nu minte sau înşeală în cadrul relaţiilor firmă-firmă sau firmă-client, dispare de pe
piaţă, pentru că întotdeauna cel puţin un participant la acea piaţă va face aceste lucruri, iar celelalte
care nu vor face aşa vor dispărea, fiind înlocuite de firma mai „performantă“. De asemenea cei care
lucrează într-o asemenea entitate economică trebuie să mintă şi să se lupte în cadrul organizaţiei
respective dacă vor să-şi menţină serviciul, pentru că acestea sunt compuse în marea şi
covârşitoarea lor majoritate din oameni care nu cred în Dumnezeu ci doar în banii pe care îi câştigă.
Şi pentru că nu cred în Dumnezeu ei vor să câştige cât mai mulţi bani cu un efort cât mai mic şi nu
slujesc stăpânului lor, proprietarul firmei, ca lui Hristos cum spune Evanghelia. (Epistola către
coloseni a sf. apostol Pavel, cap. III, 22 - 23) De aceea recurg la toate tertipurile şi minciunile
pentru a munci cât mai puţin şi a scoate tot timpul în evidenţă realizările şi persoana lor în timp ce-i
blamează şi-i calomniază pe ceilalţi pentru insuccese. Însuşi conducătorul organizaţiei respective
impune relaţiile acestea de competiţie şi antagonie între salariaţi. Nu pentru că ar vrea el neapărat ci
pentru că este obligat să menţină profitul la cote maxime. Altfel firma ar dispărea. Aceasta se face
prin promovarea în funcţiile cheie din instituţie a acelor personaje care prin calitatea lor dovedită în
cadrul relaţiilor din firmă - adică de a fi foarte mincinoşi, înşelători şi lipsiţi de scrupule, empatie şi
dragoste - ar face orice ca să câştige cât mai mult şi astfel că şi firma câştigă mai mult, măreşte
profitul. Căci aceştia vor minţi şi înşela şi pe cei din afara organizaţiei cu scopul de a mări profitul
firmei şi indirect al lor.
Aici mulţi m-au contrazis, cu multe cuvinte, cum că se poate să nu minţi şi să fii iubitor de
oameni într-o asemenea organizaţie. Dar ce cuvinte pot contrazice viaţa? Nu le rămâne decît să
încerce să pună în faptă aceast lucru. Pentru că eu am văzut că cei mai mulţi dintre cei ce mă
contraziceau trăiau într-o realitate fabricată de ei înşişi. Se minţeau singuri, iar restul minţeau de
dragul de a se auto-justifica sau numai pentru a contrazice. Pentru că sunt unii care polemizează
doar de dragul de a învinge în cuvinte şi nu ca să afle adevărul. Să încerce ei numai să facă pe
creştinii în orice activitate, oricare ar fi ea! Atunci vor vedea, mare minune, că nu cei care conduc
firma, nu slujitorii Fiarei din afara organizaţiei respective, ci chiar cei de lângă ei, cei cu care
muncesc şi suferă laolaltă mai mult timp decât sunt împreună cu soţiile, copiii şi rudeniile lor, vor
face tot ce le va sta în putere pentru a-i alunga din locul acela doar pentru ca să nu le strice lor
confortul.
Toate aceste efecte expuse mai sus au şi o altă cauză importantă care nu depinde numai de
virtutea şi străduinţa celor care participă la procesul de producţie a bunurilor şi serviciilor, ci sunt
direct consecinţele modului de a fi al celor care sunt benficiarii acestor bunuri şi servicii.
Pe aceştia îi voi numi clienţi, consumatori, beneficiari. Fără ajutorul acestora Fiara nu ar fi
reuşit prea multe pe tărâm economic. Pentru că a fi client în ziua de azi trebuie să fii calificat pentru
aceasta, trebuie să ai nişte virtuţi. Astfel aceşti clienţi trebuie să facă faţă la două mari provocări. În
afara faptului că trebuie să fie virtuoşi ca să nu fie tentaţi să cumpere tot felul de nimicuri inutile
care nu le folosesc, ci doar îi distrag şi distrug mediul înconjurător, clienţii mai trebuie ca pe

28
Este încă în funcţiune o conspiraţie veche de peste o sută de ani care a unificat pe toţi producătorii de becuri cu
incandescenţă şi i-a obligat să producă becuri care să nu funcţioneze mai mult de 1000 de ore. Un bec cu incandescenţă
bine proiectat şi executat poate funcţiona şi peste 100 de ani fără adaosuri prea mari la cheltuielile de producţie.

38
celelalte mărfuri, absolut necesare, să nu le aleagă doar pe baza criteriului că ele costă mai puţin
faţă de altele. Deci trebuie să fie pregătiţi în toate domeniile pentru a putea alege bunurile necesare
traiului şi care nu au efecte dăunătoare asupra lor înşişi, asupra celorlalţi oameni, a societăţii şi
asupra mediului înconjurător. Existenţa în număr foarte mare a clienţilor care nu au aceste calităţi
face posibilă, indirect, însăşi existenţa Fiarei. Iar la nivelul pieţei face imposibilă producerea de
bunuri şi servicii adevărate, de calitate şi care să nu distrugă mediul înconjurător. De asemenea duce
la scăderea continuă a calităţii şi la creşterea gradului lor de nocivitate. Pentru că oricând se va
întâmpla ca numai una dintre entităţile economice existente pe piaţa respectivă va recurge la
minciună şi înşelăciune toţi clienţii fără pregătire şi lipsiţi de virtuţi vor cumpăra produsele şi
serviciile numai ale acelei entităţi doar pentru că sunt mai ieftine. Astfel se elimină ceilalţi
concurenţi care nu-i imită pe înşelători şi nu reduc preţurile prin aceleaşi tehnici.
Acum, a fi informat şi a cunoaşte felul cum pot fi pervertite toate lucrurile, în mod obiectiv
este foarte greu, şi numai unii oameni care au anumite calităţi şi educaţie superioară o pot realiza.
Pentru că în ziua de azi din cauza existenţei Fiarei şi a tehnologizării, faptul simplu şi comun de a
cumpăra o pâine în mod calificat a ajuns să necesite un volum uriaş de cunoştinţe. Astfel cel care
cumpără pâinea trebuie să ştie: felul cum a fost produs grâul, ce fel de tehnologie s-a utilizat, de
unde provine sămânţa, cu ce a fost tratată înainte de însămânţare, ce îngrăşăminte, ierbicide,
pesticide s-au folosit, cum s-a recoltat, pe urmă cum a fost tratată de cei care au depozitat-o, prin ce
metodă s-a măcinat, cum a fost tratată făina după măcinare, cum a fost produsă pâinea din făina
respectivă, prin ce tehnologie, ce drojdii şi ce ingrediente s-au adăugat, ce nutrienţi au mai rămas în
pâinea respectivă, cantitatea reziduală de pesticide, ierbicide şi alte ingrediente toxice şi nu în
ultimul rând ce efecte are consumarea acelei pâini asupra sănătăţii oamenilor. Dar majoritatea
oamenilor, chiar şi creştinii, nu caută la pâine decât să fie gustoasă, să aibă un aspect plăcut şi să
coste cât mai puţin. Fără a greşi prea mult şi fără exagerare, doar mergând din magazin în magazin
şi văzând ce fel de pâine se vinde într-o ţară, se poate spune care este numărul creştinilor adevăraţi -
mare sau infim - şi influenţa lor în acea societate. Iar cei care spun că nu este aşa, să încerce să îşi
închipuie cum ar fi arătat economia acelei ţări în care trăiesc acum, dacă toată lumea nu ar fi
cumpărat decât pâine făcută din seminţe de grâu cum erau cele care se mai cultivau încă acum 50 de
ani în ţara noastră, România (grâu moale, cu puţin gluten), netratat cu niciun ierbicid, pesticid sau
îngrăşământ anorganic. De asemenea grâul să fie măcinat integral într-o moară de viteză mică, fără
să fie supra-încălzit distrugându-se astfel nutrienţii din el şi apoi făcut pâine în modul în care
omenirea a făcut pâine de mii de ani, fără drojdie din aceasta toxică care se foloseşte peste tot acum,
ci cu plămadă şi fără nimic altceva adăugat. Iar la sfârşit să cerceteze bineînţeles şi care ar fi fost
efectele consumării acesteia asupra gradului de sănătate al populaţiei şi efectul acestei sănătăţi
asupra societăţii în general.
În concluzie creştinii greşeşesc în fiecare zi şi fac păcatul chiar şi atunci când sunt numai
cumpărători într-o astfel de societate cum este cea de acum, nu numai atunci când sunt producători.
Sau, cu alte cuvinte, ei sunt şi călăi şi victime în acelaşi timp. Căci ar dispărea imediat oligopolul
Fiarei şi asociaţii săi dacă nimeni nu ar cumpăra produsele şi serviciile lor. Acum, după ce am
lămurit suficient cum păcătuieşte toată lumea în fiecare zi prin supunerea faţă de Fiară, în următorul
capitol vom încerca să descriem pe scurt cum oamenii care compun Fiara îşi îndeplinesc a doua
dorinţă a lor, plăcerea de a ucide.

39
 Capitolul VIII
Despre faptul că întreaga omenire este în pericol de a fi ucisă.

Este foarte greu pentru cineva neinformat să creadă că există cineva pe planeta aceasta
căruia nu i-ai făcut nimic rău, nu-l cunoşti personal şi nici el nu te cunoaşte pe tine dar care vrea cu
tot dinadinsul să te îmbolnăvească şi să te omoare, pe tine şi pe copiii tăi. 29 De aceea e şi foarte uşor
pentru Fiară să-şi pună în aplicare planul ei, pentru că oamenii nu înţeleg modul ei de gândire.
Deci, după multe experimente sociale care s-au desfăşurat în toată lumea, Fiara şi-a dat
seama de felul cum omul obişnuit reacţionează la anumiţi stimuli şi evenimente din societate. Astfel
a apărut şi s-a dezvoltat o nouă ramură a ştiinţei guvernării, ingineria socială, tehnologia puterii, pe
care numai oamenii şi slujitorii Fiarei o stăpânesc şi care nu se învaţă în şcolile obişnuite.
Folosindu-se de ignoranţa, de slăbiciunile şi de păcatele oamenilor Fiara şi-a adaptat
continuu planurile de ucidere conform principiilor noii ştiinţe şi a pus din ce în ce mai mult accentul
pe metodele de ucidere indirectă, subtile. În trecut Fiara nu avea la dispoziţie ca instrument de
realizare a scopurilor ei decât războiul, uciderea violentă. Odată cu creşterea cunoaşterii ştiinţifice, a
avansului tehnologic şi creşterea influenţei Fiarei în lume, războiul a început să fie folosit doar
pentru crearea unei coeziuni naţionale în jurul guvernului, unor circumstanţe internaţionale, unui
anumit climat social sau ca soluţie la anumite probleme interne şi internaţionale care nu se puteau
rezolva altfel şi nu pentru scopul uciderii. În zilele noastre prevalează metodele de ucidere ascunse,
indirecte, şi se poate vedea clar că numărul victimelor războaielor actuale sunt mult mai puţine
decât cel provocat de mijloacele indirecte.
De exemplu S.U.A. care are cele mai mari cheltuieli pe cap de locuitor cu sistemul de
sănătate şi care este şi ţara care a fost în stare de război aproape tot timpul în perioada următoare
celui de-al doilea război mondial, are pierderi de personal combatant mult, mult mai mici decât
numărul morţilor provocate de sistemul de sănătate şi care este recunoscut oficial în statistici.
Numărul real este, bineînţeles, mult mai mare. 30 Astfel putem lua ca exemplu războiul din Vietnam
care a durat din 1965 până în 1975 şi a produs un număr de 58209 morţi din rândul soldaţilor
americani şi un număr de 1353000 morţi din rândul militarilor şi civililor vietnamezi. Adică în total
un număr de 5820 americani şi 13530 vietnamezi pe an. Şi aceasta în codiţiile în care acest război a
fost purtat cu mijloace militare specifice celui de-al doilea război mondial, adică mijloace de masă.
Războaiele din ultima perioadă au produs însă şi mai puţine victime per perioadă de timp din cauza
folosirii mijloacelor militare moderne supertehnologizate cu o precizie mare de lovire.
Comparate cu pierderile cauzate de acest război din Vietnam, în decursul unui singur an
calendaristic în sistemul de sănătate american au fost înregistrate 783956 decese cauzate de natura

29
Deşi au fost mulţi autori care au analizat aspectele medicale, politice, filozofice, morale şi sistemice ale diverselor
aspecte ale agresiunii împotriva vieţii şi sănătăţii populaţiei ei nu au reuşit să descopere mobilul real şi ascuns al întregii
acţiuni din cauza lipsei de cunoaştere a teologiei creştine ortodoxe. Dintre aceştia aş cita pe Illich Ivan cu lucrarea sa
„Medical Nemesis: The Expropriation of Health“ publicată în anul 1976 care a sesizat încă de acum 40 de ani
problemele sistemului modern de sănătate deşi nu a fost în stare să facă predicţii corecte ale evoluţiei acestuia şi datorită
lipsei progresului ştiinţei nu a reuşit nici să detecteze toate înşelătoriile sistemului medical. Totuşi cartea este o analiză
foarte bună a modului cum a fost pervertit sistemul de sănătate în lume fără să însă să ofere o soluţie viabilă pentru
această problemă. Cartea se mai găseşte încă la:
https://www.amazon.com/Medical-Nemesis-Expropriation-Ivan-Illich/dp/0394712455
Altă lucrare care ar trebui neapărat citată aici este cartea doamnei Claire Séverac, „Complot mondial contre la Santé“
care demonstrează modul concertat şi organizat al asaltului asupra vieţii şi sănătăţii, caracterul conspirativ al acestei
acţiuni, dar tot aşa fără să sesiseze mobilul real din spatele acesteia. Cartea a fost publicată în 2011 şi de aceea este
foarte bună fiind inspirată din realitatea zilelor noastre. Această carte încă se mai găseşte la adresa:
https://www.amazon.fr/Complot-Mondial-contre-Claire-S%C3%A9verac/dp/2753805407
Autoarea a murit în decembrie 2016 în circumstanţe care indică destul de clar că ea a fost victima răzbunării Fiarei.
30
Aceasta se întâmplă pentru că în toate ţările medicii au ajuns un fel de tagmă mafiotă care îşi apără colegii de breaslă
chiar şi dacă aceştia au greşit intenţionat ca să câştige mai mult. Şi deci nu raportează cazurile respective ca şi cum ar fi
provocate de medici. Ca să nu mai vorbesc de cazurile când morţile sunt provocate de vaccinuri sau de tratamentele
oficial aprobate de marile companii farmaceutice, fiindcă medicii se tem foarte mult de puterea acestora sau sunt şi
mituiţi. Din cauza aceasta este foarte greu să dovedeşti un malpraxis sau un efect nociv al unui tratament. La acestea se
adaugă şi ajutorul presei şi instituţiilor statului care sunt sub influenţa aceloraşi forţe.

40
acstuia dintre care cca. 120000 morţi numai din eroare medicală umană la un număr de cca 700000
de medici. În acelaşi an au fost înregistrate şi 31940 cazuri de deces din cauza armelor de foc
raportat la 80000000 de proprietari de arme înregistraţi oficial pentru că America este şi ţara cu cea
mai mare rată a criminalităţii. Această criminalitate îşi are cauza nu numai în sistemul american de
valori şi educaţie dar şi din cauza lipsei generale de nutrienţi din alimentaţie, a toxinelor şi
otrăvurilor, a poluării electromagnetice din cauza supertehnologizării, etc. noxe cu care este
bombardată populaţia zi şi noapte începând din pântecul mamei. Studii independente au demonstrat
că toate acestea au ca efect comun şi o stare de irascibilitate şi agresivitate a oamenilor pe lângă
celelalte efecte nocive asupra sănătăţii. Dintre aceste victime provocate de arme de foc doar 11101
au fost crime restul de 19766 fiind sinucideri cu arme de foc (ale căror cauze directe pot fi puse în
foarte mare măsură şi pe seama sistemului medical) şi doar 1071 de morţi din cauza accidentelor. În
cazul Americii, de unde avem statistici mai detaliate, numărul total al americanilor combatanţi
decedaţi în timpul tuturor războaielor purtate de acest stat în perioada dintre anii 1775 până în
prezent este de 1354664. Adică în medie aproximativ 9600 decese pe an.
Bineînţeles nu este locul aici pentru o statistică cuprinzătoare la nivel global a deceselor
cauzate de sistemul de sănătate. Însă cititorul îşi poate face o idee şi din faptul că cel puţin jumătate
din planetă beneficiază de un sistem de „sănătate“ la fel de „civilizat“ ca şi Statele Unite ale
Americii, deşi nu cheltuieşte tot atât de mult ca acestea. Cealaltă jumătate a planetei nu are parte de
un sistem de sănătate atât de modern ci doar de ce este mai rău din el, adică vaccinuri, avorturi,
medicamente anticoncepţionale şi antibiotice.
În concluzie se poate spune cu certitudine că omenirea a fost supusă în ultimii 100 de ani
unei agresiuni continue asupra sănătăţii şi vieţii ei şi a cărei intensitate a crescut în mod exponenţial
în ultima perioadă. Ar fi foarte greu şi ar necesita citarea unui volum uriaş de informaţie pentru a
demonstra toate acestea. Rămâne ca aceia care nu prea sunt convinşi de această realitate să îşi ia
crucea proprie a căutării adevărului şi să facă o cercetare amănunţită a lumii în care trăiesc. La ora
actuală sunt atâtea posibilităţi de informare încât cineva care are cât de cât dezvoltat un simţ critic şi
obişnuinţa de a gândi cu propriul creier va avea nevoie doar de 6-10 luni pentru a afla adevărul.
Este drept că acest proces va fi foarte dureros pentru cei care vor intreprinde această acţiune pentru
că vor trebui să lase deoparte toate prejudecăţile şi să fie sinceri cu ei înşişi. Acest lucru va fi şi mai
greu celor care au fost sub influenţa sistemului de învăţământ oficial, instituţionalizat. Celor care au
fost prea mult timp sub această influenţă şi sunt şi absolvenţii unor universităţi le va fi şi mai greu
decât celor care au fost mai puţin. Căci cei care au mai multă educaţie efectuată în sistemul de
învăţământ oficial vor trebui să şteargă din mintea lor aproape tot ce au învăţat şi mai ales să lupte
cu modificările pe care chiar creierul lor le-a suferit din cauza modului cum au fost educaţi. Ne vom
limita deci la a descrie totuşi câteva dintre metodele de ucidere indirecte ale Fiarei care se petrec în
văzul tuturor dar pe care oamenii care nu caută adevărul nu le văd.
Prima şi cea mai periculoasă formă de atac la sănătatea şi integritatea omenirii prin
distrugerea planetei, climei şi mediului, este metoda împrăştierii de substanţe toxice cu ajutorul
avioanelor sub pretextul fals al luptei contra încălzirii planetei. Aceasta nu se face în mod oficial pe
baza unui acord cu ţările care suferă acest tratament, ci chiar contravine unor acorduri
internaţionale. 31 Cei care vor voi să se convingă de existenţa acestor operaţiuni vor trebui să facă
mai întâi nişte eforturi serioase ca să poată descoperi această operaţiune. Marea majoritate a
oamenilor nici nu observă aceasta iar dintre cei puţini care o observă mulţi neagă efectul negativ
acceptând varianta oficioasă.
Deci mai întâi căutătorii adevărului trebuie să înveţe cum funcţionează un motor de avion în
ziua de azi şi cum funcţionau cele din trecut. Apoi să cerceteze procesele fizice care se petrec în
atmosfera de la altitudini înalte ca să poată înţelege diferenţa dintre o dâră de condensaţie naturală
lăsată de un avion la acea altitudine şi dâra de substanţe pulverizate lăsată de un altul. Ceea ce este
foarte complicat şi este o ştiinţă întreagă. Să caute şi să găsească oameni care au cercetat ce fel de
substanţe sunt pulverizate. Şi dacă nu cred nici după toate acestea, în ultimă instanţă pot colecta
31
Vedeţi rezoluţia 31⁄72 a O.N.U. de la Geneva din 10 decembrie 1976 şi convenţia rezultată: „Convention on the
Prohibition of Military or Any Other Hostile Use of Environmental Modification Techniques“ semnată în 18 mai 1977.

41
zăpadă şi apă din precipitaţii şi pot efectua analize pe cont propriu în unele laboratoare medicale
mai avansate numai că vor trebui să aibă ceva bani căci acestea sunt cam scumpe. În România de
exemplu două analize pentru măsurarea concentraţiei în apa de ploaie a aluminiului şi a bariului
costă în jur de 150 de euro. De asemenea trebuie să fie foarte precauţi cu cei care execută analizele
acestea şi să scornească diverse poveşti fiindcă dacă le vor spune de ce le fac să ştie că undeva
cineva se va opune ca ei să afle adevărul. Chiar şi aşa, privind numai de la sol, nu se poate cu
certitudine constata realitatea acestor pulverizări în mod direct decât dacă se fac analize directe a
dârelor pulverizate în timp ce acestea se execută şi dacă se urmăreşte activitatea radio a instalaţiilor
H.A.A.R.P. 32 asociată acestei operaţiuni de modificare a vremii. Desigur se pot constata indirect
circumstanţele crimei respective şi prin metode detectiviste cum ar fi prin existenţa mobilului,
existenţa numeroaselor patente şi documente 33 care indică acelaşi tipar de lucru, documentele şi
declaraţiile diverşilor promotori ale controlului climei precum şi a efectelor colaterale. Pentru cei
care nu cred că există nici măcar aceste posibilităţi am să dau aici doar două articole ale
profesorului Michel Chossudovsky de la Universitatea din Otawa, Canada, care este mai „moderat“,
mai „cumpătat“, şi deci îl pot primi şi cei care nu suferă să fie „extremişti“ şi „fundamentalişti“ ca
creştinii ortodocşi adevăraţi:
„Washington's New World Order Weapons Have the Ability to Trigger Climate Change“ din
4 ianuarie 2002 aflat la adresa de internet: http://www.globalresearch.ca/articles/CHO201A.html şi
„Weather Warfare: Beware the US Military’s Experiments with Climatic Warfare“ din 29 noiembrie
2015 pe care-l găsiţi la adresa de internet: http://www.globalresearch.ca/weather-warfare-beware-
the-us-military-s-experiments-with-climatic-warfare
Chiar şi oamenii de ştiinţă au recunoscut indirect existenţa acestei geoinginerii prin
catalogarea noilor formaţiuni noroase apărute ca urmare a războiului climatic împotriva omenirii.
Puteţi căuta pe internet fotografii sau pe YOUTUBE filmuleţe cu titlul „undulatus asperatus“ şi veţi
vedea noi tipuri de nori care nu au existat în trecut şi despre a căror cauză şi mod de producere
oamenii de ştiinţă nu emit nici o părere fiindcă „mâna“ Fiarei este foarte lungă şi ei se tem de ea.
Dar pentru a înţelege toate aceste operaţiuni sunt necesare cantităţi uriaşe de date pe care
cetăţeanul de rând le poate obţine cu dificultate şi numai consumând o cantitate mare de timp.
Totuşi, oricărui om îi este suficient, pentru a începe să se îndoiască de natura benignă a unor urme
lăsate de avioane, doar să observe că, faţă de trecut, în zilele noastre urmele avioanelor de pe cer nu
mai dispar imediat, aşa ca un abur de respiraţie iarna. Ci ele rămân toată ziua pe cer şi difuzează
până acoperă cerul cu o pâclă gri-albicioasă. Dar pentru aceasta omul trebuie să aibă o memorie
foarte bună, o vârstă de cel puţin 40 de ani şi un acut spirit de observaţie. Ceea ce nu toţi au. Cei
mai mulţi oameni trăiesc pe lumea asta ca într-un vis.
Ca orice altă conspiraţie şi acest „război“ climateric se bazează pe faptul că posibilitatea
prinderii în flagrant a criminalului este îngreunată de lipsa de mijloace supertehnologizate. De
asemenea se întâmplă că în mod natural mai multe fenomene apar cu aceleaşi efecte observatorului
uman neavizat şi nedotat cu instrumente şi mijloace adecvate. Aceste mijloace de detectare a acestor
operaţii clandestie sunt toate la dispoziţia înalţilor funcţionari din guverne şi care bineînţeles sunt
toţi sub controlul Fiarei. La fel se petrec lucrurile în toate domeniile vieţii şi chiar şi în ştiinţă care
ar trebui să fie cel mai precis domeniu. Şi fie că este vorba de vaccinuri, fie că este vorba de
cercetarea spaţiului cosmic, etc. se poate face orice şi să spui orice dacă controlezi pe cei câţiva
oameni cheie din vârful ierarhiei domeniului respectiv şi mai ales dacă controlezi şi restul. Adică
elementul politic, mijloacele de informare, instituţiile ştiinţifice şi învăţământul prin care îţi produci
cât mai mulţi oameni care nu cred în Dumnezeu ci numai în bani. De aceea această conspiraţie nu
va fi descoperită de suficient de mulţi oameni pentru a fi contracarată decât atunci când va fi prea
târziu pentru planetă şi omenire. Nu am să mai intru în detaliile complicate ale întregii afaceri ale
războiului climatic ci mă voi limita doar la efectele acestuia.
Primul scop şi efect al acestei operaţiuni, care se numeşte ştiinţific geoinginerie, este
controlul şi modificarea climei. La nivel oficios, pe ici pe colo, se declară că se face aceasta pentru
32
„High-frequency Active Auroral Research Program“ componentă a „Strategic Defense Initiative“ a S.U.A.
33
Vedeţi de ex. documentul forţelor aeriene S.U.A. „Weather as a Force Multiplier: Owning the Wheather in 2025“.

42
a se răci planeta. Drept cauză a acestei încălziri este indicată creşterea conţinutului de bioxid de
carbon în atmosferă provocată de activităţile umane. Ceea ce din punct de vedere ştiinţific este total
fals. Dar în mod real altele sunt cauzele dar şi scopurile. Unul din scopurile principale ale
modificării vremii este scăderea producţiei de alimente pe întreaga planetă. Cine controlează hrana
controlează omenirea. Iar ca să o poţi controla trebuie ca hrana să nu mai fie abundentă. Alt scop
este reducerea ariei locuibile, distrugerea vegetaţiei şi a faunei sălbatice. Această geoinginerie se
poate asemăna cu un fel de tactică a „pământului pârjolit“ prin care oamenii care vor supravieţui
până la urmă să fie obligaţi să se concentreze numai în oraşele controlate de Fiară. 34 Deja se
construiesc şi se dezvoltă aceste oraşe cu o viteză ameţitoare căci timpul este scurt. 35 Din cauza
acestei geoinginerii vom vedea din ce în ce mai des manifestări extreme ale climei. Vor creşte
perioadele de timp secetoase şi suprafaţa zonelor expuse secetelor în timp ce alte zone vor fi
afectate de inundaţii devastatoare. Se vor intensifica vânturile şi va creşte frecvenţa furtunilor, a
uraganelor şi a cicloanelor. Va creşte nivelul mărilor şi oceanelor cu efectele aferente. Schimbarea
climatică a fost, este şi va fi exploatată politic prin impunerea de condiţii care vor spori controlul
asupra populaţiei şi naţiunilor. Aceasta se va începe prin impunerea unui impozit global numit taxa
pe „emisia de carbon“ ce va crea cadrul pentru alte metode de control global. 36
Cum am mai spus din cauza substanţelor dispersate şi a modificării climei s-a redus şi se va
mai reduce masiv masa vegetală a planetei. Aceasta este provocată în special de pulberea de
aluminiu care este o componentă principală a amestecurilor de substanţe care se dispersează din
avioane şi indirect din cauza distrugerii stratului de ozon. Pentru a înţelege acest fenomen va trebui
să studiaţi efectele aluminiului asupra plantelor şi chimia aferentă. O expunere succintă, pe înţelesul
tuturor o puteţi găsi pe youtube cu titlul: „Dr Lenny Thyme The Chemistry of Chemtrails (12 Jun
2015)“. De asemenea s-a modificat PH-ul solului - parametru ce indică starea acidă, neutră sau
bazică - ceea ce a dus la scăderea producţiei agricole şi la intensificarea atacurilor fungice asupra
recoltelor, tendinţe care se vor amplifica în viitor. A crescut aciditatea generală a apelor mărilor şi
oceanelor ceea ce a dus la reducerea semnificativă a cantităţii organismelor vii care toate depind de
concentraţia de oxigen din apă. Cu cât mai acidă apa cu atât mai mică este cantitatea de oxigen
dizolvată în apă. Este plin internetul de imagini în care sunt surprinse cantităţi uriaşe de vietăţi
marine moarte care poluează ţărmurile. 37 De asemenea creşterea temperaturii generale a apei a avut
acelaşi efect. Tot din cauza acestora, ca un efect marginal, a crescut şi incidenţa bolilor căilor
respiratorii şi a celor provocate de ingestia substanţelor componente din amestecurile care se
dispersează din avioane care se adaugă astfel la nivelul general ridicat de poluare agravând situaţia.
Aceste boli vor lua un caracter epidemic în viitorul apropiat. Am să dau aici ca un singur exemplu
boala Alzenheimer provocată de intoxicaţia cu aluminiu şi a cărei incidenţă a crescut exponenţial în
ultima vreme. Este drept că intoxicaţia cu aluminiu şi a oamenilor are şi alte cauze, mult mai
puternice, şi nu este decât un efect secundar al geoingineriei, pentru că ea face parte dintr-un efort
concertat care combină alimentaţia, medicaţia, cosmeticele, etc. Ce este foarte sigur este că
aluminiul ca atare nu există în natură el găsindu-se numai în compuşi foarte stabili şi care de-
alungul istoriei nu au jucat nici un rol în relaţia pământului cu lumea vie până acum. Alt lucru foarte
sigur este că reactivitatea extraodinar de ridicată a acestui metal face posibilă aproape orice
combinaţie chimică în organism cu rezultate care sunt doar parţial cunoscute şi cercetate de către
lumea ştiinţifică de astăzi.
De asemenea această geoinginerie a dus la scăderea cantităţii luminii, radiaţiei solare, la
nivel global în procent de 22 până la 30 la sută cu efectele aferente dar şi a încălzirii reale a

34
Vedeţi agendele O.N.U.: „Agenda 21“ şi continuarea ei „Agenda 2030“.
35
Vedeţi şi programul „ubiquitous city“ sau „smart city“ cu realizările lui, cum ar fi oraşul „New Songdo City“ din
Coreea de Sud, etc. - nu le mai enumăr fiindcă sunt prea multe şi răspândite pe toată planeta.
36
Conform agendei 2030.
37
Vedeţi raportul Living Planet Index aflat la adresa:
https://www.wwf.org.uk/sites/default/files/2016-10/LPR_2016_full%20report_spread%20low%20res.pdf pregătit de
World Wildlife Found şi Zoological Society of London: două treimi din populaţia de animale vertebrate sălbatice va
dispărea până în 2020 raportat la cea existentă la nivelul anului 1970. Până în anul 2012 populaţia de animale sălbatice a
scăzut cu 58% raportat la acelaşi an.

43
pământului. 38 Tot din cauza geoingineriei, cum am spus, s-a distrus stratul de ozon şi a crescut
nivelul de radiaţii ultraviolete dăunătoare cu efectele nocive aferente asupra vegetaţiei şi oamenilor.
Veţi vedea din ce în ce mai mulţi copaci şi plante „arse“ de acestea. Cei care petrec mult timp în
exterior, mai ales în zilele senine cînd cerul nu este acoperit de nori sau de pâcla creată de
substanţele respective, trebuie deja să poarte ochelari de protecţie eficienţi împotriva acestor radiaţii
căci altfel se vor îmbolnăvi. Deci vom asista în viitor şi la adevărate epidemii de boli specifice
ochilor. Sunt specialişti independenţi care prognozează că în cca. 8-10 ani se va distruge stratul de
ozon într-o aşa de mare proporţie încât vom asista la colapsul biosferei. Bineînţeles instituţiile
„ştiinţifice“ şi mass media aflate sub influenţa Fiarei nu pomenesc nimic de aceasta şi chiar susţin o
refacere a stratului de ozon în zonele afectate observate în trecut.
Am să fac o paranteză aici ca să răspund unei întrebări care apare în mod firesc şi pe care
mi-au pus-o mai mulţi oameni cu care am discutat.
Deci întrebarea este: ce fac cei care au planificat şi comandat acestea, nu suferă şi ei de
efectele geoingineriei? Această întrebare denotă ignoranţa întrebătorilor. Căci dacă eşti superbogat
ai şi mijloace ca să eviţi toate acestea. Superbogaţii nu locuiesc în zone dens populate, în oraşe sau
în apropierea diverselor surse de poluare. Ei pot comanda ca zonele unde îşi au ei domeniile să fie
pe cât posibil evitate de avioanele care dispersează substanţele respective 39 . Superbogaţii
beneficiază şi de asistenţă medicală personală şi adevărată, nu ca cea pseudoştiinţifică oferită de
sistemele de sănătate controlate de guverne. Superbogaţii locuiesc în case în care tratarea aerului se
face cu metode şi mijloace pe care oamenii de rând nu sunt în stare nici să şi le imagineze şi nici să
le cumpere. Ei au propriile sisteme de producere a hranei protejate de contactul cu mediul exterior
(sere, etc.) şi de alte substanţe nocive - îngrăşăminte anorganice, ierbicide, pesticide, fungicide, etc.
- şi chiar dacă se deplasează undeva iau cu ei o întreagă armată de slugi, bucătari, doctori, paznici şi
provizii. Aceasta acum, în zilele noastre. Dar pentru viitor când distrugerile mediului vor ajunge la
niveluri insuportabile Fiara şi-a pregătit deja oraşele subterane dotate cu toate supertehnologiile
necesare pentru a face viaţa la fel de confortabilă ca şi la suprafaţa pământului. Cele destinate
oamenilor de rang inferior din cadrul ierarhiei Fiarei sunt amplasate peste tot, în special în emisfera
sudică, dar oraşele rezervate corifeilor Fiarei sunt amplasate în continentul de la polul sud la
distanţa cea mai mare de emisfera nordică, cea care va fi cea mai afectată de evenimentele
viitoare. 40 Deci ei nu sunt şi nu vor fi afectaţi de loc. Numai cei care nu-şi dau seama pe ce lume
trăiesc şi nu sunt informaţi suferă. Pentru că şi cei săraci dar informaţi îşi pot îngriji sănătatea şi pot
să minimalize într-o oarecare măsură şi efectele acestor operaţiuni. Fiindcă pot evita alimentele,
tratamentele medicale false din sistemul de sănătate oficial, trata şi evita apa infestată şi pot recurge
la cure şi alimente care curăţă organismul de aceste substanţe nocive. Numai că trebuie să se
silească să caute şi să înveţe ceva despre felul cum ar trebui să-şi îngrijească sănătatea şi să piardă
mai mult timp din viaţa lor activă pentru a pune în aplicare un mod de viaţă care să ţină cont de
noile realităţi.
Deci, după cum vedeţi, viaţa normală a devenit mult prea complicată sub stăpânirea Fiarei.
Din cele descrise mai sus se mai poate demonstra ceva. Şi anume existenţa şi omnipotenţa
Fiarei. Mai ales cei care mai aveau vreun dubiu privind aceasta pot să tragă acum concluziile
necesare căci altfel vor trebui să răspundă la nişte întrebări simple. Cum pot avioanele respective să
disperseze acele „chemtrail-uri“ în toate ţările fără să sufere nici un fel de repercusiuni? Căci toate
ţările, chiar şi cele mai puţin dezvoltate, au în dotare măcar câteva avioane militare sau rachete
antiaeriene care pot cu uşurinţă doborî sau captura avioanele care fac aceasta. Toate ţările au radare
militare şi radare meteorologice cu ajutorul cărora se poate observa foarte bine natura diferită a
38
Vedeţi şi la „Cartea Apocalipsa“ din Evanghelie ca să ştiţi că acestea au fost prorocite; de altfel niciodată în istoria
lumii nu au existat mijloacele tehnologice necesare pentru a se constata acest lucru. Indiciu destul de clar că suntem în
acele vremuri. (Cartea Apocalipsa, Cap. VIII, 12) Căutaţi şi pe internet: http://www.geoengineeringwatch.org/global-
dimming-2/ sau cu un motor de căutare despre „global dimming“.
39
Există în limba engleză un termen specific pentru dârele de pulberi dispersate de avioane şi care a intrat în
vocabularul curent: „chemtrail“ în antiteză cu dârele naturale de condensare care se numesc „contrail“.
40
Deşi Antartica este teritoriu internaţional care nu este în proprietatea nimănui acesta este foarte strict controlat iar
accesul liber pentru persoane private este imposibil.

44
„chemtrail-urilor“ faţă de dârele naturale de condensaţie. Toate au instituţii care se ocupă de
gestionarea resurselor şi a calităţii apei şi pot constata gradul lor de poluare. De asemenea se pune şi
întrebarea: cum poate fi „bombardată“ ionosfera din zona ţărilor respective cu şocuri uriaşe de
energie electromagnetică de către instalaţiile H.A.A.R.P. fără ca nimeni să-şi dea seama de aceasta?
Deci în concluzie toate ţările au specialişti şi mijloace suficiente pentru a depista şi combate
aceste acţiuni dar nicăieri nu are loc nicio reacţie la nivel oficial deşi guvernele sunt îndreptăţite de
toate legislaţiile din lume. Aceasta se poate explica numai şi numai prin faptul că toate guvernele,
indiferent de rolul actoricesc pe care îl joacă în faţa populaţiei lor, sunt într-o formă sau alta sub
controlul cuiva cu o putere mult mai mare. Deci, concluzia raţională care rezultă este că acest
cineva nu poate fi decât Fiara căci numai ea are putere suficientă şi mijloace cu care să pună în
aplicare asemenea măsuri la scară planetară. Totuşi această operaţiune a războiului climatic nu
reprezintă din punct de vedere financiar mai nimic raportat la puterea financiară a Fiarei. Costul
acestei operaţiuni aplicată planetar este estimat de specialişti independenţi la numai zece miliarde
de dolari pe an. Sumă insignifiantă pentru o entitate care numai în domeniul bancar gestionează un
credit global de peste două sute de trilioane de dolari. Asta în cazul că această operaţie ar fi făcută
numai cu mijloacele ei. Dar aceştia nu cheltuiesc nimic pentru că sunt utilizate mijloacele
complexului militaro-industrial din ţările cele mai puternice. Mai mult, Fiara chiar realizează un
profit de pe urma acestor operaţiuni pentru că firmele care realizează această operaţiune sunt în
proprietatea ei iar cheltuielile sunt acoperite de bugetele militare ale guvernelor respective. Deci tot
din banii oamenilor de rând.
Acum vom mai analiza şi alte domenii care atentează la viaţa şi sănătatea omului.
Primul domeniu este ministerul sănătăţii cu instituţiile afiliate, cercetarea medicală, industria
farmaceutică, etc.
Da, este adevărat, sună foarte ciudat că tocmai ministerul sănătăţii să omoare şi să
îmbolnăvească oameni. Dar aceasta este realitatea în lumea unde domneşte Fiara. Toate sunt
anapoda, cu susul în jos. Astfel că instituţiile statului se ocupă cu totul altceva decît lucrul pentru
care declară că au fost destinate. Aşa că sănătatea se ocupă cu îmbolnăvirea şi uciderea populaţiei,
justiţia cu impunerea injustiţiei şi minciunii, finanţele cu sărăcirea populaţiei, serviciile secrete,
poliţia şi jandarmeria cu lupta împotriva celor care încearcă să lupte cu Fiara şi cu lupta împotriva
oamenilor săraci şi cinstiţi, având şi ajutorul lumii interlope pe care o conduc nemijlocit,
învăţământul cu îndobitocirea şi coruperea copiilor 41 , armata cu lupta împotriva suveranităţii
naţionale proprii şi a celor care încearcă să nu se supună Fiarei, biserica cu lupta împotriva Bisericii,
etc. Ca să nu o lungesc prea mult, toate lucrurile care se întâmplă în societatea de azi au un singur
sens: să impună controlul total al Fiarei şi să reducă populaţia, pentru că o populaţie prea mare
creează prea multe probleme de guvernare şi administrare chiar şi pentru mijloacele Fiarei.
Acum să vedem cum se întâmplă în mod practic lucrurile cu sistemul de sănătate. Din punct
de vedere ideologic sistemul de sănătate declară public că lucrează ca să răspundă idealului omului
căzut din grădina raiului. Căci omul doreşte imposibilul. El doreşte cu toată puterea să lucreze
plăcerea şi să evite orice durere care apare ca efect al acesteia 42 . Adică, eu fac orice păcat iar tu,
doctore, îmi dai o pilulă, ceva, ca să elimini efectele păcatului şi astfel eu să pot continua să fac
păcatul în continuare. Şi pentru acest ideal declară public că lucrează ministerul sănătăţii şi toată
lumea medicală. Iar în interior, celor care lucrează în toate domeniile legate de ministerul sănătăţii,
de la cercetare ştiinţifică, învăţământ, etc. până la ultima soră medicală li se impune drept cadru de
funcţionare, scop şi motivaţie în muncă profitul. 43 Este evident pentru toată lumea că acest sistem
odată impus nu mai necesită prea mare intervenţie din partea Fiarei şi are rezultatul scontat. Sarcina
Fiarei se rezumă la a trasa direcţiile de dezvoltare, a supraveghea să nu existe derive şi devieri ce
pot proveni de la oamenii dinlăuntrul sistemului şi să combată pe cei care vor să corecteze sistemul

41
Cum bine spunea cineva: produsul final al şcolii este un om debil mintal şi imoral.
42
Vedeţi şi definiţia răului de la primul capitol.
43
Toţi tinerii care azi urmează calea medicinei sau cei care sunt deja absolvenţi şi lucrează în România, cei care pleacă
în alte ţări, declară în unanimitate, deschis, fără nicio ruşine sau sfială, că au ales această cale pentru că vor să trăiască
mai bine, să câştige mai mult.

45
din afară. Deci Fiara trebuie să fie totuşi precaută pentru că oricine lucrează în acest sistem este
până la urmă totuşi om. Şi oricât ai perverti oamenii prin învăţământ, prin imoralitate şi prin
câştiguri materiale, nu poţi reuşi să-i corupi perfect pe toţi, nici să-i minţi pe toţi şi pot să apară
oameni care să mai aibă un strop de conştiinţă. Evident înşişi oamenii din sistem, cei care urmăresc
numai profitul şi interesele lor egoiste, vor lupta în mod natural împotriva celor care se abat de la
linia oficială, dar sunt cazuri când trebuiesc luate măsuri extreme altfel tot sistemul s-ar nărui ca un
castel de cărţi de joc. Pentru că adevărul are o forţă uriaşă.
Voi face o paranteză aici şi am să dau un singur exemplu 44 simptomatic pentru tot sistemul
de sănătate. Este vorba despre cazul doctorului Max Gerson (1881-1959) cel care a reuşit să
găsească soluţia pentru tratarea cancerului şi a altor boli degenerative. Toată istoria o găsiţi în cartea
lui S. J. Haught cu titlul „The american experience of dr. Max Gerson - Censured for curing
cancer“. Toate lucrările acestui doctor sunt disponibile pe site-ul The Gerson Institute,
www.gerson.org şi în alte locuri. Pe scurt spus toate descoperirile acestui doctor au fost cu mare
stricteţe suprimate şi ţinute secrete faţă de marele public până în zilele noastre când internetul, acest
mare duşman, dar uneori şi prieten al omului, a făcut posibilă cunoaşterea operei acestuia.
Bineînţeles că nici în ziua de azi medicina oficială nu se grăbeşte să folosească aceste descoperiri în
interesul omenirii. Deşi s-au cheltuit sume colosale cu cercetarea în domeniul cancerului calea
indicată de dr. Gerson a fost ocolită cu grijă şi nici azi nu este în atenţia medicinei oficiale. Şi cum
ar fi altfel? Fiindcă s-ar prăbuşi tot sistemul pus la punct de Fiară pentru controlul total al omului şi
distrugerea lui. Pentru că acest doctor a descoperit că principala cauză pentru înmulţirea
exponenţială a bolilor degenerative este în primul rând agricultura şi alimentaţia aşa zis modernă,
chimizată. Iar soluţia pentru prevenirea acestor boli ca şi pentru vindecarea lor este folosirea
alimentelor naturale, nechimizate şi cultivate pe un sol nepervertit. Şi fără produsele chimice
dăunătoare produse de industria farmaceutică! Aşa zisele medicamente.
Trebuie ţinut cont că aceasta se întâmpla în anii 50 ai secolului XX. Acum în zilele noastre
situaţia s-a agravat exponenţial adăugându-se la tabloul general şi alţi factori morbizi. Dacă opera
acestui mare doctor ar fi fost adusă în atenţia publicului şi a mediului ştiinţific la timpul său şi s-ar
fi continuat cercetarea pe acele principii descoperite de el altfel ar fi arătat planeta astăzi şi altfel
sănătatea oamenilor. Iar cei care vor cerceta lucrările sale vor descoperi şi adevărata natură a
alimentaţiei umane. Efectele suprimării operei acestui mare geniu se măsoară în sute de milioane de
oameni decedaţi prematur, al căror sfârşit plin de chinuri şi de durere va apăsa pe conştiinţa lumii
medicale până la sfârşitul veacurilor.
De asemenea în această perioadă distrugerea pământului prin agricultură chimizată şi prin
poluare voită a ajuns la un stadiu aşa de avansat încât astăzi pentru aplicarea în practică a acestor
metode de tratament descoperite de dr. Max Gerson este necesar mai întâi găsirea unei „oaze“ de
pământ natural, virgin, cu o atmosferă curată pe care să fie cultivate toate plantele şi fructele
necesare. Abia după ce se va atinge maturitatea pomilor fructiferi şi după ce se va obţine
continuitatea în producţie se vor putea trata bolnavii. Astfel că Fiara a reuşit să distrugă aproape
orice şansă a omenirii pentru o viaţă normală şi sănătoasă. Căci omul fiind făcut din pământ este în
simbioză cu acesta. Omori pământul, omori şi omul.
Deci acum să revenim la ministerul „sănătăţii“.

44
Ar fi fost necesară scrierea a câtorva zeci de cărţi de istorie a luptei Fiarei împotriva încercărilor diferiţilor doctori şi
oameni de bună credinţă de a oferi lumii o alternativă la ştiinţa alchimică aplicată la medicină. Şi în ciuda faptului că
Fiara a fost învinsă uneori, rar este adevărat, chiar în justiţie, aceasta a reuşit să menţină în funcţie monopolul ei asupra
medicinei. De exemplu iniţiativele împotriva vaccinurilor prin care să se demonstreze că acestea nu sunt sigure şi că
nimeni nu poate spune exact ce este în ele. Din cauza acestor iniţiative Fiara a fost forţată să ia măsuri preemptive şi să
protejeze companiile sale. De atunci nu mai putem da în judecată o companie farmaceutică pentru efectele nocive ale
vaccinurilor. Ce lucru din această lume mai poate fi produs fără ca fabricantul să poată fi tras la răspundere pentru
efectele sale nocive şi poporul consumator trebuie să plătească pentru daunele provocate de acel produs? De asemenea,
simptomatic pentru tot sistemul, este şi cazul medicilor chiropracticieni care au câştigat în instanţă un proces prin care
acuzau de conspiraţie împotriva lor pe A.M.A., adică Asociaţia Medicală Americană. Aceasta are monopol asupra
medicinei în S.U.A. şi impune şi în lume practicile ei. Etc. etc. etc. Şi numai Dumnezeu ştie câţi au fost şi omorâţi de
Fiară ptr. că au atentat la monopolul ei. Se pare că şi dr. Max Gerson ar fi murit otrăvit cu arsenic.

46
 Cum se petrec lucrurile în practică?
Omul are o problemă de sănătate pe care sistemul se străduie să o detecteze ştiinţific sau
chiar să-i inventeze una, 45 căci este în interesul sistemului însuşi ca omul să fie bolnav. Mai mulţi
bolnavi mai mult profit. Sunt nenumărate cazuri de doctori care au dat voit diagnostice false
pacienţilor pentru a le putea aplica proceduri medicale costisitoare şi a câştiga astfel mai mult de pe
urma acestora. De asemenea rezultatele analizelor şi investigaţiilor făcute pentru depistarea bolilor
sunt comparate în vederea constatării stării de boală cu nişte etaloane care nu sunt altceva decât
nişte utopii, un fel de model standard pentru om. Tot aşa omul este tratat mecanicist pe părţi
componente. Ca un automobil de exemplu. El nu este analizat în întreaga lui fiinţă. Pentru că pentru
sistemul de sănătate nu există bolnavi ci numai boli. Din această procedură se mai nasc iarăşi alte
boli. În continuare pentru rezolvarea acestei probleme de sănătate omului i se oferă soluţii care nu
fac altceva decât să atenueze întrucâtva efectele neplăcute ale bolii respective şi care au drept
consecinţă, mai devreme sau mai târziu, apariţia altor probleme de sănătate, astfel că omul odată
intrat în sistem nu mai iese decât mort şi falit. Niciodată omului nu i se propune sau impune ca
tratament eliminarea cauzelor bolii şi refacerea, regenerarea stării de funcţionare a organismului
după boală, atât cât se mai poate.
Se întâmplă totuşi ca anumite metode şi tratamente, chiar dacă au o oarecare eficacitate reală
asupra sănătăţii oamenilor să nu fie respinse de sistem din cauză că produc profituri substanţiale şi
astfel oferă şi o aură de eficienţă sistemului. De asemenea mintea omenească are o putere uriaşă
putând să provoace o însănătoşire a trupului, fenomen cunoscut în medicină ca efect „placebo“. 46
Tot aşa natura reală a tratamentelor nu poate fi observată din cauza timpului foarte mare scurs de la
data aplicării tratamentului şi până la apariţia bolilor declanşate de efectele nocive ale tratamentului.
Pentru că multe tratamente, ca să nu zic toate, au efecte secundare mai mult sau mai puţin
dăunătoare dar care nu se manifestă plenar decât după perioade lungi de timp fiind dificil pentru
pacienţi să stabilească o conexiune între boala nou apărută şi tratamentul la care au fost supuşi cu
mult timp în urmă. Aşa cum ar fi cazul tipic al vaccinurilor. Fiindcă şi trupul omenesc are o
rezilienţă extraodinară este nevoie ca să scadă capacitatea funcţiilor unui organ până la 25% ca să se
declanşeze boala în toată puterea ei ucigătoare. Dumnezeu nu a vrut să fim chiar aşa de slabi
trupeşte încât orice prost care se îndoapă cu mititei şi bere într-o zi să moară a doua zi ci să aibă
timp să-şi vină în fire. De asemenea pentru că fiecare pacient provine din familii şi medii diferite
care au fost mai mult sau mai puţin virtuoase şi moşteneşte slăbiciuni diferite, aceasta face ca la
rândul lui să dezvolte simptomuri diferite la aceleaşi cauze. Aceste elemente conjugate fac ca
adevărata natură a sistemului de sănătate să rămână ascunsă şi astfel imaginea de ansamblu este
greu de înţeles pentru marea majoritate a oamenilor neavizaţi.
Evident, pentru a extinde masa oamenilor care depinde de acest sistem medical, încă de la
început Fiara prin oamenii ei a căutat metode prin care să înmulţească numărul bolnavilor iar cei
care lucrau în sistem au fost cointeresaţi pentru a mări profitul şi astfel să câştige mai mult: mai
mulţi bolnavi, mai mulţi bani. Pentru a realiza aceste deziderate şi pentru că oamenii cereau şi
metode preventive pentru a evita bolile, atunci Fiara le-a oferit leacul magic al vaccinurilor. Sau
altfel spus: Dumnezeu a greşit când ne-a făcut aşa şi uite noi corectăm, facem mai bun ceea ce El nu
a fost în stare!
Vaccinurile nu sunt şi nu pot fi un medicament, un tratament preventiv. Ele sunt un fel de
credinţă, o magie mai bine spus. De altfel un mare doctor adevărat a descris foarte bine situaţia când
a descris vaccinurile ca fiind cel mai mare mit din istoria medicinei. Iar un altul a spus că este vorba
chiar de crimă şi genocid:
45
Vedeţi domeniul bolilor psihice unde s-a ajuns la adevărate performanţe în privinţa inventării bolilor, ba chiar au
reuşit să introducă şi să categorisească drept boală psihică acţiunea de a lupta împotriva abuzurilor guvernului. Nu cu
arme, pe cale legală! Este simptomatic pentru tot sistemul. Atenţie! Până la instalarea completă a Fiarei şi a
supercomputerului ei pentru controlul minţii, aceasta, psihiatria, va fi arma secretă folosită de sistem împotriva
opozanţilor creştini şi necreştini. Aceasta a şi fost folosită astfel şi în trecut împotriva opozanţilor Fiarei şi nu de ieri sau
alaltăieri, sau numai în sistemul sovietic. Ci şi mult mai înainte. Însuşi marele nostru patriot, jurnalist şi poet Mihai
Eminescu a fost victima ei din cauza luptei sale împotriva Fiarei.
46
Ar fi suficient numai acest lucru pentru a demonstra sursa divină a creării omului.

47
 „The further I looked the more shocked I became. I found that the whole vaccine business
was indeed a gigantic hoax. Most doctors are convinced that they are useful, but if you look at the
proper statistics and study the instances of these diseases, you will realize that this is not so...My
final conclusion after forty years or more in medicine is that the unofficial policy of the WHO -
World Health Organization - and the unofficial policy of the "Save the Children" fund and other
vaccine promoting organizations is one of murder and genocide. I cannot see any other possible
explanation. You cannot immunize sick children, malnourished children, and expect to get away
with it. You'll kill far more children than would have died from natural infection.“ Dr. Archie
Kalokerinos, Ph.D., A.M.M., M.B.B.S., F.A.P.M. (Cu cât am cercetat mai în detaliu cu atât mai mult
am fost mai şocat. Am aflat că întreaga afacere a vaccinurilor este o gigantică înşelătorie. Cei mai
mulţi doctori sunt convinşi că ele sunt utile, dar dacă dacă te uiţi la statisticile adevărate şi studiile
cazurilor acestor boli vei realiza că nu este aşa... După patruzeci şi ceva de ani în medicină
concluzia finală a mea este că politica neoficială a W.H.O. 47 şi politica neoficială a fundaţiei "Save
the Children" 48 şi a altor organizaţii promotoare a vaccinurilor este una de crimă şi genocid. Nu văd
nici o altă posibilă explicaţie. Nu poţi să vaccinezi copii bolnavi şi malnutriţi şi să speri că scapi cu
asta. Vei ucide mult mai mulţi copii decât ar fi murit din cauza bolilor naturale. Doctor Archie
Kalokerinos, Ph.D., A.M.M., M.B.B.S., F.A.P.M. - titluri medicale în limba engleză)
Pentru a înţelege şi mai bine de ce vaccinurile nu sunt un tratament preventiv vom adânci
puţin modul de înţelegere al mecanismului apariţiei bolilor printr-o aplicare practică a definţiei
răului. Deci căderea lui Adam a dus la osândirea întregului neam omenesc la moarte. Orice ar face
un om, chiar dacă nu ar face nici un păcat toată viaţa lui tot va îmbătrâni şi într-o zi va muri.
Durerea, boala, moartea trupului, a îngăduit-o Dumnezeu ca un leac împotriva răului şi ca acesta să
nu dureze veşnic. Atunci când omul începe să lucreze diferite păcate, oricât de mici ar fi acestea,
rezistenţa organismului la boli se reduce proporţional cu mărimea şi felul păcatului, pentru că sunt
păcate care au o influenţă mai mică asupra sănătăţii trupeşti. De asemenea mediul în care omul
trăieşte are asupra acestuia o influenţă destul de mare. Tot aşa pentru că se naşte din alţi oameni şi
păcatele părinţilor vor avea o influenţă asupra copilului şi-i vor transmite acestuia o natură
trupească mai puţin rezistentă la boli, o slăbiciune la anumite boli. (Vechiul Testament, Exodul - a
doua carte a lui Moise, cap. 20, 5-6) Aceasta nu se face în mod juridic aşa cum prosteşte susţin unii
şi-l învinuiesc pe Dumnezeu că vrea răul omului, ci este o lege naturală sădită de Dumnezeu în
natura trupului uman pentru a nu se înmulţi răul în lume şi după moartea omului. Adică este un
lucru bun. Astfel, dacă fiii şi fiicele părinţilor păcătoşi vor continua să lucreze păcatele învăţate de
la părinţii lor vor mări efectele păcatului asupra lor şi în consecinţă şi asupra copiilor lor, toate
acestea vor avea efectul că în final aceştia din urmă nu vor mai putea să se reproducă şi va dispărea
neamul păcătoşilor. Fiindcă primul efect al bolilor în general este scăderea fertilităţii şi în final
sterilitatea. Iar dacă nu vor lucra păcatele respective ci virtutea, vor transmite copiilor lor o natură
mai bună decât cea pe care le-au transmis-o părinţii lor. De asemenea durerea şi boala sunt nu
numai un obstacol împotriva păcatului dar şi un bun prilej pentru întoarcerea la Dumnezeu şi aflarea
sensului vieţii. Deoarece Dumnezeu este iubitor de oameni şi nu vrea ca aceştia să sufere. Iar pentru
aceasta Dumnezeu a lăsat ca mijloc de însănătoşire pocăinţa, adică renunţarea la păcate şi medicina
adevărată pentru a se repara trupul ruinat de păcat şi alina durerea provocată de acesta. De aceea
Dumnezeu a creat şi plante vindecătoare şi alimente cu un efect vindecător şi reparator. Deci
ereditatea nu este un lucru rău în sine.

47
World Health Organization adică Organizaţia mondială a sănătăţii, agenţie a O.N.U. finanţată în mare măsură de
entităţi private componente ale conglomeratului Fiarei (mari companii farmaceutice, fundaţii, etc.). Adică funcţionarea
ei este grevată de elementul criminalizator cunoscut în justiţie sub numele de „conflict de interes“.
48
„Salvaţi copiii“, fundaţie non profit finanţată din subscripţii particulare şi controlată tot de Fiară prin intermediul
oamenilor de la conducerile diverselor multinaţionale - unele chiar farmaceutice, adică în conflict de interes direct cu
scopul organizaţiei - diverse personalităţi, etc. De unde se vede că Fiara nu s-a mulţumit să lase doar la latitudinea
diverselor instituţii şi mecanisme instituţionale această problemă a copiilor şi a controlului populaţiei, adică a viitorului
planetei, ci s-a implicat direct. Membrii de rang inferior ai Fiarei mai cunoscuţi publicului, cum este Bill Gates de
exemplu, s-au implicat chiar personal şi nu s-au mulţumit doar cu participarea colectivă la „marele plan“. Vedeţi ce este
şi cu ce se ocupă Fundaţia Bill şi Melinda Gates.

48
 În concluzie definiţia vaccinurilor este cam aşa: tu omule trăieşte-ţi viaţa de plăceri, fă orice
păcat pentru că noi, Fiara, avem grijă de tine şi încă de la naştere îţi vom da un leac minunat care
toată viaţa ta te va feri de boli, orice păcat ai face. Ba chiar mai mult! Chiar dacă trăieşti în sclavie,
sărăcie extremă, mizerie pestilenţială, poluare şi eşti malnutrit, subnutrit, vaccinurile te vor proteja
de boli. 49
Deci creştinii care apelează la vaccinuri sau le acceptă şi pentru alţii chiar nu ştiu ce fac,
chiar sunt de acord că Dumnezeu a greşit atunci când i-a făcut aşa cum sunt. De aici se vede încă o
dată că creştinii nu-şi cunosc credinţa lor şi scuza lor că nu sunt oameni de ştiinţă ca să discearnă
lucrurile nu funcţionează. Dar mai mult, pentru cei care nu cunosc credinţa creştină ortodoxă sau nu
vor să se obosească cercetând ştiinţa adevărată, Dumnezeu a „înmuiat“ inima unor oameni de ştiinţă
slujitori ai Fiarei care mai aveau ceva conştiinţă şi le-a dat curajul să avertizeze oamenii despre
pericolul acestor vaccinuri. Unii chiar au plătit cu viaţa acest curaj. Rugaţi-vă pentru ei! Dar
creştinii nu au vrut să ştie şi au crezut mai mult pe slujitorii loiali Fiarei decât pe cei dizidenţi.
În mod oficial ideologia vaccinurilor este foarte veche şi a fost fundamentată pe teoria lui
Louis Pasteur care a spus că bolile sunt cauzate de germeni. Chiar în vremea lui au fost oameni de
ştiinţă care l-au contrazis pe Pasteur şi care au spus că „germenii nu sunt nimic, terenul este totul“.
Este vorba despre Antoine Bèchamp (1816-1908) şi Claude Bernard (1817-1878). Se spune chiar că
Pasteur s-ar fi „pocăit“ în ultima parte a vieţii şi ar fi spus: „Cluade Bernard a avut dreptate!“ Dar
nimeni nu a luat seama la toate acestea pentru că ideea celor doi nu era bună de nimic. Cum să scoţi
bani din aşa ceva? Sau cum să omori oameni astfel? Deci cam de pe atunci a început să se
coaguleze teoria aceasta mecanicistă despre corpul omului şi boli. Pentru că în antichitate nu exista
aşa ceva. Vestitul Hipocrate propovăduia ceva cu totul opus în ciuda lipsei tehnologiei medicale
moderne de diagnoză şi cercetare. Deşi în lumea medicală modernă au început să apară încercări
timide de a se combate această idee mecanicistă în pofida riscurilor prezentate de prezenţa Fiarei,
pentru că aceasta suprimă orice atentat la monopolul ei de multă vreme, nu mai este nici timp şi
nici nu mai sunt posibilităţi reale pentru a se trece la un sistem de sănătate bazat pe o cale naturală.
Fiara a învins de mult şi în acest domeniu! Cine mai poate lupta cu toţi Mengel-ii 50 din domeniul
ştiinţific şi medical care nu vor altceva decât să facă cât mai mulţi bani indiferent pe câte cadavre
calcă şi care sunt sprijiniţi de toţi lacheii din presa Fiarei şi gangsterii din guverne care sunt slugoii
ei? De aceea în viitor vom asista la un asalt concertat al Fiarei asupra oamenilor prin impunerea prin
forţa legii a vaccinărilor obligatorii, modificărilor genetice, transplanturilor şi donărilor de organe,
eugeniei, eutanasiei, etc.
Acum vom mai spune ceva despre aceste vaccinuri căci povestea nu se termină aici. Pentru
Fiară şi mijloacele pe care le deţine ar fi fost foarte uşor să se limiteze la profitul şi dependenţa
simplă de sistemul medical pentru administrarea acestora. Ar fi fost suficient să impună un ser, un
medicament compus din substanţe ieftine şi inofensive pe care cu ajutorul sistemului să-l
promoveze ca soluţie ideală pentru prevenirea unor boli sau, de ce nu, chiar a tuturor. Dar nu s-ar fi
atins scopul de a se reduce populaţia şi a obţine mai mulţi bolnavi care să fie dependenţi de sistem
şi deci şi mărirea profitului pentru sistem, slujitorii sistemului şi celelalte. De aceea încă de la
început s-au introdus substanţe nocive în vaccinuri care să aibă un efect dăunător asupra
organismului. Mai târziu din cauza dezvoltării tehnologice şi ştiinţifice s-a observat că vaccinurile
se pot folosi şi la altceva nu numai la crearea unui om bolnăvicios, plin de boli şi dependent de
statul-dumnezeu, ci şi pentru obţinerea unor lucruri mai mari. 51 Astfel s-a descoperit că se poate
obţine reducerea coeficientului de inteligenţă şi a fertilităţii prin adăugarea de diferiţi „adjuvanţi“.
Mai târziu când s-au descoperit şi genele s-a început şi un proces amplu de modificare a omului în
49
W.H.O. (Organizaţia mondială a sănătăţii a O.N.U.) şi chiar organizaţii „caritabile“ cum ar fi fundaţia familiei Gates,
etc. atunci când vor să „ajute“ ţările subdezvoltate şi sărace din lumea a treia şi a patra - aceia care nu au nici măcar apă
potabilă sau ce mânca - le dăruiesc acestora numai vaccinuri şi mijloace anticoncepţionale! Asta da milă!
50
Vestit doctor criminal nazist care a făcut experimente pe oameni şi copii pe vremea lui Hitler şi al cărui nume este
folosit ca simbol pentru doctorii de cea mai joasă calitate morală.
51
Sau poate s-a ştiut aceasta încă de la început pentru că efectul mercurului asupra sistemului nervos uman este
cunoscut de milenii. Aici se poate specula un pic că este şi o încercare de vrăjitorie căci este o practică milenară a
vrăjitoarelor de a folosi „argintul viu“ pentru scopuri malefice.

49
sensul dorit de Fiară. Şi într-adevăr această intenţie este trădată şi este demonstrată şi de noile
tendinţe în tehnica vaccinării: „immunoprophylaxis by gene transfer“ - adică imuno-profilaxie prin
transfer de gene, sau prescurtat I.G.T. şi cercetările pentru a se începe vaccinarea fătului aflat încă în
pântecele mamei pentru a se putea mai uşor ascunde legătura cauzală dintre vaccin şi startul
diferitelor boli ale copilului care apar ca urmare a vaccinării 52 . Pentru că vaccinurile sunt calea cea
mai comodă şi eficientă pentru această modificare a omului, la ora actuală se desfăşoară o
operaţiune globală uriaşă şi concertată la nivel politic, ştiinţific, social şi mass media pentru
generalizarea vaccinării pentru toată populaţia indiferent de vârstă şi criminalizarea celor care
refuză acest „tratament preventiv“. 53 Cine va mai putea controla ce fel de gene se introduc în om şi
ce modificări se obţin asupra lui prin această tehnică dacă nici acum companiile farmacetice nu pot
fi făcute responsabile, în mod legal, 54 de efectele nocive ale vaccinurilor clasice? Nimeni! Aceste
întrebări trebuie să şi le pună orice om, nu numai creştinii ortodocşi. Ciudat şi uimitor este că sunt
mai mulţi ne-creştinii care nu se supun şi luptă împotriva vaccinurilor decât creştinii ortodocşi.
Despre nocivitatea vaccinurilor găsiţi foarte multe studii ştiinţifice pe internet în ciuda
eforturilor uriaşe ale maşinii de represiune şi propagandă a Fiarei pentru suprimarea şi
minimalizarea acestora. Pentru a vă uşura totuşi căutarea lor ar fi bine să citiţi mai întâi aceste două
cărţi care au sistematizat foarte bine problematica vaccinurilor. Prima carte despre vaccinuri şi care
este scrisă pe înţelesul tuturor şi se găseşte în limba română este cartea doamnei doctor Christa
Todea-Gross şi se numeşte „VACCINURILE: PREVENŢIE SAU BOALĂ? - O noua patologie
pediatrică“ şi a apărut la Editura Christiana - 2012. O găsiţi şi o puteţi cumpăra la diferitele librării
online dar o puteţi citi şi gratis la adresa:
http://www.pentruviatacluj.ro/vaccinurile-preventie-sau-boala-o-noua-patologie-pediatrica-
dr-christa-todea-gross-editura-christiana-2012
sau pe alte site-uri. Pentru o cercetare şi mai avansată puteţi urmări resursele citate. Trebuie să ştiţi
că această carte este scrisă din durere şi compasiune pentru ceilalţi oameni pentru că doamna doctor
a fost ea însăşi victima acestei înşelăciuni şi acum trebuie să crească doi copii cu dizabilităţi.
Greşeala dânsei a fost că a crezut ce i s-a spus la şcoală şi nu s-a informat despre vaccinuri decât
după catastrofă. Vă rog rugaţi-vă pentru ea pentru că nu este durere mai mare ca aceea a unei mame
care are copii care suferă!
Altă carte şi mai bună, dar de altă factură, este cea a doamnei doctor Suzanne Humphries şi
a domnului Roman Bystrianyk: „Dissolving Illusions: Disease, Vaccines, and The Forgotten
History“. Aceasta o găsiţi de cumpărat la adresa: https://www.amazon.com/Dissolving-Illusions-
Disease-Vaccines-Forgotten/dp/1480216895 sau alte site-uri. Mai este de asemenea şi o altă carte
importantă scrisă de dr. Judy Micovits PhD fostă angajată al The Cancer Institute si director al
Whittemore Peterson Institute: „Plague, One Scientist’s Intrepid Search for the Truth about Human
Retroviruses and Chronic Fatigue Syndrome (ME/CFS), Autism, and Other Diseases.“ Această

52
Şi în trecut, ca şi acum, doctorii spun mamelor că bolile apărute imediat după vaccinare la copii sunt urmarea
diverselor probleme genetice ale părinţilor. Dar părinţii şi mai ales mamele nu pot fi înşelate aşa uşor pentru că acestea
au trăit tot timpul de la nştere împreună cu copilul şi-l cunosc foarte bine. În plus mamele au un instinct special care le
ajută să descopere o stare morbidă a copilului foarte timpuriu. Din cauza aceasta părinţii caută să-şi obţină dreptatea şi
despăgubirile pentru daunele provocate de vaccin lucru ce îngreunează şi defăimează foarte mult conspiraţia
vaccinaţională trezind pe mulţi care încă mai dorm somnul raţiunii.
53
Tot mai mulţi indivizi, dintre cei mai josnici din lumea politică şi ştiinţifică-medicală, declară public acum că părinţii
nu mai au nici un drept asupra copiilor lor şi că aceştia aparţin statului. Peste tot în lume sunt încercări de a se impune
vaccinarea forţată. De fapt eliminarea „dreptului de proprietate“ asupra propriului trup face parte din planul Agendei
2030. Sub Agenda 2030 oamenii vor fi trataţi forţat de stat încă de la naştere, vor fi eutanasiaţi când nu vor mai putea fi
de folos societăţii şi nu vor avea şi niciun fel de drept de proprietate. Nici măcar asupra gândurilor lor.
54
În actualul sistem juridic părinţii care reuşesc să facă mari eforturi şi să dovedească în instanţă efectul nociv al
vaccinurilor asupra copiilor lor primesc despăgubiri de la stat, adică tot din banii populaţiei. Dacă despăgubirile ar fi
fost plătite de companiile farmaceutice vaccinurile ar fi dispărut de mult prin mecanismele naturale ale economiei de
piaţă. De asemenea judecătorii, care sunt în mare majoritate francmasoni, fac tot posibilul pentru a evita încriminarea
vaccinării. Ba chiar se întâmplă în unele ţări ca în cazurile sindromului morţii subite a copilului provocate de vaccinuri
să fie încriminaţi părinţii pentru că acest sindrom provoacă pe pielea de pe corpul copiilor urme asemătoare violenţei
fizice - vânătăi.

50
carte o găsiţi la adresa: http://www.plaguethebook.com/
Dr. Judy Micovits PhD 55 pe lângă faptul că era celebră în lumea ştiinţifică pentru munca ei
este şi o eroină a medicinii pentru că ea a fost ostracizată şi asuprită de sistemul medical din S.U.A.
fiind concediată din funcţiile pe care le avea. Aceste trei cărţi sunt suficiente, zic eu, pentru oricine
cu o pregătire intelectuală medie. Dar dacă sunt unii mai sceptici pot adânci cercetarea şi căuta mai
mult. Numai că este o operaţiune mare consumatoare de timp pentru că trebuie să realizezi imaginea
de ansamblu din zeci de mii de dovezi separate. Oricum despre vaccinuri este suficient să faci o
cercetare doar a surselor de finanţare a cercetărilor medicale fără să te implici mai mult în ştiinţa din
spatele lor. Veţi descoperi că în spatele fiecărui studiu favorabil vaccinurilor sau a instituţiilor şi
persoanelor care promovează vaccinurile sunt uriaşe conflicte de interese. De fapt întregul sistem
medical este o fraudă pentru că este organizat pe principiul conflictului de interes. Mai mulţi
bolnavi, mai mulţi bani, mai mult profit, mai mult control. Nici o meserie din lume din ziua de azi
nu este atât de contradictorie ca cea de doctor! Adică doctorii şi companiile farmaceutice care îi
dirijează pe aceştia ar muri de foame într-o societate unde toţi oamenii ar fi virtuoşi pentru că ei
câştigă din ce în ce mai mult dacă sunt din ce în ce mai mulţi bolnavi.
Acum am să revin şi am să spun că misiunea sistemului de sănătate nu se încheie aici cu
tratamentul magic al pilulelor şi al vaccinurilor. Urmează ceva mai mult: promisiunea prelungirii
vieţii acum iar în viitor promisiunea imortalităţii.
Deci, după ce păcatul şi tratamentul magic l-a îmbolnăvit pe om şi l-a dus în situaţia că un
organ sau mai multe abia mai funcţionează vine Fiara prin slujitorii ei şi-i propun omului bolnav
prelungirea vieţii printr-un transplant. Ar trebui să scriu încă o carte ca să dovedesc prin fapte şi
demonstraţii teologice cât sunt acestea de rele. Dar totuşi am să dau câteva indicii de analiză pentru
cei care sunt sceptici şi vor mai mult. Dacă transplantul ar fi bun însuşi Dumnezeu l-ar fi aprobat şi
nu ar fi pus în organismul omului o putere de respingere a organelor care nu sunt ale trupului său.
Deci cei care acceptă transplanturile drept bune recunosc implicit că Dumnezeu a făcut lucrurile
greşit. Mai mult, pentru obţinerea organelor necesare transplantului cel care apelează la transplant
este complice la crimă, cere să se ucidă alt om pentru că transplanturile se prelevează de obicei de la
oameni care conform definiţiei creştine sunt în viaţă. Aceasta se demonstrează şi prin faptul că
organele prelevate de la cei cu adevărat morţi nu sunt aşa viabile cum sunt cele prelevate de la cei
vii sau chiar nu funcţionează deloc. 56
Din cauză că organele disponibile pentru transplant sunt puţine şi cei care le vor pentru ei

55
Povestea ei este legată de retrovirusurile care sunt în vaccinuri. Existenţa acestora a ieşit la lumină prima dată în
1994 când s-a constatat prezenţa lor în vaccinul MMR (pojar-rujeolă-oreion) pentru că odată cu dezvoltarea ştiinţifică
tot mai mulţi oameni de ştiinţă au avut acces la cercetări mai aprofundate datorită răspândirii şi scăderii preţurilor
aparaturii medicale de cercetare performante. Deşi informaţia a ajuns la cunoştinţa organelor abilitate din S.U.A., Marea
Britanie, W.HO. - Organizaţia Mondială a Sănătăţii, etc. şi s-a dezbătut dacă sunt nocive sau nu, nimeni nu a luat nici o
măsură. De abia în 2011 dr. Micovits şi alţii au stabilit o legătură dintre aceste retrovirusuri şi anumite boli cum ar fi
cancer, leucemie, limfoma, boli neuroimune cum ar fi alzheimer, parkinson, etc. Totuşi autorităţile medicale nu au vrut
să facă nimic şi la refuzul acestor doctori, dr. Micovits şi dr. Frank Ruscetti, de a colabora la muşamalizarea datelor
respective ei au fost concediaţi şi s-a încercat condamnarea lor în tribunal pentru diverse delicte inventate. Vedeţi toată
povestea pe scurt la adresa: http://www.organiclifestylemagazine.com/vaccines-retroviruses-dna-and-the-discovery-
that-destroyed-judy-mikovits-career sau la adresa: http://www.plaguethebook.com/ Prezenţa retrovirusurilor este
semnalată de prezenţa unei enzime numită „reverse transcriptase“ care face posibilă rescrierea genomului unei specii,
respectiv omul, cu informaţia de la altă specie. Astfel informaţia din aceste retrovirusuri este înscrisă în genomul uman
şi rămâne acolo pentru toată viaţa putând fi transferată chiar şi urmaşilor. Aceste retrovirusuri au apărut în vaccinuri
încă de la începutul istoriei lor pentru că celulele de cultură pentru vaccinuri foloseau ţesuturi de la animale infestate cu
aceste retrovirusuri.
56
Mai se poate demonstra şi altfel, dar acest lucru nu este evident decât chirurgilor care prelevează organele. Adică
aceştia sunt nevoiţi să anestezieze „morţii“, altfel aceştia suferă literalmente şi se mişcă în timpul operaţiei de prelevare.
Să vedem ce doctor care prelevează organe pentru transplant va putea spune la judecata finală că el nu ucidea pe
donatorii de organe? Sunt cunoscute foarte multe cazuri de oameni declaraţi morţi clinic de sistemul medical care apoi
şi-au revenit. Ca să nu mai vorbesc de cazurile când chiar doctorii avizi de câştiguri murdare provoacă deteriorarea
ireversibilă a creierului prin privarea de oxigen a celor aflaţi în comă, prin deconectarea de la aparatele de respiraţie
artificială pentru o perioadă scurtă de timp, după care îi resuscitează. Iar după ce au obţinut aceasta silesc rudele
pacientului să-şi dea acordul pentru prelevarea organelor; vedeţi scandalul care este acum în S.U.A. pe această temă.

51
sunt mulţi se naşte o luptă între aceştia, luptă în care se folosesc toate mijloacele posibile şi care,
practic, nu poate fi arbitrată în mod legal: cei mai bogaţi câştigă. 57 Iar lupta unui om cu alt om pe
motive din acestea nu poate fi un dar de la Dumnezeu sau iubită de Acesta. Şi chiar dacă provin de
la un donator benevol, din aşa zisă dragoste, cineva din familie cu o formulă genetică foarte
apropiată, organele tot sunt respinse şi este necesar un tratament chimic care durează tot restul vieţii
celui care a primit organul.
Transplanturile pot să fie de la cele mai simple cum ar fi transfuzia până la cele mai
complexe cum este cel de inimă. La transfuzie efectele adverse asupra organismului sunt destule,
trupeşti şi duhovniceşti, dar cele mai importante şi care ne interesează pe noi sunt cele asupra minţii
omului, căci după transfuzie se acentuează în om frica trupească a morţii, fatalismul şi
deprimarea. 58 Despre efectele nocive ale transfuziei puteţi găsi foarte multe studii. Un mare
profesor doctor, cu o practică îndelungată în domeniu, a spus că cea mai bună transfuzie este cea pe
care nu o faci.
Faptul că sectanţii din grupul numit „martorii lui Iehova“ nu acceptă transfuziile a scos la
iveală şi faptul că transfuziile nu sunt necesare, adică există alte metode de suplinire a lipsei
sângelui. Numai în cazuri foarte rare se ajunge la nivele atât de scăzute ale hemoglobinei încât să
fie necesară adăugarea de substanţe artificiale suplinitoare a acesteia şi în niciun caz de sânge. De
asemenea s-a descoperit şi că se pot face operaţii chirurgicale complexe fără transfuzii. Şi astfel
dintr-un motiv greşit - adică pentru că sectanţii se tem că-şi pierd mântuirea din cauza transfuziei de
sânge - ei au evitat efectele nocive ale transfuziei doar pentru că au respectat porunca lui Dumnezeu
care cere să nu mâncăm sânge. Acest lucru este valabil şi pentru creştinii ortodocşi. Dacă
Dumnezeu ne cere să nu mâncăm sânge (Sf. Evanghelie, Faptele sfinţilor apostoli, cap. XV, 29)
cum putem să credem că facem bine introducându-l direct în vene? Căci Dumnezeu nu ne-a cerut
degeaba să nu mâncăm sânge, că nu este ceva magic în asta, ci pentru că mâncarea de sânge
produce nişte efecte nocive asupra organismului nostru, asupra minţii noastre, din cauza a ceea ce
conţine şi ne îngreunează urcuşul spre virtute. De aceea este şi un canon în Pidalion care interzice
mâncarea de sânge şi de animale sugrumate, deci din care sângele nu a fost îndepărtat. (Sinodul VI
ecumenic, canonul 67)
La cealaltă extremă avem cazul transplantului de inimă despre care sunt atâtea de spus încât
nici nu ştiu de unde să încep! Primul lucru pe care îl voi spune este că în acest caz nu mai merge cu
donarea pe motive de „dragoste“. Ci numai pe bază de sinucidere sau de ucidere. Voi mai spune şi
că inima nu este o simplă pompă mecanică de sânge precum susţine medicina clasică care a adoptat
modelul mecanicist al trupului omului. Ultimele cercetări medicale au revelat faptul că inima are un
fel de „creier“ al ei şi că este şi un organ hormonal, ceea ce confirmă - deşi nu era nevoie pentru cei
cu credinţă creştină ortodoxă - spusele Sfintelor Scripturi despre inimă dintre care am să amintesc
aici numai: „căci din inimă ies cele rele care spurcă pe om“.
Acum sunt mai multe întrebări de natură duhovnicească privitor la transplanturi la care
trebuie să răspundă cei care le susţin şi le aprobă. Dacă pentru acceptarea organelor transplantate
este nevoie de tratamente chimice care să suprime efectul de respingere acestea nu vor provoca în
organism, în trup, o stare ca cea provocată de păcat cu efectele aferente asupra minţii omului? Căci
şi păcatul slăbeşte trupul şi îmbolnăveşte omul. Organul transplantat de la alt om nu aduce cu el şi
cugetul trupesc al omului acela? Fiindcă aşa demonstrează faptele; oamenii care au primit un
transplant suferă de schimbarea comportamentului simţind nevoia să adopte obiceiuri şi plăceri pe
care nu le aveau până atunci, dar le aveau donatorii. Astfel unii au simţit nevoia să fumeze sau să
bea bere, alţii au început să iubească muzica rock, etc.
57
Din cauza transplanturilor a apărut încă un domeniu al lumii interlope: traficul de persoane în vederea furnizării de
organe pieţii de transplant. Bineînţeles că nici acest domeniu nu a scăpat controlului Fiarei. Pentru că şi acum şi în
trecut tot instituţiile Fiarei şi oamenii ei au controlat toate acestea. De sute de ani traficul de sclavi, traficul de droguri,
de arme, prostituţia, etc. au fost sub controlul şi coordonarea Fiarei. Este notoriu în zilele noastre cazul C.I.A. şi al
afiliatei acesteia Dynacorp în traficul de droguri, de „carne vie“ şi de organe pentru transplant. De altfel pentru orice om
care mai gândeşte un pic este evident că este imposibilă existenţa acestor activităţi interlope fără suportul băncilor,
guvernelor şi al instituţiilor acestora, serviciile secrete, poliţia, etc.
58
Fenomen cunoscut foarte bine de către medici.

52
 Altă întrebare ar fi: la învierea generală a morţilor cu ce trup vor învia cei cu transplanturi?
Cu al lor sau cu al celuilalt om, adică al donatorului, sau cu unul compus? Dacă pentru omor se dau
atâţia ani de canonisire, pentru complicitatea la acest omor câţi ani vor fi necesari? Că doar canonul
nu este o pedeapsă juridică aşa cum e închisoarea, ci rolul lui este ca să-i dea timp omului să
atenueze, să reducă la minimul posibil efectele provocate de păcat asupra minţii şi trupului său sau
cum bine spunem în limbaj popular: „să-şi vină în fire“.
O, chiar aş fi vrut să am timpul necesar să demonstrez din citatele inspirate de Sfântul Duh
ale Părinţilor şi din dogmele credinţei creştine ortodoxe cât de rău este pentru mântuirea omului
acceptarea transplantului oricare ar fi el. Şi cât de mult au căzut creştinii ortodocşi încât să le
accepte pe acestea chiar şi pentru ei. Am văzut o mănăstire care chiar a înfiinţat un centru de
recoltări şi donări de sânge. O mănăstire! Tocmai cea care are rolul de centru duhovnicesc al
credinţei creştine şi de apărare a Evangheliei.
Cum au ajuns creştinii aşa de jos încât să numească răul bine şi binele rău?
Cred că rădăcina tuturor relelor este decăderea de la credinţa ortodoxă în general. Oare nu
mai vede nimeni cum aceste cuvinte moarte şi viaţă, care se folosesc în uzul curent de cei care nu
cred în Dumnezeu doar cu sensul de viaţa şi moartea trupului, adică în sens materialist, au ajuns să
fie folosite şi înţelese de creştini la fel şi nu cu sensul originar din Sfintele Scripturi? Căci viaţă
Scripturile numesc Viaţa cea adevărată în Dumnezeu şi care nu este gustată în deplinătatea ei decât
după trecerea trupului acestuia peste pragul morţii trupeşti şi pe care noi creştinii nu o numim
moarte ci trecere, adormire? Oare nu se mai vede în Scripturi că moarte este viaţa aceasta trupească,
căci trupul începe să se strice, să curgă şi să moară încă imediat după naştere, luându-şi viaţa
biologică din altă moarte, a plantelor şi animalelor? Şi pentru ce vor cei ce primesc transplanturi să
trăiască mai mult? Ca să-şi mântuiască sufletul? Să crească în virtuţi? Dar pentru aceasta au tot
timpul pentru că şi pentru transplant trebuie să aştepte câteodată şi ani. Nu mai sunt suficiente
pentru pocăinţă trei zile cum zicea un monah, sau cele câteva ore pe care le-a avut un tâlhar pe
cruce? Şi cum vor lupta oamenii împotriva morţii adevărate după ce au primit un transplant? Adică
a morţii spirituale pe care acum au întărit-o atât de mult prin păcatul acesta. Cum vor mai putea să
continue desăvârşirea odată ce sunt canonisiţi ca părtaşi la crimă ceea ce exclude şi posibilitatea
împărtăşirii cu Sfintele Taine? Ce motiv de „iconomie“ li se poate aplica acestora pentru a-i admite
la Sfânta Liturghie? Şi cum rămâne cu spusa Domnului nostru Iisus Hristos că „cel ce va căuta să-şi
scape sufletul său îl va pierde“?
O! Cât de multe probleme pun toate acestea creştinilor şi cât de mult s-au depărtat ei de la
cuvintele Sfintei Scripturi şi ale Părinţilor!
Deci, în concluzie, să facă ce vor cei ce nu cred în Hristos şi în mântuirea aceasta! Dar noi,
creştinii ortodocşi, nu vom primi, nu vom sprijini în nici un fel şi nici nu vom fi de acord cu niciun
fel de transplant!
Sper că cei care sunt cu adevărat iubitori de Dumnezeu vor primi din aceste puţine cuvinte
adevărul iar pentru ceilalţi am să mă rog lui Dumnezeu să-i lumineze. Dar să nu stea nici ei
degeaba. Măcar să caute şi ei adevărul, să citească cuvintele şi tâlcuirile inspirate de Sfântul Duh ale
Părinţilor adevăraţi despre starea omului înainte şi după căderea lui Adam, despre Botez, etc. şi să
nu mai plece urechea la cuvintele otrăvitoare ale papistaşilor şi aşa zişilor ortodocşi contemporani
crescuţi prin şcolile de teologie oficială. Dacă vor pot să mă învinuiască pe mine că nu sunt iubitor
de oameni şi chiar sunt ucigaş. Oricum nu sunt singurul pe această listă. Pot începe cu sf. proroc Ilie
Tesviteanul care a ucis pe prorocii lui Baal şi Aşerei (Cartea a treia a regilor, cap. XVIII, Vechiul
Testament), cu sf. proroc David care l-a ucis pe Goliat, etc., lista este destul de lungă; eu sunt
ultimul şi cel mai neînsemnat de pe ea, inexistent chiar din punct de vedere duhovnicesc. Sau pot
să-i învinuiască şi pe martiri că sunt sinucigaşi căci puteau să aleagă viaţa aceasta pământească
foarte „preţioasă“ decât să moară pentru nişte vorbe care se pierd în văzduh!
Şi vă rog să mă iertaţi dar nu s-a terminat.
Căci Fiara vine cu ceva mai subtil ca să piardă pe oameni. Cu clonarea, adică să-ţi clonezi
trupul ca să ai mai târziu cu ce să-ţi schimbi organele distruse de păcat şi să „trăieşti“ cât mai mult.
Aici sunt atât de multe de spus, poate mai multe decât la transplant, dar pentru că ameninţarea nu

53
este imediată am să mă mulţumesc cu următoarele.
Ca teorie clonarea nu este altceva decât procrearea pe altă cale decât prin relaţia dintre
bărbat şi femeie a unui frate geamăn cu cel de la care provine genomul. Nu ştiu dacă se va reuşi
aceasta pentru că sunt prea multe probleme privind clonarea oamenilor. Teoretic nu este posibil
pentru că procreaţia necesită şi scânteia de viaţă de la Dumnezeu. Aceasta se demonstrează şi prin
faptul că cercetătorii trebuie să facă mii de încercări până când pot face ca celulele nou create prin
această recombinare să înceapă să se dividă, să se înmulţească. Ceea ce denotă intervenţia lui
Dumnezeu fiindcă Dumnezeu este smerit şi se ascunde în întâmplare. Dar, dacă ipotetic vorbind, se
va reuşi aceasta clonele vor fi şi ei oameni în totalitate ca şi noi, cu nişte mici diferenţe pe care nu le
voi mai detalia pentru că sunt naturale şi decurg din modul de concepere. Prelevarea organelor sau a
trupului acestor clone nu este decât o crimă şi nu poate avea decât un singur scop, prelungirea
morţii spirituale a primitorului organelor sau trupului respectiv. Pentru că intenţia este ca, atunci
când va fi posibil, să se schimbe numai capul sau numai informaţia din creier (o nebunie! nu
altceva). Acum cred că este de ajuns pentru scopul scrierii acesteia toate cele enumerate mai sus aşa
că vom merge mai departe.
Deci, după ce am lămurit cât de cât lucrurile cu sistemul de sănătate vom trece la un alt
domeniu cu impact mai mare asupra vieţii şi sănătăţii omului pentru că vine în contact cu el tot
timpul, zi de zi.
Vom vorbi în continuare despre domeniul alimentaţiei şi agriculturii şi care, bineînţeles, nu-l
mai hrăneşte pe om ci îl înfometează, îl îmbolăveşte şi îl omoară.
Încă de la începuturile agriculturii oamenii au căutat să producă alimente care să fie în
cantitate din ce în ce mai mare şi de o calitate mai bună din cauza goanei lor după plăceri. Astfel că
au recurs la metode de selecţie şi încrucişare a plantelor şi animalelor încât să răspundă acestor
deziderate. De asemenea au încercat să reducă efortul şi timpul necesar pentru producerea hranei.
Pentru aceasta au folosit diverse unelte şi tehnologii pe care le-au îmbunătăţit o dată cu trecerea
timpului. Dezvoltarea tehnologiei, a transporturilor în special, a dus la un schimb mai mare de
alimente între ţări. Aceasta a dus inevitabil şi la apariţia relaţiilor de piaţă cu efectele nocive
aferente. Odată cu mărirea influenţei Fiarei în lume au început să apară şi efectele acestei influenţe
asupra agriculturii şi alimentaţiei. Pentru că Fiara are ca scop controlul omenirii, controlul
alimentelor trebuia să fie o parte importantă a planului. La început, pentru că agricultura şi
alimentaţia erau şi principalele domenii economice acestea au constituit şi primele domenii pe care
Fiara a vrut să le acapareze. Prin forţă, prin diferite mecanisme financiare şi practici de monopol şi
monopson, oamenii Fiarei au început să acapareze pământurile care erau principalul mijloc de
producţie la acea vreme. Odată cu mărirea suprafeţelor de pământ aflate în proprietatea unui număr
mai redus de oameni şi apariţia revoluţiei industriale - ceea ce a condus la reducerea numărului
celor implicaţi în producţia agricolă, fiind transferaţi în industrie - au fost necesare inventarea unor
noi unelte şi metode de producţie agricolă pentru mărirea productivităţii muncii. Astfel au apărut
mijloacele de lucru mecanizate moderne care au schimbat total situaţia în agricultură.
Primul efect nociv al agiculturii mecanizate a fost că au trebuit inventate îngrăşămintele
anorganice. Odată cu aplicarea acestor îngrăşăminte şi producerea de noi soiuri de plante cu o
productivitate mai mare au început să apară mai multe boli şi dăunători care în vechiul sistem de
producţie erau reduse sau nu existau. Această situaţie este provocată din cauza sărăcirii, denaturării
şi „uciderii“ solului care nu a mai putut furniza plantelor elementele necesare păstrării unei stări de
sănătate care să le permită lupta cu bolile. Pe de altă parte aceasta este cauzată şi de procesul de
selecţie şi încrucişare a plantelor care nu a luat în considerare decât aspectul cantitativ şi gustativ,
neglijând inevitabil rezistenţa la boli a plantelor. Pentru a se combate aceste efecte a fost necesară
inventarea unor metode care se supuneau tot legilor profitului şi oligopolului. Astfel a apărut
chimizarea agriculturii. De asemenea legile profitului şi oligopolului au dus în final la sărăcirea
diversităţii alimentare nemaifiind cultivate decât produse cu impact şi profit mai mare pe piaţă.
Rezultatul final al acestui proces în care nu se urmăreşte decât controlul prin monopolizare a fost un
produs alimentar lipsit de calităţi nutritive (minerale şi vitamine, etc.) şi plin de reziduuri de
substanţe chimice dăunătoare. Bineînţeles că acest proces odată iniţiat a dus şi la o intensificare a

54
otrăvirii hranei pe cale firească. Pentru că prin folosirea intensivă a ierbicidelor, fungicidelor şi
pesticidelor artificiale au început să apară plante parazite şi dăunători rezistenţi la acţiunea acestora,
ceea ce a dus la o escaladare a luptei împotriva lor prin mărirea cantităţii tratamentelor şi găsirea de
noi substanţe din ce în ce mai eficiente. Acestea au fost inevitabil şi din ce în ce mai dăunătoare
sănătăţii oamenilor şi mediului. Pentru a fi total controlul asupra hranei mai era nevoie doar ca să se
monopolizeze producţia de seminţe şi astfel au apărut seminţele care produceau plante ale căror
seminţe nu mai germinau din nou anul viitor şi plantele modificate genetic.
Peste toate acestea s-a suprapus şi intervenţia politică a Fiarei care nu a făcut decât să
favorizeze concentrarea proprietăţii pământului şi producţiei de alimente în cât mai puţine entităţi
care să fie mai uşor controlate. De asemenea intervenţia politică a avut drept scop şi acceptarea
nivelurilor din ce mai mari de substanţe nocive în produsele agricole din cauza noilor realităţi şi mai
ales acceptarea patentării genomului plantelor agricole. Această patentare, licenţiere, nu s-a limitat
numai la plantele care constituiau hrana omului încă de la începutul existenţei sale dar s-a extins şi
asupra animalelor de consum. Procesul a continuat de altfel şi s-a extins şi asupra întregii lumi vii,
astfel că la ora actuală mai este puţin, câţiva ani doar şi toate genomurile plantelor şi animalelor de
pe planetă vor fi în proprietatea intelectuală a Fiarei iar creşterea şi cultivarea lor nu va mai fi legal
posibilă decât prin acordul acesteia. Chiar mai mult au început să se patenteze chiar şi gene
omeneşti, astfel că în viitor nu vor mai putea fi produse legal tratamente genetice pentru diverse boli
fără acordul şi plata către aceşti „proprietari“.
Pentru că mulţi nu văd intenţia voită a Fiarei de a ucide prin modul de producţie agricolă
modern ci pare mai mult rezultatul indirect al scopului de control şi profit le vom demonstra simplu
aceasta prin faptul că se pot obţine recolte mai mari, mai sănătoase, alimente cu o mai mare valoare
nutritivă, prin metode naturale. Aşa zisa agricultură ecologică, naturală. Dacă cercetarea agricolă ar
fi fost direcţionată pe această cale încă de la început, nu am fi avut acum pe masă aceste produse
ucigătoare pe care noi continuăm să le numim alimente şi nici mediul înconjurător distrus. Că
această cale a agriculturii industrializate nu este dictată de interesul profitului ci doar al
monopolului şi distrugerii ca şi în cazul cercetarii medicale se poate vedea foarte uşor din faptul că
cercetarea în domeniul chimizării este şi mult mai costisitoare financiar şi are efecte devastatoare
asupra mediului ce necesită indirect alte cheltuieli. De asemenea se mai poate vedea aceasta şi din
faptul că în acest caz al agriculturii chimizate profitul se realizează numai prin mijloace politice.
Adică prin subvenţii, excepţii de la impozitare, etc., monopol, monopson, oligopol. Tot aşa costurile
provocate de poluare şi îmbolnăvirea populaţiei sunt preluate de către guverne, adică tot de
populaţie, din cauza presiunii Fiarei asupra acestora. Toate acestea la un loc au mai avut şi efectul
provocării penuriei de alimente cu efectele aferente, creşterea preţurilor şi scăderea calităţii. Iar pe
cei care sunt mai rezistenţi la adevăr îi rog să urmărescă modul şi motivaţia care este în spatele
apariţiei şi dezvoltării plantelor şi animalelor modificate genetic şi impactul lor asupra sănătăţii
oamenilor.
Chiar este necesar să mai lungim puţin discursul în acest caz şi să intrăm puţin în detaliu
despre aceste plante modificate genetic.
Acestea nu sunt produse decât de firme transnaţionale proprietate a Fiarei căci numai aceasta
are mijloacele tehnice şi financiare necesare. Toate aceste culturi de plante folosesc ca ierbicid un
complex de substanţe chimice a cărei componentă principală este Glyphosate-ul (Glycine methyl
phosphonate). Acesta a fost descoperit şi utilizat mai întâi ca agent de curăţare pentru cazane şi
recipiente metalice (Descaling agent U.S. Patent 3160632 / anul 1964) pentru că se combina cu
substanţele depuse pe suprafeţele metalice (S, Fe, Cu, Zn, Ca, Ma, Co, Mn, Mo, Se, etc.) şi care
după aceea se puteau elimina uşor prin spălare cu apă. Apoi a fost observat şi preluat de către firma
Monsanto care l-a patentat ca ierbicid (Herbicide U.S. Patent 3455675) şi inclus în ierbicidul care se
vinde sub numele comercial „Roundup“. 59 În 1996 au fost introduse primele culturi modificate
genetic şi dacă mai înainte ierbicidul se folosea numai înainte de însămânţarea culturilor, acum

59
În popor mai este cunoscut cu numele de „ierbicid total“. Fiind uşor de procurat şi ieftin a ajuns să fie folosit şi de
oameni prin gospodăriile lor ptr. combaterea buruienilor. Este absolut uimitor cum pot oamenii să fie atât de uşor de
înşelat încât să-şi facă singuri rău doar pentru că acceptă lenea ca firească!

55
aceste culturi puteau fi tratate cu Roundup prin stropire directă şi pe perioada vegetaţiei. Intrând în
uzul comun nu a mai durat mult şi a fost observat şi efectul de deshidratare pe care-l avea acest
ierbicid astfel că a început să fie utilizat pe toate recoltele care permiteau aceasta, nu numai pe
culturi modificate genetic. Însă de data aceasta numai înainte de recoltare. Modul acesta de utilizare
a convenit foarte mult fermierilor pentru că permitea uscarea recoltelor la date cerute de interesele
comerciale şi elimina şi plantele parazite care reduceau eficienţa maşinilor de recoltare,
maximizând astfel profitul. Astfel că ierbicidul acesta, Glyphosate, se foloseşte acum peste tot în
lume fiind adoptat şi în ţările unde nu se cultivă plante modificate genetic. După aceasta s-a
observat că are şi un efect antibiotic şi a fost patentat de Monsanto în 2010. (U.S. Patent 7771736)
Este o lungă listă de bacterii ucise de acest antibiotic printre care se găsesc şi enterococcus,
bifidobacteria, bacillus, lactobacillus, campylobacter, pseudomonas... dar salmonella şi clostridia
sunt rezistente (clostridia dificile este foarte rezistentă la antibiotice şi foarte dăunătoare
organismului). Pentru cei care sunt informaţi, lista de mai sus cuprinde unele dintre cele mai
importante bacterii care se găsesc şi în sistemul digestiv uman. Acestea fac parte din ceea ce se
numeşte flora microbiană - în engleză microbiome, microbiota - mai nou considerată de către
medicină ca un organ separat şi de aceeaşi importanţa cu a creierului sau a inimii. Pentru că oamenii
sunt şi ei organisme simbiotice, nu sunt rupţi de natură. Aceste microbiota sunt foarte importante
pentru funcţionarea sistemului imunitar, sistemului circulator, sistemului digestiv şi neuroendocrin.
De asemenea şi pentru sistemul excretor, tegumente, scheleto-muscular, etc. Microbiome-ul este
responsabil şi de emiterea neurotransmiţătorilor. Se pare că 100% din serotonina necesară creierului
provine din microbiome. Dacă nu ai suficientă serotonină eşti deprimat sau dacă e mult prea puţină
eşti bolnav mintal 60 . Deci are şi un efect comportamental. Sistemul imunitar este de asemenea
controlat în mare măsură de microbiome. Glyphosate-ul din componenţa Roundup inhibă şi
enzimele CYP care sunt responsabile de detoxifierea organismului. Rezultatul final este că
glyphosate-ul provoacă autism, cancer şi alte boli degenerative şi inflamatorii, lucru demonstrat de
altfel de studii independente care au fost, bineînţeles, imediat combătute şi desfiinţate de mass
media Fiarei şi de oamenii de ştiinţă slujitori ai ei. Glyphosate este de asemenea şi un perturbator
endocrin începând de la concentraţii de 0,5 p.p.m. în sus şi induce şi apoptoza în celulele umane.
Adică omoară celulele. O concentraţie de 1 p.p.m. reduce testosteronul cu 35 % reducând astfel
fertilitatea masculină şi producând o întreagă catastrofă în organismul masculin uman şi nenumărate
boli legate de conţinutul redus de testosteron cum ar fi afecţiunile prostatei, modificare de
comportament, etc. Proliferarea celulelor cancerigene în cancerul de sân este accelerată de la părţi
per trilion la părţi per miliard via receptorii estrogeni. Are efect teratogen, adică provoacă defecte la
copiii nou născuţi. Glyphosate se găseşte şi în organismele animalelor hrănite cu organisme
modificate genetic nu numai în plante. De asemenea Glyphosate se acumulează în organism:
plămâni, inimă, rinichi, intestine, ficat, splină, muşchi, oase... Analizele corelaţionale dintre
creşterea procentului de utilizare a Glyphosate şi creşterea numărului de autişti corespund cu 0,99.
Există de asemenea o corelaţie foarte înaltă în creşterea procentului de apariţie şi a următoarelor
boli: colon iritabil, infecţii intestinale, cancer tiroidian, cancer hepatic, cancer de vezică urinară,
cancer pancreatic, cancer renal, blocaj renal, diabet, obezitate, demenţă 61 . Dar influenţa şi puterea
Fiarei a impus acest ierbicid pe toată planeta pentru că un produs aprobat în Statele Unite ale
Americii de către agenţiile respective, F.D.A. (Administraţia pentru alimente şi medicamente) şi
E.P.A. (Agenţia pentru Protecţia Mediului), este recunoscut de către toate ţările. Iar dacă mai sunt
ţări care nu cultivă deocamdată organismele G.M.O. pe teritoriul lor, peste puţin timp şi acestea vor
fi obligate să le cultive dacă sunt semnatare ale tratatelor T.T.I.P. şi T.P.P. 62 şi sigur vor fi.
60
Se pare că degradarea florei intestinale este cauza principală a actualei epidemii de sindrom depresiv şi care are
perspective foarte sumbre pentru omenire în viitor dacă se va menţine tendiţa de creştere a numărului bolnavilor în
ritmul actual. Dar sunt mari şanse să fie chiar depăşite aceste tendinţe din cauza intensificării proceselor cauzatoare. La
distrugerea microbiome-ului mai concură de mai mult timp decât glyphosate-ul şi uzul şi abuzul de antibiotice ca şi alte
noxe.
61
Pierderea sau scăderea capacităţii intelectuale şi a integrităţii personalităţii din cauza pierderii funcţionalităţii
creierului.
62
Sau cum le vor mai spune în viitor căci este o practică curentă a Fiarei de a introduce diverse tratate şi acorduri de

56
(„Transatlantic Trade and Investment Partnership“ şi „Trans-Pacific Partnership“ în limba engleză)
De asemenea există şi conflicte uriaşe de interese între Monsanto şi organismele
guvernamentale S.U.A. unde îşi are sediul această firmă. Dar şi cei care folosesc aceste produse îşi
au aportul lor, deloc neglijabil, la răspândirea şi efectele acestui ierbicid căci ideologia profitului are
o putere uriaşă. Astfel fermierii au început să folosească cantităţi din ce în ce mai mari de
Glyphosate în recolte din cauza plantelor parazite care au dezvoltat rezistenţă. Deci E.P.A. a fost
forţată la rândul ei să ridice considerabil nivelul maxim admis de Glyphosate în mâncare, nu în
urma unor cercetări, ci din cauza noii realităţi. Ca de exemplu în cerealele ptr. micul dejun limita
maximă admisă a ajuns până la 30 p.p.m., în mâncarea pentru hrana animalelor până la 100 p.p.m.,
în soia G.M.O. până la 120 p.p.m. Oricum această reglementare este degeaba, doar de ochii
publicului, pentru că nu se poate implementa un mecanism de control în care toată hrana să fie
verificată. De asemenea, pentru că a început să fie folosit pe scară largă, Glyphosate a devenit cel
mai serios contaminant în sistemul de producere a hranei. În S.U.A. de exemplu, unde G.M.O. se
folosesc de la începutul apariţiei lor, iar produsul Roundup se foloseşte din anul 1976, Glyphosate
se găseşte şi în apa de ploaie dar şi în sângele tuturor cetăţenilor într-o măsură mai mică sau mai
mare. Nici nu este de mirare că americanii sunt cei mai bolnavi oameni de pe planetă, deşi
cheltuiesc în sistemul de sănătate cei mai mulţi bani per persoană! Dacă ar fi fost bun sistemul de
sănătate americanii ar fi trebuit să fie oamenii cei mai sănătoşi. Pentru că sistemul de sănătate are şi
rolul de a preveni apariţia bolilor nu numai de a le trata. Însăşi E.P.A. se contrazice în
reglementările ei spunând despre contaminarea apei de băut că poate fi de maxim 0,7 mg per litru şi
în acelaşi timp pe site-ul propriu spune că oamenii care consumă apă care conţine 0,7 mg (700 părţi
per miliard) sau mai mult de Glyphosate pot dezvolta boli de rinichi şi probleme de infertilitate.
Iar pentru cei ce spun că fermierii sunt de bună credinţă când folosesc acest ierbicid trebuie
să se ştie că oricare cultivator de plante G.M.O. poate vedea direct efectul acestui ierbicid fără să
cunoască prea multă ştiinţă. Căci un bushel de porumb cultivat fără folosirea acestui ierbicid
cântăreşte 56 lbs pe când un bushel de porumb tip G.M.O. doar 54 lbs 63 . Diferenţa o dă, bineînţeles,
lipsa substaţelor minerale. De asemenea dacă ar fi de bună credinţă fermierii nu ar stropi aceste
recolte de atâtea ori. Pentru că aceştia, în goana lor după profit cu orice preţ, stropesc în exces
recoltele pentru a fi siguri că nu vor fi probleme cu buruienile şi să piardă din câştig.
Glyphosate-ul a ajuns şi în oceanele şi mările lumii din cauza cantităţilor uriaşe de ierbicid
care se folosesc aproape peste tot în lume. Numai în S.U.A. se folosesc anual cca. 3,5 miliarde de
galoane de ierbicid care conţine glyphosate. Conform unui studiu independent făcut în Argentina
acesta a ajuns să afecteze în mod semnificativ şi viaţa marină, în special planctonul şi plantele
acvatice. Şi pentru că tendinţa este spre creşterea cantităţii folosite în agricultură a acestui ierbicid
ne putem aştepta ca efectul acestuia asupra vieţii din oceane să capete un caracter catastrofic în
viitorul apropiat. Nu în zadar proroceşte Cartea Apocalipsei moartea vieţii din oceane şi mări!
Plantele modificate genetic mai au şi ele însele nişte efecte nocive asupra oamenilor dar
despre acestea nu voi mai insista acum. Ceea ce este important de reţinut la aceste G.M.O. este că
ele sunt patentate, adică sunt proprietatea intelectuală a firmelor care le produc. Aceasta are un efect
major asupra tuturor din cauză că în zona adiacentă culturilor de plante G.M.O. nu se mai poate
cultiva altă plantă nemodificată genetic de acelaşi soi din cauza încrucişării datorate polenului care
circulă liber. Polenul de porumb poate ajunge şi la o depărtare de 1200 km. în 24 de ore. Nu mai
rămâne decât ca slujitorii Monsato să intervină. Aceştia încalcă proprietăţile fermierilor, prelevează
probe şi pe urmă dau în judecată fermierii pentru folosirea frauduloasă a genelor porumbului de la
Monsanto luându-le pământul şi condamnându-i la închisoare. În S.U.A. s-a ajuns în situaţia că
aproape nu se mai cultivă altceva decât soiurile G.M.O. De asemenea din cauza influenţei politice a
Fiarei nici nu se poate avertiza populaţia prin etichetarea produselor privind conţinutul de G.M.O. al
alimentelor pentru că Monsanto declară la oficiul de patente că G.M.O. este ceva nou în care
înglobează efortul său de cercetare iar la F.D.A. declară că este un produs natural, nediferit de

mai multe ori şi sub diverse forme şi nume pentru a fi acceptate până la urmă şi a putea impune controlul ei asupra
planetei.
63
Bushel - unitate de volum pentru cereale în limba engleză: cam cum era la noi „baniţa“ sau „dubla“.

57
celelalte şi bineînţeles că aceste instituţii acceptă această situaţie. Pentru că toate, Monsanto şi
instituţiile statului, sunt controlate tot de Fiară. Cu timpul aceste plante modificate genetic vor fi
impuse pe toată planeta prin noile acorduri T.T.I.P., T.P.P., etc. chiar şi în ţările care interzic
producţia acestora acum pe teritoriul lor deşi le aprobă la consum. În ultimul timp, din cauza
faptului că numele de Monsanto a ajuns un nume de ocară în multe ţări, sinonim cu genocidul,
datorită practicilor criminale ale firmei, Fiara a luat măsura să o „vândă“ altei companii
transnaţionale, Bayer. Operaţiunea este o încercare de a „şterge urmele crimei“ pentru că Bayer are
aceiaşi proprietari ca şi Monsanto. Aşa că practicile vor continua dar numele criminalului nu mai
există.
Mă iertaţi pentru lunga digresiune dar chiar era necesar să înţelegeţi cum se desfăşoară
lucrurile. Acum putem să tragem concluzia despre agricultură şi alimentele rezultate din aceasta.
Prima concluzie este că proprietatea pământului agricol s-a concentrat în mâinile unui număr
foarte mic de oameni fiind astfel foarte uşor de controlat. Printr-un sistem de taxe, subvenţii,
impozite, monopoluri, monopsonuri, reglementări şi dereglementări procesul va continua astfel că
într-un viitor foarte apropiat vor dispărea cu totul fermele de pe suprafeţe mici ce pot fi lucrate cu
metode tradiţionale şi sănătoase de către o singură familie. În România, de exemplu, s-au expropriat
în anul 2015 toate islazurile comunale - cele câştigate de strămoşi prin sacrificiul lor pe diferite
câmpuri de bătălie - astfel că deţinătorii individuali de vaci, cei cu 1-2 vaci, nu mai au acum unde
să-şi ţină vara vacile la păşune. Anul acesta (2016) marea majoritate a ţăranilor a renunţat la ele şi
le-a vândut pe nimic. Chiar şi azi în 2017 preţul unei vaci mature în vârstă de 5 ani care produce 20
de litri de lapte pe zi nu depăşeşte 450 de euro. Deci în cca. 2-3 ani nu vor mai exista proprietari
particulari de vaci ci numai firme şi în România. Bineînţeles creştinii ortodocşi nici măcar nu au
observat acest lucru căci ei oricum hrăneau copiii lor cu produsul acela chimic pe care îl cumpără
din supermarchet marcat cu eticheta „lapte“. Niciodată nu am auzit vreun creştin să vrea să
organizeze o acţiune prin care ţăranii individuali să fie încurajaţi prin cumpărarea directă de la ei de
la poartă a produselor lor organice, chiar şi la preţuri duble decât cele din supermarchet, ca astfel
aceştia să-şi menţină producţia şi să nu mai fie distruşi economic de tot felul de speculanţi şi de
guvern. Aceasta ar fi dus într-un târziu la o stare de sănătate mai bună a populaţiei şi la o mai mare
independenţă a ţării. Pentru că o ţară în care oamenii îşi asigură singuri propria hrană este mai greu
de supus. Adică o altă cale de luptă împotriva Fiarei.
Alt efect: produsele rezultate din agricultura industrializată sunt din ce în ce mai infestate cu
substanţe chimice dăunătoare sănătăţii şi din ce în ce mai sărace în substanţe nutritive şi
microelemente, nutrienţi. Ca o paranteză, astăzi un kilogram de roşii conţine tot atâţia nutrienţi cât o
roşie produsă acum 15 ani. Spanacul din producţia industrializată conţine de 1000 de ori mai puţin
fier, etc. Acest rezultat a fost efectul mai multor forţe conjugate: pe de o parte dorinţa de control a
Fiarei şi pe de alta lăcomia şi prostia oamenilor care s-au angrenat în acest mecanism fie ca
producători de alimente fie ca simpli consumatori.
Ar fi trebuit să vorbim puţin şi despre celălalt sector al agriculturii şi anume despre creşterea
animalelor pentru hrană. Dar şi în acest domeniu se aplică aceleaşi proceduri şi cu aceleaşi efecte ca
şi în cazul creşterii plantelor. Dacă cineva vrea, poate să vadă că nu mai poţi cumpăra carne, ouă,
lapte şi produse din lapte, peşte, care să nu conţină substanţe dintre cele mai nocive: ierbicide,
glyphosate, pesticide, metale grele şi alte substanţe provenite din poluarea mediului, reziduuri de
antibiotice 64 , hormoni de creştere, etc. Dintre toate acestea se pare că peştele, care este alimentul

64
Animalelor, mai ales ierbivorelor, li se administrează sistematic antibiotice în hrană pentru a nu se îmbolnăvi din
cauza modului total nenatural de hrănire şi trai şi pentru a creşte mai repede pentru că s-a observat că anumite animale
cresc mai repede dacă sunt tratate cu antibiotice, ceea ce este bine pentru profit. Cantitatea anuală totală de antibiotice
fabricată pe planetă este estimată la cca. 100000 de tone din care 60000 se administrează animalelor şi restul oamenilor.
Aceasta a dus la ora actuală la situaţia că au apărut bacterii şi germeni rezistenţi la antibiotice. Mulţi specialişti spun că:
„omenirea a pierdut războiul în acest domeniu, microbii au câştigat“ dar nu este aşa. Se poate obţine uciderea oricărui
germen prin perfuzii intravenoase a unor cantităţi mari de vitamina C sub control medical combinate cu o dietă
adecvată. Dar această procedură este prea ieftină şi nu aduce niciun profit sistemului medical. În schimb antibioticele
aduc profit uriaş. Mai ales că după aceea omul devine mai bolnav din cauză că antibioticele distrug şi alte bacterii, nu
numai pe cele nocive, şi trebuie să se întoarcă la medic pentru alte tratamente relizându-se un profit mai mare. În ultima

58
preferat al creştinilor pentru sărbători, este şi cel mai dăunător aliment pentru că el creşte în apele
din zonele joase ca altitudine ale solului, unde se adună apele de ploaie şi în zonele litorale ale
apelor marine. În aceste ape ajung în mod fatal toate reziduurile şi substanţele toxice spălate de apa
de ploaie de pe terenurile agricole, industriale şi din canalizările localităţilor. Iar din martie 2011
peştele este infestat şi cu substanţe radioactive provenite de la dezastrul centralei atomo-electrice
din localitatea Fukushima, Japonia. Acest dezastru a dus la infestarea radioactivă a întregului ocean
Pacific şi povestea nu s-a terminat încă. După modul cum se acţionează în zona respectivă pentru
eliminarea efectului dezastrului şi tăcerea complice a instituţiilor media oficiale, toate proprietate a
Fiarei, omenirea trebuie să se aştepte la noi surprize neplăcute din partea aceea a planetei (vezi toată
povestea pe site-urile: http://www.beyondnuclear.org/ şi http://fukushimafacts.com/).
Acum, deşi am lungit foarte mult discursul cu agricultura, nu putem evita să vorbim puţin şi
despre modul de conservare şi preparare a hranei în industria alimentară. După cum am mai spus,
din cauza modului de viaţă urban şi a expansiunii modului de producţie industrial, oamenii au
devenit dependenţi de industria alimentară pentru prepararea şi conservarea hranei. Ba chiar din
cauza acestui transfer s-a modificat dramatic dieta oamenilor care este compusă acum într-o
proporţie covârşitoare din hrană conservată într-un mod sau altul, care de care mai nociv prin
distrugerea nutrienţilor din alimente şi infestarea lor cu alte substanţe toxice. Foarte rar oamenii
mănâncă acum hrană proaspătă ceea ce are şi va avea un impact devastator asupra stării generale de
sănătate a omenirii. În acest domeniu al preparării şi conservării hranei s-au manifestat aceleaşi
forţe descrise mai sus la agricultură. Folosindu-se de prostia şi lăcomia oamenilor s-a intervenit şi
aici prin autorizarea şi adăugarea unor substanţe nocive şi tratamente care au potenţat efectele
dăunătoare ale sistemului de producere al plantelor şi animalelor. S-a mers până acolo încât s-au
fabricat potenţiatori de gust chiar şi din celule provenite de la foetuşi umani avortaţi şi care s-au pus
în băuturi răcoritare, etc. Aceasta nu are nici o semnificaţie toxicologică cunoscută, deocamdată, dar
nu era absolut necesară din nici o cauză şi deci pare a fi un act magic ocult. Pentru cei care nu cred
este şi un indiciu în plus că Fiara chiar ne vrea răul cu intenţie.
Acum vă rog să mă iertaţi încă o dată pentru lungimea acestor explicaţii lungi şi obositoare
dar erau absolut necesare pentru a da cititorilor posibilitatea să vadă ce efecte distructive are
colaborarea cu şi supunerea oamenilor sub stăpânirea Fiarei. Aceste lucruri nu s-ar fi putut întâmpla
dacă 99.9 % dintre oameni nu ar fi colaborat cu Fiara, fie activ fie pasiv.
Oricum m-am străduit foarte mult să simplific lucrurile ca să poată fi înţelese de toată lumea
şi multe aspecte importante nu le-am menţionat cum ar fi, de exemplu, acapararea surselor de apă
potabilă şi „tratarea“ lor cu diferite substanţe toxice şi modificatoare de comportament; cum ar fi
fluorul, clorul, etc. De asemenea nu am atins nici un pic domeniul industriei de cosmetice 65 ,
detergenţi şi produse de curăţenie, al produselor de vopsire, al hainelor şi încălţămintei, etc. Analiza
acestui domeniu ar fi fost extraodinar de complicată deşi rezultatul final ar fi fost unul foarte
simplu. Toate acestea, fără nici o excepţie, sunt absolut dăunătoare omului şi mediului. Cei care au
timp şi suficiente cunoştinţe pot face aceasta şi îi pot asigura că întrebarea finală care îi va bântui la
sfârşit va fi: cum de mai sunt oamenii încă în viaţă?
Deşi am uzat destul de răbdarea dumneavoastră, în continuare nu pot să trec totuşi cu
vederea cel mai tăcut şi mai subtil mijloc de ucidere şi de îmbolnăvire pe care Fiara îl foloseşte
împotriva oamenilor. De altfel l-am lăsat la urmă intenţionat pentru că acesta are un potenţial uriaş.
Este vorba de mijloacele de comunicaţie prin unde radio, sau cum spunem în vorbirea curentă „fără
fir“. Pentru a înţelege mai bine efectul acestora asupra organismului trebuie să vedem mai întâi cum
funcţionează trupul uman.
Am spus deja că omul în întregul lui este sub formă de energie. Această energie în special şi
orice energie în general se caracterizează prin faptul că este în continuă mişcare, vibraţie, etc.
Aceste energii din care se compune omul se manifestă printre altele şi ca energii electro-magnetice.

vreme din cauză că situaţia a devenit disperată s-a propus înlocuirea antibioticelor la animale cu vaccinuri. Adică soluţie
tipică Fiarei. Din rău în mai rău!
65
Un studiu independent a relevat că în medie o femeie adultă absoarbe anual prin piele şi respiraţie cca. 2kg. de
substanţe nocive numai din cosmetice.

59
Astfel, ele sunt caracterizate, printre altele, de frecvenţa şi de intensitatea lor şi de faptul că se pot
amesteca şi modula. Când două fluxuri de energie electromagnetică cu o anumită frecvenţă şi
intensitate se amestecă (mixează) rezultă o altă frecvenţă şi mai multe armonici, cu caracteristici
diferite de cele două iniţiale. Şi comunicarea prin radio apelează la aceleaşi fenomene şi deci şi ea
se face prin intermediul acestor energii electromagnetice. Atunci când s-a descoperit existenţa
acestor unde radio oamenii Fiarei au sesizat imediat potenţialul de control pe care o ofereau aceste
mijloace de comunicaţie instantanenee şi au investit imens în dezvoltarea lor. Pe parcursul
dezvoltării acestora s-a revelat şi faptul natural că acestea aveau şi un efect asupra organismului
omenesc. Imediat oamenii de ştiinţă ai Fiarei au fost puşi la lucru şi rezultatul final a fost că aceştia
au descoperit că prin utilizarea undelor radio se poate face aproape orice cu corpul omenesc şi chiar
se pot induce anumite comportamente. Astfel se poate provoca orice boală, de la perturbarea
funcţionării oricărui organ până la cancer şi chiar moarte instantanee. Dar efectul cel mai interesant
pentru Fiară este cel ce se poate obţine asupra creierului şi al comportamentului, putându-se induce
subiectului atacului cu unde radio stări mentale ce pot varia de la cea mai plăcută stare euforică
până la cele mai adânci stări de panică şi chiar comportament suicidar, dureri fizice şi chiar torturi.
Evident că imediat Fiara a încercat să folosească aceste descoperiri pentru sporirea controlului,
omorârea şi îmbolnăvirea oamenilor. Este binecunoscut faptul că sovieticii au folosit reţelele
electrice prin anii ’60 în acest scop. Numai că aceste mijloace erau rudimentare şi depersonalizate,
nu puteau avea efect decât asupra maselor de oameni care se aflau în proximitatea reţelelor de
elctricitate. Era nevoie de altceva pentru controlul individual. Era necesară construirea unei
infrastructuri care să facă posibilă influenţa personalizată asupra fiecărui om. Fiindcă această
infrastructură costă enorm, de la cercetare la producţie, s-a recurs la vechea schemă de ispitire a
oamenilor pentru a furniza chiar ei mijloacele prin care să fie înrobiţi şi omorâţi. Astfel au apărut
mijloacele de comunicare radio individuale, aşa numitele telefoane mobile care nu mai sunt de mult
doar telefoane ci chiar sunt computere puternice şi mijloace de distragere şi distrugere în masă.
Apariţia acestora nu a fost nici necesară şi nici mai ieftină comparată cu mijloacele clasice de
comunicaţie prin cabluri electrice la început şi mai apoi prin cabluri de fibre optice a căror folosire
este cel mai puţin dăunătoare. Dacă cineva nu crede poate să-şi facă propriul calcul şi să vadă cât a
cheltuit până acum cu telefoanele mobile (aparate şi abonamente) şi cât ar fi cheltuit dacă reţeaua
telefonică şi-ar fi urmat calea sa firească şi ar fi ajuns la stadiul tehnologic atins acum de reţelele de
transmitere a informaţiei prin cabluri de fibră optică. Şi asta fără să luăm în calcul efectul asupra
sănătăţii şi cheltuielile provocate de aceasta. Nici nu era nevoie ca oameni de rând şi cu profesii
dintre cele mai banale să fie în contact permanent şi instantaneu prin telefon cu toată lumea şi ei
între ei. Numai că oamenii s-au lăsat seduşi de toate „avantajele“ pe care le oferea posesia acestor
mijloace şi s-au aruncat orbeşte în această colaborare inconştientă cu Fiara săpându-şi propriul
mormânt. Astfel că la ora actuală toţi oamenii din ţările unde trăiesc creştinii ortodocşi au telefoane
mobile personale şi aproape toţi călugării. Portul permanent şi folosirea frecventă a acestor aparate
a dus la deteriorarea stării de sănătate a tuturor celor care le folosesc şi la degradarea relaţiilor
sociale inter-umane. Efectele cele mai puţin grave ale utilizării acestor telefoane-computere mobile
sunt fatigabilitatea, pierderea memoriei pe termen scurt, depresia, durerile de cap, ameţeala, mintea
ceţoasă şi scăderea concentrării intelectuale, irascibilitatea, agresivitatea, etc. Iar efectele cele mai
grave sunt dependenţa 66 , autismul, infertilitatea, cancerul, etc. şi în final moartea. Extinderea şi
dezvoltarea acestor reţele de comunicaţii i-a afectat şi pe cei care nu folosesc aceste aparate din
cauză că a apărut poluarea electromagnetică a mediului, „smogul electromagnetic“, care este foarte
puternic în oraşe şi a cărui intensitate se măreşte continuu. Cei mai expuşi sunt copiii şi cei care
lucrează în domenii unde este necesară folosirea intensă a calculatoarelor şi a reţelelor de
calculatoare. Actuala tendinţă de dezvoltare a învăţământului prin înlocuirea mijloacelor clasice de
educaţie cu computere va face ca toţi copiii să fie supuşi unui tratament cu unde electromagnetice
care va face din aceştia segmentul de populaţie cel mai afectat de modificările provocate de aceste
noxe.
În concluzie toţi cei care au cumpărat şi folosit un telefon mobil au participat şi ajutat la
66
Se manifestă similar cu cea dobândită prin folosirea drogurilor pentru că apelează la aceleaşi sisteme din organism.

60
implementarea unei reţele care deja oferă Fiarei posibilitatea unui control aproape total asupra
omului şi care va fi extins într-un ritm din ce în ce mai rapid până la controlul complet al minţii
fiecăruia. Acest sistem oferă chiar acum posibilitatea influenţării directe prin unde radio a
comportamentului oamenilor şi în viitor îi va ucide instantaneu după criteriile cerute de Fiară.
Evident nu numai telefoanele sunt şi vor fi folosite în acest scop dar şi televiziunea şi radioul.
Acestea sunt folosite intens şi acum. Altfel nu se explică starea generalizată de apatie, frica,
dezinteresul şi ruperea de realitate în care trăieşte cvasimajoritatea omenirii. 67 De asemenea toţi cei
care au cumpărat şi folosit un telefon mobil au participat şi la îmbolnăvirea lor şi a celorlalţi
oameni. Cei mai răi sunt oamenii inconştienţi care cumpără şi dau copiilor de la vârste foarte
fragede să poarte şi să folosească aceste telefoane şi cei care sunt de acord ca elevii şi copiii lor să
stea în clase unde se folosesc reţele de calculatoare fără fir, prin unde radio. Aceştia toţi sunt şi se
numesc ucigaşi de copii chiar dacă nu-şi dau seama ce fac. Astfel copiii au ajuns să fie categoria de
oameni care trăieşte în mediul cel mai poluat de către radiaţia electromagnetică şi cu speranţa de
viaţă cea mai scăzută. În conjuncţie cu sistemul alimentar şi de sănătate modern ne putem aştepta la
rezultate dramatice privind viitorul copiilor. Până şi un faimos bucătar englez, Jamie Oliver, a spus
că aceasta este generaţia de copii care va fi îngropată de părinţii lor. El este destul de faimos pentru
că luptă de foarte mult timp pentru un mod de hrănire mai sănătos în şcoli şi împotriva
conglomeratului McDonald 68 de restaurante „fast-food“ care produce mâncăruri improprii
consumului uman.
În concluzie cred că sunt suficiente cele descrise până acum, pentru cei ce caută cu
sinceritate adevărul, pentru a demonstra ce pericole pândesc oamenii care sunt sub stăpânirea Fiarei,
o acceptă şi colaborează cu ea. Iar cei care nu cred nu au decât să se silească să caute personal
adevărul, dar repede fiindcă timpul este scurt.
Acum trebuie să detaliem puţin şi modul cum se impune Fiara în lume şi ce fel de
mecanisme foloseşte.

67
Vedeţi de exemplu şi U.S. Patent nr. 5159703 - „Silent Subliminal Presentation System“ for comercial use in 1992.
68
Lanţ de restaurante fast-food proprietate a Fiarei. McDonalds a pierdut chiar şi un proces juridic intentat împotriva lui
Jamie Oliver pentru afirmaţiile publice repetate ale acestuia precum că mâncarea vândută de restaurantele acestei
companii nu este comestibilă.

61
 Capitolul IX
Fiara, unelte şi metode de lucru

Cum am spus mai înainte numai Biserica şi cei care se fac părtaşi ei pot fi una, unitari, fără
să-i diferenţieze nimic, având acelaşi mod de viaţă, de gândire şi de simţire deşi sunt diferiţi ca
vârstă, sex, limbă, etc. Însă Fiara nu poate să-şi împlinească scopul prin unirea tuturor pentru că nu
are cum să-i facă pe oameni să vrea să fie la fel. În schimb se poate folosi de păcatele lor ca să-i
facă să se lupte între ei, ca astfel să-i dezbine şi să-i stăpânească mai uşor. Pentru că având şi
mijloacele necesare poate să controleze toate părţile care se luptă pentru a obţine sinteza dorită. De
asemenea Fiara a căutat să-i facă pe oameni şi cât mai vicioşi şi păcătoşi pentru că păcatul aduce
după el o frică acerbă şi iraţională de moarte ceea ce va face ca oamenii păcătoşi să nu poată să
lupte împotriva ei din cauză că lupta pentru libertate, pentru binele adevărat, cere şi o viaţă
virtuoasă şi mari sacrificii, uneori chiar şi pierderea vieţii pentru binele tuturor.
Evident niciodată nu va reuşi Fiara să-şi împlinească scopul de control total dacă nu va reuşi
să controleze minţile oamenilor într-un mod care să nu permită în niciun fel schimbarea. Ori a minţi
şi a înşela oamenii sunt acţiuni care nu au efectul să-l schimbe pe om în natura lui care a fost creată
de Dumnezeu bună. Tot timpul vor exista oameni care să lupte pentru principii şi idei care nu
folosesc Fiarei. Dar se poate să-l ţii pe om încurcat în propriile lui acţiuni şi greşeli o perioadă de
timp, până reuşeşti să găseşti mijloacele prin care să-i schimbi însăşi natura lui. De aceea toate
organizările sociale şi politice care există acum au ca mijloc de funcţionare lupta la nivelul tuturor
păturilor sociale. În toate societăţile umane, aflate în întregime sub stăpânirea Fiarei, toată lumea se
luptă cu toată lumea, iar dacă nu s-ar lupta oamenii ar fi imediat marginalizaţi de cei care se luptă şi
chiar, mai nou, ar fi scoşi în afara legii suferind rigorile ei. De asemenea naţiunile sunt şi ele
obligate să se lupte între ele pentru că Fiara are nevoie tot timpul să arate maselor largi un duşman
comun. Fără existenţa unui inamic puterea Fiarei s-ar dilua odată cu trecerea timpului şi însăşi
existenţa ei ar fi periclitată pentru că, inevitabil, oamenii vor observa că pot trăi şi fără statul-
dumnezeu. Această tehnică are consecinţa nefastă şi a escaladării înarmării, a întăririi puterii
forţelor de represiune şi a măririi controlului exercitat asupra cetăţeanului de rând. În ultima vreme
din cauza dezvoltării economice şi răspândirii mijloacelor de comunicare Fiara a trebuit să
inventeze un inamic fără faţă şi fără nume: terorismul.
Pentru a se asigura că cei care se supun şi acceptă să se lupte în societate cu ceilalţi oameni
vor fi tot timpul cvasi-majoritari Fiara şi-a cheltuit toate resursele posibile pentru a-şi impune
influenţa ideologică asupra omului încă de la naştere. În paralel cu aceasta a căutat şi să-l modifice
chiar fizic pentru a putea mai uşor să-l controleze. Astfel că Fiara a organizat un asalt chimic total
asupra corpului oamenilor prin vaccinarea chiar din prima zi de naştere, prin infestarea mâncărurilor
cu diverse otrăvuri şi prin poluarea intenţionată a mediului. Iar pe plan moral a impus învăţământul
centralizat general obligatoriu, instituţionalizarea copiilor de la vârste din ce în ce mai fragede
pentru a-i scoate din mediul familial şi a-i supune influenţelor educaţiei şi colectivului existent în
şcoală. Deoarece copiii la vârste fragede sunt în mod natural ascultători şi imitatori de părinţi, prin
educaţie şi reglementări s-au pervertit aceste două caracteristici ale copiilor mici pentru a-i
transforma pe aceştia în altceva decât sunt părinţii lor. Mai întâi s-au pus bariere juridice care să
împiedice părinţii să educe copiii lor independent de stat. Apoi prin educaţie copilul a fost învăţat de
mic să nu gândească cu mintea lui, ci doar să memoreze noţiuni care să-l facă să fie supus către
autorităţi oricare ar fi şi orice ar face ele. De asemenea colectivul şcolar în mijlocul căruia se
desfăşoară activitatea educaţională este compus, ca şi orice entitate omenească, în mare majoritate,
din copii proveniţi din familii care nu sunt virtuoase şi reflectă la scară mai mică ceea ce este
societatea în întregul ei. Astfel chiar şi copiii care trăiesc în familii virtuoase vor adopta obiceiurile
şi morala colectivului şcolar în care petrec mai mult timp decât cu părinţii. Copiii nu au nicio
posibilitate să lupte cu influenţele colectivului pentru că ei nu au ajuns la o măsură suficientă a
virtuţii ca să poată suporta agresiunea, respingerea şi ostracizarea colectivităţii.
În mod logic ceea ce copiii învaţă în şcoală a trebuit să fie produs de cineva care să fie tot
sub controlul Fiarei. Astfel că toate ramurile cercetării ştiinţifice au fost preluate şi influenţate de

62
Fiară, înseşi instituţiile ştiinţifice au fost inventate de ea. Aceasta s-a făcut prin introducerea
principiului profitului şi al controlului finanţării de către entităţi private în modul de funcţionare a
instituţiilor de cercetare şi de învăţământ. Pentru a se menţine controlul şi omogenitatea generală s-
au înfiinţat organizaţii adecvate, academii, etc. Efectul a fost că orice instituţie care are ca scop
cercetarea şi învăţământul este sub controlul acestor entităţi private şi are aceeaşi ideologie cu cei
care furnizează finanţarea. Învăţământul şi cercetarea ştiinţifică de acum este foarte asemănătoare
cu o religie păgână obişnuită. Ea are o ierarhie în vârful căreia tronează o „mare preoţime“ ai cărei
membrii sunt aleşi dintre cei mai corupţi şi mai josnici oameni şi care nu este controlată de guvernul
niciunei naţiuni ci doar de cei ce o finanţează. Această ierarhie propovăduieşte o religie care are la
origine o dogmă falsă bazată pe mituri şi legende. Dizidenţii ei sunt la fel ca şi ereticii eliminaţi şi
ostracizaţi şi în final produsul ei nu are nicio utilitate pentru cetăţeanul de rând. Ba, din contră, chiar
este folosit împotriva lui. Cu cât această „ştiinţă“ progresează mai mult cu atât se deteriorează mai
mult calitatea vieţii şi se pierd mai mult libertăţile oamenilor. În schimb controlul se măreşte din zi
în zi şi cuprinde toate aspectele vieţii omului. Astfel că omenirea se îndreaptă cu paşi uriaşi spre
sclavia cea mai îngrozitoare şi spre distrugere.
Dar să revenim. Trebuia ca şi în afara şcolii copilul să nu scape de sub influenţa Fiarei şi să
cadă sub influenţa familiei. Astfel că mama copilului a fost scoasă din cadrul familial şi introdusă în
domeniul lucrativ departe de casă.
De asemenea, în mod logic, a fost necesar ca informaţia care circulă în societate să fie
preluată şi controlată de către Fiară, lucru care s-a realizat prin aceleaşi metode şi mijloace. Dar
pentru că instituţiile care se ocupă de furnizarea informaţiei sunt prea importante şi efectele
malfuncţionării lor sunt imediate şi greu de remediat, ele nu au fost lăsate doar la cheremul unor
mecanisme oarbe, instituţionale, ci au intrat şi ele în proprietatea directă a Fiarei. Aceste instituţii nu
se limitează doar la faptul de a produce informaţii corecte politic şi a combate „ereticii“, ci şi la
mobilizarea şi motivarea populaţiei pentru a impune ideologia Fiarei în lume. Astfel acestea
continuă funcţia „catehetică“ a şcolii şi asupra oamenilor care au părăsit sistemul de învăţământ.
Aceasta se face în general prin crearea de personalităţi şi modele în toate domeniile, de la politică,
cultură şi artă, până la ştiinţă, modele care sunt toate, fără excepţie, după chipul şi asemănarea
Fiarei. Pentru că oamenii în mod natural au nevoie de un lider spiritual pe care să-l imite şi de la
care să înveţe calea spre virtute. Iar prin oferirea unor învăţători mincinoşi cu virtuţi false toţi pot fi
înşelaţi şi pot fi abătuţi de la calea virtuţii.
Pentru ca toate acestea să funcţioneze era nevoie ca şi elementul politic să fie şi el sub
controlul Fiarei. De aceea, încă de la început Fiara s-a străduit ca să impună democraţia peste tot.
Cu ajutorul democraţiei Fiara a impus la conducerea ţărilor „cucerite“ numai indivizi de cea mai
scăzută calitate morală, cu un trecut plin de fapte criminale care pot fi uşor şantajaţi şi controlaţi cu
ajutorul serviciilor secrete, al justiţiei, al corupţiei, etc.
La ora actuală prin folosirea acestor metode şi mijloace s-a ajuns la situaţia că în foarte
multe ţări, mai ales acolo unde numărul creştinilor are o oarecare relevanţă, familia să nu mai aibă
nicio posibilitate de influenţare a copilului. Deşi copiii mai petrec o oarecare perioadă de timp cu
părinţii, aceştia nu mai sunt „proprietarii“ lor adevăraţi, ci statul-dumnezeu. Acesta are legi şi
mijloace să îndepărteze copiii din mediul lor familial pentru totdeauna dacă părinţii nu colaborează
cu scopurile instituţiilor „educative“. Tendinţa declarată pe termen lung este să se scoată complet
copilul din cadrul familiei şi chiar să nu se mai nască copii din cupluri naturale ci doar pe cale
artificială. 69 Odată câştigată generaţia copiilor viitorul este mult mai sigur pentru Fiară, dar încă nu
este asigurat, căci oamenii pot să gândească ceea ce vor şi nimeni să nu ştie ceea ce gândesc. Astfel
că Fiara trebuie, este imperios necesar, să facă ceva ca să stăpânească şi să controleze direct şi
gândurile oamenilor, altfel decât o face acum prin coerciţie, influenţă indirectă şi manipularea
realităţii. Dar despre asta la momentul potrivit. Acum să ne întoarcem la creştinii noştri şi să
analizăm viaţa şi credinţa lor actuală.

69
Alchimiştii Fiarei cercetează cu febrilitate în laboratoarele lor posibilitatea producerii oamenilor în afara pântecelui
mamei. Dar nu vor reuşi deoarece nu pot înlocui prin nimic legătura de viaţă dintre mamă şi copil pe perioada gestaţiei.

63
 Capitolul X
Despre creştinii de astăzi şi credinţa lor.

În ziua de azi toţi, dar absolut toţi creştinii care trăiesc în mijlocul lumii şi deţin o locuinţă în
mod legal, participă la viaţa economică legală a locului unde trăiesc, se supun legilor şi-şi plătesc
taxele şi impozitele, nu mai pot să fie şi nu sunt creştini ortodocşi aşa cum ar trebui să fie după
legile dumnezeieşti. Doar prin pustietăţi, unde nu sunt oameni, sau chiar prin zonele mai puţin
populate mai pot trăi oamenii creştineşte şi numai dacă nu au niciun fel de proprietate legală şi sunt
fără casă şi fără mijloace de subzistenţă normale, adică salariu, ajutoare sociale sau pensie.
Credinţa creştinilor care trăiesc „normal“ este în general la fel cu cea a adepţilor papei de la
Roma dar fără papă. Locul papei este ţinut acum de fiecare ierarh, care este un papă local. Lucrurile
se îndreaptă rapid spre adoptarea papei ca lider văzut, nu numai ocult, al lumii ortodoxe oficiale aşa
cum este în ziua de azi. Aceasta este situaţia la nivelul teologiei generale şi al ierarhiei oficiale dar
la nivelul particular al creştinului de rând lucrurile stau puţin diferit. Căci creştinii de rând sunt de
două feluri: mai mult sau mai puţin papistaşi sau protestanţi în credinţă. Dar caracteristica lor
principală şi generalizată este că sunt pietişti.
Într-adevăr pietismul este o caracteristică importantă a lumii creştine papisto-protestante şi
aici vorbesc de pietism definit ca o formă de evlavie fără un conţinut ontologic. În plus pietismul
creştinilor ortodocşi este puternic grevat şi de superstiţie şi de anumite forme iudaizante. Cred că
termenul de superstiţie pietisto-iudaizantă ar descrie mai bine credinţa marii majorităţi a creştinilor
ortodocşi de rând.
Creştinii de azi care trăiesc în lume şi au o viaţă normală în societate duc toţi o viaţă dublă.
Ei intră în clădirile bisericilor care seamănă, multe dintre ele, chiar cu cele din vechime, 70 cântă
cântările şi fac ritualuri aproximativ la fel ca cei din vechime, iar când ies din clădirea bisericii sunt
la fel ca şi ceilalţi oameni care nu cred în nimic decât în plăceri şi în materialism. Astfel ei se
„închină“ Fiarei prin supunerea faţă de legile ei, participă la viaţa economică competiţională impusă
de Fiară, se luptă pentru banii emişi prin camătă de Fiară şi îi folosesc, îşi dau copiii la şcolile
oficiale unde aceştia sunt îndobitociţi, îndoctrinaţi şi corupţi moral, îşi supun copiii la diverse
tratamente medicale nocive care le va submina dezvoltarea fizică, intelectuală şi sănătatea pe tot
restul vieţii, îi hrănesc pe aceştia şi pe ei înşişi cu mâncăruri toxice şi lipsite de nutrienţi, se îmbracă
la fel ca ceilalţi oameni cu haine „de fiţe“ care nu au nicio utilitate decât că le oferă un statut social
deosebit faţă de cei mai săraci, au case confortabile mari şi autoturisme la fel ca şi ceilalţi, îşi
plătesc impozitele şi taxele către statul-dumnezeu, îşi încasează pensiile şi ajutoarele sociale, se
îmbolnăvesc şi se internează în spitale unde sistemul îi mai foloseşte pentru ultima oară făcând
profit din boala şi moartea lor, întărindu-şi astfel controlul asupra populaţiei, după care mor. Acest
mod de viaţă nu este caracteristic numai celor care sunt creştini aparţinători ai bisericii ortodoxe
„oficiale“ ci şi ai celor dizidente, aşa zis „antiecumeniste“ şi „adevăraţi creştini“, care chiar luptă
împotriva tendinţelor şi devierilor bisericii oficiale şi ecumenismului.
În concluzie se poate spune fără a greşi prea mult că creştinismul a ajuns azi un fel de
„messalianism“ sui generis (o sectă eretică apărută prin anii 360), căci dacă tragi linie şi faci totalul vezi
că din tot creştinismul nu a mai rămas decît rugăciunea. Şi toţi, fie ei ecumenişti, fie antiecumenişti,
când predică creştinilor de rând sau fac o acţiune specifică lor, fie că este spre unirea ecumenistă, fie
că este împotriva acesteia, le cer acestora din urmă doar un sigur lucru: numai să se roage.
Nu ştii ce să mai crezi! Nu mai există Biblii în zilele noastre? Nu mai ştiu oamenii să
citească? S-au astupat ochii şi urechile tuturor? Cum nu mai văd şi nu mai aud cuvintele din Sfintele
Scripturi unde se spune negru pe alb:
„Şi pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne, şi nu faceţi ce vă spun?“ (Evanghelia după
Luca cap. VI, 46)
Şi:

70
Încă mai există multe clădiri de biserici care au fost „papistăşite“ prin pervertirea arhitecturii şi iconografiei în
perioada celor 200-300 de ani de când influenţa teologiei papistaşe şi-a manifestat mai cu tărie influenţa în spaţiul
ortodox.

64
 „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe
Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui.“ (Evanghelia după Ioan, cap.
XIV, 21)
Nu mai găsesc scrierile sfinţilor părinţi să citească în ele îndemnurile acestora?
„Eu nu doresc ca ereticii să pătimească, nici nu mă bucur de răul lor - ferească Dumnezeu! –
ci mai degrabă mă bucur şi împreună mă veselesc de întoarcerea lor; căci ce e mai plăcut celor
credincioşi, decât să vadă adunaţi împreună pe copiii cei risipiţi ai lui Dumnezeu? Nu scriu nici
îndemnându-vă să puneţi asprimea înaintea iubirii de oameni - nu aş putea să fiu atât de sălbatic - ci
rugându-vă să faceţi şi să lucraţi cele bune pentru toţi oamenii cu luare aminte şi cu cercare multă şi
făcându-vă tuturor toate, după cum are nevoie fiecare din voi. Numai un lucru îl voiesc de la voi: vă
rog să fiţi aspri şi neînduraţi faţă de orice ar putea să ajute la dăinuirea credinţei lor nebuneşti, căci
socotesc ură faţă de oameni şi despărţire de dumnezeiasca dragoste ajutorul dat rătăcirii eretice
spre mai mare pierzanie a celor ce se ţin de această rătăcire.“ (Sf. Maxim Mărturisitorul, epistola 12,
PG91, 465C).
Şi ce este mai eretic decât un mod de viaţă păcătos? Căci erezia este numai o abatere
intelectuală. Şi aşa cum gândul precede fapta păcatului şi păcatul are ca născător numai gândul, aşa
şi din erezie se naşte obligatoriu un mod de viaţă păcătos. Dar înfricoşător lucru este că aproape
nimeni nu mai cunoaşte acestea. Cum s-a ajuns aici?
Sau poate că în taină toată lumea cunoaşte într-un fel sau altul toate acestea descrise mai sus
de mine dar este greu să te lupţi cu Fiara? (Cartea Apocalipsei, cap. XIII, 4) Poate că totuşi viaţa sub
stăpânirea Fiarei este acum prea plăcută, uşoară şi confortabilă ca să poţi renunţa aşa uşor la ea? Sau
poate că toţi îşi spun şi se auto-conving că nu sunt acum vremurile „acelea“? Căci aşa se pare că
este pentru că auzim mereu ici şi colo: „În viitor lucrurile vor merge mai bine!“ „Mai este timp!“
„Nu este încă nimic pe mâna dreaptă sau pe frunte!“ „Nu a venit încă Antihristul!“
Nimeni nu poate răspunde cu siguranţă la aceste întrebări. Cine cunoaşte gândurile
oamenilor? Doar ei înşişi şi Dumnezeu! Dar ce este sigur este că aceasta este starea generalizată a
creştinilor astăzi ce se poate constata din faptele lor. Evident că o asemenea stare nu putea să
rămână neexploatată de puterile întunericului. Astfel că Fiara, care este condusă în taină de acestea,
şi-a smuls masca şi a făcut primul pas decisiv pentru asaltul final. Fiindcă pentru a-şi putea
desăvârşi stăpânirea asupra omului prin controlul gândurilor lui era nevoie mai întâi de ceva care să
ducă la o identificare şi o localizare perfectă a fiecărui individ. Aşa că Fiara s-a folosit de noile
tehnologii pentru a impune noile sisteme de identificare, adică a aşa ziselor acte cu circuite integrate
electronice biometrice.
Deşi au fost diverse iniţiative pe plan local şi înainte de această dată, în anul 2010 cca. 186
de ţări au fost forţate, simultan, să ia măsuri pentru implementarea actelor de identitate electronice.
Bineînţeles că efortul acesta de unificare şi standardizare a actelor de identitate a început de mai
mulţi ani şi nu a apărut în 2010. În România, de exemplu, s-a introdus codul numeric personal
(C.N.P.) în timpul regimului Ceaşescu - aşa că vedeţi că nici dictatorul nu era prea liber! Şi astfel
întregul proces a început să se accelereze. Ca o paranteză, acum este iarăşi momentul ca aceia care
nu cred că există o forţă suprastatală care conduce totul să-şi pună întrebarea cum, dintr-o dată, 186
de state „libere şi independente“ s-au hotărât să ia aceleaşi măsuri şi în acelaşi timp?
Odată cu implementarea cipurilor electronice de identificare a început să apară şi
diversificarea formelor de implementare a acestora, realizându-se unele forme implantabile pe care
unii oameni pierduţi chiar s-au grăbit să şi le injecteze în diferite părţi ale trupului.
Şi astfel a apărut PROBLEMA.
Oare acesta este SEMNUL?
Ce trebuie să facă creştinii?

65
 Capitolul XI
Despre semnul lui Antihrist

Starea de spirit şi controversele din ultimii ani care s-au născut şi au luat treptat amploare,
având drept cauză apariţia cipurilor electronice de identificare a cetăţenilor, au pornit de la
interpretarea capitolului XIII al cărţii Sf. Ioan Teologul, Apocalipsa sau Cartea revelaţiei din Noul
Testament.
Mai întâi s-au alarmat oamenii necredincioşi pentru că aceştia vedeau noile forme de
identificare ca fiind o formă de control total a vieţii lor pline de plăceri, o îngrădire a „libertăţii“. De
la aceştia au preluat ştafeta cei din lumea protestantă care sunt prin excelenţă marcaţi de pietism şi
văd mântuirea ca pe ceva juridic. Şi astfel a ajuns şi la lumea creştină „ortodoxă“, care din
nefericire a fost şi ultima care să sesizeze problema. Acum a început să iasă la iveală adevărata
natură a acesteia din urmă căci numai atunci când suflă vântul furtunii se vede dacă pomul falnic şi
verde este putred pe dinăuntru. Astfel, încet, foarte încet, au luat naştere şi s-au format trei tabere
ale creştinilor ortodocşi.
Prima şi cea mai înverşunată partidă s-a format din rândul celor mai evlavioşi şi mai silitori
dintre creştini care vedeau în aceste acte de identitate un precursor al semnului lui Antihrist sau
chiar semnul lui. A doua tabără s-a format mai ales din rândul clericilor şi ierarhilor care au respins
cu aroganţă, suficienţă şi condescendenţă pe cei din prima tabără, apelând la autoritea lor ierarhică
şi „fluturând“ diplomele şi doctoratele în teologie obţinute prin cele mai prestigioase instituţii de
învăţământ ale Fiarei. Iar a treia tabără s-a format din restul celor rămaşi. Nu am să enumăr aici pe
cei care tratează pur şi simplu doar în mod superstiţios aceste forme de identificare, adică pe cei
care spun despre cardul de identificare că înseamnă drac sau pe cei care spun că e diavolul în
acestea. Deşi această categorie este luată în derâdere de toţi ceilalţi şi mai ales de slujitorii Fiarei din
mass media care vor să arate cât de ignoranţi şi obscurantişti sunt creştinii în general, ea are totuşi
rolul şi importanţa ei şi mai ales şansa ei la mântuire prin această atitudine.
Acum vom încerca să analizăm teologia care motivează primele două tabere.
Dar să vorbim mai întâi capitolul din Cartea Apocalipsei care a dat naştere celor două luări
de poziţie. Este vorba despre capitolul XIII unde se spune că a existat încă de la început o Fiară care
şi-a luat puterea de la dragon (balaur, şarpe) şi care a fost lovită de moarte într-o oarecare vreme
după care a revenit preluând puterea asupra lumii întregi şi căreia i s-au supus de frică toţi oamenii.
Despre această Fiară am vorbit în capitolele anterioare şi am lămurit şi vom mai lămuri suficient
cine este. Acum a mai rămas misteriosul text cuprins de versetele de la numărul 11 până la 18 pe
care-l vom reproduce în totalitate:
„Şi am văzut o altă fiară, ridicându-se din pământ, şi avea două coarne asemenea mielului,
dar grăia ca un balaur (dragon). Şi toată stăpânirea (puterea, autoritatea) celei dintâi fiare ea o pune în
lucrare (o exersează), în faţa ei. Şi face pământul şi pe locuitorii de pe el să se închine fiarei celei
dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Şi face semne mari, încât şi foc face să se pogoare
din cer, pe pământ, înaintea oamenilor, şi amăgeşte (derutează, depărtează de la drumul bun) pe cei ce
locuiesc pe pământ prin semnele ce i s-a dat să facă înaintea fiarei, zicând celor ce locuiesc pe
pământ să facă un chip (icoană, imagine - icoană este chiar mai potrivit aici) fiarei care a fost rănită cu sabia
şi a rămas în viaţă. Şi i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei să şi grăiască şi să
omoare pe toţi câţi nu se vor închina chipului fiarei. Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari,
şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn (încrustaţie, urmă de
la operaţie chirurgicală, cicatrice de arsură, scriere sau efigie sculptată) pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.
Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau
numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere (inteligenţa) să socotească
numărul fiarei; căci este număr de om (mai corect în limba română este „numărul omului“ deşi au cam aceaşi
valoare gramaticală). Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.“
Am pus în paranteză şi alte versiuni ale cuvintelor originale din textul grecesc şi care de
obicei nu se folosesc în traducerile în limba română ale Bibliei.
Şi acum să vedem ce teologhisesc despre toate acestea cei din prima tabără, zeloţii.

66
 Aceştia spun că actualele acte de identitate prevăzute cu circuite integrate electronice 71 în
care se pot stoca date biometrice şi de altă natură, de unde şi numele de acte de identitate
biometrice, ar fi un precursor al „semnului“ lui Antihrist şi nu se pot lua şi folosi din cauză că
alungă harul de la Botez, anihilează libertatea omului şi-l face pe acesta într-un fel să nu mai fie om,
iar unii spun că ar avea în el ceva satanic care îl influenţează pe omul care-l poartă.
A doua tabără, care este compusă în majoritate covârşitoare din ierarhi şi clerici, spune că nu
există nimic care să fie pus pe corpul omului care să-l împiedice la mântuire şi că acestea, actele
biometrice, sunt o dezvoltare naturală a ştiinţei şi tehnologiei moderne care este bună şi este în
serviciul omului. Adică face parte din societatea modernă. Mai mult chiar majoritatea ierarhilor şi
clericilor susţine că respectivul capitol 13 din Cartea Apocalipsei şi chiar întreaga carte este doar o
alegorie plină de metafore şi înţelesuri spirituale şi nu poate fi luată „ad litteram“. Unii dintre ei au
mers până într-acolo încât să spună că nu va fi niciun Antihrist aşa cum susţin cei din prima tabără
iar cei din mediul academic au spus deja că faptele menţionate în acel capitol se referă la vremuri
antice care s-au consumat deja.
Referitor la această problemă cvasi-majoritatea creştinilor de rând „fac ascultare de
Biserică“ şi iau aceste acte şi le folosesc. Dintre cei care le iau sunt unii, cei mulţi, care nu sunt
„ascultători“ decât conjunctural. Adică fac ascultare numai când le convine şi recunosc atunci când
sunt întrebaţi că le iau nu pentru că ce spune prima tabără e greşit, sau că a doua tabără are dreptate,
ci pentru că, dacă nu le iau, nu vor mai putea să încaseze salariile, pensiile, alocaţiile copiilor,
ajutoarele sociale, nu vor mai putea să cumpere mâncare şi medicamente, asistenţă medicală, etc. la
copii şi bătrâni. Cu alte cuvinte nu vor mai putea trăi. Aceştia din urmă sunt caracterizaţi în general
de faptul că nu cunosc credinţa Bisericii deloc şi răspund când sunt interpelaţi că ei au credinţa lor
şi că „ştie Dumnezeu“ că ei nu pot mai mult.
Mai întâi, pentru a răspunde acestor opinii menţionate mai sus, va trebui să facem analiza
textului în cauză din toate punctele de vedere, dogmatic, logic şi ştiinţific, analiză care va răspunde
şi la multe din problemele de mai sus.
Cartea Apocalipsei, Sfintele Scripturi în general şi scrierile sfinţilor părinţi adevăraţi ai
Bisericii apelează toate la un limbaj omenesc care, oricât de dezvoltat ar fi, nu poate descrie tot ce
se întâmplă în creaţie şi în relaţia dintre Dumnezeu şi oameni. În plus atunci când oamenii vorbesc
despre Dumnezeu pentru că Acesta este necircumscris, necreat, infinit, adevăr, iubire, etc. cuvintele
nu spun ceea ce este Dumnezeu ci vorbesc de ceva oarecum „exterior“ lui Dumnezeu, de energii ale
lui Dumnezeu 72 . Acest limbaj mai este numit şi apofatic, adică formulează adevărul fără să-l
epuizeze în fiinţa lui, să-l circumscrie, căci Dumnezeu este de necuprins şi de neînţeles pentru orice
fiinţă creată, fie ea înger sau om. La fel şi când se vorbeşte despre oamenii care sunt îndumnezeiţi
nu se spune cum „intră“ Dumnezeu în aceştia, cum „intră“ tot infinitul în ceva finit şi creat, cum se
fac aceştia dumnezei. Întotdeauna se vorbeşte numai despre efectele pe care le simt aceştia, dar şi
aceste efecte sunt descrise tot în cuvinte omeneşti, limitate şi cei care le aud şi le citesc dar nu le-au
„simţit“ (iarăşi un cuvânt care este apofatic în acest context) ei înşişi prin îndumnezeirea lor, nu le înţeleg la
fel ca aceia care s-au îndumnezeit. Tot aşa şi când se vorbeşte despre ceea ce se întâmplă în fiinţa
omului în general nu numai în cazul particular al îndumnezeirii. Deoarece fiinţa umană este
compusă dintr-o parte sensibilă şi una inteligibilă nu se pot formula în cuvinte prea precise stările şi
efectele ce le are asupra ei anumite influenţe, fie ele naturale sau demonice pentru a putea transmite
înţelegerea lor oamenilor care nu pătimesc acestea. De asemenea autorii Sfintelor Scripturi şi sfinţii
în general când vorbesc şi prorocesc despre evenimente viitoare apelează la un fel de codificare şi
nu spun lucrurilor pe nume, adică aşa ca un raport militar sau ştiinţific: la data de... va veni cutare şi
va face aceasta şi altele. Ei se mulţumesc cu o formulare care să avertizeze pe cei din vremea lor şi
din vremurile care vor veni să se ferească sau să lupte, în scopul mântuirii, cu anumite lucruri sau
situaţii care le-ar face mântuirea mai grea sau imposibilă; cu alte cuvinte să împiedice împlinirea
prorocirilor. Aceasta se mai face şi în scopul de a nu influenţa viitorul pentru că forţele care stau în

71
În limba engleză „electronic integrated chip“, barbarizat în limba română prin cuvântul „cip“.
72
Vedeţi mai pe larg la Sf. Dionisie Areopagitul în cartea sa „Despre numirile dumnezeieşti“ şi la sf. Ioan Damaschin în
cartea „Despre credinţa ortodoxă“.

67
spatele evenimentelor istorice s-ar putea folosi de aceste prorocii pentru scopurile lor rele. Acest
mod de descriere mai are şi rolul de a-i ajuta şi proteja pe cei care nu vor sau nu s-au hotărât să
creadă încă în Sfintele Scripturi. Pentru că oamenii fără de Dumnezeu atunci când ştiu ceva precis
despre viitor şi care le pune viaţa în pericol fără posibilitatea evitării morţii cad în deznădejde şi
încep să omoare, să fure, să violeze, etc. spunând că nu mai au timp şi vor şi ei să mai „trăiască
bine“. 73 Astfel că numai cei care caută adevărul cu smerenie, cu asceză şi care sunt luminaţi de
harul lui Dumnezeu vor putea să recunoască la vremea potrivită adevărul din aceste prorocii, într-o
măsură mai mare sau mai mică, în funcţie de treapta desăvârşirii lor. Adică, mai direct spus,
adevărul se revelează numai celor care-l caută cu toată fiinţa lor. Aceşti căutători aflând adevărul şi
fiind plini de dragoste adevărată se vor strădui să salveze şi pe ceilaţi oameni prin faptul că-i vor
coaliza pe cât mai mulţi şi mai virtuoşi ca să împiedice ca acele evenimente să aibă loc, sau, dacă nu
sunt mulţi cei ce vor să-i asculte, măcar să-i pregătească pe cei doritori de mântuire ca să întâmpine
cum trebuie acele evenimente şi să nu-şi piardă salvarea.
Mai mult, Dumnezeu în marea sa iubire vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi de aceea
pune în gurile prorocilor cuvinte şi viziuni despre vremurile când nu vor mai exista oameni
îndumnezeiţi sau vor fi foarte puţini cei care vor fi mai virtuoşi şi vor voi să caute adevărul şi să-i
ghideze şi pe ceilalţi pe calea adevărului.
Deci în concluzie şi Cartea Apocalipsei este o astfel de carte în care se foloseşte un limbaj
din vechime pentru a descrie lucruri şi situaţii pentru care nu existau cuvinte şi înţelegere în vremea
scrierii ei. De aceea această carte va fi mai uşor înţeleasă de oamenii obişnuiţi de astăzi decât de
sfinţii din vechime cărora nu li s-a descoperit mai nimic despre acestea de către Dumnezeu. 74
În concluzie Cartea Apocalipsei nu poate fi în întregime nici „ad litteram“ şi nici metaforică,
spirituală sau alegorică, etc. ci în funcţie de lucrurile pe care le va descrie. Cât de alegorică,
metaforică şi spirituală este în totalitate ni se va dezvălui odată cu trecerea vremii şi împlinirea
tuturor profeţiilor cuprinse. Deja se întrevăd, multe dintre ele, că sunt descrise „ad litteram“. După
ce am lămurit toate acestea nu mai rămâne decât să analizăm dacă pasajul care a dat naştere la
atâtea dispute şi pasiune este un pasaj „ad litteram“ sau este altceva.
Am văzut în capitolele precedente care este identitatea primei Fiare şi a celei de-a doua fiare
şi că acestea există acum, în ziua de azi, şi sunt în deplină manifestare a puterii lor 75 . Acum că
existenţa Fiarei a fost lămurită în capitolele anterioare putem trece la versetul care spune că a doua
fiară îi face pe toţi cei de pe pământ să se „închine“ primei Fiare.
Nu cred că cineva poate să nege faptul că S.U.A. este prima putere imperială din istoria
lumii care este într-adevăr şi pentru prima oară o putere mondială cu o influenţă de necontestat de
către oricine. Fiind sub stăpânirea şi controlul total al Fiarei,76 chiar adusă la existenţă şi modelată
de aceasta, S.U.A. cu resursele ei militare, politice, economice şi financiare a făcut totul ca celelalte
ţări să se supună O.N.U. şi instituţiilor ei care este instrumentul de putere văzut al primei Fiare
pentru stăpânirea omenirii. O.N.U. nici nu este forma finală a acestui instrument ci va evolua până
la nivelul când va prelua total funcţiunile statelor. Probabil că va fi un fel de organism central al

73
Un fel de psihologie comună a criminalului condamnat la moarte. În loc să se pocăiască el caută să facă păcate cât
mai multe într-o perioadă cât mai scurtă de timp.
74
Vedeţi, de exemplu, cazul sf. Ioan Gură de Aur care în cartea sa „Omilii la Sfânta Evanghelie de la Matei“ spune că
socoteşte masacrul din Ierusalim şi Iudeea, provocat de romani după răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos - atunci
când şi Fiara a căpătat rană de moarte - ca fiind ceva după care nu se mai poate întâmpla o grozăvie mai mare; marea lui
milă şi dragoste de oameni l-a împiedicat să-şi închipuie ceva asemănător masacrelor secolului XX, ca să nu mai
spunem de cele care vor urma în viitor.
75
Despre faptul că a început de mult şi vom înainta şi mai mult în realizarea evenimentelor din acea perioadă istorică
descrisă în Cartea Apocalipsei ne încredinţează şi Sfintele Scripturi şi realitatea contemporană. De exemplu prorocul
Amos vorbeşte de o vreme când oamenii vor umbla pământul şi marea şi nu vor mai găsi cuvânt de la Dumnezeu, iar
Daniel spune că va veni o vreme când vor spori mult ştiinţele şi cunoaşterea. Oricine poate să vadă că deja nu mai sunt
oameni care să fie la aşa un mare nivel de virtute încât să primească descoperire direct de la Dumnezeu. Cât despre
cunoaştere aceasta a explodat pur şi simplu în ultimii 50-60 de ani. Volumul de informaţie scrisă a crescut în această
perioadă de cca. 200 de trilioane de ori.
76
Vedeţi cine sunt proprietarii Federal Reserve, ai băncilor, ai marii majorităţi a mijloacelor de producţie şi a
proprietăţilor din această ţară.

68
unei confederaţii a statelor în care administraţiile locale ale statelor nu vor avea decât un rol
executiv dacă este să judecăm după ultimele evoluţii. Ceva asemănător fostei Uniuni Sovietice.
Acest proces a început deja de ceva timp şi va fi finalizat în scurtă vreme. Deja O.N.U. şi-a mărit
extraordinar influenţa în toate domeniile vieţii.
Tot cu ajutorul S.U.A. şi al resurselor ei s-au creat şi dezvoltat de către Fiară şi celelalte mari
puteri existente în lume astăzi: Uniunea Sovietică 77 şi China comunistă. Acestea au un rol foarte
important în acest mare joc de şah dialectic. Nu am să las deoparte aici nici India, dar aceasta a fost
cucerită şi organizată de Fiară după chipul ei mult mai înainte când puterea Fiarei era mai mult
concentrată în Imperiul Britanic şi nu exista încă influenţa S.U.A.. Toate aceste ţări nu ar fi existat
în forma de acum şi nu ar fi jucat nici un rol în situaţia actuală dacă nu ar fi fost deturnate de la
cursul lor istoric normal şi nu ar fi fost „ajutate“ financiar, militar, tehnologic, etc. de către prima
Fiară prin intermediul resurselor S.U.A. Dar nici una dintre ele nu se compară cu S.U.A. şi nici nu
mai este timp şi nici planeta nu mai are atâtea resurse materiale care să permită în viitor apariţia
unei puteri mai mari decât S.U.A. chiar dacă Fiara nu s-ar opune sub nicio formă. Deja pământul nu
mai are atâta petrol, fier, metale rare, apă dulce, etc. care să permită vreunei naţiuni, fie ea şi China
cu imensa ei populaţie, să depăşească de aşa natură S.U.A. încât să o elimine şi să-i ia locul
hegemonic al acesteia pe planetă. De altfel rolul acestor super-state create de Fiară este ca să se
anihilize reciproc ca entităţi suverane astfel ca sinteza să fie un guvern mondial ce nu va fi sub
influenţa niciunei ţări. 78
În concluzie, cum am mai spus deja, a doua fiară, cea care a impus şi va impune în lume
stăpânirea totală a primei Fiare, nu poate fi decât Statele Unite ale Americii şi nici nu va mai fi
posibilă apariţia alteia cu mărimea şi puterea ei.
Acum vom vedea modul cum se închină toţi primei Fiare.
Este mai mult decât evident că această închinare nu poate fi tradusă prin altceva decât prin
supunere. De altfel cuvântul „închinare“ are şi un asemenea sens foarte des formulat. De exemplu,
se spune în limbaj curent că un oarecare domnitor a „închinat“ ţara turcilor. Asta nu înseamnă că toţi
locuitorii ţării s-au dus şi s-au închinat în faţa turcilor, adică s-au pus în genunchi şi au făcut
închinare. Căci aşa susţin cei care susţin că prima Fiară este Antihristul. Că ar fi vorba de o
închinare fizică, „ad litteram“, adică omul pică în genunchi şi face metanie. Acest pasaj care
vorbeşte de închinare vrea să spună numai că s-au supus Fiarei. Că aşa este posibil să fie interpretat
versetul respectiv o susţin şi Sfintele Scripturi, unde în epistola către coloseni a sf. apostol Pavel, la
cap. III, versetul 5, apostolul afirmă despre cei care sunt lacomi că acest păcat este închinare la idol,
ori nimeni nu îngenuchează şi face metanii la lăcomie. Referitor la această presupusă închinare
către Fiară se mai poate spune şi că în cazul că ar fi o simplă metanie făcută în mod explicit unei
persoane nu ar avea mare impact asupra mântuirii omului respectiv. Fiindcă aceasta este egală cu
păcatul ereziei. Şi deci este posibil imediat după ce se termină „ceremonia“ să te poţi pocăi şi să
mergi mai departe pe calea mântuirii. Nu se schimbă nimic în natura omului respectiv. Ori Cartea
Apocalipsei lasă să se înţeleagă că această închinare către Fiară aduce ceva ireversibil privind
mântuirea omului. Deci nu poate fi vorba de acest gen de închinare, adică o metanie, o închinăciune
religioasă, etc.
În continuare se mai spune că a doua fiară îi şi sileşte pe toţi oamenii de pe pământ, prin
diverse mijloace, să-i facă un chip primei Fiare. Această acţiune este următoare celei dintâi, deci
este închinarea, supunerea mai întâi şi pe urmă realizarea icoanei. Am pus cuvântul icoană în loc de
chip pentru că reprezentarea iconică are un înţeles mai profund în conştiinţa ortodoxă, mai adecvat
pentru această situaţie decât cuvântul chip, imagine.
După acestea urmează a treia acţiune prin care a doua fiară a insuflat un fel de duh icoanei
ca ea să se mişte şi să vorbească. Poate deduce oricine că acesta este un lucru absolut „ad litteram“.
Deoarece, dacă s-ar fi făcut aceasta cu vrăji şi cu meşteşug diavolesc nu ar fi avut cum să
funcţioneze toată schema. Fiindcă în momentul în care ar fi apărut un singur creştin, oricare, sau

77
Rusia actuală nu este decât o continuare cosmetizată a vechiului U.R.S.S. şi joacă acelaşi rol ca puterea sovietică în
dialectica globală.
78
Foarte mulţi nu înţeleg modul de operare al Fiarei şi de aceea nu înţeleg nici planurile ei.

69
numai cu numele de creştin dintre cei nebotezaţi şi s-ar fi împotrivit puţin, chiar şi numai din
cuvinte, diavolul care a provocat aceasta ar fi dispărut imediat şi ar fi încetat icoana să mai
vorbescă, să se mai mişte. Pentru că şi în Sfintele Scripturi se arată clar că şi cei nebotezaţi pot
„scoate“ demonii chemând numele Domnului nostru Iisus Hristos în ajutor. (Sfânta evanghelie după
Marcu, cap. IX, 38 - 40) De altfel se cunosc şi cazuri contemporane când şi eretici sau chiar păgâni
nebotezaţi au alungat diavolii din oameni sau au scăpat de „extratereştri“ prin chemarea numelui lui
Hristos sau numai prin recitarea de versete din Evanghelii. Dar despre aceştia din urmă vom vorbi
mai târziu.
Deci nu poate fi această icoană a Fiarei, sub nici o formă, ceva magic, ceva diavolesc, ceva
spiritual, alegoric şi metaforic pentru că nu ar putea funcţiona pur şi simplu. Mai mult decât atât, se
pune întrebarea cum s-ar fi făcut această închinare în mod practic? Fiindcă acum suntem pe pământ
cam vreo opt miliarde de oameni. Chiar dacă s-ar reduce între timp populaţia lumii la cca. 500 de
milioane de oameni, aşa cum plănuieşte Fiara 79 , cât timp ar dura ca toţi oamenii să treacă prin faţa
icoanei şi să se „închine“ la aceasta? Pentru că în ipoteza că ar fi făcute aceste icoane cu meşteşug
diavolesc nu s-ar putea face suficiente încât să poată fi folosite peste tot şi în timp optim căci nici
diavolii nu au o libertate de mişcare totală, ca să poată să se manifeste liber, în mod văzut ci doar
acolo unde sunt păcate foarte mari, extreme (sacrificii umane, orgii, etc.) şi nici acolo tot timpul.
Deci ce poate fi această icoană?
Singurul răspuns posibil este că va fi un dispozitiv de afişare, ecran de computer, sub orice
formă va fi acesta, fie chiar şi holografic. Nici nu a existat vreodată în istoria omenirii ceva
asemănător şi nici nu va exista altul vreodată care să întrunească aceste condiţii menţionate în
Cartea Apocalipsei. De asemenea cred că este evident pentru toată lumea că S.U.A. au fost şi cele
care i-au insuflat „duh“ computerului pentru că în America a apărut acesta prima dată şi acolo s-a
dezvoltat industria informatică şi de acolo a fost impusă tuturor. Oricum în zilele noastre nimeni nu
are nivelul tehnologic al S.U.A. în acest sector al ştiinţei. Sau mai corect spus Fiara care are şi
S.U.A în proprietate, căci toată industria informatică de înaltă tehnologie este sub controlul acelei
entităţi descrise la capitolul VI, „Oligarhia“. De asemenea pentru că la această oră toată omenirea
este condusă prin aceste computere şi nu este domeniu care să funcţioneze fără acestea, acum este şi
momentul când oamenii chiar se „închină“ la Fiară prin intermediul lor. Ar fi fost şi imposibil de
altfel să se ajungă la această situaţie ca aceea din ziua de azi, când toată lumea este literalmente
sclavă inconştientă Fiarei, fără ajutorul computerelor. Iar dacă cineva nu se „închină“ este într-
adevăr în pericol real să şi moară, chiar fără intervenţia directă a Fiarei. Astăzi chiar nu mai poţi trăi
dacă nu ai acte de identitate şi bani.
Evident că acum vor veni mulţi şi vor spune că ei pot să fugă într-un loc pustiu şi acolo să
supravieţuiască datorită calităţilor şi priceperii lor fără să se supună Fiarei şi deci mai este timp până
când va veni momentul acela când toţi trebuie să se închine sau să moară, deci nu este acum vremea
aceea descrisă în Apocalipsă. Da, aşa este, spun şi eu, încă se mai poate acest lucru, există această
variantă potenţială. Dar numai în mod teoretic şi nu pentru mult timp. Această cale se pare că este
menţionată şi în Sfintele Scripturi (Cartea Apocalipsei, cap. XII, 6) deşi aserţiunea respectivă este
discutabilă şi se poate interpreta în mai multe feluri dintre care cea mai posibilă este varianta
alegorică. Totuşi această excepţie temporară nu face decât să confirme faptul că suntem în acele
vremuri, fiindcă Dumnezeu nu a lăsat aceasta drept regulă pentru modul de vieţuire al celor care vor
să se mântuiască, ea este numai pentru aceste vremuri. Iar locurile pustii unde poate fugi cineva
acum sunt din ce în ce mai puţine şi numai în zone unde supravieţuirea nu este posibilă nimănui,
oricât de sănătos, puternic şi pregătit ar fi el. Această supravieţuire ar fi posibilă acolo numai cu
ajutorul unor echipamente speciale şi unelte care nu sunt la îndemâna creştinilor de rând. Pentru că
aceştia, în marea lor majoritate, sunt relativ săraci şi nu-şi pot permite asemenea cheltuieli. Nu peste
mult timp însă, când Fiara va dori aceasta, nimeni nu va mai putea să fugă şi să se ascundă pentru că
nu va mai fi un loc unde să te poţi ascunde. Pentru că tehnologia şi infrastructura necesară pentru a
controla prezenţa oamenilor pe toată planeta, până în cel mai îndepărtat loc, este în funcţiune deja.
Deci iată că închinarea la Fiară şi icoana ei nu au nicio legătură directă, deocamdată, cu
79
Vedeţi monumentul numit „Georgia Guidestone“ din S.U.A. şi cine l-a ridicat.

70
credinţa numănui ci doar cu modul de viaţă lipsit de dragoste şi păcătos impus de Fiară.
De asemenea se mai pune şi întrebarea: de ce ar omorî Fiara pe cei care sunt atei şi nu cred
în nicio religie? Fiindcă există un procent suficient de mare de atei, suficient de inteligenţi ca să-şi
justifice „credinţa“ lor cu tot felul de minciuni foarte elaborate şi care nu vor voi să se închine în
felul acesta la „icoană“, adică să facă metanii la un ecran de computer. De ce i-ar ucide Fiara pe
aceştia acum? Ce folos ar avea? Căci aceştia sunt demonizaţi şi fără să se închine la „icoană“ şi fără
să fie conştienţi de aceasta. 80 Nu este suficient pentru Fiară ca să-i silească pe aceştia să ia semnul
supunerii şi chiar mai util ca să se folosească de atei şi să-şi ducă toate planurile la îndeplinire
pentru stăpânirea lumii cu ajutorul lor decât să-i ucidă?
Cred că sunt suficiente aceste argumente împotriva acelor opinii care spun că închinarea ar
avea un caracter religios explicit. Această închinare nu poate fi decât una idolatră indirectă, aşa ca
păcatul lăcomiei.
Mai departe, la versetul următor se spune că fiara îi sileşte pe toţi să-şi pună şi semn pe
mâna dreaptă sau pe frunte fără de care nu vor putea să cumpere sau să vândă.
Este necesar să lămurim puţin acum şi cuvântul „silire“. Aceasta poate însemna ceva nu prea
violent, impersonal, ca de exemplu imposibilitatea de a cumpăra sau vinde. Dar mai poate însemna,
la extrema cealaltă, şi că oamenii vor fi însemnaţi literalmente cu forţa. Deci vor fi mai multe
situaţii: prima a celor mulţi care se supun de bunăvoie sau de teama Fiarei şi îi vor lua şi semnul, a
doua a acelora care nu se supun şi nu-i vor lua semnul, a treia a celor care vor lua semnul fără voia
lor sau inconştient dar se vor supune după aceea prin folosirea lui ca să poată vinde şi cumpăra şi
astfel să nu-şi pericliteze viaţa trupească şi ultima a celor care vor fi însemnaţi fără voie sau fără să
aibă cunoştinţă de aceasta dar nu se vor supune. Oricum toate variantele sunt în legătură cu modul
cum se va realiza efectiv uciderea lor la vremea respectivă de către Fiară. Poate că la început îi va
ucide indirect prin imposibilitatea fizică de a-şi procura cele necesare traiului, iar mai târziu, când
stăpânirea Fiarei se va întări şi generaliza pe tot pământul, prin ucidere instantanee cu ajutorul
armelor cu energie directă. (Vedeţi U.S. Patent 7629918 B2) Decriptarea acestui element nu este
prea important în acest stadiu istoric în care ne aflăm. Important este faptul că nesupunerea faţă de
Fiară în acest stadiu istoric aduce omul respectiv în pericol de moarte. Adică chiar trăim în acele
vremuri menţionate în Cartea Apocalipsei, cap XIII.
Deci, în concluzie, versetul despre semn citat mai sus nu poate fi în niciun fel interpretat
altfel decât că este ceva „ad litteram“, fizic, material şi palpabil. Pentru că nu poate fi metaforic,
alegoric sau spiritual faptul banal de a cumpăra sau vinde. Dacă ar fi cumva alegoric, metaforic şi
spiritual atunci ai putea şi trăi fără să cumperi sau să vinzi, fiindcă mâncarea şi celelalte sunt
materiale. Şi dacă nu eşti condiţionat cum să cumperi sau să vinzi atunci nu vei putea fi nici silit. Şi
iarăşi această operaţiune de vânzare-cumpărare nu se poate face în mod real decât dacă ai ceva, un
mijloc de schimb, oricare ar fi el. Fie că sunt bani sub orice formă, fie altceva la fel de material, un
card, un act de identitate, un cip, etc. Da, această descriere spune şi mai multe şi anume că va veni o
vreme când nu vei mai putea face nici troc ca să obţii cele necesare traiului zilnic şi că va trebui să
ai ceva cu care să faci schimbul pentru a le obţine. De altfel cred că toată lumea este de acord că a
face troc nu prea se mai poate astăzi. De altfel şi banii aşa cum îi ştiam noi sub formă de hârtie şi
monezi sunt pe cale de dispariţie. Numai 3% din masa monetară aflată în circulaţie în lume acum
este sub formă de monezi, bancnote, restul este virtuală, pe computere. Dar şi aceşti bani fizici vor
dispărea în următorii doi-trei ani, rămânând doar cei virtuali.81
Că acest semn este un semn material este demonstrat şi din faptul că Sf. Ioan Teologul
foloseşte un cuvânt („χάρаγμа“), cu multiple sensuri este adevărat, dar care nu mai este folosit în
Noul Testament decât o dată şi tot cu sensul de încrustaţie, sculptură, efigie, etc. adică „ad litteram“.
(Faptele Apostolilor, cap XVII, 29) Este evident că dacă voia să spună că este ceva spiritual,
metaforic, folosea cuvântul pecete („σφρаγϊδа“) care în Noul Testament este folosit de mai multe

80
„Zis-a cel nebun în inima sa: nu este Dumnezeu.“ Psalmul 13, 1.
81
Vedeţi actualele evenimente şi tendinţe din sistemul financiar mondial şi experimentul Venezuela, care nu este decât o
repetiţie pentru o scenă mai mare, pentru că toate ţările suferă de aceleaşi „boli“ financiare şi economice ca şi această
ţară.

71
ori pentru a desemna modul de legătură dintre Dumnezeu şi oamenii lui. Dacă ar fi folosit cuvântul
pecete („σφρаγϊδа“) ar fi pus un semn de egalitate între pecetea lui Dumnezeu şi semnul Fiarei. Dar
pentru că pecetea lui Dumnezeu nu poate fi decât spirituală, tot aşa ar fi fost şi pecetea Fiarei şi ar fi
făcut ca acţiunea Fiarei să fie egală în putere cu a lui Dumnezeu. Ori ca să fie egală cu a lui
Dumnezeu ar fi trebuit ca şi Fiara să fie dumnezeu, iar existenţa a doi dumnezei este imposibilă.
Deci iată că orice este pus pe trupul oamenilor de către cineva creat, fie că acesta este înger
căzut, adică diavol sau Fiară compusă din oameni nu va fi decât un lucru material şi deci şi pasajul
cu pricina este şi nu poate fi altfel decât ad litteram.
Acum unii vor spune că şi demonii pot pune şi ei un „semn“ spiritual pe trupul oamenilor
fiindcă acţiunile lor sunt spirituale. Dar în acest caz nu este vorba decât de un mod de exprimare
pentru că nu sunt cuvinte prea precise care să descrie acţiunea energetică a demonilor asupra
oamenilor. Pentru că şi diavolii sunt fiinţe create dar aflate într-o stare care nu poate fi sesizată de
simţurile oamenilor. Adică netrupeşti cum spunem în limbaj curent cu toate că au şi ei un trup dar
sub o altă formă decât a noastră, netrupesc cu adevărat fiind doar Dumnezeu. Deci şi ei pot avea
într-adevăr o anumită influenţă, foarte limitată, asupra trupului omenesc. Ei pot provoca gânduri,
stări trupeşti şi chiar să preia controlul asupra trupului omenesc într-un mod dezordonat dar numai
prin colaborarea subiectului acţiunii lor, aşa numita îndrăcire. Acţiunea lor poate fi asemănată cu
cea a efectului curentului electric asupra organismului. Ei nu au, însă, nicio putere asupra oamenilor
şi oricine îi poate goni, chiar şi cei nebotezaţi, dacă invocă numele şi ajutorul Domnului nostru Iisus
Hristos. Deci şi acţiunea demonilor este materială şi nu poate face altceva asupra oamenilor decât
să-i abată, să-i înşele şi să-i oprească de la creşterea în desăvârşire pentru a se îndumnezei. Acţiunea
de demonizare, îndrăcire, nu este şi nici nu poate fi egală cu acţiunea de îndumnezeire, nu este o
altă îndumnezeire dar de semn contrar şi mai ales nu se poate îndeplini fără colaborarea şi voinţa
subiectului. Şi dacă cineva care este îndumnezeit şi desăvârşit nu mai poate să revină şi să se facă
din nou un om căzut prin nici un mijloc omenesc sau demonic, adică nu se mai poate întoarce la
păcat sau să se îndrăcească, cel care s-a îndrăcit se poate lepăda oricând de acţiunea demonilor
asupra lui, chiar şi dacă nu vrea, prin acţiunea celorlalţi oameni credincioşi. Deci nu are nici o
valoare din punctul de vedere al ireversibilităţii stării de păcat. Al damnării definitive. Şi îndrăciţii
au aceleaşi şanse ca şi ceilalţi oameni să se mântuie. Şi apoi ce semn spiritual să pună demonii pe
trupul omului prin care să-l împiedice să vândă sau să cumpere? Tehnic vorbind, care este
procedura prin care li s-ar putea interzice sau aproba oamenilor aceste operaţiuni economice chiar şi
îndrăciţi fiind? Ce instrument, ce tehnologie, se va folosi pentru a se constata starea de îndrăcire în
scopul de a permite vânzarea-cumpărarea?
În concluzie Fiara, fiind compusă din oameni creaţi ca şi noi, nu poate pune decât un
semn material pe trupul omenesc, chiar şi având ajutorul demonilor. Despre acest semn nu se
poate vorbi decât ca fiind ad litteram şi material. De asemenea acest semn va fi putea fi văzut
de oricine fie că este un om sau chiar numai o maşină. Adică un dispozitiv material. Din acestă
cauză a şi menţionat sf. Ioan Teologul aceste cuvinte, vânzare şi cumpărare, în legătură cu semnul,
ca să nu putem să confundăm semnele.
Acum vom încerca să demonstrăm şi să vorbim despre natura acestui lucru material descris
ad litteram în Cartea Apocalipsei pe care Fiara îl va pune pe trupul omenesc al celor care se supun
ei. Indiciul cel mai clar prin care se poate deduce natura acestui semn este faptul că la versetele
respective se face legătura dintre faptul că nu se poate cumpăra sau vinde fără semn şi că acesta
conţine într-un mod ascuns, accesibil numai celor care au şi înţelepciunea dar şi priceperea
necesară, numărul „666“. Analizând aceste două elemente putem deduce şi ce este acest semn. Este
chiar şi foarte uşor să tragem acum concluzia evidentă. Fiind vorba de ceva care va fi legat şi va
comunica cu un computer care va reprezenta iconic Fiara 82 va fi tot ceva compatibil cu modul de
funcţionare al computerelor, adică ceva electronic, un cip electronic sub o formă sau alta. De
asemenea operaţia de identificare şi supunere-închinare a oamenilor de către Fiară se face deja cu
ajutorul computerelor şi este deci o urmare tehnologică firească extinderea acestei acţiuni şi asupra
vânzării şi cumpărării. De fapt această acţiune de „computerizare“ se face de mai mult timp şi chiar
82
Deja ne îndreptăm cu paşi mari către o vreme când absolut toate relaţiile comerciale se vor face cu bani virtuali.

72
s-a extins asupra tuturor aspectelor vieţii umane. Că este vorba de un „semn“ electronic o
dovedeşte, deşi nu mai era nevoie, şi existenţa numărului „666“ menţionat de sf. Ioan Teologul.
Existenţa numărului „666“ şi legătura acestuia cu un computer urmează să o dovedim în continuare.
Acum vine şi partea mai grea a acestei demonstraţii căci trebuie să apelăm la priceperea necesară şi
chiar dacă sunt destui care să aibă înţelepciune şi chiar mai mulţi care au pricepere vor fi foarte
puţini cei care au şi înţelepciune şi pricepere în acelaşi timp. Pentru a câştiga priceperea necesară în
acest domeniu al computerelor este necesară o perioadă de studiu foarte îndelungată şi chiar
posibilitatea de a accesa nişte informaţii care nu sunt uşor accesibile publicului larg. Dar ne vom
strădui şi vom simplifica foarte mult pentru a putea face accesibilă creştinilor priceperea necesară
sperând că ei, fiind creştini, au şi înţelepciunea cerută.
În computere totul se construieşte în jurul unei componente fundamentale care se numeşte
tranzistor. Acesta poate fi asemănat cu un robinet pe conducta de apă. Are o intrare pe unde intră
curentul electric-apa şi o ieşire, de asemenea are şi o bază-robinet prin care se porneşte sau se
opreşte curgerea apei, în cazul nostru a curentului electric. Faptul că un tranzistor este deschis şi
trece curentul electric prin el este o stare a acestuia care în limbaj tehnic se numeşte „1“. Dacă este
închis starea aceasta se numeşte „0“. Prin combinarea acestor tranzistori şi a altor componente
electronice într-un anumit fel se pot obţine funcţii logice cum ar fi „or“, „and“, „not“, „nor“, etc.
Am dat denumirile lor în engleză, oricum descrierea lor nu este importantă. Prin compunerea
acestor funcţii logice într-o anumită secvenţă temporală se pot obţine mecanisme şi procese foarte
complexe. Odată cu avansul tehnologic s-a putut reduce dimensiunea acestor componente
electronice care a ajuns în zilele noastre la valori de ordinul nanometrilor. Adică la dimensiuni
submoleculare.
Pasul tehnologic cel mai important, în acest domeniu al computerelor, a fost inventarea
microprocesorului (Central Processor Unit - C.P.U. în limba engleză) care este în computere ca un
creier în trupul omului. Aceasta s-a datorat faptului că oamenii de ştiinţă şi-au dat seama că este
foarte util să fie standardizată o structură care să poate fi „programată“ pentru mai multe funcţiuni şi
nu să se construiască de fiecare dată un circuit specializat pentru fiecare aplicaţie. Adică ceva
universal şi maleabil în acelaşi timp. Programele după care funcţionează microprocesoarele se
numesc „software“ (adică lucruri uşoare în limba engleză) în antiteză cu „hardware“ (lucru solid în
limba engleză), partea constructivă fizică a microprocesorului. Cu ajutorul acestor microprocesoare
s-a construit şi s-a dezvoltat computerul aşa cum îl cunoaştem noi astăzi.
Pentru că aceste computere nu cunoşteau decât stările de 0 şi 1 pe care le-am descris şi care
în limbajul informatic se numeşte „machine code“ (cod de maşină - limbajul maşinii în limba
engleză) a trebuit să se inventeze ceva pentru a face mai uşoară programarea acestor computere.
Astfel au apărut limbajele de programare care fac „traducerea“ de la un limbaj pe care oamenii pot
să-l înţeleagă la codul de maşină, adică 0 şi 1. Acestea aveau scopul de a face mai accesibilă, mai
rapidă şi mai uşoară operaţia de programare a computerelor de către oameni şi ele nu sunt altceva
decât tot nişte programe (software). Aceste limbaje de programare s-au dezvoltat şi ele începând de
la formele cele mai primitive la cele din zilele noastre, care s-au apropiat foarte mult de limbajul
omenesc. Nu va mai dura mult, câţiva ani doar, şi toţi oamenii vor vorbi cu maşinile ca şi cu alţi
oameni. Bineînţeles că aşa ceva este posibil într-o mare măsură şi acum dar nu este la îndemâna
oricui. În felul acesta s-a reuşit să se îngusteze foarte mult specializarea programatorilor şi să se
mărească mult numărul lor limitându-se procesul de învăţare doar la limbajul de programare
respectiv. Deci în zilele noastre nu mai este necesară cunoaşterea în amănunt a structurii electronice
a computerelor, acest domeniu rămânând doar în aria de acţiune a unei elite de ingineri care este
implicată în proiectarea sistemelor de calcul. Dar şi aceştia au început să fie mai puţin implicaţi în
acest proces pentru că ei, de fapt, programează computere care proiectează la rândul lor fizic
sistemele hardware. Produsul acestei inginerii sunt tot nişte programe care sunt folosite la
programarea altor calculatoare-roboţi care se ocupă cu procesul de fabricaţie. Cu alte cuvinte la
această oră numai computerele „ştiu“ exact cum arată „hardware“, circuitele fizice ale
microprocesoarelor. Dacă cineva ar dori să vadă cu ochiul lui această structură are nevoie de
microscoape electronice foarte sofisticate.

73
 Caracteristica iniţială a primelor microprocesoare şi care ne interesează în mod special pe
noi creştinii, a fost că ele conţineau mai multe elemente hardware care nu aveau efecte numai
asupra software-lui dar şi asupra hardware-ului viitoarelor microprocesoare sau al altor
microprocesoare care ar fi putut fi produse de altcineva în afară de S.U.A. Această caracteristică
poate fi descrisă ca fiind un software, un program, mai precis nişte „instrucţiuni“ ale unui limbaj de
programare aflat la cel mai scăzut nivel al acestora şi care face „traducerea“ între programul scris de
programator şi limbajul maşinii. De fapt e puţin mai complicat dar am simplificat ptr. o înţelegere
mai uşoară. Deci aceste instrucţiuni software, sunt înscrise fizic în microprocesor prin mijloace
hardware, să zicem că sunt „gravate“ în el şi nu se pierd nici când computerul nu se mai
alimentează cu energie electrică. Adică, în concluzie, mai pe înţelesul tuturor, odată intrate în uzul
general, sistemele ce utilizau microprocesoare care funcţionează după principiile folosite la primul
microprocesor nu ar mai fi putut fi înlocuite cu altceva care să funcţioneze pe alte principii decât cu
preţuri inacceptabile. Astfel pentru a putea comunica cu acestea noul microprocesor sau program
care s-ar produce trebuie să fie compatibil şi cu cel dintâi. Aşa cum am mai spus, pe măsură ce
avansul tehnologic a crescut şi operaţia de proiectare a noilor procesoare s-a făcut cu ajutorul unor
computere special programate pentru această operaţie. Astfel întregul proces, de la proiectare la
fabricare a computerelor, se face acum numai cu ajutorul calculatoarelor. Singurul lucru pe care-l
mai fac oamenii în acest sistem este că ei stabilesc principiile şi direcţiile de dezvoltare. Nu mai este
mult timp şi acest rol va fi şi el preluat chiar de calculatoare. Aşa s-a ajuns şi la situaţia că anumite
elemente ale primului microprocesor s-au moştenit, s-au perpetuat, există şi astăzi şi vor exista şi în
viitor în orice microprocesor şi vor dispărea numai cu înlocuirea completă a acestora cu altceva,
lucru ce este din punct de vedere practic foarte improbabil din cauza costurilor asociate. Dintre
acestea cel mai important pentru noi, cum am mai spus, este faptul că instrucţiunile pe care le are
înscrise orice procesor în structura sa hardware şi sunt ascunse pentru toţi cei care utilizează un
computer în orice fel 83 nu pot fi apelate decât prin intermediul unor „headers“ (titluri, capete în limba
engleză) şi care traduse în sistemul de numeraţie decimal au echivalentul numărului „666“. Putea să
se aleagă orice alt număr dar s-a ales acesta, deci nu a fost ceva întâmplător. Astfel că în orice
sistem informatic în care există cel puţin un microprocesor va fi obligatorie existenţa, circulaţia
acestui număr, pentru că orice element al reţelei care apelează acel microprocesor va trebui să
apeleze la acesta şi prin intermediul numărului 666.
În concluzie acest număr există peste tot unde se foloseşte un computer sau un
microprocesor, nu numai în sistemele de control al identităţii oamenilor sau în procesele de vânzare-
cumpărare. Această operaţie este asemănătoare apelării omeneşti. Ca şi cum ai chema pe cineva cu
numele acela: hei tu, 666, fii atent la mine! De aceea şi sf. Ioan l-a descris ca fiind şi nume şi
număr. Este evident că mulţi folosindu-se de nepriceperea creştinilor în informatică sau chiar fiind
ei înşişi nepricepuţi, au încercat să susţină că nu există acest număr în computere sau acte de
identitate. Unii au mers până acolo încât să susţină că în circuitele electronice este numai 1 şi 0 şi
niciodată 666. De parcă mintea omenească vede altceva decât faptul că un lucru este al şaselea doar
fiindcă foloseşte alt sistem de numeraţie sau alt simbol scris pentru aceasta. El rămâne al şaselea
oricâte sofisme şi vorbe ai folosi. Faptul că această prezenţă a scăpat şi multora dintre cei aşa-zişi
pricepuţi este faptul că ei sunt foarte pricepuţi doar într-un domeniu îngust din domeniul informatic,
iar cei care chiar lucrează cu acestea la nivelul la care pot vedea lucrul sunt cei mai puţini ca număr
şi cei mai bine controlaţi de către Fiară. Dar mai ales ei au şi un nivel de conştiinţă în general
scăzut. De aceea este şi foarte puţin probabil şi rar se întâmplă ca aceştia să aibă şi înţelepciunea ca
să se folosească de această pricepere în interesul creştinilor şi al oamenilor. De altfel este
simptomatic faptul că cei care sunt adânc implicaţi în procesul de fabricare şi programare a
calculatoarelor au o vădită lipsă de ataşament faţă de valorile religioase şi cel mai mic interes pentru
creştinism. Poate din cauză că această meserie este atât de acaparatoare, ca timp consumat şi efort
intelectual, şi are şi o completă lipsă de etică şi empatie în raport cu ceilalţi oameni în ceea ce
priveşte profitul. Chiar este permis şi obligatoriu să faci orice în acest domeniu pentru a menţine şi
83
În afara unor calculatoare mai vechi unde se mai putea face câte ceva la nivele mai apropiate de structura hardware.
Pentru cele noi sunt necesare dispozitive speciale care pot trasa parcursul fiecărei instrucţiuni în circuitele computerului.

74
maximiza profitul. Astfel se face orice este posibil pentru a face dependenţi utilizatorii computerelor
de fabricanţii şi programatorii care le produc pe acestea. Cei care lucrează în domeniu şi cunosc
situaţia spun în glumă că programatorii fac programe din ce în ce mai complicate care să ceară din
ce în ce mai multă putere de calcul de la computere. La rândul lor fabricanţii de calculatoare fac
calculatoare care sunt din ce în ce mai puternice şi un pic diferite de celelalte ca să oblige pe
programatori să facă alte programe şi mai complicate care să necesite producerea altor computere şi
mai puternice. În final se poate vedea că nu este decât aceaşi dialectică pe care o impune Fiara cu
scopul de a obţine rezultatul dorit, în termen cât mai scurt, pe seama cheltuielilor populaţiei.
Totuşi un accident istoric a făcut să apară într-un mod accesibil tututor şi nu numai celor
care au priceperea necesară în domeniul computerelor faptul că există cifra 666 în sistemul acesta
de codificare şi numerotare a obiectelor şi oamenilor. Acesta este codul de bare în care se poate
discerne relativ uşor existenţa celor trei de 6 pe lângă numărul care este atribuit obiectului respectiv.
Fără acest cod de bare existenţa numărului 666 în sistemele informatice nu ar fi intrat în atenţia
publicului larg. Unii au încercat să susţină că acolo nu este numărul 666 tratând separat fiecare
element în parte al sistemului, fără să analizeze întregul. Însuşi inventatorul acestui cod, George J.
Laurer, este de acord că acesta conţine cifra 666. Dar când explică motivul pentru care apare acolo
acest număr induce publicul în eroare spunând că e vorba de o coincidenţă ca şi faptul că numele lui
este compus din trei nume din câte şase litere. Prin această explicaţie a alegerii întâmplătoare el
minte şi nu spune că sistemul întreg însuşi cere aceste cifre pentru compatibilitate. Acest sistem de
codificare prin cod de bare ca şi urmaşul lui de azi „QR code“, va fi înlocuit şi va dispărea în
viitorul apropriat. El va fi înlocuit cu cip-uri electronice de tip R.F.I.D. dar numărul 666 va rămâne
în sistem.
În concluzie se poate spune că sistemul întreg are numărul 666 în el, nu numai o parte a lui.
Deci şi cipurile electronice din cardurile de identitate sau cele implantate în trupul omului au şi vor
avea 666 în ele, la fel şi formele pe care le vor lua cipurile electronice în viitor. De asemenea se
poate afirma teologic că în mod iconic şi actele clasice de identitate, cele fără cipuri electronice, au
„666“ în ele pentru că ele conţin numărul omului înscris pe ele, sunt emise şi controlate cu ajutorul
unui computer şi prin ele se face tehnic supunerea-închinarea omului faţă de Fiară. De altfel
exprimarea sfântului Ioan din Cartea Apocalipsei este cea mai concisă şi mai simplă formă posibilă
pentru a descrie şi a avertiza asupra situaţiei respective: fiecare dintre cei care se vor supune-închina
Fiarei nu vor putea să cumpere sau să vândă dacă nu-şi vor lua sau folosi ceva care să conţină şi
numărul de identificare al omului şi numărul-numele universal caracteristic Fiarei. Profetul mai
spune şi că prin acest număr se poate afla şi numele Fiarei în limbaj omenesc aplicându-i-se tehnica
„ghematriei“.
Ghematria este un procedeu prin care fiecărui număr îi este atribuit un cuvânt a cărui sumă
matematică corespunde cu numărul respectiv şi astfel se poate afla numele sau cuvântul codificat
prin numere. Aceasta se întâmpla în vechime pentru că numerelor nu le erau atribuite simboluri
specifice ci litere obişnuite din alfabet.
Din cauza acestei menţiuni făcute de sf. Ioan s-au făcut multe încercări de a se forţa legarea
diferitelor nume de numărul 666, unii chiar făcând o pasiune din aceasta. Pentru creştinii ortodocşi
însă nu este deloc important şi este chiar pierdere de timp să încerci să cauţi aşa ceva. Este suficient
să ştii că numărul 666 este acolo deşi, cum am demonstrat mai sus, nici aceasta nu este absolut
necesar. Era suficient doar să se identifice o Fiară cu putere planetară care impune un sistem social-
politic anticreştinesc. Creştinii adevăraţi nu aveau nevoie nici să cunoască dacă Fiara respectivă are
putere peste toată seminţia şi neamul. Era suficient ca statul respectiv unde trăiesc creştinii să
impună legi anticreştineşti pentru ca creştinii să nu se mai supună-închine lui şi nicidecum să existe
un semn aplicat pe mâna dreaptă sau pe frunte şi care să conţină numărul 666. Aşa cum au făcut
creştinii adevăraţi în Rusia după instaurarea statului sovietic. 84 Aceste numere sunt menţionate în
Cartea Apocalipsei numai pentru cei care nu cred în Dumnezeu pentru a le da şi lor o ultimă şansă.
Dar pe care aşa cum o descrie prorocia, din nefericire, nu o vor voi să o folosească deşi o vor
recunoaşte, vor fi conştienţi de existenţa ei, după ce se vor întâmpla toate acestea. (Cartea
84
Vedeţi mai pe larg la capitolul XII în continuarea acestei scrieri.

75
Apocalipsei, Cap. XIII, 8) Acest nume oricum se va revela singur la vremea potrivită pentru a da,
dacă mai este nevoie, celor care nu cred o confirmare a celor scrise în Cartea Apocalipsei.
Am văzut deci că există Fiara, închinarea, icoana şi semnul supunerii faţă de ea. Acum a mai
rămas de lămurit o singură problemă: unde este Antihristul, „omul nelegiuirii, fiul pierzării“
(Epistola a doua către Tesaloniceni, cap. II, 3) în această ecuaţie?
Aşa cum am demonstrat suficient în capitolele anterioare, Antihristul nu este altul decât
prorocul mincinos. (Cartea Apocalipsei la cap. XIX, 20) Am văzut că acesta nu va veni decât după
ce s-au făcut toate. Adică în ordine cronologică: închinarea-supunerea, facerea icoanei şi luarea
semnului. Atunci va face şi „minuni“ care să amăgească pe cei care au luat deja semnul supunerii-
închinării. Deci acum întrebarea este: ce poate să mai aducă venirea Antihristului acela încât să
piardă şi mai mult pe oameni? Care este rolul său? Să zicem că el va apare pe aceste „icoane“
vorbitoare şi va cere oamenilor ca să se închine lui ca unui dumnezeu. Iarăşi va fi aceeaşi problemă.
Pentru că oamenii se pot închina imediat de frică şi după aceea să se pocăiască şi să se mântuiască.
Iată că iarăşi nu va fi vorba de o închinare de genul celei menţionate de cei care susţin închinarea
fizică, facerea de metanii. Nu se poate obţine nici prin această apariţie acea damnare ireversibilă
prorocită de Cartea Apocalipsei în cazul celor care se închină-supun Fiarei şi-i iau şi semnul. Deci
nu va aduce nimic în plus referitor la mântuire sau damnare. Ar fi ca şi semnătura pe un contract
căruia i-ai îndeplinit deja clauzele în totalitate. În schimb este mai plauzibil şi logic să spunem că
venirea şi apariţia acestui Antihrist pe ecranele Fiarei o să fie ca o verificare a efectelor supunerii la
modul de viaţă păcătos impus de Fiară şi al efectului tehnologiei icoanei şi semnului. Pentru că
apariţia Antihristului se va face pentru întărirea şi omogenizarea definitivă a religiilor de pe pământ
în cea finală, cea propovăduită de şarpe lui Adam şi Eva în rai: „mâncaţi din pomul binelui şi al
răului şi veţi fi ca dumnezeu“.
Oricum Antihristul nu va putea apărea dacă nu va avea suportul şi condiţiile necesare.
Acestea se vor obţine mai întâi prin crearea unui om nou. Acest om va avea o structura morală mult
slăbită sau chiar anihilată de modul de trai zilnic grevat profund de păcat, de intervenţia directă a
tehnologiei asupra naturii sale 85 şi din cauza tehnologiei icoanei şi semnului. De asemenea acest om
nou va avea şi o structură trupească diferită de cea a omului natural ca efect al influenţelor de tot
felul. Adică în general omenirea va fi mai bolnavă şi mai bolnăvicioasă decât a fost vreodată în
toată istoria planetei. Pe acest fond va veni Antihristul, prorocul mincinos, care va putea să înşele
astfel pe oamenii pregătiţi în acest fel pentru venirea lui prin închinare-supunere şi luarea semnului.
Şi este evident că altfel nu va fi şi din faptul că nu se poate ca să facă „minuni şi semne“ la scară
planetară fără aportul tehnologiei. Pentru că fără infrastructura necesară funcţionării „icoanei“
Fiarei şi semnului ei, numai cu ajutorul demonilor, nu ar avea cum să facă aceste semne pe toată
planeta. Ar fi suficient ca numai câţiva creştini, fără să mai menţionez pe preoţi, să facă o rugăciune
şi toate aceste „minuni“ ar dispărea imediat. 86 Şi apoi se mai pune şi întrebarea: cum va verifica
Antihristul sinceritatea celor „convertiţi“ fără tehnologia icoanei şi a semnului, a infrastructurii
aferente? Că doar nu este Dumnezeu!
Deci, în concluzie, nu se poate altfel.
Că aşa va fi o demonstrează şi promisiunile unor „clerici“ şi „evanghelişti“ ai Fiarei care
mai fac declaraţii publice. Aici trebuiesc cercetate declaraţiile lui David Spangler, mare
personalitate new-age-istă, fost co-director la Findhorn Foundation, lider la „Planetary Initiave for
the World We Choose“ care în cartea sa „Reflection on the Christ“, apărută în 1978, vorbeşte de o
iniţiere luciferică necesară intrării în Noua Eră (New Age). La fel şi Benjamin Creme 87 vorbeşte
despre „ziua declaraţiei“ pe site-ul său http://www.shareinternational.org/index.htm. În plus
85
Adică a modificărilor genetice şi organice provocate de vaccinuri, intervenţie medicală directă asupra genomului,
dietă, asaltul chimico-toxic al mediului asupra trupului, asaltul electromagnetic, etc.
86
Am auzit de la cineva demn de încredere, care primea mărturisirea unui fost vrăjitor, acum pocăit, ce povestea ce-i
spusese vrăjitorul: că atunci când cei din bisericile adevăraţilor creştini fac aghiazma mare după calendarul neîndreptat,
toţi vrăjitorii pe care-i cunoştea acesta erau câteva zile ca bolnavi şi nu puteau lucra nimic din cele ale lor! De fapt
acesta a şi fost motivul pentru care s-a pocăit.
87
Un fel de profet înaintemergător al Antihristului. Antihristul este apelat de Benjamin Creme cu numele de Lordul
Maitreya după numele „mântuitorului“ din religiile Asiei îndepărtate.

76
Benjamin Creme mai spune că bisericile creştine „revitalizate“ - ecumeniste?! - şi lojile masonice
vor fi folosite pentru scopul de a da această iniţiere în Noua Eră. De altfel toată mişcarea-religia
New Age (Noua Eră) este centrată pe această „mass planetary initiation“ (iniţiere planetară
generală). Aceasta o confirmă şi Cartea Apocalipsei, Cap. III, 10, când vorbeşte despre un ceas al
încercării care va veni peste toţi cei ce locuiesc pe pământ. Poate că atunci cei care nu vor
corespunde, care nu vor demonstra convertirea la noua religie, sinceră şi verificabilă prin tehnologia
icoanei şi semnului, vor fi ucişi instantaneu şi nu ca acum când aceasta se face indirect prin
imposibilitatea cumpărării, vânzării şi alte mijloace specifice sistemului represiv. Aceste mijloace
de ucidere există deja şi se numesc arme cu energie directă: U.S. Patent 7629918 B2. Dar toate
acestea nu ne interesează acum pe noi, creştinii ortodocşi.
Acum după ce am analizat pasajul din Cartea Apocalipsei care este atât de disputat, să
revenim şi în lumina celor descrise mai înainte să tragem concluziile necesare şi să vedem ce spun
bine şi ce greşesc cei din taberele pe care le-am enumerat mai sus.
Cei din prima tabără, zeloţii, cei care spun că actele cu cip electronic simplu sau biometric
sunt precursorul semnului Fiarei greşesc, pentru că orice fel de acte de identitate, indiferent dacă
sunt sau nu cu cip electronic, sunt semnul Fiarei pentru că prin ele se manifestă tehnic, practic
supunerea oamenilor faţă de Fiară. Acest semn există acum împreună cu modul de viaţă lipsit de
dragoste de oameni impus de aceaşi Fiară. De aceea amănuntul că ar fi sau nu ar fi în mod fizic pe
mâna dreaptă sau pe frunte este absolut irelevant fiindcă supunerea-închinarea faţă de Fiară se face
în orice moment încă de la apariţia acesteia şi este păcătoasă de la început fără prezenţa vreunui
semn pe mână sau pe frunte. Aceasta se întâmplă din cauza acceptării şi a modului de viaţă impus
de societatea condusă de Fiară. Nu devine păcătoasă doar dacă primim ceva pe mâna dreaptă sau pe
frunte. Deci cei ce spun că nu este acum semnul Fiarei pentru că, iată, nu este nici un semn pe mâna
dreaptă sau pe frunte nu ştiu ce spun sau şi mai rău, au o gândire superstiţioasă, eretică. Dar, fiindcă
este doar o etapă tehnologică până se va ajunge la tipul final al semnului descris în Cartea
Apocalipsei se poate afirma însă, corect de data aceasta, că orice tip de act de identitate emis de
Fiară de la preluarea puterii şi până acum este precursorul tehnologic al semnului Fiarei. Este
adevărat şi că trecerea timpului şi apropierea de această formă tehnologică finală de identificare este
corelaţională cu mărirea păcatului şi face ca şi viaţa de zi cu zi a oamenilor de sub stăpânirea Fiarei
să devină din ce în ce mai păcătoasă. Această evoluţie oarecum lentă a făcut şi mai grea
identificarea Fiarei pentru că i-a obişnuit pe oameni cu păcatele „mici“ şi colective pregătind astfel
terenul pentru păcate mai „mari“. De asemenea prin afirmaţia greşită pe care o face această tabără a
zeloţilor, precum că cei care poartă, iau şi folosesc acest semn îşi pierd harul de la Botez, se fac pe
ei însăşi şi pe cei care le urmează lor eretici dietişti. Eretici dietişti sunt cei care afirmă că sunt doi
dumnezei. În cazul acesta dumnezeu şi cipul şi asta se întâmplă sigur din cauză că nu cunosc bine
credinţa ortodoxă. Eretici dietişti sunt şi cei din cealaltă tabără care spun că semnul Fiarei este ceva
spiritual şi metaforic pentru că această afirmaţie face ca acţiunea semnului să fie egală, dar de semn
contrar, cu efectul peceţii mântuitoare pe care o pune Dumnezeu în fiinţa omului. Pentru că, spun ei,
semnul nu poate fi material fiindcă altfel luarea semnului menţionat în Cartea Apocalipsa nu ar
condamna pe om la pedeapsa eternă. (Cartea Apocalipsa, cap. XIV, 11)
Toate acestea dovedesc încă o dată că dogmele ereticilor papistaşi, (juridice, scolastice,
superstiţioase) au intrat adânc în conştiinţa poporului creştin ortodox. Harul de la Botez nu poate fi
şters de nimeni şi prin nicio tehnologie omenească sau îngerească pentru că prin Botez omul se
naşte din nou, natura lui este refăcută la starea cea dintâi, adamică, când omul s-a născut „din Duh“
şi nu din plăcere şi voinţă omenească cum se întâmplă după căderea lui Adam. De aceea se botează
şi copiii cei mici care nu pot face alegeri bazate pe raţiune. Cum poate ceva aplicat pe trup de către
cineva, fie om sau înger, să-l întoarcă pe copil din nou la starea în care era în pântecele mamei?
Cum poate o putere omenească sau îngerească să fie de o putere egală sau mai mare cu puterea lui
Dumnezeu încât să facă din ceea ce a creat Dumnezeu, ceva ca şi cum nu ar fi creat de Dumnezeu?
La fel şi în cazul celor care spun că semnul este spiritual. Cum poate ceva material, oricât de
spiritual ar fi el, să facă ceva care să fie egal cu acţiunea de îndumnezeire pe care o are harul lui
Dumnezeu, dar cu efect opus? Ar însemna că răul există şi are ipostas, deci sunt doi dumnezei, unul

77
bun şi unul rău.
De asemenea cei din prima tabără, zeloţii, mai spun că semnul-actele cu cip electronic
biometric reduc libertatea omului. Această declaraţie este în contradicţie evidentă cu toate
Scripturile Sfinte şi toate dogmele şi îşi are cauza în modul de înţelegere al libertăţii naturii
omeneşti. Adică ea, libertatea, este înţeleasă trupeşte, material. Acest mod de înţelegere este propriu
necredincioşilor şi este promovat şi impus de către şcoală şi societate în general, lucru ce a dus la
întipărirea lui în subconştientul tuturor. Liber cu adevărat nu este cineva care nu are restricţionată
libertatea de mişcare, de exprimare, etc. ci cel care nu este rob păcatului, este rob perfect al lui
Dumnezeu şi nu se teme de nimic, nici chiar de moarte. (Epistola către Romani a sf. apostol Pavel,
cap VIII, 35) Deci, conform Sfintelor Scripturi, omul este liber dacă are mintea liberă de păcate,
robită numai de Dumnezeu, îndumnezeită. Este însă rob, sclav şi lipsit de libertate, dacă mintea şi-o
lasă voit acaparată şi robită de păcate şi de frica de moarte. Şi în ultimul rând dacă mintea nu poate
face nimic din voinţă proprie, fie că este rău, fie că este bine, atunci omul este mort, ad litteram. 88
Totuşi, în final, acţiunea partidei zelotiste de a nu accepta actele de identitate cu cip
electronic sau biometric din orice motive, deşi nu este izvorâtă din raţiuni bune, va avea totuşi un
efect bun asupra lor personal şi urmează intenţiei cu care Dumnezeu a inspirat pe sf. Ioan Teologul
să scrie Cartea Apocalipsei. Fiindcă Dumnezeu voind ca toţi oamenii să se mântuiască a insuflat o
vedenie sfântului Ioan Teologul într-o formă de avertizare ce poate fi înţeleasă chiar şi de cei cu o
înţelegere superstiţioasă a credinţei. Aceasta s-a făcut deoarece Dumnezeu, fiind atoatevăzător, a
văzut şi că la sfârşitul vremurilor va fi o demisie totală a ierarhiei bisericeşti de la datoria ei de a
călăuzi poporul lui Dumnezeu. Astfel că şi cei superstiţioşi care nu vor primi „însemnarea“, din
orice motive, vor avea şi ei şansa lor la mântuire, fiindcă efectele neprimirii acestor forme de
identificare vor fi complet ascetice şi din asceză se nasc multe lucruri bune, virtuţi, chiar şi fără voia
omului. Deoarece cine se teme de Dumnezeu chiar şi din superstiţie mai poate fi îndreptat şi are
bune nădejdi la Dumnezeu, fiindcă din cauza neprimirii acestor acte vor veni peste el încercări fără
de voie care îl vor maturiza şi ridica în virtute dacă îşi păstrează credinţa.
Din păcate această formă de abordare în tratarea semnului Fiarei de către unii creştini, sub
formă superstiţioasă, nu va avea un efect bun în exteriorul lumii creştine sau chiar şi printre creştini.
Chiar este posibil să aibă un efect contrar intenţiei lui Dumnezeu. De aceea cei care au o concepţie
superstiţioasă despre semn trebuie să se abţină de a face misiune pe cont propriu printre ceilalţi
oameni lăsându-i pe alţii mai învăţaţi şi virtuoşi să facă aceasta. Pentru că este absolut necesar să se
organizeze lupta împotriva acestui semn chiar şi în rândul necredicioşilor. Deoarece şi cei care nu
cred în Dumnezeu vor lupta ei înşişi împotriva acestui semn pentru că toată această tehnologie îi va
împiedica şi pe ei să facă tot ce vor. Le va limita aşa zisa libertate. De aceea creştinii trebuie să se
alieze şi cu acest fel de oameni în acţiunile lor comune împotriva Fiarei, dar trebuie să evite această
concepţie superstiţioasă despre semn în fundamentarea acţiunii comune.
Acum să analizăm declaraţiile şi faptele celei de-a doua tabere, a celor ce spun că nu sunt
actele cu cip-uri electronice semnul Fiarei. Cei din a doua tabără, ierarhii şi cei care îi urmează în
acest scop, au sesizat corect că nu există nimic în afara omului care să-l poată introduce în iad cu
forţa. (Sf. Evanghelie, Marcu, cap. VII, 15) Dar s-au oprit aici şi astfel au făcut o greşeală majoră
pentru că orice lucru nu poate exista abstract, în afara contextului istoric, uman, etc. Şi bomba
atomică este bună pentru că, scoasă din contextul istoric, tratată abstract, teoretic, nu este altceva
decât o formă a creaţiei lui Dumnezeu şi care nu poate fi decât bună. Dar construirea, deţinerea şi
existenţa bombei atomice în lumea reală nu poate fi decât rea şi nu are alte consecinţe decât cele
rele. Şi aceasta se întâmplă fără vreo legătură cu nivelul de virtute şi raţionalitate al persoanelor care
o deţin. Pentru că întotdeauna vor fi şi oameni care vor alege iraţionalitatea şi viciul. Şi nimeni nu-i
va putea opri pe aceştia să vrea să-şi construiască şi ei propriile lor bombe atomice ca să se apere de
ceilalţi, de cei virtuoşi. Odată construite de către ambele tabere, ale virtuoşilor şi ale păcătoşilor,
este doar o problemă de timp până la momentul când cineva iraţional va lansa, din cauza fricii
iraţionale, prima bombă. Prin această abordare greşită ierarhii şi clericii din a doua tabără au ajuns
chiar, în final, să nege Sfintele Scripturi şi chiar credinţa ortodoxă. Tot prin acceptarea acestei teorii,
88
Vedeţi la sf. Maxim Mărturisitorul tratatele despre voinţe.

78
a semnului spiritualist, cei din această tabără a neutralităţii faţă de actele Fiarei, au ajuns, în goana
lor după auto-justificare, să spună că cei care nu primesc aceste forme de identificare din motive
superstiţioase nu se vor mai putea mântui! În schimb se vor mântui ei primindu-le! Din nefericire
această atitudine a lor, fiidcă sunt ierarhi şi reprezintă biserica, are un impact uriaş asupra societăţii,
a celor care le urmează şi chiar asupra acelora care nu cred ca ortodocşii sau nu cred de loc.
Din atitudinea primelor două tabere mai putem să tragem încă o concluzie. Cele două tabere,
ierarhii şi zeloţii, sunt complet separate şi nu au nicio comunicare între ele. De parcă ar aparţine
altor entităţi şi nu ar fi din aceeaşi biserică. Dacă partida ierarhilor ar fi avut întâlniri şi dezbateri pe
tema zilei cu zeloţii s-ar fi putut influenţa reciproc şi alta ar fi fost atitudinea lor. Chiar ar fi fost
imperios necesară întrunirea unui Sinod Ecumenic pentru dezbaterea acestor teme. Cu părere de rău
trebuie să constat că mai există totuşi o posibilitate. Ţinând cont şi de atitudinea de distanţare
condescendentă a acestor ierarhi faţă de poporul de rând şi lipsa evidentă a oricărei manifestări de
dragoste adevărată, există posibilitatea foarte reală ca marea, covârşitoarea majoritate a ierarhiei,
dacă nu chiar toţi, să fie numită şi crescută de însăşi Fiara şi atunci totul se explică mai uşor.
Această afirmaţie nu poate fi demonstrată decât conjuctural pentru că există foarte, foarte puţine
cazuri de ierarhi care sunt dovediţi clar ca aparţinând instituţiilor şi organizaţiilor Fiarei şi care,
iarăşi este caracteristic, nu au suferit nimic din cauza aceasta. Deşi există atâtea canoane care obligă
la caterisirea lor nu mai există cei care să le observe şi să le aplice. Dar statistic vorbind acţiunile
ierarhiei şi clericilor din ultima sută de ani sunt din ce în ce mai rele şi caracterizează un număr din
ce în ce mai mare dintre ei, ca să nu spun pe toţi. Şi starea de necunoaştere a dogmelor şi credinţei
de către poporul creştin este un efect evident al demisiei ierarhiei bisericeşti de la misiunea sa
pastorală. Această atitudine a ierarhiei bisericeşti faţă de această problemă a zilei a avut, are şi va
avea un efect devastator nu numai asupra lor şi a celor care le urmează, dar şi asupra societăţii
umane în general, pe toată planeta. Iar despre a treia tabără nu vom spune nimic deocamdată pentru
că vor avea timp cei care o compun să tragă concluzia necesară din cele ce le vom scrie mai departe.
Acum am lăsat la urmă o problemă foarte importantă şi foarte subtilă. Toată demonstraţia
anterioară poate fi desfiinţată de către oricine şi foarte uşor! Oricine poate spune: ce dacă am luat
actele de identitate ale Fiarei şi m-am „închinat“ ei, ce dacă îi folosesc banii şi ajut la construirea
noii societăţi mondiale? Ce dacă îmi dau copiii la şcoli oficiale unde aceştia sunt prostiţi, smintiţi,
stricaţi şi făcuţi „oameni noi“ ai naţiunii mondiale? Ce dacă mai cumpăr lucruri care sunt
dăunătoare sănătăţii oamenilor şi astfel îi menţin în funcţiune şi-i încurajez pe cei care le vând să le
producă în continuare? Şi chiar dacă mai mint şi mai înşel câteodată pe unde lucrez ca să-mi câştig
existenţa, ce, a murit cineva din cauza asta? Dar uită-te frate şi la partea cea bună! Nu vezi că din
banii câştigaţi fac şi milostenii, ajut la construirea de biserici şi mănăstiri, fac şi alte fapte „bune“?
Şi, vezi frate că eşti în înşelare, pentru că oricând pot lăsa toate acestea pentru că atât eu cât şi copiii
mei ne putem pocăi oricând, căci nu există păcat care să nu poată fi iertat de Dumnezeu.
Da, toate acestea le-am auzit deja de multe ori şi probabil că le voi mai auzi cât timp voi mai
avea conversaţii cu oameni de genul acesta. Dar nu este aşa! Deşi am mai vorbit în acest mesaj
despre aceasta voi mai face iarăşi apel la răbdarea dumneavoastră şi am să intru în detalii.
Îndumnezeirea omului, cum am spus, nu se poate face prin nicio tehnologie omenească. Nu
este o contabilitate unde dacă ai mai multe câştiguri (fapte bune) decât pierderi (fapte rele) ieşi cu
profit, eşti câştigător, te mântuieşti. Pentru a se îndumnezei omul trebuie să se asemene într-un fel şi
prin faptele sale lui Dumnezeu. 89 Şi Dumnezeu nu greşeşte niciodată. Astfel el, omul, nu poate
decât să aibă dragoste pentru toţi oamenii la fel 90 dacă vrea să se mântuiască. Deci nu poate ca pe
un unul să-l iubească mai puţin şi pe altul mai mult, sau Doamne fereşte, pe un altul să-l urască. De
asemenea să nu caute la trup în niciun fel păcătos atunci cînd împlineşte necesităţile acestuia. Marea
majoritate a creştinilor nu înţelege nici măcar lucrul banal al faptului că păcătuieşte şi atunci când
are mai multe haine şi mai scumpe decât îi trebuie ca să se apere de frig, de soare, etc. Sau când se
îmbracă gândindu-se şi ţinând cont de felul cum îl privesc alţii. La fel nu trebuie să se asocieze cu
nimeni la nicio activitate care încalcă legile dragostei sau are un caracter păcătos, sau văzând aşa
89
„Fiţi voi, dar, desăvârşiţi precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este“. Sfânta evanghelie de la Matei, Cap. V, 48.
90
„Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul cum v-am iubit Eu.“ Sf. Evanghelie după Ioan, Cap. XV, 12

79
ceva să se facă că nu vede, să tacă. Şi tot timpul trebuie să lupte cu orice gând care este păcătos
pentru a se putea face părtaş Tainelor Bisericii. Numai după aceea, când va împlini toate acestea, va
veni Dumnezeu şi se va arăta lui. 91 Iar arătarea, îndumnezeirea, va avea loc în momentul când s-au
împlinit toate poruncile şi nu după ce vom muri. 92 Şi mai este ceva, un lucru pe care, iarăşi, foarte
mulţi creştini din ziua de azi nu-l mai înţeleg. Acesta este faptul că păcatele lucrate mai mult timp
lasă nişte urme în om care nu pot fi şterse de pe o zi pe alta.
Pentru o înţelegere mai uşoară a acestui lucru voi apela la a descrie ce se întâmplă în cazul
păcatului lăcomiei pântecelui. A mânca şi a bea apă este o necesitate pentru oricine este om şi
trăieşte cu trupul în lumea aceasta. Dar nu toate cele care se pot mânca sunt bune şi nici pregătite în
orice fel, pentru că sunt alimente care nu se pot mânca fără a fi gătite. Adică sistemul digestiv
omenesc nu le poate prelucra. De asemenea cantitatea de alimente ingerate trebuie să asigure
energia necesară trupului pentru ca omul să poată lucra şi menţine temperatura trupului atunci când
este frig. Tot aşa aceste alimente trebuie să conţină şi nutrienţii absolut necesari pentru menţinerea
sănătăţii şi funcţionalităţii trupului. 93 Deci pentru a nu cădea în lăcomie omul trebuie să nu caute
plăcerea, ci necesitatea. Astfel creştinul va evita să gătească în vreun fel alimentele care se pot
mânca crude. Trebuie să ştiţi că aceste alimente sunt foarte multe iar prin procesarea lor termică în
scopul de a fi făcute mai gustoase se pierd foarte mulţi nutrienţi ceea ce duce inevitabil la anumite
boli. Cele care trebuiesc neapărat gătite vor fi gătite numai prin coacere în coajă, fierbere în suc
propriu sau cu puţină apă, lent, la temperaturi mici, în vase cu capac închis - dar NU în oale sub
presiune, cuptor cu microunde, cu inducţie: numai surse de cădură clasice - şi nu prin alte metode
gastronomice care sporesc intensitatea gustului şi plăcerea care-i urmează (prăjit). Din experienţa
personală vă pot spune că aproape că nu am întâlnit creştini sau mănăstiri unde tigaia să nu fie la loc
de cinste. Şi mă pot lăuda că am fost la foarte multe dintre ele. În fiecare bucătărie, fie că este a unui
mirean sau a unei mănăstiri, găseşti şi una sau mai multe cărţi de reţete „călugăreşti“ sau „de post“
şi asta spune multe. La fel omul nu trebuie să caute alimente şi băuturi care nu sunt uşor de procurat
sau care sunt şi scumpe. În zilele noastre, din cauză că toate sunt anapoda, alimentele din circuitul
oficial care sunt simple, curate şi sănătoase sunt şi cele mai scumpe - cele aşa zis organice, bio - pe
când cele chimizate intensiv şi contrafăcute sunt foarte ieftine. 94 În concluzie cei care greşesc sunt
cei care caută să îmbunătăţească gustul alimentelor printr-o supraprelucrare a lor şi prin adăugarea
de ingrediente cât mai exotice şi neobişnuite. De asemenea greşesc şi cei care mănâncă cantităţi mai
mari decât cele necesare menţinerii trupului.
Care sunt efectele acestor greşeli asupra omului, greşeli care sunt definite în limbaj biblic ca
păcatul lăcomiei pântecelui? Cei care fac acestea nu greşesc ceva juridic, adică nu există o lege pe
care ei o încalcă şi astfel să se îndrepte tot printr-o acţiune juridică, o declaraţie, etc. Cu trupul lor,
cu fiinţa lor, se întâmplă ceva în mod real. Astfel puterile sădite în firea omului sunt abătute de la
scopul şi cauza lor şi timpul trece. Şi cu trecerea timpului şi continuarea acestor obiceiuri în trup se
întâmplă nişte lucruri. Cum am spus mai înainte mintea omului cuprinde trupul şi se exprimă activ
prin trup. Organul minţii este creierul, prin intermediul căruia comandă trupul şi se exprimă prin
gânduri, prin cuvinte, prin trăiri şi sentimente. Prin stimularea mai mult decât este nevoie a
simţurilor în om au loc nişte modificări care se manifestă atât la nivelul trupului cât şi la nivelul
creierului. Unele sunt reversibile, altele sunt definitive. Aceste modificări au şi nişte efecte asupra
minţii, „murdăresc“ mintea. Sau, cum li se mai spune acestora prin scrierile sfinţilor părinţi, cugete
trupeşti. Acestea nu vin de la minte ci de la trup. Dacă se comportă raţional mintea omului luptă cu
aceste cugete trupeşti. Dacă se comportă iraţional, mintea doreşte aceste plăceri ale trupului, aceste
cugete trupeşti. Dar dacă aceste cugete trupeşti s-au întărit prea mult printr-o cultivare a lor
îndelungată şi exagerată, mintea nu mai poate şi nici nu mai vrea să lupte cu ele şi se supune lor,

91
Sf. Evanghelie după Ioan, cap. XIV, 21: „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce
Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui.“
92
Vedeţi demonstraţia despre aceasta, pe înţelesul tuturor, la Sf. Simeon Noul Teolog, Filocalia românească, Vol. VI, „A
cincea cuvântare morală“.
93
Deci cei care fac necesarul de hrană referindu-se la alimente doar cantitativ, apelând doar la calorii, nu ştiu ce spun.
94
De aceea cei foarte săraci sau needucaţi sunt şi cei mai bolnavi.

80
conlucrează cu ele şi chiar începe să le lucreze imaginar. Peste toate acestea se suprapune şi
îmbolnăvirea inevitabilă a trupului ceea ce face totul şi mai dificil. În plus mai este şi acţiunea
demonilor care prin intervenţia lor energetică pot amplifica aceste cugete trupeşti. E drept că
acţiunea lor este foarte limitată, dar este uşurată de demisia minţii de la sarcina ei raţională. Cu cât
această situaţie se prelungeşte în timp, această stimulare a simţurilor duce la modificări din ce în ce
mai mari ale trupului. Modificări care, odată cu creşterea în vârstă, devin ireversibile. Iar la nivelul
minţii se manifestă în cel mai bun caz printr-o stagnare în urcuşul duhovnicesc sau cel mai des
printr-o cădere mai mare în iraţionalitate. Aceasta, căderea în iraţionalitate, se mai numeşte şi
întunecare a minţii. Ea este urmată inevitabil şi de o creştere exponenţială a fricii iraţionale de
moartea fizică. Fiindcă numai virtutea totală elimină frica de moarte. Pentru a se reveni la o situaţie
în care mintea poate prelua controlul asupra cugetelor trupeşti trebuie mai întâi readus trupul la o
stare în care să nu mai producă cu aşa intensitate cugetele trupeşti încât să poată fi învinse de mintea
raţională. Aceasta presupune şi reducerea modificărilor care au avut loc în trup, atât cât se mai
poate. Lucrul acesta nu se poate face peste noapte şi uneori durează ani de zile.
Pentru o şi mai uşoară înţelegere am să dau şi un exemplu concret: cineva care mănâncă din
fragedă copilărie numai carne - exagerez un pic pentru demonstraţie - atunci când va ajunge la 30
de ani şi se va întâmpla să nu mai găsească într-o zi carne ci numai iarbă şi frunze de copaci nu va
putea să se hrănească cu acestea începând din acea clipă. În primul rând pentru că sistemul lui
digestiv nu poate să prelucreze fizic acest tip de hrană. În al doilea rând pentru că nu şi-a exersat
destul voinţa ca să poată înghiţi o aşa mâncare cu un gust atât de rău şi atât de diferit faţă de
„delicatesele“ cu care a fost obişnuit. Deci dacă vrea să trăiască şi să nu se sinucidă prin foame el va
trebui să pornească un proces dureros şi îndelungat de adaptare mâncând în fiecare zi câte puţin din
acestea până va ajunge să mănânce cantitatea necesară de frunze şi iarbă pentru a-şi asigura nevoile
zilnice de hrană. Deci nu poate renunţa la mâncarea de carne dintr-odată. Ci trebuie să o facă
treptat. Dacă omul respectiv nu va avea timpul necesar şi nici motivaţia necesară pentru a-şi
mobiliza voinţa, întreg procesul de adaptare se poate sfârşi printr-un eşec: moartea fizică sau
apelarea la păcate pentru obţinerea cărnii.
Că lucrurile se întâmplă astfel cu fiinţa omului o demonstrează şi regulile de canonisire
aflate în uzul Bisericii. Astfel pentru păcatul ereziei este suficient ca omul să conştientizeze greşeala
lui şi imediat este primit în Biserică şi la împărtăşirea cu Sfintele Taine dacă nu are alte păcate,
fiindcă este o greşeală intelectuală, de gândire, de utilizare greşită a raţiunii. Dar pentru păcatul
desfrânării omul este separat de Biserică pentru un timp îndelungat, ani de zile, pentru că nu poate
să lepede imediat cugetul trupesc provocat de păcat din cauza modificărilor fizice ale trupului.
Deci în concluzie este greşit ceea ce spun cei citaţi mai sus că ei vor reuşi să se lepede
imediat de toate păcatele pe care le-am enumerat. Apoi este greşită şi atitudinea însăşi, doarece
creştinii care fac păcate conştient sunt cei care-L ispitesc pe Dumnezeu şi-L răstignesc a doua oară
pe Domnul nostru Iisus Hristos. (Epistola către evrei a sf. Apostol Pavel, Cap VI, 6) Şi apoi mai este
şi efectul nociv asupra lor înşişi a atitudinii pasive, lipsite de dragoste a creştinilor faţă de cei care
nu cred. Dacă creştinii sunt atât de mândri încât ei sunt convinşi că ei vor reuşi şi se vor împotrivi
Fiarei la momentul potrivit şi nu este necesar să facă nimic împotriva Fiarei, acum când încă se mai
poate, cum rămâne cu faptul că procedând astfel doresc implicit ca şi ceilalţi oameni, care nu cred şi
nu sunt pregătiţi, să fie supuşi la acelaşi examen şi să fie în pericol să-şi piardă sufletul? Ce fel de
dragoste au ei faţă de aceştia? Nici un fel de dragoste! Iar fără dragoste nimic nu este! 95 Şi mai mult
decât atât nici ei nu se pot mântui şi nici să reziste la această ispită. Pentru că Dumnezeu stă
împotriva celor mândri şi nu-i va ajuta când vor ei ci după ce se vor pocăi. Fiindcă mândru,
neascultător şi fără evlavie se numeşte cel care nu urmează lui Iisus Hristos şi sfinţilor Lui
totdeauna.
În concluzie, cum am mai spus deja, este greşită această atitudine din cauză că nu se poate
poate realiza brusc pocăinţa faţă de orice păcat. Adică, mai pe înţelesul tuturor, nu vor putea alege
moartea în locul închinării-supunerii faţă de Fiară dacă nu vor ajunge la o treaptă de virtute în care
să poată face aceasta. Şi a doua oară este greşit şi pentru că Fiara nu va sta degeaba între timp, fără
95
Epistola întâia către corinteni, cap. XIII - Ah! tot numărul 13.

81
să facă nimic, aşteptând ca ei să treacă peste această stare şi să se umple de virtute. Chiar acum, în
timp ce vă scriu toate acestea, sunt deja pregătite de către Fiară cele care vor face imposibilă
mântuirea celor care vor primi semnul Fiarei voit sau fără voia lor. În momentul în care Fiara va
cere tuturor să treacă la semnul ei final, din punct de vedere tehnologic, nimeni din cei care nu s-au
pregătit până atunci pentru refuzul acestuia nu o va putea face dintr-o dată, de pe o zi pe alta. Că
acest semn al Fiarei, în ultima sa variantă tehnologică, va face mântuirea oamenilor imposibilă, ba
chiar şi că cei care nu-l vor lua vor fi în primejdie din cauza lui este scris clar în Sfintele Scripturi:
„Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu
va mai fi. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup (σαρξ - în original), dar
pentru cei aleşi se vor scurta acele zile.“ (Sfânta Evanghelie după Matei, cap. XXIV, 21 - 22)
Şi de asemenea:
„Şi al treilea înger a venit după ei, strigând cu glas puternic: Cine se închină fiarei şi
chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui, va bea şi el din vinul aprinderii lui
Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea
sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au odihnă
nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.“
(sf. Ioan Evanghelistul, Cartea Apocalipsei, cap. XIV, 9 -11)
Din aceste citate se poate vedea că cei care se vor supune-închina Fiarei şi vor lua aceste
semne în trupul lor nu se vor mai putea mântui. Nu va mai exista posibilitatea pocăinţei. Şi asta nu
din cauză că nu vrea Dumnezeu, deoarece nu există un timp în care Dumnezeu să nu vrea să
primească pocăinţa cuiva. Ci din cauza acţiunii icoanei şi semnului, a tehnologiei lor şi a supunerii
la modul de viaţă lipsit de dragoste de oameni impus de Fiară. Adică a efectului acţiunii de
închinare-supunere. Ba mai mult şi aici pe pământ, în viaţa aceasta pământească, oamenii care vor
primi semnul vor suferi din cauza lui. Chiar dacă Fiara le promite acum numai miere şi lapte ca să
obţină închinarea-supunerea lor. 96 Acest lucru este descris ad litteram în Cartea Apocalipsei şi se
demonstrează simplu prin faptul că numai aici pe pământ există succesiunea zilelor şi a nopţilor
După moarte această succsesiune nu mai este posibilă pentru că în rai sau în iad nu există aşa ceva.
De asemenea se poate constata din acestea şi că acţiunea parţială de supunere-închinare fără luarea
semnului este pricinuitoare de pierzanie dar fiindcă este parţială din aceasta se mai poate reveni prin
pocăinţă. Numai acţiunea conjugată a supunerii-închinării şi luării semnului provoacă
imposibilitatea revenirii. De aceea închinarea-supunerea este menţionată în ordine cronologică a
faptelor. Nu numai luarea semnului pe frunte sau pe mâna dreaptă este dăunătoare mântuirii omului!
Deci acum se pune întrebarea: de unde provine imposibilitatea mântuirii, „strâmtorarea“ şi
„chinul“?
Am demonstrat mai sus că un lucru pus pe trupul omului nu cauzează în niciun fel
„condamnarea“ lui definitivă la iad fiindcă nu poate exista ceva egal în putere cu Dumnezeu. Totuşi
există posibilitatea teoretică şi practică ca să oprească, să stopeze strădania omului spre
îndumnezeire aşa cum o face şi moartea şi chiar, în acest caz particular, să-l coboare mai jos pe
scara desăvârşirii dacă nu a ajuns nepătimitor până atunci. Este ca şi cum te-ar omorî spiritual, nu
fizic, adică fără să te facă martir, astfel ca să mai poţi păcătui totuşi cu trupul după această
„moarte“. Fiindcă dacă nu ai folosit timpul vieţii tale pentru a te desăvârşi şi îndumnezei, odată ce
ai murit nu mai există nimic prin care poţi să realizezi lucrul pentru care ai fost creat de Dumnezeu.
Deci moartea naturală, care are loc în mod firesc din cauza bătrâneţii, a bolilor sau în urma unui
accident, opreşte efortul de desăvârşire al omului la treapta la care a ajuns sau la treapta de cădere în
păcat în care este, făcând imposibiă mântuirea în cazul că omul nu a ajuns la desăvârşirea
96
Acesta este planul Fiarei ca oamenii care se supun ei să sufere tot timpul. Fie fizic prin lipsa celor necesare traiului
sau-şi psihic prin torturi create artificial cu droguri sau impulsuri electromagnetice. Şi numai celor care se supun şi
lucrează sincer şi din toată inima ce vor stăpânii să li se administreze rareori drept recompensă anumite stimulente
psihice plăcute, de natură electromagnetică sau chimică. Vedeţi şi studiul: „Report from Iron Mountain: On the
Possibility and desirability of peace“, The Dial Press Inc., New York, 1967. Acesta a fost „scurs“ către public chiar de
către unul dintre oamenii de ştiinţă care a participat la crearea acestui document. Deci şi cei care se supun Fiarei şi nu le
pasă că-şi vor pierde sufletul pentru că vor măcar să trăiască „bine“ în această viaţă şi cred în aceste promisiuni greşesc
amarnic şi vor suferi foarte mult din această cauză.

82
mântuitoare. Pentru că după moarte nu se mai pot lucra poruncile dumnezeieşti. În cazul când omul
a obţinut desăvârşirea pe acest pământ, după moarte desăvârşirea continuă pentru că este dată de
comuniunea cu Dumnezeu încă de aici. Iar în cazul special când moartea este provocată de martiraj
omul ajunge foarte repede la desăvârşire fiindcă martirajul presupune înţelegerea credinţei,
mărturisirea şi trăirea mărturisirii prin faptul că omul trebuie să îndure chinurile morţii trupeşti
pentru mărturisire, în mod conştient, prin voinţă. Ori în timpul acestor chinuri, dacă ele sunt
asumate prin voinţă şi credinţă, nimeni nu mai poate păcătui iar după moartea fizică la fel. 97 Oricum
moartea trupească este ultima poruncă pe care trebuie să o îndeplinim fiind desăvârşirea, împlinirea
totală a poruncii „muriţi lumii acesteia“. (Epistola sf. apostol Pavel către Romani) Ceea ce face ca
martirul să împlinească toate poruncile dintr-o dată chiar dacă nu le-a împlinit deja complet mai
înainte. Evident nu toţi mor ca să împlinească această poruncă a virtuţii. Cei mai mulţi mor ca
urmare a morţii transmise de Adam. Deci în cazul implantului cu cip electronic coroborat şi cu
sistemul de computere pentru tehnologia icoanei şi semnului, acţiunea concertată a acestora se va
putea asemăna cu moartea fizică în ceea ce priveşte stoparea urcuşului către desăvârşire. Aceasta nu
va fi egală cu lipsirea de libertate, cea care este asociată numai de trup, fiindcă cel care nu este
desăvârşit nu este oricum nici liber cu adevărat. Căci dacă nu ai mintea liberă nici nu mai eşti viu, ci
„mort“ indiferent că este din cauza păcatului 98 sau din cauza tehnologiei semnului. Dar, diferit de
moartea fizică, această moarte spirituală înainte de moartea fizică va permite, va forţa căderea şi
mai mare în păcat a trupului celor care nu s-au desăvârşit. De aceea s-a şi spus de către sfântul
evanghelist Ioan că nu se va mai mântui niciun trup - adică nu va mai fi posibilă îndumnezeirea
totală a omului. (Sfânta Evanghelie după Matei, cap. XXIV, 21 - 22)
Cum se va putea face aceasta în mod practic?
După cum am văzut mai sus cel mai uşor ar putea fi realizată aceasta prin supraexcitarea
artificială a simţurilor trupeşti din exteriorul şi din interiorul trupului. În mod natural excitarea
simţurilor trupeşti din exterior se face prin organele de simţ (văz, auz, gust, contact) sau prin
acţiunea energetică a demonilor asupra acestora. Cum am mai spus toate acestea pot fi învinse de
voinţa omului şi de harul lui Dumnezeu. Dar dacă se acţionează direct asupra creierului şi nervilor?
Pentru că în final efectul stimulilor exteriori ajunge la creier. Orice stimul exterior ajunge în minte
prin intermediul reacţiei nervilor asupra creierului. Nu este decât o simplă reacţie bio-electro-
chimică-energetică. Dacă se aplică creierului un stimul electromagnetic sau chiar numai unul
chimic, vom obţine aceeaşi reacţie ca şi atunci cînd primim acelaşi stimul pe cale naturală. Doar că
acum prin această procedură artificială se poate continua cu stimulul tot timpul, neîncetat şi
progresiv în intensitate, atât timp cât instrumentul cu care facem aceasta funcţionează. Şi omul nu
poate face nimic împotrivă. În schimb întunecarea, murdărirea minţii raţionale, modificarea trupului
ca şi cum ar lucra păcatul continuă şi progresează neîncetat până la moarte. Este într-adevăr o
moarte înainte de moartea fizică dar diferită de ea căci trupul rămâne în viaţă.
Întrebarea care se pune acum este: există, este posibil să apară aşa ceva?
Înainte de a răspunde la această întrebare să mai analizăm încă o dată modul cum participă
trupul la procesul de îndumnezeire al omului. Pentru că toate ereziile aceasta susţin: posibilitatea
mântuirii fără ca şi trupul să fie îndumnezeit. Numai credinţa ortodoxă suţine mântuirea integrală a
omului.
Cum am mai spus deja mintea este atrasă la gândurile rele de simţurile trupului, de stimulii
care acţionează asupra simţurilor. Cu cât stimulii sunt mai îndelungaţi cu atât se modifică trupul
pentru a se adapta la noua situaţie care are ca efect final „tocirea“ acestor simţuri. Adică reducerea
posibilităţii de a mai simţi efectul stimulilor cu aceeaşi intensitate şi uneori chiar deloc, şi odată cu
trecerea timpului la transformarea lor din plăcere în durere. De asemenea cu trecerea timpului apare
şi îmbătrânirea trupului care are cam acelaşi efect de reducere a sensibilităţii simţurilor chiar dacă
nu au fost folosite excesiv, păcătos. Dacă mintea nu conlucrează cu stimulii exteriori reducerea
sensibilităţii are loc mai rapid. Dacă mintea conlucrează şi doreşte plăcerea provocată de stimulii

97
Vedeţi şi sf. Ioan Damaschin în cartea sa „Despre credinţa ortodoxă - Dogmatica“ unde vorbeşte despre felurile
botezului, cap. „Despre credinţă şi botez“.
98
Sf. Evanghelie de la Matei, cap. VIII, 22. şi Epistola sf. Apostol Pavel către efeseni, cap. II, 1.

83
exteriori tot se reduce sensibilitatea simţurilor, dar mintea supune mai greu trupul voinţei sale şi
timpul necesar obţinerii reducerii sensibilităţii simţurilor va fi mai lung. Acest mecanism face
posibilă lupta cu păcatul în orice circumstanţă în afară de moartea trupului. Evident un om aflat
permanent sub stimuli externi cu intensităţi ce depăşesc realizarea necesităţilor vitale va înainta mai
greu spre desăvârşire şi va dobândi târziu, foarte târziu nepătimirea şi doar cu un efort uriaş de
voinţă. Iar dacă omul se află din copilărie sub acţiunea stimulilor excesivi, la vârsta când
discernământul lui este redus, va fi foarte greu pentru el să supună trupul minţii, dar nu imposibil.
Deci este logic să presupunem că numai cu ajutorul stimulilor excesivi provocaţi artificial prin
acţiunea fizică externă şi directă asupra sistemului nervos se poate continua până la sfârşitul vieţii
omului producerea de gânduri şi stări mentale păcătoase prin trup împotriva voinţei omului.
Deci până la urmă bătălia este pentru câştigarea minţii omului.
Acest război pentru cucerirea minţii omului îşi are începutul în rai când Eva a fost înşelată
de diavol. După cădere diavolii au continuat războiul până în zilele noastre, dar din cauza
posibilităţilor lor limitate mulţi oameni au învins. Tot din cauza acestor posibilităţi limitate diavolii
au trebuit totdeauna să apeleze la ajutorul oamenilor pentru a pierde pe alţi oameni. Desigur această
alianţă s-a făcut cu oricine a vrut să conlucreze cu diavolul la scopurile lui, de la simplii indivizi
până la guvernanţi. Dar aliaţii cei mai de nădejde ai demonilor au fost guvernanţii cei răi şi slugile
acestora care fiind tot timpul temători de a-şi pierde puterea asupra celor mulţi au căutat ajutor în
altă parte decât la Dumnezeu. Şi astfel în toate timpurile a existat o alianţă între conducătorii răi şi
demoni al cărei rezultat mulţumea pe toţi cei care erau de partea răului. Astfel conducătorii răi
primeau puterea pe care o iubeau atât de mult şi demonii reuşeau să oprească pe oameni de la
mântuire. Fiindcă obţinerea puterii într-un stat şi menţinerea ei fără Biserică şi credinţă adevărată nu
se poate face decât prin abaterea oamenilor de la virtute sau prin controlul minţii fiecăruia.
Controlul minţii s-a făcut până în vremurile moderne prin minciună, înşelare şi forţă. Cu
trecerea timpului minciuna şi înşelarea au devenit din ce în ce mai elaborate, sofisticate şi impuse ca
adevăr oamenilor de la vârste din ce în ce mai mici prin impunerea învăţământului centralizat şi
unic, manipularea ştiinţei, mediilor de informare, etc. Dar pentru că minciuna şi înşelăciunea
impuse în toate domeniile, în educaţie, în ştiinţă, în religie, în mijloacele de informare în masă, în
relaţiile dintre oameni, nu a reuşit să producă rezultatul scontat la nivelul tuturor indivizilor, atunci
guvernanţii au început să caute metode şi mijloace prin care să se modifice chiar omul în natura sa.
Adică să-l micşoreze în aşa fel, să-l animalizeze şi să-l modifice, încât acesta să nu mai poată nici
măcar să se gândească să lupte cu stăpânirea, cu guvernul şi cu păcatul. Aceasta se numeşte în
limbaj filosofic alchimie şi este principiul de astăzi al ştiinţei. De fapt aşa zisa ştiinţă de astăzi a luat
naştere o dată cu apariţia alchimiei.
Deci primele încercări de modificare fizică a omului au fost cele ce s-au folosit de
introducerea substanţelor chimice nocive în organismul acestuia şi hrănirea cu alimente deprivate de
nutrienţi care să împiedice dezvoltarea lui intelectuală. Pe urmă, odată cu dezvoltarea tehnologiei, s-
a apelat la mijloacele electronice de influenţare a creierului. Acestea au evoluat rapid de la
mijloacele indirecte, radio şi televiziune, până în ziua de azi când sunt mijloace prin care se poate
acţiona direct asupra creierului.
Unde suntem astăzi?
Pentru a se realiza controlul minţii prin înşelare, îndobitocire şi pervertire morală s-a reuşit
impunerea învăţământului unitar şi centralizat pe întreg pământul. Rezultatul pe plan moral al
acestei „educaţii“ este de-a dreptul uluitor. La fel şi răspândirea ei la aproape toate popoarele. Deşi
sunt ţări care au fost evitate de către unele efecte ale acestui tip de educaţie acestea sunt numai din
zone cu tradiţie diferită de cea creştină şi care prin natura religiei lor au obţinut deja omul „nou“,
lipsit de dragoste de oameni şi nemilos ca o fiară doar pe calea credinţei. Numai în zonele cu
moşteniri creştine această educaţie a reuşit perfect fără apelul la o anumită îndoctrinare cu caracter
religios. Şi nici nu se putea altfel pentru că diavolului îi este indiferentă modalitatea prin care omul
nu se mântuieşte. De aceea el preferă erezia şi păgânismul pentru că sunt mult mai sigure pentru
pierderea omului decât depravarea sexuală. Pentru că din depravare sexuală poţi să-ţi revii pe cale
naturală odată cu vârsta, fiindcă cedează trupul şi se îmbolnăveşte. Dar din erezie şi păgânism mult,

84
mult mai dificil. Pentru că de multe ori în acestea sunt incluse mascat şi depravarea sexuală, etc.
Ca să facem un bilanţ putem spune că rezultatul obţinut pe plan etic în zilele noastre
comparativ cu starea morală a oamenilor din urmă cu numai 50 de ani este echivalent cu a spune că
acum trăim pe o altă planetă. 99
Pentru realizarea acestor deziderate enumerate mai sus O.N.U. chiar are o agendă
educaţională oficială pe această temă şi care se numeşte „World core curriculum“ 100 Cine are timp
poate să studieze această agendă şi să vadă cine şi ce era autorul acestei agendei. Oricum este
pierdere de timp căci este evident că scopul acestei agende nu este altceva decât impunerea unei
singure guvernări mondiale, unei singure religii, etc. şi autorul ei era bineînţeles unul dintre
ideologii Fiarei. Chiar unul demonizat fiindcă făcea şi „chanelling“. 101
În domeniul alimentaţiei s-a reuşit distrugerea aproape completă a alimentelor naturale şi
introducerea în uzul curent a multor substanţe chimice care în ansamblu au acelaşi efect: reducerea
generală a stării de sănătate a oamenilor 102 , reducerea coeficientului de inteligenţă 103 şi reducerea
fertilităţii 104 . O.N.U. are şi o legislaţie prin care se forţează această tendinţă de eliminare a
alimentelor naturale şi cu impact benefic asupra sănătăţii şi care se numeşte „Codex alimentarius“.
În medicină şi sănătate s-a reuşit controlul total şi victoria cea mai importantă. Căci prin politica de
vaccinare a copiilor încă de la naştere s-a reuşit injectarea cu cantităţi uriaşe de mercur, aluminiu, şi
alte substanţe toxice, A.D.N. străin şi celule de la copii avortaţi, etc. care toate au dus la acelaşi
rezultat: reducerea coeficientului de inteligenţă, modificarea comportamentului, degradarea stării de
sănătate, reducerea fertilităţii şi mortalitate ridicată. Pentru că modalitatea cea mai eficientă de a
face cât mai nociv efectul acestor substanţe toxice este injectarea directă în circuitul sangvin pentru
a se depăşi barierele naturale de apărare ce le are organismul şi care ar diminua foarte mult efectul
acestora. Pe această cale chiar cantităţi infime de substanţe toxice au efecte uriaşe. 105
O.N.U. are chiar şi o organizaţie prin care impune această agendă la nivel politic dar şi
practic şi care se numeşte Organizaţia Mondială a Sănătăţii (World Heath Organisation). Aceasta
este finanţată în mare măsură de companiile transnaţionale farmaceutice ale Fiarei. Fireşte că Fiara

99
În anul 1960, când s-a lansat bomba atomică cu hidrogen asupra atolului Bikini s-a lansat în presă şi bomba sexuală
pentru a distrage atenţia de la evenimentul principal. „Bomba“ nu era decât costumul de baie cu acelaşi nume ca şi
atolul respectiv pe care s-a experimentat explozia bombei. Pentru prezentarea acestui costum de baie publicului a fost
necesară angajarea unei stripteuze căci toate manechinele din industria modei au refuzat. Şi aceasta în ciuda faptului că
acel model de bikini era chiar destul de decent în comparaţie cu ce se poartă astăzi la plajă, în mod curent, în văzul
copiilor şi chiar a unor clerici care aleg să-şi petreacă concediul la mare. Acum nu mai şochează pe nimeni nici chiar
nuditatea în public.
100
Vedeţi şi componenta educaţională a Agendei 2030 unde se spune foarte clar, literal, că trebuie să se reducă nivelul
de educaţie al maselor şi de asemenea vedeţi şi C.S.E. - comprehensive sexual education.
101
„Chanelling“ - Stabilirea unui canal de comunicaţie (engleză). Metodă de auto-demonizare prin care victima susţine
că poate comunica cu entităţi extraterestre.
102
În unele ţări civilizate s-a ajuns chiar în situaţia ca până la 75% din populaţie să fie sub medicaţie. De exemplu sunt
ţări unde sunt afectaţi de cancer unul din trei oameni.
103
În S.U.A. de unde avem statistici mai multe deja nivelul general de inteligenţă al băieţilor, aşa zisul IQ, a scăzut
pentru prima oară în istorie sub cel al fetelor deşi şi indicele lor IQ a scăzut, raportat la perioade precedente. În mod
natural situaţia este şi a fost inversă.
104
La nivelul ţărilor „civilizate“ această infertilitate a crescut dramatic, lucru ce se poate vedea şi din faptul că s-au
înmulţit exponenţial numărul clinicilor specializate ptr. rezolvarea acestor probleme şi din diferitele studii medicale care
au constatat scăderea drastică a concentraţiei spermatozoizilor din lichidele seminale ale bărbaţilor.
105
Vedeţi studiul oamenilor de ştiinţă italieni Antonietta M. Gatti şi Stefano Montanari care au demonstrat că toate
vaccinurile sunt pline de metale grele de dimensiuni micrometrice şi nanometrice nedeclarate în prospectul de fabricaţie
şi efectul nociv al acestora. Studiul lor a fost publicat în International Journal of Vaccines and Vaccination cu titlul
„New Quality-Control Investigations on Vaccines: Micro and Nanocontamination“ şi poate fi găsit aici:
http://medcraveonline.com/IJVV/IJVV-04-00072.pdf De asemenea un comentariu bun despre acest studiu găsiţi aici:
http://info.cmsri.org/the-driven-researcher-blog/dirty-vaccines-new-study-reveals-prevalence-of-contaminants
Studiul, deşi încearcă să minimalizeze responsabilitatea companiilor farmaceutice invocând poluarea involuntară, deşi
s-a demonstrat că alte vaccinuri nu conţin aşa ceva - deh, le este frică şi lor că doar nu sunt sfinţi şi martiri! - nu face
altceva decât să mai demonstreze încă odată, dacă mai era nevoie, că nimeni nu ştie ce conţine în mod real un vaccin şi
nici că se poate controla aceasta de consumatorul obişnuit. Bineînţeles că „mengel“-ii Fiarei din ştiinţă împreună cu
lacheii din mass-media au combătut cu vehemenţă aceste studii, iar guvernanţii au tăcut.

85
nu a vrut să lase o instituţie aşa de importantă ca W.H.O. la discreţia forţelor instituţionale „oarbe“
şi de aceea s-a implicat direct.
Deşi există reglementări cu limite maxime legale ale valorilor concentraţiilor acestor
substanţe toxice cu care sunt otrăviţi oamenii acestea nu se respectă, nu se pot respecta şi nu s-a
implementat niciun mecanism care să evite efectul cumulativ din mai multe surse; de altfel ar fi şi
imposibil. 106 Chiar mai mult decât atât în natură nu există mercurul, aluminiul şi alte substanţe
otrăvitoare în forma în care se administrează oamenilor pe diverse căi şi deci, logic, nu există nici
limită maximă admisă, deci toleranţa ar trebui să fie zero. Omul nu a fost creat pentru aşa ceva!
Aceasta se dovedeşte prin faptul că oamenii nu au capacitatea fiziologică de a elimina aceste
substanţe şi bineînţeles aceştia reacţionează diferit la intoxicaţia cu acestea. Astfel, în funcţie de
formula genetică şi alte criterii, o treime din omenire elimină mercurul foarte puţin sau deloc, o
treime moderat şi o treime mai mult, dar fără un tratament adecvat nimeni nu-l elimină suficient şi
chiar unele substanţe nu se pot elimina. 107 Medicina oficială nici nu are metode eficiente pentru
eliminarea acestor substanţe. Şi de ce ar avea? Pentru că ar fi chiar împotriva interesului ei. Mai
mulţi bolnavi mai mult profit. Numai prin aplicarea de diete detoxifiante, tratamente naturiste (cum
ar fi alga chlorella, coriandru=coriandrum sativum, leurdă=allium ursinum, tinctură din planta
numită popular „coada calului“=equisetum arvense, etc.) combinate cu tratamente alopate se poate
obţine un rezultat satisfăcător 108 .
Totuşi pericolul mercurului pentru sănătate şi mediu a fost sesizat de mulţi oameni de ştiinţă.
În urma presiunilor acestora United Nations Environment Programme (programul pentru mediu al
organizaţiei naţiunilor unite) a lansat negocieri pentru semnarea şi implementarea unui acord
privind eliminarea şi folosirea mercurului. Forma finală a acestuia numită „Minamata Convention
on Mercury“ a fost semnată la data de 10 octombrie 2013. Dar şi această ocazie a fost folosită de
Fiară pentru a deturna acţiunea de la scopul iniţial la fel ca şi în cazul schimbărilor climatice. Mai
mult ca sigur că implementarea va fi mult întârziată în domeniile de interes pentru sănătatea umană
şi va fi folosită ca armă împotriva statelor mai puţin dezvoltate pentru a le opri în progresul
economic şi industrial. Pentru că o industrie fără mercur este ori foarte tehnologizată ori nu există.
Şi cum marea majoritate a statelor nu au tehnologie de vârf şi nici bani rezultatul este clar. Gândiţi-
vă că nu se poate face nici măcar ciment clasic fără emisie de compuşi de mercur. De asemenea
industria de apărare este pur şi simplu paralizată fără mercur. Pentru noi creştinii acest acord este
foarte bun pentru că noi suntem iubitori de oameni şi de natură. Dar acesta este doar un acord
politic susţinut de o instituţie controlată de Fiară. Nu putem să avem altă speranţă de la acest acord
decât că va fi folosit în scopuri politice de sporire a controlului şi nu de îmbunătăţire a condiţiilor de
viaţă ale oamenilor. Gândiţi-vă cine poate impune ceva unor state precum S.U.A. şi China? De
asemenea dacă ar fi avut vreun scop bun ar fost implementat până acum. Deşi sunt cîteva ţări care
au interzis folosirea plombelor cu amalgam109 , administraţia pentru alimentaţie şi medicamente
(F.D.A.) a Statelor Unite ale Americii le consideră totuşi sigure. Pentru aceasta I.A.O.M.T. a intentat
un proces juridic împotriva acesteia în 2014. 110 Rezistenţa F.D.A. nu este ceva surprinzător pentru

106
Oamenii cu care am mai vorbit sunt toţi convinşi că toate alimentele, apa potabilă, medicamentele, vaccinurile, etc.
sunt verificate şi controlate de instituţii statale ca să nu depăşească valorile maxime ale substanţelor nocive din ele. Dar
nu este nicidecum aşa pentru că este imposibil de realizat acest lucru. Controalele se realizează numai aleator şi atunci
se verifică numai indici grosieri sau la cerere, dar cu mari eforturi din partea celor care o fac şi cu mari stavile
birocratice.
107
Ce profetice sunt aceste proporţii! - vedeţi şi Cartea Apocalipsei.
108
Vedeţi studiile doctorului Dietrich Klinghardt care este cel mai proeminent în acest domeniu al cercetării
intoxicaţiilor cu „metale grele“ şi care nu este finanţat de medicina oficială: http://www.klinghardtacademy.com/ sau
http://drklinghardt.com/ sau http://www.klinghardtneurobiology.com/
109
Suedia, Elveţia, Norvegia, Japonia. Din cauză că în aceste ţări controlul Fiarei este total probabil li s-a permis o
operaţiune de imagine: adică uite avem grijă de voi! Vor avea ei grijă să continue pe alte planuri cu agenda de
depopulare.
110
International Academy of Oral Medicine and Toxicology. Lawsuit filed today against FDA for failing to address
risks of mercury in dental fillings [press release]. ChampionsGate, FL: International Academy of Oral Medicine and
Toxicology. March 5, 2014. Available from IAOMT Web site: https://iaomt.org/lawsuit-filed-today-fda-failing-address-
risks-mercury-dental-fillings/.

86
că aceasta este principalul mecanism prin care Fiara impune în lume planurile sale pentru medicină
şi agricultură prin mecanisme de piaţă, monopol, oligopol, pe când W.H.O. (Organizaţia mondială a
sănătăţii, agenţie a organizaţiei naţiunilor unite) este braţul politic. Dacă ţara noastră ar fi fost liberă
într-adevăr şi pe conducătorii noştri i-ar fi interesat binele oamenilor ar fi putut să dea imediat o
lege bazată pe această convenţie prin care să se elimine din uz plombele cu amalgam, vaccinurile cu
mercur şi becurile cu vapori de mercur. Am citat numai acestea trei pentru că sunt uşor de eliminat
peste noapte fără efecte nefaste asupra economiei şi care afectează cel mai mult sănătatea
oamenilor. Dar nimeni nu a luat nicio măsură până acum. Oricum omenirea nu mai are timp să
aplice acest program pentru că sunt previzibile alte evenimente care vor împiedica aplicarea lui.
La ora aceasta, cum am mai spus, cele mai importante surse pentru intoxicarea omului cu
mercur şi aluminu sunt în primul rând vaccinurile şi pe locul doi plombele dentare cu amalgam de
mercur şi argint. Cei care aveţi aceste plombe puteţi scăpa de ele şi veţi scăpa şi de anumite
simptome de care suferiţi de mult timp. Dar cu mare atenţie pentru că nu oricine se pricepe la
aceasta; s-ar putea ca după ce le scoateţi să vă simţiţi mai rău ca înainte din cauza contminării
suplimentare provocată de o operaţie incorectă. Faceţi înainte o documentare teoretică serioasă pe
această temă despre acestea tot la doctor Dietrich Klinghardt sau mult mai practic aici:
https://iaomt.org/safe-removal-amalgam-fillings/
Pe urmă vin celelalte surse care au drept cauză poluarea mediului. Un criminal a introdus şi
becurile cu vapori de mercur în casă şi nimeni nu poate spune că nu a spart niciodată un bec, aşa că
luaţi măsuri! De altfel singurele becuri de iluminat care pot fi folosite fără a periclita sănătatea
oamenilor sunt cele cu incandescenţă. Clasice, cu filament. Orice altă formă de iluminat în afară de
cea naturală este dăunătoare şi din cauza spectrului luminii emise. Interesant este că lumina de la
opaiţ sau de la lumânare este chiar mai bună decât cea de la becurile cu incandescenţă 111 şi este
soluţia ideală pentru iluminat artificial.
De asemenea aluminiul este metalul cel mai prezent în operaţiunea de otrăvire a omului prin
intermediul ambalajelor, a vaselor de gătit, a cosmeticelor, medicamentelor şi chiar a alimentelor
din cauză că toate sunt acum „spălate“ cu precipitaţii, ploaie şi zăpadă, pline de pulberi dispersate
din avioane şi care conţin şi aluminiu 112 .
Ca o paranteză, se întâmplă că alimentul cel mai poluat dintre toate este peştele, alimentul
favorit al creştinului. Acesta este plin cu nenumărate substanţe toxice provenite din poluarea
industrială şi din apele uzate din canalizările oraşelor. Studii independente au decelat prezenţa a
nenumăraţi compuşi nocivi şi chiar a hormonilor estrogeni 113 în peşti din cauză că prin folosirea pe
scară largă de către femei a anticoncepţionalelor orale acestea sunt eliminate prin urină în
canalizările oraşelor care ajung inevitabil în apele de suprafaţă şi subterane.
Efectul conjugat al aluminului şi mercurului - al cărui efect nociv este potenţat de prezenţa
aluminului - este îmbolnăvirea omului de diverse boli prin afectarea creierului şi sistemului nervos
care pot fi de la simpla reducere a coeficientului de inteligenţă până la autism şi boala Alzheimer. În
funcţie de gradul de ingestie şi de posibilitatea de a elimina aceste substanţe se întâmplă că fiecare
dintre oamenii obişnuiţi care se tratează în sistemul oficial de sănătate şi se alimentează din circuitul
oficial de alimente să sufere într-un grad mai mare sau mai mic de aceste două boli: de autism şi
boala Alzheimer. De altfel asistăm deja la explozia unei adevărate epidemii a acestor boli. Autismul

111
Vedeţi şi studiile doctorului german Alexander Wűnsch expert de clasă internaţională în fotobiologie, iar pentru cei
cu mai puţine cunoştinţe ştiinţifice vedeţi interviul şi explicaţiile care pot fi uşor înţelese de toţi de la adresa:
http://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2016/10/23/near-infrared-led-lighting.aspx
112
Acest metal este foarte reactiv şi poate produce nenumărate reacţii cu celelealte substanţe. Până în vemurile moderne
el nu a avut niciun rol în viaţa omului şi se găsea în natură numai în compuşi foarte stabili şi inerţi.
113
Infestarea alimentelor cu hormoni estrogeni, prin poluare sau administrare în alimentaţia animalelor de consum, este
şi o cauză a creşterii frecvenţei apariţiei unor probleme medicale la bărbaţi cauzate de scăderea nivelului hormonului
masculin, testosteronul şi scăderea fertilităţii la femei. Hormonii sunt compuşi chimici care au un efect pronunţat asupra
organismului chiar şi în cantităţi infinitezimale. De asemenea aceşti hormoni aduc modificări comportamentale. În
unele ţări efectul conjugat al acestor modificări hormonale şi al culturii a dus la apariţia unei generaţii de bărbaţi
complet efeminate. Această acţiune este de asemenea coordonată şi iniţiată de către Fiară pentru că bărbaţii şi bărbăţia
ca virtute sunt duşmanii ei naturali.

87
este cel mai important pentru analiza noastră fiindcă simptomele caracteristice lui sunt capacitatea
scăzută de reacţionare la nivel social, probleme de comunicare verbală şi nonverbală, o lipsă de
interes pentru alte activităţi şi un interes mai mare doar pentru nişte activităţi neuzuale, steoreotipe
şi repetitive. De asemenea autismul mai poate fi produs şi se potenţează prin folosirea televizorului
şi a jocurilor de calculator de la vârste fragede; cu cât mai îndelungată expunerea cu atât mai grav
efectul şi ireversibil. Toate aceste efecte asupra comportamentului uman sunt pomenite şi în Sfintele
Scripturi, în Epistola a doua către Timotei a sfântului apostol Pavel, capitolul III. De asemenea le
găsim şi ca scopuri declarate de către ideologii Fiarei. Aş da aici numai câteva exemple notorii.
Declaraţiile scriitorului George Bernard Show, Bertrand Russel ( acesta a spus: „Dieta, injecţiile şi
interdicţiile se vor combina, de la o vârstă foarte timpurie ca să producă acel tip de caracter şi tip
de credinţe pe care autorităţile îl consideră dezirabil şi orice critică serioasă a puterii va deveni
imposibilă psihologic. Chiar dacă toţi vor trăi în mizerie ei se vor crede fericiţi pentru că
guvernul le spune că aşa este.” „The Impact of Science on Society“, 1953), Aldous Huxley şi
cartea acestuia din urmă „Brave new world“, etc. Toţi aceştia au fost ideologi proeminenţi ai Fiarei
şi membrii ai unor societăţi secrete. În această ultimă carte citată mai sus, „Brave new world“,
oamenii din categoria Delta şi Epsilon corespund foarte bine clasei autiştilor. De altfel statisticile
confirmă că în ritmul actual până în 2030 vor fi autişti circa 80 la sută din băieţi şi circa 50 la sută
din totalul copiilor. Asta nu înseamnă că ceilalţi copii vor fi sănătoşi. Ci doar că autismul în cazul
lor va lua forme mai uşoare în funcţie de modul lor de trai, alimentaţie, mediu, etc. şi capacitatea
organismului lor de a se dezintoxica de substanţele nocive din vaccinuri şi alte surse. Da, se
întâmplă şi că femeile sunt mai rezistente la aceste intoxicaţii. În schimb femeile sunt mai slabe la
înşelăciune şi minciună şi au o teamă mai mare de lipsa de confort şi de lipsa slavei deşarte. Deci nu
este nici o speranţă că vor lua ele iniţiativa în locul bărbaţilor şi vor lupta împotriva Fiarei. Ţinând
cont de creşterea continuă a numărului vaccinurilor, tendinţa generalizată de a se legaliza
vaccinarea forţată, intensificarea geoingineriei, introducerea diverselor metode de „optimizare“
genetică, creşterea exponenţială a smogului electromagnetic, a toxinelor în dietă, etc. aceste
previziuni statistice vor fi depăşite sigur de dezvoltările reale din viitor.
În concluzie tot ce s-a putut face prin metode de masă pentru cucerirea minţii omului s-a
făcut şi roadele au apărut deja urmând ca în viitorul foarte apropiat să se termine şi culesul roadelor.
Putem spune fără să greşim prea mult că la această oră chiar există deja două „rase“ umane destul
de diferite, prima a stăpânilor şi a doua a sclavilor. Aceasta se poate vedea clar şi din statistici. De
exemplu în S.U.A. bogaţii trăiesc în medie cu cca. 15-20 de ani mai mult decât săracii. Şi de fapt
acesta a fost şi scopul Fiarei. 114
Totuşi plasa aceasta în care a fost prinsă omenirea are încă ochiurile destul de largi şi mulţi
peştişori mai scapă prin ea. În mod firesc şi logic se vede că era nevoie de o cuşcă perfectă şi ce
poate fi mai bun decât controlul selectiv al minţii fiecăruia. De aceea oamenii de ştiinţă ai Fiarei au
fost puşi la muncă de mult timp 115 şi astăzi avem tot ce ne trebuie pentru a controla direct mintea
oamenilor şi a crea tot felul de stimuli la nivelul creierului, de la durerea cea mai atroce până la
extazul cel mai plăcut şi chiar modificarea conştiinţei. De asemenea se pot şterge amintiri şi se pot
crea noi amintiri despre lucruri pe care omul respectiv nici nu le-a văzut fizic vreodată. Se pot citi
gândurile omului şi se poate comunica cu creierul de la orice distanţă, chiar dacă omul este într-o
clădire sau chiar într-o peşteră din adâncul pământului. Adică orice. De unde ştim aceasta? În
primul rând din multe studii publicate de oamenii de ştiinţă ai Fiarei şi din existenţa multor patente
de invenţie care au devenit publice. Am să dau aici pentru cei mai sceptici câteva: U.S. Patent nr.
6011991, 5356568, 6587729, 6470214, etc. Dacă cineva vrea să studieze toate acestea le poate găsi
114
Astfel „proroceşte“ ideologul Bertrand Russel în cartea sa „The Impact of Science on Society“, 1953: „Gradually, by
selective breeding, the congenital differences between rulers and ruled will increase until they become almost different
species. A revolt of the plebs would become as unthinkable as an organized insurrection of sheep against the practice of
eating mutton.“ Adică, pe româneşte: „Gradual, prin îmulţire selectivă, diferenţele congenitale între conducători şi
conduşi vor creşte până cînd vor deveni specii aproape diferite. O revoltă a plebeilor va deveni tot aşa de neconceput ca
şi o insurecţie organizată a oilor împotriva practicii de a mânca carne de oaie.“
115
Despre existenţa cercetărilor în domeniul „mind control“ - controlul minţii - sunt informaţii încă dinainte de al doilea
război mondial.

88
pe internet şi chiar există o listă centralizată a patentelor cu aplicabilitate în domeniul controlului
minţii - fără să fie completă totuşi - făcută de un binevoitor, la adresa:
https://archive.org/details/MindControlPatentsArticles_20150515
Acum trebuie să analizăm şi în ce stadiu se află implementarea acestor tehnici de control al
minţii descrise de patentele şi studiile respective.
Dar mai întâi să vedem care este metodologia Fiarei prin care reuşeşte şi implementează
anumite descoperiri ştiinţifice şi tehnologice care sporesc controlul ei asupra omenirii.
Din punct de vedere al finanţării şi coordonării sunt două categorii de oameni de ştiinţă: cei
care sunt ai Fiarei trup şi suflet şi cei care sunt oarecum independenţi. Dacă cineva dintre cei
independenţi descoperă ceva care poate atenta la puterea Fiarei sau poate potenţa controlul ei asupra
omenirii atunci slujitorii Fiarei vor prelua controlul acestor descoperiri prin cumpărarea oamenilor
de ştiinţă respectivi dacă ei sunt mânaţi de dorinţa de faimă şi câştig. Iar dacă sunt mai virtuoşi şi le
pasă de oameni sau pur şi simplu nu vor să colaboreze cu Fiara ei sunt eliminaţi şi rezultatul
cercetării lor este furat.
Pentru cei care nu cred că se procedează aşa am să dau un singur exemplu care este şi mai
vechi şi poate fi înţeles de toţi şi deasemenea pentru că este de vorba de un faimos om de ştiinţă.
Este vorba de generatorul electric cuantic al inventatorului Nicola Tesla din anul 1894, U.S. Patent
nr. 511916, a cărui descriere completă o găsiţi pe internet la adresa:
https://hopegirl2012.wordpress.com/ sau în altă parte, căci acum se găseşte foarte uşor. Dacă
veţi cerceta acest patent şi implicaţiile pe care le-ar fi avut asupra lumii în cazul că s-ar fi aplicat la
acea dată şi nu ar fi fost suprimat, veţi vedea că omenirea ar fi arătat cu totul altfel acum. La ora
aceasta sunt cel puţin 5000 de aplicări de patente numai în domeniul „energiei libere“ care au fost
respinse şi suprimate de oficiul de patente din S.U.A. pe motiv de „securitate naţională“. Dar asta
este o altă poveste. Important este că odată suprimate aceste descoperiri pentru marele public şi
continuată cercetarea în secret asupra lor de către oamenii de ştiinţă ai Fiarei, s-a creat un domeniu
separat al ştiinţei şi cercetării, ascuns de ochii publicului şi care a avut o altă evoluţie. Cei care sunt
mai avizaţi spun că Fiara are cunoştinţe tehnologice şi realizări care depăşesc pe cele pe care le
putem cunoaşte noi cu cca. 30-50 ani.
Deci, odată preluate de către sistemele de cercetare ştiinţifică secrete ale Fiarei descoperirile
acestea au fost experimentate şi puse la punct în ascuns. După aceasta unele au apărut sub forma
oficială a unor patente care păreau că aveau scopuri bune pentru sănătate sau altceva, rămânând ca
Fiara prin celelalte mijloace, politice, mass media, etc. să le implementeze sub scopul real, adică
sporirea controlului. La fel s-a întâmplat şi cu procedeele acestea de control al minţii, numai că aici
fiind vorba de oameni, experimentele s-au făcut în secret şi fără consimţământul informat al
acestora. Procedura aceasta se aplică şi în alte domenii şi există o lungă listă de experimente care au
fost deconspirate de căutători ai adevărului şi care s-au făcut fără consimţământul informat al
oamenilor. Pentru cei sceptici am să dau numai un exemplu din cele care sunt oficial recunoscute şi
a căror existenţă nu poate fi contestată. Este vorba de experimentul care s-a făcut pe nişte copii din
America prin hrănirea acestora cu cereale - ovăz mai exact - contaminate cu substanţe radioactive.
Cine se îndoieşte şi vrea să se convingă mai bine să citească cartea „The Plutonium Files: America's
Secret Medical Experiments in the Cold War“ 116 de autoarea Eileen Welsome şi are să găsească mai
mult decât atât.
Am dat un mic exemplu doar din America pentru că aceasta este în ochii multor înşelaţi şi
întunecaţi la minte campioana libertăţii, democraţiei şi drepturilor omului. Vă puteţi închipui ce s-a
făcut sub comunism şi alte dictaturi de unde nu avem aşa de multe informaţii! De altfel între aceste
sectoare secrete de cercetare din diferite părţi ale lumii există o colaborare perfectă în ciuda
diferenţelor şi antagonismelor afişate de către guvernele ţărilor unde se desfăşoară acestea, din
cauză că guvernele respective nu fac altceva decât să joace un rol actoricesc. Puteţi să constataţi
aceasta prin multe fapte istorice din care am să ofer doar două exemple notorii: preluarea şi
protejarea de către americani a oamenilor de ştiinţă germani nazişti imediat după terminarea celui
116
Guvernul american a făcut chiar şi un experiment de masă îndelungat pe populaţia insulelor Marshall pentru a studia
efectul căderilor radioactive de la bombele atomice. Nimeni nu a fost pedepsit pentru aceasta.

89
de-al doilea război mondial. 117 Evident că şi sovieticilor li s-a distribuit o parte. Şi alt exemplu ar fi
transferul de tehnologie americană către Uniunea Sovietică după începerea aşa zisului „război
rece“. 118
Acum este momentul pentru cei care sunt sceptici şi spun că aşa ceva, adică controlul minţii,
nu se poate întâmpla omenirii, să înceapă să gândească şi să-şi pună întrebarea: dacă au hrănit nişte
copii mici cu ovăz radioactiv, nouă, oamenilor adulţi şi în plus şi creştini, oare ce ne vor face?
Dar să trecem mai departe şi să vedem stadiul în care se află experimentul controlului minţii
în epoca noastră. Despre acest experiment al controlului minţii prin intermediul tehnologiei în zilele
noastre există nenumărate mărturii şi se estimează că zeci de milioane de oameni din toată lumea
sunt victimele lui la ora actuală. Un institut american chiar a făcut un studiu statistic pe un eşantion
de 2955 de americani şi a descoperit că unul din trei oameni are un cip implantat, majoritatea fără
consimţământul şi cunoştinţa acestui fapt. Aceasta o găsiţi la adresa de internet:
http://www.witscience.org/analysis-of-radio-frequency-identification-rfid-chip-prevalence-
in-3-discrete-united-states-populations/
Pentru a demonstra în detaliu existenţa acestui experiment am să dau aici doar exemplul
suedezului Magnus Ollson care fiind şi un om cu o educaţie superioară a putut să iasă din acest
experiment şi să cerceteze mai în detaliu aceasta. Mărturia lui o găsiţi la adresa de internet:
https://magnusolssonsweden.wordpress.com/ sau http://www.whitetv.se/en şi alte site-uri.
Bineînţeles că mai sunt şi alte mărturii şi chiar exista la un moment dat o coaliţie europeană
împotriva hărţuirii electronice ascunse şi pe care o găsiţi la adresa de internet:
https://www.facebook.com/eucach/ (European coalition against cover hassment), una americană
http://www.uscach.org/ şi de asemenea mai există şi o coaliţie internaţională: http://www.icaact.org/
Oricât de greu vă vine să credeţi acest fapt veţi vedea că toţi oamenii aceştia care susţin că
sunt victimele acestui experiment nu sunt nişte nebuni închipuiţi iar adevărul lor poate fi demonstrat
în mod real, tehnic şi ştiinţific.
Cum se întâmplă lucrurile? Slujitorii Fiarei atacă după criteriile lor - cred că statistic: după
educaţie, sex, etc. - câte un om şi-i induc cu ajutorul unor aparate cu unde electromagnetice o stare
de incoştienţă sau altceva care să dea impresia că omul este într-o urgenţă medicală. Apoi îl duc la
un spital unde au oameni deja pregătiţi pentru aşa ceva şi îi implantează un cip electronic sau mai
multe, fie în trup fie în creier. Cipurile care se implantează în creier au ajuns la o formă foarte
evoluată şi sunt sub formă de nanoimplanturi. Încă o dovadă pentru cei care nu cred că există o
cercetare ştiinţifică secretă paralelă cu cea la vedere, căci aceste nanoimplanturi nu există încă
„oficial“ decât ca promisiune de viitor. De asemenea există şi calea de implantare obişnuită pe care
o aplică doctorii atunci când fac diverse implantări de proteze artificiale (US Patent nr. 0204802 A1
din anul 2010) sau chiar când pun o plombă dentară obişnuită şi în plombă un cip şi nu informează
pacienţii. E drept aceasta se întâmplă mai mult în America şi lumea occidentală, sau mai corect spus
de acolo avem mai multe informaţii. Dar noi trebuie să urmărim, mai ales, ce se întâmplă mai întâi
în America, pentru că ce se realizează azi acolo, mâine va fi în toată lumea. Este şi o vorbă: dacă
America strănută lumea întreagă face pneumonie!
Nu voi mai intra în detaliu, cei care vor pot continua cercetarea pe cont propriu despre acest
plan şi experiment, ceea ce ne interesează pe noi este aspectul cel mai important şi care este faptul
că încă nu ştie nimeni cum se mai pot scoate aceste cipuri nanometrice din creier fără să omori
omul. Există posibilitatea teoretică ca să se folosească un mic generator E.M.P., adică un generator
cu puls electromagnetic pentru scoaterea din funcţiune a acestora. Construirea acestuia nu este o
mare realizare tehnică dar necesită nişte cunoştinţe elementare de electronică. Eu personal nu ştiu
dacă a încercat-o cineva în aceste cazuri şi care sunt efectele asupra creierului a existenţei

117
Vedeţi „Operation Paperclip“.
118
Citiţi vă rog „The best enemy money can buy“ de profesorul universitar Antony C. Sutton; vă rog pe cei care ştiţi
limba engleză să citiţi toate cărţile de istorie ale acestui om deosebit. El demonstrează în cărţile lui cum aceeaşi entitate
care a inspirat şi finanţat revoluţia bolşevică a finanţat şi ridicarea la putere a lui Hitler în Germania şi sprijinirea
acestuia până în 1942, iar după război a edificat Uniunea Sovietică şi China. Ele sunt scrise într-un mod ştiinţific,
adevărat, concis şi fără speculaţii şi pot fi primite şi de către cei mai „moderaţi, cumpătaţi, ne-extremişti, etc.“.

90
nanoimplanturilor defecte după scoaterea lor din funcţiune.
Existenţa acestor cipuri electronice în corpul omului se poate proba fără putinţă de negare
fie prin tehnicile de imagistică medicală precisă în cazul implanturilor obişnuite sau dacă sunt din
cele folosite în sistemul R.F.I.D. se pot detecta şi cu ajutorul unui cititor obişnuit aşa cum au şi
veterinarii. Dacă există nanoimplanturi acestea se detectează indirect prin faptul că omul respectiv
emite un semnal radio ce poate fi evidenţiat uşor cu ajutorul unui scaner radio obişnuit.
Scopul acestui experiment de control al minţii nu este numai explorarea posibilităţilor pe
care le au aceste cipuri şi tehnici dar şi „educarea“ unui sistem de supercomputere dotate cu aşa zisa
„inteligenţă artificială“. Astfel aceste computere care rulează programe de inteligenţă artificială
„învaţă“ chiar de la oameni felul lor de funcţionare şi cei care au suferit în cadrul acestui
experiment au spus că au putut să discearnă clar între influenţa oamenilor şi cea impersonală a
computerului asupra minţii lor. 119 În continuare voi mai adăuga şi că la ora actuală s-a constatat că
se poate identifica orice pesoană, fără nicio posibilitate de confuzie, numai prin analiza tiparului
undelor cerebrale ale creierului care sunt specifice fiecărei persoane. Dar din cauza faptului că
identificarea în timp real a unui numar imens de persoane, să zicem chiar şi numai de ordinul
sutelor de milioane, cere o putere de calcul uriaşă, acest mod de identificare nu este practic
realizabil la nivel planetar. La fel şi mijloacele de comunicare între computer şi creiere ar ocupa
întreaga planetă şi ar fi foarte de greu de exploatat. Cine se pricepe la radiocomunicaţii mă va
înţelege mai bine când spun acest lucru.
În concluzie avem toate argumentele să credem că întreg sistemul de control al Fiarei se va
limita doar la sisteme de comunicare radio clasice, apelând la un cip electronic implantat individual
pentru identificarea omului cu precizie, a locului unde se află, aplicarea locală a diverşilor stimuli şi
facilitarea comunicaţiei între computer şi subiect în vederea controlului minţii fiecărui individ
conectat la sistem. Aceste mijloace radio sunt şi vor putea fi folosite şi direct fără ajutorul cipurilor
electronice de identificare, dar numai în cazul influenţelor colective, de masă. Rămâne ca sistemul
mai sofisticat şi care nu va apela la cipuri să fie folosit doar pentru a influenţa pe cei care dintr-un
motiv sau altul nu au implantat un cip corespunzător şi care evident vor fi într-un număr foarte mic.
Deci miza finală a întregului sistem al icoanei şi semnului Fiarei este identificarea şi
localizarea exactă a fiecărui individ pentru a se putea realiza o cale de comunicare cu creierul său ca
astfel să poată fi controlat total.
Legat de aceste implanturi cu cip electronic ar mai fi o problemă şi care a fost ridicată de cei
care lucrează în domeniul geneticii. Aceştia spun că este posibilă modificarea genomului uman,
individualizat, cu ajutorul acestor cipuri. Evident fiind vorba de unde radio se poate face orice căci
fiecare substanţă din organism are o frecvenţă de rezonanţă specifică aşa cum au şi celulele,
moleculele şi genele. Deci prin aplicarea selectivă a unei unde radio cu o anumită frecvenţă se poate
„edita“ şi genomul uman. De aceea această posibilitate este perfect viabilă. Deci suntem perfect
îndreptăţiţi să credem că se va folosi şi această oportunitate pentru a se produce un om care să
îndeplinească specificaţiile cerute de Fiară. Avem chiar şi în Sfânta Scriptură un indiciu despre acest
lucru. Adică despre folosirea unui cip electronic implantat. Astfel în Cartea Apocalipsei, cap. XVI,
versetul 2 se spune aşa:
„Şi s-a dus cel dintâi (înger) şi a vărsat cupa lui pe pământ. Şi o bubă rea şi ucigătoare s-a
ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau chipului fiarei.“
„Buba rea şi ucigătoare“ (iarăşi ad litteram) nu poate fi provocată decât de faptul că folosirea
îndelungată a acestor cipuri care emit tot timpul unde radio produce tumori în ţesutul adiacent
cipului. De asemenea prin existenţa cipului distrus şi nefuncţional este posibil ca să se producă
leziuni în locul respectiv.
119
De altfel această operaţie de implementare a computerelor dotate cu programe de inteligenţă artificială este în plină
desfăşurare în toate domeniile. În domeniul tranzacţiilor de acţiuni la bursă, al tranzacţiilor materiilor prime, al
speculaţiilor valutare şi în general în sistemul bancar-financiar aceste sisteme sunt de mult timp în funcţiune. Prin 2016
firma Microsoft chiar a testat pe forumurile de discuţii un astfel de robot care a participat împreună cu oamenii la
diferite dezbateri. Google şi Facebook gestionează şi ele domeniile lor de mult timp cu ajutorul acestor roboţi. Se poate
prezice cu uşurinţă că aceste sisteme dotate cu inteligenţă artificială vor lua o amploare uriaşă odată cu scoaterea din
circulaţie a banilor fizici şi generalizarea tranzacţiilor cu bani virtuali înlocuind oamenii la toate nivelurile.

91
 Tot aşa faptul că acesta are şi o influenţă genetică asupra trupului este sugerat prin faptul că
şi după ce cipul a fost distrus oamenii, chiar scăpaţi de influenţa Fiarei, nu au mai putut să găsească
voinţa necesară pentru a se pocăi, nu au mai putut să lupte cu modificările din trupul lor. Aceasta
este descrisă mai departe la acelaşi capitol:
„8. Şi al patrulea înger a vărsat cupa lui în soare şi i s-a dat să dogorească pe oameni cu
focul lui. 9. Şi oamenii au fost dogoriţi cu mare arşiţă şi au hulit numele lui Dumnezeu, Care are
putere peste urgiile acestea, şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă. 10. Şi al cincilea înger a vărsat cupa
lui pe scaunul fiarei şi în împărăţia ei s-a făcut întuneric şi oamenii îşi muşcau limbile de durere. 11.
Şi au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor şi a bubelor lor, dar de faptele lor nu s-au
pocăit.“
Deci în primele două versete (8 şi 9) se spune că Dumnezeu trimite pe unul din îngerii Săi să
„înteţească“ focul din soare astfel ca să-i dogorească pe oameni cu căldură puternică. Este bine
cunoscut faptul că mărirea activităţii solare şi creşterea energiei radiate spre pământ are ca efect şi
înmulţirea exploziilor solare care sunt urmate de adevărate şocuri electromagnetice
(electromagnetic pulse - EMP în limba engleză) lucru care s-a mai întâmplat în trecut şi se întâmplă
şi acum dar la scară mai mică. Dacă este şi căldură foarte mare vor fi şi EMP-uri cu energii foarte
mari şi acestea vor avea efecte devastatoare asupra sistemelor de alimentare cu energie electrică şi a
tuturor echipamentelor electronice care nu vor putea fi protejate prin mijloace specifice. Pentru că
aceste metode de protecţie nu sunt posibile în toate cazurile din cauza costurilor suplimentare uriaşe
care ar fi necesare pentru protejarea lor. Aşa cum este cazul, de exemplu, cu reţelele electrice dar şi
cu cipurile electronice implantate în oameni. Aceasta se vede clar din faptul că împărăţia fiarei s-a
întunecat. Fiindcă altfel nu se poate explica de ce s-a făcut întuneric în împărăţia Fiarei decât ad
litteram fiindcă aceasta este şi ea materială. Dacă spunem că acest întuneric este spiritual atunci
trebuie să presupunem că înainte această împărăţie era luminată. Pentru că nu se poate face
întuneric acolo unde este deja întuneric. Iar dacă spunem în sens spiritual că împărăţia Fiarei este
plină de lumină atunci o facem egală cu cea a lui Dumnezeu, ceea ce nimeni nu cred că vrea să
susţină ca să mă contrazică.
Deci în final Dumnezeu care vrea ca tot omul să se pocăiască şi să se mântuiască va da la
sfârşitul lumii o şansă şi celor care vor lua semnul Fiarei şi va distruge aceste cipuri electronice
implantate în oameni, dar aceştia, suferind din cauza modificărilor provocate de acesta şi de modul
de trai provocat de supunerea-închinarea către Fiară, nu vor mai putea aşa uşor să o facă şi din
această cauză nici nu o vor voi, căci altfel nu se poate explica de ce nimeni nu se va pocăi de relele
făcute. Acest fapt descris în versetele respective ne îndreptăţeşte şi să credem că în acele ultime
vremuri va rămâne numai lucrarea generalizată a mijloacelor radio de influenţare a minţii (sateliţi
bine protejaţi, staţii radio terestre, echipamente militare, etc.) şi care vor cauza şi starea de
„strâmtorare“, prin strâmtorare înţelegându-se o stare în care mintea luptă foarte greu cu influenţele
externe. Bineînţeles cei cărora le-a fost modificat genomul şi comportamentul nu vor mai putea să
lupte ca şi cei care nu au suferit aceasta deşi şi acestora din urmă le va fi foarte greu şi vor fi în
pericol ca să cadă şi de aceea Dumnezeu încheie istoria omenirii aici.
Fac aici o paranteză pentru a vă da o reflecţie personală a mea.
De multe ori m-am gândit pentru ce lucru să mă rog lui Dumnezeu ca să fie posibilă oprirea
împărăţiei Fiarei? Să-i întoarcă pe toţi oamenii forţat ca să se facă creştini şi să lupte împotriva
Fiarei, să nu mai colaboreze cu ea? Nu se poate căci Dumnezeu nu va face niciodată ceva care să-l
oblige pe om, să-i ia libertatea voinţei. Să facă ceva ca să cunoască toţi oamenii ce face Fiara în
ascuns şi nu la vedere? Dar aceasta s-a făcut deja, căci astăzi poţi încă să mai ştii tot ce trebuie să
ştii ca să te fereşti şi să duci viaţă creştinească, trebuie numai să vrei, dar oamenii au ales să nu
caute şi să nu ştie, crezând că dacă îşi îngroapă capul în nisip ca struţul acestea nu vor veni şi peste
ei. Şi atunci, mi-am zis, ce mai rămâne? Să distrugă Dumnezeu toate mijloacele tehnologice prin
care se realizează împărăţia Fiarei! Deci mi-am zis să-L rog pe Dumnezeu să distrugă fiecare
tranzistor de pe pământ, ceea ce este foarte uşor şi fără ca să influenţeze voinţa liberă a cuiva printr-
o acţiune vădit personalizată. Pe urmă mi-am dat seama că acest lucru nu se poate acum fiindcă
dacă se distruge orice tranzistor pe pământ nu va mai exista nici energie electrică, nu va mai

92
funcţiona nicio sursă de energie. Da, va fi foarte greu atunci şi mulţi vor muri din această cauză mai
ales în zonele foarte urbanizate unde oamenii depind în totalitate de tehnologie şi unde nu se va mai
putea trăi căci nici apă de băut nu va mai exista. Dar, în afara faptului că Dumnezeu nu poate limita
libertatea şi voinţa oamenilor, cred că ar mai fi şi un motiv secundar pentru care Dumnezeu nu face
aceasta. La această oră în lume funcţionează un total de cca. 442 reactoare nucleare în scopul
producerii de energie electrică şi numărul lor creşte continuu. Dacă s-ar distruge dintr-o dată toţi
tranzistorii din lume aceasta ar face imposibilă şi funcţionarea acestor centrale nucleare. Atunci
când o centrală nucleară electrică nu mai are curent electric se întâmplă nişte lucruri foarte urâte pe
care nu le voi descrie aici în detaliu pentru că ar dura prea mult. Dar cine este curios poate căuta pe
internet şi vedea descrierea evenimentelor care s-au întâmplat la Cernobâl şi mai ales la centrala
nucleară electrică Fukushima din Japonia în martie 2011 şi efectele lor. Important este să înţelegem
că efectul asupra mediului a distrugerii unei singure centrale nucleare este de câteva mii de ori mai
grav decât o bombă nucleară. Imaginaţi-vă ce ar însemna distrugerea simultană a 442 reactoare
nucleare care funcţionează acum în lume. Viaţa pe pământ ar înceta să mai existe într-o perioadă
scurtă de timp. Ori acest lucru nu-l va face Dumnezeu acum ci atunci când toţi care se vor mântui
vor primi pecetea mântuirii pe fruntea lor. Deci la timpul potrivit, nu când vreau eu om prost, lucru
care este spus clar şi în Cartea Apocalipsei, cap. VII, verset 3:
„Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii până ce nu vom pecetlui pe frunţile lor pe
robii Dumnezeului nostru.“
Acum, referitor la acest verset, am să mai deschid o altă paranteză pentru că am auzit un
argument provenit de la cei care cred că însemnarea cu semnul Fiarei este doar spirituală. Acest
argument este folosit, bineînţeles, împotriva celor care zic că însemnarea este ad litteram cu cipul
electronic.
Partizanii alegoriei, spiritualităţii şi metaforismului combăteau materialitatea şi literalitatea
prin afirmaţia: dacă semnul este material şi nu spiritual, atunci şi pecetluirea lui Dumnezeu va fi
materială şi văzută de toţi şi va precede însemnarea cu semnul Fiarei. În concluzie ar fi vrut să
spună aşa: staţi liniştiţi, nu vă îngrijoraţi, încă nu a apărut semnul Fiarei pentru că ar fi apărut şi
pecetea pe frunţile celor mântuiţi.
Am demonstrat mai sus suficient de ce însemnarea Fiarei este materială, ad litteram.
Cu această ocazie vom demonstra puţin şi că pecetluirea lui Dumnezeu nu poate fi descrisă
decât ca spirituală şi nu poate fi văzută de oricine.
Deci Dumnezeu fiind necreat şi necircumscris, aşa şi harul îndumnezeitor pe care îl primeşte
omul este necreat, nevăzut, „nepipăibil“ de simţurile omeneşti. 120 Evident Dumnezeu poate să facă
să apară şi ceva material pe frunţilor oamenilor, o cruce, o efigie, etc. pentru că Dumnezeu poate să
facă orice pentru că toată creaţia a făcut-o din nimic. Dar făcând aceasta va restrânge libertatea de
voinţă a acelora care vor vedea aceasta. Mai mult acest lucru va fi văzut şi de slujitorii Fiarei şi
aceştia vor face orice ca să împiedice pe ceilalţi oameni de la mântuire. Fiindcă cei care nu vor să se
mântuiască sau cred rău nu rabdă vederea celor virtuoşi şi aceasta se numeşte în limbaj duhovnicesc
pizmă. Acest păcat este foarte greu şi nu prea are leac în viaţa aceasta pentru că cei care suferă din
cauza lui nu pot obţine vindecarea decât prin auto-convingere. Astfel slujitorii Fiarei îşi vor spune
că pecetea este o manufactură a creştinilor şi îi vor ucide pe adevăraţii pecetluiţi. Apoi vor falsifica
pecetea pusă pe fruntea lor pentru că acum se poate imita orice lucru material prin tehnologiile
existente. După aceea o vor pune pe fruntea conslujitorilor lor iar prin lucrarea acestora din urmă se
va amplifica lucrarea de înşelare asupra celorlalţi oameni, astfel că rezultatul acestei pecetluiri
făcute de Dumnezeu la vedere va avea ca efect pierderea mîntuirii a şi mai multor oameni. De altfel
dacă pecetluirea din Cartea Apocalipsei se va face la vedere ca să o poată vedea oricine, chiar şi cei
păcătoşi, nu este niciun argument pentru care Dumnezeu nu a făcut-o şi până acum cu cei care s-au
mântuit în vechime. Dacă mai era nevoie de un argument în plus şi sfântul Simeon Noul Teolog
foloseşte şi el sensul de spiritual al peceţii din Cartea Apocalipsei cap. VII, 3 pentru toate timpurile

120
Mai mult şi mai pe larg vedeţi la sf. Grigorie Palama: „Viaţa şi învăţătura sf. Grigorie Palama“, autor şi traducător pr.
prof. dr. acad. Dumitru Stăniloaie, editura Scripta, anul 1993.

93
şi toţi credincioşii. 121 Deci în conclutie iată cum cei care încearcă să forţeze ideea că semnul Fiarei
este spiritual au ajuns în mod firesc să spună că pecetluirea mântuitoare a lui Dumnezeu este
materială. Adică total anapoda. Încă o dovadă că sunt în eroare. Închei paranteza aici.
Acum cred că este necesar să recapitulăm rezultatele acestui capitol.
Aşadar, în concluzie putem să afirmăm cu toată tăria că semnul lui Antihrist nu există,
ci doar semnul Fiarei.
Acest semn nu poate fi în nici un caz altceva decât un act-dispozitiv de identitate-
identificare a cărui formă tehnologică finală nu va fi decât sub formă de cip electronic
implantat în trupul omului.
Altă concluzie care rezultă este că acceptarea oricăror forme de identificare a omului în
zilele noastre nu poate fi decât în legătură directă cu supunerea-închinarea sub domnia Fiarei şi
trăirea efectivă a modului de viaţă păcătos şi lipsit de dragoste creştinească impus de către aceasta.
Acceptarea şi folosirea acestor acte, chiar dacă nu sunt electronice, adică supunerea faţă de Fiară şi
viaţa supusă în sistemul ei, are acum în zilele noastre efectul imposibilităţii lucrării poruncilor
dumnezeieşti din cauza părtăşiei (colaborării) celor care se supun la lucrarea puterilor întunericului
şi simfonia cu acţiunile păcătoase ale slujitorilor ei. Mai târziu când aceste cipuri acte de identitate
vor ajunge în forma tehnologică finală vor face imposibil în mod trupesc, fizic, orice efort de
mântuire din cauza utilizării mijloacelor de control al minţii şi al conştiinţei asupra purtătorilor
acestor semne. Pentru că fără ajutorul acestor cipuri nu este realizabil controlul tuturor. Această
supunere faţă de Fiară, acum sau mai târziu, are efect nociv nu numai asupra celui ce se supune ci şi
asupra întregii omeniri prezente şi viitoare din cauza faptului că numai astfel se pot implementa,
pune în funcţiune şi perfecţiona aceste sisteme de control. Adică numai prin participarea a cât mai
multor oameni. Cei care participă, conştient sau inconştient, la edificarea acestui sistem niciodată nu
vor putea să susţină, prin niciun argument, că au dragoste creştinească faţă de oameni. Şi ce
mântuire, ce desăvârşire vor ei să obţină fără dragoste? De asemenea cei care participă la
implementarea acestui sistem conlucrează şi la pregătirea şi prepararea condiţiilor apariţiei lui
Antihrist. Din cauză că fără toate acestea şi efectele generate de maşina de control a gândurilor şi
conştiinţei asupra oamenilor Antihristul nu ar mai avea cum să mai înşele, să iniţieze în noua
credinţă, să pună la încercare şi să verifice sinceritatea convertirii lor la noua religie în care el se va
declara dumnezeu.
Cei care în mod involuntar primesc aceste cipuri de identificare, adică fără să ştie - mă refer
aici numai la cipurile implantate, nu la documentele de identitate cu cip, căci acestea nu se pot lua
decât conştient - dar care acum nu se supun Fiarei, adică nu le folosesc şi nu se integrează în viaţa
de zi cu zi obişnuită, nu colaborează cu forţele întunericului şi cu slujitorii Fiarei, vor avea aceleaşi
probleme mai târziu când sistemul va intra în funcţiune la întreaga capacitate ca şi cei care le-au
primit voluntar acum şi se supun. În schimb, comparativ cu cei care s-au supus şi se supun în
continuare Fiarei şi modului de viaţă rezultat din această supunere, pot, până atunci, să se
desăvârşească, să se îndumnezeiască şi astfel să poată lupta cu armele lui Dumnezeu împotriva
efectelor acestor sisteme de control al minţii. Pentru că atunci când se îndumenzeiesc şi se
desăvârşesc îşi îndumnezeisc şi trupul, îl sfinţesc şi îl fac nepătimitor şi nu mai pot fi întorşi spre
rău. Totuşi dacă aceste cipuri electronice sunt din cele discrete, nu nanometrice, cei care le-au primit
involuntar sau din greşeală personală le pot face foarte uşor nefuncţionale prin folosirea unui
generator E.M.P., aşa cum am mai spus, sau prin metode chirurgicale dacă reuşesc să găsească un
doctor care să vrea să-i ajute. Nu ştiu cum se poate face şi-mi pare foarte rău că nu am mijloacele
prin care să studiez posibilitatea distrugerii şi eliminării implanturilor nanometrice din creier:
aceasta rămâne în sarcina celor mai învăţaţi decât mine.
Totuşi, primirea involuntară a acestor implanturi nu este chiar o loterie, ci are drept cauză şi
voinţa omului. Fiindcă ce nevoie ai omule să umbli prin oraşe sau prin spitale oficiale când sunt
atâtea alternative mai puţin riscante? Dacă ai fi respectat poruncile nu ai mai fi avut nevoie să umbli
prin acele locuri! Vedeţi mai pe larg la sf. Ioan Damaschin în cartea sa „Despre credinţa ortodoxă“
121
„Imnurile iubirii dumnezeieşti“, Imnul XVII - Imnul II ediţia Zagoreos - traducerea românească a părintelui
Dumitru Stăniloaie, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova 1991.

94
sau cum se mai zice pe la noi „Dogmatica“ - editată de pr. Nicolae Tănase de la parohia Valea
Plopului, judeţul Prahova, cel cu orfelinatul de copii - la capitolul XXV „Despre cele ce sunt în
puterea noastră, adică liberul arbitru“ şi de asemenea şi la sf. Maxim Mărturisitorul:
„Atârnă de noi toate cele voluntare, adică virtuţile şi viciile (relele). Nu atârnă însă de noi
venirile peste noi ale modurilor pedepselor care ni se întâmplă sau ale celor contrare. Fiindcă nu
atârnă de noi nici boala care ne pedepseşte, nici sănătatea care ne aduce bucurie, deşi cauzele care
le produc sunt în noi. De pildă: o cauză a bolii este dezordinea vieţii, după cum o cauză a sănătăţii
e o viaţă bine ordonată; o cauză a Împărăţiei cerurilor e paza poruncilor, după cum una a focului
veşnic e călcarea acestora.“
Despre cei care le-au primit acum involuntar şi fac parte şi din experimentul citat mai sus, se
poate spune că deja a venit peste ei sfârşitul acela pomenit de Cartea Apocalipsei, numai că ei mai
pot în unele cazuri să scape prin diferite acţiuni de cipurile implantate dacă reuşesc să le descopere
şi să-şi dea seama de prezenţa lor.
Deci, cei care auziţi voci sau suferiţi de diferite simptome psihice ciudate gândiţi-vă de două
ori înainte să consultaţi un doctor psihiatru. Nu pierdeţi oricum nimic căci psihiatria modernă
oficială este toată o şarlatanie! 122 Scopul acesteia este cu totul altceva decât sănătatea oamenilor.
Acest scop a fost „prorocit“ corect de către Aldous Huxley care a spus aşa:
“There will be, in the next generation or so, a pharmacological method of making people
love their servitude, and producing dictatorship without tears, so to speak, producing a kind of
painless concentration camp for entire societies, so that people will in fact have their liberties taken
away from them, but will rather enjoy it, because they will be distracted from any desire to rebel by
propaganda or brainwashing, or brainwashing enhanced by pharmacological methods. And this
seems to be the final revolution.” (în română: Va fi, în următoarea generaţie sau după, o metodă
farmaceutică pentru a face poporul să-şi iubească sclavia sa şi să producă o dictatură fără lacrimi, ca
să spun aşa, să producă un fel de lagăr de concentrare fără durere pentru întreaga societate astfel că
oamenii având luate libertăţile în fapt se vor bucura de aceasta pentru că vor fi distraşi de la orice
dorinţă de a se revolta prin propagandă şi „spălarea creierului“ sau prin „spălarea creierului“
potenţată de metode farmaceutice. Şi aceasta se pare că va fi ultima revoluţie.)
Şi de asemenea în cartea sa „Brave New World“:
„Two thousand pharmacologists and bio-chemists were subsidized. Six years later it was
being produced commercially. The perfect drug. Euphoric, narcotic, pleasantly hallucinant. All the
advantages of Christianity and alcohol; none of their defects. Take a holiday from reality whenever
you like, and come back without so much as a headache or a mythology. Stability was practically
assured.“ (Două mii de farmacişti şi bio-chimişti au fost subvenţionaţi. Şase ani mai târziu a fost
produs comercial. Drogul perfect. Euforic, narcotic, plăcut halucinant. Toate avantajele creştinătăţii
şi ale alcoolului: dar fără nici unul din defectele lor. Ia o vacanţă de la realitate oricând vrei şi vino
înapoi fără nicio durere de cap sau o mitologie. Stabilitatea a fost practic asigurată.)
Pentru cine vrea să se convingă şi mai mult de faptul că psihiatria modernă oficială este o
şarlatanie ucigătoare am să dau câteva repere de ajutor ca să nu piardă prea mult timp şi să
trebuiască să cerceteze ştiinţific pe larg această neştiinţă şi efectele nefaste asupra oamenilor trataţi
conform metodelor promovate de către aceasta. Astfel prima oară să vizioneze cu atenţie următorul
videoclip:

122
The Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders publicat de American Psychiatric Association are cca.
300 de boli inventate. Dar nu sunt cca. 300 de medicamente specifice pentru fiecare în parte ci toate sunt tratate cu
numai câteva produse chimice. De fapt întregul tratament este un fel de escaladare. Se începe cu un medicament şi apoi
sunt necesare alte medicamente pentru a se putea răspunde efectelor adverse provocate de medicamentele anterioare.
Odată ce omul a intrat în „tratament“ el nu va mai putea ieşi căci fără medicaţia respectivă poate chiar muri repede.
Evident că şi tratamentul îi va scurta viaţa dar nu se va putea face o legătură între cele două din cauza timpului mai
îndelungat. Se pare că numai terapia Gerson are singurele rezultate notabile în vederea dezintoxicării de aceste
medicamente dacă nu au fost folosite prea mult timp încât să distrugă creierul sau organismul. Pentru că folosite
îndelungat unele pot provoca chiar şi cancer. Va veni repede vremea când va fi o singură pastilă pentru toate „bolile
mentale“. Deja în S.U.A. sunt multe milioane de copii pe medicaţie psihiatrică şi se încearcă impunerea controlului
obligatoriu al elevilor de către medici psihiatri ptr. a li se inventa boli şi a-i „trata“.

95
 https://www.youtube.com/watch?v=AnqoAlD8PmI cu titlul „Stefan Molyneux - There Is
No Such Thing as Mental Illness“ (Nu există aşa ceva ca bolile mintale) Realizatorul este un
blogger independent ce are pagina personală la site-ul: https://freedomainradio.com/ site de
dezbateri filozofice şi analize care are peste o sută de milioane de vizualizări. E drept că suportul
ideologic al sit-ului este ateu şi cei care dezbat acolo o fac pe principii ateiste, dar la lucruri trupeşti
le merge bine mintea, chiar mai bine decât creştinilor în unele cazuri! Având această analiză şi
folosind-o ca un fel de ghid pot cerceta mai departe. De asemenea mai sunt şi trei filme de
popularizare pe această temă: „Making a Killing: The Untold Story of Psychotropic Drugging - Full
Movie“, „Dateline Crime 2016 The Most SHOCKING Psychiatry Documentary EVER“ şi
„Psychiatry in the Military: The Hidden Enemy-Full Documentary“ la adresa
https://www.youtube.com/watch?v=sHC2wH_iGYM
sau dacă nu îl mai găsiţi aşa încercaţi cu alt nume, adică acelaşi film, „Psychiatry - The Hidden
Enemy “ la adresa
https://www.youtube.com/watch?v=Lh3BOrCeZi4
Acestea se mai găsesc încă pe „YOUTUBE“ la data scrierii acestei cărţi. Acestea sunt
realizate de doctori şi jurnalişti dizidenţi, care nu s-au supus Fiarei şi pot fi văzute şi de oameni
neavizaţi. De asemenea pentru cine vrea să mai detalieze puţin şi să cerceteze ca să afle cum arată
remediile reale pentru simptome psihice am să fac referire aici mai întâi la problemele psihiatrice
provocate de intoxicaţii cu „metale grele“. Despre acestea veţi afla mai multe pe site-urile
doctorului Dietrich Klinghardt. Iar despre remedii reale în tratamentul schizofreniei, „boală“ ce este
mai răspândită în ziua de azi puteţi să vă informaţi de la adresa de internet:
http://www.encognitive.com/node/6344 şi la doctor Peter R. Breggin, psihiatru faimos
pentru lupta lui antisitem, pe site-ul său la adresa de internet http://breggin.com/
Nu am să uit aici nici pe cei mai sceptici pentru care am să recomand cărţile profesorului şi
doctorului în ştiinţe medicale Peter C. Gotzche care se pot găsi pe site-ul Amazon.com sau în altă
parte cu titlurile:
„Deadly Medicines and Organised Crime: How Big Pharma Has Corrupted Healthcare„
(Medicina mortală şi crima organizată: cum marile companii farmaceutice au corupt sistemul de
sănătate) şi „Deadly Psychiatry and Organised Denial“ (Psihiatria mortală şi negarea organizată).
Din această ultimă carte veţi afla cum mor anual mai mult de 500000 de oameni în lume din cauza
„tratamentelor“ psihiatrice.
Este drept mulţi vor veni şi vor spune că şi acest domeniu al medicinei este tot un produs al
goanei după profit cu orice preţ sau al prostiei. Dar toate efectele nocive ale medicaţiei psihiatrice
sunt cunoscute de câteva zeci de ani. Şi totuşi toată lumea tace. De exemplu, în cazul
medicamentului „Ritalin“ care se prescrie copiilor contra A.D.H.D. 123 a fost inventat în anul 1950 şi
de atunci există o întreagă istorie cu probleme provocate de acesta. Tăcerea aceasta nu ar fi putut fi
obţinută fără presiunea şi coordonarea Fiarei timp de atât de mulţi ani. Pentru că deşi se cunosc
foarte bine acestea, oamenii de ştiinţă, doctorii, presa, forurile de control tac de frică şi nu este nici
o şansă să spargă tăcerea. Pentru că ochiul vigilent al Fiarei veghează neîncetat şi mâna ei este
foarte lungă.
Odată lămurite toate acestea despre semnul Fiarei şi planul ei de subjugare a omenirii să
trecem la următoarea întrebare.

123
Aceasta nici nu este măcar o boală ci este un mod natural de comportare al copiilor care sunt suprahrăniţi şi bine
îngrijiţi şi care sunt mai activi şi jucăuşi. De altfel marea majoritate a bolilor clasificate în D.S.M. nu sunt altceva decât
interpretarea stărilor naturale, ale comportamentului natural, ca fiind maladive. În schimb comportamentele nenaturale
cum ar fi homosexualitatea, bestialismul, confuzia apartenţei la un sex diferit de cel biologic, etc. nu mai apar ca boli
psihice. Ca să nu mai vorbim de comportamentele generate de deficienţa nutrienţilor sau din cauze toxicologice şi care
acum sunt declarate boli mentale. Această ultim tip de abordare a „bolilor mintale“ este echivalent cu acţiunea de a-ţi da
cu un băţ în cap din cauză că te doare piciorul pentru că te-ai împiedicat de o piatră.

96
 Capitolul XII
Ce trebuie să facă creştinii şi ceilalţi oameni?

Într-adevăr o întrebare foarte grea. Desigur primul lucru pe care trebuie să-l facă creştinii
este să devină creştini adevăraţi şi cu fapta, nu numai prin declaraţii, şi aceasta cât mai repede.
Nu am să descriu sau să dau nişte sfaturi practice privind modul cum va realiza fiecare
creştin acest lucru. Am să mă limitez doar la a vă cita doar două capitole din Sfintele Scripturi care
să vă dea curaj să faceţi aceasta: Sfânta Evanghelie după Matei cap. VI şi cap. X. Mai corect ar fi
trebuit să spun toată Sfânta Scriptură pentru că toate soluţiile sunt acolo. Iar pe cei care sunt mai
temători de dureri şi de moarte îi sfătuiesc să citească şi vieţile sfinţilor care au fost martirizaţi ca să
capete curaj. Şi nici nu voi detalia etapele prin care trebuie să treacă fiecare creştin pentru a se putea
elibera de sub supunerea Fiarei, ca să nu se mai închine-supună ei. Fiecare trebuie să ia măsurile
care i se potrivesc „vârstei“ sale duhovniceşti. Cei care sunt mai virtuoşi vor putea foarte repede să
se smulgă de sub stăpânirea Fiarei, iar cei mai leneşi vor trebui să „alerge“ mai repede pe calea
virtuţii. De asemenea şi cei mai virtuoşi şi cei mai leneşi vor trebui să nu mai piardă timpul sub
nicio formă şi să se silească pentru că timpul este foarte scurt şi lucrul pe care creştinii trebuie să-l
realizeze este foarte mare.
Totuşi am să trec peste multe oprelişti şi am să îndrăznesc să vă dau nişte sfaturi privitoare la
copii, căci pentru aceştia am foarte mari griji. Deci în continuare am să scriu pentru creştinii care au
şi familie cu copii.
Cei care aveţi soţie în aceste vremuri, dacă aceasta este credincioasă, vă iubeşte cu adevărat
şi nu doar pentru confortul material pe care i-l furnizaţi şi este şi ascultătoare de voi întru Hristos,
atunci mult ajutor şi mângâiere veţi avea de la ea în aceste vremuri cu multe supărări şi greutăţi.
Căci de aceea a creat-o Dumnezeu pe Eva, ca să-l ajute pe Adam. Evident această mângâiere vine şi
cu un preţ. Dar dacă sunteţi şi puţin mai în vârstă şi Dumnezeu v-a binecuvântat şi cu copii,
plăcerea de a-i avea şi dragostea lor o veţi plăti mai scump. Căci va trebui să-i pregătiţi într-un timp
foarte scurt pentru evenimentele care urmează în viitorul foarte apropiat. Vă pot spune cu siguranţă
că este iluzoriu să vă străduiţi cu ei prin şcoli oficiale şi este o mare pierdere de timp şi resurse să
continuaţi cu ei pe această cale. Dacă sunt mici este mult mai bine să-i păstraţi acasă şi să îi învăţaţi
voi înşivă cele trebuincioase pentru viaţă şi credinţă dacă, bineînţeles, sunteţi la rândul vostru
învăţaţi. Pentru încurajare vă voi spune că oricum nu îşi vor mai găsi de lucru în viitor în forma cu
care ne-am obişnuit de atâta timp. Mai direct spus, nu puteţi să vă mai faceţi planuri de viitor pentru
copiii voştri ca să-i faceţi oameni cu o carieră profesională de nivel ridicat şi cu un nivel de trai
deosebit. 124 Sau aşa cum spun cei din lume care nu ştiu ce vorbesc şi confundă răul cu binele: „să
reuşească în viaţă“.
Aşa cum spun statisticile, după datele care există acum, în următorii 10 ani vor dispărea cca.
50% din profesiunile existente şi care, bineînţeles, vor fi preluate de către roboţi. 125 Această
statistică nu ţine cont şi de alte criterii ci numai de tendinţa actuală pe piaţa muncii. Sunt unii care
susţin că două treimi din forţa de muncă actuală va fi înlocuită până în anul 2025 de roboţi. 126 Dar
dacă nu credeţi aceasta gândiţi-vă ce se va întâmpla după ce nu vor mai fi bani fizici, ci numai
virtuali, câte profesii vor putea fi preluate de roboţi? Câte firme mici şi mijlocii vor intra în
faliment? Acest lucru, trecerea la o economie fără bani fizici, se va întâmpla în România în cel mult
2-3 ani. În alte ţări tranziţia s-a făcut deja. Toate acestea se întâmplă din cauză că Fiara nu are
nevoie de oameni, chiar o încurcă prezenţa lor. 127 Gândiţi-vă şi la faptul că munciţi acum degeaba

124
De exemplu în S.U.A. există acum cca. 17 000 000 de absolvenţi de universitate şi facultate care lucrează în ocupaţii
care cer maximum studii liceale. Astfel există 317000 de chelneri şi chelneriţe cu studii universitare dintre care 8000 au
doctorate şi grade profesionale. Alţi 8000 sunt barmani sau asistenţi în parcări. Vedeţi şi articolul scris de Richard
Vedder la adresa de internet: http://www.chronicle.com/blogs/innovations/why-did-17-million-students-go-to-
college/27634
125
Atenţie! Roboţi nu sunt doar maşinăriile acelea umanoide din filme. Şi un automat de cafea intră la aceeaşi definiţie.
126
Vedeţi analiza specialiştilor Băncii Mondiale făcută pentru uz public şi care are totuşi un ton plin de optimism:
„World development report 2016 - Digital dividends“. Nu uitaţi aceasta este o instituţie controlată de Fiară!
127
Vedeţi monumentul denumit „Georgia Guidestone“, cine l-a ridicat şi ce însemnătate are pentru omenire, de

97
sperând că măcar veţi ajunge să luaţi o pensie. Căutaţi şi vedeţi că sistemul de pensii, aşa cum a fost
proiectat de la început, este deja într-o criză majoră şi peste cel mult cinci ani va fi imposibil de
susţinut. Eu cred că în mai puţini ani, dar să nu fie ca mine! Personal eu nu întrevăd nicio
posibilitate de a-l face să funcţioneze aşa cum este acum pentru că raportul demografic dintre tineri
şi bătrîni s-a inversat de mult în societăţile aşa zis civilizate. Adică sunt prea mulţi cei bătrâni care
au pensii faţă de cei tineri care lucrează. De asemenea şi procentul tinerilor care sunt şomeri este
exagerat de mare şi tendinţa este să se mărească numărul acestora, al şomerilor. Pentru că numărul
tinerilor este oricum în cădere liberă din cauza politicilor de defavorizare a familiei şi educaţiei
vicioase din şcoli şi nu în ultimul rând din cauza mortalităţii infantile în creştere. La mortalitate
infantilă generală şi la mortalitate infantilă în prima zi de la naştere S.U.A. 128 a ajuns pe primul loc
în topul ţărilor dezvoltate. Se pare că este la acelaşi nivel cu Uganda. Sistemul de pensii din ziua de
azi, este doar o inginerie financiară a Fiarei prin care se reduc veniturile oamenilor pentru a folosi
apoi resursele financiare respective împotriva lor. În plus prin această inginerie se crează şi o masă
largă de alegători care votează inevitabil aşa cum li se spune de către cei care le promit pensii şi
ajutoare sociale mai mari. 129 Acest sistem va fi înlocuit în viitorul apropiat cu un sistem ce va
asigura fiecărui cetăţean un venit minim garantat ce-i va oferi un trai foarte precar cu condiţia să se
supună Fiarei şi metodelor ei de ucidere subtilă. Fiindcă altfel oamenii nu-şi vor putea asigura
existenţa din cauză că nu vor mai fi locuri de muncă şi nici proprietate privată a suprafeţelor
agricole. De asemenea gândiţi-vă şi ce repercusiuni vor avea agendele O.N.U. (Agenda 21 şi
Agenda 2030) asupra vieţii politice, sociale şi economice. 130 Totul a fost gândit în detaliu de mult
timp. Pentru că tot ce se întâmplă acum şi se va întâmpla în viaţa planetei este planificat cu mult
timp înainte. Nimic nu se întâmplă în politică, societate, economie, etc. ca urmare a întâmplării,
„norocului“ sau a „ghinionului“:
„Worlds events do not occure by accident. They are made to hapen whether it is to do with
national issues or comerce; most of them are staged and managed by those who hold the purse
string“ - Dennis Healey, former Secretary of Defense and Chancellor of the Exchequer.
(„Evenimentele lumii nu se întâmplă din accident. Ele sunt făcute să se întâmple fie că este vorba de
probleme naţionale sau de comerţ; marea majoritate sunt puse la cale şi conduse de cei care trag
sforile din umbră“. Dennis Healey fost secretar al apărării şi cancelar al trezoreriei regatului Marii
Britanii.) Şi dacă nici acesta nu ştia ce spune, atunci nimeni nu ştie!
Iată de exemplu şi invazia de acum a Europei de către atât de mulţi imigranţi. Această
invazie a început de mai mult timp prin importul de muncitori din diverse zone ale lumii cu o
populaţie de altă cultură şi religie decât cea creştină, deşi erau destui şomeri în ţările de emigraţie
respective. Ea a culminat acum când este nevoie de mai multă instabilitate socială pentru a putea fi
impuse mai uşor măsurile extreme de control ale populaţiei de către stat din ultima fază a preluării
puterii de către Fiară. Ea a fost teoretizată cel puţin cu o sută de ani în urmă pentru că Fiara are
planuri pe 100, 50, 25, etc. ani. Astfel în cartea sa intitulată „Praktisher idealismus“ publicată în
anul 1925, „gînditorul“ mason Richard Coudenhove-Kalergi afirmă următoarea concluzie: „noi
intenţionăm să transformăm Europa într-o rasă mixtă de asiatici şi negri condusă de evrei“. Căutaţi
şi vedeţi şi cine a fost acest Kalergi ca să nu vă spună cineva: ce dacă a zis aşa, ce, dacă oricine
spune ceva se şi va întâmpla? Nu vă lăsaţi păcăliţi! Acesta a fost un mare „gânditor“ şi ideolog al

asemenea vedeţi şi noua tendinţă adoptată de mai marii lumii în domeniul social: cautaţi pe internet totul despre
conceptul „precariat“.
128
S.U.A. are şi cel mai mare număr de vaccinuri pe cap de copil din lume şi chiar cu unele administrate din prima zi de
la naştere. Dar toţi lacheii Fiarei strigă, ca din gură de şarpe, că nu are nici o legătură mortalitatea infantilă cu aceasta.
De aceea se încearcă acum vaccinarea copiilor în timpul sarcinii ca să se evite ca părinţii să mai poată face o legătură
între vaccin şi boala apărută la copil imediat după aceea.
129
Nici nu mai ţin minte câţi pensionari creştini, adică dintre cei care merg frecvent la biserică nu dintre cei care stau
prin cârciumi, mi-au motivat votarea cu o formaţiune politică sau alta prin faptul că li s-a mai dat ceva „firimituri“ la
pensie. Aşa sunt de mulţi!
130
Când vă documentaţi despre aceste agende urmăriţi mai mult pe cei care analizează scopul şi modul de aplicare al
acestora, adică pe cei care sunt împotrivă, nu numai actele şi declaraţiile oficiale care toate sunt scrise în limbaj şerpesc.
Există pe internet şi dicţionare de dublu limbaj pentru acestea!

98
Fiarei, mason, el fiind cunoscut şi ca „fondatorul comuniunii europene“. Ca să vedeţi că aşa va fi şi
este cum a fost plănuit, citiţi şi documentul intitulat „Protocolul de la Toronto“, scos la iveală de
ziaristul Serge Monaste în 1995, dar care se pare că a fost emis prin 1985, tradus şi în limba română
de editura Samizdat, unde se spune negru pe alb:
„Pentru a ne asigura cu orice preţ de reuşita unei asemenea întreprinderi, să facem astfel
încât agenţii noştri infiltraţi deja în Ministerele de Afaceri Interguvernamentale şi de Emigrări ale
naţiunilor-state să procedeze la modificarea în profunzime a legilor acestor ministere. Modificările
respective se vor orienta în esenţă spre a deschide porţile ţărilor occidentale spre o emigraţie din ce
în ce mai masivă în interiorul graniţelor lor, o emigraţie pe care noi o vom fi provocat în prealabil,
având grijă să declanşăm pe ici pe colo, noi conflicte locale. Prin campanii de presă bine orchestrate
asupra opiniei publice din naţiunile-state vizate, vom provoca în acestea un aflux important de
refugiaţi care va avea efectul de a le destabiliza economia internă şi a amplifica tensiunile rasiale
din interiorul teritoriului. Vom avea grijă să facem astfel încât organizaţiile extremiste străine să
facă parte din aceste torente de emigranţi ceea ce ne va facilita destabilizarea politică, economică şi
socială a naţiunilor luate în colimator“.
Insistenţa pe care o depun astăzi guvernele care susţin imigrarea şi „diversificarea“
populaţiei, fără nici un motiv raţional posibil, nu mai lasă nici un pic de îndoială că aceasta este o
operaţiune planificată. Niciun om politic sănătos la cap care vrea să guverneze uşor ţara lui nu şi-ar
lua o asemenea povară suplimentară în actul de guvernare. Şi scopul acestei acţiuni nu este numai
destabilizarea economică a ţărilor respective pentru că efectul conjugat al tuturor măsurilor luate de
guverne este evident că este îndreptat în special împotriva creştinilor ca grup proeminent în
societate şi a moralei asociate. Pentru că promovarea „diversităţii“ nu are loc în nicio altă ţară care
nu are o tradiţie creştină. Însă Fiara face asta şi cu alt motiv, mai subtil. Pentru că oamenii care fac
parte din Fiară sunt şi evoluţionişti şi deci cred în ideologia cu rasele inferioare şi superioare.
Aceştia nu doresc numai distrugerea valorilor creştine dar şi metisarea populaţiei albe pentru a o
„degrada“ din punct de vedere genetic ca astfel să nu existe o rasă „superioară“ care să poată atenta
la supremaţia Fiarei. 131 Evident pentru noi creştinii această ideologie nu este decât un lucru
diavolesc. Pentru noi, creştinii ortodocşi, toţi oamenii sunt la fel, au aceeaşi natură umană creată de
Dumnezeu, indiferent de culoarea pielii şi au aceleaşi şanse la mântuire. 132 Dar rămâne efectul final
al acestei operaţii asupra creştinilor şi creştinismului şi care nu se poate numi altfel decât genocid
chiar şi după definiţia instituţiilor Fiarei. Astfel după actele O.N.U. privind „Convention on the
Prevention and Punishment of the Crime of Genocide“ 133 , genocidul este definit astfel la Articolul
II al acesteia:
„...oricare din următoarele fapte comise cu intenţia de a distruge în parte sau în întregul său
un grup naţional, etnic, rasial sau religios, cum ar fi:
a) omorârea membrilor grupului;
b) crearea unei suferinţe trupeşti sau mentale membrilor grupului;
c) deteriorarea deliberată a condiţiilor de viaţă ale grupului cu intenţia de a provoca parţial
sau total distrugerea acestuia;
d) impunerea de măsuri pentru a preveni naşterea copiilor în cadrul grupului;
e) transferarea forţată a copiilor membrilor grupului altui grup.
După cum se vede foarte bine din ce se întâmplă în ţările cu o morală şi o tradiţie socială
creştină nu există niciun punct din această definiţie care să nu se aplice din ce în ce mai mult
creştinilor. Evident că acest genocid al creştinilor este doar un aspect particular al genocidului mai
mare care se petrece subtil la nivelul întregii omeniri dar care nu este aşa de evident pentru omul de
rând. Dar dacă omenirea este doar în pericol de a fi redusă ca număr grupul minoritar al creştinilor
131
„Rasele albe ale Europei trebuie distruse şi înlocuite cu o rasă negroidă-asiatică care să poată fi uşor controlată de
elita conducătoare.“ a spus părintele Coumunităţii Europene şi iudeofilul mason Richard Coudenhove-Kalergi în cartea
sa „Praktischer Idealismus“, 1924.
132
Studii independente ale genomului uman au demonstrat că diferenţele genetice dintre oameni, indiferent de rasă, sunt
infime. Chiar şi maimuţele aparţinând aceluiaşi trib au diferenţieri genetice mai mari decât cele existente între oamenii
cei mai diferiţi. Rasa umană are o uniformitate genetică excepţională.
133
Convenţia privind prevenţia şi pedepsirea crimei genocidului.

99
este ameninţat şi cu moartea spirituală şi cu dispariţia ca grup. Deci când veţi auzi pe cineva care
discută despre rasism să ştiţi că acela are ceva cu „rasa“ albă şi ar vrea ca aceasta să dispară. Iar cel
care susţine cumva într-un fel imigraţia acela are ceva cu creştinii. Şi nu poate fi altfel.
Rezultatul aceste operaţiuni de susţinere a imigraţiei a dat deja roade. Sunt multe ţări în
Europa occidentală unde în oraşele mari albii şi creştinii sunt deja minoritari. Evident că grupul
creştinilor reali a început să fie minoritar de mai mult timp dar reducerea numărului acestora poate
fi atribuit şi altor cauze pe care le-am menţionat şi pe care le vom mai menţiona.
Ştiu, mulţi vor spune şi au spus deja: nu este adevărat acest document descoperit de Serge
Monaste, este un fals! Dar dacă nu este adevărat, de ce s-a împlinit şi se împlineşte literă cu literă în
zilele noastre? Şi dacă ar fi numai aceasta cu imigranţii dar se împlineşte şi în toate celelalte detalii
ale sale! Cum altfel ar fi posibil acest lucru că doar nu a fost redactat de vreun proroc al lui
Dumnezeu? Vedeţi şi documentul cunoscut sub titlul „Protocoalele înţelepţilor Sionului“. Aceleaşi
întrebări. 134 Şi apoi de ce a fost asasinat acest ziarist Serge Monaste şi de către cine? Aşa că roagă-
te creştine şi pentru sufletul acestui om care s-a străduit să facă rost de acest document şi şi-a dat
viaţa pentru a te avertiza pe tine în special care eşti creştin şi pe toţi oamenii în general, iar tu nu
vrei să ştii şi nici nu vrei să faci ceva.
Dar să trecem mai departe.
Gândiţi-vă la ce trebuie să ne aşteptăm atunci când ţări ca India şi China vor suferi imens din
cauza lipsei de hrană provocate de lipsa apei dulci, din cauza poluării, urbanizării şi industrializării
excesive şi nu în ultimul rând din cauza încălzirii planetei ca efect al geoingineriei aplicată de Fiară
prin diverse metode (chemtrail-uri, H.A.A.R.P., etc.). Există oameni de ştiinţă care prognozează, pe
baza actualelor date, că în cca. 10 (zece) ani ţările acestea nu vor mai avea practic apă dulce. Şi
aceştia sunt cei mai optimişti! De altfel această problemă este comună tuturor ţărilor din zona
temperată din cauză că odată cu modificarea climei prin geoinginerie ploile s-au mutat mai la nord.
De asemenea experţii prognozează că până la sfârşitul anului 2020 vor dispărea două treimi din
speciile cunoscute de animale vertebrate.135 Bineînţeles că mai sunt şi alte specii în pericol. Chiar şi
O.N.U. a lansat un semnal de alarmă privind albinele. S-a îngrijorat cineva? S-au umplut
programele televiziunilor de comentarii privind această problemă? Sau au educat oamenii ca să nu
mai folosească pesticide, insecticide, telefoane mobile şi câte mai sunt cauzele dispariţiei insectelor
polenizatoare? Nu! În schimb D.A.R.P.A. 136 a creat drone miniaturale care se vor ocupa cu
polenizarea plantelor. Fireşte contra cost şi numai acolo unde oamenii se supun Fiarei! 137
Credeţi că toate acestea se vor întâmpla brusc şi până atunci va fi raiul pe pământ? Sau că
ţările acestea enumerate mai sus vor sta liniştite până atunci şi nu vor face ceva rău?
De asemenea sunt oameni de ştiinţă care prognozează că în cel mult 5 până la 8 ani nu va
mai fi nicio formă de viaţă în oceanele planetei şi acest lucru s-a calculat ţinându-se cont doar de
tendinţele actuale fără a ţine seama de eventualitatea unui război sau efectul pe termen lung al
accidentului de la centrala nuclearo-electrică de la Fukushima. Acest lucru este şi prorocit în Cartea

134
Acest document are o lungă istorie de tratare mediatică pentru dovedirea lui ca fiind falsă. În schimb nu s-a produs
niciodată un argument viabil ca explicaţie a faptului că este atât de precis în „profeţiile“ lui. Pentru o bună documentare
privind aceste „Protocoale...“ este de ajuns să citiţi cartea: „WATERS FLOWING EASTWARD The War Against the
Kingship of Christ“ de L. Fray editată şi revizuită de reverendul Denis Fahey, C.S.S.P., B.A., D.Ph., D.D. (Professor of
Philosophy and Church History) FLANDERS HALL PUBLISHING COMPANY P.O. Box 10726 New Orleans, LA.
70181 THE UNIVERSITY OF NORTH CAROLINA AT CHAPEL HILL.
135
Vedeţi raportul Living Planet Index aflat la adresa: https://www.wwf.org.uk/sites/default/files/2016-
10/LPR_2016_full%20report_spread%20low%20res.pdf pregătit de World Wildlife Found şi Zoological Society of
London: două treimi din populaţia de animale vertebrate sălbatice va dispărea până în 2020 faţă de cea de la nivelul
anului 1970. Până în anul 2012 populaţia de animale sălbatice a scăzut cu 58% faţă de nivelul anului 1970.
136
Defense Advanced Research Projects Agency - Agenţia pentru proiecte de cercetare avansate pentru apărare a
departamentului apărării S.U.A.
137
Distrugerea albinelor este sigur o operaţie planificată şi dirijată. Aceasta se poate demonstra prin faptul că deşi s-a
stabilit ştiinţific că sunt multe substanţe chimice care se folosesc în agricultură şi care dăunează albinelor acestea au
rămas în uz şi au aprobarea deplină a instituţiilor care aprobă utilizarea acestora. Desigur că nici Fiara nu a lăsat la voia
întâmplării acest domeniu pentru că pulberea de aluminiu pulverizată de avioane distruge şi sistemul nervos al albinelor
nu numai al oamenilor.

100
Apocalipsa din Noul Testament, cap. XVI, 3.
Ca să vă daţi seama de nivelul de poluare al oceanelor căutaţi fotografii şi articole pe
internet cu tema: „The 8th continent: Pacific Ocean garbage patch“ şi veţi vedea insule imense de
deşeuri de plastic şi de altă natură pentru că anual ajung în oceane şi mări circa 6-7 milioane de tone
de deşeuri. Se spune că insula din Pacific ar avea suprafaţa echivalentă cu cea a S.U.A.
Credeţi că viaţa va mai fi aşa plăcută atunci când vor pieri toate vietăţile din oceane?
Şi apoi pentru ce profesie vrei tu, creştine, să-ţi pregăteşti copilul?
Vrei să-l faci militar ca să lupte pentru Fiară împotriva celor care joacă rolul de duşmani ai
ei? Căci Fiara nu mai are nici măcar duşmani reali acum. Toţi aşa zişii terorişti, „mişcări de
eliberare“, sau state totalitare sunt doar creaţii ale Fiarei şi sunt finanţate şi conduse de ea. Toţi
aceştia la un loc nu au fost inventaţi şi susţinuţi decât pentru a crea o stare de insecuritate, conflict
între popoare şi război cu scopul de a impune mai uşor măsurile de control asupra oamenilor prin
schema devenită deja clasică: obţii securitatea vieţii tale numai dacă renunţi la libertăţile personale!
Sau poate vrei să-l faci inginer care să proiecteze şi să întreţină mijloacele de control ale
Fiarei? Sau operator al acestor mijloace, gardian de închisoare electronică? Pentru că se pare că
aceste două profesii vor fi cele mai numeroase în viitor. Sau poate judecător, avocat, poliţist şi
jandarm care să aplice legile Fiarei şi să-i închidă pe creştini în închisori, lagăre de reeducare sau să
le aplice grozăviile care vor mai apărea? Sau poate doctor, personal medical, care să „trateze“
oamenii cu diverse substanţe dăunătoare sănătăţii, să-i îmbolnăvească, să-i interneze forţat în spitale
psihiatrice şi să le distrugă creierul acolo departe de ochii lumii. Sau să facă avorturi, să-i
eutanasieze pe cei „inutili“, să îi omoare pe cei cărora vor să le ia organele pentru transplant sau să
le implanteze cipuri în trup copiilor de la naştere? Sau profesor, educator, funcţionar la direcţia de
protecţie a copilului, ca să îndobitocească, să smintească copiii, să-i strice şi să-i răpească din
familiile creştine sub diferite pretexte ca apoi să-i dea spre adopţie „familiilor“ de sodomiţi şi
gomoriţi? Sau poate vrei să-l faci lucrător în cadrul unei corporaţii transanţionale? Căci tendinţa
este ca în viitorul foarte apropiat să rămână în funcţiune numai acestea pentru că toate sunt în
proprietatea Fiarei. Dacă nu cumva suntem acolo deja, căci ce firmă mică mai produce pentru
altcineva decât pentru corporaţii? Suntem deja în plin proces de transferare a puterii şi suveranităţii
statelor naţiuni, atâta câtă mai era, către conducerile transnaţionalelor prin diferite tratate cum ar fi
T.T.I.P., T.P.P., etc. sau cum le vor mai spune în viitor. Căutaţi şi vedeţi că acestea, transnaţionalele,
au de mult timp programe de „antrenament“ ale lucrătorilor lor în vederea „eficientizării“ muncii şi
crearea unei „culturi“ instituţionale şi care în realitate nu sunt altceva decât metode grosiere de
îndrăcire. Vedeţi şi ce relaţii interpersonale sunt promovate şi întreţinute de conduceri în aceste
companii prin reglementări interne şi aceste metode „moderne“. Sunt ele creştineşti?
Sau poate vreţi să-l faci om de ştiinţă ca să înveţe şi să dezvolte ştiinţa alchimică?
Bineînţeles pentru a da o mână de ajutor la „evoluţia“ omenirii, la crearea „omului nou“ şi
distrugerea totală a planetei. Deci, ce vrei să-l faci pe copilul tău?
Şi eu sunt foarte curios să ştiu.
Nu ar fi mai bine să plecaţi din oraşe, tu şi cei dragi ai tăi, undeva la ţară într-un colţ mai
retras, unde să aveţi timp, tu şi soţia ta, să vă ocupaţi de copii şi să-i învăţaţi de mici să muncească,
să-şi poarte singuri de grijă, să rabde diverse privaţiuni şi să se obişnuiască cu ele, să se descurce în
orice situaţie de criză şi mai ales, nu în ultimul rând, ceea ce este cu adevărat important, să-şi
cunoască credinţa şi să lucreze virtuţile? Adevărat, recunosc, aceasta este şi dificil. Pentru unii, cei
care cred doar din vârful buzelor, chiar este practic „imposibil“ pentru că vor trebui să renunţe la
confort şi la orice posibilităţi de manifestare a slavei deşarte. Adică vor trebui să se umilească! Dar
procedând aşa mai au şi ei, bieţii copii, nişte şanse pentru mântuire. Bineînţeles dacă ai dragoste
adevărată şi spirit de sacrificiu pentru copiii tăi nu o să ţi se pară aşa greu. Oricum legea dragostei
creştineşti te obligă şi la aceasta. Nu poţi să te mântui dacă nu ai dragoste nici măcar pentru copiii
tăi! Şi poate îţi va folosi şi ţie toate acestea căci ai şansa să te desăvârşeşti până atunci pentru că nu
poţi să-i înveţi pe ei ceva pe care tu nu îl pui în practică, tu eşti pentru ei modelul.
Bineînţeles se poate întâmpla ca soţia ta să nu fie la fel de credincioasă ca tine, nu e

101
ascultătoare întru Hristos şi este victima „feminismului“ 138 . Adică este o femeie „emancipată“, o
femeie „puternică“. Sau copiii tăi sunt deja mărişori şi au petrecut destul timp la şcoală ca să fie
corupţi de ea şi de ceilalţi copii. Sau ai trăit numai la oraş, la bloc şi i-ai hrănit pe ei şi pe tine numai
de la supermarket cu mâncare lipsită de nutrienţi sau alte nebunii alimentare care se mai găsesc pe
acolo. Sau i-ai vaccinat şi i-ai îndopat cu antibiotice la orice mică răceală şi din cauza aceasta sunt
foarte bolnăvicioşi sau chiar au deja o boală cronică. Sau ai greşit şi ai avut în casă televizor,
calculator 139 şi le-ai dat copiilor acces liber la ele şi pe deasupra le-ai mai cumpărat şi telefon-
calculator personal şi din cauza asta sunt total pervertiţi şi îmbolnăviţi, etc. Atunci să ştii că ai o
mare problemă şi eu personal nu ştiu ce sfat să-ţi dau şi cum o să faci. Pentru că tu eşti cauza tuturor
lucrurilor care se întâmplă în familia ta şi pur şi simplu tu ai fost până acum cel mai mare complice
al Fiarei în acţiunea de distrugere a copiilor tăi şi a soţiei tale. Deci pur şi simplu eu nu ştiu cum o
să faci. Mă depăşeşte! Aşa că nu-mi rămâne decât să mă rog pentru tine, dragă frate, să facă
Dumnezeu o minune cu tine şi cu familia ta!
Cred că este de ajuns acest sfat şi avertisment şi vă rog să mă iertaţi că am îndrăznit.
În continuare, pentru a vă întări şi îmbărbăta pe cei mai slabi şi mai mult spre realizarea
nesupunerii faţă de Fiară, am să vă dau şi exemplul predecesorilor noştri care s-au luptat cu ea în
trecut şi au biruit, s-au mântuit.
În cartea de istorie autobiografică numită „Arhipeleagul Gulag“, a scriitorului rus Alexandr
Soljeniţîn, este relatat modul cum au procedat creştinii adevăraţi sub guvernarea Fiarei:
„În vara anului 1930 au fost aduşi pe insulă (Solovoski) vreo câteva zeci de „adevăraţi
ortodocşi“, aşa-zişi „sectanţi“ 140 : în ţară existau, sub diferite denumiri, numeroase comunităţi
ortodoxe ce-şi însuşiseră chemarea lui Tihon 141 din 1918 - prin care se arunca anatema asupra
puterii sovietice - iar apoi, în pofida cotiturii produse la centru 142 , nu mai abdicaseră de la această
tăgăduire. Aceşti „imiaslavţî“ 143 respingeau tot ce venea de la Anticristul: nu acceptau nici un fel
de act eliberat de soviete, nu semnau nici un document şi nu se atingeau de banii emişi de
noua putere 144 . Starostele acestor rezistenţi, acum prigoniţi, era un bătrân de optzeci de ani, cu
barbă albă, orb şi purtând un toiag lung. Pentru orice om instruit era clar că fanaticii ăştia n-au ce
căuta în socialism, unde se învârt o groază de hârtii şi că, de fapt, cel mai bun lucru pe care-l aveau
de făcut era să moară. Aşa că au fost expediaţi pe insula Malîi Zaiaţki - cea mai mică din
arhipelagul Solovki - nisipoasă, golaşă şi pustie, mai păstrând doar o cocioabă unde se adăposteau
în nopţile de vară foştii monahi-pescari. Autorităţile lagărului s-au declarat dispuse să le dea raţia de
hrană pe două luni, cu condiţia ca fiecare dintre ei să semneze într-un borderou. Au refuzat,
bineînţeles, cu toţii. E momentul cînd intervine nepotolita Anna Skripnikova 145 , care, la vremea
aceea, în pofida tinereţii ei şi a tinereţii puterii sovietice înseşi, era deja la a patra arestare. Fata s-a
pus pe alergat între contabilitate, dispecerat şi însuşi şeful de lagăr, cel însărcinat să instaureze un
regim umanitar. La început i-a rugat să aibă milă de ei, apoi a cerut să fie trimisă şi ea împreună cu

138
O încercare timidă de formulare şi critică a feminismului, pe baze secularizante, psihologizante, dar suficientă totuşi
pentru oricine, veţi găsi la dr. Henry Makow în cartea sa „Feminismul şi noua ordine mondială“ apărută şi în limba
română la Editura Meteor Press, 2012.
139
Vedeţi şi cartea apărută în limba română la „Editura Prodromos“: „Efectele micului ecran asupra minţii copilului“
scrisă de prof univ. dr. Ilie Bădescu, dr. Elisabeta Negreanu şi dr. Rodica Nanu.
140
Interesant este faptul că şi cei care sunt acum în biserica ortodoxă oficială şi care se proclamă ca fiind BISERICA
folosesc acest apelativ de „sectanţi“ şi pentru creştinii ortodocşi de acum care se luptă împotriva ecumenismului şi care
se autodenumesc tot „adevăraţi ortodocşi“ la fel ca şi aceia de demult.
141
Patriarhul Moscovei şi întregii Rusii la acea vreme.
142
Mişcare politică făcută de Patriarhia Moscovei prin care retrăgea anatema pentru promisiunile puterii bolşevice.
Evident că o anatemă nu se poate retrage decât dacă subiectul ei se pocăieşte. Oricum gestul a fost greşit pentru că
bolşevicii nu s-au ţinut de cuvânt. Şi cum ar fi putut? Încă odată s-a văzut că nu există compromis de la credinţă!
143
Cei ce slăvesc numele Domnului, în rusă.
144
Sublinierea mea.
145
Condamnată politic din cauză că era de altă coloratură socialistă fiindcă după ce au luat puterea bolşevicii s-au
descotorosit de toţi tovarăşii de drum fie că au fost idealişti fie că au fost numai oportunişti. Aşa vor păţi şi toţi idealiştii
şi oportuniştii care acum dau o mână de ajutor la globalizare şi edificarea societăţii tehnocrate de mâine. Vedeţi întreaga
istorie în carte.

102
„sectanţii“ pe insula Malîi Zaiaţki, în chip de socotitoare, obligându-se să le împartă raţia zilnică şi
să ţină toată evidenţa. Cererea ei nu contravenea, pare-se, prin nimic sistemului din lagăr, dar a fost
respinsă. „Bine, dar nebunilor li se dă de mîncare fără să li se ceară vreo semnătură de primire!“ - a
strigat Anna.
Zarin s-a mulţumit să rânjească. Însă dispecera i-a răspuns: „Poate că e indicaţia Moscovei,
noi nu ştim...“ (Şi fireşte că era indicaţia Moscovei! - cine şi-ar fi asumat, altfel, responsabilitatea?
Cei fără Dumnezeu puseseră bine la cale lichidarea acestor credincioşi, dar, cum un asemenea plan
nu putea fi înfăptuit în dens populata Rusie Centrală, îi expediaseră aici.) Şi au fost trimişi pe
Zaiaţki fără hrană. După două luni (exact după două luni, căci trebuia să li se propună să semneze
pentru următoarele două) temnicerii au debarcat pe Malîi Zaiaţki, unde au găsit doar leşuri ciugulite
de păsări. Toţi erau acolo, nimeni nu evadase.“ („Arhipeleagul gulag“, Editura Univers 2008, vol. II,
cap. „Arhipeleagul se naşte din mare“).
Pentru cei care cunosc mai puţin istoria adevărată, pentru că la şcoală nu se învaţă aşa ceva,
am să dau aici şi nişte lămuriri suplimentare privind momentul istoric în care se petrec cele descrise
mai sus.
De când a apărut ea, Fiara a trebuit să lupte în mod natural mai întâi cu monarhia, ca fiind
principiul conducător şi garantul suveranităţii naţionale, 146 iar în al doilea rând cu Biserica,
creştinii, oamenii virtuoşi, după ce aceştia nu mai aveau un lider politic. Acestea sunt singurele
două puteri lumeşti care i-ar fi putut sta împotrivă Fiarei. Acest „război“, ca orice război de altfel,
are un preludiu în care forţele care se confruntă, au mai multe ciocniri din care pot rezulta nişte
victorii sau înfrângeri parţiale de ambele părţi. Dar după aceste mici bătălii pregătitoare există o
confruntare majoră al cărei rezultat este decisiv pentru soarta războiului în general. După această
confruntare partea învinsă mai luptă cu ultimele forţe rămase, dar nu mai poate influenţa rezultatul
final al războiului când învingătorul din această ultimă bătălie majoră va ucide ultimul ostaş şi va
cuceri şi ultima bucăţică de pământ deţinută de învins. Pentru creştini victoria revoluţiei socialiste
din Rusia este acest moment în care Fiara a învins, tot ce s-a întâmplat după aceea în istoria lumii
nu este altceva decât urmarea acelei victorii şi care la această oră este definitivă, nu mai există nici
ostaşi care să lupte şi nici pămînt necucerit.
Acum am să mai spun câteva cuvinte şi despre motivul acelei înfrângeri. Ca să poată obţine
în Rusia victoria aceasta Fiara a lucrat cu osârdie mult timp. Mai întâi pentru a cuceri inima şi
mintea a cât mai multor oameni. Aceasta s-a putut realiza numai din cauza faptului că ierarhia
bisericească demisionase de mult timp de la datorie şi nu mai avea printre membrii ei niciun ierarh
cu înălţimea duhovniceasă necesară. Numai aşa se explică şovăiala şi bâlbâielile ierarhiei bisericeşti
în faţa evenimentelor care se desfăşurau în Rusia sub ochii ei şi de asemenea şi dezertarea acesteia
de la sarcina vitală şi imediată de a apăra monarhia de care era legată prin jurământ de supunere şi
de porunca Scripturilor. 147 Numai aşa se explică faptul că o mână de oameni finanţaţi şi instruiţi de
Fiară 148 a putut să răstoarne într-un timp atât de scurt toate valorile dintr-o ţară creştină cu o
populaţie atât de mare de creştini declaraţi. Pe urmă când era şi prea târziu, unii ierarhi s-au trezit
oarecum şi au apelat la puterea pe care le-a dat-o Dumnezeu „să lege şi să dezlege“. Astfel la data
de 19 ianuarie ⁄ 1 februarie 1918 Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, Î.P.S. Tihon, a emis
anatema împotriva puterii sovietice care se extindea şi asupra celor care colaborau în vreun fel cu
bolşevicii: 149
„Prin puterea dată nouă de Dumnezeu vă interzicem vouă (celor care compun puterea sovietică) să
vă apropriaţi de Sfintele Taine ale lui Hristos, vă anatemizăm... De asemenea vă leg prin jurământ
pe voi toţi, copii credincioşi ai Bisericii Ortodoxe ai lui Hristos să nu intraţi în nici un fel de
comuniune (colaborare) cu aşa fel de proscrişi ai rasei umane: ′Scoateţi răul din mijlocul vostru′ -
146
Epistola a doua către Tesaloniceni a sf. apostol Pavel, cap. II.
147
Dacă eşti legat prin supunere şi jurământ de o monarhie care-ţi slujeşte să ai viaţă cuviincioasă şi liniştită, atunci eşti
şi obligat să o aperi când este în primejdie, căci eşti şi tu în primejdie să vină altcineva care să-ţi schimbe viaţa şi
moravurile, ceea ce s-a şi întâmplat de altfel - vedeţi şi explicaţiile sf. Vasile cel Mare.
148
Citiţi şi „The Wall Street and the bolshevik revolution“ de prof. universitar Antony Sutton.
149
Deci, atenţie! Cei de acum care vă lăudaţi că nu faceţi nici un păcat când colaboraţi cu Fiara prin plata impozitelor şi
supunerea faţă de legile ei sunteţi şi voi sub acţiunea acestei anateme nu numai sub sancţiunea poruncilor evanghelice.

103
Epistola I către corinteni, cap. V, 13 -...“ Întreaga declaraţie se termină cu apelul de a se apăra
Biserica cu preţul vieţii.
Dar în mod fatal această acţiune în extremis nu a mai avut ecoul scontat fiindcă nu prea mai
avea cine să o audă. Majoritatea covârşitoare a creştinilor era produsul eşecului şi demisiei ierarhiei
de la sarcina sa de a câştiga minţile şi inimile oamenilor pentru Hristos şi apoi evenimentele în
desfăşurare îi ţineau prea ocupaţi cu grija supravieţuirii. De altfel ea a fost emisă şi mult, mult prea
târziu. Ar fi trebuit să o emită atunci când s-a început procesul de democratizare al ţării prin
înfiinţarea „Dumei“ (parlament) şi nu după ce a fost răsturnată monarhia. Dar nu avea cine să mai
vadă şi să prevadă aceste lucruri când cei mai mulţi ierarhi erau într-un fel sau altul influenţaţi de
învăţăturile apusului şi nu mai existau ierarhii cu statura morală potrivită momentului. Această lipsă
de virtute a ierarhiei din acel moment se mai poate demonstra şi prin faptul că mai târziu au revenit
şi au încercat să mai salveze ceva lucruri lumeşti, renunţând la anatemă (16 iunie ⁄ 1 iulie 1923), un
fel de compromis politic. De parcă poţi apela la „iconomii“ în relaţia cu Fiara? Orice compromis ai
face, orice iconomie, Fiara o interpretează ca fiind o slăbiciune! Numai faptul acesta, adică să
retragi o anatemă formulată corect împotriva cuiva fără îndreptarea celui care a pricinuit emiterea
acesteia denotă cât de mult erau de şovăitori în credinţă ierarhii Rusiei. Că această proclamare a
anatemei este absolut obligatorie decurge evident din puterea „de a lega şi dezlega“ cu care este
investită ierarhia de către Domnul nostru Iisus Hristos încă de la înfiinţarea ei şi în particular din
cauza momentului istoric respectiv când toată societatea şi creştinii în special se află în pericol. Iar
dacă este formulată corect ea nu mai poate fi retrasă de nimeni şi rămâne acolo ca un îndreptar
pentru generaţiile viitoare. În afară de rolul educativ, pastoral, anatema are şi un efect spiritual
pentru că cei care o cunosc şi nu evită faptele anatemizate vor suferi consecinţe mai mari pe planul
mântuirii decât cei care nu o cunosc dar fac faptele acelea (Sfânta Evanghelie după Luca, cap. XII,
43 - 49).
O altă urmare a acestui eveniment istoric a fost că a scos la iveală şi starea identică cu cea a
ierarhilor ruşi a ierarhiei din celelalte biserici locale care şi ei au preferat să nu ia nicio atitudine şi
care nu au învăţat nimic din aceasta. Acest lucru a dat mai târziu roadele sale şi creştinii din
celelalte biserici locale din ţările unde a izbândit Fiara, fie prin comunism (adică democraţie
populară), fie prin democraţie parlamentară, au pătimit aceleaşi lucruri ca şi creştinii din Rusia.
Evenimentul istoric numit revoluţia socialistă din Rusia, la fel ca şi celelalte revoluţii
premergătoare de altfel 150 dar cu un efect mai pronunţat de această dată, este şi o lecţie bună pentru
toată lumea. Din aceasta au ce învăţa şi cei care s-au lăsat seduşi de promisiunile şi ideologiile
Fiarei, idealiştii atei, materialiştii care nu cred în Dumnezeu, a căror minte şi inimă a fost cucerită
de învăţăturile ei. Astăzi toţi cei care îşi închipuie că democraţia, drepturile omului, etc. sunt cele
mai bune lucruri pentru ei şi copiii lor şi pentru aceea se luptă ca să menţină acestea sau pur şi
simplu rămân pasivi ajutând astfel în mod inconştient Fiara să-şi împlinească scopul ei trebuie să
ştie că şi ei vor avea într-un fel aceeaşi soartă ca şi creştinii. La fel şi oportuniştii care se aliază cu
oricine indiferent cât de josnice sunt faptele pe care trebuie să le comită ca să parvină. Toţi trebuie
să ştie că toate revoluţiile şi-au „mâncat copiii lor“. Sunt atâtea exemple istorice în care cei care au
slujit Fiara cu loialitate şi i-au executat revoluţiile au fost apoi ucişi de către aceasta. Pentru că în
taină Fiara se teme de cei care au simţit gustul puterii şi i-au învăţat tehnologia. Fiindcă aceştia sunt
singurii care mai pot deveni inamicii Fiarei pe drumul revoluţiei mondiale. Şi ceea ce se întâmplă
acum în zilele noastre este cea mai mare şi ultima revoluţie din istoria omenirii. Revoluţia împotriva
lui Dumnezeu, înlocuirea Lui cu statul-dumnezeu.
Fireşte vor fi foarte mulţi cei care vor spune că nu mai este în zilele noastre aşa şi că nu mai
există comunism şi se vor agăţa cu disperare de acest lucru ca să evite să se confrunte deschis cu
Fiara. Şi vor încerca din toate puterile să demonstreze că nu mai există socialism aşa cum era în
Rusia în anii de început ai secolului XX. Această ipoteză este cu totul falsă şi înşelătoare. Un stat nu
este comunist, socialist, etc. fiindcă există comunişti, partid comunist în acel stat, sau prin declaraţii
ale statului, ci din cauza modului de funcţionare, principiilor şi constituţiei care stau la baza
150
Revoluţia lui Cromwell din Anglia şi revoluţia franceză. Revoluţia însăşi este o dovadă a prezenţei Fiarei. Ea nu a
existat decât după ce Fiara s-a vindecat de „rana de moarte“ - Cartea Apocalipsa, cap XIII - şi s-a întărit în putere.

104
orânduirii sociale. Şi oricum nu comunismul - care se străduie să pară o utopie comunitară dar fără
Dumnezeu - este ideologia care va sta la baza orânduirii sociale finale a Fiarei, ci colectivismul
tehnocrat. 151 Socialismul, comunismul, fascismul, capitalismul, liberalismul, etc. sunt etape
intermediare către acest final care va fi mult, mult mai rău decât toate acestea la un loc. Important
este ca toţi creştinii să înţeleagă că aceleaşi principii, drepturile omului şi manifestul comunist, care
au produs statul sovietic stau şi la baza orânduirii sociale a statelor în care creştinii vieţuiesc astăzi.
Mai mult, acestea au produs şi acelaşi fel de constituţii. Astfel constituţia Comunităţii Europene este
aproape identică cu cea a Uniunii Sovietice de pe vremea lui „papaşa“ Stalin, compusă de
Buharin 152 . La fel este şi constituţia Organizaţiei Naţiunilor Unite din care toate, absolut toate ţările
fac parte, mai puţin „statul“ Vatican care nu este stat ci „femeia călare pe fiară“ din Cartea
Apocalipsei. Mai mult chiar, principiile leniniste stau chiar la baza politicii practice a O.N.U. Şi nu
poate nimeni să susţină şi să demonstreze că aceste principii, drepturi ale omului, manifestul
comunist, manifestul umanist, etc. pot fi în favoarea creştinilor sau că scopul lor final este de a
prezerva sau permite şi existenţa creştinismului. Şi toţi oamenii din ţările care fac parte din O.N.U.
sunt implicit de acord şi lucrează conştient sau inconştient în scopul pentru care a fost constituit
acest organism şi deci vor şi ei un guvern mondial unic şi o religie mondială unică. Evident, aceste
lucruri nici nu se pot obţine fără democraţie, drepturile omului, manifestul comunist, manifestul
umanist, agenda homosexuală, agenda transhumanistă, evoluţionism, etc. şi mai ales dacă nu
dispare creştinismul de pe pământ. De asemenea cei care trăiesc în ţări care aparţin acestei
Organizaţii a Naţiunilor Unite sunt implicit şi împotriva voii lui Dumnezeu care a separat oamenii şi
le-a dat limbi diferite despărţindu-i astfel în naţiuni ca să poată trăi fiecare liber conform conştiinţei
sale. Adică să poată trăi în bunăcuviinţă şi să se poată mântui sau să trăiască aşa cum vrea şi să piară
în iad. Dacă ar dispărea naţiunile şi ar fi un singur guvern mondial nu ar fi bine pentru nimeni.
Acest lucru este scris şi în Sfânta Scriptură în Cartea Apocalipsei, când le spune tuturor că nu
trebuie să se închine-supună nici unui organism politic care guvernează întreaga omenire. Aşa că nu
poate fi o singură ţară pe toată planeta cu o singură religie şi cu o singură conducere politică, ci
trebuie să fie multe naţiuni conduse de diferite principii. Astfel ar trebui să existe ţări creştine care
au ca principală lege Evanghelia şi o morală derivată din ea; ţări musulmane care au ca principală
lege „Sharia“ şi unde musulmanii pot să se decapiteze unul pe altul, să se lapideze şi flageleze cât
vor 153 ; ţări de sodomiţi şi gomoriţi unde se pot amesteca între ei până vor pieri; ţări de evrei unde
să-şi dea cu camătă banii unii altora şi să se slugărească şi înrobească 154 între ei cât vor, etc. Iar
dacă cineva va vrea să treacă dintr-o parte în cealaltă, să fie obligat prin mijloace juridice specifice
fiecărei ţări să trăiască după legea şi tradiţiile locului. Ca nimeni să nu fie obligat să trăiască altfel
decât după conştiinţa lui şi numai printre oameni care gândesc la fel ca el.
Deci, în concluzie, nu mai spuneţi că sunteţi creştini ortodocşi cei care sunteţi cetăţeni buni
şi loiali ai acestor ţări membre ale O.N.U. Încetaţi să vă mai auto-amăgiţi că se poate convieţui cu

151
Individualismul este antiteza dialectică a comunismului pentru a se putea obţine sinteza cerută, adică colectivismul,
pe când statul creştin nu poate fi organizat decât pe baze comunitare susţinute de credinţa ortodoxă.
152
Acesta a fost ucis şi el după ce servise atât de loial Fiara la edificarea puterii sovietice.
153
Cum fac şi acum, de fapt, când omoară cu pietre sau prin bătaie cu biciul femeile pentru „vina“ de a se „lăsa“ violate
sau taie capetele celor care gândesc altfel decât ei şi nimeni nu se supără, nimeni nu le pune sancţiuni economice sau le
trimite avioanele de bombardament; de ce numai nouă creştinilor ni se aplică „drepturile omului“? Ba mai mult creştinii
sunt numiţi în discursuri oficiale „fundamentalişti“ şi „extremişti“ iar religia islamului este denumită religia păcii!
154
Rabinul Ovadia Yosef din Israel a declarat public într-un ziar de audienţă naţională (Jerusalem Post) ediţia
electronică din 18 octombrie 2010 că Dumnezeu a făcut pe goimi, adică pe ne-evrei, fără suflet omenesc, adică sunt
nişte animale, şi rolul lor este doar ca să muncească pentru evrei, iar evreii nu trebuie să facă altceva decât să stea şi să
mănânce ca nişte stăpâni. Acesta nu este un rabin oarecare ci este şeful consiliului SHA al înţelepţilor torei, organizaţie
care colaborează direct cu guvernul Israelului. De altfel şi mulţi alţi rabini proeminenţi ai religiei iudaice au făcut şi ei
acest fel de declaraţii publice în perioada contemporană şi chiar mai grave. Şi nici un stat din lume nu a interzis religia
iudaică în acea ţară pe motiv că este antiumană, încalcă drepturile omului, etc. Şi nici presa internaţională nu a scris un
cuvânt despre aceasta, nu s-a revoltat şi nici comunitatea statelor „democratice şi umaniste“ nu a pus sancţiuni
economice asupra Israelului sau, Doamne fereşte, nu a trimis bombardierele pentru a pedepsi pe evrei pentru
„încălcarea drepturilor omului“. Dar când creştinii se opun legalizării sodomiei sau altor păcate contra naturii umane
toată presa vuieşte cu mânie proletară, au loc demonstraţii, etc.

105
Fiara şi în acelaşi timp să se realizeze şi poruncile creştine. Sau că Fiara va mai permite şi pe viitor
existenţa chiar şi a unui singur creştin ortodox. Ştiu că viaţa creştinului poate fi foarte tihnită şi
plăcută, uneori, sub această stăpânire a Fiarei, dar este o iluzie cu care marea majoritate dintre noi
ne hrănim. Cam aşa cum sunt şi animalele care sunt fericite şi iubesc pe stăpânul lor care le hrăneşte
şi are grijă de ele pentru a fi sacrificate apoi pentru hrană. Aceasta se întâmplă din cauză că ne
adormim conştiinţa şi ne prefacem că acţiunile noastre nu sunt păcătoase; nu vrem să vedem
adevăratele lor efecte acum şi în viitor. Este adevărat şi că păcatul în perioada aceasta a devenit mai
subtil, mai ascuns, mai colectiv şi numai puţini îl mai simt ca atare sau luptă cu el. De asemenea
trebuie ca fiecare să conştientizeze faptul că suntem sub o presiune uriaşă a timpului, că lucrurile se
mişcă cu o viteză din ce în ce mai mare spre un moment în care vom fi puşi în situaţia să luăm o
decizie extremă. Viaţa sau moartea. Niciunul dintre cei care nu vor fi desăvârşiţi, nepătimitori, nu
va putea să facă alegerea corectă la acel examen. Dacă în trecut, atunci când erau vremuri normale,
cei care ajungeau la cer erau şi cei care realizeaseră într-adevăr desăvârşirea dar nu produseseră
decât 30 sau 60 dintr-o sută din roadele ei, acum toţi cei care vor voi să se mântuiască trebuie să dea
rod sută la sută ca să poată trece de această încercare. (Sfânta Evanghelie după Matei, cap. XIII, 8)
Oricum, chiar dacă nu ar fi fost aceste vremuri, creştinii tot ar fi trebuit să trăiască sub aceeaşi
presiune, căci nimeni nu ştie numărul zilelor lui, mântuirea este acum, astăzi, iar aceasta se obţine
prin silire şi nu prin viaţă tihnită şi luxoasă. (Sfânta Evanghelie după Matei, cap. XI, 12)
În concluzie cred că sunt suficiente toate cele descrise mai sus pentru a înţelege cum trebuie
să relaţionăm cu Fiara şi slujitorii ei, fie că aceştia din urmă sunt conştienţi sau inconştienţi, şi cum
putem să biruim Fiara în războiul pe care l-a pornit împotriva noastră.
Acum trebuie să mai rezolvăm o problemă foarte importantă pe care o avem toţi.
Care este acum BISERICA? Unde este ea şi cum o recunoaştem?
Aici sunt două răspunsuri care sunt condiţionate de starea celui care vrea să găsească
răspunsul la aceste întrebări.
Pentru cei desăvârşiţi este foarte uşor să recunoască biserica adevărată, trebuie doar să
meargă în bisericile unde se săvârşeşte Sfânta Liturghie creştin-ortodoxă şi să vadă dacă se coboară
Duhul Sfânt peste cinstitele daruri puse înainte.
Cei care nu sunt desăvârşiţi, evident, nu pot face aceasta şi vor trebui să constate aceasta în
mod indirect, adică prin analizarea credinţei care se propovăduieşte şi a faptelor celor care le
propovăduiesc.
Atenţie aici! Acea „judecată“ care este penalizată în Evanghelii este cu totul altceva decât
analiza şi deliberarea făcută pentru a discerne răul şi binele. Fără această deliberare omul nu se
poate mântui! Mulţi confundă una cu alta, fie din lene şi inconştienţă, fie mânaţi de intenţii rele ca
să culpabilizeze şi să combată pe cei care spun adevărul.
Deci dacă creştinii nedesăvârşiţi nu cunosc anumite lucruri nu pot analiza bine şi se vor
înşela, dar dacă vor continua să sporească în virtute, în cunoştinţă şi vor fi sinceri cu ei înseşi vor
putea să-şi dea seama la un moment dat că sunt în locul greşit şi vor putea să părăsească înşelarea şi
să meargă mai departe cu căutarea. Dacă nu vor continua să crească în virtute, în credinţă şi se vor
auto-minţi vor rămâne aşa până la moarte şi vor pieri împreună cu cei ce-i înşeală pe ei.
În concluzie cei nedesăvârşiţi, dar care vor să se mântuiască, au în primul rând drept reper,
pentru comparaţie şi analiză, legea dumnezeiască înscrisă în inima lor. Pentru că Dumnezeu nu a
făcut pe nimeni prin naştere nici mincinos, nici ucigaş, nici curvar, nici sodomit, nici beţiv, etc., nici
orice altceva păcătos. Deci aceştia, cei nedesăvârşiţi, pot şi ei să compare cele ce se propovăduiesc
şi se făptuiesc de cei care susţin că sunt Biserica cu cele care consună cu legea înscrisă în inima lor.
De asemenea cel care vrea să găsească Biserica mai are în ajutor raţiunea cu care poate
delibera. Astfel el trebuie să cerceteze învăţăturile care se propovăduiesc de clericii bisericii
respective, atât cele de la începutul istoric al ei, cele de pe parcurs cât şi cele prezente pentru a le
cunoaşte şi a vedea dacă ele sunt aceleaşi în timp, dacă nu s-au schimbat de-alungul timpului, căci
ADEVĂRUL este neschimbător. Când va fi convins de justeţea alegerii sale va trebui să se
integreze în acea biserică şi să facă ce vor face şi spune aceia dar nu trebuie să slăbească în vigilenţă
care este continuă.

106
 În general aşa se întâmplă şi în cazul altor religii, nu numai al creştinismului, dar din cauza
auto-înşelării rezultatul va fi altul. În cazul creştinismului este însă şi cel mai greu pentru că în
creştinism sunt cele mai multe „biserici“ şi „adevăruri“. Ba chiar acum există şi mai multe, foarte
multe chiar, versiuni ale Bibliei. În aceste condiţii cel care vrea să facă o alegere corectă trebuie să
facă un efort intelectual uriaş pentru a cunoaşte toate învăţăturile şi toate versiunile Bibliei. De
obicei oamenii fac alegerea bisericii pe alte considerente decât pe baza raţiunii. Fie că se nasc în
familii care urmează unei oarecare biserici şi imită pe părinţii lor în care au o încredere naturală, fie,
dacă părinţii lor nu sunt credincioşi, urmează majorităţii poporului din locul unde trăiesc. Cei care
vor fi sinceri cu ei înşişi şi vor urmări virtutea cu osârdie vor continua să-şi adâncească cunoştinţele
despre credinţă şi vor învăţa să evite şi păcatele mai subtile. Dacă au ales corect şi se află în
BISERICĂ, pe măsură ce înaintează în virtute şi cunoştinţă vor constata şi dacă acea biserică unde
se află ei este cea adevărată şi se vor întări mai mult în credinţă. Dar dacă vor ajunge la concluzia că
ceea ce propovăduieşte biserica aceea nu corespunde cu adevărul vor trebui să ia o decizie. În cazul
special când cel care vrea să fie creştin se află într-o biserică ce se auto-declară ca fiind ortodoxă
alegerea este şi mai grea pentru că de acolo, teoretic, nu prea mai are unde se duce şi oricum trebuie
să urmeze nişte reguli stabilite de BISERICĂ de-a lungul timpului.
De aceea cele pe care le voi spune în continuare sunt numai pentru cei care aparţin unei
biserici care se declară ca fiind ortodoxă şi care, bineînţeles, nu sunt desăvârşiţi, fiindcă dacă sunt
desăvârşiţi ştiu ei mai bine fiind învăţaţi chiar de Dumnezeu.
Cei care aparţin unei biserici care se auto-defineşte ca fiind ortodoxă au în ajutor pentru a
delibera despre autenticitatea ei Sfintele Scripturi, hotărârile Sfintelor Sinoade şi scrierile Sfinţilor
Părinţi ai BISERICII. Pentru cazul în care biserica respectivă deviază de la învăţăturile Sfintelor
Scripturi prin propovăduire sau prin fapte ce contravin acelor învăţături, creştinul va fi nevoit să ia o
atitudine. Dacă este creştin de rând, laic, el are mai multe opţiuni. Dar înainte de a le descrie pe
acestea trebuie să vedem care au fost opţiunile şi modul de operare pe care le avea BISERICA în
trecut pentru combaterea devierilor şi menţinerea credinţei ortodoxe.
Modul cum se făcea corectarea acestor devieri în trecut a fost reglementat de Sfinţii Părinţi
din vechime în cadrul sinoadelor ortodoxe. Scopul acestor reglementări este de a se menţine
ordinea, cuviinţa bisericească şi prezervarea BISERICII astfel ca şi generaţiile viitoare de oameni să
aibă posibilitatea de a se desăvârşi şi mântui. Astfel, de exemplu, există canoanele nr. XIII, XIV şi
XV ale sinodului ţinut în Constantinopol în anul 861 de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos şi
care sunt ultimele din punct de vedere istoric privind aceste probleme. Canoanele acestea nu sunt
ceva nou în istoria bisericească ci sunt un fel de reîntărire şi reformulare mai precisă a canoanelor
mai vechi şi a practicii bisericeşti în ansamblul ei. Se pare că a fost necesară această reformulare din
cauza scăderii evidente a conştiinţei ecleziale a poporului creştin din acea vreme şi a condiţiilor
specifice acelor vremuri. Ele se referă numai la episcopi şi preoţi pentru că în BISERICA ortodoxă,
biserica văzută de toată lumea - fie credincioşi sau necredincioşi - se află acolo unde este episcopul
ortodox adevărat, cel care propovăduieşte adevărul şi cei care sunt în comuniune euharistică cu el.
Aceste canoane nu se referă în mod specific şi la cei care nu ocupă o treaptă clericală pentru că
aceştia sunt cei care sunt desăvârşiţi de cei desăvârşiţi, adică de ierarhia BISERICII şi deci fiind
„picior“ sau „trup“ şi nu cap nu pot conduce pe ceilalţi, nu-i pot desăvârşi în Sfintele Taine şi nici
nu pot duce BISERICA văzută mai departe prin hirotonirea de urmaşi. Şi mai ales nu pot lua decizii
absolut corecte în toate circumstanţele nefiind, din principiu, desăvârşiţi. Evident şi cei care fac
parte din trupul bisericii pot fi desăvârşiţi la fel ca şi ierarhii lor. Dar aceasta nu este obligatoriu ca
în cazul ierarhilor şi în plus ei nici nu pot duce biserica mai departe. Pentru că laicii fiind amestecaţi
şi marea majoritatea fiind nedesăvârşiţi nu se poate reglementa ceva precis despre ei în acest caz.
Lor nu le rămâne decât să urmeze ierarhilor care propovăduiesc credinţa adevărată şi să apeleze la
judecata sinoadelor în cazul că ierarhii lor fac alte păcate decât erezia.
Este important să înţelegem şi contextul istoric în care s-au emis acele canoane privind
menţinerea BISERICII. Trebuie să înţelegem că BISERICA din vremea când s-au dat acele canoane
nu era aceeaşi, din punct de vedere omenesc, cu cea cu care suntem noi obişnuiţi astăzi. În timpul
acela, din cauza lipsei mijloacelor de comunicaţii şi de transport rapide, bisericile locale nu erau tot

107
timpul la curent cu evenimentele din celelalte biserici locale. La dificultăţile generate de distanţele
dintre bisericile locale se mai adăugau şi separarea politică sau cea cauzată de ocupaţii militare,
războaie, năvăliri de barbari sau de migraţii. Chiar şi în cadrul bisericilor din aceeaşi eparhie nu se
putea asigura o comunicaţie suficient de eficace. De asemenea în acele vremuri oamenii erau în
foarte mică măsură alfabetizaţi şi învăţaţi. Din cauza aceasta foarte mult din ceea ce circula ca
informaţie era transmis pe cale orală. Acesta nu este inevitabil un lucru rău, pentru că aceia care nu
cunosc şi folosesc scrisul au o memorie mai bună şi o concentrare superioară la mesajul verbal, dar
acest mod de transmitere nu este tot aşa de precis ca scrisul. Toate aceste dificultăţi contribuiau la
îngreunarea asigurării uniformităţii credinţei şi întârzierea reacţiei faţă de devierile care puteau să
apară. Fireşte acestea îngreunau şi propagarea rapidă a eresurilor şi devierilor. Astfel au existat
devieri şi ereziarhi care au apărut şi au dispărut fără să fie cunoscuţi de toată Biserica. Se întâmpla
şi ca anumite devieri să nu ajungă la cunoştinţa Bisericii decât după foarte mult timp şi aş cita aici
drept exemplu cazul notoriu al aşa zisului „fericit“ Augustin al Hiponiei care nu a fost cunoscut în
răsăritul creştin decât mult după separarea ereticilor papistaşi de Biserică. Operele acestui „fericit“
Augustin conţin în ele cam toţi germenii din care au răsărit ereziile papistaşe moderne, iar
propaganda papistaşă modernă şi demisia ierarhiei ortodoxe a dus la adoptarea învăţăturilor acestui
„fericit“ în rândul poporului ortodox. Din cauza pietismului elevat al operei acestuia chiar şi azi
scrierile lui sunt o puternică tentaţie pentru anumite categorii de creştini ortodocşi dintre care unii
aparţin chiar şi „adevăraţilor creştini ortodocşi“.
Altă diferenţă majoră faţă de vremurile noastre este că în vechime exista monarhia a cărei
putere politică putea impune convocarea unui sinod în cazul devierilor de la credinţă. Puterea
monarhică era în mod natural interesată de menţinerea status quo-ului social şi unitatea naţiunii.
În rezumat, în vechime se acţiona cam aşa: când un ierarh constata că sunt încălcate
dogmele Bisericii şi adevărul de credinţă de către alţi ierarhi el apela pentru prezervarea BISERICII
la procedura ruperii comuniunii euharistice prin nepomenirea ierarhului respectiv. După aceea
trecea o perioadă mai mare sau mai mică de timp până când situaţia respectivă ajungea la cunoştinţa
celorlalţi ierarhi, a monahilor şi a poporului de rând, apărând astfel partide pro sau contra. De obicei
monarhul locului sesiza situaţia de segregare a populaţiei şi pentru a evita tulburările cerea părţilor
aflate în conflict să rezolve problema prin convocarea unui sinod.
Evident că sunt şi multe variabile aici. Dacă problema era de mică anvergură şi marea
majoritate a episcopilor şi credincioşilor era ortodoxă problema se rezolva prin mijloace obişnuite,
adică prin convocarea de către episcopii ortodocşi a unui sinod local care judeca pe cei neortodocşi.
Dacă însă majoritatea era atrasă de erezie, speranţa nu mai rămânea decât la monarhie care prin
puterea ei politică şi militară putea să forţeze convocarea unui sinod. Prin arbitrajul pe care-l putea
exercita între cele două partide monarhul putea şi să compenseze diferenţa de putere dintre cele
două părţi. Astfel dacă era obiectiv şi ortodox monarhul putea ajuta la cauza ortodoxă. În situaţia în
care şi monarhul era câştigat la cauza eretică, sau chiar era cauza însăşi a devierii, această situaţie
putea să se prelungească până la moartea acestuia. De asemenea din cauza situaţiei generale a
societăţii omeneşti, descrisă mai sus, exista şi o inerţie care făcea ca schimbările respective să nu
aibă un impact prea mare pe termen lung.
În concluzie putem spune că în trecut lipsa mijloacelor de răspândire rapidă a informaţiilor
şi existenţa unei societăţi cu o ordine ierarhică naturală a favorizat menţinerea credinţei ortodoxe, a
fost în sprijinul ei. Credinţa ortodoxă şi mediul social ce era rezultatul acesteia producea în mod
firesc şi un număr mai mare de oameni desăvârşiţi dintre care Dumnezeu putea să aleagă adevăraţi
corifei ai credinţei ce aveau o influenţă enormă asupra societăţii şi oamenilor. Deşi nu este cel mai
important lucru care a favorizat menţinerea credinţei ortodoxe trebuie să luăm în considerare şi
faptul că în general, din punct de vedere trupesc, oamenii din vremea aceea erau puţin diferiţi de cei
din ziua de astăzi.
Acum vom încerca să descriem puţin şi situaţia bisericii din ziua de azi.
Biserica din ziua de azi încearcă să fie ortodoxă într-o lume cu totul diferită. Puterea
monarhică a fost înlocuită la nivel global cu stăpânirea ocultă a Fiarei. Aceasta stăpâneşte toate căile
semnificative de transmitere a informaţiei, toate pârghiile economice şi de putere. Educarea şi

108
formarea tuturor oamenilor este uniformă pe toată planeta, centralizată şi controlată de la cele mai
mici vârste de instituţiile Fiarei şi nu are decât un singur scop peste tot: negarea existenţei lui
Dumnezeu şi a valorilor creştine, asigurarea supunerii faţă de Fiară şi asumarea modului de trai
impus de aceasta. De asemenea schimbarea periodică, prin mecanismele democraţiei, a puterii
politice la nivel local nu aduce nicio schimbare a agendei mondiale şi locale pe termen lung din
cauza chiar a sistemului democratic în sine şi a interconectării şi dependenţei politice, militare,
ştiinţifice, economice, financiare, etc. la nivel global, ceea ce face imposibilă orice speranţă de
schimbare prin mijloace nonviolente. Însuşi învăţământul religios creştin ortodox, tolerat pe alocuri,
este sub această influenţă, iar „credinţa ortodoxă“ care se mai învaţă în unele instituţii de
învăţământ nu este altceva decât un amestec savant de vaticanism şi protestantism, adică pietism şi
iudaism. Şi nu în ultimul rând oamenii nu mai sunt din punct de vedere trupesc aceiaşi cu cei din
vechime. Distrugerea formei tradiţionale a familiei, modul de educaţie, dieta, prezenţa telefoanelor
mobile, televizorului şi calculatorului, sistemul modern de medicină, poluarea şi mediul economic-
social-politic au creat în general un om cu totul nou care este închis în sine, nevrozat, egoist,
dependent total de infrastructura de stat, incapabil să gândească pentru el însuşi, bolnav şi
bolnăvicios, cu creierul şi sistemul nervos afectat fizic din cauza diferitelor influenţe, cu un
coeficient de inteligenţă scăzut, cu viaţa centrată numai pe plăceri trupeşti şi emoţii, rupt de realitate
şi neinteresat de aceasta, incapabil din punct de vedere trupesc pentru activităţi intelectuale de
natură spirituală şi care necesită o concentrare a atenţiei îndelungată, etc. Acest tip de oameni
compun covârşitoarea majoritate a societăţilor din ziua de azi. Iar dintre aceştia cei mai răi sunt
tinerii şi copiii din ziua de azi. Normal că toţi aceştia la un loc formează şi baza de masă a
bisericilor.
Acum prin compararea celor două situaţii istorice, cea din trecut şi cea a zilelor noastre,
putem să tragem şi o primă concluzie incipientă. Abordarea devierilor din vremea de astăzi nu mai
poate fi făcută în totalitate după modelul trecutului şi nici canoanele istorice respective nu mai sunt
suficiente pentru a se corecta situaţia bisericilor aşa-zis ortodoxe actuale. Altul ar trebui să fie
modul de abordare astăzi. Modul corect de abordare ar trebui să ţină cont de o interpretare corectă a
trecutului şi o bună cunoaştere a prezentului. Cei care încearcă să interpreteze greşit faptele din
trecut şi nu înţeleg prezentul riscă să nu poată înţelege cum se pot corecta lucrurile, iar efectul
acţiunilor lor poate fi cu totul contrar intenţiilor lor. Aceasta se poate constata foarte uşor din analiza
efectelor interpretării greşite a trecutului de către cei din zilele noastre atunci când au intreprins
acţiuni în vederea corectării devierilor bisericii de la credinţă în epoca contemporană. Dar înainte de
a porni la analiza aceasta este necesar să disecăm în profunzime modul cum s-a ajuns la această
situaţie ca cea din ziua de azi analizând mai întâi modul de abordare al devierilor din ultima sută de
ani.
La această situaţie pe care o trăim în ziua de azi s-a ajuns în două moduri.
Primul mod prin care s-a ajuns la situaţia de azi a fost cel de presiune de sus în jos şi care a
fost forma prin care a acţionat ierarhia superioară a bisericii oficiale. Folosindu-se de interpretarea
greşită a istoriei ierarhia superioară nu s-a mulţumit doar cu adoptarea ideii că aşa a fost BISERICA
tot timpul, un conglomerat de obiceiuri şi credinţe destul de diverse dar chiar a continuat
dezvoltarea practică a acestei păreri acţionând în mod activ pentru a modifica biserica în acest sens.
Pentru a realiza aceasta reprezentanţii şi ideologii ierarhiei moderne s-au străduit să justifice faptele
lor prin demonstraţii adogmatice, sentimentaliste, pietiste, juridiciste, etc. Mai mult au susţinut că
devierile acestea sunt naturale şi chiar sunt obligaţia, datoria bisericii. Acum în vremurile din urmă
unii au început să prezinte această deviere ca o izbândă a bisericii. Textele acordurilor cu ereticii şi
atitudinea faţă de aceştia sunt abundent justificate şi documentate într-un limbaj din ce în ce mai
prolix, mai echivoc, mai vag, mai plin de cuvinte cu multiple înţelesuri, relativizator şi lipsit de
orice asperităţi, pietist şi sentimentalist: limbaj şerpesc sută la sută. Astfel că „noua limbă“ a noii
ordini mondiale a intrat adânc şi în uzul bisericesc. Aş da aici ca exemplu textul acordului cu ereticii
monofiziţi pe care-l îl consider o capodoperă a genului, nefiind depăşit în domeniul religios
contemporan, după opinia mea, decât de către noul catehism papistaş oficial. De altfel şi toate
documentele oficiale sau oficioase ale instituţiilor Fiarei sunt scrise şi inspirate de acelaşi duh.

109
Acestea din urmă sunt aşa de bine ticluite încât se întâmplă că numai un singur cuvânt din zeci de
mii denotă adevărata natură a aceluia. Pentru aceasta aş da ca exemplu documentul emis de
„Parlamentul religiilor lumii“ şi anume „Declaraţia: către o etică globală“, o altă capodoperă a
genului „noii limbi“. Bineînţeles că toate acestea scapă de sub atenţia şi înţelegerea masei largi a
creştinilor ortodocşi şi nu pot fi abordate decât de către cei mai silitori sau mai învăţaţi şi întăriţi în
credinţa ortodoxă. De asemenea în tot acest timp toate actele şi faptele ierarhiei bisericeşti apostate
au beneficiat puternic de sprijinul mijloacelor de comunicaţie şi de informare în masă ale Fiarei,
fiind puternic mediatizate într-o lumină cât mai favorabilă şi fără pierderea timpului oportun.
Al doilea mod prin care s-a ajuns la situaţia de azi a fost prin presiunea de jos în sus. Astfel
folosindu-se de aceste interpretări greşite ale trecutului îndepărtat au apărut prima oară tot felul de
înşelători sau auto-înşelaţi care s-au folosit de acestea pentru a susţine că şi în zilele noastre este
acelaşi lucru ca în vechime şi că BISERICA a funcţionat şi poate funcţiona chiar şi dacă sunt mai
mulţi episcopi care nu sunt ortodocşi şi deviază prin fapte şi învăţături. Printre aceştia cel mai
notoriu şi cu impactul cel mai mare în rândul poporului creştin necunoscător al dogmelor şi
credinţei creştine ortodoxe este răposatul arhimandrit grec Epifanie Teodoropulos a cărui carte
„Cele două extreme: ecumenismul şi stilismul“ a ajuns şi pe meleagurile noastre. Iar în ziua de azi
aceasta este cartea de căpătâi a celor care strigă sus şi tare: „să rămânem cu biserica“! Oficială,
fireşte. Numai titlul şi ar fi de ajuns pentru a se respinge această carte. Dacă „stilismul“ şi
„ecumenismul“ sunt extreme, aflate la poluri opuse, atunci adevărul este calea mediană, de mijloc,
ceea ce este şi ideea principală de la care pleacă întreaga carte. Ori, ce poate fi mai extrem decât
ADEVĂRUL şi ce poate fi mai de mijloc, mai moderat şi mai cale de mijloc decât ecumenismul în
materie de adevăr şi credinţă? 155 Ar trebui să scriu o carte de 10000 de pagini ca să resping aceast
tratat eretic cu demonstraţii detaliate căci ea se opune credinţei ortodoxe în toate aspectele ei. Dar
pentru că ea dă o oarecare bază ideologică celor care nu sunt întăriţi în credinţă prin cunoaşterea
adevărului, cei cărora le place înşelarea au adoptat-o imediat.
Învăţătura acestei cărţi nu este originală în întregime ci este suma mai multor păreri
deviaţioniste emise de-alungul timpului de cei care voiau să fugă de realitatea înfricoşătoare sau să
înşele pe alţii. Prin adoptarea ei de către marea majoritate a poporului creştin „ortodox“ de rând şi a
călugărilor a devenit astfel baza ideologiei lor de multă vreme.
În final toate aceste acţiuni coroborate au avut ca efect pierderea completă a conştiinţei
ecleziale de către masele largi de creştini. Pentru aceştia BISERICA nu mai este decât un fel de
instituţie omenească, alcătuită dintr-o administraţie bisericească a cărei unitate nu mai este dată
decât de apartenenţa instituţională ce nu are nici o legătură cu credinţa. La nivel individual fiecare
crede ce vrea iar tainele bisericii au ajuns un eveniment privat (vezi de ex. împărtăşirea după
terminarea liturghiei sau înainte de începerea ei, cununiile, botezurile, înmormântările) şi care se
administrează şi celor care nu au nici o legătură cu biserica şi credinţa ortodoxă (naşii la botezuri,
miri şi naşi la nunţi, înmormântarea celor care nu au avut nici o legătură cu biserica, etc.). Astfel
pietismul, definit ca o formă de evlavie fără un conţinut ontologic, este astăzi trăsătura cea mai
evidentă a credinţei poporului şi ierarhiei deopotrivă. Iar din acest pietism nu putea să se nască
decât indiferentismul religios sau dacă vreţi să-i spuneţi aşa, cum se spune astăzi în mod impropriu,
„ecumenismul“.
Acum după ce am analizat situaţiile din trecut, cele din vremurile de astăzi şi cauzele care au
dus la situaţia actuală a bisericii ortodoxe oficiale să încercăm să vedem care ar fi opţiunile pe care
le are un creştin ortodox în cazul fericit că reuşeşte să constate că biserica din care face parte nu este
ceea ce ar vrea să pretindă denumirea ei oficială.
Ca laic el nu poate face nimic din punct de vedere canonic în afară de refuzul de a mai
merge la biserică. De aceea trebuie să caute un ierarh, episcop sau preot, care să vrea să facă ceva

155
„Adevărul e întotdeauna la mijloc: Maximă demonstrabil falsă, dar care exercită o atracţie perenă asupra celor
cărora le place să se considere judecători cumpăniţi şi moderaţi. Dacă această maximă ar fi adevărată, adevărul ar trebui
să se afle în punctul B, aflat la jumătatea distanţei dintre A şi C; dar atunci el ar trebui, tot aşa, să se afle la jumătatea
distanţelor dintre B şi A şi dintre B şi C, ultimele două situaţii fiind reciproc incompatibile.“ Definiţie luată din
„Dicţionar de filozofie şi logică“, Editura Humanitas, anul 1996.

110
pentru corectarea situaţiei şi de asemenea poate chiar, cu tot respectul cuvenit, să încerce să-l
convingă pe acel ierarh dacă acela nu este prea învăţat ci doar iubitor al credinţei. Bineînţeles dacă
creştinul laic este şi învăţat, nu numai virtuos, el poate să încerce să-i convingă şi pe cei de o treaptă
cu el să se alăture ierarhului care are o atitudine favorabilă credinţei ortodoxe. Numărul mare de
sprijinitori îl va întări pe acel ierarh să fie mai silitor dacă se întâmplă că nu este desăvârşit. 156 Dacă
nu există nici un ierarh care să vrea să facă ceva real pentru credinţa ortodoxă creştinul de rând nu
mai poate face nimic şi deci nici să rămână în acea biserică. Dacă rămâne în acea biserică el este
automat de acord că aceea este şi BISERICA chiar dacă tace sau spune ceva împotriva celor rele
care se petrec acolo. Prezenţa lui acolo, mai ales dacă este şi un pic mai virtuos şi învăţat îi va
convinge şi pe ceilalţi care-l cunosc să-i urmeze exemplul şi va întări astfel şi autoritatea ierarhilor
eretici. De asemenea aflându-se în biserică va trebui şi el „să asculte de biserică“, nu se poate să
declari că asta este BISERICA dar să nu asculţi de ea, de ierarhii ei. (Epistola către evrei a sfântului
apostol Pavel, cap. XIII, 17) Astfel el va trebui să-i recunoască pe eretici drept creştini ortodocşi, să
participe şi el împreună cu ierarhii la slujbele în comun cu ereticii, să se închine-supună şi Fiarei şi
să-i folosească banii şi actele de identitate oricare ar fi ele, să-şi vaccineze copiii şi pe el însuşi, să-şi
dea copiii la şcolile Fiarei ca să-i smintească de mici, etc. Adică într-un cuvânt să fie supus şi
statului-dumnezeu, aşa cum îl învaţă şi ierarhii lui. El poate să nu facă toate aceste lucruri în viaţa
lui privată dar prezenţa lui în biserică îi va face pe ceilalţi să asculte de ierahii apostaţi şi să facă
acestea. De asemenea însăşi prezenţa creştinului respectiv în acea biserică unde erezia şi pietismul
sunt generalizate îl va pune sigur în diverse situaţii contrare cu statutul lui de creştin ortodox. Căci
el nu are cum să vorbească şi să-l contrazică pe cel care emite păreri eretice de la amvon sau face
fapte greşite într-o adunare bisericească pentru că acela este ierarh. Însăşi buna cuviinţă îl împiedică
să facă aceasta. Prezenţa lui acolo şi tăcerea lui vor fi interpretate de cei care sunt împreună prezenţi
cu el drept aprobare şi va fi vinovat de rătăcirea acelora. Toate acestea sunt fapte care contravin
iubirii adevărate de oameni şi-l vor împiedica pe acel creştin în calea spre mântuire. Ce ajutor şi ce
sprijin poate aştepta acel creştin de la Dumnezeu dacă el nu ajută şi sprijină nici pe fraţii lui întru
credinţă?
Niciunul!
După toate acestea creştinul de rând mai are o opţiune. El poate căuta fraţi sau ierahi care s-
au despărţit deja de biserica oficială pentru a lupta din afara 157 ei pentru credinţa adevărată. Pentru
a căuta alţi fraţi şi ierarhi care luptă pentru credinţa adevărată trebuie să ştie şi modul cum au ajuns
ei acolo şi stadiul la care au ajuns. Adică istoria lor, fiindcă devierile de la credinţă au început cu
mult timp în urmă. Pentru a vedea toate acestea este necesar şi să compare cele două forme istorice
de încercare de combatere a devierilor din biserica contemporană şi rezultatul lor.
Deci cum am mai spus vorbim numai de perioada istorică a ultimilor o sută de ani şi nu de
perioada mai veche. Astfel au existat două forme principale de combatere a devierilor din biserică
care au avut loc în această perioadă. Prima constă din încercările de a combate aceste devieri fără
separarea administrativă de biserică, adică aşa cum se zice impropriu „din biserică“. Căci ce
biserică mai poate fi aceea care nu propovăduieşte adevărul? Poate o clădire! Poate o firmă! Un
„brand name“! Cei care au procedat astfel au făcut primul pas corect, adică prin nepomenirea
episcopului locului s-au separat pe ei de ierarhii respectivi. Numai că s-au oprit aici fiindcă
neînţelegând canoanele respective şi care spun clar că cei care se separă salvează biserica, adică
menţin unitatea harică cu Trupul lui Hristos, ei au susţinut în continuare că ierarhii eretici respectivi
nefiind condamnaţi de un sinod au aceeaşi lucrare ca şi cei orotodocşi până la întrunirea unui sinod
care să pună lucrurile la punct. Ei nu au înţeles că sinodul nu-l înlocuieşte pe Dumnezeu.
Prevederea din canonul respectiv s-a pus acolo numai pentru a se menţine ordinea şi cuviinţa
156
De fapt aceasta este cauza tuturor relelor din ziua de azi: lipsa unui ierarh desăvârşit.
157
„Afară“ şi „înnăuntru“ sunt două noţiuni relative şi care se raportează la cele două forme ale BISERICII clasificată
în acest caz în funcţie de natura privitorului, deşi BISERICA este numai UNA. Cea văzută care poate să nu fie
BISERICA adevărată şi cea nevăzută de ochii celor mulţi care este BISERICA harică, spirituală, adevărată, etc. Aceste
noţiuni se schimbă, aşa cum am mai spus, din cauza naturii privitorului. Pentru cei nedesăvârşiţi ea poate însemna
BISERICĂ dar din cauza auto-înşelării să nu fie. De asemenea cel care pare că este în afara bisericii este de fapt în
BISERICĂ.

111
bisericească. Nimeni, niciodată, nu a dogmatizat şi nici un sinod nu a întărit aceasta, adică
posibilitatea ca un ierarh eretic să fie în BISERICĂ dacă nu este caterisit de un sinod şi tot ce
lucrează este „valid“ 158 . Este ca şi cum ai spune că Dumnezeu se supune unei reglementări
omeneşti juridice. Că este la comanda oamenilor! Dumnezeu nu se supune nimănui nici chiar
tuturor ierarhilor din toată lumea uniţi în cel mai formidabil sinod care a existat vreodată.
Dimpotrivă, acei ierarhi sunt adevăraţi şi sinod dacă se supun ei lui Dumnezeu. Nu există o
procedură magică sau de altă natură prin care îl poţi obliga pe Dumnezeu! De asemenea dacă erezia
nu ar fi fost decât un pericol propagandistic de ce s-a mai spus în definiţia canonului că separaţia
respectivă salvează BISERICA? Ar fi fost de ajuns o acţiune egală, adică propagandistică şi
declarativă şi Biserica s-ar fi salvat singură prin procedura magică şi deci nu ar fi fost nevoie de
separarea euharistică.
Consecinţa acceptării acestei opinii teologice a fost catastrofică pentru biserica din ultimii o
sută de ani. În virtutea acestei „iconomii“ biserica oficială în întegimea ei, ierarhi şi laici, a
recunoscut în mod firesc tainele şi preoţia anglicanilor, papistaşilor, monofiziţilor, face rugăciuni
împreună cu evrei, păgâni, etc. Iar dacă creştinii din biserica ortodoxă oficială vor continua să
sprijine această „iconomie“ se vor uni până la urmă şi cu „femeia călare pe Fiară“ care va avea
drept cap al ei pe însuşi omul numit Antihristul. Cu alte cuvinte nu poţi face „iconomii“ doar cu cei
care sunt ai tăi formal, doar cu numele, ci, logic, trebuie să generalizezi la oricine indiferent de
numele „firmei“. Nu există o singură măsură dar care are efecte duble în funcţie de apartenenţa
administrativă.
Mai departe. Fiindcă nu a mai existat un monarh creştin ortodox care să forţeze convocarea
unui sinod şi nici alţi ierarhi binecredincioşi care să vrea aceasta, creştinii au aşteptat degeaba
sinodul care să pună lucrurile la punct din cauză că mintea şi inima marii majorităţi a ierarhiei era
câştigată de partea Fiarei. Lucru demonstrat cât se poate de elocvent prin faptul că ierarhia apostată
s-a folosit de puterea Fiarei pentru a lupta cu dizidenţii ei care s-au separat în mod real şi nu numai
simbolic. De asemenea dizidenţii din „interior“ nu au încercat să lămurească masele mari de
credincioşi şi pe ceilalţi ierarhi, care nu reacţionau în nici un fel, ca să-i atragă la cauza bisericii şi
astfel să impună de jos în sus un sinod. Adică să facă ceva, asemănător măcar cu propaganda care se
face în domeniul electoral pentru candidaţii politici dacă mai mult nu puteau. Dizidenţii care luptau
cu devierile s-au mulţumit doar cu gesturi şi acţiuni simbolice şi fără nici o eficacitate la nivelul
maselor mari de credincioşi, deşi unii aveau mijloacele necesare pentru mai mult. Timpul a trecut,
unii au rămas în „biserică“ şi chiar mulţi au reluat pomenirea episcopului locului fără a se lua de
către ierarhie nici o măsură la adresa faptelor sau a persoanelor eretice. Astfel faptele acestora au
devenit, cu trecerea timpului, ceva normal în ochii marii majorităţi. Mai mult acţiunea de rupere a
comuniunii ecleziale fiind înţeleasă şi greşit, doar ca o măsură administrativă, omenească şi nu ca o
măsură de păstrare a comuniunii harice cu BISERICA, s-a limitat doar la episcopul cu
comportament deviant şi nu s-a extins în mod corect şi asupra celor care greşeau la fel în alte
eparhii sau care nu făceau nimic, tăceau şi nu luau nicio atitudine. Ceilalţi creştini care nu au luat
măsura de separare dar care au înţeles cât de cât situaţia s-au mulţumit să privească de parcă
întreaga ierarhie nu ar fi una şi aceeaşi din punct de vedere haric, ci doar o confederaţie de episcopi
care nu are între ei decât legături administrative, instituţionale şi care se supune unui lider - exact ca
un partid politic - şi nu s-au separat şi ei de toţi episcopii care greşeau la fel sau nu luptau împotriva
celui cu fapte deviante, tăceau. De asemenea din cauza prezenţei mijloacelor de informare în masă
care sunt în marea lor majoritate sub stăpânirea Fiarei faptele ierarhilor apostaţi au avut publicitate
abundentă, imediată şi favorabilă, ceea ce le-a şi impus în conştiinţa societăţii în general, nu numai
în ochii creştinilor de rând. În schimb acţiunea celor care s-au separat de aceştia doar declarativ nu a
avut nici un ecou sau unul foarte limitat din cauză că aceştia nu s-au străduit prea mult. 159

158
Iarăşi o noţiune de sorginte papistaşă. Ierarhul este în comuniune harică cu Dumnezeu şi atunci el este ierarh sau nu
este în comuniune cu El şi atunci nu este decât un actor.
159
De văzut cât de mult s-a străduit sf. Maxim Mărturisitorul să lupte cu ereticii căci s-a dus şi la Roma pentru a obţine
ajutor împotriva ereziei monotelite şi pe atunci nu exista confort, telefon, internet, radio, tren şi avion ca acum! Iar
călătoria pe mare sau pe uscat era o reală aventură. Cât o fi răbdat de foame, de frig, de oboseală şi alte greutăţi, fiind şi

112
 După toate acestea au început să se întâmple şi să se adune tot felul de efecte care mai de
care mai eretice şi nocive pentru biserică şi societate. Astfel după anatema patriarhului Tihon al
Rusiei împotriva puterii sovietice celelealte biserici surori au rămas în comuniune euharistică şi cu
noua „biserică“ ortodoxă rusă rezultată din intervenţia puterii sovietice dar şi cu biserica rusă din
exil care aplica anatema patriarhului şi care nu avea comuniune cu biserica sovietică. Mai mult,
bisericile din ţările care au intrat apoi sub influenţa puterii sovietice au colaborat şi ele la rândul lor
cu puterile politice nou instalate în ţările lor intrând şi ele sub acţiunea anatemei patriarhului Tihon
şi tot aşa nu au căutat să lupte şi să salveze monarhiile lor aşa cum erau ele, restrânse şi pervertite.
De asemenea din interiorul ierarhiei a apărut şi iniţiativa de apropriere către celelalte formaţiuni
„creştine“ eretice al cărei prim pas a fost schimbarea calendarului sărbătorilor religioase şi
rugăciunile împreună cu acestea.
Pe urmă au început să se înmulţească acţiunile de apropiere şi de recunoaştere a ereticilor
drept creştini. Am să citez aici pe cele mai importante cum ar fi intrarea în Consiliul Mondial al
Bisericilor, hotărârile de recunoaştere a preoţiei anglicanilor, a papistaşilor, recunoaşterea ortodoxiei
monofiziţilor şi participarea la marile evenimente ecumenice. Aşa de mult au intrat în conştiinţa
creştină ortodoxă oficială aceste lucruri că nu mai stârnesc azi nici o reacţie rugăciunile în comun cu
ereticii, participarea ierarhilor ortodocşi la evenimentele liturgice ale ereticilor şi prezenţa activă a
clericilor ereticilor la evenimentele liturgice ale ortodocşilor. Canonul apostolic nr. 65 cateriseşte în
mod explicit ierarhii care fac aceste acţiuni. Dar nu mai are cine să-l aplice. Ca urmare a tuturor
acestor fapte cei din biserica ortodoxă oficială care mai susţin în continuare că ei sunt în BISERICĂ
au tot redus criteriile de definire a ortodoxiei ca adaptare la noile realităţi. Astfel ei au ajuns să
susţină că sunt ortodocşi doar din cauza faptului că merg la un preot care li se pare lor că este
ortodox sau la unul care este în comuniune cu un episcop care nu face el lucrurile acestea ci doar
tace. După ce au văzut că nu prea mai este nimeni care să nu facă nişte lucruri, unii s-au mulţumit să
declare că ei sunt ortodocşi fiindcă săvârşesc Sfânta Liturghie după ritualul ortodox, adică rostesc
aceleaşi „formule sacre consacrate“ cum spun şi fraţii lor în duh, papistaşii. Nici măcar nu s-au
obosit să cerceteze şi să vadă că şi marea majoritatea a ereticilor care au fost anatemizaţi de
sinoadele ortodoxe din vechime urmau acelaşi ritual al Liturghiei şi chiar mulţi dintre ei recitau
acelaşi simbol al credinţei („crezul“) numai că-l interpretau altfel. Ca să nu mai spun că multe
ritualuri şi texte liturgice sunt modificate acum, adică textele şi ritualurile ce le citeau unii eretici
anatemizaţi în vechime de sinoade erau mai ortodoxe decât ale celor care se cred ortodocşi acum!
Nu s-au obosit să constate măcar că aceasta este chiar definiţia tainelor formulată de papistaşi
înseşi. 160 Deci prin adoptarea acestei definiţii au ajuns şi ei papistaşi în gândire. Până la sfârşit vor
reduce totul doar la faptul că ei dau din mâini ca ortodocşii sau/şi că nu au fost de acord, iar unii
chiar se vor lăuda că ei au vorbit împotrivă la vremea respectivă şi deci au rămas ortodocşi.
Efectul final al acestui fals îndemn „să rămânem cu biserica“ a avut drept rezultat şi
pierderea credinţei ortodoxe în general, a conştiinţei ecleziale şi întărirea autorităţii episcopilor
apostaţi din biserica ortodoxă oficială. De asemenea în plan uman a avut efectul instaurării unui
climat social complet anticreştin şi fără nici un viitor pentru creştinism: nu peste 1000 de ani, nu
peste 100 de ani, nu peste 10 ani ci chiar acum în zilele noastre!
Alt efect mai subtil, şi care nu a fost observat de mulţi, a fost că menţinerea episcopilor
apostaţi „în biserică“ a dus la acapararea întregii ierarhii prin faptul că Fiara a putut mai uşor să-şi
impună oamenii ei în funcţiile de episcopi. Episcopii apostaţi au făcut tot ce le-a stat în putere
pentru a se „înmulţi“ hirotonind cât mai mulţi adepţi de-ai lor. Aceşti adepţi au fost „obţinuţi“ şi
prin pervertirea şcolilor de teologie, a învăţământului religios, nu numai prin alegerea celor câştigaţi
de Fiară prin diverse metode. Această înmulţire a clericilor apostaţi a dus la crearea unui efect de
avalanşă în ceea ce priveşte devierea de la credinţă; a grăbit foarte mult procesul general de cădere.
Aceasta a fost prima atitudine faţă de problema devierilor de la credinţă în biserica
contemporană şi efectele ei.
Cea de-a doua modalitate de abordare a devierilor de la credinţă este a celor care nu s-au

în vârstă, numai Dumnezeu ştie! Veşnică fie pomenirea lui! Sfinte Maxim roagă-te pentru noi păcătoşii!
160
Vedeţi „Noul catehism catolic“ editat în româneşte de Arhiepiscopia Romano-Catolică din România.

113
limitat numai la aplicarea canoanelor existente ale BISERICII. Aceştia nu s-au mulţumit numai cu
ruperea declarativă de ierarhia apostată pentru că au sesizat imediat că aceştia au în spatele lor alte
forţe, lucru manifestat şi prin sprijinul guvernelor din ţările respective pentru clericii apostaţi.
Aceasta s-a demonstrat prin faptul că guvernele au reprimat prin toate mijloacele acţiunea lor de
separare. Neavând nicio speranţă în posibilitatea convocării unui sinod au încercat să-şi asigure
continuitatea în timp pentru a se prezerva biserica văzută conform comandamentelor Scripturii. Dar
pentru că întreaga comunitate a bisericii a fost înstrăinată de la învăţătura dogmatică a BISERICII,
fapt care era şi cauza situaţiei respective, creştinii care li s-au alăturat în această luptă erau şi ei
subminaţi într-o oarecare măsură de aceasta. Adică problemele pe care le avea deja biserica oficială
şi din cauza cărora a ajuns în acea situaţie au fost „moştenite“ parţial şi de către aceştia. Mai mult
din cauză că mişcarea de separare era condusă de oameni care nu erau pe deplin desăvârşiţi aceştia
nu au ştiut cum să abordeze problemele imens de complexe create de noua situaţie. Aceştia erau
oameni suficient de cuvioşi şi virtuoşi ca să-şi dea seama de pericolul creat şi să acţioneze împotriva
acestuia dar nepregătiţi pentru această misiune. Acest lucru s-a demonstrat mai târziu din plin prin
şovăielile, bâjbâielile şi unele greşeli ale lor. Aşa că au început să aibă loc între ei diferite dispute
din care am să citez aici doar pe cea generată de necunoaşterea naturii reale a ierarhiei bisericeşti.
Astfel concentrarea disputei doar pe validitatea canonică a hirotoniei a dus inevitabil la formarea de
facţiuni şi fărâmiţarea întregii mişcări. După ce facţiunile s-au stabilizat oarecum unele din ele s-au
închis în auto-mulţumirea şi mândria de a fi numai ei BISERICA tratându-i pe toţi din biserica
oficială, din celelalte facţiuni şi pe cei care încercau să se unească cu ei drept „eretici nebotezaţi“. În
acelaşi timp, la extrema cealaltă, erau şi unii dintre cei separaţi care îi tratau ca pe creştini ortodocşi
normali pe cei din biserica oficială, punând astfel un semn de egalitate între ei şi aceia. Pe urmă, în
mod natural, au apărut şi veleitari care au sporit sciziunea şi fărâmiţarea. Cred totuşi că aici este şi
„mâna“ nevăzută a Fiarei nu numai slăbiciunea omenească. Unii chiar s-au întors în zilele noastră la
biserica oficială ale cărei greşeli le-au criticat atâţia ani. Şi culmea au cerut iertare şi s-au şi pocăit
pentru aceasta. Pentru faptul că s-au separat! Totuşi unii dintre ei au încercat să urmeze cursul firesc
al BISERICII şi să refacă unitatea dintre cei care declarau că urmează credinţei ortodoxe. Dar ca să
fac o lungă istorie scurtă am să vorbesc doar despre cele două mari greşeli pe care le-au făcut
creştinii ortodocşi care făceau parte din facţiunile dizidente, „antiecumeniste“.
Prima şi cea mai mare greşeală este că nu au luat măsuri imediate ca să elimine cauza
principală a evenimentelor din acea vreme, adică necunoaşterea şi neaplicarea credinţei ortodoxe în
toate aspectele ei de către întreg poporul creştin. Ierarhia rezultată din toate acele frământări s-a
limitat doar la continuarea în activitatea pastorală a liniei pietiste specifice moştenite de la biserica
ortodoxă oficială. În loc să profite de faptul că limitările impuse artificial în învăţământul teologic
oficial de episcopii supuşi Fiarei nu mai existau pentru ei şi că masele largi de credincioşi aveau
acum un oarecare nivel de educaţie şi alfabetizare iar comunicarea era mult uşurată de mijloacele
moderne, ei nu s-au concentrat pe această cale. Acest efort, obligatoriu de altfel pentru orice episcop
ortodox, le-ar fi permis ridicarea nivelului de conştientizare dogmatică a credinţei ortodoxe şi
mărirea conştiinţei ecleziale a unei mulţimi foarte mari de creştini. Ar fi fost timp suficient pentru
aceasta fiindcă de la prima separare au trecut mai mult de o sută de ani. Această primă greşeală a
dus mai târziu şi la o mai mare fărâmiţare în rândul lor. 161 De asemenea „antiecumeniştii“ nu şi-au
folosit toate resursele materiale şi tot timpul disponibil pentru a face misiune în rândul poporului

161
Ştiu un caz unde credincioşii s-au divizat pentru că unii neînţelegând teologia icoanei - care este una foarte grea din
punct de vedere dogmatic - i-au acuzat pe ierarhi că sunt iconoclaşti atunci când aceştia au vrut să scoată anumite
icoane cu conţinut idolatric din biserici. Aceste icoane cu conţinut idolatric erau moştenite de la biserica ortodoxă
oficială unde se insinuaseră odată cu pătrunderea propagandei papistaşe în răsărit. Ele sunt în continuare în uz şi
nimănui nu-i trece prin cap să le scoată. Chiar s-ar putea face o analiză indirectă a pervertirii credinţei ortodoxe numai
prin analizarea evoluţiei iconografiei de-a lungul istoriei. Am să dau totuşi aici un mic exemplu educativ: în Ceaslovul -
ορολογίον - editat de EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti
2001, la capitolul „Condacele de peste săptămână“, pag. 126, în miniatura de deasupra titlului este reprezentat un
simbol al unei societăţi secrete numită „Iluminatti“ - un ochi într-un triunghi având trei de şase stilizaţi în fundal - şi
care nu are nici o legătură cu iconografia şi simbolistica bisericii. La acest simbol se roagă toţi creştinii care folosesc
acel Ceaslov. Mă limitez la atât.

114
din care proveneau şi nu numai, pentru a câştiga cât mai mulţi adepţi. În schimb şi-au folosit toate
resursele pentru construirea unei baze materiale care nu a folosit la nimic şi care va fi pierdută
inevitabil în perioada imediat următoare. Ştiu o facţiune care a construit chiar mai mult de 20 de
mănăstiri cu clădiri mari iar ei nu au decât vreo sută de călugări care sunt concentraţi în două
mănăstiri mai mari, una de bărbaţi şi una de femei.
A doua mare greşeală a fost că „adevăraţii creştini ortodocşi“ nu au sesizat schimbările
profunde din societate ce au avut loc în acest răstimp şi care pe nesimţite i-au afectat şi pe ei.
Oricine poate vedea pe site-urile lor de internet cât sunt de rupţi de realitatea înconjurătoare. Nici o
problemă nu-i confruntă, nici o problemă nu-i preocupă: trăiesc în cea mai bună dintre lumi şi
viitorul este atât de luminos! Şi nu numai că nu înţeleg realitatea lumii în care trăiesc dar au fost
complet pasivi în ceea ce priveşte implicarea lor în evenimentele sociale care-i afectau direct. Ar fi
putut în acest răstimp chiar să finanţeze şi să încurajeze pe creştinii laici mai virtuoşi care erau sub
îndrumarea şi învăţătura lor să se implice în viaţa politică. Într-o sută de ani, cu o bună îndrumare,
ar fi ajuns, chiar şi în condiţiile democraţiei, măcar un partid puternic şi influent în societate dacă nu
chiar mai mult şi ar fi putut frâna anumite tendinţe din societatea modernă.
Deci, în concluzie, se poate spune fără a greşi prea mult că la această oră şi aceşti creştini
ortodocşi care nu aparţin bisericii ortodoxe oficiale suferă de aceleaşi probleme ca şi ceilalţi: se
închină-supun Fiarei, îi folosesc banii şi documentele de identitate, îşi dau copiii la şcolile statului-
dumnezeu, mulţi au un nivel de trai foarte ridicat pe care circa patru miliarde de oameni de pe
planetă nici nu-l visează şi nici nu-l vor atinge vreodată, etc. Dar din cauza faptului că la ei în
ierarhie toată lumea este concentrată pe credinţa ortodoxă şi nu sunt oameni şi tendinţe care să ducă
la apropierea de eretici, par a fi mai receptivi la critici şi sugestii. Caracteristica aceasta face totuşi
ca ei să mai aibă o şansă să devină BISERICA în toată plinătatea, şansă pe care cei din biserica
oficială nu prea o mai au decât dacă îi scot din rândurile lor pe toţi ierarhii şi preoţii apostaţi. Ceea
ce este imposibil la acest moment. Aceasta se demonstrează şi prin faptul că această caracteristică a
creştinilor ortodocşi adevăraţi a dus până la urmă la obţinerea ajutorului lui Dumnezeu şi au realizat
unul dintre deziderate: unirea în vederea luptei comune împotriva ecumenismului. Astfel cele mai
mari fracţiuni, ca număr de credincioşi, au reuşit să se unească şi să formuleze un document
ecleziologic de unire, perfect acceptabil din punct de vedere ortodox. Îl găsiţi şi în limba română la
adresa de internet:
http://www.hsir.org/pdfs/2014/03/22/Ro20140322aCommonEcclesiology15.pdf
Prin această uniune se răspunde implicit şi îngrijorărilor celor care încă se mai temeau că nu
există continuitate în transmiterea corectă a hirotoniei lor. Pentru că un membru al uniunii este chiar
rămăşiţa Bisericii Ortodoxe Ruse din exil, cea care nu s-a reunit cu Biserica Ortodoxă Rusă oficială.
Aceasta are continuitatea hirotoniilor corectă din punct de vedere canonic de la patriarhul Tihon
până în ziua de azi. Acum această temă nu se mai poate disputa de către nimeni. Practic la ora
actuală ei, această uniune, sunt BISERICA văzută din punct de vedere formal. Sper că acceptarea
acestui document de către părţile implicate să dea un avânt mai mare întregii mişcări chiar dacă ea
este compusă din elemente risipite pe o arie geografică aşa de mare. Totuşi mai rămâne ca aceştia să
conştientizeze şi starea societăţii în care aceste biserici trăiesc şi să ridice şi nivelul conştiinţei
ecleziale în rândul credincioşilor lor. Nu ştiu cum va fi aceasta în viitor pentru că unul dintre
episcopii ei a emis deja un document referitor la problemele societăţii contemporane şi pe care îl
găsiţi la adresa de internet:
http://www.ctosonline.org/theological/OCE.html
cu titlul „The Orthodox Church and Eschatological Frenzy - The recent proliferation of
′Antichristology′ and its perilous side-effects; Proposals for curing the eschatological fear of marks
(seals) and numbers“ by Bishop Cyprian of Oreoi - adică, tradus în limba română: „Biserica
Ortodoxă şi frenezia eshatologică - Recenta proliferare a ′Antihristologiei′ şi periculoasele sale
efecte adiacente: propuneri pentru vindecarea de frica eshatologică de semne (peceţi) şi numere“.
Această carte este mai rea decât orice luare de poziţie a bisericii oficiale în favoarea actelor de
identitate electronice şi a stăpânirii Fiarei, căci ierarhii apostaţi ai bisericii ortodoxe oficiale s-au
abţinut de la a face prea mari paşi de aprobare a faptelor Fiarei şi s-au mulţumit cu declaraţii şi

115
măsuri pline de echivoc pentru a nu antagoniza părţile şi a le menţine astfel sub control. Argumente
pentru respingerea acestei cărţi se găsesc din belşug în scrierea de faţă şi nu mai este necesară
întocmirea unui alt document care să trateze exhaustiv aceasta. Dar putem spera că nu este decât o
opinie personală a respectivului episcop şi nu a întregii uniuni şi care de fapt nu a luat în dezbatere
reală, sinodală, documentul; adică de către toţi episcopii uniunii adunaţi într-un sinod. De altfel a
fost şi emis cu o oarecare rezervă, de parcă nici ei nu ar fi prea convinşi de el. Deci, mai sunt şanse!
Mai ales că în declaraţiile oficiale ale uniunii se recunoaşte totuşi păcatul serghianismului. Totuşi
cartea revelează indirect o anumită concepţie care stă la baza gândirii celor care au scris-o şi care
poate duce la naşterea lipsei de încredere; să sperăm că este doar o greşeală omenească provocată de
izolarea de care suferă în mod obiectiv mediul monahal. Poate că Dumnezeu văzând intenţia şi
strădania lor cea bună îi va ajuta în vreun fel, mai ales dacă vor menţine deschiderea şi
receptivitatea la problemele contemporane ale creştinilor, nu numai la cele legate de indiferentismul
religios = „ecumenism“. Important este că ei au premisele şi tendinţa corectă deşi nu reuşesc nici ei
să fie perfecţi în toate problemele de credinţă. În special cele care sunt în relaţie cu lumea şi cu
statul-dumnezeu şi deci nici ei nu sunt BISERICA decât potenţial.
Acum în concluzie putem spune şi că acel creştin care va căuta să se alipească de alţi creştini
ortodocşi - vorbesc despre cei care au rupt deja comuniunea cu biserica ortodoxă oficială - va
trebui, dacă este suficient de ortodox, virtuos şi învăţat să tragă şi concluzia firească, foarte grea şi
înfricoşătoare, că la ora aceasta nu mai există BISERICA văzută de calitatea celei care era, de
exemplu, pe vremea sfântului Grigorie Palama după sinodul IX ecumenic. 162 Şi deci să nu-şi
închipuie că problemele lui au luat sfârşit doar prin decizia separării de biserica oficială şi unirea cu
cei care sunt ortodocşi.
În afara acestor două opţiuni enumerate mai sus care pot fi alese de creştinii ortodocşi ce vor
să se alipească de BISERICĂ ar părea că ar mai exista şi o a treia alegere, pe care unii voind să
contra-argumenteze mi-au indicat-o ca posibilă. Şi anume că este posibil ca pe undeva în adâncul
vreunei pustii îndepărtate ar putea exista unul sau mai mulţi episcopi necunoscuţi de noi, care nu au
nici o comuniune-colaborare cu Fiara şi nici cu alte formaţiuni şi sunt şi perfect ortodocşi. Nici eu
nu neg complet această posibilitate, dar există aici mai multe întrebări. Dacă sunt aşa de desăvârşiţi
de ce nu vin să ne lumineze şi să ne călăuzească şi pe noi? Să nu poată fizic din cauza depărtării de
lume? Să nu vrea Dumnezeu să-i lase să ne scoată din impas? Nu se poate nici una după părerea
mea, căci Dumnezeu iubind atât de mult lumea încât şi pe Fiul Său iubit L-a dat să moară pentru
noi, nu ar fi răbdat să ne vadă pe noi bâjbâind pe calea mânturii ci i-ar fi trimis la noi, i-ar fi obligat
să vină, aşa cum l-a trimis şi pe sf. apostol Petru la sutaşul Corneliu. Mai corect pare răspunsul că
dacă chiar există episcopi, preoţi, monahi şi credincioşi care vieţuiesc cuviincios prin pustii sau
chiar printre oameni şi care nu au comuniune-colaborare cu Fiara şi sunt şi ortodocşi, aceştia nu
sunt destul de desăvârşiţi ca să fie trimişi chiar de Dumnezeu. Şi chiar dacă ar fi nedesăvârşiţi şi
totuşi conştienţi de aceasta tot nu au nicio scuză că nu apar la vedere şi nu încearcă măcar să-şi
unească eforturile cu ceilalţi în lupta comună cu Fiara. Ce fel de dragoste au ei pentru oameni? Deci
de aceea cred că nu-i trimite nici Dumnezeu şi ei nu sunt altceva decât nişte oameni obişnuiţi ca şi
noi şi care vor să se salveze singuri. Altfel de ce ar mai trebui să trimită la sfârşit pe cei doi martori
ai lui dacă ar exista aici pe pământ creştini atât de desăvârşiţi? (Cartea Apocalipsei, cap. XI)
Să ştiţi că am auzit pe unii, ignoranţi şi defetişti, care mi-au spus că noi suntem aşa de răi
încât chiar dacă ar veni unul dintre aceştia tot nu am face noi nimic. Dar tocmai de aceea trebuie să
ni-i trimită Dumnezeu, pentru că suntem răi, căci dacă am fi buni, desăvârşiţi, atunci nu am mai
avea nevoie de ei, de învăţători, de păstori, etc. şi am face noi lucrul; fiindcă pentru acest scop i-a şi
lăsat Dumnezeu pe pământ. (Epistola către efeseni a sf. apostol Pavel, cap. IV) Iar dacă vom fi uniţi
de aceştia, suntem una, atunci şi omenirea, nu numai creştinii, va avea un folos mare din aceasta.

162
Cei care acum, în zilele noastre, susţin că nu au existat mai mult de şapte sinoade ecumenice sunt următorii
conştienţi sau inconştienţi ai ereticilor papistaşi a căror părere este că ortodocşii nu au mai putut avea sinoade
ecumenice după al şaptelea sinod din cauză că s-au despărţit de „biserica mamă“, actualul Vatican, părere care a şi intrat
adânc în conştiinţa ortodoxă; această opinie, că nu ar fi mai mult de şapte sinoade ecumenice ortodoxe, nu exista în
secolul XIV.

116
Fiindcă puterea celor mulţi uniţi în apărarea adevărului este uriaşă. Dar dacă va fi numai un creştin
sau doi din aceştia care vor lupta cu Fiara, nu vor putea face mare lucru şi vor fi omorâţi repede de
slujitorii ei. E drept şi că acei sfinţi nu-i vor convinge chiar pe toţi, dar tot ar fi mulţi cei care se vor
strânge şi altfel ar arăta lumea azi. Pentru că toată situaţia cu care ne confruntăm azi îşi are cauza în
acest motiv şi nu din lipsa mulţimii credincioşilor: adică, acest lucru lipseşte creştinilor un învăţător
şi un păstor-conducător de talia sf. Spiridon al Trimitundei, sf. Atanasie cel Mare, sf. Chiril al
Alexandriei, sf. Maxim Mărturisitorul, etc.; este plin calendarul cu sfinţiile lor, nu-i mai enumăr.
Deci, să recapitulăm. Cei care sunt destul de virtuoşi şi învăţaţi din biserica ortodoxă oficială
- dacă mai există din aceştia şi nu au plecat încă de acolo! - vor trebui să ia una dintre următoarele
decizii: prima şi cea mai grea alegere pe care o pot face creştinii ortodocşi care vor să se alipească
BISERICII este să rămână singuri şi să se desăvârşească atât cât pot după modelul celor din
vechime aflaţi în aceeaşi situaţie. Dar această cale o pot alege dacă şi numai dacă sunt destul de
înaintaţi în virtute ca să se poate controla singuri şi să continue să înainteze în virtute atât cât se
poate fără biserică. Aceasta pare şi cea mai bună cale pentru că le dă posibilitatea să crescă în
virtute mai repede dar din nefericire nu şi în desăvârşire din cauză că nu se pot împărtăşii cu tainele
BISERICII. Ei pot miza doar pe ajutorul lui Dumnezeu pentru a descoperi unde sunt adevăraţii Lui
ierarhi. Pentru aceasta trebuie să lucreze toate poruncile, cu toată silinţa şi să se roage neîncetat
pentru a le lumina Dumnezeu calea şi a găsi un învăţător nepătimaş care să-i ajute în aceste vremuri
de restrişte. 163 Dar pentru că sunt obligaţi şi de porunca iubirii pentru ceilalţi oameni ei trebuie să se
silească totuşi să-şi unească forţele între ei dar şi cu ierarhii din facţiunea „adevăraţilor creştini
ortodocşi“ pentru a da mai multă forţă acţiunilor lor. Dacă aceşti ierarhi nu înţeleg sau nu doresc să
lupte cu Fiara creştinii trebuie să-şi unească forţele cu oricine vrea să facă aceasta dar numai prin
metode nonoviolente, creştineşti.
A doua cale mai uşoară şi mai puţin plină de primejdii, în cazul că creştinii nu se pot
descurca singuri din punct de vedere duhovnicesc, ar fi să se integreze în uniunea descrisă mai sus,
a antiecumeniştilor şi să asculte de ei. Pentru că aceştia au toate condiţiile pentru a evolua pe calea
cea bună fiindcă, din punct de vedere formal, ei sunt BISERICA acum. Singura problemă pe care o
au este că suferă de un serghianism tăcut. Unirea cu aceştia să nu o facă oricum ci prin avertizarea
acelora, în mod deschis, cu privire la aşteptările pe care creştinul le are faţă de ei privitor la lupta cu
Fiara. Dar, dacă reuşeşc să se alipească de aceştia, creştinii trebuie să facă tot ce le stă în putere şi
să-i susţină pe ierarhi tot timpul şi prin toate mijloacele: materiale, morale, prin împreună-sfătuire,
etc. şi să nu adopte o atitudine rezervată şi îmbufnată, pândindu-i la tot pasul ca să vadă ce greşeli
mărunte fac, ci să fie atenţi la scopul lucrării. Evident că această ultimă alegere este mai grea şi din
punct de vedere material. Pentru punerea ei în practică ar putea fi necesară mutarea în altă ţară
urmată de dificultăţile aferente. De asemenea această ultimă alternativă îl va încetini pe creştinul
respectiv în urcuşul său duhovnicesc dar nu-l va opri total ca în cazul când va rămâne în biserica
ortodoxă oficială. 164 Oricum să nu-şi limiteze eforturile dar nici să-şi pună speranţe prea mari şi să
fie cât mai precauţi pentru că din această uniune face parte şi Biserica Ortodoxă pe Stil Vechi din
România (B.O.S.V.). Aceasta este din punct de vedere numeric şi cea mai mare dintre părţile uniunii
şi eu o consider şi cea mai puţin ortodoxă. Această opinie personală mi-am format-o prin
cunoaşterea multor personalităţi şi creştini de rând de acolo. Evident această opinie a mea nu este
infailibilă şi poate fi eronată. Credincioşii B.O.S.V. au şi ei aceleaşi şanse ca oricine. Dar numai
dacă se hotărăsc să facă ce trebuie. Eu cunosc destui dintre ei care sunt destul de evlavioşi şi
credincioşi. La fel şi ierarhia B.O.S.V. are aceleaşi şanse. Dacă vrea să dovedească că acestea sunt
numai bârfe şi minciuni trebuie să le contracareze prin fapte şi acţiuni care sunt obligatorii pentru
statutul ei de ierahie a BISERICII. Eu voi fi primul care mă voi duce şi voi cere iertare cu umilinţă,

163
Vedeţi cum a făcut şi Corneliu Sutaşul, la Faptele Apostolilor, în Evanghelie - situaţia acestuia era asemănătoare,
oarecum, cu a noastră acum.
164
Vă rog din tot sufletul faceţi ceva şi vorbiţi cât mai mult împotriva acestor afirmaţii ale mele, numai să nu tăceţi sau
să începeţi iar să minţiţi şi să vă minţiţi şi pe voi înşivă, căci cu cât mai mult veţi încerca să mă contraziceţi, dar
rămânând sinceri cu voi înşivă, cu atât efectul va fi contrar intenţiei voastre; Dumnezeu nu vă va lăsa, vă va ajuta,
numai să faceţi ceva! Eu mă rog pentru voi!

117
în mod public, dacă ei vor face ce trebuie pentru biserică, credincioşi şi omenire.
Deşi prin unirea şi adoptarea documentului citat mai sus de către Biserica Ortodoxă de Stil
Vechi din România aceasta este formal ortodoxă, teologia şi atitudinea ei practică a rămas însă cea a
secolului XIX care era puternic influenţată de teologia scolastică papală (foarte augustiniană pe
alocuri). De asemenea la nivelul clerului mic al B.O.S.V. de la sate şi chiar de la oraşe domneşte
lipsa crasă a educaţiei teologice. Acest fapt a avut ca efect şi perpetuarea obiceiurilor şi tradiţiilor
pietiste în rândul poporului creştin de rând şi chiar a superstiţiilor! În Modova încă mai există acum
obiceiul de a se „ţine“ joile, obicei menţionat critic şi de către sf. Nicodim Aghioritul în Pidalionul
său la începutul secolului XIX. Adică timp de peste 200 de ani ierarhia bisericească de orice fel nu a
reuşit să dezrădăcineze acest obicei păgân şi nici chiar secularizarea nu a reuşit-o complet. Această
superstiţie constă din faptul că creştinii nu muncesc joile la grădină şi nu prăşesc culturile - chiar
dacă nu este o sărbătoare marcată în calendar şi bineînţeles fără aprobarea episcopului locului - ca
să nu vină grindina şi să distrugă recoltele. Iar dacă unii fie că nu cred în Dumnezeu, fie că au o
credinţă corectă şi fac aceasta, vecinii sau cei care îi văd încep să-i admonesteze şi să-i ameninţe
fizic: nu este glumă! Practica este comună şi creştinilor din biserica ortodoxă oficială. Dar acolo nu
mai este nimic de mirare.
De asemenea există o suspiciune destul de mare la adresa ierarhiei superioare a B.O.S.V. că
ar fi ajuns şi ea sub influenţa Fiarei ca şi cea a bisericii ortodoxe oficiale. În ciuda acestei suspiciuni
ierarhia B.O.S.V. nu a luat nici o măsură pentru a contracara situaţia. Exista posibilitatea şi încă mai
există ca să se ceară publicarea dosarelor informative de „SECURITATE“ de pe vremea dictaturii
comuniste dacă acestea mai sunt în arhivele C.N.S.A.S. (Consiliul naţional pentru studierea
arhivelor securităţii) şi nu le-a luat cineva ca să le păstreze în caz de nevoie. Această acţiune ar fi
fost deosebit de benefică la începutul anilor nouăzeci ai secolului XX, după lovitura de stat
împotriva lui Ceauşescu, şi dacă s-ar fi dovedit că ei nu ar fi colaborat cu „Securitatea“ şi ar fi
suferit prigoana le-ar fi sporit prestigiul şi autoritatea. Argumentele pentru existenţa acestei
suspiciuni, în ceea ce priveşte colaborarea cu fosta „Securitate“, sunt indirecte şi mai puţin
indirecte. Astfel regimul comunist din România a avut la început o atitudine mai îngăduitoare faţă
de B.O.S.V. ca întreg decât cea a regimului sovietic faţă de cei ca ei din Rusia. Deşi în anii de
început ai comunismului în România presiunea regimului asupra B.O.S.V. a fost mai mare pe urmă
chiar le-au mai permis, în mod tacit, să facă şi construcţii de biserici şi mănăstiri în scopul de a-i
folosi împotriva bisericii ortodoxe oficiale, punând astfel încă o presiune pe aceasta din urmă. Un
fel de dialectică locală. Totuşi în anul 1982, când România era sub regimul Ceauşescu, toţi ierarhii
importanţi ai bisericii ortodoxe de stil vechi din România, în afară de mitropolitul Glicherie, au fost
arestaţi şi internaţi în închisori. Pare evident că aceasta s-a întâmplat fiindcă la acea dată nu mai
aveau nevoie de ei pentru că toţi ierarhii bisericii ortodoxe oficiale erau deja sub influenţa statului şi
era timpul ca şi ei să fie racolaţi.
Toţi cei care cunosc modul de operare al conducerilor de tipul lui Ceauşescu ştiu că
internarea aceasta în închisoare a oamenilor care nu fac nimic împotriva legilor statului se face şi
pentru a se obţine în mod forţat cooperarea totală, nu numai tacită, a celor internaţi. Numai în
închisoare se pot aplica tratamente şi şantaje prin care cei internaţi sunt forţaţi să facă fapte sau să
semneze documente care mai apoi să fie folosite pentru compromiterea lor în cazul că nu
cooperează total cu statul. Astfel se poate explica şi de ce mitropolitul Glicherie a fost singurul care
nu a fost internat cu ei. De altfel acesta a dovedit şi înainte de instaurarea regimului comunist că era
dintr-o altă stofă iar internarea lui nu ar fi dus decât la moartea lui din cauză că era previzibil că
acesta nu ar fi acceptat nici un compromis. Şi apoi la ce ar fi folosit? Fiindcă acesta era foarte bătrân
şi nu ar mai fi trăit suficient să împiedice planurile lor viitoare. Explicaţia că internarea şi a acestui
ultim ierarh ar fi dus la revolte din partea poporului de rând nu are nici un fundament fiidcă aceştia,
„stiliştii“ din România, nu s-au revoltat nici acum şi nici altă dată pe vremea comuniştilor când
aveau motive destule.
Apropo! Aţi văzut voi vreo acţiune contra sau pentru ceva organizată de cei care sunt
membrii B.O.S.V. în zilele noastre când este o aşa zisă libertate? Eu nu ştiu. Mă iertaţi!
Apoi şi faptul că cei care au fost internaţi au fost eliberaţi de acelaşi regim Ceauşescu şi nici

118
unul nu a murit în închisoare spune multe. De asemenea mai sunt şi argumentele indirecte şi care se
demonstrează prin atitudinea ierarhiei bisericii ortodoxe de stil vechi din România în perioada
următoare anului 1990 când regimul Ceauşescu a dispărut dar au rămas la conducerea ţării
constituienţii structurii lui de putere, agenţii Fiarei. Astfel ierarhia bisericii ortodoxe de stil vechi nu
a profitat nici o dată de noua libertate şi nu a încercat să lupte pe tărâmul credinţei cu biserica
ortodoxă oficială în mod deschis prin misiune, sau măcar prin propagandă, în rândul credincioşilor
acesteia şi nici chiar să facă misiune în rândul celor necredincoşi. 165 De asemenea, în cazul în care
credincioşi mai virtuoşi din biserica ortodoxă oficială sau cei care făceau pasul pentru a urma soţilor
lor ce aparţineau B.O.S.V. au încercat să se mute în biserica ortodoxă de stil vechi aceştia erau
primiţi cu foarte multă răceală, suspiciune şi cu multe greutăţi. Nu numai că erau primiţi ca şi cum
ar fi provenit dintre protestanţi, adică dintre eretici, dar în pofida practicii istorice şi canoanelor
bisericeşti, a credinţei ortodoxe, aceştia erau şi îndepărtaţi de la comuniunea cu Sfintele Taine pe
mai mulţi ani fără alt motiv decât că proveneau „de pe nou“.
Cunosc chiar un caz petrecut înainte de „revoluţie“. Într-un sat din Moldova, judeţul
Suceava, un preot a convins credincioşii din parohia sa să intre în comuniune cu B.O.S.V. Nu o să
dau nici numele localităţii şi nici numele preotului ca să nu aibă neplăceri din cauza mea, deci
trebuie să mă credeţi pe cuvânt. După mai multe tratative ierarhia Bisericii de Stil Vechi de la
Slătioara nu a fost de acord să intre în comuniune cu aceştia decât dacă toţi se botează din nou şi
preotul va rămâne doar laic. Ceea ce creştinii din acea parohie nu au fost în stare nici să înţeleagă şi
nici să accepte. Aşa că au rămas unde erau! Cu alte cuvinte deşi îi botezau din nou pe aceştia - pe
cei proveniţi din biserica oficială - cei din biserica de stil vechi nu credeau nici în propriul lor botez
şi-i îndepărtau imediat pe aceştia şi de la sfintele taine pentru mai mulţi ani.
Această atitudine a fost răsplătită din plin de sprijinul neoficial al statului iar după căderea
lui Ceaşescu au obţinut şi ei subvenţii şi au folosit şi resursele lor pentru a construi o bază materială
excesivă în toată ţara, biserici şi mănăstiri de lux.
Aici, vă rog atenţie! Nu vreau ca cineva să spună că eu sunt împotriva construirii bisericilor
şi mănăstirilor. Ceea ce vreau să spun este că există priorităţi. Că credinţa cea mare se naşte mai
uşor şi este mai puternică acolo unde oamenii trăiesc în cocioabe şi se roagă în catacombe. Dacă
greşesc şi totuşi se naşte mai uşor şi este mai mare în clădiri de biserici uriaşe, splendide şi în
mănăstiri de lux cu tot confortul, evenimentele din viitorul apropiat mă vor contrazice şi atunci mă
voi pocăi şi voi cere iertare tuturor în genunchi. Adică, mă rog din tot sufletul, cu lacrimi şi cu
zbucium, ca să nu am dreptate şi să greşesc eu. Dar eu cred totuşi că bisericile falnice, pline de
slavă, sunt apanajul vremurilor când credinţa ortodoxă este triumfătoare. Iar mănăstiri adevărate cu
monahi adevăraţi şi având tot luxul şi confortul modern 166 nu au fost, nu sunt şi nu vor fi niciodată
nici chiar atunci când toată omenirea, până la ultimul om, se va boteza şi va trece la credinţa
ortodoxă!
Deci, nu vreau să învinuiesc pe nimeni de nimic, vreau să spun doar atât: că „uneltele“ şi
„tehnologia“ alese sunt nepotrivite şi pentru oamenii zilelor noastre nu numai pentru cei de demult!
Mai departe. În ultima vreme tineri din biserica creştină ortodoxă de stil vechi au luat
acceptul ierarhic şi au început să urmeze cursurile şcolilor de teologie creştină ortodoxă oficială
unde din cauza faptului că ei sunt obligaţi să înveţe şi să „mărturisească“ la examene tot felul de
devieri şi erezii ca să poată lua diploma de absolvire, apostaziază de la credinţa adevărată fără să-şi
dea seama. Plus că aceasta le produce şi o schimbare a minţii pe care din cauza lipsei inerente a
virtuţii de la tinereţe şi lipsei îndrumării duhovniceşti de calitate superioară nici nu o
conştientizează.
Acest ultim fapt coroborat cu nenumăratele declaraţii publice ale ierarhilor B.O.S.V. şi chiar
încercări de a se uni cu Patriarhia Rusiei înainte de anii 90 pe motivul că aceştia sunt ortodocşi doar

165
Aproape de Slătioara, judeţul Suceava, localitatea unde îşi are sediul mitropolia B.O.S.V., la numai câţiva kilometri
depărtare de mănăstire există o „casă de adunare“ pentru eretici; cred că asta spune multe!
166
Am văzut în ultima vreme în România, că au apărut foarte multe mănăstiri, în special cele aparţinătoare de biserica
ortodoxă oficială, unde ambianţa luxoasă şi confortul au întrecut cu mult pe cele realizate de oameni chiar foarte bogaţi
în palatele lor.

119
pentru că au menţinut calendarul neîndreptat spune multe şi despre gradul lor de cunoaştere a
teologiei creştine ortodoxe şi a lumii în care trăiesc.
Numai ideea că Patriarhia Rusiei poate fi creştină ortodoxă sau va fi ortodoxă în viitor după
ce atâţia ani a luptat atât de eficient pe tărâmul edificării ecumenismului şi statului-dumnezeu şi toţi
episcopii şi preoţii ei provin şi sunt numiţi numai de către Fiară via C.E.KA., N.K.V.D., K.G.B. 167 şi
mai nou F.S.B. frizează ridicolul.
Poate dacă se retrag toţi ierarhii ei până la ultimul diacon şi sunt înlocuiţi cu alţii care şi-au
demonstrat ortodoxia real şi mult timp în alte ţări decât Rusia ar mai putea fi recuperată biserica
oficială a Rusiei. Fiindcă în Rusia nici preoţi nu prea există care să fie ortodocşi cât de cât. Pentru
că în anii 90 ai sec. XX, pentru a se impune noua paradigmă în care Rusia joacă rolul de stat
înapoiat, creştin extremist, care luptă împotriva progresului luminat şi umanist al occidentului au
fost promovaţi la rangul de preoţi şi oameni obişnuiţi de pe stradă. Mulţi dintre aceştia nici nu sunt
botezaţi după cum spun ruşii care cunosc mai bine situaţia acolo. Pentru că la acea vreme creştini
declaraţi şi botezaţi în Rusia nu erau decât vreo trei la sută pe când acum în statistici oficiale apar
cam 30 la sută. Dacă sunt adevărate! De altfel se vede deja foarte clar că Patriarhia Rusiei va juca
un rol foarte important în divizarea, fărâmiţarea şi reducerea influenţei poporului creştinătăţii
ortodoxe oficiale supra statului. Această lucrare este planificată de Fiară cu mult timp înainte pentru
că influenţa Moscovei nu se limitează doar la Rusia ci şi la ţările care au fost sub influenţa K.G.B.-
ului atâţia ani: Georgia, Bulgaria, Serbia şi care or mai fi. Actualul patriarh georgian este dovedit cu
acte ca fiind provenit din K.G.B.: gesturile slugarnice care le-a făcut acesta faţă de papă pe la
diversele reuniuni ecumeniste (sărutări de mâni, etc.) spun multe despre viitor.
Deci dacă dorea atât de mult să-i înşele pe neinstruiţii ei creştini şi să revină la ortodoxia
oficială B.O.S.V. ar fi putut şi ea să încerce să se unească cu Patriarhia Ierusalimului de exemplu; ar
fi fost mai uşor. Mai există totuşi, teoretic, posibilitatea ca B.O.S.V. să fie şi ea oarecum sub
influenţa Rusiei prin agenţii K.G.B. pe care îi avea acesta în cadrul „SECURITĂŢII“ româneşti şi
care nu au fost înlăturaţi odată cu „revoluţia“ din anul 1989. Dar nu sunt dovezi concrete pentru a
demonstra aceasta în afară de zvonuri.
Cineva poate să spună că toate acestea descrise mai sus nu demonstrează nimic şi că sunt
cauzate numai de lipsa de educaţie teologică şi de virtute care domneşte în rândul ierahilor şi
clericilor din biserica ortodoxă de stil vechi. Este adevărat, doar evenimentele viitoare vor
demonstra sau infirma validitatea argumentelor descrise mai sus, şi numai în cazul în care ierarhia
B.O.S.V. se va ridica şi va înfrunta făţiş Fiara. Însă efectele reale asupra poporului se pot constata
acum, în ziua de azi. În plus, orice întârziere în remedierea acestor deficienţe va face ca situaţia să
fie şi mai greu de îndreptat în viitor. Ceea ce este evident în momentul de faţă este însă faptul că în
uniunea descrisă mai sus ei vor fi cei care vor opune cea mai mare rezistenţă la schimbările
adevărate pe care uniunea este obligată să le ia în perioada imediat următoare, dacă le va lua
vreodată. Şi nu contează motivul pentru care se vor opune! Din această cauză soluţia cea mai bună
şi de viitor pentru creştinii români ar fi să stabilească o legătură cu dizidenţii din Grecia şi nu numai
cu B.O.S.V. Pentru monahi ar fi fizic foarte uşor să se ducă şi să ceară intrarea în mănăstirile
greceşti ale acelora căci au locuri de cazare suplimentare, foarte multe, din cauza secularizării
complete a tineretului grec, scăderii dramatice a numărului monahilor şi îmbătrânirii lor. Aceasta ar
duce şi la o oarecare contrabalansare ca număr cu cei ai B.O.S.V. care sunt mai mulţi. De asemenea
la greci monahii români vor putea să dedice mai mult timp activităţilor monahale specifice,
rugăciunea, asceza şi însuşirea credinţei ortodoxe. Pentru că la greci „ascultarea“ (υπακοή) nu se
confundă cu „slujirea“ (διακονία) ca la români. Dar din nefericire şi pentru ei va fi destul de greu să
depăşească bariera de limbaj. Oricum mai sunt români pe acolo şi mulţi străini care în ţările lor nu
au o alternativă. În schimb pentru laici va fi foarte dificil, poate chiar imposibil, să rezolve această
problemă şi nu le rămâne decât să-i abordeze cu multă deferenţă, precauţie, răbdare dar şi cu
fermitate pe cei din B.O.S.V. Altfel vor rămâne singuri şi pentru mulţi va fi prea greu ca să poată
răzbate.
Din toate cele descrise până acum se vede clar că nu există o variantă perfectă de răspuns şi
167
Denumirea, în ordine cronologică, a serviciilor de securitate şi spionaj de pe vremea Uniunii Sovietice.

120
o alegere ideală pe care să o facă creştinul de rând din România dacă vrea să fie ortodox şi
desăvârşit. Mai există posibilitatea, este adevărat, ca viitoarea criză care va fi provocată de aşa-zisul
sinod ortodox ecumenic din acest an (2016) 168 să-i trezească pe unii şi să-i facă să nu se mai îmbete
cu apă rece. Sunt destule şanse ca unii ierarhi şi monahi din biserica ortodoxă oficială a Greciei
unde credinţa este cel mai bine cunoscută să vrea să ia atitudinea care trebuie. E posibil ca şi în alte
ţări să apară câţiva dar puţin probabil din cauza grelei moşteniri comuniste. Dar eu personal nu cred
în această posibilitate din cauza altor evenimente şi forţe care sunt la lucru şi care toate sunt sub
controlul Fiarei pentru că biserica oficială are un rol foarte important în acestea din cauza
componenţei ei actuale şi binenţeles din cauza puterii ei potenţiale de a se opune schimbărilor
societăţii. Oricum în perioada de timp imediat următoare oamenii vor fi şi mult prea ocupaţi să
supravieţuiască fizic, ei şi familiile lor, decât să piardă timpul şi energia cu nişte dezbateri filozofice
înalte şi care pentru covârşitoarea majoritate a poporului creştin declarat ortodox, acum când este o
relativă linişte şi securitate socială, nu înseamnă nimic. Zero! Ce vor însemna toate acestea în
perioadă de criză?
Dar să acceptăm ideea aceasta că sunt ierarhi care vor şi se vor opune în mod real
rezultatelor acestui sinod „al optulea ecumenic“ oricât de echivoc vor fi enunţate acestea în favoarea
ecumenismului. De fapt acest sinod nu va avea nevoie de nicio declaraţie şi de nicio dezbatere. Este
suficient ca să nu se pronunţe nicio anatemă şi la final să se facă o rugăciune şi o fotografie
împreună cu ereticii, un eveniment mediatic cum se spune, ca să se mai dea o lovitură de moarte
ortodoxiei creştine.
Pentru a uşura analiza acestei ipoteze vom presupune că în continuare ţările unde trăiesc
aceşti ierarhi anti-sinodul „opt ecumenic“ vor beneficia de stabilitatea socială, economică, de
prosperitatea relativă, de pacea şi securitatea cu care creştinii s-au obişnuit atât de mult. Imediat ce
aceşti ierarhi din biserica ortodoxă oficială vor lua o poziţie tranşantă împotriva rezultatelor acestui
„mare sinod ecumenic ortodox“ ei vor declanşa nişte mecanisme latente existente în aceste biserici.
Aceste mecanisme sunt generate de două lucruri.
Primul este faptul că unitatea bisericilor ortodoxe oficiale, reală şi foarte, foarte solidă, dar
ascunsă privirilor celor mulţi, nu rezultă din comuniunea harică cu Trupul lui Hristos ci dintr-un
lucru foarte pământesc: din existenţa îmbelşugată a banilor şi a unei baze materiale foarte
consistente. Banii provin din mai multe surse şi anume: de la populaţie, de la Fiară şi din
exploatarea bazei materiale. De la Fiară banii provin în primul rând din faptul că statul plăteşte
salariile şi pensiile clerului şi cinului monahal şi a doua oară prin mecanismul pervers şi ambiguu al
subvenţiilor. Acest mecanism este creat sub o formă care să permită, să încurajeze şi să cointereseze
corupţii din administraţia de stat de la toate nivelurile să subvenţioneze bisericile datorită interesului
personal. Şi când spun asta nu mă refer numai la biserica ortodoxă oficială ci şi la celelalte
organizaţii parareligioase în funcţie, bineînţeles, de afinitatea funcţionarului public.
Operaţiunea decurge astfel: funcţionarul public corupt care vrea să câştige nişte bani iniţiază
o operaţiune de „subvenţionare“ a unei congregaţii religioase şi ajunge la un acord cu cel care
reprezintă acea congregaţie astfel ca acesta să declare oficial suma primită legal dar din aceasta să
returneze o parte importantă celui care face subvenţia. Fie indirect prin executarea lucrărilor
subvenţionate la preţuri maxime, „umflate“ cât mai mult, cu ajutorul firmelor de unde funcţionarul
ia profitul, fie direct în mâna acestuia. Astfel că toate congregaţiile religioase din ţara noastră au
ajuns într-o măsură mai mare sau mai mică să fie implicate în operaţiuni de corupţie şi „spălare de
bani“. Dar volumul cel mai mare de bani revine părţii majoritare care este biserica ortodoxă
oficială. Acelaşi mecanism a permis şi dezvoltarea explozivă a bazei materiale şi a altor organizaţii
religioase, unele chiar necreştine, pentru că „mâna nevăzută“ a Fiarei a intervenit şi aici pentru a-şi
proteja şi hrăni propriile creaţii din banii poporului, dar împotriva lui.
Al doilea mecanism, poate chiar mai important decât banii, este sprijinul politic al Fiarei
pentru ierarhia apostată.

168
Acest text a fost compus înainte de sinodul din Creta. Dacă aş fi luat în considerare la acel moment că acest sinod ar
fi putut aduce ceva nou la situaţia generală a creştinilor, ar fi trebuit să rescriu tot şi nu aş fi avut timpul şi posibilităţile
necesare. Însă desfăşurarea evenimentului a fost foarte previzibilă şi astfel că nu a mai fost nevoie să revin.

121
 Deci atunci când unul sau mai mulţi ierarhi vor dori să facă ceva real împotriva rezultatelor
viitorului „sinod ecumenic“ aceştia se vor confrunta cu următoarele situaţii.
Mai întâi se vor coagula două partide una insignifiantă din punct de vedere numeric
compusă din ierarhii care vor voi să fie ortodocşi - în cazul ipotetic că vor apărea asemenea ierarhi,
ceea ce eu personal mă îndoiesc, dar să nu fie ca mine! - şi una majoritară compusă din cei care vor
seziza imediat pericolul de a-şi pierde nivelul de trai şi confortul - ca să nu spun mai mult - cu care
s-au obişnuit, facilitat şi de accesul abundent la banul public. Aceştia vor fi în primul rând ierarhii
aflaţi sub influenţa Fiarei, cei care au ajuns ierarhi din interese materiale, preoţii bisericilor din
parohii şi monahii din conducerile mănăstirilor şi chiar foarte mulţi monahi de rând care au un mod
de trai mult mai confortabil şi fără griji decât mulţi laici. Pentru că cei care fac parte din conducerile
mănăstirilor sunt aleşi de către ierarhia apostată după criterii absolut lumeşti.
De fapt mănăstirile sunt la ora actuală nişte întreprinderi economice foarte profitabile unde
se spală şi majoritatea banilor, iar călugării de rând nu fac altceva toată ziua decât să muncească
pentru a produce cât mai mulţi bani şi cât mai multe construcţii şi care o dată terminate trebuiesc
întreţinute într-o stare bună. Cu cât sunt construcţiile mai mari şi mai multe, cu atât mai mult va fi
timpul pierdut de monahi pentru întreţinerea şi înfrumuseţarea lor. 169 După aceasta poţi şi să
recunoşti un stareţ de mănăstire mai cuvios şi cu dragoste de monahi din zilele noastre. După
numărul şi aspectul mai sărac şi simplist al clădirilor mănăstirii şi din faptul că monahii au mai mult
timp la dispoziţie pentru activităţile specific monahale; rugăciunea, asceza şi cunoaşterea dogmelor
creştine ortodoxe. Stadiul ne-cunoaşterii dogmelor ortodoxe de către monahi este bine scos în
evidenţă chiar de starea ortodoxiei oficiale de astăzi şi nu mai este necesară o demonstraţie separată.
Pentru că monahii sunt de fapt paznicii Evangheliei. Eu pot afirma că, personal, nu am întâlnit un
monah, adică faţă către faţă, care să-mi dea răspunsul corect la întrebarea simplă de credinţă
ortodoxă: „Câte lucrări personale, sunt în Hristos? Una sau două?“ Şi să ştiţi că am vorbit cu foarte
mulţi dintre ei şi am vizitat foarte multe mănăstiri! Cei care vor răspunde corect la această întrebare
vor înţelege de ce sunt greşite şi acordurile cu aşa zisele „biserici vechi creştine orientale“, adică
ereticii monofiziţi.
De asemenea presiunea permanentă a episcopului locului pentru obţinerea unor sume din ce
în ce mai mari de bani şi pentru sporirea şi întreţinerea în bună stare a bazei materiale face ca astfel
de stareţi să nu mai existe decât foarte rar. Mai se întâlneşte uneori, pe la mănăstirile noi construite,
foarte mici şi nesemnificative ca număr de monahi, de pelerini şi turişti religioşi, câte un stareţ care
pare că ar fi în favoarea etosului monahal tradiţional. Dar o dată cu dezvoltarea materială a acestor
mănăstiri ei sunt înlocuiţi sau cel mai adesea se adaptează curentului. Această situaţie nu este ceva
nou în biserică ci este o fatalitate istorică ce s-a datorat în parte şi succesului creştinismului din
trecut. Dezvoltarea materială a mănăstirilor este şi unul din motivele principale ale decăderii cinului
monahal. A se vedea de exemplu cazul mănăstirii întemeiate de sf. Nil de la Sora (sau Nil Sorski
cum mai este cunoscut la noi) din Rusia. Ce propovăduia acela 170 şi ce a ajuns astăzi mănăstirea
întemeiată de el în acel loc? Da, materialiştii din neamul monahal au învins de mult timp! 171
În acelaşi spirit lumesc, materialist, episcopii au creat şi un climat de concurenţă între
stareţii în funcţiune şi eventualii pretendenţi la funcţiile de stareţ, cu scopul de a-i menţine pe cei în
funcţie în continuă alertă ca astfel să aibă şi performanţe materiale din ce în ce mai mari. Fiindcă
atunci când un stareţ se lasă mai moale şi începe să dea dovadă de interes mai mare pentru treburi
mai duhovniceşti imediat este schimbat şi transferat la o altă mănăstire ca monah simplu iar în locul

169
Cunosc foarte multe femei care pur şi simplu s-au pierdut din cauza exemplului nociv furnizat de monahi pentru că
la casele lor pierd tot timpul pentru a „înfrumuseţa“ şi ele casa şi curtea ca şi monahii. Şi dacă le dojeneşti că pierd prea
mult timp cu slava deşartă îţi răspund că uite şi monahii fac la fel în mănăstiri!
170
Ptr. aceasta citiţi vă rog şi „Carte pentru lucrarea minţii“, de sf. Nil Sorski, tipărită de Editura Anastasia, anul 1997.
171
Pentru aceasta o vină morală importantă o are monahismul din Rusia care a fost mult influenţat de cel din apus.
Mănăstirile din Rusia sunt şi cele care au fost de vină pentru ruperea legăturii dintre popor şi monahi. Se cunosc cazuri
când monahi ruşi care vroiau să trăiască în pustnicie au fost martirizaţi de ţăranii locali din cauza temerii acestora că se
vor întemeia mănăstiri în regiunea respectivă. Despre aceştia nu se găsesc referinţe prin sinaxarele oficiale. Înfiinţarea
unei mănăstiri în zonă ar fi atras automat restrângerea suprafeţei agricole din proprietatea ţăranilor vecini prin faptul că
era în obiceiul administraţiei imperiale ruse să confişte pământuri de la aceştia în favoarea mănăstirilor nou create.

122
lui vine un altul care este sătul de atâţia ani de „ascultare“ 172 în mănăstirea lui. Acesta va trage după
el şi pe cei câţiva apropiaţi ai lui care vor alcătui noua „aristocraţie“ a mănăstirii şi care vor schimba
iremediabil etosul mănăstirii aceleia. Pentru că trebuie să ştiţi că în mănăstiri există şi locuri mai
„călduţe“ unde nu-ţi „rupi oasele“ cu atâta muncă din zori şi până târziu în noapte.
Şi în plus acum există, prin paradisurile naturale ale ţării noastre departe de mizeria,
poluarea şi urâţenia oraşelor, şi multe mănăstiri de „şapte stele“. Dar nu şi departe de mulţimea
oamenilor pierduţi din oraşe şi de agitaţia provocată de ei fiindcă atunci când mai scapă şi aceştia
din iadul oraşelor lor şi se duc să petreacă clipe plăcute în aer liber merg să-şi desfete şi ei vederea
cu frumoasa mănăstire de la marginea pădurii. Pentru că acestora li s-a uşurat accesul la mănăstire
încă de la construirea ei ca să vină cât mai uşor şi în număr cât mai mare în „pelerinaj“. Pentru că,
inevitabil, fără banii acestora mănăstirea nu are cum să funcţioneze la parametrii maximi ai
confortului şi opulenţei. Frumuseţea locului şi a construcţiilor, luxul şi confortul mănăstirii îi face
însă invidioşi până şi pe cei mai bogaţi dintre turişti şi exacerbează la paroxism pofta de slavă
deşartă a neamului femeiesc. Totuşi turiştii îi şi iubesc pe monahii din mănăstirile acestea şi le dau
bani în continuare pentru că aceştia le întăresc convingerea că te poţi mântui oriunde şi deci pot
continua şi ei să-şi mărească casele lor, confortul şi împodobirea lor. Şi să continue să viseze că,
poate, într-o zi vor reuşi să strângă şi ei destui bani ca să-şi cumpere un loc în mijlocul naturii unde
să-şi construiască şi ei o „mănăstire“ personală din aceasta departe de gloata care îi deranjează aşa
de mult. Pentru că, nu-i aşa, dacă este mântuire oriunde de ce să nu te mântuieşti şi tu într-o
asemenea clădire splendidă, luxoasă, confortabilă, cu limuzină la scară şi toate bunătăţile pe masă?
Ce rost are să stai într-o cocioabă fără niciun confort, în frig şi în foame sau, Doamne fereşte, să nu
ai nici acoperiş deasupra capului pentru că nu vrei să te supui Fiarei?
Deşi am lăsat-o la urmă, mai există totuşi o parte importantă a acestor partide pe care nu o
voi omite din cauza rolului ei major, dar tăcut. Aceasta nu face parte nici din rândul ierarhilor şi nici
din „oligarhia monahală“. Ea este partidul fără voce al soţiilor preoţilor care vor veghea ca nişte
cerberi ca nu cumva cei mai şovăitori dintre ei să mai stea pe gânduri atunci când vor face alegerea.
Nu învinuiesc pe toate aceste soţii de acest comportament. Chiar eu am văzut câteva destul de
smerite şi ascultătoare de soţii lor, preoţii. Este adevărat nici nu ştiu cum vor recţiona acestea din
urmă când vor trebui să renunţe la confortul lor. Ce pot spune este că marea masă a acestora o
constituie cele care au ales un preot de bărbat pentru avantajele materiale evidente care decurg din
aceasta.
De altfel şi preoţii sunt obligaţi să se înscrie şi ei în marea competiţie pentru banii bisericii
încă de la începutul carierei lor. Astfel covârşitoarea majoritate a preoţilor din biserica ortodoxă
oficială, cu excepţia câtorva care şi-au obţinut parohiile atunci când erau mai puţini candidaţi decât
biserici disponibile sau/şi din alte cauze, au trebuit să facă păcatul simoniei pentru a obţine o
parohie şi vor trebui să-l facă şi în viitor judecând după ritmul în care creşte numărul absolvenţilor
şcolilor teologice oficiale raportat la numărul locaşurilor de cult. Tot aşa şi parohiile sunt şi ele mai
„bune“ şi mai „rele“, fiind diferenţiate după posibilitatea de a câştiga mai mulţi sau mai puţini bani,
după locul unde funcţionează, în oraşe mari cu tot confortul sau într-un colţ uitat de ţară, etc. Şi
dacă vrea să trăiască „bine“, el, soţia sa şi copiii săi, atunci viitorul preot va trebui să se lupte. Şi va
trebui să se lupte preotul din biserica oficială nu numai pentru a obţine o parohie ci şi pentru a se
menţine în acea parohie pentru că sunt mulţi cei care aşteaptă la rând pentru a-i lua locul. Iar dacă
nu face clădiri din ce în ce mai mari şi mai impozante şi nu trimite episcopului sume din ce în ce
mai mari de bani şi nu vinde din ce în ce mai mult „colportaj“ şi publicaţii „oficiale“ va fi trimis
undeva unde nu este nici biserică (adică o clădire), nici confort şi va avea parte în casa lui de un iad
provocat de soţie şi copii. Sau, cine ştie, foarte probabil îşi va pierde slujba de preot, va rămâne fără

172
Nu ştiu cum dar în România termenul de diaconie, slujire, a fost înlocuit cu ascultare. Şi fiindcă ascultarea este
esenţa vieţii duhovniceşti nu există o clipă când în mănăstire nu se face ascultare. Dar pentru că s-au înlocuit termenii
acum monahii „ascultă“ atât de mult că nu mai au timp nici să meargă la biserică, să se roage, să citească Scripturile şi
scrierile Părinţilor şi în puţinul timp care le mai rămâne din ziua de muncă foarte grea abia pot să-şi mai odihnească
oasele rupte de muncă. Aşa că merită să pleci de la o aşa mănăstire şi să te lupţi pentru un loc la una modernă, gata
construită, cu tot confortul. Şi dacă reuşeşti să ajungi şi stareţ apoi chiar că te-ai „realizat“ în viaţă!

123
parohie. Că este aşa o demonstrează şi faptul că nu a fost şi nici nu este în vremea noastră în
România vreun preot din afara mănăstirilor care să fi rupt vreodată comuniunea cu episcopul său pe
motive de erezie. Deşi sunt motive bine întemeiate de foarte mulţi ani. Aici vă rog să mă contrazică
cineva dacă are mai multe informaţii. Eu nu ştiu pe nimeni! Vă rog să mă iertaţi! Să sperăm că după
acest „sinod ecumenic“ din Creta totuşi vor apărea cât mai mulţi, deşi este cam târziu. Nu se poate,
pur şi simplu, ca absolut toţi să fi venit la preoţie fără a avea credinţă în Dumnezeu!
A doua situaţie privind lupta cu ierarhia apostată a bisericii oficiale va fi declanşată de
punerea în mişcare a instituţiilor Fiarei. Acestea vor face tot posibilul şi vor obţine următoarele. Vor
recunoaşte juridic numai partea apostată, astfel ca aceasta să rămână în continuare stăpână pe
patrimoniu şi pe bani. Ceilalţi vor fi prigoniţi prin tot felul de metode, de la simpla concediere până
la eliminarea fizică în cazul celor care vor dovedi o adevărată forţă spirituală şi vor avea un impact
suficient de puternic asupra maselor mari de credincioşi şi monahi. Însă apariţia unor astfel de lideri
este puţin probabilă în condiţiile actuale dacă ţinem cont şi de calitatea marii majorităţi a
credincioşilor. De asemenea toate mijloacele de informare vor lupta din răsputeri pentru a crea o
faimă rea dizidenţilor şi una foarte bună ierarhiei apostate. În acelaşi timp celelalte congregaţii
religioase vor mări foarte mult efortul prozelitist în rândul maselor de creştini ortodocşi tulburaţi de
eveniment. Pe acest fond „societătea civilă“ va intensifica mişcările publice de contestare şi
denigrare a bisericii, acestea fiind conduse şi iniţiate de O.N.G.-uri (Organizaţii Neguvernamentale).
Acestea sunt în proporţie de 99,9 la sută, într-un fel sau altul, manipulate de Fiară. 173 Pentru că prin
finanţarea şi coordonarea lor se obţine de către Fiară realizarea presiunii de jos în sus la nivel politic
şi social.
În continuare, în particular în România, biserica ortodoxă de stil vechi nu va iniţia nici o
acţiune de sprijinire a ierarhilor dizidenţi din biserica oficială, va tăcea şi îi va trata pe aceştia - în
cazul ipotetic că aceştia vor încerca să-şi unească forţele cu B.O.S.V. - ca pe nişte eretici obişnuiţi şi
în extremis vor consimţi să-i primească botezându-i din nou şi conform obiceiului înlăturându-i de
la împărtăşirea cu Sfintele Taine pe termene cât mai mari. Numai dacă ierahii dizidenţi din biserica
oficială vor apela la ierarhia din alte ţări a uniunii bisericilor de stil vechi pe care am descris-o mai
sus şi ar obţine unirea şi conjugarea eforturilor cu acestea şi forţarea B.O.S.V. în acest scop ar putea
să obţină un impact mai mare în general asupra poporului creştin din ţările ortodoxe. Deşi eu mă
îndoiesc că Fiara va pierde un prilej aşa de mare ca să dea o lovitură fatală şi acestei uniuni prin
uneltele sale, ierarhii din B.O.S.V. sau chiar din altă parte - cine ştie câţi or mai fi? - care sunt sub
influenţa ei. Este adevărat această acţiune de unire cu stiliştii este foarte dificilă şi din cauza
imaginii pe care îndelungata propagandă oficială mincinoasă a ierarhiei apostate din biserica
oficială a reuşit să o impună în subconştientul maselor largi despre creştinii ortodocşi adevăraţi. În
ziua de azi toţi ştiu sigur că aceştia sunt sectanţi şi schismatici fără să mai gândească sau să
cerceteze adevărul.
Deci în concluzie cam acestea sunt posibilităţile reale ale dizidenţilor din biserica ortodoxă
oficială.
Acestea toate sunt spuse numai despre biserică şi ţinând cont numai de starea ei, făcând

173
Cei care sunt atraşi de O.N.G.-uri majoritatea nici nu ştiu ce fac fiindcă fiecare organizaţie are un scop limitat şi care
pare bun celor care nu cunosc imaginea de ansamblu. Unii dintre ei chiar sunt sincer bine intenţionaţi. Toate aceste
acţiuni însă sunt concertate pentru obţinerea scopului final şi au scopul de a preveni orice deviere de la agendă a micii
oligarhii locale din ţările vizate. De exemplu dacă oligarhia locală vrea să scape de serviciile secrete sau-şi de agenţiile
„anticorupţie“ din justiţie - acestea nu au alt rol decât de a aduna informaţii compromiţătoare despre oligarhii locali şi
pe baza acestora să-i condamne la ani grei de închisoare numai pe cei care deviază de la agendă cu ajutorul procurorilor
racolaţi din agenţii şi a judecătorilor corupţi din justiţie - atunci „societatea civilă“ compusă din O.N.G.-uri sare ca arsă,
nu mai mănâncă, nu mai bea, nu se mai duce la muncă - bineînţeles pentru că este plătită - şi stă zi şi noapte în piaţă şi
strigă „jos corupţia“ până când gangsterii de la guvernare se dau bătuţi fiindcă ştiu ei foarte bine cine este în spatele
acestora. Şi, firesc, acestora li se alătură şi alţi inconştienţi de pe stradă care şi ei, nu-i aşa, s-au săturat de corupţie.
Săracii ong-işti! Săracii oameni! Ei nu-şi dau seama că minciuna, corupţia, etc. nu sunt decât un instrument neutru în
sistemul social şi care poate fi folosit la bine sau la rău? Cum îşi pun singuri ştreangul la gât fiindcă nu ştiu ce fac! De
asemenea, în lume, în momentul când aceste O.N.G.-uri eşuează intră în scenă „luptătorii pentru libertate“ sau
„teroriştii“ denumire adoptată în funcţie de necesitate de media locală pentru că aceştia sunt acelaşi lucru şi finanţaţi de
aceleaşi forţe ale Fiarei.

124
abstracţie de contextul istoric real. Acum trebuie să ne întoarcem în lumea reală şi să vedem şi
contextul în care toate faptele descrise mai sus se vor desfăşura. Aici nu am să vorbesc decât de cele
mai importante elemente ale acestui context.
Economia lumii trece în acest moment printr-o criză majoră al cărei punct culminant nu a
fost încă atins. Peste această criză care este planificată şi regizată, se suprapun măsurile financiare
întreprinse de Fiară prin organizaţiile sale cu impact global şi care au în vedere pe termen scurt
trecerea întregului sistem monetar mondial la utilizarea monedelor virtuale şi eliminarea banilor
fizici atâţia cât mai sunt. Acest obiectiv se pare că va fi obţinut până la sfârşitul anului 2017 sau cel
mai târziu la începutul anului 2018 conform planului promovat de Fiară cu mulţi ani în urmă.
Fireşte aceasta numai dacă nu se întâmplă ceva neprevăzut până atunci. Pentru îndeplinirea acestui
scop este necesară înrăutăţirea condiţiilor în sistemul economic şi financiar global, crearea unui
climat social plin de tulburări, insecuritate sau chiar război. Pentru îndeplinirea acestui deziderat vor
fi utilizaţi şi imigranţii aduşi în Europa şi în S.U.A. din ţările musulmane pe care Fiara le-a
destabilizat deja. Chiar dacă Fiara nu ar fi regizat această criză prin utilizarea sistemului financiar-
bacar creat de ea tot s-ar fi ajuns în mod natural în timp la această situaţie. Pentru că Fiara caută să-i
facă dependenţi pe oameni de statul-dumnezeu creat de ea şi prin eliminarea posibilităţilor de găsire
a unui loc de muncă. Aceasta se obţine şi prin robotizarea economiei, proiect ce concură la scopul
final propus. Controlul total. Această robotizare nu este ceva nou. Un mare procent din producţia
industrială este automatizat şi robotizat de multă vreme.
Deci, în concluzie, va fi o penurie de bunuri strict necesare traiului de zi cu zi într-o
societate plină de acte de terorism, război, confruntări sociale, dezastru economic, dezastru climatic,
teamă şi insecuritate, etc. Pe acest fond este puţin probabil ca cineva să mai poată face ceva pentru
biserică şi credinţa ortodoxă. Pentru că majoritatea covârşitoare a oamenilor preferă să aibă burta
plină decât să piardă timpul cu lupta pentru biserică.
După toate acestea, descrise mai sus, vor veni totuşi unii şi vor spune că ar mai exista şi alte
posibilităţi în afara celor care implică biserica şi ierarhia ei. Că există şi oameni dintre cei care nu
sunt neapărat credincioşi dar care nesuportând starea societăţii şi criza economică şi socială, mânaţi
fiind de îndemnul natural de a face binele spre folosul lor şi al semenilor lor vor voi să încerce să
schimbe societatea prin mijloace politice şi nu bisericeşti.
Pentru a uşura analiza posibilităţii acestei ipoteze şi a da şanse cât mai mari ideii acestora
vom încerca să-i favorizăm cât mai mult. Deci să presupunem că aceşti oameni lumeşti dar buni
iubitori de familie şi copii vor reuşi să se coalizeze cât mai mulţi şi să formeze un partid politic pe
care îl vom denumi în continuare Partidul Familiştilor sau prescurtat P.F. şi care va reuşi să strângă
şi un număr suficient de mare de membri. După aceasta vom presupune că aceşti membri ai P.F. vor
dona din economiile lor sume de bani suficient de mari pentru a putea cumpăra acces publicitar
abundent la televiziunile comerciale şi chiar de a-şi construi propria reţea de televiziune, propria
infrastructură informaţională şi mass-media. Pentru a se realiza doar aceste două lucruri, absolut
necesare, în România de exemplu, va fi necesar ca Partidul Familiştilor să aibă cel puţin 1000000
(un milion) de membri care în total vor trebui să contribuie cu cel puţin 200000000 de euro (două
sute milioane - o sumă perfect realizabilă) sau să recurgă şi la colecte publice. Acum să presupunem
că administraţia centrală a P.F. va fi compusă din oameni oneşti care vor cheltui aceşti bani cu
eficienţă maximă şi nu vor încerca să facă afaceri cu banul public din care ei să profite în dauna
partidului şi poporului. Deci vor cumpăra materiale, echipamente de televiziune şi de răspândire a
informaţiilor pe internet, spaţiu publicitar la alte televiziuni, vor finanţa mitinguri de popularizare şi
deplasări ale activiştilor politici prin ţară pentru a face cunoscute intenţiile partidului şi a câştiga
încrederea alegătorilor. Acum vom presupune şi că alegătorii în covârşitoarea lor majoritate vor
abandona ocupaţiile lor favorite din timpul liber. Adică nu vor mai viziona la televizor emisiunile de
sport, de modă, talk-show-urile în care se discută despre viaţa intimă a vedetelor zilei, telenovelele
şi filmele artistice produse de maşina de propagandă a Fiarei, vor abandona telefoanele inteligente
şi calculatoarele pentru a putea urmări cu atenţie concentrată pe parcursul cât mai multor ore din zi
discursurile propagandistice prin care activiştii şi televiziunea P.F. vor descrie adevărata realitate
economică, socială, politică, a sănătăţii, a mediului, etc. şi vor demonstra prin argumente ştiinţifice

125
şi logice această realitate şi măsurile care se impun. De asemenea vom mai presupune şi că
majoritatea covârşitoare a alegătorilor va abandona activităţile ei obişnuite din timpul liber şi din
afara casei. Deci nu vor mai merge la meciuri sportive, la picnicuri şi grătare în aer liber, la
cârciumi şi restaurante, la mall-uri şi discoteci, cluburi, la cumpărături inutile şi pierderea timpului
prin magazinele de modă şi vor folosi acest timp pentru a se informa, a discuta şi a se sfătui între ei.
De asemenea atunci când vor auzi despre un miting iniţiat de P.F. sau când vor primi chiar acasă
vizita activiştilor acestuia vor veni în număr mare şi vor purta cu aceştia discuţii prin care să se
lămurească şi mai bine. De asemenea vom presupune că în acest timp slujitorii din instituţiile Fiarei
nu vor sesiza pericolul de a-şi pierde puterea şi deci locul privilegiat în societate şi se vor limita
doar să asiste pasiv la acest proces. Astfel toate mijloacele de informare în masă ale Fiarei nu vor
mai apela la mijloacele de denigrare şi demonizare a P.F. prin tehnologiile devenite deja clasice.
Deci nu vor mai nega demonstraţiile despre realitate ale P.F. chemând în ajutor tot felul de
„personalităţi“ şi „autorităţi“ din toate domeniile ştiinţifice, „intelectuali de marcă“, activişti sociali
pe tărâmul drepturilor omului, umanişti, artişti celebri, etc. şi care toţi sunt într-un fel sau altul
plătiţi de Fiară şi depind de ea şi care toţi, la unison, vor „prorocii“ ţării un viitor cât mai sumbru
sub conducerea P.F.. Tot aşa primăriile, poliţia şi jandarmeria nu vor mai face totul, ca în trecut,
pentru ca mitingurile publice ţinute de P.F. să nu se poată desfăşura sau atunci când se desfăşoară să
fie tulburate de cât mai mulţi provocatori şi astfel să degenereze în confruntări şi tulburări. De
asemenea serviciile de informaţii, care toate acţionează pe principiile crimei organizate 174 , vor
abandona colaborarea cu celelalte servicii de informaţii din celelalte ţări şi împreună cu care, toate,
sunt sub conducerea şi influenţa Fiarei. Şi deci nu mai vor urmări toate mişcările şi comunicaţiile
oamenilor P.F. pentru a le contracara prin mijloacele subversive specifice cum ar fi: prin constituirea
a numeroase partide cu platforme politice identice cu ale P.F. dar controlate de oamenii lor,
infiltrarea de agenţi în P.F., operaţiuni psihologice de dezbinare a P.F., terorism şi intimidare, sau
chiar eliminarea fizică a acelor membri P.F. cu prestigiu şi influenţă mai mare, etc. În schimb se vor
strădui să supravegheze şi să contracareze cât mai profesionist toate mişcările agenţilor subversivi
ai Fiarei din ţară ca să asigure un climat social paşnic şi propice dezbaterilor publice şi
confruntărilor de idei. De asemenea vom mai presupune şi că organizaţiile neguvernamentale aflate
sub influenţa Fiarei îşi vor lua vacanţă şi se vor ocupa cu altceva în această perioadă. Vom mai
presupune şi că ierarhia apostată şi oamenii influenţi din toate denominaţiunile religioase vor sta
pasivi şi nu vor lua măsuri propagandistice de sprijinire a celor din clasa politică actuală. Pentru că
aceştia chiar dacă nu-i controlează direct măcar i-au finanţat copios până în acest moment. 175 Aceşti
politicieni care formează marea majoritate a clasei politice actuale sunt toţi, fără excepţie, slujitori
conştienţi sau, în cel mai bun caz, inconştienţi ai Fiarei.
Deci în continuare vom presupune că cel puţin 90 la sută din întreaga populaţie cu drept de
vot va înţelege toate problemele zilei şi necesitatea măsurilor propuse de P.F. şi se va prezenta la vot
unde va vota în proporţie de cel puţin 70 la sută doar cu candidaţii P.F.
Dar, bineînţeles, înaintea acestor alegeri generale P.F. va trebui să câştige mai întâi alegerile
locale din marea majoritate a localităţilor. Pentru că primarii sunt cei mai devotaţi Fiarei şi mână în
mână cu poliţiştii care sunt sub puterea lor se folosesc de toate mijloacele ca să măsluiască
alegerile. Fiindcă toate administraţiile locale alcătuiesc, împreună cu lumea interlopă de nivel
regional pe care o conduc şi o protejează, sistemul de crimă organizată la nivel local şi care se
întâmplă, în mod paradoxal, că uneori luptă pe acelaşi „ciolan“ cu cel de la nivel central. Aceste
metode de fraudare a alegerilor sunt: intimidări, cumpărări de voturi prin promiterea de ajutoare
sociale sau chiar direct prin oferirea de bani, de băuturi sau alte bunuri, folosirea şi angajarea
rudelor şi prietenilor primarilor în comisiile de votare ca astfel să poată adăuga voturile celor care
sunt prea bătrâni, incapabili de vot, plecaţi din ţară sau chiar decedaţi şi care nu sunt şterşi din
listele electorale ca astfel să mărească numărul votanţilor partidelor care îi susţin în afacerile lor

174
De fapt ele sunt crima organizată în orice ţară fiindcă ele controlează guvernul, justiţia, poliţia, presa, lumea
interlopă, traficul de droguri şi de persoane, etc. Infractorii care mai sunt prinşi şi condamnaţi sunt doar cei care nu au
sesizat imaginea de ansamblu şi lucrează pe cont propriu. Adică fac concurenţă acelora.
175
În toate ţările toate denominaţiunile religioase sunt conduse direct de aceeaşi Fiară şi nu sunt sub control local.

126
murdare pe plan local şi fără de care primarii şi constituienţii consiliilor locale nu ar câştiga decât
un salariu modest. Şi nu este nici o umbră de exagerare dacă afirmăm că toţi, absolut toţi aceşti
primari şi consilieri, preşedinţi de consilii judeţene, etc., adică toţi oamenii administraţiei locale,
sunt absolut corupţi şi nu au ocupat acele posturi decât cu gândul de a se îmbogăţi, de a „trăi bine“.
De altfel trebuie să recunoaştem că oricine ar veni cu alte gânduri într-un astfel de post nu va putea
rezista prea mult pentru că însuşi sistemul este construit în aşa fel încât să nu permită apariţia
vreunui virtuos.
Dar să presupunem că toţi cei citaţi mai sus se vor abţine şi nu vor face altceva decât să
observe pasiv tot procesul electoral respectând riguros legile în vigoare. Astfel candidaţii P.F. vor
câştiga mai întâi şi marea majoritate a posturilor din administraţia publică locală din ţară, după
aceea vor câştiga şi cel puţin două treimi din locurile parlamentului pentru a putea impune noile
schimbări şi reglementări şi după circa doi ani sau mai devreme vor câştiga şi postul de preşedinte
al României. Tot aşa vom presupune şi că toţi cei care vor ocupa un loc în noul legislativ vor fi
destul de virtuoşi şi nu vor schimba tabăra lăsându-se cumpăraţi de Fiară trecând la alte partide.
După ce va prelua puterea efectiv şi va constitui guvernul, P.F. va trebui să pornească un proces
lung şi obositor prin care va înlocui toţi oamenii numiţi de Fiară în toate centrele de putere
existente: începând de la guvernatorul Băncii naţionale 176 până la ultimul şef de post de poliţie din
ţară. Deci presupun şi că vor exista şi oamenii familişti, de bună credinţă şi cu priceperea necesară
cu care să se acopere aceste posturi. Tot acest proces de preluare a puterii sub o formă care să-i
permită partidului familiştilor implementarea schimbărilor necesare nu poate dura mai puţin de trei
ani de zile, dacă se respectă toate procedurile democratice şi aceasta fără perioada de timp
preelectorală iniţială, care să zicem că prin existenţa populaţiei prezumate mai sus şi fără nici o
piedică nu poate fi mai mică de şase luni.
Acum să presupunem că totul a mers perfect şi că P.F. a preluat întreaga putere şi mai are la
dispoziţie cca. 2 ani până la terminarea mandatului său, conform constituţiei existente, şi Fiara nu a
făcut, în această perioadă, decât să urmărească pasiv evoluţia din România. Adică în tot acest timp
care s-a scurs până la preluarea completă a puterii de către P.F. presa, radioul, televizunea nu va
încerca tot timpul să demonizeze noua putere şi să-i submineze autoritatea prin calomnii şi minciuni
ci pur şi simplu vor tăcea sau vor spune adevărul; cei circa 40-50000 de mii de membrii ai
societăţilor secrete, masonerii, etc. din România aflaţi în marea majoritate în toate posturile
importante ale centrelor de putere din ţară vor sta liniştiţi şi vor respecta legile şi politica P.F. până
când vor fi înlocuiţi cu alţii care au loialitate faţă de poporul român şi nu faţă de Fiară; tot aşa şi cei
circa 30-40000 de membrii ai reţelei „Gladio“ din Romania nu vor asculta de poruncile Fiarei şi îşi
vor continua viaţa tihnită şi îmbelşugată. 177 Astfel Gladio nu va porni acţiuni de terorism, gherilă
urbană, confruntări de stradă şi nesupunere civică pentru motivul de „încălcări repetate ale
drepturilor omului“ şi nu vor lupta pentru „libertate“ cu arma în mână. În acest timp toate
organizaţiile de crimă organizată, lumea interlopă, care sunt conduse acum din umbră de foştii şi
actualii politicieni şi care sunt sub atenta supraveghere, coordonare şi colaborare cu serviciile
secrete, cu poliţia şi membrii structurilor guvernamentale, îşi vor înceta brusc activitatea şi vor
respecta legile ţării. Aşa zişii „investitori“, numiţi aşa în „noua limbă“ dar care în realitate nu sunt
altceva decât nişte speculanţi de cea mai joasă factură şi care nu au nici un scrupul atunci când vine
vorba de un câştig murdar, nu-şi vor retrage banii cu care speculează în ţară pe spinarea poporului
român ci-i vor reinvesti în afaceri lucrative şi producătoare de locuri de muncă şi bunăstare socială.

176
Pe care eu îl consider cel mai important post din România. De asemenea el şi împreună cu el tot sistemul bancar
financiar sunt ameninţarea cea mai mare asupra stabilităţii, securităţii şi suveranităţii ţării, adevăratul pericol terorist al
României! Fără el şi instrumentele lui, Banca Naţională şi celelalte bănci, nu se poate distruge ţara aceasta prea uşor
fără intervenţie armată directă.
177
„Gladio“ există în fiecare ţară de pe planetă fiind un fel de „coloana a cincea“. Reţeaua este constituită din oameni
din clasa medie sau chiar proletari, etc. care sunt racolaţi, instruiţi în tehnicile militare de gherilă urbană şi operaţiuni
subversive, angajaţi în posturi cu muncă puţină şi câştiguri substanţiale, mici afacerişti, foşti sportivi, etc. şi care sunt
unealta de ultimă siguranţă a Fiarei atunci când toate celelalte mijloace au eşuat. Cu ajutorul acestei reţele s-a reuşit şi
distrugerea regimurilor dictatorilor Ceauşescu, Gadafi, etc. din cauza străduinţelor acestor dictatori naţionalişti de a se
elibera de sub tutela Fiarei.

127
Companiile transnaţionale care operează în ţară şi care exploatează toate resursele ţării pe preţuri de
nimic sau chiar gratis fără să plătească vreun impozit pe profit nu-şi vor stopa activitatea şi nu-şi
vor concedia angajaţii, ci vor continua lucrul în favoarea poporului român prin plata impozitelor
corecte şi menţinerea profitului la un nivel care să le permită numai progresul şi funcţionarea în
condiţii corecte nu şi îmbogăţirea peste noapte a proprietarilor, adică a Fiarei, bineînţeles până la
momentul când vor fi renaţionalizate. Banca Naţională a României va sprijini toate măsurile de
menţinere a valorii monedei naţionale până la momentul când va fi desfiinţată şi o dată cu ea şi
toate băncile şi nu va încerca să doboare noua putere prin diverse maşinaţiuni financiare prin care să
se iniţieze inflaţie galopantă, deflaţie catastrofică, etc. şi care să ducă la distrugerea economiei. De
asemenea toate băncile externe şi interne, care toate sunt fie în proprietatea fie sub influenţa directă
sau indirectă a Fiarei, îşi vor anula toate pretenţiile de returnare a datoriilor pe care le are România
şi nu vor aplica sancţiuni asupra tranzacţiilor financiare ale acesteia. Toţi cei care monopolizează
vreun sector economic vor renunţa la monopolul lor şi nu se vor folosi de acesta pentru a impune
prin şantaj decizii politice partidului de la guvernare. Toate ţările care au schimburi comerciale cu
România îşi vor continua în mod normal activitatea de colaborare cu ţara noastră fără să recurgă la
diverse sancţiuni şi embargouri pe motiv de încălcare a drepturilor omului, etc. Toate organizaţiile
internaţionale din care România face parte vor sta pasive şi nu vor lua măsuri concertate care vor
merge de la simple sancţiuni economice până la intervenţie armată directă sub pretextul apărării
drepturilor omului şi libetăţilor cetăţeneşti. Etc. Etc.
Cred că nu este nevoie să mai continui cu aceste prezumţii, deşi aş putea continua mult timp
aşa, ci să vedem ce sarcini mai are de îndeplinit P.F. în următorii doi ani de mandat ce au mai rămas
până la noile alegeri.
În următorii doi ani P.F. trebuie să convingă poporul să treacă la o nouă formă de guvernare
şi ordine socială bazată pe o paradigmă religioasă creştină, adică monarhie autarhică
contrabalansată de puterea morală a BISERICII. 178 Adică să facă dezbateri publice, campanie
mediatică şi referendum la care să participe toată populaţia cu drept de vot şi care să-şi dea votul
afirmativ pentru noua paradigmă politico-socială în proporţie de cel puţin 90%. După aceea trebuie
conceput şi schimbat noul cadru legal pentru a se conforma noii pradigme. De asemenea trebuie să
se treacă la un nou sistem monetar care să nu fie sub controlul nimănui ci doar a mecanismelor
naturale economice ceea ce este perfect posibil cu ajutorul noilor tehnologii. 179 În continuare noua
putere trebuie să retragă România de sub influenţa oricăror organizaţii şi tratate internaţionale şi
care toate sunt sub controlul şi influenţa Fiarei şi să-şi declare neutralitatea. Tot aşa guvernul P.F.
trebuie să-şi organizeze economia de aşa natură încât să asigure completa satisfacere a necesităţilor
vitale şi de dezvoltare sustenabilă viitoare a României. Resursele pe care încă le mai are România
fac perfect posibil acest lucru. Ceea ce este un caz foarte rar pe planetă. Tot aşa noua conducere a
României trebuie să restructureze pe baza noii paradigme politico-religioase sistemele de educaţie,
cercetare ştiinţifică, sănătate, etc., să le descentralizeze, ca astfel acestea să se bazeze numai pe
adevăr şi beneficiul real al cetăţenilor.
Să ştiţi că pot continua şi despre acestea tot aşa de mult timp dar nu am să mai abuzez de
răbdarea dumneavoastră ci am să mă opresc aici sperând că nu vor mai exista persoane care să
încerce să conteste concluzia care se trage din această demonstraţie şi analiză a acestei ipoteze
politice.
Deci concluzia inevitabilă care se poate formula acum este că vor fi imposibil de realizat în
zilele noastre toate aceste deziderate menţionate mai sus prin mijloacele legale existente în vederea
revenirii la o societate în care creştinii să poată trăi cuviincios, în linişte şi în deplină supunere faţă
de lege şi puterea guvernantă. Sau simplu spus, ca să mai poată exista creştinism. Iar motivul
principal, cauza tuturor relelor este că Fiara a cucerit mintea şi inima marii majorităţi a locuitorilor
planetei. Aceasta s-a întâmplat din cauză că i s-a permis acapararea marii majorităţi a mijloacelor

178
Atenţie! Fiara are şi ea regii ei de „mucava“ proveniţi din „Nobilimea neagră“ în caz că poporul o cere. În caz că s-ar
reuşi impunerea monarhiei adevărate va mai apărea şi problema grea a alegerii monarhului dintre românii cu credinţă,
virtute, educaţie bună şi o moştenire genetică sănătoasă.
179
Cei care mai au dubii şi cred că nu se poate acest lucru trebuie să cerceteze mai mult.

128
economice şi a pământului prin acceptarea şi legalizarea numai a unui singur păcat, a cametei.
Bineînţeles nu putem da vina doar pe Fiară şi slujitorii ei, complici la aceasta au fost şi creştinii de
la toate nivelurile, dar ierarhia bisericească are vina morală cea mai mare.
Acum nu am să omit aici nici opinia pe care am auzit-o la mai mulţi oameni necredincioşi
atunci când am discutat cu aceştia despre situaţia şi viitorul lor. Pentru că toţi cei necredincioşi nu
fac nimic acum pentru că ei speră că vor putea şi vor schimba lucrurile prin forţă atunci când se vor
confrunta cu situaţiile respective. Este evident pentru orice creştin că această opţiune este de
neconceput şi irealizabilă practic aşa că nu voi mai încerca să demonstrez aceasta din punct de
vedere creştinesc. Dar pentru cei necredincioşi care cred că se poate aceasta în zilele noastre voi
spune doar atât: să încerce ei numai să-şi facă rost de o armă bună de război, adică măcar o puşcă
semiautomată şi muniţia necesară pentru măcar trei zile de confruntări armate. Nu o mitralieră, nu
un tun, nu o maşină blindată sau un tanc, nu un avion de luptă, rachetă, etc. Doar atât. Numai o
puşcă de război. Rezultatul sigur al acestei încercări va fi că vor intra în închisoare şi astfel vor
realiza şi ei măcar acest lucru simplu: în ţările cu populaţie majoritar creştină ortodoxă arme şi
muniţii nu au cum să aibă decât cei foarte bogaţi şi cei care sunt finanţaţi şi organizaţi de Fiară. Iar
dacă ei cred că pot lupta cu ajutorul petiţiilor, demonstraţiilor, „cocteilurilor Molotov“, bâtelor şi
pietrelor, etc. împotriva Fiarei se înşeală amarnic. Aceasta are mijloace tehnologice prin care, cu
doar câţiva oameni, pot învinge, fără să-i ucidă, mase de demonstranţi violenţi compuse din sute de
mii de oameni. Iar dacă ar vrea să-i ucidă ar fi suficientă regizarea unei epidemii şi oferirea imediată
a remediului. Un vaccin care ar ucide 99% din cei care vor veni repede să se supună „tratamentului
preventiv“ ca să scape cu viaţă 180 . De asemenea aceşti oameni necredincioşi trebuie să fie foarte
atenţi ca nu cumva să vină chiar cineva şi să le dea arme şi mijloace ca să lupte împotriva Fiarei.
Pentru că Fiara poate face în aşa fel ca să determine jumătate din populaţia ţării să se lupte şi să se
ucidă cu cealaltă jumătate fără ca nici un slujitor de-al ei să-şi piardă sau să-şi pericliteze viaţa. Iar
rezultatul final al acestei confruntări va fi cel dorit de cel care furnizează arme şi mijloace ambelor
părţi. Îşi închipuie cineva că poate produce mai multe arme, muniţii, provizii şi adepţi decât
complexul militaro-industrial mondial al Fiarei?
Acum, în final, ce concluzie pot să tragă creştinii care vor să ajungă creştini desăvârşiţi?
Numai una singură şi foarte descurajantă şi anume că singura speranţă pe care o mai putem
avea în acest moment, pe termen scurt de 2 - 3 ani, este ca după aceste evenimente care vor urma în
acest răstimp va mai rămâne totuşi o structură bisericească care să fie ortodoxă macar la nivel
declarativ şi suficient de mare încât să nu poată fi anihilată fizic prea uşor de Fiară. Dar mai
probabil şi posibil este că nu vor mai rămâne decât grupuleţe minuscule unite în jurul celor câţiva
clerici şi monahi, foarte puţini ca număr, care nu vor primi să se închine Fiarei prin acceptarea
noilor mijloace de plată electronică şi de identificare. Aceştia toţi vor trăi la marginea societăţii fiind
nevoiţi să se ascundă tot timpul, să fugă în locurile mai pustii ale planetei sau să umple închisorile şi
spitalele de psihiatrie punitivă. Şi acesta este cazul cel mai fericit.
La cealaltă extremă sunt foarte multe posibilităţi rele pentru biserică. Cea mai vizibilă şi
posibilă pare aceea că după ce se va mai linişti „furtuna într-un pahar cu apă“ creată de viitorul
„mare sinod ortodox“ creştinii ortodocşi să continue cu „iconomia“ pe care o fac de peste o sută de
ani până la sfârşitul vremurilor. Astfel vor continua să se închine-supună Fiarei din iconomie şi să-i
ia şi semnul final, să se unească cu celelalte organizaţii religioase prin „fapte şi prin cuvinte“ 181 din
iconomie, să-l primească pe Antihristul din iconomie, etc. Printre aceste posibilităţi rele ar mai fi şi
varianta perfect posibilă ca unele patriarhii ortodoxe oficiale aflate de mult sub controlul total al
Fiarei - deşi eu personal cred că sunt toate, 100%, dar să nu fie ca mine! - să se constituie într-o
opoziţie controlată. Aceasta se poate prezuma numai pe baza modului de operare istoric al Fiarei

180
Se mai găsesc încă, dificil e drept, relatări despre epidemia de gripă spaniolă din anii 1918-1920 care a provocat cca.
50 milioane de victime. Sunt destule indicii care să ducă la prezumţia că Fiara a speculat evenimentul pentru a testa
această operaţiune prin care să reducă populaţia cu ajutorul vaccinurilor. În ziua de azi este o joacă pentru un laborator
de bioinginerie genetică să producă un germen ucigaş şi mijloace cu care să iniţieze o epidemie de proporţii uriaşe. De
altfel acest lucru este prorocit şi în Cartea Apocalipsei.
181
De exemplu, cum au făcut deja creştinii ortodocşi din Australia la un eveniment ecumenic.

129
care nu a lăsat niciodată lucrurile la întâmplare sau fără control. Fiarei i-a plăcut dintotdeauna să se
joace „de-a poliţistul bun versus poliţistul rău“. 182 De altfel dacă nu ar proceda aşa Fiara nu va
obţine destrămarea ortodoxiei creştine şi influenţei ei în lume şi nu ar putea evita coalizarea
resturilor bisericilor ortodoxe oficiale, a creştinilor de o mai bună calitate - dacă îmi este permisă
această exprimare - şi unirea acestora cu „adevăraţii creştini ortodocşi“ caz în care Fiara va avea
mari probleme pe tărâm social şi politic. Dacă va apărea o astfel de sciziune cei care vor rămâne să
poarte stindardul bisericii ortodoxe oficiale în viitor interpretând rolul de opoziţie controlată vor
avea grijă să stingă şi să atenueze orice încercare de luptă şi nesupunere faţă de Fiară sau chiar şi
mai rău să se alieze cu un stat care joacă teatral acum un rol de paria în lumea contemporană şi să
fie distrusă împreună cu acesta.
Sunt multe posibilităţi pe care le are Fiara pentru a destrăma definitiv puterea creştină
ortodoxă în viitorul apropiat. Atât timp cât controlează ierarhia bisericii, Fiara poate face orice. Ce
este foarte sigur, este că în viitor vom asista la o dezbinare şi la o fărâmiţare şi mai mare a puterii
creştinătăţii ortodoxe de a se opune Fiarei. Chiar dacă nu va interveni Fiara în niciun fel, creştinii
înseşi vor lucra inconştient la distrugerea creştinătăţii ortodoxe fie chiar şi numai prin continuarea
predării copiilor lor în capcana sistemului de învăţământ oficial pentru a fi pierduţi definitiv de la
cauza creştinismului. Ce este şi mai agravant este faptul că creştinii îşi vor pierde foarte mult timp
în perioada imediat următoare cu diverse probleme de altă natură şi nu vor mai putea să-şi
concentreze eforturile pentru obţinerea desăvârşirii necesare înfruntării evenimentelor din viitorul
apropiat.
Nu pot să merg mai departe cu discursul pentru că aud venind din viitor tunetul strigătului
celor care vor voi să denunţe această scriere ca fiind lipsită de credinţa în Dumnezeu şi de nădejdea
în puterea Lui, în ajutorul Lui.
Deci tuturor acestora le voi spune că nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu a celor care nu cred
drept şi nu fac poruncile Lui este deşartă şi lipsită de orice bază raţională pentru că Dumnezeu le stă
împotrivă celor mândri. Ajutorul lui Dumnezeu nu este o acţiune unilaterală ci simfonică. El a
promis într-adevăr că-i va ajuta pe creştini în ceasul încercării care va veni peste toată lumea:
„Pentru că tu ai păzit termenii (cauza) răbdării Mele şi Eu te voi păzi pe tine de ceasul
încercării cel ce peste toată lumea va să vină ca să-i încerce pe cei de pe pământ“. (Cartea
Apolcalipsa, cap. III, 10)
Deci, doar pe cei ce au păzit poruncile lui Dumnezeu. Şi pentru că mulţi m-au contrazis şi au
spus că este vorba de ceasul încercării ce are loc atunci când omul moare voi face o mică paranteză
aici pentru a demonstra că în pasajul respectiv este vorba despre încercarea la care va fi supusă
întreaga omenire la venirea profetului mincinos. Pentru a demonstra aceasta voi spune că atunci
când un om este desăvârşit atitudinea lui faţă de moarte se schimbă total. Pentru aceştia, creştinii
desăvârşiţi, moartea nu este decât un prilej de bucurie, o sărbătoare, căci atunci se dărâmă şi ultima
barieră care împiedică o comuniune mai profundă cu Cel dorit de cei ce se mântuiesc. De aceea şi
sf. apostol Pavel spune la Epistola către filipeni, cap. I, că pentru el moartea este câştig şi că are
dorinţa să se despartă de trup ca să fie cu Hristos că este mai bine. Tot aşa şi sfântul Isaac Sirul în
cartea sa „Cuvinte despre nevoinţă“, Filocalia românească, volumul X:
„Fiecare om care are o vieţuire întinată doreşte viaţa vremelnică. Iar acesta este lipsit de
cunoştinţă. Bine a zis careva că frica de moarte întristează pe omul apăsat de conştiinţa lui; iar cel
ce are în sine mărturia cea bună doreşte moartea ca şi viaţa.“
Deci în concluzie este evident că nu este vorba de încercarea produsă de ceasul morţii care
este o încercare doar pentru cei ce nu au împlinit poruncile lui Dumnezeu şi care oricum nu mai au
cum să primească ajutorul Acestuia.
Dar să revenim şi să continuăm răspunsul către cei care cred în ajutorul lui Dumnezeu fără
să păzească termenii impuşi de Acesta. Şi voi spune că nu au cum să primească ajutorul lui
Dumnezeu pentru că toţi creştinii au căzut în zilele noastre într-un soi de schizofrenie a vieţii. Adică
intră în clădirea bisericii şi mimează ce fac creştinii ortodocşi iar când ies se comportă ca şi ceilalţi
oameni care nu cred. Creştinii par să nu vadă pasajele din Sfintele Scripturi care spun:
182
Dialectica lui Hegel: teză-antiteză egal sinteză.

130
 „Şi pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne, şi nu faceţi ce vă spun?“
Şi de asemenea:
„Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe
Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui.“
Dar toţi speră că Dumnezeu îi va ajuta, va face o minune, o magie, ceva ca ei să-şi poată
continua viaţa lungă, tihnită, fără ispite şi confortabilă pe care o iubesc atât de mult şi care oricum,
din cauza morţii naturale sau din accident, tot o vor pierde într-o zi.
Şi apoi, ce minune ar trebui să facă Dumnezeu?
Să-i omoare pe toţi cei care păcătuiesc?
Dar oare câţi creştini nu fac şi ei la scară foarte mică ce fac şi oamenii Fiarei, oligarhii, la
scară foarte mare, globală? Fiindcă şi creştinii şi mai ales clericii au case mari şi pline de tot
confortul, autoturisme, mănâncă toate bunătăţile pământului în timp ce jumătate din populaţia
planetei nu are nici măcar după ce bea apă, dacă are măcar apă potabilă! Ce să facă Dumnezeu? Să-i
omoare pe toţi ca să rămână numai doi sau trei creştini pe planetă care se străduiesc cu adevărat?
Dar Dumnezeu a poruncit că trebuie toţi să-şi trăiască viaţa lor şi pe urmă va veni judecata! (Sfânta
evanghelie după Matei, cap. XIII, parabola despre neghină) Şi apoi cum ar putea să ucidă
Dumnezeu pe cineva când El este izvorul vieţii şi însăşi dragostea? Pentru că nu Dumnezeu a adus
moartea în lume ci diavolul care a înşelat-o pe Eva şi Eva pe Adam.
Nu, niciodată nu se va întâmpla aceasta ca să facă Dumnezeu vreo minune de genul acesta.
Dacă vor să se asigure că Dumnezeu îi va ajuta, creştinii vor trebui să facă altceva decât
faptele ce le fac acum.
Astfel, în situaţia reală în care ne aflăm, lucrurile vor trebui să decurgă în mod ideal în felul
următor.
Plecând de la structura bisericească care va rămâne măcar formal ortodoxă în urma
evenimentelor imediat următoare toţi creştinii şi toate facţiunile care se pretind ortodoxe şi chiar
pretind că luptă pentru ortodoxie se vor uni, indiferent dacă sunt din biserica oficială sau din cea a
adevăraţilor creştini ortodocşi şi vor face tot posibilul pentru a-i convinge pe toţi cei cu adevărat
iubitori de Hristos să se unească cu ei. Ba chiar se vor strădui să-i convingă şi pe cei care nu sunt
credincioşi să li se alăture şi să-i ajute în păstrarea creştinismului pentru că este în interesul lor
general. În acest timp fiecare creştin se va sili din toate puterile sufleteşti şi trupeşti pentru a atinge
nivelul de virtute care să permită desăvârşirea fără să mai piardă timpul cu nădejdi deşarte. Tot aşa
fiecare creştin, după puterea lui duhovnicească şi mjloacele materiale pe care le mai are, va trebui să
contribuie la intensificarea la maxim a lucrării misionare de evanghelizare în societate pentru
sporirea numărului celor care se mântuiesc. Şi ar mai fi de spus multe, dar cei care vor începe să
facă acestea îşi vor da seama şi singuri de lucrurile necesare la momentul potrivit, numai să nu mai
piardă TIMPUL! Pentru că scopul dragostei creştinilor nu este să se mântuiască numai ei şi cei
apropiaţi lor, ci dacă se poate şi toţi ceilalţi oameni aşa cum este şi dragostea Dumnezeiască,
nepărtinitoare şi egală pentru toţi. Sau mai tehnic spus să câştige ei pentru Dumnezeu mintea şi
inima oamenilor care acum urmează conştient sau inconştient Fiarei. Numai aşa se poate obţine
ajutorul dumnezeiesc şi numai aşa pot creştinii să spere în acest ajutor! Că este aşa o spune şi Sfânta
Scriptură şi dacă vreţi mai mult aşa tâlcuieşte despre aceasta, printre mulţi alţii, şi sf. Maxim
Mărturisitorul, prin răspunsul la întrebarea nr. 57 din cartea răspunsurilor către egumenul Talasie şi
prin care arată cum este rugăciunea lucrătoare a dreptului. 183
Deci acum am să recapitulez şi am să mai spun încă o dată, poate aşa se va înţelege mai
bine.
NU MAI PIERDEŢI TIMPUL!
FIARA A ÎNVINS!
Nici o putere omenească nu mai poate face ca viaţa să revină la normal, trebuie obţinut
ajutorul lui Dumnezeu! Nu mai pierdeţi timpul nefăcând nimic în speranţa că se va mai întâmpla
ceva în viitor care să întoarcă viaţa la normal! Nici nu vă descurajaţi şi nici nu vă pierdeţi credinţa
în Dumnezeu fiindcă nu a fost, nu este şi nu va fi un timp când Dumnezeu nu va ajuta pe cei care
183
Filocalia românească, „Răspunsuri către egumenul Talasie“, întrebarea nr. 57.

131
sunt cu adevărat ai Lui! Ba chiar bucuraţi-vă pentru aceste vremuri! Mulţi sfinţi din vechime au
spus că ei ar fi dorit să trăiască în aceste vremuri finale pentru că ar fi putut obţine „cununi“ mai
mari.
Şi ca să vedeţi şi să vă mai convingeţi încă odată că pierderea timpului, tergiversarea,
jumătăţile de măsură, compromisurile, amânarea luării măsurilor radicale împotriva Fiarei sunt
suficiente pentru a duce la distrugerea creştinătăţii ortodoxe am să mai spun, încă odată, doar un
singur lucru despre ceea ce mă doare cel mai mult.
Creştinii, dacă vor continua să dea o mână de ajutor Fiarei în lucrarea ei de distrugere a
BISERICII, este suficient doar să fie supuşi şi să-şi dea copiii ca să fie educaţi în şcolile din
învăţământul oficial centralizat de stat. Pentru că acolo în comunitatea copiilor proveniţi din toate
familiile atee, de altă religie sau pur şi simplu de oameni pierduţi şi păcătoşi, copiii creştinilor
adevăraţi vor putea fi corupţi cel mai mult şi cel mai eficient. Ar fi fost suficientă pentru aceasta
doar venirea în contact cu ceilalţi copii fără „educaţia“ care li se impune. Apoi însăşi Fiara va lupta
pe viaţă şi pe moarte pentru a introduce în programa şcolară aşa zisele programe de „educaţie
sexuală“ sub pretextul grijii faţă de sănătatea copiilor. Aceste programe nu sunt altceva decât
programe de „stricare“ şi sexualizare a copiilor de la vârste cât mai fragede.184 Prin această
programă, prin existenţa comunităţii copiilor pe care am menţionat-o, prin existenţa mulţimii
profesorilor şi învăţătorilor corupţi moral proveniţi din aceleaşi medii ca şi majoritatea copiilor, prin
ambianţa de proximitate a şcolilor, mai ales în mediul urban, unde se găsesc tot felul de oameni, de
la furnizorii de droguri până la proxeneţi, prin existenţa la discreţie a mijloacelor anticoncepţionale,
etc. se va obţine în final, dacă nu chiar s-a realizat aceasta deja, ca la sfârşitul absolvirii acestor şcoli
să nu mai existe nici un tânăr sau tânără care să nu-şi fi pierdut virginitatea şi în mod fizic, trupesc,
înainte de căsătorie. Pentru că oricum existenţa mijloacelor electronice de transmitere a imaginilor
şi a filmelor, calculator şi telefon-calculator portabil, a reuşit deja să pervertească mintea, să piardă
virginitatea „mintală“ a tuturor tinerilor. Evident că ar fi fost suficientă numai menţinerea şcolilor
mixte de băieţi şi fete şi rezultatul ar fi fost acelaşi în mod natural, dar după un timp mult mai
îndelungat. Dar Fiara se grăbeşte şi creştinii vor să-i dea o mână de ajutor! Iar consecinţa finală a
celor descrise mai sus va fi că la un moment dat, poate deja s-a întâmplat acest lucru, nu vor mai
exista bărbaţi care să întrunească calităţile necesare pentru a deveni preoţi şi episcopi şi nici femei
fecioare care să devină soţii de preoţi.
Şi fără episcopie şi preoţie ce BISERICĂ va mai fi? Şi la ce mântuire mai poate spera
omenirea?
Iată marea realizare a „cumpătării“, „moderaţiei“, „iconomiei“, pierderii timpului pe care o
promovează toţi creştinii într-o măsură mai mare sau mai mică în vremurile noastre; dar cea mai
mare contribuţie şi lauda cea mai mare pentru această situaţie o au cei care strigă toată ziua „să
rămânem cu biserica“. Oficială, bineînţeles.
În continuare nu o să mai repet cele spuse despre BISERICĂ şi unde este ea ci o să mai spun
iarăşi doar despre puterea politică din societate. Fac aceasta pentru că despre BISERICĂ am mai
putut convinge pe câte unul prin citarea diverselor pasaje din Scripturi, din Sinoade şi din Sfinţii
Părinţi ai BISERICII dar despre Fiară nu prea am reuşit.
De aceea mă voi repeta.
Şi voi începe prin a cita în întregime pasajul din Sfintele Scripturi referitor la atitudinea
creştinului faţă de puterea politică şi anume capitolul XIII din Epistola către Romani a sfântului
apostol Pavel:
„Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri (autorităţi), căci nu este stăpânire decât de la
Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotriveşte
stăpânirii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se împotrivesc îşi vor lua osândă. Căci
dregătorii nu sunt frică pentru fapta bună, ci pentru cea rea. Voieşti, deci, să nu-ţi fie frică de
stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea. Căci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele
tău. Iar dacă faci rău, teme-te; căci nu în zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare a lui
184
Vedeţi şi C.S.E. - comprehensive sexual education - programa impusă chiar de O.N.U. şi organismele afiliate la nivel
global.

132
Dumnezeu şi răzbunătoare a mâniei Lui, asupra celui ce săvârşeşte răul. De aceea este nevoie să vă
supuneţi, nu numai pentru mânie, ci şi pentru conştiinţă. Că pentru aceasta plătiţi şi dări. Căci
(dregătorii) sunt slujitorii lui Dumnezeu, stăruind în această slujire neîncetat. Daţi deci tuturor cele
ce sunteţi datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea,
cinste. Nimănui cu nimic nu fiţi datori, decât cu iubirea unuia faţă de altul; că cel care iubeşte pe
aproapele a împlinit legea. Pentru că (poruncile): să nu săvârşeşti adulter; să nu ucizi; să nu furi; să
nu mărturiseşti strâmb; să nu pofteşti... şi orice altă poruncă ar mai fi se cuprind în acest cuvânt: Să
iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iubirea nu face rău aproapelui; iubirea este deci împlinirea
legii. Şi aceasta, fiindcă ştiţi în ce timp ne găsim, căci este chiar ceasul să vă treziţi din somn; căci
acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut. Noaptea e pe sfârşite; ziua
este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să
umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în
ceartă şi în pizmă; Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre
pofte.“
De asemenea, în continuarea acestui pasaj trebuie adăugat şi citit şi pasajul din Epistola I
către Timotei cap. 2, 1-6:
„Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi
oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viaţă paşnică şi
liniştită întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă, că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui
Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa
adevărului să vină.“ 185
Pasajele respective nu mai au nevoie de comentarii ci doar să fie citite în întregime fiindcă
toţi cei cu care am vorbit şi mă contraziceau se opreau doar la primele două versuri de la epistola
către romani. Numai gândiţi-vă, cum ar fi viaţa creştinească într-o societate unde răul aşa cum îl
descriu Sfintele Scripturi nu ar fi pedepsit? De asemenea nimeni nu pare să mai observe faptul că
acum guvernele au început să pedepsească facerea de bine şi nu facerea de rău. Ba chiar
promovează pe cei mai depravaţi în posturi de răspundere în societate. La fel nimeni nu pare să mai
observe care sunt stăpânirile rânduite de Dumnezeu. Mai mult, nimeni nu pare să mai observe că
Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos ne-a dat exemplu arătându-ne cui să ne supunem şi cu ce să-i
plătim dări:
„Atunci s-au dus fariseii şi au ţinut sfat ca să-L prindă pe El în cuvânt. Şi au trimis la El pe
ucenicii lor, împreună cu irodianii, zicând: Învăţătorule, ştim că eşti omul adevărului şi întru adevăr
înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. Spune-ne
deci nouă: Ce Ţi se pare? Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu? Iar Iisus, cunoscând viclenia
lor, le-a răspuns: Ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi banul de dajdie. Iar ei i-au adus un dinar.
Iisus le-a zis: Al cui e chipul acesta şi inscripţia de pe el? Răspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis
lor: Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.“
( Sfânta Evanghelie după Matei, cap. XXII, 15 - 21)
Unii refuză să înţeleagă că Domnul nostru Iisus Hristos ne cere să ne supunem unui Cezar
(împărat, rege, monarh, ţar) prin plata impozitului cu ajutorul banilor reali186 pe care este înscrisă
efigia Cezarului. Efigia Cezarului este necesară de asemenea pentru a nu confunda orice ban de aur
şi de argint cu cel al Cezarului, căci şi acum Fiara mai foloseşte, încă, pe ici pe colo monede de aur
şi de argint (nu şi în uzul curent al marelui public), dar efigia de pe ele le trădează provenienţa - ca
să nu mai spunem de „efigia“ de pe banii virtuali şi care este chiar 666.187
Să ştiţi, vă avertizez, că am auzit chiar monahi, care păreau destul de cuviincioşi în viaţa de
zi cu zi, dar care atunci când le puneam în faţă aceste lucruri despre stăpâniri se sileau, săracii de ei,
să pună semnul egalităţii între Cezar şi democraţie, numai să nu fie obligaţi să facă ceva, să ia o

185
Toate sublinierile îmi aparţin.
186
Aur şi argint; interesant este că şi corifei ai Fiarei admit aceasta şi spun cu propria lor gură: „Bani sunt numai aurul
şi argintul, orice altă formă este credit.“ - adică bani din camătă - Jacob Henry Shiff, mare bancher, etc.
187
Vezi la capitolul „Despre semnul lui Antihrist“.

133
atitudine. Ca să nu mai vorbim de ceilalţi, cei mai mulţi, care se bucurau prosteşte că nu mai sunt
împăraţi şi regi. Oare nu au citit aceştia niciodată la prorocul Osea, la cap. X, mustrarea pe care o
face acesta evreilor pentru că au spus:
„Noi nu mai avem rege, din pricină că nu ne-am temut de Domnul. Şi la ce ne-ar sluji
regele?“ (Osea cap. X, 3)
La atâta întunecare de minte au ajuns încât nici sensul cuvintelor nu le mai înţeleg!
Nu ştiu cum am ajuns noi creştinii să nu mai înţelegem care sunt mecanismele care
diferenţiază total monarhia autarhică creştină de orice altă formă de democraţie sau de tiranie încât
să nu poată fi posibilă nici o confuzie?
Iar că nu trebuie să ne supunem oricărei stăpâniri este scris clar chiar în Cartea Apocalipsei,
capitolul XIII. Mare este înţelepciunea lui Dumnezeu că ne-a lăsat ca indiciu chiar şi numărul
capitolului să fie acelaşi cu cel care ne spune cui să ne supunem ca să putem descoperi mai uşor cui
nu trebuie să ne închinăm! Ba chiar nu este suficient să nu ne închinăm acestor conduceri statale,
dar trebuie şi să nu ne rugăm pentru cei care fac parte din ele la liturghii, în spaţiul public, ca să nu-i
înşelăm pe cei simpli în credinţă furnizând legitimitate acestor antihrişti. Ci doar să ne rugăm pentru
ei în rugăciunile personale de acasă când ne rugăm pentru toată lumea în mod impersonal. Şi aveţi
drept exemplu şi pe sfântul Vasile cel Mare care chiar s-a rugat împotriva împăratului Iulian cel cu
supranumele de apostatul. Şi acesta era chiar împărat, nu preşedinte sau altcineva dintre aceşti
antihrişti contemporani, slugi ale Fiarei. Căci dacă ar fi bine să vă rugaţi pentru aceşti antihrişti
atunci nu văd nici un motiv pentru care nu trebuie să vă rugaţi şi pentru papa de la Roma sau alţi
eretici şi tot la liturghie, în public. Aici vă rog pe cei sceptici să nu încercaţi să-mi demonstraţi că în
acelaşi timp sf. Vasile când se ruga împotriv lui s-a rugat şi la Sfânta Liturghie pentru Iulian
Apostatul, sau i-a plătit impozit, abţineţi-vă vă rog!
Acestea fiind spuse şi repetate de atâtea ori, sper că măcar acum toţi cei care vor citi cele de
mai sus despre Fiară şi stăpâniri să înţeleagă ce trebuie. Totuşi pentru că sunt foarte mulţi care nu
înţeleg cum îşi pierd timpul şi ajută şi Fiara în acelaşi timp, deşi îşi închipuie că luptă împotriva ei,
am să revin şi am să mai spun câte ceva specific despre aceasta.
Am văzut pe mulţi cum încearcă să lupte cu Fiara dar făcându-o după regulile impuse de
aceasta obţin cu totul altceva. Astfel am văzut pe mulţi făcând demonstraţii de stradă împotriva
legilor impuse de Fiară. Aceste demonstraţii sunt foarte mult dorite de Fiară, le iubeşte chiar. Atunci
când se fac demonstraţii, marşuri, adunări publice, Fiara poate să organizeze contrademonstraţii
care sunt puternic speculate de mijloacele de informare ale Fiarei pentru a demonstra că în societate
nu există numai creştinii. Sau în cazul când la demonstraţii participă puţini creştini să demonstreze
că aceştia sunt o minoritate extremistă ce trebuie tratată cu condescendenţă sau mai nou conform
legii. Demonstraţiile oferă oamenilor Fiarei şi prilejul de a infiltra provocatori care să facă să pară
că demonstranţii sunt nişte extremişti fanatici, tulburători ai ordinii publice şi ai păcii sociale. Ori
pentru mulţimea oamenilor fără de Dumnezeu de la sate şi oraşe nu există ceva de care să se teamă
mai mult decât de oamenii şi evenimentele care le tulbură tihna păcatelor lor. Creştinii nu vor obţine
altceva prin aceste demonstraţii decât înmulţirea inamicilor lor.
De asemenea am mai văzut creştini care încearcă să lupte cu Fiara pe calea petiţiilor sau a
referendumurilor. Aceasta este calea cea mai iubită de Fiară pentru a-şi impune legile ei
antidumnezeieşti. Chiar dacă nu s-ar ocupa creştinii cu aşa ceva, însuşi oamenii Fiarei ar crea ei
aceste petiţii şi referendumuri pentru că numai în acest fel se poate închide gura oricui: „Vezi,
poporul a ales!“ Am văzut creştini care au depus petiţii pe tema avorturilor şi cercetării pe embrioni
umani 188 - mai corect spus pe tema drepturilor copiilor nenăscuţi - şi prin care acei creştini au
acceptat în felul acesta, implicit, că se poate discuta şi dezbate pe această temă. Sărmanii de ei nu au
văzut că pe această temă nu se poate dezbate şi pe urmă, eventual, să mai şi apelezi la vreo formă de
votare chiar dacă pe moment obţii o decizie favorabilă. Aceasta va crea un precedent care mai târziu
va fi folosit de Fiară. Creştineşte nu este corectă decât o singură atitudine: dacă voi emiteţi legea
anticreştinească, eu creştinul ortodox nu mă voi mai supune vouă, nu vă voi mai plăti taxe şi
impozite până ce nu scoateţi legea aceasta. Din momentul când o veţi promulga şi până ce voi muri.
188
Vedeţi petiţia „One of us“ pe site-ul http://www.oneofus.eu/

134
În urma acestor petiţii oamenii slujitori ai Fiarei obţin şi informaţii preţioase despre numărul real al
celor dispuşi să-şi manifeste dezacordul şi chiar şi identitatea lor, ceea ce face mai uşoară sarcina
lor. Pentru că astfel se pot constata raporturile de putere şi se pot întreprinde acţiuni mai subtile,
punctuale şi fără prea mari eforturi pentru obţinerea controlului. 189 Altă urmare a petiţiilor este că
ele ajută Fiara să implementeze mai uşor sistemele ei de control. De exemplu aşa cum s-a întâmplat
şi cu petiţia împotriva actelor cu cip. Prin existenţa acestei petiţii slujitorii Fiarei au văzut câţi sunt
împotrivă şi s-au dat puţin înapoi, adică au lăsat să meargă mai departe unii cu actele clasice, mai
puţini, căci ceilalţi sunt suficienţi pentru construirea şi implementarea sistemului şi a abătut atenţia
de la acestea prin mutarea în acest caz a accentului pe cardul de sănătate. Adică în limbaj bisericesc
a făcut „iconomie“; oricum aceleaşi sisteme de calcul şi aceeaşi infrastructură se folosesc şi la
cardul de sănătate şi la actele de identitate; deci pentru punerea în funcţie, rularea şi perfecţionarea
sistemului era suficient doar cardul de sănătate. Dacă, în loc să facă petiţie, creştinii ar fi putut să
convingă nişte episcopi sau măcar nişte preoţi, monahi mai de seamă, personalităţi intelectuale
creştine, etc. să declare în numele lor că: dacă se trece la acte electronice în România creştinii în
număr foarte mare (fără cifre exacte ca să fie mai ameninţătoare declaraţia) nu se vor mai supune statului
(nesupunere civică). Iar pentru a demonstra aceasta, de exemplu, pentru început se vor deconecta de la
reţeaua electrică. Ar fi fost suficiente şi 10000 de cereri depuse simultan la furnizorii de energie
electrică plus depunerea zilnică a câtorva sute pe termen de câteva luni - oricum furnizorii de
energie electrică nu le-ar fi putut soluţiona fizic cererea în termenul legal - şi atunci toţi anticriştii
de la guvernare ar fi înţeles că nu e o joacă pentru ei. Astfel şi-ar fi demonstrat şi creştinii hotărârea
şi le-ar fi fost chiar de folos duhovnicesc deoarece altfel ar fi viaţa creştinească fără energie
electrică, sigur ar fi înaintat mai mult în virtute.
Dar aşa, ce s-a obţinut?
Să se demonstreze că există un milion de creştini superstiţioşi? Să se înfiinţeze cu ajutorul
listelor de semnături pentru petiţie o bază de date cu identitatea lor precisă ca să poată fi urmăriţi în
continuare? Să se dea dovadă că nu prezintă nici un pericol pentru Fiară? Lucruri care s-au şi
confirmat dealtfel, indirect, prin comunicatul oficial al patriarhiei Române pe tema paşapoartelor cu
cip biometric. Iarăşi un document scris în „noua limbă“! Dacă cei care nu voiau să ia actele
biometrice erau în greşeală de credinţă sau în vreun păcat trebuiau excomunicaţi până la corectarea
lor, nu lăsaţi în continuare în „biserică“ să-i influenţeze în „rău“ pe ceilalţi. De fapt aceasta a fost
„tehnologia“ ecumenistă a ultimilor o sută de ani: să se lase şi păcatul şi virtutea împreună, fiindcă
până la urmă păcatul învinge şi ajunge ceva cotidian şi nu mai sperie pe nimeni. M-am aşteptat, cel
puţin, ca după acel comunicat al patriarhiei să se strângă din nou cele un milion de semnături prin
care să se ceară patriarhiei române şi întregii ortodoxii de această dată să se dezbată problema într-
un sinod ecumenic şi să se dea o hotărâre finală, categorică. Sau poate că semnatarii petiţiei n-au
făcut asta pentru că în secret fiecare ştie foarte bine că efortul ar fi fost inutil, pentru că ierarhii nu
ar fi făcut nimic care să supere Fiara, pe zeloţi sau pe superstiţioşi. Totuşi, cine ştie, poate Fiara ar fi
obligat „biserica“ ortodoxă oficială să ia o atitudine tranşantă în favoarea stăpânirii ei şi astfel să-i
trezească din somn pe cei care tot strigă acum că ei sunt biserica. E adevărat nici această versiune
nu prea e viabilă pentru că să ştiţi că Fiara se mulţumeşte acum doar cu apostazia declarată prin
tăcere. Tăcerea complice este marea realizare a Fiarei, fundamentul ereziei, ateismul sfârşitului de
lume şi Fiara nu cere altceva în materie de credinţă. Cel puţin deocamdată până îşi termină de
construit maşina de control a minţii. Creştinii nu înţeleg acest lucru şi par să nu nu citească
niciodată pasajele din Evanghelii care spun:
„Ceea ce vă spun la întuneric, spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi la ureche spuneţi de pe
case“. (Sfânta evanghelie de la Matei, cap. X, 27)
Şi de asemenea:
„Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-
a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate şi cu gura se
mărturiseşte spre mântuire“. ( Epistola către romani a sf. apostol Pavel, cap. X, 9 - 10)
189
Tehnica lui Lenin: doi paşi înainte, unul înapoi. Căci omul în general are o caracteristică ciudată: după oarecare timp
uită, se plictiseşte sau se ocupă cu altceva.

135
 Şi:
„Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea
Tatălui Meu care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi
lepăda de el înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.“ (Sf. evanghelie de la Matei, cap. X, 32 - 33)
Şi mai mult:
„Să nu fiţi părtaşi la faptele cele fără de roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le
(expuneţi-le) pe faţă.“(Epistola către efeseni a sf. apostol Pavel, cap. V, 11)
Ce este de neînţeles în acestea?
Sau ce este greu de tâlcuit?
Acum, parcă aud, iarăşi, venind din viitor drept răspuns, cu zgomot de tunet, glasul celor
care vor spune: trebuie să fim cumpătaţi şi moderaţi, nu aşa extremişti, supracorecţi, ci să tratăm
totul cu iconomie.
Dar iconomia şi acrivia nu sunt scopuri în sine, ci unelte, şi nu a fost niciodată altfel.
Niciodată! Acrivia s-a aplicat întotdeauna în materie de credinţă până în epoca modernă când s-a
renunţat la ea odată cu apariţia „ecumenismului“. Nu a fost nici măcar o singură dată altfel! Iar
iconomia este o unealtă pe care numai cei desăvârşiţi o folosesc în cunoştinţă de cauză în lucrarea
lor pastorală. 190 Pentru că doar cei desăvârşiţi cunosc cele ale păcătoşilor şi văd dacă aceştia se vor
întoarce şi vor spori în virtute dacă li se aplică iconomia. Adică, pe înţelesul tuturor, se lasă
temporar un lucru mic pentru a se obţine ceva mai mare.
Dar ce iconomie este aceea în materie de credinţă?
Şi care este lucrul mai mare care se va obţine prin această iconomie a vremurilor din urmă?
Şi, ca să dau un exemplu concret, cine este acel desăvârşit, acel profet care a văzut el mai
înainte că participarea delegaţiilor ortodoxe la lucrările şi acţiunile Consiliului Mondial al
Bisericilor va duce la convertirea celor de acolo la creştinismul ortodox? Fiindcă noi vedem că
emisarii ortodocşi nu fac altceva la aceste adunări decât să tacă atunci când participanţii şi
conducerea C.M.B. declară că ei luptă pentru o guvernare şi o religie unică mondială. De asemenea
ei tac şi atunci când aud tot felul de nebunii teologice emise de toţi cei care vorbesc la tribună, fiind
foarte mulţi păgâni acolo. În plus C.M.B. a finanţat „mişcări de eliberare“, gherile armate, pentru că
C.M.B. a adoptat şi „teologia eliberării“ emisă de papistaşi şi care oricum conduc din umbră C.M.B.
Ei mişună peste tot acolo deşi nu fac parte din ea. Pentru că Vaticanul declară oficial că ei sunt
biserica mamă şi nu are nevoie de nimic. Numai celelalte biserici au nevoie să se întoarcă la ea,
„mama“ lor. 191 Şi de asemenea, de parcă toate acestea nu ar fi de ajuns reprezentanţii ortodocşi
asistă fizic, iau parte la ritualuri păgâneşti şi rugăciuni împreună. Iar efectele cele bune - „roadele
bune“ cu care se lăuda mitropolitul Damaschin al Elveţiei ce aparţine de patriarhia de
Constantinopol, mare personalitate ecumenistă - unde sunt? Pentru că noi vedem că de o sută de ani
şi mai bine nu se obţine nimic mai mult decât o creştere a indiferenţei tuturor creştinilor, nu numai a
ortodocşilor, faţă de adevărurile de credinţă? Pentru că am văzut chiar şi papistaşi şi protestanţi care
se plâng de „devierile“ şi „capitulările“ organizaţiilor lor pe care ei le confundă cu BISERICA.
Vedeţi cum căderea ortodocşilor a dus chiar la scăderea moralei, atâta câtă era şi în rândul
ereticilor? Fiindcă acum există pastori protestanţi care „oficiază“ căsătorii de sodomiţi şi gomoriţi!
Ba mai mult s-a obţinut ca să se recunoască drept biserici tot felul de organizaţii eretice şi deci
membrii acestora nu mai au nici un motiv să vină la biserica ortodoxă, au tot ce le trebuie ca să se
mântuie la ei acasă.
Deci acum în loc de concluzie se poate răspunde aşa acelor „cumpătaţi“:
Dacă cineva ar vrea să caracterizeze cele două forme văzute de biserici ortodoxe care există
acum, cea oficială şi cea aflată în dizidenţă (sau cum mai sunt numiţi stiliştii, „adevăraţii creştini ortodocşi“,
etc.) ar fi suficiente doar aceste definiţii:
Biserica ortodoxă oficială este „biserica“ care se luptă prin toate mijloacele să impună

190
Vedeţi canonul nr. 84 „Măiestria duhovnicului“ al sfântului Vasile cel Mare şi canonul nr. 1 şi 2 al sf. Grigorie de
Nissa, în special şi celelalte din Pidalion în general.
191
Asta declaraţie! Conformă cu Sfintele Scripturi: „ή μήτηρ τών πορνών“ ═ „mama prostituatelor“, Cartea
Apocalipsei, cap. XVII, 4 – 6.

136
iconomia (tăcerea, indiferentismul) ca regulă în toate domeniile, teologice, dogmatice, pastorale,
sociale, etc. Că iconomia a ajuns regulă, o stare generală a oricărui aspect al bisericii oficiale, nu
mai surprinde pe nimeni şi nu o mai observă nimeni, ba chiar se întâmplă că, atunci când cineva
încearcă să se poarte după regulă şi nu după iconomie, sar toţi ca arşi.
Am trăit personal momentul când, acum cca. 25 de ani, un candidat la preoţie şi proaspăt
absolvent de facultate teologică, a încercat să se căsătorească urmând ritualul întreg al tainei
căsătoriei, adică în cadrul Sfintei Liturghii. Sau exprimat corect în Biserică cu împărtăşirea finală cu
Sfintele Taine aşa cum se fac cu acrivie toate tainele. Aşa ca şi la taina preoţiei, de exemplu, care a
rămas, din fericire, cam la fel cu cea de demult. Ar fi fost foarte interesant de urmărit şi descris toată
povestea cu reacţiile preoţilor şi argumentările lor dar, din păcate, nu este nici timpul şi nici locul
potrivit. De altfel întreaga poveste s-a sfârşit oarecum tragic confirmând fără voie necesitatea
respectării ritualului respectiv, cu acrivie. Sfântul Nicodim Aghioritul în cartea sa „Hristoitia, sau
bunul moral al creştinilor“ ia atitudine, încă de la începutul secolului XIX, împotriva acestei practici
care se răspândise foarte tare pe vremea aceea. Ce să mai spunem despre rezultatul acestei
„iconomii“ făcute de atâta timp? Adică despre felul cum se „administrează“ taina nunţii celor care
vor să se căsătorească în zilele noastre. Fiindcă oricine vine la biserică pentru căsătorie este primit,
indiferent de păcate, chiar dacă nu a fost în viaţa lui la biserică şi chiar dacă nu a fost botezat - ştiu
şi eu câteva cazuri! - şi doar cu scopul de a profita de ambianţa solemnă, majestuoasă, plină de fast
a bisericii pe care o oferă acest eveniment. În schimb aceasta este o afacere foarte profitabilă pentru
preoţi. Astfel taina cununiei ajunge în mod fatal numai o ceremonie lumească, unde slava deşartă
este scopul principal. Nu aş vrea să mai vorbesc despre cele ce se întâmplă după ce pleacă nuntaşii
acasă. Ce grozăvie! Să pleci de la o taină a bisericii şi să faci ce se face pe la nunţi. Lucruri pe care
nu îndrăznesc nici să le enumăr. Nici nu am să mai spun şi de felul cum se îmbracă şi vin la biserică
unele femei din anturajul mirilor, mod care sfidează şi buna cuviinţă obişnuită a celor de pe stradă,
nu numai a bisericii. Şi astfel şi cei virtuoşi şi cei care nu au nici o legătură cu biserica au parte
acum doar de acelaşi lucru: de o piesă de teatru! Acesta este rezultatul iconomiei făcută de oameni
fără virtute pastorală! Al iconomiei generalizate fără discernământ!
Acum, hai, fiţi sinceri cu voi înşivă, nu-i aşa că şi voi sunteţi surprinşi neplăcut de cele ce vă
spun şi simţiţi un impuls ca să mă contraziceţi, să-mi spuneţi că nu-i aşa? Să „nuanţaţi“ un pic?
Să mai vorbesc şi de cele care se fac pe la botezuri şi îmormântări? Căci e de ceva timp pe
internet un videoclip cu nişte preoţi care au botezat un copil în bani, literalmente, şi care a fost
„viral“ la vremea lui şi încă se mai găseşte la adresa de internet:
https://www.youtube.com/watch?v=RkMMK5FJg9g
S-a luat vreo măsură împotriva acelor preoţi?
NU, niciuna!
Însă, este adevărat, de o singură iconomie nu poate fi învinuită biserica oficială! În rest pe
toate le-a făcut şi le va mai face. Şi de această „acrivie“ sunt foarte mândri cei din biserica oficială
care strigă cât pot de tare: „să rămânem în biserică“. Ba chiar de această acrivie sunt mândri şi cei
care aparţin de biserica oficială dar „luptă“ împotriva ecumenismului. Se poate spune, fără greşeală,
şi că prin aceasta îi recunoşti pe ortodocşii „oficiali“ fără alte criterii. Şi ştiţi despre ce vorbesc!
Adică, biserica oficială nu face o iconomie ca să deschidă un „dialog“ prin care să recunoască
tainele şi preoţia, ca să facă „rugăciuni în comun“ sau alte acţiuni cu caracter propagandistic, social,
cultural şi caritabil, etc. Cu cine? Cu „stiliştii“, cu „schismaticii“, cu „sectarii“ vechi calendarişti,
această plagă a umanităţii care luptă împotriva „ecumenismului“ şi pentru credinţa ortodoxă şi care
se auto-denumesc, culmea îndrăznelii, şi „adevăraţii creştini ortodocşi“ pentru ca astfel să se
deosebească de biserica oficială. Aceasta este singura, unica, perfecta, absoluta acrivie a bisericii
ortodoxe oficiale şi a adepţilor ei. În rest totul şi orice a fost, este şi va fi discutabil, relativ şi i se
poate aplica cu înţelepciune şi cumpătare marea soluţie. „Iconomia“. Şi nimeni dintre cei care se
auto-denumesc creştini ortodocşi şi se bat cu pumnii în piept că ei sunt BISERICA nu se întreabă
măcar: de ce? Şi sunt şi foarte convinşi că ei sunt plini de dragoste adevărată, creştinească.
Iar despre ceilalţi, biserica neoficială, dizidenţii, „stiliştii“, „schismaticii“, „sectanţii“, „plaga
umanităţii“, se poate spune că sunt singurii care se luptă cu „iconomia“. Dacă vor reuşi vom vedea

137
în viitorul apropiat! Este adevărat, nu ştiu cu ce se luptă acum Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din
România, în afară de ecumenism şi cu acesta foarte, foarte discret. În plus aceasta a început să
sufere şi ea pe alocuri, de cam aceleaşi „iconomii“ ca ale bisericii oficiale în viaţa de zi cu zi.
În concluzie voi spune şi că iconomia aceasta fără discernământ care se face faţă de credinţa
creştină ortodoxă este cauza tuturor relelor din societăţile noastre.
În continuare mai trebuie totuşi să spun că mai sunt lucruri practice pe care ar mai putea să
le facă încă creştinii pentru binele lor şi al BISERICII. Am să mă adresez acum mai mult celor care
cred cu convingere că ei sunt în BISERICĂ acolo unde se află acum, fie în biserica oficială fie în
biserica „adevăraţilor creştini ortodocşi“. Chiar trebuie să mai adaug că este de datoria lor să facă
asta dacă se consideră măcar creştini ortodocşi.
Aşadar ei ar trebui să se adune cât mai mulţi şi să facă acţiuni oficiale şi bine popularizate în
rândul tuturor creştinilor prin care să se ceară ierahiei lor - deci presiuni de jos în sus - să facă
sinoade prin care să se emită hotărâri sinodale clare despre problemele de astăzi ale societăţii.
Sinodalii din biserica oficială mai trebuie să dea o explicaţie şi să demonstreze şi cauza şi eficienţa
participării lor, de exemplu, la Consiliul Mondial al Bisericilor pe o perioadă atât de lungă, la
rugăciunile în comun cu eretici şi păgâni, la acţiunile de orice fel de colaborare cu ei. Adică cei care
cer întrunirea sinodului să pună întrebări punctuale. De ce are nevoie BISERICA de un organism de
tipul C.M.B.? Ce îi lipseşte BISERICII ca să fie nevoită să apeleze la acest organism? A fost
benefică pentru BISERICĂ, pentru lume această participare?
La aceste întrebări directe este evident pentru oricine care nu are mintea întunecată că nu
există niciun răspuns raţional favorabil ierarhiei bisericii ortodoxe oficiale. Pentru că oricine poate
să vadă, că încă de la începutul ei biserica, aşa cum scrie în simbolul credinţei („Crezul“), este
numai una şi „καθολίκή“.
Aici sunt nevoit să fac o paranteză şi să spun că am fost nevoit să folosesc termenul din
simbolul de credinţă grec („crezul“ cum spune poporul) pentru că cel folosit în limba română,
„sobornicesc“, nu este traducerea corectă a termenului original şi nu s-ar fi înţeles ce vreau să
argumentez prin acest cuvânt. Acest cuvânt „sobornicesc“ folosit în versiunea română a simbolului
de credinţă înseamnă sinodal, sobornicesc conform tuturor dicţionarelor româneşti. Această
traducere nu este conformă cu înţelesul cuvântului de origine iar folosirea cuvântului „catolic“ din
dicţionarele de limba română ar fi fost iarăşi improprie pentru că nu mai înseamnă deloc ceea ce
înseamnă în limba greacă. Acum „catolic-ă“ înseamnă cu totul altceva. Adică papistaş, membru al
„sinagogii“ papale. De aceea cred că ar fi trebuit ca în limba română actuală să se folosească
sintagma „a toată plinătatea“ care coresponde şi etimonului limbii greceşti vechi pentru cuvântul
„καθολίκή“. De asemenea traducerea aceasta a simbolului de credinţă prin folosirea cuvântului
sobornicesc este şi o violare a canoanelor care interzic modificarea crezului. Dar las această
problemă pe seama celor care sunt mai învăţaţi decât mine sau celor care cred că mai foloseşte la
ceva rectificarea aceasta în vremea noastră. Sau celor care cred că se mai poate face aceasta în
situaţia actuală!
Deci, aşa cum bine spune sf. Chiril al Ierusalimului în catehezele sale:
„Biserica se numeşte „καθολίκή“ pentru că se întinde peste toată lumea, de la un capăt al
pământului până la celălalt, pentru că învăţătura ei este „καθολίκή“ şi desăvârşită: dă toate
învăţăturile trebuincioase omului ca să cunoască atât cele văzute, cât şi cele nevăzute, cele cereşti şi
cele pământeşti; pentru că supune credinţei în Dumnezeu tot neamul omenesc, atât conducători şi
supuşi, cât şi învăţaţi şi neînvăţaţi; pentru că îngrijeşte şi vindecă îndeobşte orice fel de păcate
săvârşite prin suflet şi trup şi pentru că are în stăpânirea sa tot felul de virtuţi în fapte şi în cuvinte şi
împărtăşeşte feluritele daruri duhovniceşti.“ (Sf. Chiril al Ierusalimului, „Cateheze“, editura P.S.B.,
Cteheza XVIII, cateheza XVIII, paragraful 23)
La fel găsim şi la sf. Policarp episcopul Smirnei:
„Biserica este „καθολίκή“ pentru că ea este una, aceasta este că oriunde ea există şi în orice
perioadă de timp ea trăieşte, păstrează şi mărturiseşte aceeaşi credinţă - aşa cum a primit-o de la
apostoli şi de la Domnul - aceleaşi taine, acelaşi cult divin şi acelaşi fel de viaţă. Din acest punct de
vedere, al catolicităţii, este de înţeles de ce o biserică locală particulară poate fi numită „καθολίκή“.

138
 Deci, ce i-a lipsit BISERICII de a trebuit să adere la C.M.B.?
Decât faptul că ierarhia bisericii ortodoxe oficiale nu mai crede că ea este „καθολίκή“! 192
Aceasta ar fi o cale bună şi obligatoriu de urmat pentru creştinii din biserica oficială.
Pentru creştinii din bisericile „adevăraţilor creştini“, stiliştii, voi spune că trebuie să se
concentreze, atunci când vor interpela sinoadele lor, pe întrebările legate de faptul că bisericile lor
pot fi acuzate, corect argumentat, de „serghianism“, ca şi biserica rusă oficială ce a luat naştere în
Uniunea Sovietică după moartea patriarhului Tihon. Fiindcă „serghianism“ nu înseamnă numai
motivaţia declarată pe care a făcut-o în vremea sovietelor fostul patriarh Serghie, începătorul acestei
erezii, adică: declaraţia că face iconomie şi colaborează cu statul-dumnezeu sovietic ca să „salveze“
BISERICA. Pentru că niciodată nu a făcut o declaraţie din aceasta o biserică stilistă. Stiliştii chiar
denunţă serghianismul cu vehemenţă în declaraţiile lor oficiale. „Serghianism“ înseamnă chiar
fapta, supunerea faţă de legi şi colaborarea cu statul-dumnezeu pentru impunerea acestora. Şi nu
este nevoie de nici o declaraţie pentru a face acest lucru. Adică să fii „serghianist“. Căci dacă ar fi
fost numai declaraţia un lucru rău atunci nu ar fi existat şi faptele, căci în fapte s-ar fi opus. Cum
spun şi evangheliile. (Sf. evanghelie după Matei, cap. XXI, 28-31) Deci să întrebe punctual acei
creştini adevărat ortodocşi cum nu suferă şi bisericile lor de aceeaşi rătăcire a serghianismului? Mai
ales că în perioada actuală se impun foarte des de către statul-dumnezeu legi cu caracter
anticreştinesc şi există deja multe legi care pedepsesc fapta bună şi nu pe cea rea sau chiar premiază
pe răufăcători din banii pe care creştinii îi plătesc ca impozit statulului-dumnezeu. Vedeţi şi cazul
grecilor cu sodomiţii şi cazul celor din America - căci şi aceste biserici stiliste au şi ele parohiile şi
creştinii lor prin multe alte ţări „civilizate“ - unde s-a ajuns la o aşa mare nebunie încât se fac legal
căsătorii de homosexuali, avorturi, etc. De asemenea în toaletele publice, vestiarele, băile şi
toaletele şcolilor este permisă intrarea de-a valma a tuturor oamenilor şi copiilor indiferent de sex.
De asemenea copiii mici sunt abuzaţi în şcoli cu educaţie pornografică, etc. Cred că toţi creştinii
ştiu bine că cine va sminti pe unul dintre aceştia mici va avea o osândă pe care nici Dumnezeu n-a
rostit-o direct ci a spus că mai bine îi era lui să se sinucidă decât să facă aşa ceva. (Sf . evanghelie
de la Luca, cap. XVII, 1-2) Şi oricum toate ţările aşa zis democratice, chiar şi România, au legislaţii
speciale antidiscriminare şi conform acestora nimeni nu mai poate învăţa şi declara public că nu ştiu
ce sectă, religie, orientare sexuală, etc. este greşită, rea, dăunătoare omenirii. Cum mai poate să-şi
împlinească BISERICA menirea ei în aceste condiţii? Şi ce biserică este aceea care nu luptă
împotriva răului din lume?
Ca să nu mai vorbesc despre faptul că acum avem şi legi care normează adevărul istoric şi
nu se poate nici măcar pomeni subiectul pentru discuţie, dar să mai încerci să dezbaţi pe marginea
acestor „adevăruri“, pentru că dacă încerci eşti pedepsit cu închisoarea. Dacă sunt adevărate de ce
mai este nevoie de o lege pentru a se impune aceasta? Un adevăr care nu se impune de la sine şi
trebuie forţat în conştiinţa oamenilor cu închisoarea nu poate fi decât MINCIUNĂ! Chiar aşa de rău
am ajuns încât să ne minţim unul pe altul în faţă şi să credem că nu minţim?
Şi se mai laudă aceste ţări „democratice“ cu libertatea de opinie şi cu libertatea de expresie!
Iar creştinii sunt foarte mândri şi mulţumiţi de această libertate şi democraţie! În special grecii cu
care am vorbit se mândreau atât de mult cu democraţia şi cu faptul că la ei a apărut prima dată încât
erau foarte supăraţi când le demonstram că aceasta este cauza tuturor relelor din societatea de azi.
Aceast tip de abordare a temei „serghianismului“ poate fi pusă în practică şi de cei din
biserica oficială dacă nu este de ajuns tema cu C.M.B. ca să se convingă că biserica lor nu este
BISERICA. Dar pentru că de foarte mult timp creştinii din biserica ortodoxă oficială nu mai
propovăduiesc cu cuvântul şi cu fapta credinţa ortodoxă trebuie cu necesitate să-şi rezolve mai întâi
această problemă a credinţei. De altfel toate celelalte greutăţi pe care le au toţi creştinii în zilele
noastre derivă din această deviere de la credinţa ortodoxă sau din neînţelegerea corectă a ei. E ca şi
cum ai vrea să elimini efectele bolii dar să păstrezi cauza ei.

192
Vedeţi şi declaraţiile repetate ale mitropolitului Damaschin al Elveţiei din cadrul patriarhiei ecumenice de la Fanar,
Constantinopol, ce a fost o mare personalitate ecumenistă des întâlnită în diversele comisii teologice importante din
perioada contemporană şi care au dat certificate de bună ortodoxie diverşilor eretici şi care declara aşa: că trebuie să
renunţăm la mândria noastră, crezând că deţinem monopolul adevărului.

139
 Eu personal chiar cred că s-ar putea acţiona şi într-un mod mai direct pentru a se putea
demonstra starea reală a creştinătăţii deşi este o cale foarte primejdioasă şi plină de riscuri şi mai
ales mare consumatoare de timp şi de resurse. Dar pentru că există o şansă infimă ca să reuşească să
împrăştie ceaţa din minţile multor creştini ar merita încercată.
Adică să se înţeleagă între ei, cei care vor să demonstreze lor şi lumii că biserica lor este cea
adevărată, atât cei din biserica oficială cât şi cei din bisericile adevăraţilor creştini şi să se unească
între ei într-o acţiune comună. După aceea să dea efectiv în judecată, la tribunal într-un proces unic,
cele două biserici pentru delictul de discriminare faţă de, să zicem, sodomiţi că este mai clară aici
situaţia, aducând ca dovadă Sfintele Scripturi, canoanele bisericii, etc. 193
Evident că nu prea sunt mari şanse de reuşită şi că nu putem spera ca sinoadele bisericilor
din România şi judecătorii Fiarei din această ţară vor voi să antagonizeze lucrurile şi să dea nişte
hotărâri clare care să arate adevărata natură a acestor organizaţii. Rezultatul predictibil este că vor
da nişte hotărâri în limbaj şerpesc din care toată lumea va trage concluzia care i se va părea
favorabilă fiecăruia rămânând ca în practica de zi cu zi să se aplice doar versiunea care convine
doar Fiarei. Dar mai este o şansă ca lucrurile să fie lămurite şi anume apelarea în continuare la
C.E.D.O. (curtea europeană a drepturilor omului) care nu este sub influenţa oculţilor locali din
România. Poate că datorită inerţiei lanţurilor lor de decizie - fiindcă lacheii Fiarei sunt şi ei, până la
urmă, doar oameni - C.E.D.O. va greşi şi va da o hotărâre tranşantă. Este o şansă, foarte mică este
adevărat, dar care trebuie luată în consideraţie. Este ca şi cum s-ar fi apelat la autoritatea
împăratului pentru stabilirea adevărului numai că acum va fi totul în oglindă, negativ. Adică
împăratul egal C.E.D.O. şi hotărârea mincinoasă a acesteia egal adevăr. Şi atunci vor vedea şi cei
care spun acum că ei sunt BISERICA dacă au dreptate. Evident că sunt 99,99% şanse ca
operaţiunile respective să nu producă nici un fel de rezultat sau chiar un rezultat contrar intenţiei
iniţiale. Pentru că oamenii Fiarei sunt prea pricepuţi în tehnica asta de a produce discursuri cu două,
trei, sau mai multe înţelesuri, cu hotărâri în „coadă de peşte“ pe care să le aplice în viaţă curentă
doar cum le convine lor. Şi oricum este inutil. O pierdere de timp, de resurse materiale şi chiar
periculoasă pentru că, aşa cum am spus, se pot obţine hotărâri judecătoreşti care pot, în cel mai bun
caz, să-i pună într-o lumină rea pe cei care intentează aceste procese şi să-i decretibilizeze în ochii
celorlalţi creştini mai puţini învăţaţi şi al celorlalţi oameni. Oricum se vede foarte clar, pentru cine
are ochi de văzut, spre ce se îndreaptă lucrurile, numai noi nu vrem să acceptăm adevărul. Ne facem
că nu vedem! Dar ar fi fost o posibilitate foarte, foarte bună dacă s-ar fi izbutit obţinerea unei
decizii tranşante a C.E.D.O. împotriva bisericilor ortodoxe pentru că aceasta ar fi dat posibilitatea
apelării aceleiaşi instituţii în sens invers. Adică, acum după această decizie, creştinii ortodocşi ar fi
dat în judecată statul-dumnezeu pentru că ei nu pot fi creştini fără propovăduirea şi afirmarea
publică a credinţei lor şi deci drepturile omului nu li se aplică şi lor. Adică nu au dreptul să fie şi ei
oameni ca şi ceilalţi. Sunt curios cum ar fi rezolvat C.E.D.O. această dilemă juridică căci răspunsul
nu ar fi putut fi decât, în mod logic conform legislaţiei în vigoare, interzicerea credinţei creştine
ortodoxe ca fiind „antiumană, antisocială, antisemită, cu discursuri pline de ură, discriminatorie,
etc“. Pentru că legile pentru eliminarea creştinismului există şi acum dar nu se aplică încă în
totalitate. Ele sunt acolo doar pentru cazul când ar apărea cineva care ar putea polariza masele.
Adică un sfânt adevărat în care caz legile s-ar aplica selectiv şi nu colectiv. Această ultimă decizie a
C.E.D.O. ar fi avut nişte avantaje enorme pentru toată lumea pentru că ar fi delimitat foarte net
lucrurile, ar fi revelat adevărata faţă a Fiarei şi a slugilor ei din biserica ortodoxă şi ar fi obligat pe
creştini să ia o decizie. De această dată cu efecte totale asupra lor şi asupra societăţii unde trăiesc.
Mai ales acum când nu este încă în funcţie maşinăria finală de control a gândurilor, creştinii ar fi
avut timp mai mult şi ar fi fost, oarecum, siliţi să se unească şi să se desăvârşească mai repede. De
asemenea existenţa unui număr foarte mare de creştini care nu s-ar supune Fiarei ar obliga
autorităţile să-i închidă pe aceştia prin închisori şi lagăre unde ar fi fost posibil să se nască şi

193
L-am auzit pe preşedintele S.U.A., Barack Obama, într-un discurs citând pasajul din vechiul testament, unde se
spune despre sodomiţi că trebuie omorâţi, folosind acesta ca argument antitetic la legea căsătoriilor persoanelor de
acelaşi sex. Adică: „ce, să facem ca în V.T. şi să-i omorîm pe aceştia?“ De parcă nu ar fi existat şi a treia cale în afara
acceptării „căsătoriei“ sau uciderii lor!

140
martiri, iar din martiraj se nasc surprize pentru Fiară. Pentru că nu există ceva pe lumea aceasta pe
care Fiara şi conducătorul ei adevărat, diavolul, să-l urască mai mult şi să-l dorească mai puţin decât
martirajul şi martirii. Fiindcă aceştia au o aşa mare influenţă asupra lumii încât şi o veche cântare
bisericească spune: „Ca şi cu o porfiră, ca şi cu un vison este îmbrăcată biserica cu sângele
martirilor“. 194 Fiindcă mărturia acestora poate răsturna istoria lumii. Ce interes ar avea demonii care
conduc Fiara să facă cât mai mulţi sfinţi martiri când interesul lor este ca să nu se mai mântuiască
oamenii? Pentru că, dacă sunt prea mulţi creştinii care nu se mai închină-supun Fiarei, slujitorii ei
nu pot nici să apeleze la metodele clasice. Adică să-i închidă prin spitale psihiatrice şi să-i declare
nebuni şi iresponsabili pe creştinii care luptă cu Fiara ca să nu devină martiri şi astfel să poată să-i
abată în ascuns de ochii lumii de la drumul mântuirii şi desăvârşirii prin torturi şi droguri
psihiatrice. Sau să-i defăimeze prin mijloacele obişnuite şi apoi să-i „sinucidă“ ca să poată spune
după aceea că au fost nebuni sau să le înscenze câte un accident aşa cum au făcut şi cu alte
personalităţi care au luptat împotriva lor. Dar nefăcând nimic creştinii nu fac altceva decât să ofere
timp Fiarei pentru a-şi duce la îndeplinire planurile ei într-un mod foarte eficient. Ceea ce este
lucrul cel mai bun pentru Fiară în acest stadiu al istoriei. De ce ar risca acum Fiara o confruntare
deschisă când nu are încă sistemul de control al minţii în funcţiune? Oricum creştinii care se supun-
închină Fiarei sau-şi care aparţin de o biserică apostată sau serghianistă nu se mântuiesc. Acum, nu
în viitor. Ce i-ar trebui mai mult Fiarei pentru această perioadă istorică?
Acestea fiind spuse să mergem mai departe.
În viitorul nu prea îndepărtat creştinii vor avea o încercare mare privind credinţa lor şi
pentru că există pericolul ca unii mai puţin virtuoşi sau neînvăţaţi să se clatine în credinţă, să se
îndoiască sau chiar mai rău să renunţe la credinţa ortodoxă, voi spune câteva cuvinte şi despre
aceasta.
Deci nu peste mult timp omenirea va fi confruntată într-un fel sau altul cu problema
„extratereştrilor“. Pentru că voind să facă toată populaţia planetei să treacă la religia ei Fiara trebuie
să apeleze la nişte argumente şi înşelăciuni care să facă cât mai puţin posibilă existenţa altor religii.
Ca să puteţi să înţelegeţi necesitatea apariţiei unor vizitatori de pe alte planete voi încerca să
demonstrez mai întâi, conform credinţei noastre, imposibilitatea existenţei unor „civilizaţii
extraterestre“. Astfel, trebuie să vă aduc aminte dacă aţi uitat, sau dacă nu aţi ştiut să aflaţi acum,
scopul pentru care Dumnezeu a făcut întreaga creaţie cu îngeri, cu oameni, planete, etc. Am să
apelez iarăşi la dascălul nostru foarte învăţat sf. Maxim Mărturisitorul care în cartea sa de
răspunsuri către egumenul Talasie (Filocalia românească vol. III), la întrebarea nr. 60, „Ca al unui
miel neîntinat şi nespurcat, care este Hristos, cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, dar arătat în
timpurile din urmă pentru noi“. (Epistola I a sf. apostol Petru, cap. I, 19-20) „De cine cunoscut mai
înainte?“, răspunde printre altele şi aceasta:
„Aceasta este taina cea mare şi ascunsă. 195 Aceasta este ţinta fericită (sfârşitul) pentru care s-
au întemeiat toate. Acesta este scopul dumnezeiesc, gândit mai înainte de începutul lucrurilor, pe
care definindu-l spunem că este ţinta finală mai înainte gândită, pentru care sunt toate, iar ea pentru
nici una. Spre această ţintă finală privind, Dumnezeu a adus la existenţă fiinţele lucrurilor. Acesta
este cu adevărat sfârşitul Providenţei şi al celor providenţiate, când se vor readuna în Dumnezeu
cele făcute de El. Aceasta este taina care circumscrie toate veacurile şi descoperă sfatul suprainfinit
al lui Dumnezeu, care există de infinite ori infinit înainte de veacuri. Iar vestitor (Înger) al ei s-a
făcut însăşi Cuvântul fiinţial al lui Dumnezeu, devenit om. Căci Acesta a dezvăluit, dacă e îngăduit
să spunem, însăşi adâncul cel mai dinlăuntru al bunătăţii părinteşti şi a arătat în Sine sfârşitul pentru
care au primit făpturile începutul existenţei. Fiindcă pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos au
primit toate veacurile şi cele aflătoare în lăuntrul veacurilor începutul existenţei şi sfârşitul lui
Hristos. Căci încă dinainte de veacuri a fost cugetată şi rânduită unirea hotarului (definitului -
creatului) şi a nehotărniciei (indefinitului - necreatului), a măsurii şi a lipsei de măsură, a mărginirii
şi a nemărginirii, a Creatorului şi a creaturii, a stabilităţii şi a mişcării.“
Vă rog citiţi tot răspunsul.
194
De fapt nici nu există în altar masă pentru jertfa cea fără de sânge în care să nu fie moaşte de martir.
195
Sau cum se spune prin cântările bisericeşti: „Aceasta este taina cea mare şi ascunsă şi de îngeri neştiută.“

141
 Deci toată creaţia a fost făcută de Dumnezeu cu scopul de a se întrupa Fiul Său. Ca urmare
a acestei întrupări oamenii au posibilitatea unirii cu Dumnezeu, a îndumnezeirii lor şi pentru aceea
au şi fost creaţi, adică scopul creării lor. Tot aşa pentru aceasta au fost creaţi şi după chipul lui
Hristos, căci Adam a fost „făcut după chipul celui ce avea să vină“. (Epistola către romani a sf.
apostol Pavel, cap. V, 14) Şi altfel nu se poate. Este imposibil. Pentru că alt scop mai mare ca acesta
nu este şi fără acest scop însăşi creaţia în totalitatea ei este fără sens, inutilă, de neînţeles.
Deci, în concluzie, dacă ar exista extratereştrii aceştia vor trebui să arate la fel şi identic cu
oamenii. De asemenea trebuie să ajungă cumva la cunoştinţa lor şi toate cele despre întruparea şi
răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos căci aceasta priveşte toată creaţia. Dumnezeu este al
tuturor şi nu poate altfel decât să-i iubească pe toţi la fel pentru că El este Iubire. Adică Domnul şi
Mântuitorul nostru, Fiul lui Dumnezeu ar fi trebuit să se nască, să propovăduiască credinţa cea
adevărată, să se răstignească, să învieze şi să dea BISERICA Lui şi aici şi pe planeta extratereştrilor,
adică de două ori cel puţin. Iar dacă acei extratereştrii ar fi cu totul altfel decât noi, având o natură
diferită de cea umană, atunci Domnul nostru Iisus Hristos ar fi trebuit să se facă şi El ca ei şi ar fi
existat doi hristoşi unul pământesc şi unul extraterestru şi nu ar mai fi un singur Fiu al Lui
Dumnezeu şi al omului, din şi în două firi, un Hristos, ci cel puţin doi, unul al omului şi unul al
extraterestrului (Doamne iartă-mă! Ce blasfemie!), dacă nu şi mai mulţi dacă ar exista, aşa cum se susţine
fals de către oamenii de ştiinţă alchimică, foarte multe civilizaţii extraterestre.
Deci, în concluzie, este imposibilă existenţa unor civilizaţii extraterestre dacă credem lui
Dumnezeu, Scripturilor Sfinte, apostolilor şi sfinţilor noştri care au trăit şi împlinit poruncile, au
ajus la îndumnezeirea şi vederea Domnului nostru Iisus Hristos şi dacă suntem atenţi la legea
înscrisă în tablele inimilor noastre, la natura noastră creată. Adică toţi sfinţii chiar l-au văzut nu
numai în timpul vieţii Sale pământeşti ci şi după învierea Sa, în toate timpurile. Iar cei care
împlinesc poruncile şi se îndumnezeiesc, se desăvârşesc în zilele noastre sau în cele ce vor mai fi
până la sfârşitul lumii îl vor vedea şi ei la fel ca şi cei din vechime. Deci, rezultă în mod logic că
este imposibilă şi existenţa Domnului nostru Iisus Hristos în cazul că se „dovedeşte“ existenţa reală
a mai multor sau chiar a unei singure civilizaţii extraterestre. Iar dacă chiar apar unii dintre aceşti
„extratereştri“ în carne şi oase şi mai şi spun că nici nu au auzit de noţiunea de Dumnezeu şi de
Iisus Hristos atunci nu ştiu câţi ar mai reuşi să rămână credincioşi căci mare va fi înşelarea aceasta.
Diavolii ştiu toate acestea de mult timp şi au pus la cale şi această înşelare pentru a distruge credinţa
cea adevărată. Pentru că ei, şi acum şi în vremurile de demult, au apărut în faţa oamenilor şi s-au
identificat pe ei ca fiind vizitatori de pe altă planetă. De asemenea şi azi toţi cei care comunică cu ei
prin aşa zisa operaţie de „channeling“ 196 , susţin că şi ei comunică cu entităţi de pe alte planete. De
altfel toţi vrăjitorii şi corifeii Fiarei au legături şi chiar comunică direct cu aceşti „extratereştri“, faţă
către faţă, aceştia fiind mentorii şi sfătuitorii lor. Nici nu este de mirare că Fiara a pus la treabă
oamenii ei de ştiinţă şi au pus în funcţiune de ceva vreme - mai precis din anul 1980, deşi încercări
se fac de la apariţia radioului la începutul sec XX - şi un program numit S.E.T.I. 197 De asemenea
dracii au tot felul de apariţii şi acţiuni despre a căror existenţă sunt informaţii care sunt lăsate să se
„scurgă“ şi să ajungă la urechile publicului larg dinspre diverse sectoare ale organizaţiilor
guvernamentale, în special din aviaţie şi explorarea spaţiului cosmic, dar a căror existenţă reală este
vehement negată la nivel oficial. Când va veni vremea instituţiile respective vor recunoaşte vina de
a ascunde aceste informaţii de marele public şi vor face în aşa fel ca să fie meritul poporului pentru
„descoperirea“ extratereştrilor. Sunt chiar foarte mulţi cei care au picat deja în această înşelare şi
dau importanţă acestor apariţii şi informaţii, chiar organizaţi în diferite societăţi de „ufologi“ care
vor să organizeze primirea lor. Şi bineînţeles şi nu în cele din urmă despre aceasta se ocupă şi
Vaticanul care prin declaraţiile unor oficiali ai lor admit existenţa „extratereştrilor“. 198

196
Stabilirea unui canal de comunicaţie - în limba engleză - şi care nu este decât o metodă de îndrăcire.
197
Program de cercetare pentru găsirea de inteligenţe extraterestre, în limba engleză: search for extraterestrial
intelligences.
198
Vedeţi studiul din cartea autorului creştin protestant Thomas Horn, „Exo-Vaticana: Petrus Romanus, Project
L.U.C.I.F.E.R. And the Vatican's Astonishing Plan for the Arrival of an Alien Savior“ (Exo-vaticana: Petrus Romanus,
proiectul L.U.C.I.F.E.R. şi uimitorul plan al Vaticanului pentru sosirea unui mântuitor extraterestru)

142
 Deci e sigură şi venirea lor.
Problema care va fi, cum am mai spus, este posibilitatea apariţiei reale a câtorva creaturi din
acestea, nu numai restrângerea la operaţiuni de înşelare care se vor desfăşura cu ajutorul
televiziunii, proiectului „Blue beam“ 199 , apariţiei de nave aeriene foarte avansate - care sunt deja în
dotarea secretă a Fiarei 200 - şi bineînţeles de fenomene demonice. Fiindcă acum, în timp ce vorbim,
în laboaratoarele de inginerie genetică ale Fiarei se lucrează frenetic la producerea de tot felul de
„himere“. 201 Despre aceste creaturi şi apariţia lor în aceste vremuri finale vorbeşte şi Sfânta
Scriptură. Cum ar fi şi pasajul de la Isaia, cap. XIII, 21-22. 202 De asemenea este o referinţă despre
acestea şi la Cartea Apocalipsei, cap VI, 8, şi care se poate interpreta în sensul că „fiarele
pământului“ care vor ucide pe oameni în viitor vor fi dintre aceste himere pentru că animalele de
pradă care sunt capabile să ucidă omul la ora actuală sunt pe cale de dispariţie - cel mult în câţiva
ani - şi deci nu mai au cum să ucidă un număr atât de mare de oameni. Deci se poate specula că
aceste animale care vor ucide oamenii în viitor sunt un produs modificat genetic pe care Fiara îl va
folosi pentru a ucide oamenii. Pentru că fiarele naturale nu prea atacă omul decât în cazuri extreme.
Un fel de metodă de control al spaţiilor nepopulate. Sau se mai poate specula că sf. Ioan Teologul a
dat această denumire roboţilor. Aceştia există deja şi vor fi mult dezvoltaţi în viitor. Unii dintre ei se
aseamănă cu nişte fiare cu patru picioare 203 , dar aceasta este numai o presupunere, însă, cu şanse
mari de realizare. Ambele variante sunt viabile. Ceea ce este clar este versetul care spune că la a
doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos va fi ca în vremea lui Noe (Sfânta evanghelie după
Luca, cap. XVII, 26 - 27) adică în afară de depravarea şi depărtarea oamenilor de la credinţă putem
deduce că vor mai exista şi „giganţii“ şi alte creaturi modificate genetic aşa cum existau şi pe
vremea lui Noe.
În concluzie fiţi tari, nu vă tulburaţi şi nu vă clătinaţi în credinţă! Nu blasfemiaţi şi voi
susţinând existenţa extratereştrilor. Acestea toate vor trebui să vină! Şi nu e prea departe timpul
acela. Vedeţi şi avertismentele oficioase din zilele noastre care vin din Rusia prin care suntem
avertizaţi de atacul iminent al „extratereştrilor“ dintr-o altă „dimensiune“!
În continuare am să vorbesc foarte puţin despre ştiinţă şi am să încurajez creştinii să nu mai
trateze cu o teamă respectuoasă, superstiţioasă, aproape mistică, ştiinţa contemporană şi pe cei care
se auto-numesc oameni de ştiinţă. Creştinii trebuie să ştie că ştiinţa este de trei feluri. Prima este
ştiinţa adevărată, cea pomenită în Sfintele Scripturi:
„Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe
Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.“ (Sfânta evanghelie după Ioan, cap. XVII, 3)
Este ştiinţa care ne duce la cunoaşterea ADEVĂRULUI fără putinţă de înşelare şi minciună.

199
Sistem de sateliţi şi staţii terestre care face posibilă proiectarea de holograme în spaţiu cu aspect absolut real din
punct de vedere optic la scară globală. Pe internet se găsesc în ultima vreme numeroase videoclipuri cu apariţii de tot
felul pe cer şi care sunt toate testări ale sistemului.
200
Acestea există de multă vreme. Germania nazistă chiar a avut în dotare la sfârşitul celui de-al doilea război mondial
câteva proptotipuri funcţionale de „farfurii“ zburătoare care au trecut bineînţeles în proprietatea Fiarei după „victorie“.
201
Animale cu genomul amestecat cu gene umane, oameni „îmbunătăţiţi“, etc.
202
Vedeţi numai textele originale în greacă ale Septuagintei şi nu traducerile româneşti. În Septuaginta se vorbeşte de
fiarele pământului, satiri, sirene, onokentauri - probabil centauri, inorogi - aşa cum a fost şi pe vremea lui Noe. Deşi la
cap. Geneza din Vechiul Testament nu găsim decât menţionarea prezenţei „uriaşilor“ şi nici o referire despre celelalte
fiinţe, este logic că giganţii nu puteau să se nască din femei normale dacă nu s-ar fi apelat la inginerie genetică - adică
nu ar fi încăput în ele fizic; deci dovedesc existenţa acestei ştiinţe şi înainte de potop. Oamenii cu statură uriaşă de după
potop nu sunt acelaşi lucru cu cei dinainte, pentru că prin comparaţie cu dimensiunile lor vom consta că aceştia, de după
potop, adică Goliat oponentul lui David, Og regele Basanului, etc. aveau dimensiuni care se încadrează în limitele
naturale de acum şi există chiar şi în zilele noastre indivizi cu această înălţime. Deci este logic că existenţa ştiinţei
genetice a dus şi la apariţia acelor creaturi menţionate mai sus. Apoi mai vorbesc şi legendele păgâne despre existenţa
acestor „himere“, titani - adică uriaşi - sirene, satiri, centauri, etc. Aceste legende sunt relicve ale istoriei orale cu
distorsiuni inerente modului de transmitere dar care au la bază existenţa acestor creaturi. Vedeţi şi cartea de la prorocul
Daniel, din Septuaginta, cea denumită „Bel şi balaurul“ unde aşa zisul balaur nu era altceva decât un dinozaur în
accepţiunea termenului consacrat în zilele noastre, demonstrată de altfel şi de frescele din ruinele vechiului Babilon,
actualul Irak.
203
D.A.R.P.A. are deja construiţi roboţi care se alimentează cu energie prin „mâncarea“ cadavrelor pe care le transformă
în biogaz.

143
 A doua ştiinţă este ştiinţa naturală pe care a dat-o Dumnezeu omului încă de la crearea sa,
pentru că Adam a fost învăţat de Însuşi Dumnezeu. Deoarece citim la Vechiul Testament cum Adam
a pus nume tuturor fiinţelor vii. (Geneza, cap. II, 19 - 20) Deci nu s-ar fi putut întâmpla aceasta dacă
nu ar fi fost creat de Dumnezeu gata învăţat. Chiar putem să spunem că era foarte învăţat ţinând
cont de mulţimea animalelor care existau pe vremea aceea comparativ cu timpurile noastre când
foarte multe specii au dispărut deja şi continuă să dispară într-un ritm năucitor. De asemenea
Dumnezeu l-a învăţat pe Adam şi tot ce trebuia să ştie: cu ce se poate hrăni, cum să se ferească de
vicisititudinile naturii, ce leacuri sunt bune pentru bolile de care vor suferi el şi urmaşii lui în caz că
greşesc şi fac păcate, etc. Sau cum se mai spune printr-o metaforă despre aceste cunoştinţe la Sfânta
Scriptură, „hainele de piele“. (Facerea, cap. III, 21) E drept aceasta mai are şi o semnificaţie
spirituală dar nu este importantă în acest context. Căci toate cele enumerate mai sus nu le-ar fi putut
experimenta Adam ca să fie rezultatul vreunei ştiinţe din acestea omeneşti. Închipuiţi-vă cum ar fi
fost să experimenteze dacă este bună de mâncat cucuta sau vreo ciupercă otrăvitoare? S-ar fi
terminat repede cu neamul omenesc. Această ştiinţă naturală a fost transmisă de Adam şi urmaşilor
săi dar s-a mai pierdut pe drumul istoriei fie din cauza părinţilor care nu s-au silit să le-o transmită
copiilor fie din lenea copiilor care nu s-au obosit să o înveţe, fie din alte motive. Această ştiinţă a
fost cu vremea coruptă şi de demoni şi a ajuns să fie ce este astăzi, al treilea fel de ştiinţă.
Acest al treilea fel de ştiinţă este cel inspirat de demoni şi de oamenii care s-au supus lor. Ea
a luat un avânt mai mare începând cu evul mediu, după căderea în erezie a părţii apusene a Europei.
Acest fel de ştiinţă se mai numeşte, mult mai corect, alchimie şi este caracterizată prin scopurile
următoare, dintre care am să enumăr pe cele importante:
Căutarea materiei primordiale din care adepţii acesteia cred că pot fi create toate obiectele
din lumea fizică. 204
Căutarea elixirului vieţii (acesta este chiar scopul final al tuturor cercetărilor moderne).
Crearea unei fiinţe noi (homunculus - echivalentul transhumanismului de azi), a unei conştiinţe noi.
Că toate acestea sunt adevărate şi azi o demonstrează atâtea experimente şi orientări ale
cercetării din zilele noastre, atâtea realităţi practice. O spune în mod direct chiar şi un mare om de
ştiinţă al Fiarei, Ray Kurzweil, care a ajuns celebru mai ales prin cercetările sale în domeniul
„inteligenţei artificiale“. Astfel el spune:
„The purpose of life and evolution is to "Become like God" - adică, „Scopul vieţii şi al
evoluţiei este să ajungi ca Dumnezeu“. Ceea ce pentru oricare dintre creştinii ortodocşi bine
catehizaţi este evident că este religia propovăduită de şarpe în rai.
Ştiinţa alchimică se mai caracterizează şi prin faptul că tuturor fenomenelor observate li se
dă o cauză mincinoasă şi că descoperirile respective sunt folosite pentru împlinirea scopurilor de
mai sus. De asemenea această ştiinţă are la bază o religie ocultă, un mod de cunoaştere ocult care
presupune în cele mai multe cazuri o relaţie cu demonii. Vedeţi cazul oamenilor de ştiinţă care au
colaborat la crearea primei bombe atomice. Aceştia luau parte la tot felul de ritualuri oculte, magice.
Jack Parsons, care a fost cel mai mare om de ştiinţă în domeniul rachetelor, era profund implicat în
ritualurile cabalistice. De fapt nu greşim deloc dacă spunem că ştiinţa alchimică este religia
religiilor, sinteza tuturor religiilor de pe acest pământ în afară de una - credinţa creştină ortodoxă –
şi care religii au ca dogmă principală şi scop „împărtăşirea“ continuă din „fructul oprit“ pentru
„îndumnezeirea“ omului pe această cale. Ea are şi o preoţime îmbrăcată într-o uniformă distinctă,
de culoare albă de această dată, 205 care păzeşte nişte dogme din care se şi inspiră iar cei care
îndrăznesc să calce aceste dogme sau să le pună la îndoială sunt trataţi ca şi ereticii de pe vremea
Inchiziţiei. Adică sunt „torturaţi“ - concediaţi, ostracizaţi de mass-media Fiarei, etc. - şi dacă au
îndrăznit, de exemplu, să lupte împotriva vaccinurilor sau au găsit vreun leac revoluţionar împotriva

204
Vedeţi în ziua de azi goana după „particula lui Dumnezeu“ şi recrearea condiţiilor „bing-bang-ului“, C.E.R.N.-ul,
etc. Mă umplu de mirare cum pot oameni cu atâta şcoală şi practică a folosirii creierului să pice într-o asemenea
capcană încât să creadă că există aşa ceva. Asta li se întâmplă numai din cauză că nu cred în Dumnezeu şi din cauza
aceasta li s-a întunecat mintea de tot.
205
Toţi oamenii de ştiinţă poartă la locul lor de muncă halate albe, în antiteză cu culoarea neagră a veşmintelor preoţeşti
pentru că ei ca entitate sunt antiteza extremă a ierarhiei creştine.

144
cancerului sau alte lucruri care atentează la hegemonia Fiarei şi monopolul de putere şi cunoaştere
al ei, sunt chiar „arşi pe rug“ - adică ucişi. 206 Trebuie să mulţumim lui Dumnezeu şi să ne rugăm
pentru aceşti adevăraţi martiri ai omenirii care nu şi-au trădat fraţii lor, pentru oamenii de ştiinţă
care luptă împotriva Fiarei.
Această „ştiinţă“ a fost deja acaparată în întregime de Fiară find dirijată şi finanţată în
totalitate de ea prin diverse mecanisme create tot de ea. Oamenii care slujesc pe altarul acestei
„ştiinţe“ sunt separaţi pe mai multe nivele. Numai cei de la vârf ştiu care este planul cu ea şi sunt şi
adevăraţi „religioşi“, adică demonizaţi conştienţi, iar ceilalţi de pe nivelele inferioare sunt numai
indivizi corupţi, fără scrupule, de cea mai scăzută valoare morală, care fac tot ce li se spune ca să
trăiască „bine“ sau-şi pentru slavă deşartă. 207
Ar fi multe de spus şi de demonstrat pe această temă, a alchimiei, adică a ştiinţei de astăzi,
dar depăşeşte cadrul acestei scrieri şi oricum cei iubitori de adevăr vor înţelege şi numai din aceste
puţine cuvinte ce trebuie. Iar pentru cei care cad muţi de admiraţie şi se tem cu o teamă
superstiţioasă să contrazică pe cineva când aud că un lucru „este ştiinţific“ şi după aceea pică într-o
stare în care acceptă imediat acel lucru ca pe ceva sfânt şi nu se îndoiesc de loc, nu comentează şi
nu se îmbolnăveasc imediat de scepticismul cel mai crunt şi imediat caută, cercetează cât mai mult
despre lucrul respectiv - adică să descopere dacă este măcar jumătate adevărat sau dacă este bun aşa
cum zic aceia - pentru aceştia nu am decât o mare milă şi mă rog la Dumnezeu să-i scoată din starea
aceasta atât de dăunătoare lor dar şi întregii societăţi umane. Şi am văzut atâţia clerici şi monahi, ce
aveau un nivel de educaţie cu mult peste alfabetizare, care cădeau în transă imediat când venea un
aşa zis „alchimist“-îndrăcit, dintr-acesta modern, şi le flutura pe la nas diplomele pe care le-a
obţinut el de la Fiară şi acceptau umiliţi şi cu gura căscată tot ce le îndruga acela încât chiar m-am
înfricoşat pentru sufletul lor! Ştiu chiar un caz când o mitropolie din Grecia chiar a apelat la o
universitate - da! la o universitate, adică un templu al acestei religii păgâne unde sunt angajaţi doar
cei care au „mărturisit“ bine această „credinţă“ toată viaţa lor - şi a întrebat dacă cipurile R.F.I.D. au
cifra 666 în ele. Ce credeţi că le-au spus creştinilor pe care-i păstoreau după ce au primit răspunsul?
Da. Da. Aţi ghicit! Aşa le-au spus, adică staţi liniştiţi, nu au „666“ în ele! Adică minciuna pe care le-
au spus-o aceia. De parcă asta era important! Să aibă 666 în ele. Ce fel de mitropolie şi ce fel de
creştini ortodocşi sunt aceia? Şi ca să mai spun ceva, toate legile şi toate reformele sociale prezente
şi viitoare au şi vor avea la bază această ştiinţă care deja a înlocuit dogma creştină cu totul şi din
care se va naşte şi religia mondială unică. Această ştiinţă va fi reperul absolut după ce se vor
relativiza sau elimina toate reperele morale naturale ale omenirii prin forţă poliţienească şi militară.
În concluzie creştinii nu au nevoie de această ştiinţă şi ar trebui să o respingă pe ea ca întreg.
Aceasta nu înseamnă să conteste totuşi anumite observări ştiinţifice obiective ale unor fenomene,
dar cu foarte multă circumspecţie şi analiză. Nu poate strica să cunoaştem măreţia lui Dumnezeu şi
din făpturi! Dar împotriva rezultatelor practice şi aplicaţiilor ştiinţei alchimice în viaţa de zi cu zi
creştinii trebuie să lupte din toate puterile lor. Şi cum ar putea să nu respingă creştinii această ştiinţă
pentru că efectul ei asupra planetei a fost, este şi va fi devastator? Chiar şi cei 24 de bătrâni din
Cartea Apocalisei se roagă la Dumnezeu să-i prăpădească pe aceşti „alchimişti“ şi pe cei care-i
conduc şi-i urmează în fapte! (Cartea Apocalipsa, Cap XI, 18) Oare creştinii vor şi ei să cadă sub
blestemul acelora? Şi mai mult decât atât, dar nu în ultimul rând, cei care o acceptă şi recunosc
necesitatea acestei ştiinţe, veridicitatea ei, recunosc implicit şi că Dumnezeu a făcut creaţia
imperfectă şi avem nevoie de această ştiinţă ca să trăim. Deci nu cred în Dumnezeu!
Am să mă opresc aici cu toate acestea şi am să trec la ultima avertizare şi la ultimul îndemn

206
Vedeţi de exemplu şi cazul recent al cercetătorilor independenţi care au folosit GcMaf - Gc protein-derived
macrophage activating factor - pentru vindecarea cancerului şi a altor boli şi ale căror clinici private au fost hăituite şi
hărţuite prin diverse ţări de autorităţile de acolo şi care au fost ucişi în mare număr. De altfel există nenumărate cazuri
de oameni de ştiinţă ucişi sau persecutaţi începând de la începutul sec. XX, de când medicina oficială şi complexul
industrial farmaceutic a luat o mare amploare.
207
Studii independente au demonstrat că numai cca. 1,5-2% din studiile şi cercetările medicale oficiale sunt
reproductibile. Adică se pot verifica într-o oarecare măsură. Restul sunt minciuni, unele chiar de proastă calitate. S-a
ajuns până acolo încât acum marile companii farmaceutice deschid licitaţii pentru studii care să demonstreze un anumit
subiect şi plătesc doar celor care reuşesc să mintă cât mai credibil.

145
pe care o să-l mai fac. Deci, în continuare, vă voi ruga să faceţi tot posibilul şi să renunţaţi, sau
măcar să folosiţi cât mai puţin posibil telefoanele acestea mobile care de fapt sunt nişte calculatoare
puternice în miniatură. În primul rând acestea sunt foarte nocive pentru sănătatea voastră şi mai ales
pentru sănătatea copiilor voştri. Puteţi să aflaţi suficiente informaţii despre aceste efecte nocive pe
următoarele site-uri de popularizare dedicate acestor probleme şi unde sunt abordate într-o manieră
mai uşor accesibilă omului obişnuit: http://www.smartmetersmurder.com/ şi http://stopthecrime.net/
De asemenea pentru cei care suferă de diverse afecţiuni mai ciudate şi care pot fi provocate de
aceste telefoane recomand site-urile doctorului Dietrich Klinghardt:
http://www.klinghardtacademy.com/ şi http://drklinghardt.com/
Trebuie să ţineţi cont şi că suntem în mijlocul unui adevărat război mediatic împotriva celor
care încearcă să demonstreze altceva decât ceea ce a stabilit ca dogmă alchimia Fiarei despre aceste
mijloace de comunicaţie, pentru că altfel s-ar prăbuşi ca un castel de cărţi de joc tot sistemul ei.
Acest război mediatic este purtat prin mijloacele specifice: studii ştiinţifice trucate, reglementări,
publicaţii „ştiinţifice“, mass-media, intimidarea adversarilor, etc. 208 În afară de aceste efecte nocive
asupra sănătăţii telefoanele portabile mai au şi un potenţial ascuns pe care majoritatea covârşitoare a
oamenilor nici nu îl bănuiesc. În afară de faptul că uşurează mult diferite acţiuni de urmărire a
individului şi face mai uşoară trecerea la metode mai sofisticate de control al oamenilor aceste
telefoane pot fi foarte uşor folosite în acţiuni de manipulare a minţii şi comportamentului oamenilor.
Dacă ar apela numai la emiţătoarele montate pe turnurile cu antene pe care le operează societăţile de
telefonie - toate aceste firme sunt sub controlul Fiarei - aceste acţiuni nu ar fi aşa de eficiente pentru
că influenţa undelor radio scade foarte mult pe măsură ce distanţa creşte faţă de emiţător şi mai este
influenţată şi de alţi factori care toţi conduc la scăderea intensităţii radiaţiei elctromagnetice. Dar
telefonul este chiar lângă trupul omului şi poate fi apelat în mod direct prin intermediul circuitelor
specializate existente în telefon, chiar şi în cazul când este oprit dar acumulatorul este montat în
interior. Cele de ultimă generaţie pot face aceasta şi fără acumulator. Prin această acţiune se
acţionează direct asupra sistemului nervos al purtătorului telefonului putându-se obţine diferite
modificări de comportament. De aceea este necesar să vă menţineţi cât mai departe de toate aceste
telefoane şi antene.
Aş putea să mai speculez puţin şi să spun că se mai pot organiza şi epidemii cu aceste
mijloace radio. Este suficient să se adauge în vaccinuri anumite celule, bacterii, fragmente de
A.D.N. care să fie activate prin unde radio la o perioadă potrivită şi care pot provoca boli autoimune
care să arate ca un fel de gripă foarte severă pentru medicii de la nivelele inferioare din sistemul de
sănătate comun şi care să provoace moartea pacientului în câteva zile fără posibilitatea de a se apela
la vreun tratament. Această „epidemie“ va reduce drastic populaţia şi va putea fi apoi exploatată
politic prin impunerea unui control total al trupului omului de către guvern sau închiderea în
carantină a oamenilor în adevărate lagăre de concentrare care să facă apoi posibilă concentrarea lor
în noile oraşe ale viitorului. Etc. etc. Posibilităţile Fiarei sunt aproape nelimitate şi în acest caz. 209
Cât despre efectul nociv al undelor radio mai sunt şi alte surse care vă pot afecta în afara
telefoanelor. Deci mai sunt şi aşa zisele contoare inteligente pentru măsurarea în timp real a
consumului de energie electrică, gaz metan, apă, etc., reţelele „wireless“ (fără fir) de calculatoare,
208
A apărut de curând o carte de popularizare a problemelor domeniului transmisiunilor radio care dă o imagine de
ansamblu concisă şi eficientă a modului cum instituţiile Fiarei introduc tehnologii periculoase pentru sănătatea omului
şi controlul societăţii. Ea este scrisă de o fostă angajată a W.H.O (organizaţia mondială a „sănătăţii“) dna. Olga Sheen şi
s-a publicat cu titlul „WORLD HEATH ORGANIZATION setting the standard for a wireless world of harm“ şi se
găseşte la adresa: https://olgasheean.com/wp-content/uploads/2017/02/WHO-setting-the-standard-for-a-wireless-world-
of-harm.pdf
209
Cu umilinţă vă rog să nu mă învinuiţi că am o minte diabolică. Vă rog să mă credeţi că nu mă ducea capul la aşa
ceva. Toate aceste informaţii le-am dobândit ascultând tot felul de dezertori din lumea Fiarei şi din cercetarea lucrărilor
ştiinţifice „scurse“ pe ici pe colo din interiorul cercurilor ştiinţifice. Adică aceste posibilităţi sunt reale şi perfect
operaţionale. Pentru cei care spun că ceva aşa de malefic nu este posibil îi rog să cerceteze, de exemplu, totul despre
campania de vaccinare antipoliomietică din India zilelelor noastre şi să-mi dea şi mie de ştire câţi copii au paralizat total
şi câţi au murit în urma acestei campanii. Fiţi atenţi vă rog! Copii nu adulţi. Şi dacă de copii nu le e milă, de creştini vor
avea? Se pare că Bill Gates, care este directorul executiv pe linie de eugenie în lume al Fiarei, era să fie judecat în India
pentru rolul jucat în această campanie. Dar totul a fost muşamalizat până la urmă.

146
punctele de acces la internet tip „wireless“ (aşa zisele „hot-spot-uri“), cuptoarele cu microunde 210 ,
reţelele şi instalaţiile electrice, becurile „economice“, etc. care toate lucrează şi sunt „poluatoare“ cu
unde electromagnetice. Iar dacă staţi în blocuri de locuinţe puteţi fi afectaţi de acestea fără să le
folosiţi direct pentru că există posibilitatea ca vecinul dumneavoastră să folosească aceste
echipamente. Iar cei care stau în blocuri de locuinţe care au montate pe acoperişuri aceste antene
sunt în pericol şi mai mare de a se îmbolnăvi de boli grave din cauza câmpului electromagnetic mult
mai puternic din apropierea acestora. Deşi oamenii au început să lupte împotriva acestor antene
chiar dacă vor obţine mutarea lor în afara oraşelor efectul va fi acelaşi. Pentru că tendinţa actuală
este de a se înlocui actualii emiţători cu unele de putere mult mai mare care să „scalde“ regiuni
întregi cu „duşuri“ de energie electromagnetică astfel ca să nu scape nimeni şi nici o zonă să nu
rămână nebombardată cu microunde. Singura soluţie de salvare este renunţarea în masă la aceste
telefoane şi furnizorii de internet şi televiziune prin unde radio.
Deci este suficient să cercetaţi doar site-urile descrise mai sus şi veţi putea afla şi măsurile
ce trebuiesc luate pentru a contracara aceste efecte nocive. Ştiu, cere un efort mare consumator de
timp. Dar dacă suntem atenţi la viaţa noastră vom observa că sunt foarte multe acţiunile risipitoare
de timp şi care nu aduc nici un folos pentru noi, ca să nu spun mai mult.
Acestea toate fiind lămurite am să trec la final şi am să încerc acum să adresez câteva
îndemnuri şi sfaturi pentru cei care nu cred în Dumnezeu.
Am observat că nimeni dintre creştini, în ziua de azi, nu se mai adresează acestora, ca şi cum
aceştia nu ar exista, deşi ei sunt cei mai mulţi chiar şi dintre cei care, în mod paradoxal, declară că
sunt credincioşi. Aceştia sunt oamenii a căror vedere îmi provoacă o stare de profundă angoasă şi
mi se strânge inima de durere şi milă gândindu-mă ce riscă ei acum şi care va fi sfârşitul lor.
Deci, dragi prieteni şi fraţi întru Adam şi Eva.
Dacă veţi avea timp şi veţi lăsa pentru puţin timp activităţile plăcute cu care vă place aşa de
mult să vă pierdeţi timpul şi veţi citi rândurile acestea vreau să vă aduc la cunoştinţă că creştinii
adevăraţi vă iubesc şi pe voi la fel de mult ca şi pe cei de o credinţă cu ei şi vă vor tot binele căci
numai ei ştiu care este binele adevărat. De asemenea aş vrea să vă sfătuiesc să fiţi atenţi la ce fac
creştinii adevăraţi şi să-i sprijiniţi în toate iniţiativele lor, atât cât vă este cu putinţă, chiar dacă vi se
par greşite acum, pentru că ei se roagă pentru voi ca să fiţi sănătoşi şi să aveţi viaţă îndelungată şi
toate acţiunile lor sunt şi în avantajul vostru. Chiar dacă faceţi păcate mari, nu încercaţi să cereţi să
se facă legi care să se impună aceste păcate în conştiinţa publică ca fiind normale, înnăscute şi bune
de desfăşurat în public, fiindcă acestea vor duce la coruperea totală a generaţiilor de mâine şi
implicit la distrugerea planetei. Ştiu că în taină sunteţi măcinaţi de îndoială, dacă faceţi bine sau rău,
căci nu puteţi să acoperiţi de tot glasul conştiinţei şi de aceea căutaţi tot timpul aprobarea societăţii
şi lauda ei pentru păcatele voastre. În secret voi vă hrăniţi şi vă îngrăşaţi sufletele şi cu otrava
invidiei altora. Pur şi simplu nu puteţi trăi dacă nu sunteţi admiraţi şi invidiaţi de ceilalţi oameni!
Deci mulţumiţi-vă, vă rog, doar cu slava deşartă, cu mândria ce o puteţi simţi prin opulenţa şi luxul
cu care vă place să vă afişaţi ostentativ în public şi cu plăcerile pe care le puteţi obţine înlăuntrul
caselor voastre imense şi luxoase, departe de privirile lumii. Fiindcă dacă veţi promova ca să se
normeze păcatul ca firesc în societate pentru confortul conştiinţei voastre într-o zi vor dispare toţi
creştinii şi va fi un haos şi o anarhie care nu va mai permite traiul vostru luxos şi îndestulat.
Numai creştinii adevăraţi nu vor încerca să vă ia ceva din ceea ce preţuiţi. Fiţi pragmatici aşa
cum aţi fost toată viaţa când aţi ales profitul şi puterea în dauna oricărei alte idei. Gândiţi-vă, dacă
creştinii adevăraţi ar fi cei mai mulţi în societate v-ar rămâne vouă cea mai mare parte a bogăţiilor
pământului ca să vă desfătaţi cu ele, căci creştinii se mulţumesc cu foarte puţin. De asemenea dacă
veţi avea lucrători şi slujitori creştini aceştia vă vor sluji cu credinţă fără minciună şi înşelare aşa
cum îl slujesc şi pe Domnul lor Iisus Hristos şi voi ştiţi cât pătimiţi din cauza slujitorilor fără de
dumnezeu pe care îi aveţi acum şi cât timp trebuie să pierdeţi urmărindu-i zi şi noapte. Căci aceştia
vă mint tot timpul, vă fură, vă cer salarii din ce în ce mai mari, fac greve şi cum întoarceţi capul se
aşează la bârfe, ţigări şi bere şi nu mai muncesc cu osârdie pentru voi. Tot la fel, într-o ţară creştină
210
Atât ca sursă de poluare electromagnetică cât mai ales din cauza efectului carcinogen al mâncărurilor pregătite în
acest mod.

147
nu ar mai trebui să cheltuiţi atât de mulţi bani, timp şi griji cu paza averilor pe care le-aţi strâns,
negăsind pe nimeni de încredere în paza căruia să lăsaţi siguranţa bogăţiilor voastre. Într-o ţară
creştină vă puteţi lăsa şi aurul în drum şi nici un creştin nu se va atinge de el. Iar când, din cauza
multelor păcate, vă veţi îmbolnăvi înainte de vreme, căci nu aveţi nici o şansă să scăpaţi de aceasta
oricât v-aţi strădui, fiindcă păcat fără urmarea lui, boala şi moartea prematură, nu a fost, nu este şi
nu va fi niciodată, veţi putea să găsiţi un creştin, doctor adevărat, care vă va alina durerile cu
dragoste şi cu medicină adevărată şi nu va căuta să facă o avere pe seama nenorocirii voastre.
Iar despre politică am să vă spun acelaşi lucru. Lăsaţi aceasta pe seama creştinilor adevăraţi
şi veţi avea o viaţă mai uşoară şi mai bogată decât acum. Pentru că dacă veţi sprijini înfiinţarea unei
monarhii creştine, nu parlamentară, nu constituţională, veţi scăpa şi de povara pierderii timpului
prin participarea la treburile politice de zi cu zi, mai bine zis la lupta acerbă pentru „ciolan“ şi la
diverse „machiavelicuri“, aşa cum o faceţi acum obligaţi de teamă ca să vă puteţi apăra existenţa,
averea şi să puteţi să sporiţi în continuare în bogăţie. Acum dacă nu sunteţi la putere şi nu vă
supuneţi Fiarei voi nu aveţi alternativă. Veţi ajunge la închisoare sau, Doamne fereşte, chiar morţi!
Sub conducerea unui rege creştin vă veţi păstra averea fără să mai staţi cu frică, zi şi noapte,
că o să vă pierdeţi aşa zişii bani 211 pe care îi aveţi prin bănci sau investiţi în acţiuni, obligaţiuni,
asigurări, etc. care azi sunt şi mâine dispar ca şi cum nu ar fi după cum doreşte Fiara. Pentru că
numai monarhia creştină vă poate pune la dispoziţie bani adevăraţi care nu-şi pierd valoarea cu
trecerea timpului. Cel mai bine ar fi ca încă de acum să vindeţi tot ce aveţi investit astfel şi cu toţi
banii să cumpăraţi aur şi argint cu care veţi putea să reporniţi economia ţării după ce Fiara va duce
la dezastru tot sistemul financiar mondial. Şi astfel veţi rămâne şi la putere.
Vă rog nu vă mai aliaţi cu Fiara ca să vă menţineţi poziţia în societate fiindcă pentru aceasta
nu sunteţi decât un „tovarăş de drum“ şi un „idiot folositor“. Atâta timp cât sunteţi aliaţi cu ea şi nu
vă aliaţi cu creştinii ca să fiţi protejaţi nu veţi putea dormi liniştiţi niciodată fiindcă Fiara ştie că voi
aţi deprins „tehnologia puterii“ şi puteţi oricând să folosiţi puterea împotriva ei. De aceea Fiara tot
timpul vă urmăreşte fiecare pas şi plănuieşte în ascuns ca să vă închidă în închisori sau să vă ucidă,
ca nu cumva să creşteţi prea mult în bogăţie şi în putere şi să-i faceţi după aceea probleme, chiar
dacă îi sunteţi loiali şi acum pare că-i sunteţi folositori. Pentru că nimeni nu este de neînlocuit
pentru ea. Fiara a produs prin învăţământ şi educaţie atâţia oameni lipsiţi de orice simţ moral şi care
ar face orice ca să vă ia locul încât nu va duce lipsă niciodată de slugi ca să fiţi voi de neînlocuit.
Luaţi seama şi învăţaţi din exemplele predecesorilor voştri Robespierre, Danton, Marat, Napoleon,
Troţki, Buharin, Beria, Stalin, John F. Kenedy, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu,
Sadam Hussein, Moamer El Gadafi, etc. Am dat numai câteva nume mai cunoscute, ceilalţi fiind
foarte, foarte mulţi şi la toate nivelurile. Şi toţi au fost aduşi la putere de Fiară şi în ciuda faptului că
au fost loiali şi folositori acesteia au fost până la urmă ucişi de ea. Chiar dacă nu credeţi Sfintelor
Scripturi, vedeţi că în capitolul XIII din Cartea Apocalipsei sf. Ioan Teologul vă avertizează şi pe
voi, fiindcă şi voi veţi fi victimele Fiarei. Dacă nu credeţi nici măcar acelor cuvinte, gândiţi-vă cum
este posibil ca un om care a trăit acum 2000 de ani a putut să spună ceva care să se împlinească în
zilele noastre ad litteram? Primiţi măcar acest avertisment. Nu credeţi vă rog deloc promisiunilor
Fiarei precum că voi nu veţi suferi ce va suferi restul populaţiei dacă faceţi ce vă porunceşte ea. Că
pe voi vă va proteja şi apăra de consecinţele planurilor ei. Pentru că în momentul în care toţi
oamenii vor fi conectaţi la computerul de control al minţii nu va mai fi nevoie de voi ca să-i
controlaţi pe oamenii de rând şi veţi fi eliminaţi 212 . De altfel nu va mai fi nevoie nici de politicieni,
nici de militari, nici de servicii de informaţii, nici de jandarmi şi nici măcar de poliţişti. Şi toţi care
acum lucrează în cadrul acestor grupuri vor fi primii care vor fi eliminaţi ca să nu se unească întrei
ei şi să lupte împotriva Fiarei.
De altfel voi ştiţi foarte bine ce pregăteşte Fiara omenirii şi chiar şi vouă. Nu cunoaşteţi voi
ce vrea să spună „Agenda 2030“ a O.N.U.? Pentru că acum slujitorii Fiarei vorbesc pe faţă de ea şi

211
Care nici nu există de altfel; ei nu sunt decât nişte cifre pe un computer care aparţine Fiarei, o credinţă, o religie şi
voi ştiţi foarte bine asta!
212
Vedeţi şi aşa zisele „Protocoale ale înţelepţilor Sionului“ ca să vă convigeţi că Fiara a planificat de la început să
scape de cei care i-au ajutat de prin masonerii, societăţi secrete şi alţi tovarăşi de drum atunci când îşi va atinge scopul.

148
nu se mai tem de nimic. De exemplu iată ce spune membra parlamentului danez Ida Auken care este
şi membră a „Clubului Bilderberg“:
„Welcome to 2030. I own nothing, have no privacy, and life has never ben better.“ 213
Adică pe româneşte: „Bine aţi venit în 2030. Nu am nimic, nu am nicio intimitate şi viaţa nu
a fost niciodată aşa de bună.“ Adică mai precis: voi sta într-un apartament de 21 metri pătraţi 214 care
nu este al meu şi care în timp ce sunt plecat la muncă sau la alte activităţi va fi folosit de alte
persoane şi entităţi, nu voi mai avea casă, maşină şi niciun lucru personal, nu voi avea nicio
intimitate, trupul meu va fi proprietatea guvernului care-l va trata cum va vrea el (ştiţi voi despre ce
vorbesc căci şi voi daţi o mână de ajutor acum pentru aplicarea vaccinării obligatorii, generalizarea donării de
transplanturi de organe, modificări genetice, etc. ca să fie oamenii conform „modelului“) şi chiar şi ce visez va fi
supravegheat, dar în schimb voi fi cel mai fericit, cum nu am fost niciodată!
Credeţi că toate acestea se vor întâmpla peste noapte? Că totuşi veţi mai trăi bine până în
2030? Credeţi voi că vă va cruţa Fiara şi după aceea dată şi vă va lăsa în vila voastră luxoasă de pe
domeniul de la munte, în mijlocul naturii? Dar cautaţi şi vedeţi şi documentul „Global biodiversity
assessment“ al O.N.U. şi o să vedeţi că toată lumea va sta în oraşele „inteligente“ ale viitorului, nu
numai noi cei mulţi şi „proşti“. Nu vă mai amăgiţi vă rog! Până atunci, în 2030, nu va fi niciun fel
de linişte, prosperitate, pace şi securitate ca să staţi voi numai în chefuri şi distracţii. Vor fi
schimbări dramatice ale climei, foamete 215 , criză economică, terorism generalizat 216 , epidemii
teribile fabricate deja în laboratoarele secrete ale Fiarei 217 şi care aşteaptă numai momentul potrivit
ca să fie dezlănţuite asupra lumii şi bineînţeles război generalizat cu episoade nucleare. Acest război
nuclear a fost prorocit de Sfânta Scriptură şi este şi programat de către Fiară. 218
Sau poate că sunteţi victimele iluziilor voastre şi speraţi să reuşiţi să intraţi în lumea celor
care aparţin Fiarei şi veţi sta şi voi împreună cu copiii voştri la ei în „Elisyum“ 219 ? Dar, credeţi-mă,
vă faceţi iluzii zadarnice pentru că nu mai aveţi timp să ajungeţi acolo. Şi oricum Fiara nu mai lasă
pe nimeni acum să se îmbogăţească aşa de mult şi să fie aşa de puternic încât să fie obligată să-l
primească în rândurile ei.
Sau poate credeţi că va mai merge şi în viitor cu corupţia ca până acum? Ei bine am o veste
proastă pentru voi: nu o să mai fie ca pe vremea comuniştilor ca să faceţi parte şi voi din
nomeclatură pentru că toate funcţiile guvernării şi ale distribuirii bunurilor şi serviciilor vor fi
preluate inevitabil de calculatoare dotate cu „inteligenţă artficială“ pe care nu le veţi putea corupe
sau păcăli în vreun fel. Şi dacă prin minune scăpaţi cu viaţă până atunci vă veţi lua adio de la
mesele acelea pantagruelice pe care le organizaţi cu acoliţii voştri unde mâncaţi şi beţi cele mai fine
şi mai exotice delicatese şi băuturi în compania femeilor pierdute. Veţi mânca şi voi ce vor mânca şi

213
Vedeţi conferinţele video pe care le are postate pe internet această vajnică slujitoare a Fiarei şi prin care încearcă să
convingă publicul de fericirea pe care o va aduce Agenda 2030.
214
Atât au hotărât specialiştii Fiarei că este necesar şi „sustenabil“ pentru o familie ca să locuiască.
215
Deja lipsa acută de alimente a ajuns endemică în cca. 37 de ţări şi nu e speranţă de revenire dacă nu se elimină
influenţa Fiarei prin monopolurile ei din comerţ, agricultură, etc.
216
Vedeţi grupul I.S.I.S. finanţat şi dirijat de Fiară prin guvernele S.U.A., Marea Britanie, Israel, Arabia Saudită, etc. şi
care are ca scop principal revenirea Israelului în vechile hotare la care ajunsese în antichitate, aşa zisul Marele Israel,
prin distrugerea naţiunilor respective şi în secundar deplasarea populaţiei din zonă pentru a o exporta în Europa pentru
modificarea raportului dintre creştini şi musulmani. Şi, nu în ultimul rând, infiltrarea aşa zişilor terorişti ca astfel să
destabilizeze şi ţările de emigraţie. De parcă nu erau suficienţi numai musulmanii şi religia lor teroristă! Toate sunt
descrise detaliat în „Protocoalele de la Toronto“ descoperite de jurnalistul Serge Monaste şi se împlinesc sub ochii
noştri.
217
Acestea nu vor putea fi diseminate eficient fără vaccinuri şi vectori artificiali cum ar fi insectele modificate genetic,
etc. Căile naturale de transmitere şi răspândire a molimelor nu permit răspândirea acestora la scara evocată în
Evanghelii. Experimentul a fost deja făcut la începutul sec. XX cu prilejul „Gripei spaniole“.
218
În Cartea Apocalipsei, cap. XVIII, 10, unde se spune despre oraşul New York că va fi distrus de o bombă nucleară.
Iar programarea se poate vedea din celebra scrisoare din anul 1872 a lui Albert Pike către Giuseppe Mazzini, fondatorul
Mafiei italiene, care a fost expusă la British Museum până în anul 1960 când a fost retrasă fiindcă erau prea multe
evenimentele istorice care au avut loc după acea dată şi se potriveau perfect cu cele „prorocite“ în scrisoare. Scrisoarea
se mai găseşte încă pe internet pe diverse site-uri care luptă cu Fiara.
219
Vedeţi filmul de „programare predictivă“ cu acelaşi nume produs de maşina de propagandă a Fiarei care descrie
viitorul apropriat.

149
ceilalţi, plebea: preparate industriale pline de otrăvuri şi lipsite de nutrienţi, care vor conţine în ele
chiar şi elemente „nutritive“ extrase din excremente umane sau din insecte şi alte spurcăciuni 220 şi
apă de la robinet cu otrăvuri din poluare şi tot felul de droguri adăugate intenţionat pentru
menţinerea populaţiei într-o continuă stare de sedare şi obnubilare. Şi dacă de voi nu le va fi milă,
care le-aţi slujit aşa de bine şi le-aţi fost aşa loiali, oare de copiii voştri se vor îngriji mai mult?
Sau poate vă închipuiţi că nu se vor putea întâmpla toate acestea? Că omenirea se va uni sub
stindardul vostru şi veţi limita planurile Fiarei astfel ca voi să puteţi continua viaţa voastră luxoasă
şi să lăsaţi şi moştenire copiilor voştri tot ce-aţi furat până acum. Că sunt poveşti inventate de mine.
Dar studiaţi şi voi mai atent măcar istoria secolului XX şi vedeţi cum a fost în Uniunea Sovietică, în
China, în Cambodgia lui Pol Pot şi a kmerilor roşii, etc. sau cum este şi astăzi în Coreea de Nord, ca
să nu mai vorbesc de genocidurile mai „mici“ din ultimii 200 de ani. Sau poate mai trăieşte vreun
bunic de-al vostru ca să vă povestească cum a fost şi în România în vremea de început a puterii
proletare. Dacă nu cumva au fost chiar ei cei care au adus la putere comuniştii? Veţi vedea că orice
este posibil de făcut cu oamenii care nu cred în Dumnezeu şi se tem de moarte ca animalele
iraţionale. Nu se vor uni niciodată pentru un scop bun. Pentru că a renunţa la plăceri, la lucruri
materiale, a suferi dureri şi a-ţi da viaţa din DRAGOSTE pentru celălalt om de lângă tine este
un gest pe care-l poate face numai un om care crede cu toată convingerea într-o divinitate
adevărată şi o răsplată pe lumea cealaltă. Şi să ştiţi că stăpânii voştri din elita Fiarei pregătesc
chiar acum multe evenimente teribile din care cauză oamenii vor fi foarte înspăimântaţi şi vor
accepta orice numai să scape cu viaţă. 221 Fiindcă prin învăţământ, educaţie, ştiinţă, televiziune, etc.
cei mai mulţi oameni au fost convinşi să nu mai creadă în Dumnezeu. Şi Fiara îi ştie foarte bine pe
ai ei şi câţi sunt de mulţi. Aşa că ştie pe cine se bazează în lupta sa contra creştinismului şi a
omenirii în general. Chiar şi voi sunteţi produsul lor dar nici măcar nu vă daţi seama.
Deci în concluzie nu fiţi şi voi ca şi idiotul acela din poveste care îşi tăia singur creanga de
sub picioare. Pentru că prin măsurile care le promovaţi, adică acte biometrice, bani virtuali,
vaccinare obligatorie, agenda homosexuală, etc. luptaţi şi împotriva voastră şi a copiilor voştri nu
numai a creştinilor pe care acum îi urâţi aşa de mult pentru că nu sunt păcătoşi ca voi şi sunteţi
orbiţi de pizmă. Cautaţi mai bine pe creştinii adevăraţi şi sprijinţi-i din toate puterile! Este mai mult
în interesul vostru şi al copiilor voştri decât în interesul lor. Pentru că creştinii adevăraţi ştiu ce au
de făcut şi pentru ei moartea martirică nu este altceva decât idealul vieţii lor. Pe când pentru voi
suferinţa şi moartea sunt cele mai îngrozitoare lucruri din lumea asta.
Iar cei care nu sunteţi chiar aşa bogaţi dar v-aţi făcut slujitori ai Fiarei conştienţi sau
inconştienţi pentru a „trăi bine“ şi de aceea sunteţi funcţionari în bănci, în administraţia publică,
jurişti, jandarmi, poliţişti, militari, oameni de ştiinţă, doctori, profesori, slujitori prin companii
transnaţionale, etc. şi care acum faceţi orice ca să vă menţineţi poziţia şi câştigurile materiale să ştiţi
că tot ceea ce faceţi altora acum se va întoarce foarte curând şi împotriva voastră şi a copiilor voştri.
Mai bine ajutaţi creştinii să schimbe natura societăţii şi veţi avea mult bine prin aceasta, atât voi cât
şi urmaşii voştri. Chiar dacă nu puteţi să faceţi ceva concret din cauza fricii, căci viaţa voastră este
aşa confortabilă, plină de slavă deşartă şi nu vreţi să o periclitaţi prin nimic sau să înduraţi un
disconfort cât de mic, măcar atunci când veţi întâlni, în cadrul obligaţiilor voastre de serviciu, un
creştin care să fie prigonit de Fiară - prin intermediul vostru bineînţeles, fiindcă voi sunteţi
„mâinile“ şi „picioarele Fiarei“ - faceţi tot posibilul să-i uşuraţi durerile şi mult veţi câştiga de la
Dumnezeu prin rugăciunile acelui creştin şi niciodată el nu vă va trăda. Faceţi răul cu măsură şi
zăboviţi un pic înainte de a participa la vreo acţiune cu efecte negative pentru societate şi oameni,
manifestaţi cât de multă inerţie puteţi şi folosiţi-vă de orice interpretare vagă a legilor pentru a
împiedica cât mai mult aceste acţiuni. Chiar şi eu am trăit această situaţie în vremea puterii

220
Altfel nu există nicio explicaţie comercială sau de altă natură pentru faptul că se plătesc studii pentru realizarea
acestora. Vezi, de exemplu, cazul cercetătorilor japonezi care au reuşit să producă „carne“ artificială din dejecţii umane.
221
Aşa zisul terorism mondial nu este altceva decât o operaţiune iniţiată şi finanţată de Fiară prin serviciile secrete ale
tuturor naţiunilor şi care sunt toate sub controlul ei, cu scopul de a se crea o stare de nesiguranţă publică pentru a se
obţine acceptarea de către oameni a renunţării la intimitate şi la drepturile civile în schimbul presupusei securităţi a
vieţii.

150
comuniste, când eram foarte tânăr, ateu şi cu frică de autorităţi. Pentru că lucram ca muncitor într-o
mare unitate industrială şi am văzut că a fost suficient să mă agăţ cu toată încăpăţânarea de legile
existente ca să obţin multe lucruri bune pentru mine şi tovarăşii mei de muncă şi nu am avut nici o
problemă.
Şi la final, dar nu în ultimul rând, păstraţi-vă, undeva în adâncul inimii, o rezervă, un mic
scepticism faţă de ateismul vostru, căci nu se ştie, poate în viitor vă veţi întoarce de pe această cale
a pierzării şi să ştiţi, fără urmă de îndoială, că Dumnezeu vă va primi cu braţele deschise, vă va ierta
de toate relele pe care le-aţi făcut, oricare ar fi fost ele şi vă va umple de adevărata fericire.
Acestea fiind zise mă rog lui Dumnezeu pentru voi, fiţi sănătoşi!

151
 Capitolul XIII
Încheiere

Iată că prin mila şi cu ajutorul lui Dumnezeu, am reuşit să închei această scriere pe care nici
nu ştiu cum să o numesc căci nu este nici scrisoare, fiind prea lungă, şi nici carte nu prea poate fi
căci nu este bine structurată şi construită.
Intenţia iniţială a fost să scriu ceva ca un mesaj de la om la om, de la minte la minte, de la
inimă la inimă, fiind mânat şi oarecum silit de dragostea de oameni. Dar complexitatea vieţii de zi
cu zi şi provocările majore pe care trebuie să le înfrunte în viitorul apropiat omenirea în general şi
creştinii în special au făcut ca demersul meu să se lungească mai mult decât necesitatea unui mesaj,
fără să reuşească să ofere informaţii şi demonstraţii complete, matematice, cât mai elocvente. De
altfel natura problemelor pe care le are astăzi creştinătatea ortodoxă, atinge toate, dar absolut toate
aspectele credinţei BISERICII. Ar fi fost necesară reluarea tuturor demonstraţiilor şi tâlcuirilor
Sfinţilor Părinţi, ale sinoadelor, plus formularea unora noi referitoare la noile provocări ridicate de
ştiinţa alchimică la adresa vieţii şi scopului ei, dar care, bineînţeles, să ţină cont şi de fundamentele
credinţei noastre. Lucrul acesta ar fi fost practic imposibil pentru mine. Fiecare temă abordată în
această scriere ar fi necesitat scrierea unor tratate ştiinţifice de mii de pagini.
Această situaţie grea din timpurile noastre nu ar fi existat dacă creştinii ortodocşi şi-ar fi
menţinut şi cunoscut credinţa lor şi ar fi trăit conform cu aceasta. De aceea am fost obligat, la
începutul acestei scrieri, să formulez credinţa noastră ortodoxă cât mai succint şi mai pe înţelesul
tuturor. Dar pentru că multe lucruri spuse acolo despre credinţa ortodoxă vor părea foarte ciudate
pentru covârşitoarea majoritate a creştinilor care se auto-denumesc ca fiind chiar ortodocşi, cei care
se îndoiesc de adevărul celor formulate nu au altă soluţie decât să meargă la izvoare sau să mă
creadă pe cuvânt. Fiindcă cele scrise nu sunt produsul minţii mele, eu nefăcând altceva decât să
condensez în rezumat ceea ce Sfintele Scripturi au propovăduit şi sfinţii noştri părinţi au trăit, tâlcuit
şi demonstrat în amănunt şi incontestabil. Fiind şi foarte condensate aceste definiţii pe care le-am
formulat, m-am ferit să dau referinţe exacte despre ele, adică autorul, cartea, pagina, etc. pentru a
evita să dublez numărul de pagini al acestei scrieri prin mulţimea referinţelor şi citatelor, ceea ce ar
fi făcut citirea foarte greoaie sau aproape imposibilă. Şi chiar aşa procedând tot am fost obligat, prin
natura demersului, să complic destul lucrurile. În plus nu aş fi avut nici timpul necesar. M-am
mulţumit să citez doar acolo unde era absolută nevoie, dar şi acolo cu zgârcenie. De aceea cei care
vreţi neapărat să contestaţi cele spuse de mine va trebui să luaţi scrierile Sfinţilor Părinţi şi să le
combateţi pe ele sau să demonstraţi că le-am înţeles greşit şi astfel să mă combateţi pe mine. Pentru
a uşura sarcina aceasta am să dau aici şi o listă de Sfinţi Părinţi ale căror scrieri trebuiesc neapărat
citite pentru a vă putea demonstra că cele scrise aici nu sunt concluziile mele. Dar pentru că în zilele
noastre creştinii nu cunosc nici Scripturile bine este neapărat ca creştinul ortodox să cunoască
suficient măcar Noul Testament şi chiar să aibă în fiecare zi un timp alocat, aşa cum are pentru
rugăciune, şi pentru recitirea continuă a Sfintelor Scripturi. Cei care pot şi au mintea mai exersată
pot să încerce să le memoreze ca să le aibă cu ei oriunde şi în orice circumstanţe. Toţi, chiar şi
începătorii în credinţa creştină ortodoxă trebuie să-şi economisească timp pentru a citi în fiecare zi
din cărţile Noului Testament, această citire fiind continuă. Nu vă mulţumiţi doar cu citirile care se
fac în cadrul slujbelor bisericeşti! Creştinii trebuie, bineînţeles, să citească şi cărţile Vechiului
Testament dar să pornească puţin mai târziu la citirea acestuia şi doar după ce şi-au mai curăţat
mintea de ceaţa plăcerilor. Dar, în special, să caute tâlcuirile despre ele numai şi numai la Sfinţii
Părinţi căci sunt foarte grele şi mai ascunse ca să mă exprim aşa. Pentru minţile mai pătimaşe şi
neîncercate citirea Vechiului Testament poate fi chiar cauză de rătăcire şi cădere în diverse erezii.
Pentru cei care nu cred şi nu cunosc credinţa Bisericii citirea acestora a ajuns chiar prilej de ateism
şi blasfemie. Bineînţeles că şi la Noul Testament trebuiesc căutate aceleaşi tâlcuiri şi fiecare să se
abţină de la interpretări proprii sau de la cele emise de neo-ortodocşi. Din fericire cărţile acestea ale
N.T. sunt scrise într-o manieră mai deschisă, mai directă şi pot fi înţelese într-o mare măsură şi de
cei din afara bisericii, nu numai de creştinii ortodocşi.
Aici am să fac o paranteză şi am să spun ceva despre faptul că toţi cei care au ca limbă

152
nativă altă limbă decât cea în care au fost scrise Sfintele Scripturi vor avea o problemă, cea a
traducerii. Chiar şi grecii au în zilele noastre această problemă pentru că limba greacă originală
folosită în scrierea Scripturilor şi scrierilor Sfinţilor Părinţilor nu mai este de mult în uzul curent.
Pentru că aici, în limbaj, a avut posibilitatea intervenţiei însăşi inamicul nostru principal, diavolul,
care nu a ratat momentul şi a introdus lucrurile lui. Pot afirma cu destulă certitudine că în limba
română contemporană nu există o traducere absolut corectă a textelor originale şi chiar am să dau
doar două exemple cu repercursiuni mai mult sau mai puţin dramatice pentru creştinul de rând care
nu are resursele şi capacitatea de a discerne acestea. Traducerea bibliei din anul 1688 nu o consider
ca fiind în limba română ci în limba română veche care pentru cititorul de astăzi e foarte de greu de
citit din cauza manierei de exprimare complet diferită de cea de azi şi a arhaismelor, de aceea ea se
încadrează cel mai bine împreună cu cele de altă limbă.
Primul exemplu pe care o să-l dau şi care este o greşeală de traducere foarte importantă este
pasajul de la Epistola către romani a sf. apostol Pavel, cap. V, 12 care a fost tradus de la început în
limba latină astfel:
„De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea
a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el.“ (variantă modernă protestantizantă: „pentru
că toţi au păcătuit“) Adică, mai pe înţelesul tuturor, există o legătură între Adam şi oamenii care se
trag din el prin care aceştia moştenesc juridic vina lui Adam aşa cum propovăduiesc ereticii
papistaşi şi cei care le urmează.
Dar traducerea corectă în limba română este aşa:
„De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea
a trecut la toţi oamenii, iar din cauza morţii toţi au păcătuit.“ Adică toţi au suferit osânda lui
Adam, tulburarea, suferinţa, boala şi moartea, chiar dacă nu păcătuiesc conform asemănării
păcatului lui Adam. Aceasta se vede foarte bine în versetele următoare, 13 şi 14 care nu se potrivesc
nici ele cu modul de traducere respectiv. De la traducerea latină ni s-a transmis şi nouă această
greşeală pe calea propagandei papistaşe, dar mult mai târziu, în vremurile moderne. Această
greşeală este şi izvorul secret care a produs în apusul creştin cele mai mari devieri şi care au
culminat cu sciziunea papistaşă din anul 1054. Din nefericire aceste devieri au început să se
insinueze şi în credinţa ortodoxă chiar din secolele următoare căderii Constantinopolului sub turci.
În zilele noastre această părere greşită a ajuns dogmă ortodoxă şi mulţi autori creştini contemporani
trebuie să facă adevărate acrobaţii intelectuale atunci când trebuie să vorbească despre lucruri ca
„păcatul strămoşesc“, „moştenirea“ acestuia şi căderea lui Adam ca să nu intre în coliziune cu
versiunea oficială şi să fie ostracizaţi de comunitatea academică oficială. De aceea aproape toate
scrierile contemporane despre acest lucru sunt foarte vagi şi pline de echivoc, relativizatoare şi
confuze. Nu aşa se întâmplă şi cu scrierile părinţilor din vechime cum ar fi, de exemplu, tâlcuirea
populară a sf. Ioan Gură de Aur la epistola către romani, 222 sau a scrierilor sf. Maxim Mărturisitorul
referitor la acest păcat strămoşesc şi mă opresc aici pentru că este de ajuns; cine vrea poate să caute
mai departe şi la alţi sfinţi.
Atenţie! Şi aici la traducerile din opera sfântului Maxim se întâmplă la fel ca şi cu
traducerile celelalte pentru că, de exemplu, în Filocalia românească, vol. III, cartea răspunsurilor
către egumenul Talasie, la răspunsul nr. 61 este tradus la un moment dat astfel:
„Şi aşa a făcut pe toţi cei renăscuţi în El duhovniceşte, liberi de vina ce apăsa asupra lor.“
Acolo nu este „vina“ ci cuvântul original din greceşte trebuie tradus în română prin
„osânda“, cuvânt care cuprinde ca înţeles şi tulburarea, durerea şi moartea pe care a moştenit-o
neamul omenesc prin naşterea din Adam pe calea plăcerii. De fapt nici contextul nu permite această
traducere. Probabil că cineva nu a răbdat şi a „corectat“ la editare ţinând cont de cele pe care le-a
învăţat la şcoală, căci eu nu cred că regretatul părinte Stăniloaie să fi produs aşa ceva şi nici
greşeală de editare nu prea poate fi. De altfel toate versiunile traducerilor Sfinţilor Părinţi în limba
română suferă de greşeli de editare, lucru de înţeles şi omenesc, dar foarte multe se pot depista de
către majoritatea creştinilor.
222
Este tradusă şi în limba română această carte, dar din cauză că se citează traducerea versului respectiv din versiunea
oficială a Noului Testament împreună cu tâlcuirea sfântului rezultă ceva de neînţeles pentru creştinul de rând.

153
 Nu am să înaintez mai mult cu această problemă, cine vrea, am mai spus aceasta, poate să
aprofundeze mai mult. Tot referitor la aceste traduceri ale bibliei vreau să vă mai avertizez că
începând cu secolul XIX a început o acţiune concertată de producere, răspândire şi modificare a
textelor Bibliei coordonată din umbră de slujitorii Fiarei 223 , astfel că lumea a fost literalmente
inundată de un ocean de ediţii „standard“ şi „revizuite“ care de care mai distorsionate. Chiar există
culte care se bazează numai pe aceste biblii puternic revizuite în scopul de a justifica credinţele
acestora. 224 Deci vă sfătuiesc să nu vă folosiţi de nici o traducere realizată după anul 1800 şi nu veţi
pierde prea mult economisind şi timp.
Evident că neştiind limba greacă suficient de bine pentru a citi textul original folosit de
biserică atâtea veacuri, sfatul e inutil. Deci, dacă nu ştiţi greacă consider că sunt suficient de bune
următoarele traduceri: Noul Testament revizuit, comentat şi redactat de răposatul mitropolit
Bartolomeu Valeriu Anania şi traducerea Septuagintei realizată de un colectiv de traducători de la
„Colegiul Noua Europă“ pe care autorii l-au produs fără să se lase influenţaţi de altceva decât de
rigoarea ştiinţifică atât cât au putut-o realiza; această traducere se mai găseşte încă la Editura
Polirom, dar va trebui să cheltuiţi cam mult pentru a o obţine. Vă rog să evitaţi să citiţi prefeţele,
studiile introductive, comentariile, notele de subsol la orice traducere din biblie pe care o citiţi dacă
nu puteţi discerne foarte, foarte bine problemele credinţei ortodoxe şi nu veţi pierde nimic şi mai
ales veţi câştiga timp. Acest lucru este valabil şi pentru orice traducere contemporană în limba
română modernă a operei oricărui sfânt indiferent de cine ar fi realizată aceasta. Mulţumiţi-vă cu
comentariile pe larg ale sf. Ioan Gură de Aur în cartea sa „Omilii la Matei“, P.S.B. 23 a editurii
patriarhiei române şi ale sf. Chiril al Alexandriei în „Comentariu la evanghelia de la Ioan“, P.S.B.
41 ale aceleiaşi edituri, fiindcă, mulţi traducători ca să nu zic chiar toţi, prin aceste acţiuni caută să
relativizeze foarte mult spusele părinţilor şi chiar să facă cititorul să înţeleagă altceva. Ca să nu mai
spun de cei care încearcă să demonstreze prin aceste intervenţii că sfinţii respectivi au greşeli
dogmatice. Evitând să citiţi aceste note şi studii introductive veţi evita şi problemele şi confuzia
ulterioară.
La polul celălalt, al doilea exemplu de traducere greşită pe care o să-l dau, este o greşeală de
traducere mult mai puţin importantă dar care totuşi nu ajută creştinilor de rând să discearnă uşor şi
corect „vremurile“. Aceasta ca să vedeţi cât de importantă este lipsa chiar şi a micilor greşeli de
traducere. Astfel în Epistola I către tesaloniceni a sf. apostol Pavel, cap. V, 3, este tradus aşa:
„Atunci când vă vor zice: pace şi linişte (în unele versiuni mai vechi se traduce aşezare,
oricum în limba greacă cele două cuvinte pace şi linişte sunt oarecum sinonime) atunci va veni
peste ei pieirea...“
Traducerea corectă este: „pace şi securitate“. Orice creştin ar fi putut trage uşor concluzia
că acum trăim acele vremuri de care vorbeşte apostolul pentru că acum toate discursurile oficiale,
dezbaterile publice şi preocupările oamenilor sunt centrate pe aceste două cuvinte şi concepte şi nu
a mai fost această situaţie vreodată. Dar aceasta este de mai mică importanţă cum am zis şi probabil
că are drept cauză şi menţinerea arhaismelor în traducerea bibliei, preluate din traducerile mai
vechi. De aici se mai poate constata indirect, încă o dată dacă mai era nevoie, demisia ierarhiei,
fiindcă era în sarcina ei să adapteze traducerea bibliei la evoluţia limbii folosite de popor - chiar
foarte important! Această evoluţie şi pervertire a limbii nu este întâmplătoare, ci are drept cauză
lenea oamenilor care nu vor să-şi cunoască limba sau o schimbă sub diverse influenţe: păcate,
influenţa unor oameni răuvoitori 225 , demoni, etc.
Mai departe. După ce se pun la punct prin cunoaşterea Scripturilor creştinii trebuie să treacă
la cunoşterea tâlcuirilor Sf. Părinţi despre acestea. Dar mai înainte, sfatul meu este că creştinii
trebuie să citească prima dată cartea sf. Ioan Damaschin numită în limba română „Despre credinţa
ortodoxă“. Cea mai bună versiune, cu o editare îngrijită, completată şi cu nişte texte inspirat alese,
este cea care a fost pusă în circulaţie în anul 2000 de către părintele Nicolae Tănase de la parohia

223
Vedeţi aşa zisa societate secretă numită „Apostolii lui Hort“.
224
Vedeţi, de exemplu, secta „Martorii lui Yehova“.
225
Vedeţi aşa zisele modernizări ale limbilor pe care le face Fiara. În ultima vreme s-a ajuns să se producă schimbări
fundamentale în limbajul curent din cauza aplicării „corectitudinii politice“ şi în limbaj.

154
Valea Plopului, judeţul Prahova, cel cu orfelinatul de copii. Mă rog lui Dumnezeu să-i ajute în
această întreprindere foarte grea şi acaparatoare pe care şi-a asumat-o dânsul. Personal nu sunt de
acord cu această atitudine. Preoţii nu ar trebui să se lupte cu efectele sociale ale lipsei educaţiei
creştine. Ei ar trebui să meargă direct la cauză şi să o combată prin misionarism şi pastoraţie. De
aceea apostolii au ales diaconi ca să se ocupe de lucrurile materiale astfel ca să le rămână lor timp
pentru predicarea cuvântului şi rugăciune. În zilele noastre pentru aceste situaţii ar trebui să se
ocupe doar laicii şi nici măcar diaconii.
Deci întrebaţi dacă mai are ceva cărţi nevândute pe acolo şi astfel cumpărând o carte de la
dânsul îl puteţi ajuta şi material în întreprinderea lui. Iar dacă nu mai are şi nu poate să reediteze
cartea într-un timp rezonabil de scurt rugaţi-l să o publice pe internet în format electronic chiar şi cu
preţul unei donaţii modice, căci merită să o citiţi, chiar este obligatoriu.
Deci după ce veţi învăţa toate definiţiile despre credinţa creştină ortodoxă din această carte
şi veţi putea chiar memoriza unele dintre ele226 puteţi trece mai departe şi să citiţi tâlcuirile şi
demonstraţiile Sfinţilor Părinţi despre BISERICĂ, Sfintele Taine, preoţie, îndumnezeire, etc. Sunt
suficiente pentru înţelegerea celor spuse de mine aici citirea operelor complete ale următorilor
sfinţi: Dionisie Areopagitul, Atanasie cel Mare, Chiril al Alexandriei, Chiril al Ierusalimului, Vasile
cel Mare, Ioan Dmaschin, Maxim Mărturisitorul, Teodor Studitul, Simeon Noul Teolog, Grigorie
Palama şi Nicolae Cavasila care se găsesc traduse şi în limba română. Cei mai silitori şi care pot să
citească mai mult pot să mărească aria de acoperire şi să cerceteze şi pe sfinţii Grigorie de Nysa,
Grigorie de Nazians, etc. Dar vă rog să vă opriţi la secolul XIV, adică la sf. Grigorie Palama şi sf.
Nicolae Cavasila, şi să nu treceţi mai departe în timp căci dacă faceţi acest lucru va trebui să
efectuaţi un efort suplimentar pentru o continuă comparare şi analiză, ceea ce va fi o operaţie mare
consumatoare de timp, foarte complicată şi al cărei rezultat poate fi completa „zăpăcire“ a
creştinului începător. Aceasta nu o spun pentru a susţine că după acest secol XIV nu ar mai fi apărut
autori creştini ortodocşi ci din cauza faptului că apariţia tiparului a facilitat crearea unui ocean de
cărţi care în majoritatea covârşitoare a cazurilor sunt pline de greşeli dogmatice, teologice şi pe care
numai un creştin foarte învăţat şi virtuos le poate depista. Dar în special feriţi-vă de scrierile
contemporane cu autori aşa zişi marcanţi, căci aceştia au ajuns marcanţi fiindcă au fost aprobaţi de
mediile academice şi scolastice datorită talentului lor foarte, foarte relativizator şi criticismului la
adresa scrierilor Sfinţilor Părinţi. Cum am mai spus unii au ajuns în nebunia lor chiar să nege
ortodoxia Sf. Sfinţit Mare Mucenic Dionisie Areopagitul acuzându-l de platonisme, etc. pentru a
demonstra că autorul este un uzurpător al numelui acestuia. Vă sfătuiesc să insistaţi mai mult cu
citirea scrierilor sf. Simeon Noul Teolog care sunt mai directe şi mai pe înţelsul tuturor. 227
Fac o paranteză aici pentru că am auzit foarte mulţi creştini şi chiar mai mulţi monahi care
greşesc şi spun că ei nu citesc aceste scrieri şi canoanele bisericii invocând motivul falsei smerenii.
În schimb să ştiţi că mulţi dintre ei citesc „Urmarea lui Hristos“ a lui Toma de Kempis, „Vămile
văzduhului“ şi alte cărţi gnostice şi pietiste. Nu vă luaţi după ei! Aceste scrieri şi canoane pe care le-
am enumerat mai sus nu au fost scrise de sfinţii părinţi numai pentru sfinţii cei mari şi desăvârşiţi ai
bisericii pentru că aceştia nu au nevoie de aşa ceva fiind învăţaţi direct de Dumnezeu. Sfinţii părinţi
au scris toate acestea împotriva ereticilor mai întâi, adică să le înţeleagă ereticii şi pentru creştinii
nedesăvârşiţi ca să nu-i înşele diavolii şi ereticii.
Dar să revenim. Cu trecerea timpului, din cauza scăderii conştiinţei ecleziale şi a cunoaşterii
credinţei ortodoxe a fost posibilă şi apariţia de „sfinţi“ care au produs învăţături contrare celor
insuflate de Dumnezeu sfinţilor Săi. Aceasta s-a întâmplat deja şi se întâmplă şi în ziua de azi din
cauza nevoii şi presiunii poporului pentru obţinerea unor călăuzitori care să le propovăduiască ceea
ce le convine şi nu în ultimul rând din cauza uşurinţei cu care creştinii de rând, mai pietişti şi
226
Ar fi bine ca toţi creştinii să ţină această carte „Despre credinţa ortodoxă“ ca pe o lectură zilnică, măcar 15 minute pe
zi după citirea Sfintei Scripturi.
227
Deşi sf. Ignatie Briancianinov sfătuieşte ca începătorii în credinţă să nu citească aceste scrieri, aceste sfaturi sunt
oarecum valabile pentru vremurile în care trăia sfinţia sa şi numai pentru cei fără educaţie suficientă. În zilele noastre
începătorii în ale credinţei şi mai ales tinerii au suficientă educaţie pentru a citi acestea şi suficientă „insensibilitate“ şi
lipsă de entuziasm încât să fie nevoie de un duş mai rece pentru a-i scoate din amorţeala existenţială în care plutesc şi
deci nu au nevoie să audă lucruri mai pe „ocolite“ despre credinţa ortodoxă. De altfel nici nu prea mai au mult timp.

155
sentimentalişti, sunt impresionaţi de faima unora cu înfăţişare cuvioasă, bătrâni cu barbă lungă şi
vorbă molcomă, sfătoasă, moderaţi, cumpătaţi, iconomisitori care le spun lucruri ce le încântă auzul,
le risipesc temerile provocate de conştiinţa încărcată bagatelizând orice păcat şi nu le pun nici o
sarcină grea în cale.
Peste aceste presiuni de jos în sus s-a suprapus şi acţiunea ierarhiei contemporane de a
canoniza oameni care au trăit cu sute de ani mai înainte. Adică, mai pe scurt, pretenţia orgolioasă a
celor de acum că ei sunt mai calificaţi să detecteze un sfânt decât ierarhii care au fost contemporani
cu acela. Nu neg şi eu că sunt câteva cazuri când din cauza vicisitudinilor istoriei, mai ales în
perioada modernă, nu s-a putut face aceasta în trecut şi se face o dreptate acum, dar era necesară o
analiză mai atentă şi fără subiectivisme, subiectivism demonstrat prin faptul că mulţi dintre cei care
meritau cu adevărat şi fără nici un fel de îndoială să fie daţi poporului ca model au fost omişi. În
schimb au fost introduşi cei care au fost apropiaţi în gândire cu ierarhia apostată de azi pentru a le
sluji scopurilor viitoare. În vremurile din urmă s-a înmulţit şi numărul de sfinţi adoptaţi ca atare
doar din cauza părutelor minuni şi a prezenţei „sfintelor moaşte“, fără necesitatea existenţei
formulării precise a credinţei într-o exprimare şi cu un conţinut conform cu al celor din vechime. De
aceasta se fac vinovaţi deopotrivă şi ierarhia bisericească şi poporul de rând. Presiuni de jos şi de
sus. Aceasta a dus şi la o mai mare confuzie în rândul credincioşilor de rând pentru că am observat
că atunci când se dezbate o problemă mai delicată apar imediat mulţi care vor să fie învingători în
discuţie şi apelează la următorul argument final care nu mai permite nici o contestaţie şi discuţie
ulterioară:
„Da, dar părintele nostru pe când trăia a spus aşa şi aşa şi el este sfânt; caută frate şi vezi că
moaştele lui sunt la noi şi a fost probat de Dumnezeu!“ Toţi aceşti creştini uită sau n-au citit
niciodată în Sfintele Scripturi următoarele:
„Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am
vestit-o, să fie anatema!“ (Epistola către galateni a sf. apostol Pavel, cap. I, 8)
Deci nu prezenţa moaştelor sau a minunilor fac un sfânt să fie sfânt ci doar conformitatea
credinţei, mărturisirii, vieţii şi mai ales a sfârşitului acestei vieţi, cu cea propovăduită de Dumnezeu,
restul, adică minunile şi moaştele, nu sunt obligatorii ci se încadrează în iconomia dumnezeiască.
Deci să revenim. După citirea cărţilor enumerate mai sus creştinii ar face bine să cunoască şi
canoanele bisericii. Cea mai bună culegere de canoane tradusă în limba română ar fi, după opinia
mea, a sf. Nicodim Aghioritul, „Pidalionul“, dar şi în acest caz s-au mai strecurat în versiunea
românescă unele greşeli de traducere, dintre care cea mai mare mi se pare că este tot cea referitoare
la folosirea traducerii conformă cu versiunea oficială a bibliei, adică a versetului nr. 12 de la
Epistola către romani a sf. apostol Pavel, cap. V, în canoanele care citează acest verset. Acest lucru
face greu sau aproape imposibil de înţeles canoanele respective astfel ca ele să consune cu credinţa
ortodoxă.
Pentru că creştinii mai virtuoşi citesc în cadrul slujbelor la care participă şi cărţile de cult nu
am să mai pomenesc despre necesitatea citirii acestora, este de la sine înţeles, numai că aici am să
vă avertizez despre problemele pe care le au şi acestea. În afara erorilor de traducere despre care am
mai vorbit, aceste cărţi de cult mai suferă de cenzurarea, eliminarea anumitor pasaje şi de diferite
adăugiri - unele chiar contrare credinţei ortodoxe - care au apărut de-a lungul secolelor. Aceasta
duce la situaţia că în unele cazuri folosirea acestor cărţi să nu poată fi utilizată pentru îndreptăţirea
unor probleme decât cu foarte multă precauţie şi cercetare comparată cu textele originale mai vechi.
Am să dau totuşi aici numai un mic exemplu: traducerea cuvântului „η ένότητα“ ═
„unitatea“ din sintagma „τήν ένότητα τήσ πίστεως“ („unitatea credinţei“) prin cuvântul românesc
„unirea“. Adică acum se citeşte în biserici aşa: „unirea credinţei“. Acest cuvânt „unire“ este în
greceşte cuvântul „η ένωση“ şi nu „η ένότητα“. Această eroare, voită după opinia mea pentru că nu
se pot confunda cele două cuvinte greceşti, induce în mintea ascultătorului o confuzie pentru că
atunci când te referi la „unire“ uneşti două lucruri diferite, nu poţi uni ceva ce este la fel pentru că
cele două lucruri au unitate fiind identice. Pe când sintagma originală din limba greacă cere
menţinerea unităţii, adică luptă împotriva unirii a două lucruri diferite, în cazul nostru a credinţelor.
Acest lucru este destul de grav, zic eu, din cauză că este posibil ca să existe cineva cu intenţii

156
necurate şi care să se poate folosi de aceasta pentru a-i înşela pe cei simpli şi neînvăţaţi.
Am să fac o paranteză şi în continuare am să dau aici exemplul meu personal şi efortul pe
care a trebuit să-l depun pentru a afla cauza acestor modificări şi cenzurări. Am să trec peste detalii
şi am să dau concluzia finală la care am ajuns.
Evident nu am reuşit să aflu exact de când nu se mai găsesc anumite lucruri prin aceste cărţi
de cult ortodoxe sau când s-au făcut adăugiri din cauza resurselor mele limitate dar am reuşit să aflu
motivul. Acesta era aşa de evident şi de uşor de bănuit încât nu prea am fost surprins.
După căderea Constantinopolului creştinii ortodocşi au fost continuu supuşi diferitelor
presiuni de către oligarhia turcă şi de către sultanul ce o reprezenta, astfel că la un moment dat
creştinilor le-a fost interzisă deţinerea şi folosirea unei tiparniţe. Din această cauză începând de pe
la anul 1642 creştinii ortodocşi au fost nevoiţi să folosească numai tiparniţele aflate în proprietatea
papistaşilor pentru a retipări cărţile lor. Acest lucru s-a făcut şi mai înainte dar era posibilă şi
tipărirea lor locală. Ca o curiozitate aş mai spune că tipografiile acestea se aflau în Veneţia. În acest
loc se afla şi se mai află încă un centru de putere al oligarhiei Fiarei. Aceasta este şi cea care a
finanaţat şi organizat cruciadele şi distrugerea Constantinopolului şi a făcut şi încercarea de unire
din anul 1204. După terminarea ocupaţiei apusene în răsărit, Constantinopolul nu şi-a mai putut
reveni niciodată ajungând în cele din urmă victima ocupaţiei turce. De asemenea este şi uşor de
dedus că aceste acţiuni de restrângere a ortodocşilor au fost inspirate pe căi oculte administraţiei
otomane şi de către aceeaşi Fiară care a făcut şi tot posibilul să distrugă ce a mai rămas din
economia imperiului roman de răsărit prin agenţii ei din cartierul veneţiano-genovez din
Constantinopol. Acestă colonie a fost ca o căpuşă pe trupul imperiului roman de răsărit şi s-a
străduit şi a reuşit să ducă la distrugere economia acestuia. Iar când romeii 228 au ajuns la capătul
puterilor, aceiaşi oligarhi s-au folosit de ocazie pentru a impune răsăritului unirea cu papistaşii 229
acţiune eşuată numai şi numai din cauza prezenţei sf. Marcu mitropolitul Efesului. Bineînţeles, nu
în ultimul rând, şi a unei mari mase de creştini virtuoşi şi învăţaţi care au urmat acestuia. Asta ca să
vedeţi ce mare însemnătate are prezenţa chiar şi numai a unui singur ierarh desăvârşit! De asemenea
mă întreb şi câţi dintre cei de azi, cei care strigă „să rămânem cu biserica“ ar fi luat partea sf.
Marcu, dacă ar fi trăit atunci şi astfel ar fi încetat să mai frecventeze bisericile?
Aşa că atunci când turcii au ajuns la porţile Constantinopolului papistaşii nu au mişcat nici
un deget, de parcă nu ar fi fost şi interesul real al creştinilor din apus să-i îndepărteze pe turci şi să-i
împiedice să stabilească un cap de pod în Europa. Dar acesta a fost interesul Fiarei doeoarece chiar
de la începuturile apariţiei islamului oligarhia Fiarei l-a sprijinit230 pentru a-şi face jocul dialectic
obişnuit prin care opunea islamul creştinismului cu scopul obţinerii sintezei necesare care nu are
nici o legătură cu creştinismul sau cu islamul. Această dialectică continuă şi s-a acutizat în zilele
noastre.
De reţinut acest an 1642 pentru importanţa lui şi în alte domenii, căci la celălalt capăt al
Europei, în Anglia, s-a reuşit o altă victorie importantă a Fiarei. Victoria revoluţiei lui Oliver
Cromwell împotriva monarhiei engleze ceea ce a făcut posibilă puţin mai târziu apariţia în Anglia,
pentru prima oară în lume, a sistemului bancar fracţionar. Se poate spune că acest an a fost un
moment de cotitură în istoria lumii.
Aşa că vedeţi la ce concluzii surprinzătoare duc acest gen de cercetări istorice, căci porneşti
de la ceva şi ajungi întotdeauna şi inevitabil la acţiunile papistaşe sprijinite din umbră de Fiară şi
slujitorii ei, acţiuni care au un rezultat mai mare sau mai mic numai în funcţie de starea de decădere
de la credinţă a poporului şi a demisiei ierarhiei bisericeşti de la sarcina sa.
Mă iertaţi pentru lunga digresiune pe care am făcut-o dar mi s-a părut educativă.
228
Aceasta este denumirea corectă a locuitorilor imperiului roman de răsărit şi nu cea peiorativă de greci care a ajuns
normă în ziua de azi.
229
Papistaşii intraseră cam de multişor sub controlul şi influenţa Fiarei - vedeţi ce soi de papi erau promovaţi în acea
perioadă şi după.
230
Unii susţin chiar că islamul este creaţia Fiarei dar probele sunt mai evidente în favoarea diavolului ca singur creator
al acesteia. Fiara nu-şi poate aroga decât meritul de a fi favorizat cât mai mult islamul pentru o răspândire cât mai mare
în răsăritul creştin. Aşa zisul profet Mohamed, întemeietorul acestei religii, prezenta toate caracteristicile unui om
demonizat şi înşelat de demoni după toate standardele credinţei creştine ortodoxe.

157
 Deci după ce creştinii s-au pus la punct cu cunoaşterea credinţei lor ei pot merge mai departe
şi pot să încerce să vadă şi care este realitatea înconjurătoare din viaţa de zi cu zi pentru a putea
infirma sau accepta cele pe care le-am scris eu dacă nu mă cred pe cuvânt.
Pot afirma cu destulă convingere că creştinii care nu înţeleg credinţa lor sunt şi cei care nu-i
interesează şi nu înţeleg pe ce lume trăiesc, sunt rupţi de realitate şi cele pe care le-am scris eu în
această scriere sunt pentru ei doar basme înfricoşătoare sau minciuni.
Totuşi cei care se auto-declară ca fiind creştini şi mai ales creştini ortodocşi sunt absolut
obligaţi să cunoască legile ţărilor ai căror cetăţeni sunt pentru a putea să se supună în cunoştinţă de
cauză „înaltelor stăpâniri“ şi să nu fie călcători de lege şi astfel să ajungă să sufere repercusiunile ei.
Eu consider suficientă această cunoaştere a legilor pentru a afla în ce lume trăieşti. Dar pentru că
aceste legi, normative, etc. sunt multe şi foarte greu de înţeles fiind şi scrise în limbaj „şerpesc“ este
nevoie să se apeleze la oameni mai versaţi în interpretarea şi cunoaşterea acestora. De asemenea
creştinul trebuie să fie atent la evoluţia şi tendinţele din societatea modernă contemporană pentru a
nu fi surprins de acestea şi pentru a le putea contracara din timp şi nu după ce capătă valoare de lege
când au ca suport întreaga putere a Fiarei, a slujitorilor ei şi nu în ultimul rând suportul inconştient
al celor care trăiesc cu „capul în nori“. Adică, să-şi cunoască inamicii trupeşti, scopurile lor şi
modul lor de operare căci pe inamicul cel nevăzut îl cunosc şi sunt învăţaţi tot timpul în biserică
cum să lupte împotriva lui.
Astfel că, inevitabil, creştinul va trebui să piardă ceva timp pentru cunoşterea legilor şi a
tendinţelor în societate, este obligat de legea dragostei creştineşti să facă lucrul acesta. Şi lucrul
acesta este mult uşurat de apariţia internetului. Acest instrument nu a putut fi dezvoltat şi impus de
Fiară fără ca să se asigure iniţial şi accesul liber la el. Şi astfel acest instrument clădit cu scopul
controlului a avut în sine, intrinsec şi soluţia de luptă împotriva acestui control. Ceva asemănător
cuţitului căci acesta poate fi folosit şi la bine şi la rău, depinde de intenţia utilizatorului. Evident că
o dată răspândit, dezvoltat şi perfecţionat acest instrument va fi treptat restrâns numai la funcţia de
control, acţiune în plină desfăşurare în zilele noastre şi care se va sfârşi în scurt timp 231 . Cu ajutorul
acestui instrument creştinii încă se mai pot informa uşor şi rapid dar în mod paradoxal şi cu mare
greutate. Pentru că în mod fatal, ca şi în cazul oricărui instrument complex - şi acesta este unul
foarte, foarte complex - este foarte uşor să te „accidentezi“ prin folosirea lui. Astfel cei care vor să
se folosească de acest instrument în folosul lor au nevoie în primul rând să cunoască neapărat limba
engleză, altfel nu vor avea un acces complet la informaţie. Este bine dacă mai cunosc şi alte limbi,
în special greacă, dar este suficientă doar limba engleză. Este drept că în ziua de astăzi există
instrumente puternice ce pot fi folosite la traducerea automată, mecanizată, din alte limbi. Dar
acestea nu sunt încă perfecţionte şi nu dau rezultate eficiente în majoritatea cazurilor. Această
situaţie se va remedia foarte curând din cauza dezvoltării exponenţiale a cunoaşterii şi tehnologiei.
Dacă creştinii se limitează la informaţiile care sunt în limba maternă atunci şi-au limitat din start
aria de cunoaştere pentru că, de exemplu în limba română, nu există site-urile de analiză şi
informare de calitate cu acoperire globală a situaţiei din lume şi a situaţiei creştinilor. Site-urile
româneşti mai suferă foarte mult comparativ cu cele străine şi de subiectivitatea şi gradul de
implicare al autorilor lor pe care, neştiind altă limbă, creştinii nu o pot suplini din alte surse.
Deci ca să fac o lungă istorie, scurtă, am să încerc să fac un mic regulament de folosire a
internetului.
Astfel, ca regulă de bază, trebuiesc evitate sursele de informare care susţin chiar şi în cea
mai mică măsură varianta oficială a faptelor, a ştiinţei, etc. şi care nu acceptă sub nici o formă
aspectul conspirativ al cursului istoric al omenirii. 232 (Sf. Evanghelie de la Ioan Cap. III, 20)
Evident printre acestea se găsesc şi din cele care mai spun din când în când şi ştiri adevărate.

231
Vedeţi cenzura feroce care are loc chiar în aceste momente pe site-urile de socializare cum ar fi FACEBOOK,
YOUTUBE, TWITTER, pe motorul de căutare GOOGLE, etc.
232
C.I.A.-ul are un departament special înfiinţat chiar pe la mijlocul secolului XX care are ca singur scop întipărirea în
subconştientul maselor a ideii că cei care încearcă să promoveze ideea unei conspiraţii sunt cam slabi de minte şi nu
prea ştiu pe ce lume trăiesc. De aceea mediile de informare oficiale când vor să desfiinţeze un oponent al Fiarei îl
ridiculizează prin folosirea sintagmei „teoritician al conspiraţiei“, sintagmă ce ajuns ca un fel de insultă condescendentă.

158
Dar le prezintă în aşa fel ca să nu producă niciun efect. Ele sunt obligate să mai spună şi adevărul
pentru că nu pot minţi tot timpul altfel oamenii ar descoperi înşelăciunea. Dar pentru că foarte mulţi
creştini care sunt nedesăvârşiţi şi neînvăţaţi nu sunt în stare să discearnă adevărul de minciună şi de
aceea trebuie să evite sursele de informaţii „oficiale“. Atitudinea corectă, de principiu, pe care
trebuie să o adoptăm de la început atunci când vrem să vedem care mai este situaţia în lume şi spre
ce se îndreaptă lucrurile este că noi nu suntem în stare nici măcar să ne închipuim ce rele pune la
cale această Fiară. 233 Cred că nu trebuie să mai precizez că site-urile acestea, care susţin că nu
există nicio conspiraţie, sunt şi cele care sunt în proprietatea sau sub influenţa Fiarei prin agenţii ei:
guverne, partide, servicii secrete, companii transnaţionale, etc. Sau cum se spune în limba engleză:
„mainstream media“. De asemenea şi în cazul că se apelează la surse alternative de informare,
limitaţi-vă doar la faptele concrete şi interpretarea lor şi confruntându-le totdeauna cu mai multe
surse alternative. Şi, cum am mai spus, numai dintre cele care nu susţin varianta oficială. Păstraţi-vă
întotdeauna o rezervă. Nu veţi greşi niciodată dacă refuzaţi să vă pierdeţi timpul cu un site care
neagă existenţa conspiraţiilor sau ia în derâdere pe cei care cred în conspiraţii sau care nu caută să
vadă aspectul conspirativ din iniţiativele şi faptele instituţiilor oficiale, din evenimentele care au loc
în lume. Trăim vremuri când acest criteriu al acceptării sau respingerii cursului conspirativ al
istoriei a ajuns axiomă matematică şi reper absolut în acţiunea de depistare a celor care
dezinformează publicul sau nu-şi dau seama pe ce lume trăiesc. De asemenea niciodată, absolut
niciodată nu vă pierdeţi timpul cu soluţiile şi teologia propovăduită de emitenţii informaţiilor
respective. Cei mai virtuoşi şi învăţaţi pot să compare aceste soluţii şi teologii cu cele pe care le
cunosc ei despre credinţa ortodoxă şi atunci pot obţine mai mult. Căci să ştiţi că diavolul iubeşte
foarte mult „dezinformarea gri“, adică amestecul format din multe adevăruri neimportante cu puţine
minciuni, dar importante. Informaţi-vă mai înainte despre cei care administrează aceste site-uri, cine
sunt ei şi ce surse de finanţare au. Mai ales că acum au început să apară şi programe de calculator
care simulează oamenii. Din experienţa proprie vă pot spune că cei mai buni jurnalişti sunt bloger-ii
individuali şi independenţi financiar, care se auto-finaţează din banii furnizaţi de contribuţiile
benevole ale cititorilor în slujba cărora sunt. Unii chiar sunt oameni foarte bine dotaţi intelectual,
talentaţi şi destul de obiectivi chiar dacă sunt chiar atei declaraţi. De asemenea cu totul surprinzător
pentru unii, fapt care face lucrurile şi mai complicate, chiar site-uri care aparţin în mod mascat
Fiarei şi sunt servite de slujitori ai acesteia 234 pot furniza informaţii şi analize cu totul şi cu totul
pertinente, succinte, la obiect, informaţii pe care de obicei nu le găseşti la nimeni. Aici am să citez
neapărat site-ul: http://www.thenewamerican.com/ al „The John Birch Society“ (www.jbs.org/).
Este arhicunoscut de asemenea şi faptul că serviciile de informaţii din toate ţările finanţează site-uri
şi blogeri „antisitem“ care preiau teme şi probleme reale pentru a le distorsiona, minimaliza, a le da
explicaţii neştiinţifice şi a canaliza energia adepţilor site-ului respectiv spre soluţii de-a dreptul
stupide sau neviabile, sau pur şi simplu pentru a le crea o imagine de idioţi. Astfel aş da ca exemplu
pe unii care la problemele provocate de anarhia oarecum controlată a democraţiei propun mai multă
democraţie sau chiar anarhie pur şi simplu fără nici un fel de democraţie. De asemenea nu trebuie
avută nicio încredere în blogerii care cenzurează „inteligent“ chiar dacă par că luptă împotriva
versiunilor oficiale. Adică lasă să fie postate numai comentariile care le convin şi restul le
cenzurează. Această tehnică decurge astfel: blogerul respectiv lansează o temă prin enunţarea unui
adevăr care este evident tuturor chiar şi celor de pe stradă sau chiar mai rău una falsă. După care
încep să apară tot felul de comentatori care-l ridică în slăvi, sunt de acord şi sprijină prin „mărturia“
lor pe administratorul blogului şi care sunt publicaţi automat pentru a menţine aparenţa de mare
acces la site şi credibilitate a temei. Apoi apar „astroturferii“, „postacii“ cum se spune în limba
română şi care nu sunt altceva decât indivizi plătiţi de tot felul de organizaţii şi servicii secrete
233
Vedeţi ce zice şi fostul angajat al departamentului de stat din America, Wiliam Blum: „No matter how paranoid or
conspiracy-minded you are, what the guvernement is actually doing is worse than you imagine.“ (adică: Nu contează cât
de paranoic eşti sau cât este de conspirativă mintea ta, ceea ce face de fapt guvernul este mai rău decât îţi poţi tu
imagina.) Ţinând cont de locul unde lucra trebuie să tragem concluzia că acesta ştia ce spune.
234
Aşa zişii „astroturferi“ sau cum se spune în limba română „postaci“: agenţi de informare alternativă care sunt
finanţaţi de agenţii Fiarei pentru a crea opinii publice de masă favorabile punctelor de vedere oficiale sau care să
combată opiniile critice. Această tehnică s-a generalizat în ultima vreme aplicându-se în ştiinţă, comerţ, etc.

159
pentru a introduce pe uşa din spate anumite dezinformări şi induceri în eroare a cititorilor acelui
bloger sau numai pentru a-l susţine împotriva opiniilor contrare. Aceştia sunt întotdeauna publicaţi
de administratorii blogurilor respective indiferent cât de gogonate ar fi minciunile proferate de
aceştia. De asemenea mai sunt publicaţi fără jenă şi cei cu limbaj injurios, suburban, sau care emit
ameninţări la adresa administratorului site-ului şi astfel acesta îşi măreşte faima şi gloria de
„luptător antisistem“ lucru ce duce automat şi la mărirea numărului de vizualizări de către persoane
credule şi naive. După aceasta, în mod subtil, cineva sau chiar administratorul site-ului respectiv,
oferă o rezolvare la problema specificată şi care, bineînţeles, nu are nici o eficienţă practică sau
chiar are un rezultat contrar intenţiei iniţiale. Doar îi ţine ocupaţi pe adepţii site-ului dându-le iluza
că fac ceva sau în cel mai rău caz chiar aduce servicii evidente Fiarei. Niciodată nu se propun soluţii
evanghelice şi totale, eficiente. Niciodată nu se publică teologie ortodoxă de bază. Ci numai
relativisme. În România aş da ca exemplu tipic de astfel de site de opoziţie controlată din blogosfera
creştină pe cel de la adresa: https://saccsiv.wordpress.com/ deşi sunt foarte, foarte multe cele de
acest fel. Şi ca să fie situaţia şi mai grea mai există şi blogeri bine intenţionaţi dar care neştiind cum
să procedeze şi nefiind suficient de învăţaţi în credinţa creştină ortodoxă concură în mod inconştient
la căderea tuturor şi la blasfemierea căii adevărului în ochii celorlaţi oameni care nu sunt
credincioşi. (Epistola a doua a sf. Apostol Petru, cap. II, 1-2). Aş da exemplu aici site-ul monahului
Teodot. Deci aceste site-uri sunt foarte greu de evitat pentru oameni fără o bună pregătire şi o bună
cunoaştere a credinţei creştine ortodoxe. Singura metodă de depistare posibilă este să încercaţi să
postaţi şi să contraziceţi, să comentaţi polemic faţă de informaţiile şi soluţiile false respective şi să
vedeţi dacă sunteţi publicaţi. Dar pentru aceasta trebuie să fiţi bine pregătiţi în acea problemă şi să
folosiţi un limbaj creştinesc, foarte civilizat şi la obiect, bazat numai pe adevăr. Dacă sunteţi
cenzuraţi atunci veţi şti sigur că acel site nu este decât opoziţie controlată şi vă pierdeţi timpul cu el.
Chiar dacă acel administrator vă cenzurează din frică de Fiară, din prostie, din inconştienţă, din
pizmă, etc. şi nu pentru că este plătit, rezultatul este acelaşi pentru creştini ca şi al celor finanţate de
câtre Fiară. Ba chiar el este mai rău decât C.N.N.-ul 235 pentru că de acesta ştii că trebuie să te fereşti
dar de cel ce pare că îţi ia apărarea nu ştii. Numai o dezbatere liberă, civilizată, cu argumente pro şi
contra, poate garanta găsirea unei soluţii şi poate fi de folos comunităţii în general. Ar fi trebuit să
existe cineva din mediul monahal sau clerical cu o bună reputaţie şi pregătire care să găzduiască un
site în care astfel de manifestări de cenzură şi dezinformare să fie expuse oprobiului şi cunoştinţei
creştinilor în conformitate cu principiile evanghelice. (Epistola către efeseni a sf. apostol Pavel, cap.
V, 11) Astfel s-ar reuşi impunerea unui cod de conduită în lumea surselor de informaţie alternativă
şi ar fi mai greu pentru astroturferi să-şi ducă misiunea de dezinformare la îndeplinire. În felul
acesta s-ar da coeziune şi eficienţă mişcării generale de contestare a Fiarei şi în domeniul acesta şi
ar face posibilă conştientizarea soluţiei adevărate şi unirea celor cu adevărat credincioşi.
Altă regulă de bază în exploatarea internetului este tratarea cu toată circumspecţia a
fotografiilor şi filmelor publicate. Datorită avansului tehnologic s-a ajuns că orice fotografie şi orice
film să poată fi trucat perfect fără posibilitatea de a descoperi adevărul prin analizarea materialelor
respective. S-a ajuns până acolo încât se pot truca chiar şi transmisiile directe, în timp real. Nu mă
refer aici la tehnicile clasice de manipulare, cum ar fi banala filmare în plan mic a maselor care fac
o demonstraţie de protest şi raportarea unui număr de zece ori mai mare a participanţilor de către
reporterii de la faţa locului pentru a da iluzia unei mişcări populare. Ci mă refer la faptul că deja se
poate modela pe computer orice personalitate spunând şi făcând un lucru sau altul, chiar în timp
real, în direct. De aceea fotografiile şi filmele nu vor fi luate în consideraţie decât după un lung
proces de analizare a credibilităţii sursei şi în comparaţie cu alte surse de informare. Aceasta
dovedeşte încă o dată, dacă mai era nevoie, că însuşi avansul tehnologic îi favorizează numai pe cei
bogaţi şi niciodată pe creştini sau pe oamenii obişnuiţi.
Referitor la informaţiile care circulă pe internet şi în mass-media în general trebuie să se mai
ştie că diavolul, Fiara care şi-a luat puterea de la el şi slujitorii acestora vor, într-un fel mai subtil, să

235
C.N.N. - reţea importantă de ştiri cu proiecţie planetară, aflată în proprietatea Fiarei, şi care are o lungă istorie a
prinderilor în flagrant în delictul emiterii de ştiri false. În lumea blogerilor independenţi această reţea este simbolul
minciunii şi al dezinformării.

160
ne facă atenţi şi conştienţi de lucrurile care ne aşteaptă în viitor. Tot aşa prin diverse tehnici de
control al minţii se ţinteşte la obţinerea unei anumite mentalităţi şi atitudini. Se spune, de exemplu,
că fiecare film de la Hollywood are scenariul creat şi aprobat de către serviciul specializat respectiv
din cadrul C.I.A. 236 Sau se mai spune că fiecare cântec distribuit de marile companii din domeniul
media (Viacom, etc.) este supus aprobării unui consiliu de vrăjitoare de la cel mai mare templu
satanic din S.U.A. după care este subiectul unui ritual vrăjitoresc. 237 De altfel se poate observa şi cu
ochiul liber, chiar şi de către cei mai puţin iniţiaţi, că marile spectacole muzicale susţinute de aceste
instituţii 238 nu sunt altceva decât mari ritualice satanice şi de îndrăcire în masă. În plus, odată cu
dezvoltarea tehnologiei, specialiştii Fiarei au început să trateze producţia artistică, în special
muzica, cu ajutorul computerelor. Astăzi artiştii „mari“ şi „celebri“ nu mai cântă decât prin
intermediul instrumentelor de tipul „Auto-tune“ care nu sunt altceva decât nişte computere dotate
cu inteligenţă artificială care accentuează efectul psihotic al muzicii şi îi dă o perfecţiune
supraomenească, mecanică. Dacă asculţi aceşti artişti când cântă fără ajutorul acestor instrumente
nici nu-ţi vine să crezi ce diferenţă uriaşă este între cele două situaţii. Deci şi din cauza efectului
conjugat al acestora două, vrăjitoria şi instrumentele electronice, tinerii din ziua de azi care ascultă
tot timpul muzică sunt aşa de imorali şi cu sănătatea mintală afectată. Acestea nu fac decât să
perfecţioneze rezultatul obţinut prin celelalte metode: învăţământ, asalt chimic, electromagnetic,
etc.
De asemenea informaţia aceasta despre viitor care se introduce în producţia culturală se face
pentru scopul de a se pregăti subconştientul maselor de oameni pentru schimbări, ca să nu fie luate
prin surprindere şi să le refuze instinctiv. Astfel se încearcă persuadarea maselor pentru a le putea
primi chiar conştient, ca astfel supunerea să fie voluntară. Se pare că totuşi ar mai fi un motiv. Pur şi
simplu membrii Fiarei nu se pot abţine ca să nu se fălească cu realizările lor. Sunt şi ei oameni şi
mor de plăcere când slava deşartă le gâdilă orgoliul. Evident că este o întreagă teorie despre această
„programare predictivă“ dar mă mulţumesc cu atât.
Deci aceste schimbări programate pentru viitor sunt aduse la cunoştinţa maselor şi
implantate în conştiinţa lor, cu mult înainte ca acestea să se întâmple, cu ajutorul acestor producţii
culturale şi care toate sunt pline cu „povestiri despre viitor“, o anumită morală şi educaţie profund
păcătoasă sau mai bine spus o lipsă de orice criteriu moral, poveşti cu „extratereşti“, distrugerea
pământului şi moartea omenirii, etc. Am să dau aici, pentru cei care nu urmăresc deloc ce se
întâmplă în cultura contemporană, doar un mic exemplu din muzica modernă ce poate fi văzut de
oricine fiind lipsit de obscenităţile verbale sau satanismele care au ajuns curente.
Din albumul formaţiei Scorpions „Humanity Hour I“, anul 2007, cântecul „Humanity“
(http://genius.com/Scorpions-humanity-lyrics):

Humanity, auf wiedersehen Omenire, la revedere

It's time to say goodbye, the party's over Este timpul să spui la revedere, petrecerea s-a terminat
As the laughter dies, an angel cries Pe măsură ce râsul moare, un înger strigă
Humanity, it's au revoir to your insanity Omenire, este adio nebuniei tale
You sold your soul to feed your vanity Ţi-ai vândut sufletul ca să-ţi hrăneşti orgoliul
Your fantasies and lies Fanteziile şi minciunile tale
[Chorus] [Cor]
You're a drop in the rain Eşti o picătură în ploaie
Just a number, not a name Doar un număr, nu un nume
And you don't see it Şi nu o vezi
You don't believe it Şi nu o crezi
At the end of the day La sfârşitul zilei

236
Central Inteligency Agency - Agenţia centrală de spionaj a S.U.A.
237
Vedeţi dezvăluirile lui John Todt care a fost mare vrăjitor în conducerea ordinului vrăjitoresc din S.U.A. şi care s-a
pocăit şi s-a convertit la creştinism.
238
Cum ar fi Grammy Award, Super bowl, etc. sau de către „mari“ artişti promovaţi de către Fiară cum ar fi „I am
hardwell“, Madonna, Beyonce, Lady Gaga, etc.

161
You're a needle in the hay Eşti un ac în carul cu fân
You signed and sealed it Ai semnat şi ai pecetluit
And now you got to deal with it Şi acum trebuie să te descurci cu asta
[Verse 2] [Versul 2]
Humanity, humanity Omenire, omenire
Goodbye, goodbye Adio, adio
Be on your way, adios amigo Mergi pe calea ta, adio prietene
There's a price to pay Este un preţ de plătit
For all the egotistic games you played Pentru toate jocurile egoiste pe care le-ai jucat
The world you made is gone Lumea pe care ai construit-o s-a dus
[Chorus] [Cor]
You're a drop in the rain Eşti o picătură în ploaie
Just a number, not a name Doar un număr, nu un nume
And you don't see it Şi nu o vezi
You don't believe it Şi nu o crezi
At the end of the day La sfârşitul zilei
You're a needle in the hay Eşti un ac în carul cu fân
You signed and sealed it Ai semnat şi ai pecetluit
And now you got to deal with it Şi acum trebuie să te descurci cu asta
[Verse 3] [Versul 3]
Humanity, humanity Omenire, omenire
Goodbye, goodbye Adio, adio
Run and hide there's fire in the sky Fugi şi te ascunde, este un foc in cer
(Stay inside) (Stai înăuntru)
The water's going to rise and pull you under Apa este pe cale să crească şi te va târî dedesubt
In your eyes I'm staring at the end of time În ochii tăi privesc încremenit la sfârşitul vremurilor
Nothing can change us Nimic nu ne poate schimba
No one can save us from ourselves Nimeni nu ne poate salva de noi înşine
[Chorus] [Cor]
You're a drop in the rain Eşti o picătură în ploaie
Just a number, not a name Doar un număr, nu un nume
And you don't see it Şi nu o vezi
You don't believe it Şi nu o crezi
At the end of the day La sfârşitul zilei
You're a needle in the hay Eşti un ac în carul cu fân
You signed and sealed it Ai semnat şi ai pecetluit
And now you got to deal with it Şi acum trebuie să te descurci cu asta
[Outro] [După terminarea cântecului, voce de copil]
Humanity, humanity, humanity Omenire, omenire, omenire
Goodbye, goodbye, goodbye, goodbye Adio, adio, adio, adio
It's time E timpul
Ţinând cont că producţia culturală şi mijloacele de distribuţie a ei este, aşa cum am spus
deja, şi ea în totalitate în proprietatea Fiarei, căci numai ea şi agenţii ei au puterea financiară
necesară, este natural şi logic ca aceasta să reflecte numai ideologia şi dorinţele Fiarei. Şi deşi
omenirii îi pare că produsele culturale sunt făcute doar pentru distragere şi distracţie ele lucrează
concertat şi propagandistic foarte eficient pentru scopul final.
Acestea fiind spuse despre informaţiile de tip politic, social şi cultural, voi termina cu sfatul
pe care-l voi da în ceea ce priveşte informaţia de natură ştiinţifică.
În acest domeniu este foarte greu creştinului de rând ca să străbată. Iar în domeniul
particular al medicinei este şi mai greu. Pentru că acest sector al informaţiilor medicale este
„muntele Everest al ştirilor false“, aşa cum bine spunea un foarte bun ziarist independent. 239
239
Jon Rapoport, jurnalist şi bloger independent: https://jonrappoport.wordpress.com/

162
 Pentru a putea să discearnă adevărul ascuns printre multele minciuni va trebui ca şi creştinul
respectiv să aibă o educaţie foarte bună, interdisciplinară, să renunţe la multe prejudecăţi pe care le-
a dobândit în şcoală şi chiar să şteargă din memorie tot ce a învăţat din varianta oficială. Ca de
exemplu în cazul istoriei oficiale. Aceasta este un produs total artificial şi nu are nici o legătură cu
realitatea sau cum spunea cineva foarte bine: „Istoria este scrisă de învingători“ (se pare că e vorba
de Niccolo Machiavelli).
Acestea nu vor fi suficiente însă din cauză că creştinii nu au cum să aibă mijloacele pe care
le au oamenii de ştiinţă. Şi ca să fie totul şi mai complicat, volumul de informaţie, cunoaşterea,
creşte într-un ritm exponenţial. Dar, slavă Domnului, chiar dacă alchimiştii Fiarei sunt foarte mulţi
şi volumul de informaţie creşte aşa de repede, sunt destui şi oamenii de ştiinţă care luptă împotriva
acestora pentru a promova adevărul. Oricum nu este chiar aşa de important să cunoşti toate
descoperirile ştiinţifice ci numai pe cele care au repercursiuni asupra vieţii creştineşti. Şi fie că
aceşti oameni de ştiinţă dizidenţi fac aceasta din conştiinţă sau din alte motive putem beneficia
rapid de rezultatul muncii lor şi câteodată a sacrificiului lor. Mulţi dintre ei au lucrat o perioadă în
slujba Fiarei şi realizând la un moment dat care sunt scopurile pentru care sunt folosiţi s-au întors
împotriva acesteia şi ne-au avertizat pe noi. Mulţi şi-au pierdut slujba şi chiar bunul renume pentru
că imediat ce au emis o opinie diferită decât cea a alchimiştilor au fost desfiinţaţi de către mass-
media aflată în slujba Fiarei. Unii chiar au fost declaraţi nebuni. Alţii chiar au plătit cu viaţa curajul
lor. Să ne rugăm pentru ei ca Dumnezeu să-i ierte! Bineînţeles că mulţi dintre aceşti dizidenţi încă
mai ţin la unele dogme ale alchimiştilor. Cum ar fi evoluţia şi miliardele de ani. Este adevărat că
este şi greu să te desprinzi brusc din capcana mintală în care ai fost prins atâţia ani! Dar noi vom
alege ceea ce este bun din ceea ce spun ei şi vom arunca ce este rău. Existenţa tuturor acestor
oameni pe care i-am enumerat mai sus ne ajută foarte mult pe noi creştinii ca să fim pregătiţi, să
putem lua acţiuni de contracarare şi să nu pierdem timpul stând cât este ziua de lungă cu faţa lipită
de „fereastra lumii“. Din experienţă personală pot afirma că este suficient ca o dată pe lună, hai să
zicem cel mai devreme la trei săptămâni, să vii în contact cu realităţile lumii şi să pierzi puţin timp.
Dar asta presupune să fii deja la zi cu realităţile curente şi măcar în tinereţea ta să fi încercat să
studiezi cât de cât filozofia, politica, istoria adevărată, ştiinţa, tehnologia, etc. La ora aceasta
consider că venirea în contact cu realităţile curente se poate obţine în cel mult şase luni de studiu
sistematic chiar dacă, ipotetic vorbind, ai trăit pe altă planetă până acum. Dacă ai o gândire critică,
un bagaj suficient de informaţii de bază, adică o educaţie şi o obişnuinţă în a-ţi folosi creierul, ai
renunţat la prejudecăţile implantate de sistemul educaţional şi societate, ai bune cunoştinţe teologice
despre credinţa ortodoxă şi nu în ultimul rând nu ai mintea prea înceţoşată de plăceri (păcate)
această perioadă va fi suprasuficientă. De asemenea este absolut necesar să ai şi puţin „fler“ pentru
a găsi informaţia necesară fără ca să-ţi pierzi inutil timpul cu tot felul de „gunoaie“. De altfel şi
internetul oferă şi el mijloace pentru găsirea mai uşoară a acestora. Aceste mijloace, unelte, se
numesc „motoare de căutare“. 240 Bineînţeles că şi în acest domeniu sunt unele, majoritatea, care
sunt proprietatea agenţilor Fiarei şi altele oarecum independente. Cele „mainstream“, „oficiale“,
cum ar fi Google, Youtube, FaceBook, etc. au început de mult să cenzureze informaţia şi să
influenţeze pe utilizatorii lor plus că paraziteză rezultatele cu tot felul de reclame. Dar există şi din
cele ce par independente cum ar fi:
http://www.goodgopher.com/
http://www.fetch.news/
https://duckduckgo.com/?q=a&t=canonical etc.
În concluzie trebuie multă atenţie şi vigilenţă atunci când abordăm internetul.
E drept că în ziua de azi mulţi creştini suferă şi ei de probleme obiective create de efectul
modului cum au fost crescuţi în sistemul centralizat de învăţământ, de expunerea la diferite toxine
provenite din mediu, din apa de băut, alimente, cosmetice şi tratamente medicamentoase, de hrana
lipsită de nutrienţi, plină de substanţe chimice dăunătoare, de influenţa televizorului, calculatorului,
telefonului mobil, smog-ului electromagnetic, diferitele păcate pe care poate le-au lucrat înainte să
vină la credinţa adevărată, etc. şi astfel să aibă şi ei aceleaşi probleme ca şi restul oamenilor. Adică
240
„Search engines“ în limba engleză.

163
imposibitatea de a sta concentraţi mult timp pentru studiul intelectual, „ceaţă pe creier“,
fatigabilitate cronică 241 , lipsă de interes faţă de orice nu este distractiv, plictiseală şi deprimare,
insomnii şi somn lipsit de efect odihnitor, irascibilitate, agresivitate, etc. care îi pot împiedica să
abordeze singuri problemele complicate ale lumii contemporane şi ale lor. Dar cu ajutorul lui
Dumnezeu, cu multă rugăciune, asceză şi căutare toţi pot găsi pe cineva mai învăţat care să le poată
oferi ajutorul şi împreună să meargă mai departe aducându-şi fiecare partea lui. Ideal ar fi să
găsească un cleric sau măcar un monah mai virtuos care să facă asta pentru ei. Astfel, cei cu
posibiliăţi intelectuale limitate îi pot ajuta pe cei mai învăţaţi cu cele necesare traiului ca astfel cei
mai învăţaţi să-i ajute la rândul lor pe ei fără să piardă timpul de la lucrarea virtuţilor şi astfel
împreună să meargă mai departe pe calea corectă.
Acum, după ce am enumerat mijloacele prin care oricine poate ajunge la aceleaşi concluzii
ca mine şi mai ales cei care simt că nu pot să mă creadă pe cuvânt şi cred că cele ce le spun eu nu
sunt conforme cu realitatea lucrurilor am să merg mai departe.
Deci cum spuneam, am scris această, să-i zicem, scrisoare mai lungă din următoarele
motive.
Primul ar fi că nu mai este timp şi că trecerea timpului fără ca omenirea să acţioneze
împotriva acţiunilor Fiarei are în special un efect negativ major mai întâi împotriva noastră a
creştinilor ortodocşi. Această inerţie a societăţii în general şi a creştinilor în special oferă timp Fiarei
pentru construirea şi edificarea statului-dumnezeu, proiect care a ajuns, pot spune cu certitudine, la
final şi nu mai are nevoie decât de „ochiul“ din vârful piramidei pentru a fi complet. Adică maşina
de control a gîndurilor.
Al doilea motiv ar fi că există o cădere impresionantă, generalizată a conştiinţei creştinilor
ortodocşi din care cauză aceştia suferă de o crasă lipsă de dragoste faţă de fraţii şi semenii lor. Dacă
nici pe ierarhii şi fraţii lor creştini nu-i iubesc şi-i lasă să facă orice greşeală, oricât de mare, lucru
care va avea drept consecinţă sigură pierderea sufletului acelora, ce mai putem să le cerem
creştinilor ortodocşi să facă pentru semenii lor din lume care nu cred ca ei? Pentru că ierarhii aceştia
apostaţi şi cei care le urmează lor ar putea avea şi ei o şansă dacă ar vedea pe foarte mulţi dintre cei
supuşi lor că nu colaborează cu ei, că-i combat, că-i dojenesc şi că se despart de comuniunea cu ei
dacă nu se îndreaptă. Poate s-ar mai trezi câte unul, pe ici pe colo, din cei care au ajuns ierarhi doar
din veleitarism şi nu pentru că sunt agenţi conştienţi ai Fiarei.
De asemenea există în rândul creştinilor o inerţie generalizată, o paralizie, faţă de evoluţia
societăţii şi evenimentele vieţii contemporane. Creştinii parcă sunt nişte frunze purtate de vântul
istoriei oriunde vrea acesta. Ei au renunţat total să mai scrie vreun cuvânt în marea carte a lumii, să
mai aibă vreun rol şi se închină ca nişte roboţi statului-dumnezeu. Tot aşa şi ierarhia bisericească a
renunţat total la datoria ei faţă de biserică şi omenire şi a trecut făţiş de partea Fiarei şi împotriva
bisericii. De exemplu este şi un canon care cateriseşte ierarhul care nu se străduie să înveţe pe cei
supuşi lui dogmele creştine! Canonul apostolic nr. 58, etc. Şi nimeni nu se sesizează! Nimeni nu-l
mai aplică. Că nu vor să urmeze dogmelor şi să înveţe poporul despre ele se vede şi din faptul că nu
se mai fac de două ori pe an sinoade pe teme şi probleme dogmatice aşa cum îi obligă Canonul
apostolic nr. 37, etc. În schimb se întâlnesc cât mai des cu scopul de a face tot felul de acţiuni în
care apar împreună cu cei care sunt de o altă credinţă pentru a zăpăci poporul de rând ca să creadă
că şi aceia sunt creştini.
La nivel inferior creştinii laici care mai încearcă să întreprindă câte ceva sunt incapabili să-şi
concerteze eforturile, să se unească unii cu alţii în vederea aceluiaşi scop. E adevărat şi că fără
lideri, fără păstori de la Dumnezeu aceasta este şi foarte, foarte greu şi cere şi foarte mult timp. De
asemenea această greutate în unirea efortului pentru o cauză comună trădează şi o lipsă de virtute
generalizată pentru că acţiunea în sine cere şi spirit de sacrificiu.
Mai departe am vrut să demonstrez că toţi oamenii, indiferent că sunt creştini sau orice
altceva, se supun, urmează orbeşte Fiarei şi slujitorilor ei, guvernele statelor-dumnezei şi se tem cu
o teamă paranoică să facă ceva, oricât de mic, împotriva acestora.
241
Celebra dr. Judy Micovits a stabilit o legătură directă dintre vaccinuri şi sindromul oboselii cronice. Deci cei care
sunt vaccinaţi suferă într-o proporţie mai mică sau mai mare de acest sindrom.

164
 Chiar mă întreb: să fie oare de vină numai efectul conjugat al dietei, al vaccinurilor, al
educaţiei în şcoli, telefonului, calculatorului, televizorului şi radioului? Fiindcă şi creştinii stau azi
toată ziua cu ochii în telefoane şi televizoare. 242 Pentru că altfel nu se poate explica această apatie şi
inacţiune. De ce se tem creştinii aşa de mult? Doar nu cere nimeni creştinilor să omoare pe cineva,
să lupte cu arma în mână! Le-o interzice Însuşi Dumnezeu. Sunt atâtea mijloace creştineşti prin care
se poate face aceasta cât încă se mai poate, dacă nu cumva este deja prea târziu, dar aceasta
presupune sacrificiul personal şi renunţarea la plăceri. Adică păcate. Şi nu am reuşit să aflu de ce
creştinii evită acest sacrificiu acum când are valoare pentru ei şi ceilalţi oameni şi nu trebuie dus la
extrem, la martiraj. Oricum vor fi forţaţi să-l facă într-un viitor nu prea îndepărtat, dacă vor să
rămână creştini şi atunci nu se ştie dacă le va mai folosi, fie chiar şi lor sau dacă îl vor mai putea
face. Şi atunci acel sacrificiu le va cere sigur chiar preţul vieţii. Astăzi, chiar dacă riscă internarea în
închisori, nimeni nu trebuie să subestimeze forţa exemplului pentru ceilalţi şi beneficiul personal pe
care l-ar putea avea pe calea virtuţii acest sacrificiu. Fiindcă nimeni nu ştie ce este în stare să facă
restul populaţiei dacă, de exemplu, un milion de creştini ar fi internaţi mâine cu forţa într-un lagăr
de reeducare şi exterminare. Poate nu ştiu cu siguranţă acest lucru nici Fiara şi nici slujitorii ei, ceea
ce se poate oarecum demonstra uşor prin faptul că nu a făcut acest lucru încă, deşi are de mult toate
mijloacele, motivele şi experienţa necesară pentru a o face. Sau, cine ştie, poate altul este motivul
real pentru care Fiara nu face asta. Probabil din cauză că fiind condusă direct de demoni această
Fiară nu vrea să facă martiri ca să nu-i supere pe conducătorii ei. Fiindcă mărirea numărului
martirilor, al celor care se mântuiesc, va duce inevitabil la reducerea timpului pe care îl mai au
demonii până când va veni vremea chinuirii lor. (Sfânta evanghelie după Matei, cap. VIII, 29)
De asemenea am vrut să mai spun şi să demonstrez că este vremea să ne asumăm în mod
responsabil condiţia noastră „etnică“ de popor al lui Dumnezeu şi să purtăm cu conştiinţa datoriei
împlinite etichetele de extremişti şi fanatici, să lăsăm deoparte pretenţiile false de cumpătare,
moderaţie, iconomie, etc. cu care atât de mult le place unora să se împăuneze azi culpabilizându-i
pe cei care încearcă să îmbrăţişeze adevărul cu toată fiinţa lor.
Tot aşa am mai vrut să demonstrez că tot ceea ce ne cere Dumnezeu să facem pentru noi şi
pentru lume nu poate fi obţinut decât dacă ne facem mai întâi pe noi creştini ortodocşi. Am încercat
să demonstrez şi că BISERICA nu poate fi restabilită la întreaga ei plinătate fără conlucrarea
concertată a tuturor, fără pretenţie de infailibitate din partea cuiva, dar şi greutatea acestei
întreprinderi fără apariţia unor oameni desăvârşiţi. Chiar evenimentele care vor avea loc în viitorul
apropiat ne vor cere realizarea acestor deziderate, altfel nu ne vom mântui pentru că prin puteri
omeneşti nu se poate trece peste greutăţile acelor vremuri.
De asemenea am vrut să scot la iveală faptul că toţi creştinii au pierdut noţiunea păcatului
prin participare involuntară sau chiar voluntară la păcate colective şi că unii chiar şi-au tocit aşa de
mult conştiinţa că nu mai văd mulţimea păcatelor aşa zis mici pe care le fac în viaţa de zi cu zi.
Altă încercare a fost să demonstrez faptul că până şi creştinii care par că formal luptă pentru
restabilirea unităţii bisericii s-au rupt pe ei total de lumea aceasta şi au procedat la fel ca struţii care-
şi îngroapă capul în nisip pentru a evita primejdia. Fiindcă ei nu reuşesc să mai vadă cum toată
omenirea, nu numai creştinii, a ajuns într-un impas din care nu mai poate ieşi oricum şi oricând.
Dacă omenirea nu se supune total Fiarei să fie ucisă de ea, aşa cum doreşte ea prin metode subtile,
atunci când se vor rupe de sub anarhia controlată a Fiarei oamenii vor deveni victimele propriei lor
lipse de virtute şi se vor omorî unii pe alţii mai rău decât fiarele sălbatice.
Şi toate acestea se întâmplă acum şi cei care au încercat aceasta ştiu din experienţă că
nesupunerea faţă de Fiară în zilele noastre înseamnă pericol de moarte în fiecare zi.
Când au mai existat în toată istoria omenirii aceste lucruri? Fiindcă în toată istoria omenirii
până în perioada actuală a fost posibil, în cazul când nu mai puteai să trăieşti cum îţi dicta conştiinţa
într-un loc, să îţi iei lucrurile şi să te muţi în altă parte, lucru pe care azi nu-l mai poţi face.
Când au mai procedat creştinii aşa ca cei din ziua de azi? Chiar şi Sf. Antonie cel Mare, care
a trăit în adâncul cel mai îndepărtat al pustiei, a lăsat totul şi „a îmbrăcat o haină mai bună după care
s-a dus în lume şi s-a urcat pe un loc mai înalt ca să fie văzut de eretici şi să fie omorât de aceştia“;
242
Vedeţi patentul descris mai sus la Capitolul VIII: U.S. Patent nr. 5159703.

165
adică să mărturisească şi nu să stea tăcut, ascuns undeva. Ori aceşti creştini care se auto-numesc
„adevăraţi“ sau se consideră pe ei „în biserică“ trăiesc şi ei chiar în mijlocul „Sodomei“ şi nu „ies
din mijlocul ei“ prin nesupunerea faţă de Fiară şi slujitorii ei.
Am mai încercat de asemenea să demonstrez că oamenii care fac rele nu pot fi opriţi decât
de alţi oameni care fac binele. Că nu se poate să se aştepte ajutorul de la altcineva, fie el înger sau
chiar Dumnezeu. Fiindcă Dumnezeu ne-a creat cu voinţă liberă şi fără voinţă liberă nu există nici
mântuire nici pierzanie. De aceea în lume avem armată, poliţie, justiţie, etc. ca să stăvilească răul
ce-l pot produce oamenii care aleg să meargă la iad. Dacă Dumnezeu s-ar ocupa cu aceasta nu ar
mai exista nimic pe această lume decât o adunătură de roboţi care se nasc şi mor fără nici un sens.
Desigur Dumnezeu poate să îmbărbăteze inima unora mai virtuoşi, poate să înfricoşeze pe cei răi,
etc. dar numai în mod limitat. Decizia finală rămâne totuşi a celor care sunt în „arena“ vieţii. De
aceea şi la Cartea Apocalipsei, cap XIII, 7, se spune că „i s-a dat ei (Fiarei) să facă război cu sfinţii
şi să-i biruie“ ceea ce înseamnă că Fiara a câştigat mintea şi inima omenirii pentru cauza ei pentru
că aşa au ales oamenii să vrea. Din acestă cauză rezolvarea tuturor problemelor lumii de astăzi nu
se poate obţine fără lupta cu Fiara pe acest front.
M-am străduit de asemenea să demonstrez şi că fără dragoste creştinii nu se pot mântui şi
nici nu pot salva pe ceilalţi oameni de la pieire. Pentru că singura armă pe care o au creştinii
împotriva răului este dragostea, iubirea adevărată şi fără de care nu se poate obţine nimic. Dar
absolut NIMIC!
De asemenea am încercat să avertizez pe toţi oamenii de pericolele care planează asupra
sănătăţii lor în zilele noastre. Nu am făcut-o cu scopul de a-i convinge să facă din sănătate un idol,
un scop în viaţă. Am făcut-o fiindcă boala în diversele ei versiuni, fie cea provocată de păcate, fie
de lene sau de neştiinţă aduce cu ea şi o mărire a fricii de moarte, lucru care nu poate fi uşor
contracarat de cei începători în ale credinţei sau de către necredicioşi. Lupta cu boala şi efectele ei
este apanajul celor mai virtuoşi şi eu am crezut că este mai bine ca să nu mai poarte creştinii şi alte
poveri în afară de cele care le oferă din belşug timpurile noastre.
Am încercat toate acestea şi chiar mai mult. Cred că este evident tuturor că din cauza lipsei
calităţilor necesare nu prea am reuşit să materializez prea bine aceste intenţii. Fiindcă eu sunt om
simplu, sărac şi neînvăţat. Nu am reuşit să urmez decât cursurile şcolii generale de opt ani şi a unei
şcoli profesionale de meserii de trei ani sub regimul comunist, bineînţeles. Este pentru prima oară în
viaţa mea, destul de lungă slavă Domnului, când scriu atât de multe cuvinte deodată. Toată
experienţa mea de o viaţă în ce priveşte scrisul se limitează la cele ce le-am scris la şcoală într-o
compunere, într-o teză, într-un examen, etc. sau în scrisorile rare pe care ocazional le-am compus.
Pe de altă parte aş putea să mă şi scuz că nu am putut să scriu mai mult pentru că eu fiind mereu pe
drumuri, neavând casă, familie sau bani a trebuit să apelez la ajutorul unor creştini dispuşi să mă
adăpostească pe perioada compunerii acestei scrieri, furnizându-mi şi mijloacele necesare. Adică
adăpost şi mâncare, calculator cu acces la internet, etc. Dar chiar şi aşa, având tot ce-mi trebuie la
dispoziţie, din cauza bătrâneţii şi a unei boli mai vechi de care sufăr a trebuit să mai zac circa o lună
în pat reducând timpul efectiv pe care l-aş fi putut folosi pentru scris. Cred, totuşi, că şi din cauză că
am gustat iar din plăcerile confortului! Astfel că perioada efectivă pe care am folosit-o pentru
scrierea aceasta s-a redus la cca. 35 de zile din care am folosit efectiv cam trei-patru ore pe zi, căci
obosesc repede şi mai am şi altele de făcut. 243 Şi chiar nu mai puteam să abuzez de ospitalitatea
gazdelor mele fiind şi acestea destul de sărace şi strâmtorate material. Oricum sunt recunoscător, le

243
Aceasta este valabil pentru ediţia întâi. După ce am răspândit textul cât am putut, pe măsura mijloacelor mele, în
iarna lui 2016 am primit ajutor de la mai mulţi creştini care mi-au oferit adăpost şi ajutor pentru a face o corectură şi o
finisare a textului. Dar de această dată ajutorul nu a mai fost de amploarea celui cu care am fost miluit cu prilejul primei
ediţii. Poate că am fost pedepsit din cauza lenei mele fiindcă l-am irosit cu prea mare uşurinţă. Astfel că nu am avut la
dispoziţie decât accesul limitat din cursul zilelor când cei care au binevoit să mă ajute au putut să mă primească. Oricum
le mulţumesc şi-l rog pe Dumnezeu să le răsplătească bunătatea. Fără ajutorul acestora nu aş mai fi putut aduce textul la
nivelul minim necesar pentru a putea fi citit cât de cât. În acelaşi timp am încercat, pe cât s-a putut, să răspund la
anumite întrebări care mi s-au pus despre prima ediţie sau să reformulez anumite demonstraţii care erau cam confuze.
Bineînţeles că era nevoie de o rescriere a întregului text dar din cauza lipsei de timp şi mijloace m-am mulţumit doar cu
„cârpirea“ şi finisarea lui.

166
mulţumesc şi mă rog să-i ajute Dumnezeu căci fără ei nu ştiu ce aş fi putut realiza! De asemenea le
mulţumesc, le sunt recunoscător şi mă rog şi pentru cei care au muncit şi s-au nevoit pentru a face
posibilă informarea mea despre atâtea lucruri. Le mulţumesc şi mă rog şi pentru cei care m-au
contrazis vreodată pentru că ei mi-au oferit o „oglindă“ în care am putut să mă văd şi să-mi
descopăr greşelile mele şi ale lor. De asemenea rog pe toată lumea să mă ierte pentru lipsa mea de
îndemânare în ale scrisului. Nu am făcut decât să împlinesc o poruncă dumnezeiască, obligatorie
pentru toată lumea chiar şi pentru cei neînvăţaţi ca mine. Nu m-aş fi aventurat în acestă misiune
dacă ierarhii şi creştinii învăţaţi şi cu multă şcoală şi-ar fi făcut datoria şi nu ar fi tăcut.
Deci tot ce veţi citi aici am scris dintr-o suflare, fără un plan ticluit dinainte şi nu am avut
timpul să mai fac o finisare, o corecţie pe ici pe colo. De asemenea a trebuit să fac un efort
extraordinar pentru a nu complica prea mult textul cu detalii şi demonstraţii cât mai lungi şi
convingătoare încercând să condensez cît mai mult discursul pentru a fi înţeles de cât mai mulţi.
Sunt convins că nu am reuşit, dar mă bazez pe înţelegerea şi dragostea voastră.
Vă rog să mă iertaţi!
De acum nu mai rămâne decât să preia ştafeta cei mai virtuoşi, mai învăţaţi şi mai înţelepţi
decât mine. Sper că prin această scrisoare să-i scutur un pic de inerţie, să-i scot din „moderaţia,
cumpătarea şi iconomia“ care le place atât de mult şi să se pună în fruntea poporului creştin
fluturând stindardul adevărului pentru a câştiga pe cât mai mulţi la cauza mântuirii. Poate că măcar
din mândrie să zică: „dacă prostul şi păcătosul ăsta a deschis gura ca să-i înveţe pe oameni să nu se
supună Fiarei noi care suntem mai învăţaţi şi mai virtuoşi de ce să nu o facem?“
Nu am de asemenea nici cea mai mică pretenţie să aud cuvinte de slavă sau laudă la adresa
întreprinderii mele. Sunt absolut conştient de lipsa mea de valoare. Chiar m-ar întrista foarte mult să
aud aşa ceva. În schimb m-aş bucura foarte mult să aud cât mai multe critici şi dezbateri critice pe
temele pe care le ridică această scriere pentru a învăţa şi eu ceva mai mult din ele şi a învăţa şi cei
care le combat. Şi mai ales pentru a găsi împreună o soluţie. Căci este mai bine să se vorbească de
problemele pe care le avem decât să tăcem. Bine ar fi ca după aceste dezbateri să trecem şi la fapte,
căci vorbe au mai fost, destule! Bineînţeles că vor fi foarte mulţi dintre cei care vor răspunde numai
prin injurii şi atribuirea de intenţii pe care nu le am şi fără să producă nici un argument raţional cât
de mic. Am mai trăit aceasta de multe, de nenumărate ori şi mai ales am suferit aceasta cel mai des
din partea călugărilor, lucru care m-a întristat aşa de mult prin vederea pierzării lor, mai ales că am
iubit din toată inima pe monahi şi viaţa monahală de care, însă, Dumnezeu nu m-a învrednicit din
cauza păcatelor mele. Căci ce este mai frumos ca fraţii să fie împreună? Vor fi de asemenea şi mulţi
care vor modifica şi cenzura această scriere ca să poată să o desfiinţeze cât mai uşor sau dintr-o
teamă copilărească ca să nu intre în conflict cu statul-dumnezeu. Bineînţeles vor fi şi mai mulţi cei
care vor ignora această scriere şi vor lupta din toate puterile să-şi ţină capul adânc îngropat în nisip.
Poate că toţi! Dar eu trag nădejde că cei care sunt cu adevărat ascultători, evlavioşi şi smeriţi vor fi
şi cei care vor ajuta la răspândirea şi păstrarea integrităţii acestei scrieri. Căci adevăraţii smeriţi,
evlavioşi şi ascultători sunt cei care urmează Domnului noastru Iisus Hristos şi sfinţilor Lui şi
aceştia nu se tem de adevăr sau de minciună ci toate le cercetează ca astfel pe cele bune să le
păstreze iar pe cele rele să le dea deoparte. Pentru că în vremurile noastre s-a ajuns la o aşa mare
nebunie încât dacă apare un creştin care este cu adevărat ascultător, evlavios şi smerit, toţi creştinii
„moderaţi, cumpătaţi, iconomisitori“ şi adepţii lor imitatori inconştienţi sau conştienţi se coalizează
într-o unitate monolitică, indestructibilă, şi strigă la unison cu glas de tunet că acela este plin de
mândrie, neascultător, rebel, „aprins“, înşelat, etc. O! De ar fi aşa uniţi şi când ar trebui să lupte cu
Fiara şi slujitorii ei care distrug biserica! Şi pentru a vă convinge că nu doresc slavă de la oameni
am să rămân anonim şi nu am să vă dau numele meu adevărat. Aceasta vă va uşura şi misiunea pe
care o aveţi în a vă concentra numai la cele scrise de mine, ca să nu vă pierdeţi timpul încercând să
vedeţi ce am fost şi ce am făcut eu în viaţa asta lungă şi păcătoasă. Asta îi va scuti şi pe detractorii
mei de posibilitatea de a se agăţa de acele răutăţi şi scandaluri care au avut loc în viaţa mea şi vor fi
nevoiţi să muncească şi să scornească ceva argumente pline de echivoc, moderate, cumpătate şi
pline de o înţeleaptă iconomie prin care să demonstreze greşelile imense, grave, pe care le-am făcut
prin afirmaţiile şi criticile mele şi primejdia la care se supun cei care or să-mi urmeze sfaturile.

167
 Evident că mulţi vor zice: se teme de Fiară şi de aceea vrea să rămână anonim! Dar ce
însemn eu pentru Fiară? Eu care sunt o biată frunză uscată în calea vântului şi care nu sunt în stare
să adun doi sau trei oameni sub conducerea mea ca să facem un lucru banal! Şi apoi cum mă vor
găsi slujitorii Fiarei că eu azi sunt aici, mâine în altă parte fără un loc care să fie al meu. Poate doar
dacă mă duc să mă predau de bunăvoie ca să demonstrez... ce? Căci în situaţia mea de acum
închisoarea nu-i decât un mic paradis unde se mănâncă în fiecare zi, plin de un confort material pe
care nici nu îndrăznesc să-l visez. Şi apoi câte zile mai am de trăit, că sunt bătrân şi bolnav? Aşa că
nu din aceste cauze nu vă dau numele meu! Dar, pentru a da un exemplu celor ce cred că mă tem de
Fiară şi pun pe spatele lor sarcini de care eu nu mă ating am să dau totuşi un indiciu prin care numai
slujitorii Fiarei îl pot folosi pentru descoperirea mea. Astfel am scris aceste rânduri cu ajutorul unui
computer care foloseşte pentru conectarea la internet un adaptor tip „ethernet“ având „M.A.C.
address“ nr. 00:14:22:78:69:92, număr care este unic pe planetă pentru fiecare dispozitiv. Cei care
cunosc domeniul înţeleg ce spun eu. Deci slujitorii Fiarei pot găsi acest computer, au toate
mijloacele pentru asta şi pot apoi să afle şi despre mine de la cei care au computerul.
Deci nu mai continui şi fac încheierea aici prin a vă spune că vă rog să mă credeţi că un
singur lucru am urmărit prin această acţiune: să ajut într-un fel pe fraţii şi prietenii mei cu ceea ce
pot după micile mele puteri. Şi nu am avut drept motiv decât prisosul de dragoste din inima mea şi
dorinţa de a mă învăţa şi pe mine. Iar dacă se va întâmpla ca măcar un sigur om să se folosească cu
ceva, cât de mic, din aceste cuvinte am să mă bucur cu o bucurie neţărmurită şi am să mulţumesc
pentru aceasta Domnului nostru Iisus Hristos până la ultimea mea suflare.
Am zis şi mi-am salvat sufletul meu!
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Dumnezeu să vă ajute şi să vă lumineze, Simeon Creştinul.

168
 Post scriptum

Pentru că mulţi dintre creştinii care au citit textul primei ediţii s-au plâns că nu înţeleg ce
anume trebuie să facă concret pentru a se întoarce pe calea creştinească am să descriu în continuare
o cale practică de acţiune. De fapt singura soluţie posibilă în situaţia actuală a lumii.
Încă odată atrag atenţia creştinilor că nu există soluţie la problemele lor în afara celor
menţionate în Sfintele Scripturi. Deci creştinii vor trebui să acţioneze tot timpul după
comandamentele insuflate de Dumnezeu. Din cauză că la ora aceasta nu mai există ierarh, episcop
sau cleric, care să vrea să îşi ia răspunderea conducerii turmei această acţiune de unire şi colaborare
cade în sarcina fiecăruia şi este o obligaţie evanghelică
Deci prima iniţiativă a creştinilor trebuie să fie înfrăţirea, unirea lor cât mai urgent posibil.
Dar mai întâi ei vor căuta să lămurească familiile lor pentru a le putea obţine sprijinul. Pentru
aceasta este necesar ca fiecare creştin să cunoască foarte bine şi documentele O.N.U. (Organizaţia
Naţiunilor Unite) privitoare la Agenda 2030. Din cauză că acestea sunt scrise totuşi în limbaj
„şerpesc“ să caute mai întâi specialişti bine intenţionaţi care explică mai detaliat implicaţiile acestei
agende asupra omenirii şi să înveţe toate despre ea. Este plin internetul de aceste explicaţii. Înarmaţi
cu aceste informaţii să meargă la familia lor şi să le arate negru pe alb ce-i aşteaptă foarte curând pe
toţi creştinii şi oamenii obişnuiţi. Adică să-i facă să înţeleagă că toţi, care vor mai fi în viaţă până în
2030, vor trăi în sărăcie lucie, foame, fără drept de a mai poseda nimic, fără nici un drept asupra
corpului personal şi deci vor fi vaccinaţi, trataţi şi eutanasiaţi după cum vrea un program de
computer, fără intimitate, cu un cip electronic implantat în corp prin care îi vor fi urmărite toate
acţiunile, gândurile şi chiar şi visele din timpul somnului şi viaţa lui nu va mai valora nimic.
Bineînţeles că nu vor obţine prea uşor ajutorul familiei lor şi în multe cazuri chiar vor mai câştiga
nişte inamici. (Sf. evanghelie de la Matei, cap. X, 36) Sunt unii atât de întunecaţi la minte că nici
atunci când vor vedea la poartă duba care-i va duce într-un lagăr de exterminare nu vor crede. Unii
sunt atât de pierduţi încât vor spune că cred că aşa se va întâmpla dar până o să vină implantul
electronic mai este mult, mult timp şi să fie lăsaţi în pace că vor şi ei să mai „trăiască“ până
atunci. 244 Doar nu o să se chinuie singuri de acum!? De asemenea să le explice cu multă răbdare
acestora că anul 2030 nu este data la care vor începe problemele lor. Adică să le scoată din cap
iluzia că toată lumea o stea până atunci la grătare cu mititei, cu bere, cu manele, cu telenovele, etc.
şi totul o să fie bine şi plăcut până la revelionul anului 2030 când, a doua zi dimineaţă pe întâi
ianuarie 2031, vor fi duşi în lagăr direct de la petrecerea de anul nou cu sticlele de şampanie în
mâini şi cu maneliştii după ei. Nu va exista aşa ceva! Trebuie neapărat să-i facă să înţeleagă pe toţi
şi că până atunci îi aşteaptă încercări groaznice şi situaţii teribile pe care nu le vor putea înfrunta
decât dacă sunt cât mai mulţi uniţi la un loc.
După ce îşi rezolvă problemele cu familiile lor ei trebuie să încerce să se unească şi cu alte
familii sau creştini. Apoi cei ce vor reuşi să se înţeleagă şi să se unească cât mai mulţi la un loc
trebuie să treacă neîntârziat la acţiune. Eu consider suficient, pentru început, dacă reuşesc să
constituie grupuri de minim 10-12 bărbaţi în putere plus familiile lor. Dacă nu au reuşit să convingă
niciun cleric să fie conducătorul lor să aleagă totuşi pe unul dintre bărbaţii grupului mai în vârstă
care are mai multă înţelepciune şi virtute ca să preia conducerea lor şi de care să asculte toţi fără
condiţii. De această ascultare depinde eşecul sau succesul comunităţii. După ce reuşesc să se
organizeze trebuie să treacă la acţiune. Adică cei care stau prin oraşe să se ducă toţi şi să-şi vândă
averile lor aşa cum au făcut şi creştinii din vremea apostolilor. (Faptele apostolilor, cap. 4, 32-35)
Pentru că situaţia creştinilor din acea vreme de început a creştinismului se aseamănă în foarte multe
privinţe celei de azi. Oricât vor căuta în Evanghelii creştinii nu vor găsi altă soluţie la problema lor
şi a lumii. În Sfintele Scripturi nu scrie nimic despre „Legiune“ şi legionarism, nu spune să ne
facem site-uri ca să informăm pe nu ştiu cine, nu scrie să ne facem televiziuni, partide politice ca să
participăm la alegeri, nu scrie să reclamăm la tribunale statul-dumnezeu şi slugile acestuia, nu scrie
să facem petiţii, demonstraţii şi referendumuri, nu scrie să aruncăm în aer bănci şi turnuri de antene

244
Psihologia deţinutului condamnat la moarte care mai vrea să facă cât mai multe păcate înainte de a fi executat.

169
de telefonie, nu scrie să fugim cu rucsacul în munţi 245 , nu scrie să ne antrenăm pentru război, lupte
şi supravieţire 246 , nu scrie să facem altceva decât să iubim pe toată lumea la fel. Dar scrie, este
adevărat, să avem mai întâi grijă de ai noştri înainte de a ne ocupa de altcineva. (Epistola întâi către
Timotei a sf. apostol Pavel, cap. V, 8) Dar ca să ne putem ocupa de ai noştri trebuie mai întâi să fim
cu toţii împreună. De aceea creştinii trebuie să vândă tot ce au pe la oraşe şi să meargă mai departe.
Adică după ce au vândut să se unească cu creştini care stau deja la ţară sau să caute sate care sunt
părăsite sau în curs de părăsire 247 şi să cumpere pământ cât mai mult acolo. Locaţia ideală pentru un
astfel de sat este în zona colinară. Nici prea sus la munte dar nici prea jos la şes lung. Dacă se poate
lângă un râu suficient de mare ca să nu sece în viitorul apropiat şi care să aibă şi o luncă
arborescentă cât de mică sau, ideal, lângă o pădure. Dar neapărat la distanţă de oraşe şi la cel puţin
10-15 de km faţă de un drum important 248 . Acolo trebuie să înceapă cât mai repede să-şi
construiască nişte case şi clădirile auxiliare necesare. Nimeni să nu se teamă de acest lucru pentru
că la realizarea acestora nu este nevoie de mulţi bani şi timp ci de tehnologie eficientă. Pentru
construirea rapidă şi ieftină a unei case recomand pentru documentare cartea „The Hand-sculpted
House A Practical and Philosofical Guide to Building a Cobe Cottage“ scrisă de Ianto Evans,
Michael G. Smith şi Linda Smiley pe care o găsiţi tradusă în limba română la blogul „cărţi din
T.E.I.“ (traduceri ecologice independente) sau: cartidintei.wordpress.com. Tot acolo vor mai găsi şi
alte cărţi utile. Tehnica descrisă în cartea menţionată este cea mai ieftină posibil şi nici nu necesită
deprinderi speciale. Pur şi simplu nu costă nimic decât muncă. Dar trebuie să fie o pădure prin
apropiere pentru a se putea procura puţin lemn. De asemenea pentru cei care se grăbesc se poate
construi mai repede cu ajutorul tehnologiei sacilor de pământ dar este un pic mai scump. Vedeţi pe
internet „building with bags“ sau la adresele: http://www.earthbagbuilding.com/ şi
http://www.themudhome.com/earthbag-building.html
Se vor lua măsuri pentru aceste construcţii astfel încât să se limiteze totul la necesitate
evitându-se ispita slavei deşarte şi confortului. În special trebuie să se evite cu orice preţ construirea
de băi şi toalete interioare cu alimentare cu apă continuă. Administrarea dejecţiilor şi apelor uzate să
se facă după indicaţiile din cartea „THE HUMANURE HANDBOOK A Guide to Composting
Human Manure“ scrisă de Joseph Jenkins, (josephjenkins.com) Prin urmarea indicaţiilor acestui
autor se vor evita foarte multe probleme şi mari cheltuieli inutile. Toţi trebuie să fie conştienţi că
locuirea lor acolo în această etapă este doar ceva temporar. De asemenea se vor lua în considerare şi
constituirea de rezerve de teren şi spaţii pentru o eventuală mărire a numărului membrilor
comunităţii pentru că trebuie luat în calcul faptul că tot mai mulţi creştini li se vor alătura dacă vor
reuşi să creeze o comunitate exemplară, armonioasă şi de asemenea pe măsură ce situaţia lumii se
va înrăutăţi.
În concluzie constituirea acestor comunităţi are un sigur scop. Oprirea închinării-supunerii
către Fiară. Adică eliminarea folosirii banilor, dependenţa de sistemul centralizat al Fiarei şi al
statului-Dumnezeu, evitarea relaţiilor de tip concurenţial, de luptă cu ceilalţi oameni, crearea unui

245
Nu ştiu de ce şi în România şi în Grecia a prins aşa de mult ideea aceasta care se bazează pe o interpretare literară a
unui pasaj absolut alegoric din Sfintele Scripturi. Chiar dacă ar fi posibilă această acţiune în vremurile noastre ea nu
poate avea la bază decât egoismul absolut. Nimeni nu zice: măcar să încercăm mai întâi să luptăm cu statul-dumnezeu şi
dacă suntem în vreo primejdie pe care nu o putem suporta din cauza necredinţei noastre să încercăm să ne refugiem
undeva ca să mai avem timp de pocăinţă. Nu, toţi se reped la rucsac şi la munţi!
246
Cum am auzit de curând pe un monah rus de la muntele Athos care sfătuia pe tineri să se pregătească fizic şi tehnic
să împuşte, să lupte la război, etc. Şi acesta este unul pe care îl respectă mulţi şi care are şi pretenţii de luptător creştin
ortodox antiecumenist. Pe deasupra mai este şi monah în vârstă cu foarte mult stagiu în mănăstire. Orb călăuză orbilor!
Nici nu este de mirare că ortodoxia oficială a ajuns la o asemenea decădere dacă aceasta este calitatea monahilor ei cei
mai buni.
247
În România sunt sute de astfel de sate unde pământul se vinde foarte ieftin.
248
În timpul celui de-al doilea război mondial s-a observat că toate proprietăţile aflate la distanţe de până la10 km. de un
drum principal au fost jefuite de masele de oameni care se refugiau din calea armatelor învingătoare. De asemenea
populaţia feminină aflată în localităţile aflate în calea cotropitorilor ruşi a fost victima violurilor sistematice ale acestor
trupe ca urmare a politicii de traumatizare psihică a populaţiei planificată special de Fiară şi agenţii ei din puterea
sovietică pentru distrugerea moralului naţiunilor subjugate. Ar fi fost necesară o analiză militaro-strategică pentru a se
putea descoperi zonele din ţară mai puţin expuse acestor pericole şi care nu se află pe căile de invazie militară.

170
mediu propice pentru creşterea în virtute, etc. În virtutea realizării acestui scop este necesară mai
întâi asigurarea supravieţuirii, a unui mod de trai minimalist. Astfel pentru asigurarea hranei se vor
adopta principiile de hrănire descrise de doctorul Max Gerson în cărţile sale 249 . Conform acestor
principii se pot asigura necesităţile de hrănire numai din legume, fructe şi puţine cereale 250 . Numai
că trebuiesc procurate sau bricolate nişte unelte speciale pentru obţinerea sucurilor din vegetale. 251
Dacă în comunitate sunt copii mici cu vârste până la 7 ani este necesară exploatarea unei vaci de
lapte care va asigura şi carnea necesară. Vaca este animalul cel mai ieftin şi productiv pentru
gospodărie. O singură vacă de valoare medie poate asigura necesarul de lapte şi proteine animale
pentru cel puţin 20 de copii. 252 Însă vaca are nevoie de cel puţin un hectar şi jumătate de pământ de
calitate medie lucrat intensiv. Este adevărat vaca poate uşura şi anumite activităţi din colectivitate
dacă se construiesc utilajele necesare. Dar pentru aceasta este nevoie de îndemânare, ceva cheltuială
şi bineînţeles de timp.
Odată ce se reuşesc aceastea începe etapa următoare.
Creşterea în virtute prin practicarea ascezei.
Despre aceasta ar trebui vorbit cel mai mult dar pentru că sunt nenumărate cărţi care descriu
calea duhovnicească eu nu voi mai adăuga ceva. În România este chiar foarte uşor pentru că
regretatul părinte Stăniloaie ne-a tradus seria de cărţi pe care o cunoaştem sub numele de
„Filocalia“. Numai că trebuie multă atenţie din cauza faptului că unele cărţi sunt pentru începători
iar altele pentru cei mai exersaţi. Oricum „Scara“ sfântului Ioan Scărarul în traducerea pr. Stăniloaie
este bună de citit pentru toţi, începători şi avansaţi. Totuşi pentru că această etapă este cea mai grea,
fiindcă ea trebuie coordonată de cineva care are ceva experienţă şi virtute, se va proceda cu mare
atenţie.
Un singur lucru aş vrea să-l subliniez în acest caz. Creştinii să nu se teamă de nimic atunci
când este vorba de lucruri trupeşti cum ar fi mâncarea, îmbrăcămintea şi confortul. Numai să nu
exagereze ci să caute ceea ce este natural şi necesar şi nu extremele eroice şi pline de slavă sau să
pice în cealaltă extremă a confortului modern. Astfel, privind hrana, se vor atinge mai uşor
obiectivele necesare dacă se respectă principiul de hrănire descris mai sus în cărţile dr. Gerson.
Adică numai alimente vegetale şi dieta fără sare pentru adulţi 253 . Acest mod de hrănire va

249
Vedeţi The Gerson Institute: www.gerson.org
250
Practic este vorba doar de secară sau ovăz, mere, morcovi, cartofi, şi alte legume uşor de crescut şi înmulţit.
251
Sunt destule indicaţii de realizare sau surse de procurare a acestora pe site-ul The Gerson Institute: www.gerson.org
252
Este bine de ştiut că laptele de vacă, mai ales cel pasteurizat prin fierbere, nu este sănătos pentru consumul uman.
Dar dacă se limitează consumul la cantităţi mici de lapte crud sub formă de lapte bătut, iaurt cum se mai zice, atunci va
fi mai uşor suportat de copii. Cel mai bun este laptele crud de capră. Atenţie consumul de lapte crud cere o igienă
specială a animalelor şi condiţii de exploatare speciale a acestora! Dar din cauza dificultăţilor de creştere a caprelor şi a
randamentului scăzut al acestora este de preferat vaca ce poate fi folosită şi la diverse lucrări agricole. Cel mai bine şi
uşor ar fi să se renunţe la lapte şi să se folosească producţia de lapte doar pentru creşterea viţelului care să fie folosit
pentru hrănirea copiilor. Carnea de viţel până într-un an este foarte sănătoasă, mai ales dacă se înţarcă viţelul cu trei luni
înainte de sacrificare, timp în care va fi hrănit numai cu iarbă.
253
Mulţi vor încerca să se lege de această recomandare a mea indicând pasajul din Evanghelie unde apostolul
avertizează creştinii să nu fie înşelaţi de cei care vor spune să se oprească de la căsătorie şi unele mâncăruri. (Epistola
întâi către Timotei a sf. Apostol Pavel, cap, IV, 3-4) Şi astfel să mă catalogheze drept înşelător. Numai că eu nu spun că
există ceva din cele care sunt comestibile care să fie „necurate“ aşa cum susţin iudaizanţii de exemplu. Eu spun doar că
se pot asigura toate elementele necesare unei hrăniri echilibrate şi foarte sănătoase fără vreun aport de produse animale
de orice fel. Ba chiar acest mod de hrănire este mai sănătos decât alimentaţia clasică, mixtă. Aceasta o spun şi pentru că
este mai uşor de procurat hrana de tip vegetal. Adică sunt necesare suprafeţe de teren de cca. cinci ori mai mici decât
dacă s-ar apela la hrănirea tradiţională cu carne şi lapte. Alt avantaj este că nu sunt necesare utilaje mecanizate şi
scumpe. Tot aşa timpul pierdut cu munca la câmp este mult mai redus şi această muncă este accesibilă chiar şi celor mai
în vârstă. Prin acest fel de hrănire se poate menţine mai uşor şi o stare de sănătate mai bună sau chiar vindeca multe
boli. Şi nu în ultimul rând acest mod de hrănire este lipsit de pericolul duhovnicesc reprezentat de mâncărurile prea
gustoase rezultate în mod inevitabil atunci când se folosesc alimentele de origine animală. Este drept am văzut foarte,
foarte mulţi creştini care şi din vegetale se străduiesc să facă mâncăruri cât mai gustoase. Şi ca să fiu sincer în România
nu prea am văzut creştini care să nu aibă la loc de cinste tigaia pentru prăjit şi să nu folosească la prepararea
mâncărurilor produsele de tip „Vegeta“, „Delikat“, „Bulgăraşi de savoare“, etc. care sunt toate pline de sare şi de
monoglutamat de sodiu care le îmbolnăveşte sistemul nervos şi-i umple de pofte. Pentru că acest M.S.G. (monosodium
glutamate) a fost creat special pentru a genera un apetit exagerat şi de aceea acţionează direct asupra sistemului nervos.

171
îmbunătăţi şi starea de sănătate a comunităţii şi chiar va rezolva unele probleme de sănătate
existente fără nici un aport din partea medicinei oficiale. La această stare de sănătate va aduce un
adaos binefăcător şi munca fizică în aer liber, la soare 254 . În felul acesta creştinii vor evita riscul de
a face greşelile curente ale creştinilor începători privind modul de hrănire. Aceştia trec de la o
extremă la alta şi astfel sunt zile când nu mănâncă nimic după care se îndoapă peste măsură! Postul
adevărat şi înfrânarea adevărată este atunci când mănânci în fiecare zi numai pentru a te hrăni fără
să-ţi faci vreo plăcere ci doar pentru a-ţi asigura necesarul minim de mâncare şi apă. De asemenea
acest mod de trai şi de hrănire va acţiona ca un mecanism infailibil de descurajare şi îndepărtare a
impostorilor care vor voi să se alăture comunităţii doar pentru ambianţa plăcută a meselor copioase
comune şi lipsa grijilor materiale.
În schimb obiectivele duhovniceşti se vor atinge mult mai greu din cauza lipsei unui
călăuzitor cu experienţă şi mai ales a accesului rar la tainele bisericii. Dar prin încercare şi eroare şi
împreună-sfătuire creştinii vor înainta mai uşor în virtute decât dacă ar fi rămas la oraşe, în
apartamentele lor şi şi-ar fi consumat tot timpul cu activităţile obişnuite din cadrul economiei de
„piaţă“ pentru a-şi putea menţine nivelul de trai. Acolo nu ar fi avut nici o şansă de progres
duhovnicesc. Dar în lucrurile trupeşti, în cele care privesc starea materială a comunităţii şi munca în
comun trebuie să dea dovadă de ascultare oarbă, necondiţionată, de conducătorul comunităţii pentru
a se evita situaţiile conflictuale generate de tot felul de mici orgolii.
În toate acestea descrise mai sus un rol foarte important, cum am mai menţionat deja, îl va
avea conducătorul comunităţii care va trebui să dea dovadă de fermitate şi virtute pentru a se
menţine cursul ascetic al comunităţii fără derapaje şi devieri. Acesta trebuie să fie un pic mai dur şi
să certe şi să dojenească creştinii frecvent pentru că în ziua de azi creştinii nu mai au parte de
dojana părinţilor sau a educatorilor de la vârste fragede, aşa cum aveau cei din vechime, şi marea
majoritate suferă groaznic de slavă deşartă şi „duh de împotrivire“. Mai ales femeile sunt cele care
suferă mai mult de aceste două boli din cauza presiunii ideologiei feministe la care sunt supuse de la
vârste foarte mici. Conducătorul comunităţii trebuie să fie perfect conştient de importanţa rolului
său. De asemenea creştinii sunt obligaţi să nu se plângă de „tiranie“ din partea liderului lor şi să
accepte cu bucurie dojenile care li se aduc pentru că numai astfel pot creşte în virtute.
Tot aşa liderul comunităţii trebuie să fie foarte atent şi pentru că cele mai mari pericole care
pasc comunitatea sunt „iconomiile“ în privinţa mâncării şi confortului. În privinţa confortului cea
mai mare ispită va fi alegerea soluţiei de iluminare artificială. O soluţie completă de asigurare a
iluminatului, independentă de reţeaua centralizată, este foarte costisitoare şi necesită foarte multe
cunoştinţe tehnice de specialitate pentru a evita capcanele soluţiilor complete oferite de companiile
din domeniu şi care au un singur numitor comun: să facă clientul dependent de serviciile companiei
respective astfel încât pe termen lung să cheltuiscă mai mult. Cel mai bine ar fi construirea în regie
proprie a unor sisteme de mică amploare de alimentare cu energie electrică, mixte, compuse din
panouri fotovoltaice şi mici turbine eoliene care dacă ar fi bine proiectate şi realizate ar realiza o
autonomie de cel 15 ani fără intervenţia omului. Dar pentru aceasta este nevoie, cum am spus deja,
de multe cunoştinţe tehnice privind modul de funcţionarea a instalaţiei, calitatea panourilor
fotovoltaice, a acumulatorilor tampon, a generatorului eolian, a echipamentelor de protecţie şi
control, etc. Detalii pe care nici majoritatea inginerilor companiilor specializate nu le cunosc
suficient din cauză că ei se străduiesc doar să vândă lucruri cât mai ieftine cu preţuri cât mai mari.
Ar fi o soluţie mai bună şi folosirea generatoarelor Tesla descrise la U.S. Patent nr. 511916 şi la
adresa de internet: https://hopegirl2012.wordpress.com/ dar şi această soluţie este grevată de aceeaşi
problemă plus că pentru aceasta va fi nevoie şi de găsirea unui atelier specializat care să vrea să
construiască aşa ceva. Cel mai bine ar fi să se achiziţioneze o soluţie de mică capacitate compusă

Chiar şi sf. apostol Pavel spune că este bine să nu mănânci carne şi să nu bei vin şi că cei slabi în credinţă să mănânce
numai legume. (Epistola către romani a sf. Apostol Pavel, cap. XIV, 1-21) De asemenea sf. apostol mai spune şi ca
„grija de trup să nu o facem spre pofte“. (Epistola către romani a sf. apostol Pavel, cap. XIII, 14) Deci iată că nu dau
soluţii care sunt rele sau în neconcordanţă cu Sfintele Scripturi.
254
Studii recente au demonstrat că este suficient doar sedentarismul, lipsa de activitate fizică, pentru ca omul să se
îmbolnăvească foarte repede de boli grave.

172
din panouri fotovoltaice care să ofere o posibilitate minimă de iluminare. Iar pentru iernile lungi şi
întunecoase să se adauge un mic generator electric acţionat cu pedale care să compenseze lipsa de
lumină a soarelui şi care se poate bricola la faţa locului nefiind necesare prea multe cunoştinţe.
Acest generator va furniza şi o posibilitate de exerciţiu fizic în cursul iernilor îndelungate pentru că
la ţară nu este prea mult de lucru iarna. Informaţii suficiente se găsesc şi pe internet. Ideal ar fi dacă
creştinii din comunitatea respectivă ar fi în stare să renunţe la iluminatul artificial de natură
electrică. Bunicii mei, de exemplu, au trăit toată viaţa lor într-o casă iluminată cu petrol lampant şi
lumânări 255 şi au ajuns la vârsta de 93 şi respectiv 88 de ani. Evident mai sunt şi alte soluţii pentru
iluminat. Creştinii trebuie să facă un efort pentru a alege soluţia care să le ofere independenţa fără a
fi nevoie să se cheltuie sume colosale. Dacă se vor limita la strictul necesar ascetic aceasta se poate
realiza cu uşurinţă.
În continuare sau chiar în paralel cu aceste activităţi creştinii din comunitatea respectivă
trebuie să delege 2-3 membri ai lor mai învăţaţi şi care să aibă bune calităţi comunicative pentru ca
să se ocupe de activitatea de racolare şi coagulare a creştinilor în vederea creşterii numărului celor
care se deconectează de la „Matrix“ 256 mărind astfel forţa Bisericii. Astfel aceşti mici misionari se
vor echipa cu biciclete şi vor pleca pe la biserici şi mănăstiri în zilele de duminică şi sărbători.
Acolo nu vor participa la slujbele respective dacă preotul respectiv este în comuniune cu ierarhii din
biserica oficială ci se vor ruga în afara zidurilor până ce slujba se va termina. După terminarea
serviciului religios vor încerca să deschidă un dialog cu preoţii respectivi în public sau măcar în
particular apelând la toată politeţea şi deferenţa posibilă. Dacă preoţii nu vor voi să aibă de a face cu
ei 257 să încerce să vorbească măcar cu credincioşii de rând care sunt interesaţi de problemele
respective şi nu se grăbesc prea tare să meargă la masa festivă de după slujba bisericească. Fără să
se cheltuiască mai mulţi bani decât costul bicicletelor se poate acoperi o zonă circulară de cca. 5000
km pătraţi într-o singură vară. Pentru că distanţe de cca. 80 km total dus-întors se pot acoperi uşor
într-o zi. Dacă se pleacă sâmbăta pe la prânz se pot atinge mănăstiri aflate şi la 70-80 km depărtare
mărindu-se astfel suprafaţa de acoperire până la cca. 20000 de km pătraţi într-o vară. Nu este
neapărată nevoie ca mănăstirile respective să-i găzduiască. Sunt suficiente un cort şi câţiva saci de
dormit pentru că marea majoritate a mănăstirilor se află în zone nepopulate unde se poate găsi uşor
un loc de campare în afara acestora. Când aveam 55 de ani puteam să parcurg cu bicicleta drumuri
de 70-75 de km în 6-7 ore fără să fiu epuizat. Nişte bărbaţi mai tineri pot realiza aceasta cu uşurinţă
şi chiar mai repede.
Creştinii trebuie să înţeleagă, odată pentru totdeauna, şi să fie foarte conştienţi de faptul că
numai adresarea personală, faţă către faţă, interactivă, poate avea un oarecare efect eficient asupra
oamenilor. Orice altă formă de comunicare este sortită eşecului pentru că Fiara are mijloace tehnice
care depăşesc posibilitatea cuiva de a contracara acţiunea acestora. În plus, din cauză că sunt
victime ale sistemului de învăţământ modern oamenii din ziua de azi, în mare majoritate, sunt atât
de lipsiţi de posibilitatea de a se concentra şi analiza un text scris sau un film încât nu pot fi abordaţi
în acest fel. De aceea este imperios necesară abordarea personală, interactivă, în care interlocutorii
să fie parte a dezbaterii şi informării. Şi pe vremea sf. apostol Pavel se cunoştea scrisul şi totuşi
acesta nu a apelat la el pentru a scrie cărţi sau manifeste ca să-i convertească pe oamenii păcătoşi la
credinţă ci s-a dus şi a vorbit direct cu ei, faţă către faţă. El s-a mulţumit să scrie scrisori doar pentru
cei care erau deja câştigaţi trup şi suflet pentru calea mântuirii şi pentru uzul general al bisericii. De
fapt problemele vremurilor noastre au la bază şi lipsa de comunicare personală dintre oameni.

255
Cele mai ieftine sunt lumânările pentru că se pot cumpăra materiile prime la preţuri mici şi se pot confecţiona uşor
local. Parafina în cantităţi mari este foarte ieftină.
256
Filmul alegoric „The Matrix: the rise of the machines“ şi următoarele două serii. Film propagandistic şi de
programare predictivă creat de instituţiile media ale Fiarei în care omenirea este avertizată de starea de sclavie în care se
află şi care bineînţeles oferă o soluţie „new-age“-istă la toate problemele create de aceasta.
257
Şi de ce ar face-o? Cei mai mulţi au afaceri profitabile, vile mari şi limuzine luxoase, copii prin facultăţi străine, alte
vile în construcţie pentru aceştia, etc. De ce ar renunţa la toate acestea şi şi-ar periclita confortul material? Personal cred
că acest tip de preoţi nu trebuiesc abordaţi deloc începând de la credinţă ci doar pe tema Agendei 2030 pentru că aceasta
îi atacă la ceea ce iubesc ei mai mult: averile! Unii iubesc acestea mai mult decât pe copiii lor! La fel trebuiesc abordaţi
şi creştinii care spun că ei „au credinţa lor“.

173
Fiindcă atunci când oamenii relaţionează faţă către faţă ei îşi pot transmite mult mai bine unul altuia
dragostea, grija, încrederea, etc.
Cred că sunt suficiente cele descrise până aici pentru a oferi şi o soluţie practică celor care
nu au înţeles ce trebuie să facă. Soluţie care este unică.
Dar pentru că sunt şi mulţi care vor să-i abată pe creştini de la calea adevărată şi să-i
menţină atomizaţi şi antagonizaţi consumându-le timpul şi resursele voi descrie mai jos câteva
dintre acţiunile a căror urmare este inutilă şi chiar dăunătoare.
Astfel creştinii vor evita să se coalizeze şi să sponsorizeze pe cei care spun că trebuie să
facem site-uri sau chiar televiziuni care să informeze publicul. Această acţiune este din start inutilă
pentru că aşa cum am mai spus este imposibil să se concureze tehnic pe plan propagandistic Fiara
care are resurse şi specialişti în controlul şi manipularea minţii oamenilor şi pe care nimeni nu le
poate concura cât de cât. De asemenea aproape toţi oamenii au fost crescuţi, educaţi şi „modificaţi“
pentru a fi afectaţi uşor de acest tip de manipulare. În plus de asta aceste mijloace tehnice ale Fiarei
beneficiză şi de sprijinul oferit de statul-dumnezeu şi de autoritatea unor „personalităţi“ care sunt de
mult timp vândute trup şi suflet Fiarei. Tot aşa statul-dumnezeu are şi instituţii şi mecanisme de
cenzură foarte subtile şi bine puse la punct care vor face imposibilă în scurt timp funcţionarea
acestor mijloace independente de informare dacă acestea vor dezvălui eficient adevărul.
Deci, în concluzie, fără a aduce drept dovadă exemplul personal şi fără a oferi soluţia
practică, a cere creştinului de rând prin vorbe transmise cu ajutorul mijloacelor tehnice moderne să
renunţe, de exemplu, la nu ştiu ce fel de acte de identitate, sau să înceteze să creadă în autoritatea
ierarhilor care au tot suportul Fiarei sau în autoritatea medicilor vânduţi companiilor farmaceutice,
etc. este ca şi cum le-ai cere să se dezică de propriul lor tată. Oricum marea majoritate a creştinilor
de rând nu are nici măcar priceperea de a folosi un computer şi internetul. Iar cei care au totuşi
această calificare la un nivel suficient fie nu doresc să aibă de a face cu aşa ceva, cu realitatea 258 , fie
cunosc destul de bine starea lucrurilor dar nu sunt în stare să facă ceva concret decât dacă vine
cineva să le dea un impuls. De altfel în această etapă nu mai este nici nimic de ascuns sau de aflat
pentru că instituţiile Fiarei lucrează la vedere. Ce mai este de aflat? Oricum dacă cineva vrea să
piardă timpul şi nu poate trăi decât dacă este la zi cu ultimele ştiri o poate face uşor pentru că acum
sunt disponibile deja prea multe surse de informare alternativă. Această acţiune de sponsorizare nu
va avea ca rezultat decât furnizarea de mijloace de trai şi acţiune unor indivizi care suferă de prea
multă mândrie şi suficienţă, furnizându-le acestora unelte pentru a-şi pierde sufletul. În plus din
cauza faptului că aceşti blogeri sunt orbiţi şi întunecaţi la minte de mândria şi orgoliul de a fi ei
„mărturisitorii“ şi „apărătorii“ creştinismului ortodox există riscul că ei pot iniţia şi atrage pe
creştinii care-i urmează în acţiuni care să fie exploatate de puterile întunericului pentru a defăima şi
mai mult calea adevărului în ochii celor mulţi.
Altă pierdere de timp şi resurse este şi încercarea de a acţiona în justiţie statul-dumnezeu
pentru diferite probleme cum ar fi de exemplu împotriva operaţiunii de dispersie a substanţelor
nocive din avioane sub pretextul combaterii încălzirii planetei. Chiar dacă s-ar strânge milioane de
euro şi s-ar reuşi plata unor oameni de ştiinţă cu autoritate dovedită tot nu s-ar putea reuşi
surprinderea în flagrant a celor care execută această operaţiune pentru că mijloacele necesare nu
sunt la îndemâna oamenilor obişnuiţi şi nu pot fi obţinute decât pe cale politică. Şi chiar dacă s-ar
reuşi dovedirea indirectă în justiţie, fără flagrant, a existenţei acestei operaţiuni tot va trebui să se
găsească cine este vinovatul. Şi apoi cum i se vor aplica penalităţile acelui vinovat şi prin ce
mijloace juridice se vor impune acestea? Va declara război România O.N.U., Statelor Unite ale
Americii, C.I.A.-ului, etc.? Sau ce? Cert este că rezultatul acestui demers juridic va fi doar unul
singur. Decredibilizarea şi ridiculizarea creştinilor respectivi care vor încerca acest demers. Pentru
că judecătorii vor da sigur un verdict în favoarea inexistenţei acestei operaţiuni, verdict care va fi
folosit intensiv şi de către mass-media Fiarei pentru ridiculizarea tuturor creştinilor şi a
creştinismului, nu numai a celor care vor iniţia acţiunea în justiţie. Şi astfel se va defăima calea

258
Cum este, de exemplu, generaţia tinerilor de azi numiţi în derâdere de către media alternativă pe internet cu porecla:
„fulgi de zăpadă“.

174
adevărului în ochii lumii 259 . Creştinii trebuie să înţeleagă, odată pentru totdeauna, că existenţa
justiţiei eficiente şi echitabile în lumea reală este o realizare care nu presupune doar existenţa
ministerului şi a funcţionarilor respectivi ci şi a societăţii care trăieşte această justiţie la nivelul
fiecărui om. Pentru că realizarea binelui colectiv trece prin inima fiecărui om de pe planetă. Dacă
cei mai mulţi oameni nu sunt doritori de dreptate şi justiţie şi nu sunt gata să sufere sacrificii pentru
impunerea ei atunci nu există nici justiţie şi nici dreptate omenească, ci doar un instrument orb în
mâna celor care sunt proprietarii lui.
Altă operaţiune de atomizare a creştinilor şi de fărâmiţare a unităţii lor este şi susţinerea pe
toate căile a soluţiei „rucsacului“. Pe toate site-urile de „luptă“ antisistem numai aceasta este soluţia
pe care o întrevăd liderii de opinie şi cei care le urmează lor orbeşte. Adică să-şi pregătească
creştinii rucsacul cu echipament de supravieţuire ca să fie gata să fugă „la munţi“. Această soluţie
nu este numai prostească şi îi hrăneşte şi cu iluzia că se pot salva singuri pe cei care nu vor să facă
nimic acum pentru mântuirea lor şi a altora, dar este şi descurajantă pentru majoritatea creştinilor, şi
mai ales a femeilor şi bătrânilor, lăsându-i fără nici o opţiune în afară de închinarea-supunerea către
Fiară. În plus îi descurajează şi pe cei care doresc să mai facă ceva acţiuni împreună cu ceilalţi
oferindu-le o soluţie înşelătoare care pare mai comodă, mai uşoară şi mai romantică. Pur şi simplu
cei care susţin aceasta habar nu au despre ce vorbesc! Supravieţuirea în condiţii de sălbăticie nu este
o operaţie posibilă oricui şi oricum! După ei ar însemna că numai atleţii cu stagiu la trupele speciale
se pot mântui? Ce fel de dragoste de oameni au aceşti aşa zis creştini care propovăduiesc aşa ceva?
Ca să nu mai spun că cei care susţin aceasta pur şi simplu se laudă că pot sta în pădure tot timpul
numai cu rucsacul. Cel puţin în condiţiile din ţara noastră acest lucru este posibil numai pe perioade
scurte şi cum am spus numai pentru cei cu o pregătire deosebită. Dar dacă sunt atât de curajoşi şi
pregătiţi încât pot sta şi în pădure printre fiare 260 şi fără mâncare de ce nu stau să lupte mai întâi aici
şi apoi să fugă dacă vor vedea că nu mai pot face nimic?
Despre demonstraţii, petiţii şi referendumuri am mai vorbit prin această scriere şi nu mai
este nevoie să mai revin.
Acum, privitor la cipuri şi controlul gândurilor câţiva creştini mi-au replicat că ei nu se tem
pentru că ei nu fac nimic rău şi nu au de ce să se teamă dacă cineva le citeşte gândurile.
Cred că aceştia sunt dintre cei mai naivi. Ei nu înţeleg că bine şi rău sunt noţiuni care aparţin
unei credinţe, unei religii. Fără existenţa unui Dumnezeu şi a unei religii asociate noţiunile de bine
şi rău nu au nici o semnificaţie. Şi pentru că nu toată lumea crede că răul sau binele este ceea ce
cred creştinii că sunt acestea, atunci totul depinde de cei care au sistemul de control al gândurilor în
puterea lor. Dacă aceştia consideră, de exemplu, că tu, creştine, faci rău că nu ai relaţii sexuale cu
cineva de acelaşi sex cu tine atunci vei suporta toate rigorile sistemului punitiv până ce te vei
conforma. La fel este valabil şi pentru atei. Dacă, de exemplu, cel care are sub control maşina de
supraveghere a gândurilor crede într-o anumită formă de deitate cei care nu cred nimic sau altfel
decât proprietarul maşinii vor fi şi ei obligaţi să aducă rugăciuni şi închinare acelei deităţi de câte
ori şi în ce fel vor stăpânii sistemului. Dacă vor fi obligaţi să repete tot timpul în gând sau şi cu voce
tare „trăiască“ sau „heil“ 261 cutărică? Ce vor face atunci? Şi mai sunt şi alte situaţii oribile în care îi
pot pune proprietarii maşinii de control a gândurilor fiindcă aceştia au cu totul alte valori morale
decât tot restul planetei.
Cei cu care am mai vorbit şi fie că erau credincioşi, fie că erau atei, au mai susţinut că fiind
democraţie ei vor putea să schimbe acest sistem atunci când va fi prea asupritor pentru ei fie prin
alegeri, fie prin revoluţie aşa cum au mai făcut-o şi pe vremea lui Ceauşescu. În afară de faptul că ei
nu înţeleg nici măcar faptul că revoluţie nu a fost niciodată şi nicăieri în istorie decât „cu voie de la
poliţie“, democraţie, aşa cum este ea formulată teoretic, nu a fost, nu este şi nu va fi niciodată. De

259
Epistola a doua a sf. apostol Petru, cap. II, 1-3.
260
În ţara noastră exploatarea defectuoasă a pădurilor a ajuns să provoace probleme şi localităţilor din preajma lor şi
anume din cauza numărului prea mare de urşi raportat la suprafaţa de pădure. Lipsa hranei şi presiunea oamenilor
asupra habitatului lor a dus la mărirea agresivităţii acestor animale comparativ cu trecutul, urşii noştri fiind prin natura
lor totuşi nişte animale destul de sfioase faţă de oameni.
261
Aluzie la formula de salut comunistă şi respectiv nazistă: „heil hitler“.

175
altfel Agenda 2030 a Naţiunilor Unite defineşte clar viitorul puterii în lume ca fiind în mâinile unor
bancheri şi al unor tehnocraţi, adică al oamenilor de ştiinţă, şi nu al maselor largi. Şi cum aceştia au
fost, sunt şi vor fi numai slujitori ai Fiarei nu se va mai putea face nimic atunci când vremea va
veni. Situaţia generală poate fi comparată cu cea a condamnatului la spânzurătoare. Acesta îşi
construieşte singur instalaţia de spânzurare şi odată ce sentinţa s-a pronunţat şi este cu gâtul în
ştreang şi cu picioarele pe scaun ce mai poate face ca să împiedice călăul ca să dea un brânci
scaunului? Nimic!
Fireşte ei au replicat şi că nu vor lăsa să se întâmple acestea ci vor lupta până atunci
împotriva lor. Dar toate acestea s-au întâmplat deja şi se întâmplă încă şi nimeni nu a luptat. De
exemplu când s-a votat de către popor că sistemul financiar al lumii trebuie condus de nişte bănci
care sunt în proprietatea unor civili care nu au nici o autoritate publică, au imunitate absolută faţă de
oricine 262 şi că toate statele trebuie să se împumute de la acestea pentru a-şi asigura cantitatea de
bani necesară economiei? Niciodată! Şi totuşi aşa s-a întâmplat în trecut şi se întâmplă şi chiar
acum. Şi nimeni nu a luptat sau luptă acum împotriva acestei stări de fapt. Ba chiar mai mult când o
ţară are probleme financiare vin funcţionarii Fondului Monetar Internaţional şi le dictează
guvernelor respective ce să facă. Şi toţi se supun! Cine i-a ales pe aceia? Nici măcar dictatorul
megaloman Ceauşescu cât era el de nebun şi de semianalfabet nu a vrut să aibă o economie care se
alimentează cu bani din împrumuturi de la bancheri. Şi a vrut să fie liber şi să comande el în ţara lui.
Deci când şi-a dat seama că este greşit s-a eliberat de acest sistem astfel că România a fost singura
ţară din istoria cunoscută de 6000 de ani a lumii care şi-a plătit datoriile externe. Când a fost
asasinat Ceauşescu, România avea un excedent de cca. două miliarde de dolari în economii plus alte
sume de încasat de la cei pe care îi împrumutase şi chiar posibilitatea de a-şi produce strictul
necesar în ţară. Dar acum când este democraţie ce datorie are România? Cea mai mare din toată
istoria ei şi care nu va fi plătită niciodată până când aceasta nu va dispărea ca ţară şi popor. În plus
România a ajuns să importe până şi alimente. Şi totuşi nimeni nu zice nimic şi nu luptă împotriva
faptului că trebuie să plătească toată viaţa aproximativ jumătate din ce câştigă din munca lui, de la
naştere până la moarte, pentru absolut nimic decât pentru înrobirea completă a lui şi a copiilor lui, la
nişte persoane particulare pe care nu le-a ales nimeni.
Sau când s-a votat cum şi în ce fel sunt educaţi copiii la şcoală? Sau când s-a votat că
pământul şi viaţa pe pământ au apărut din întâmplare dintr-o piatră şi s-a dezvoltat prin
evoluţionism? Niciodată! Şi totuşi evoluţionismul este religie de stat şi toată „ştiinţa“ este
fundamentată pe acesta. Tu, creştine, când te duci la doctor pentru vreo problemă de sănătate acest
doctor te tratează după principiile evoluţioniste! Şi totuşi crezi că el te poate face sănătos din nou şi
urmezi orbeşte toate sfaturile lui! Sau, fiindcă este vorba de medicină, când s-a votat că vaccinurile
sunt eficiente, sigure şi nu este altă cale de a-ţi îmbunătăţi rezistenţa faţă de bolile transmisibile
decât pe această cale? Şi totuşi în viitorul foarte apropiat vei fi obligat şi tu, creştine, nu numai
copiii tăi ca acum, să te vaccinezi! Sau când s-a votat ca singurele tratamente pentru cancer sunt
numai chimoterapia, radioterapia şi chirurgia? Etc. etc. etc.
Nici măcar o singură dată nu s-a întrunit majoritatea oamenilor de ştiinţă dintr-o branşă să
voteze ceva, sau să facă o dezbatere publică obiectivă pe o anumită temă! Ce să se mai ceară
consimţământul populaţiei? Doar au venit nişte criminali-psihopaţi cu bani mulţi şi au numit la
vârful conducerilor domeniilor respective pe cine trebuia. Aceştia la rândul lor i-au ameninţat doar
pe cei supuşi lor, iar ceilalţi s-au supus. Că doar nu erau „proşti“ ei ca doctori, profesori şi oameni
de ştiinţă cu atâtea diplome, nivel de trai ridicat şi slavă de la oameni să renunţe dintr-o dată la vile,
maşini, slavă deşartă şi vise de mărire şi să se facă săraci şi umili de dragul poporului şi al
generaţiilor viitoare. Sau, Doamne fereşte, să-şi piardă viaţa în vreun „accident“ sau să fie
„sinucişi“ cum s-a întâmplat cu atâţia. Iar poporul a înghiţit cu lingura cea mare tot ce le-au spus
aceia de parcă ar fi fost cei mai mari sfinţi şi proroci ai lui Dumnezeu. Dumnezeu Însuşi!

262
Ba chiar şi teritoriile unde îşi au sediile sunt independente şi nu se află sub jurisdicţia nimănui. Cum ar fi cazul cu
B.I.S. (Bank of International Settlement care este „mama“ tuturor băncilor şi băncilor centrale naţionale), „City“-ul din
Londra, etc. La fel şi cei care sunt slujitori prin aceste instituţii ale Fiarei au imunitate faţă de orice lege naţională şi
planetară.

176
 Bineînţeles nu este nicio mirare ce se întâmplă cu cei care nu cred cum trebuie sau deloc.
Pentru că au mintea total întunecată din cauza atâtor păcate. Altfel nu se explică în nici fel acţiunile
lor. Cum s-ar explica în alt mod faptul că oameni care s-au făcut slujitori ai Fiarei pentru a putea să
fure şi să se facă bogaţi luptă acum şi sprijină din toate puterile înfiinţarea unui sistem monetar fără
monede fizice, doar cu bani virtuali? Chiar atât de iraţionali sunt că nu-şi dau seama că tot ce au
strâns ei până acum din furat şi prădăciuni nu va mai valora nimic în viitorul apropiat şi nici că după
aceea nu vor mai putea să mai fure?! Cred oare parlamentarii, guvernanţii, „baronii locali“,
gangsterii, interlopii, etc. că pe ei Fiara îi va cruţa şi-i va lăsa cu averile strânse cu atâta trudă din
minciună, furt şi crimă?
Sau alt exemplu. Faptul că promovează dreptul statului de a face ce vrea cu trupul
cetăţenilor. Speră ei că şi în viitor vor putea să evite să fie subiectul acestor reglementări şi acestea
se vor aplica numai plebei? Că ei şi copii lor vor fi privilegiaţi şi vor rămâne în afara legii?
Dar ceea ce este de neînţeles este că şi creştinii ortodocşi se poartă la fel. Ce se întâmplă
oare cu aceştia? Aceasta este marea întrebare la care eu nu găsesc răspuns. Poate totuşi se va găsi
cineva să mă lumineze şi pe mine.
În continuare am să încerc să răspund la întrebările pe care mi le-au pus mai mulţi laici
privitor la aşa zisul sinod din Creta şi reacţia unor creştini faţă de acesta, în special faţă de acţiunile
celui mai activ dintre ei ieroschimonahul de la mănăstirea Lavra din muntele Athos, pr. Sava
Aghioritul, cei care l-au trimis şi cei ce-l urmează.
Nu am să mă lansez într-o analiză a acestui sinod şi a hotărârilor lui pentru că foarte mulţi au
făcut-o deja şi pot spune că destul de bine. Pentru că de criticat sunt foarte mulţi care sunt în stare să
critice corect acest sinod. Problema intervine atunci când se dau soluţii. Oricum acest „sinod“ nu a
adus nimic nou la istoria de peste 100 de ani a scufundării bisericii oficiale în erezie. Doar a
încercat să oficializeze erezia.
Creştinii ortodocşi din biserica oficială trebuie să înţeleagă că în ziua de azi oricine încearcă
să ofere o soluţie „bisericii“ lor pentru situaţia în care a ajuns trebuie să ţină cont neapărat şi de cele
ce s-au întâmplat într-o perioadă anterioară acestui sinod care se întinde pe mai mult de o sută de
ani. Nu se poate lua o atitudine corectă faţă de acest sinod dacă se pleacă de la ipoteza că până în
ziua începerii lucrărilor acestuia totul a fost bine şi peste noapte, gata, s-au stricat toate! Pentru că
plecând de la o minciună nu poţi ajunge la un adevăr.
Ceea ce încearcă să facă ieroschimonahul Sava Lavriotul şi cei dintr-o tabără cu el este
tocmai acest lucru. Adică să convingă auditoriul că totul a fost bine până acum şi dintr-odată totul a
deviat de la normal. De aceea şi ei se încadrează în categoria nouă de creştini ortodocşi pe care o
voi numi în continuare neo-ortodocşi.
Deci neo-ortodocşii în frunte cu ieroschimonahul Sava susţin, cam cu jumătate de gură este
adevărat şi numai forţaţi prin întrebări directe, că totul a fost normal până acum dar din cauză că
acum erezia ecumenistă a fost susţinută şi într-un sinod acum este şi momentul să se acţioneze.
Această ipoteză face ca cei care nu au întrerupt comuniunea cu un ierarh pentru motiv de
ecumenism sau erezie până în zilele sinodului din Creta să fie ortodocşi exemplari iar cei care au
întrerupt comuniunea pentru acestea cu vreun ierarh în toată perioada de la pseudo-patriarhul
Meletie Metaxakis al Constantinopolului până la acest sinod să fie în eroare.
Această atitudine este fundamentată, cum am mai spus deja, pe o interpretare greşită a
trecutului bisericii. Fiindcă în acele vremuri vechi biserica a părut să dea dovadă de o anumită
inerţie faţă de acţiunea rapidă şi promptă. Aceasta s-a întâmplat fie din cauze obiective, cum am mai
spus deja, cum ar fi lipsa mijloacelor tehnologice respective fie subiectiv din cauza structurii
societăţilor respective. Pentru că în acele vremuri ordinea socială şi modul de trai era unul propice
menţinerii unei morale naturale în armonie cu viaţa creştină şi nu existau mijloacele tehnologice şi
forţele politice care să schimbe dramatic societatea într-o perioadă scurtă de timp din acest punct de
vedere. De aceea părinţii bisericii şi-au permis să apeleze la o oarecare iconomie privind numai
timpul de reacţie fiindcă lucrurile se puteau corecta şi în mod natural într-un timp scurt din cauza
structurii puterii politice de la acel timp. Fiindcă această putere era atunci concentrată în mâna
monarhului şi datorită faptului că domnia acestuia era în mod implacabil scurtă, dispariţia naturală a

177
acestuia putea duce foarte uşor la revenirea la normal fără alte eforturi. Se poate observa foarte uşor
că numai ereziile care au avut suport politic au avut şi o viaţă mai lungă. Pe când în vremurile
moderne puterea politică este în mâinile oligarhiei care nu are limită de vârstă şi deci modul ei de
operare este inevitabil legat de singurul lucru care o interesează: supravieţuirea ei. Deci odată ce s-a
iniţiat o acţiune de modificare a moralei sociale şi a religiilor de către oligarhie aceasta nu mai poate
fi oprită decât în stadii incipiente când structura morală a societăţii nu a fost afectată major sau în
cazul când aceasta a avut loc deja revenirea nu se mai poate face decât prin eliminarea prin forţă a
oligarhiei. Iar dacă oligarhia a ajuns la un anumit nivel al puterii care să-i permită control planetar
atunci aceasta nu mai poate fi eliminată prin forţă brută niciodată. Acest lucru nu l-au înţeles
creştinii ortodocşi din perioada modernă şi aceasta este cauza care a dus la distrugerea
creştinismului şi a societăţii contemporane. Dacă trupul bisericii ar fi reacţionat prompt la orice
mică deviere de la credinţa ortodoxă şi de la orice mică relaxare morală din societatea ultimilor
două sute de ani oligarhia nu ar mai fi avut astăzi puterea pe care o are acum. Adică, în timpurile
moderne nu mai este permisă tergiversarea, pierderea timpului şi acţiunea evazivă. Trebuie
reacţionat imediat şi cu toată hotărârea!
În afara interpretării greşite a istoriei bisericii mai este şi un alt motiv ascuns care stă la baza
acestei afirmaţii şi atitudini a neo-ortodocşilor ce contrazice orice învăţătură şi practică tradiţională
a Bisericii de la Cincizecime încoace: neo-ortodocşii nu vor să recunoască că „stiliştii“ au avut
dreptate şi că ei sunt cei care au greşit în toată această perioadă!
Într-adevăr recunoaşterea şi asumarea greşelilor este partea cea mai grea a pocăinţei
omeneşti. De fapt teama cea mai mare a neo-ortodocşilor în acest moment nu este că sunt fără
„biserică“ sau că se închină Fiarei ci doar ca nu cumva să repete „greşeala“ stiliştilor. Adică,
greşeala făcută de stilişti când şi-au făcut sinod propriu. Această falsă „teamă“ va face ca şi acum şi
în viitor toată acţiunea lor să nu dea absolut nici un rezultat bun. În schimb vor pierde un timp
extraordinar de preţios şi vor rata unirea tuturor creştinilor pentru încercarea cea mare: confruntarea
directă cu Fiara atunci când se va trece complet la bani virtuali. Aproape că-ţi vine să crezi că toate
acţiunea acestor neo-ortodocşi este inspirată şi condusă de chiar duşmanii Bisericii pentru ca nu
cumva să se obţină unirea creştinilor adevăraţi. Dar eu cred totuşi că această atitudine este doar
efectul îndelugat al pierderii harului din „biserica“ oficială, necunoaşterea credinţei ortodoxe care a
ajuns endemică printre creştinii de pretutindeni, efectul foarte eficient al propagandei îndelungate
făcută de ierarhii bisericii oficiale şi adepţii acestora şi nu în ultimul rând coruperea tuturor
creştinilor la modul nou de viaţă impus de Fiară. Orice creştin din „biserica ortodoxă oficială“ din
zilele noastre, care merge chiar şi o singură dată pe an la biserică, ştie foarte bine şi este absolut
convins că „stiliştii“ sunt sectanţi sau în cel mai bun caz schismatici. Ca să schimbi această
mentalitate trebuie să faci un efort uriaş pe care neo-ortodocşii nu au fost, nu sunt şi nu vor fi în
stare să-l facă pentru că trebuie mai întâi să se corecteze pe ei înşişi.
Altă urmare firească a acestei frici adânc ancorată în subconştientul neo-ortodocşilor este că
ei sunt obligaţi acum să declare că apostata lor ierarhie are taine „valide“ şi au deci „har“. Altfel ar
trebui să recunoască drept corecte declaraţiile stiliştilor despre „biserica“ oficială şi mai ales,
tragedia tragediilor, că numai stiliştii au fost biserică în această perioadă de la Meletie Metaxakis al
Constantinopolului şi până azi.
Această afirmaţie precum că ierarhia apostată a „bisericii“ oficiale are taine „valide“ nu este
nouă ci ea a apărut încă de la separarea stiliştilor de ierarhii apostaţi. Ea a fost inventată pentru a
justifica rămânerea în comuniune cu aceştia a celor care nu vroiau să-şi rişte confortul fizic şi
mental pentru o chestiune „minoră“ cum este ecumenismul şi prima acţiune „minoră“ a acestuia
schimbarea calendarului.
Afirmaţia existenţei harului în „biserica“ oficială este justificată de neo-ortodocşii din ziua
de azi astfel:
- Ierarhii eretici au har până când un sinod ortodox se va pronunţa asupra lor şi-i va caterisi
oficial.
Această „opinie“ este total falsă şi nu este susţinută de nimic din istoria şi credinţa Bisericii
ba chiar este mai rea decât toate ereziile la un loc. Ea se bazează pe interpretarea de tip avocăţesc,

178
juridică, parţială şi greşită a canonului nr. XV al sinodului I-II din Constantinopol de la anul 861 şi
nu are nicio legătură cu credinţa creştină ortodoxă. Dacă, aşa cum susţine canonul, cel care rupe
comuniunea cu ierarhul eretic înainte de hotărârea sinodului salvează biserica de schismă şi erezie,
şi deci salvează şi unitatea harică cu Trupul lui Hristos, cum mai poate fi ierarhul apostat în
comuniune cu Biserica? Numai dacă unitatea Bisericii se bazează pe o unitate administrativă,
birocratică, unde credinţa are numai un rol propagandistic ce nu este neapărat o problemă de
unitate. Acest lucru poate fi valabil numai dacă Biserica ar fi de exemplu un partid politic şi nu
Trupul lui Hristos! Pentru că poţi face parte din partid şi dacă ai păreri diferite faţă de ideologia
oficială. Fiindcă în partid este democraţie şi unitate dialectică. Numai această situaţie face posibilă
şi existenţa bisericii în afara comuniunii harice cu Trupul lui Hristos. Consecinţa imediată a acestei
teorii este că în cazul că nu se va întruni niciodată un sinod de episcopi ortodocşi care să
caterisească nominal pe ierarhii respectivi şi erezia lor atunci sunt şi ei în biserică până la sfârşitul
lumii şi toţi care le urmează lor se vor mântui şi ei.
Această teorie a stat şi la baza recunoaşterii preoţiei şi tainelor ereticilor papistaşi, anglicani,
etc. de către aceeaşi ierarhi apostaţi din biserica oficială pentru că ereticii respectivi nu au fost
anatemizaţi oficial şi nominal de niciun sinod ecumenic creştin ortodox. 263
Ca urmare a acestei teorii neo-ortodocşii antiecumenişti au acum o dublă măsură. Ierarhii
care sunt aparţinători „bisericii“ oficiale în mod administrativ au har dar cei care nu sunt ci aparţin
administrativ altor „biserici“ eretice nu au har deşi în realitate între cele două categorii nu există nici
o diferenţă decât cea a apartenenţei birocratice la un partid sau altul. În mod ironic această teorie,
precum că cei care nu sunt caterisiţi de un sinod au „har“, face ca şi stiliştii să aibă acum taine
„valide“ şi „har“ şi deci nu se poate înţelege de ce ierarhia ecumenistă nu face şi cu ei rugăciuni şi
acţiuni împreună şi refuză recunoaşterea preoţiei şi tainelor lor şi nici de ce anti-ecumeniştii neo-
ortodocşi nu se unesc cu ei. Decât dacă, bineînţeles, nu le-ar fi frică chiar de ortodoxia lor care este
şi adevăratul lucru care îi desparte pe stilişti de toată lumea!
Altă consecinţă nefastă a acestei teorii a existenţei harului la cei care nu sunt caterisiţi de un
sinod este că acum Dumnezeu este subordonat oamenilor sau şi mai rău că El este o forţă oarbă cum
ar fi curentul electric sau câmpul magnetic. Doamne iartă-mă! Adică Dumnezeu nu face ceva până
nu vine un organism juridic să-i dicteze pe cine să caterisească sau nu şi asupra căror taine să nu se
mai coboare. Această consecinţă este de-a dreptul blasfemiatoare. Nici cel mai formidabil sinod
ecumenic creştin ortodox din toată istoria omenirii nu poate să dicteze ceva lui Dumnezeu fiindcă
nu va fi ortodox şi creştin decât dacă va asculta sinodul de Dumnezeu şi nu Dumnezeu să asculte de
oameni. (Faptele sf. apostoli, cap. IV, 19) Iar a spune că cineva are taine „valide“ şi „har“ pentru că
face parte administrativ din biserică şi foloseşte „formulele sacre consacrate“ este pur şi simplu şi
inevitabil papism. Tainele nu sunt nişte formule magice, nu sunt o tehnologie, nu sunt nişte mărfuri
apărate de patente şi drepturi de autor, ele sunt evenimentul întâlnirii personale dintre
Dumnezeu şi oameni. Dacă oamenii nu fac ce le spune Dumnezeu pentru că nu-L iubesc de ce ar
vrea Acesta să-i silească pe oameni să-L primească?
Nu vă înşelaţi dragi fraţi întru Hristos, harul divin nu se poate transmite, nu se poate
îndepărta şi nici primi cu ajutorul niciunei forţe omeneşti!
Alt argument adus de neo-ortodocşi în favoarea acestei teorii, precum că ierarhii eretici au
taine „valide“ până la caterisirea de către un sinod, este că pe vremea ereziei iconoclaste toţi ierarhii
ar fi avut hirotonie de la ierarhi eretici şi atunci când s-a revenit la ortodoxie aceste hirotonii au fost
„recunoscute“ ca fiind „valide“.

263
Singura anatemă formulată împotriva legaţilor Romei de către patriarhul Mihail Cerularie şi cei din jurul lui din
Constantinopol la anul 1054, imediat după incidentul de la biserica Sfânta Sofia din Constantinopol, a fost ridicată de
către pseudo-patriarhul Atenagoras la anul 1965 şi nimeni nu s-a opus conform procedurilor canonice bisericeşti
tradiţionale. A fost ceva pe la Muntele Athos dar aceştia au revenit şi au reluat comuniunea cu patriarhia
Constantinopolului. Singură Mănăstirea Esfigmenu a rămas aşa până azi şi pentru asta este hulită de toţi din muntele
Athos şi fireşte prigonită de patriarhia Constantinopolului. Deci este oficial. Nici un eretic modern nu este anatemizat
nominal de către un sinod ecumenic şi deci nici papistaşii nu au fost anatemizaţi nominal de nici un sinod ortodox deşi
au fost sinoade care au anatemizat ereziile lor. În concluzie logică toţi care au emis păreri împotriva acestora până azi au
făcut-o doar în nume personal şi nu reprezintă biserica.

179
 Nimeni niciodată nu a susţinut aşa ceva până în zilele noastre când au apărut neo-ortodocşii.
Sfântul Teodor Studitul care a trăit în acele vremuri chiar spune clar 264 că hirotonia acestora a
devenit reală doar prin întoarcerea ierarhilor respectivi la credinţa ortodoxă şi pentru că aceia nu au
fost părtaşi la fapte rele şi simonie şi nu pentru altceva. De asemenea mai spune că toţi care au co-
liturghisit cu ereticii sunt caterisiţi şi „sunt ruinate toate ale preoţiei“ fără să fie nevoie de
intervenţia vreunui sinod.
Este adevărat, din nefericire, că această teorie a existenţei harului la ierarhii bisericii oficiale
a fost adoptată de-alungul timpului şi de o minoritate din rândul stiliştilor, fapt care a provocat la
vremea respectivă multe dispute şi sciziune între ei dar numărul lor s-a micşorat odată cu trecerea
timpului şi este acum pe cale de dispariţie din cauza evidenţei faptelor.
- Alt argument şi altă consecinţă. Doarece acum nu se mai poate ignora situaţia dezastruoasă
a credinţei din biserica oficială şi astfel să se facă în continuare „iconomie“ la canoanele respective
care susţin ruperea comuniunii cu ierarhii eretici, neo-ortodocşii au fost nevoiţi să înventeze totuşi
un argument în favoarea acestei acţiuni de separare deşi aceştia au „har“ şi tainele lor sunt „valide“.
Acest argument adus de neo-ortodocşi pentru a susţine totuşi ruperea comuniunii cu ierarhii eretici
deşi aceştia au „har“ şi „taine valide“ şi astfel ca să răspundă şi celor care întreabă de ce mai este
necesară separarea de ierarhii apostaţi este următorul: faptul că împărtăşirea cu trupul şi sângele lui
Hristos din mâinile acestor ierarhi se face spre osândă pentru că odată cu tainele se împărtăşesc şi
de credinţa lor care nu este ortodoxă şi astfel cei care fac aceasta pică sub osânda nevredniciei. Şi
pentru a demonstra aceasta aduc ca dovadă citatul de la Întâia epistolă către corinteni a sf. apostol
Pavel, cap. XI, 29.
Argumentul este evident complet greşit. Cineva nu se poate „împărtăşi“ niciodată din
credinţa altuia pentru că nu există aşa ceva. Orice om poate să creadă şi să accepte că acel cineva
propovăduieşte credinţa pe care el o consideră că este corectă sau nu şi să aleagă sau nu să trăiască
conform cu aceasta dar a se împărtăşi de ea cum va fi? Prin ce? Şi astfel neo-ortodocşii au mai
adăugat ceva la dumnezeire. Acum după ei trebuie să te împărtăşeşti şi de dumnezeire dar nu este
suficient ci trebuie să te împărtăşeşti şi de credinţa celui care îţi dă tainele şi care dacă nu este
ortodoxă nu te mai mântui. E absolut năucitor! Trebuia întrebat ieroschimonahul Sava dacă nu
cumva această credinţă se alipeşte automat la tainele oferite de eretici sau de ortodocşi sau dacă este
opţională şi ţine de voinţa primitorului împărtăşirea cu aceasta. Pentru că, dacă este opţională atunci
cine nu primeşte credinţa eretică şi are o înţelegere ortodoxă a creştinismului se poate mântui şi cu
tainele ereticilor care lucrează astfel în mod magic. Iar dacă „împărtăşirea“ aceasta cu credinţa
eretică sau ortodoxă este automată atunci asistăm la propovăduirea unei Evanghelii cu totul nouă.
Această nouă religie poate fi enunţată astfel: oamenii se mântuie numai dacă se împărtăşesc de
dumnezeire şi de credinţa ortodoxă. Şi astfel credinţa ortodoxă şi viaţa conformă cu aceasta a
încetat să mai fie o condiţie pentru a se putea realiza evenimentul întâlnirii dintre Dumnezeu şi om
şi a ajuns să nu mai fie o cauză ci doar un scop, un alt fel de dumnezeu. Şi deci creştinii se unesc
acum cu doi dumnezei, Dumnezeu şi Credinţa Ortodoxă. Sau cu un Dumnezeu compus din
dumnezeire şi credinţa ortodoxă! Ce mai poate fi spus la acest fel de argument?
De altfel în subconştientul lor neo-ortodocşii nu cred nici ei că ierarhii eretici mai au har
până la întrunirea unui sinod pentru că nu recunosc „valabilitatea“ caterisirilor care au suferit-o cei
care au întrerupt comuniunea cu aceştia. Dacă ar fi fost consecvenţi cu părerile lor ar fi recunoscut
aceste caterisiri drept „valide“ ca şi tainele acestora. Cum se poate explica faptul că ei pot împărtăşi
pe credinciooşi cu Sfântul Trup şi Sânge al lui Hristos dar nu mai au puterea „să lege şi să deslege“?
În continuare sunt forţat totuşi să lămuresc această problemă a vredniciei privind
împărtăşirea cu Sfintele Taine pentru că este adevărat, creştinii au pierdut orice cunoştinţă despre
aceasta.
În credinţa creştină ortodoxă sunt mai multe înţelesuri privind vrednicia şi nevrednicia
primitorilor de Sfinte Taine. Primul înţeles, în mod absolut, al acestui cuvânt nevrednicie este că toţi
oamenii sunt nevrednici şi nu merită prin nimic primirea îndumnezeirii care este destinul şi scopul
264
Scrisoarea nr. 53 a sf. Teodor Studitul către citeţul Ştefan şi celor împreună cu el scrisă în anul 809, publicată în
limba română în cartea „Dreapta credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi“, vol. I, Editura Sophia, Bucureşti, 2006.

180
creării lor de către Dumnezeu pentru că aşa a vrut Acesta şi deci este un dar. Nu există nimic pe
care omul să-l dea la schimb în contrapartidă cu îndumnezeirea pentru că lui Dumnezeu nu-i
lipseşte nimic. În caz că i-ar lipsi ceva pe care ar fi nevoit să-L primească de la oameni atunci nu ar
mai fi Dumnezeu. 265
Al doilea înţeles, în mod relativ, al cuvântului nevrednicie este că toţi care se împărtăşesc cu
Sfintele Taine şi care nu o fac în mod conştient, adică nu „simt“ şi nu „văd“ nimic din dumnezeire,
sunt nevrednici. (Întâia epistolă a sf. apostol Pavel către corinteni, cap. XI, 27-30) 266 Aceasta se
întâmplă tuturor celor care nu cred conform credinţei ortodoxe, nu o trăiesc pe aceasta în toată
plinătatea ei şi cu toată silinţa posibilă sau spus altfel nu împlinesc toate poruncile evanghelice.
Evident, cei care nu împlinesc poruncile le calcă pentru că nu există un loc neutru între adevăr şi
minciună.
Totuşi lipsa „vederii“ şi a „simţirii“ este comună chiar şi celor care cred ortodox şi împlinesc
toate poruncile, dar din cauză că sunt începători şi le împlinesc cu oarecare lene sau nu au ajuns la o
stabilitate a vieţii lor şi încă se mai clatină puţin, încă nu au „gustat“ bunătăţile cereşti şi de aceea şi
ei sunt nevrednici.
În acelaşi timp se mai spune, tot în mod relativ, despre cei nevrednici şi că sunt „vrednici“
atunci când sunt începători în ale credinţei şi nu au avut încă timp pentru creşterea în virtute până la
treapta desăvârşirii, nepătimirii, pentru că sunt foarte ascultători de ierarhii lor adevăraţi şi
împlinitori ai tuturor poruncilor. De aceea sunt consideraţi şi se mai spune despre ei că sunt
„vrednici“ de a se împărtăşi cu Sfintele Taine deşi şi ei nu „văd“ şi nu „simt“ nimic la împărtăşirea
cu ele pentru că altfel fără ele nu ar continua desăvârşirea şi înaintarea în virtute. Pentru că Sfintele
Taine sunt şi „început“, şi „cale“, şi „creştere“, şi „hrană“ pentru drum şi „ţintă“ finală, scopul însăşi
al vieţii.
Deci în concluzie, în duhul credinţei ortodoxe relativ „vrednici“ sunt numai cei care cred şi
trăiesc numai conform credinţei ortodoxe, fără şovăială şi clătinare, tot timpul, fără întoarcere la
viaţa iraţională, fără „pauză“ sau „concediu“, viaţa întru Hristos şi de aceea ei ajung până la urmă să
„simtă“ şi să „vadă“ în mod conştient cu ce se împărtăşesc.
Cum se petrec în realitate lucrurile în Biserică?
În situaţia normală, atunci când în Biserică sunt ierarhi adevăraţi, hirotoniţi şi de Dumnezeu
nu numai de oameni, aceştia totdeauna se întâlnesc cu Dumnezeu în Sfintele Taine şi Acesta
totdeauna vine şi se coboară la rugămintea lor peste cinstitele daruri ridicate de aceştia. Fiindcă
aceştia sunt vrednici cu adevărat pentru că-L iubesc pe Dumnezeu cu o dragoste adevărată. Şi fiind
şi ei asemănători cu Dumnezeu prin dragostea şi faptele lor se unesc cu Acesta şi devin dumnezei
prin har. Din această unire ei primesc şi cunoştinţa adevărată a lucrurilor şi a oamenilor şi ştiu astfel
cum să-i călăuzească spre îndumnezeire pe păcătoşi şi ştiu cu siguranţă pe cine să „lege şi să
dezlege“. (Sfânta evanghelie după Matei, cap. XVI, 19) Astfel ei ştiu şi cum să-i convingă şi să-i
înveţe pe păcătoşi cum să nu mai facă păcate, cunosc cauzele şi leacurile păcatelor lor şi ştiu şi cum
să-i înveţe dragostea de Dumnezeu şi de oameni. Tot aşa ei ştiu şi momentul când trebuie să-i
împărtăşească cu Sfintele Taine astfel ca acei credincioşi să se folosească de harul lor şi să crescă în
virtute şi să nu se omoare duhovniceşte.
Dar în situaţia când în Biserică nu mai sunt astfel de ierarhi adevăraţi cei care au primit
ascultarea de ierarh din partea înaintaşilor lor şi a poporului lui Dumnezeu trebuie să facă o lucrare
imposibilă pentru ei. Pentru că ei sunt „călăuze oarbe, orbilor şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi
vor cădea în groapă“. (Sfânta evanghelie de la Matei, cap. XV, 14) Dar totuşi dacă ierarhii aceştia
vor iubi pe Dumnezeu atât cât pot ei ca oameni şi vor asculta cu sfinţenie de cuvintele Scripturilor şi
ale înaintaşilor lor şi nu se vor abate niciun pic de la acestea; şi dacă vor împlini şi ei poruncile lui
Dumnezeu atât cât înţeleg din scrierile acelea, adică măcar literal; şi dacă vor fi conştienţi că ei sunt
călăuze oarbe orbilor şi furi ai demnităţilor împărăteşti 267 şi de aceea se vor purta cu umilinţă faţă

265
Vedeţi mai pe larg la sf. Ioan Damaschin în cartea sa „Despre credinţa ortodoxă“.
266
Şi la fel şi sf. Simeon Noul Teolog în „Discursul 14“ din cartea sa „Discursuri teologice şi etice“, traducere de diacon
Ioan I. Ică jr. editura „Deisis“ anul 1998.
267
Sf. Simeon Noul Teolog, în „Cateheze“, Cateheza 18, traducere de diacon Ioan I. Ică jr. editura „Deisis“ anul 1999 şi

181
de lume şi de ucenicii lor dar cu multă fermitate şi sinceritate şi nu vor juca rolul teatral de mare
sfânt şi duhovnic şi de aceea îi vor învăţa pe ucenicii lor toate câte trebuiesc să le facă şi nu vor
accepta nici o derogare de la cele pe care le-au lăsat Sfinţii Părinţi în scris; şi dacă vor călca peste
teama de dureri şi de moarte şi nu vor accepta tirania stăpânirilor şi nu se vor supune lor ca să
accepte colaborarea la lucrarea păcatelor altora, atunci creştinii au bune nădejdi că Dumnezeu se va
coborî la neputinţa ierarhilor lor şi a ucenicilor acestora şi va descoperi ceea ce mai au nevoie ca să
se mântuiască şi le va da şi harul Lui prin intermediul Sfintelor Taine. Şi astfel se vor face şi ei
„vrednici“.
Dar dacă vreunul dintre ierarhi va profita de faptul că a reuşit să răpească demnităţi
împărăteşti prin viclenie, minciună şi daruri către mai marii lumii acesteia şi astfel va începe să
trăiască viaţă de lux din bunurile răpite din averea bisericilor, sau va începe să se ocupe de afaceri
lumeşti pentru scop de profit sau chiar va face şi camătă, sau se va lenevi să înveţe poporul lui
Dumnezeu dogmele credinţei şi cele bune pentru mântuire, sau chiar va învăţa pe aceştia că nu este
niciun păcat din a avea averi şi a trăi în lux şi în confort, fără dragoste de oameni, sau că trebuie să
se supună oricărei stăpâniri oricare ar fi şi orice ar face ea, sau dacă din cauza traiului prea bun şi a
îmbelşugatelor mâncăruri delicioase va cădea în ascuns şi în desfrânare şi apoi va începe să facă
poporului tot felul de „iconomii“ ca să „nu se deznădăjduiască acesta de calea grea a mântuirii“, ce
fel de har se va coborî peste darurile ridicate de acela şi cum se vor mai putea mântui cei care
ascultă de el? Chiar dacă nu va inventa nicio învăţătură eretică şi se va mulţumi doar cu tăcerea în
ce priveşte credinţa creştină ortodoxă de ce ar trebui Dumnezeu să se coboare la el şi să îi dea harul
îndumnezeirii în Sfintele Taine? Ce să facă cu ele? Cum va putea acesta să-i deosebească pe cei
„vrednici“ de cei „nevrednici“ ca să le dea Tainele dumnezeieşti? Dar dacă acest ierarh merge mai
departe şi fiind pus acolo de duşmanii Bisericii începe să inventeze lucruri noi şi spune că sunt mai
multe căi de mântuire şi biserica nu este doar una, ce nădejde mai poate fi în harul lui
Dumnezeu? 268 Sau ce va putea să-i înveţe acesta pe ucenicii lui, sau cum va putea să-i corecteze pe
aceştia sau lumea în care trăieşte?
Deci, în concluzie, nu este suficient doar ca ierarhii să se declare ortodocşi sau să tacă şi să
nu propovăduiască erezii ei mai trebuie şi să ştie să călăuzească poporul lui Dumnezeu. Fiindcă
doar din credinţa ortodoxă ca teorie ştiinţifică seacă neaplicată în viaţă nu se mântuie nimeni şi nici
nu are nimeni asigurat harul lui Dumnezeu. 269 De aceea Sfinţii Părinţi în sinoadele adevărate au dat
reguli pentru a se caterisi şi ierarhii care fac curvii, stăruie în camătă şi alte păcate şi nu numai pe
ierarhii care propovăduiesc erezii pentru că toţi se lipsesc de harul lui Dumnezeu prin faptele
acestea. 270 Dar pentru că ordinea şi disciplina în Biserică trebuie menţinute în limitele bunei
cuviinţe şi păcii bisericeşti Sfinţii Părinţi au hotărât ca pentru erezii creştinii adevăraţi să se despartă
imediat de ierarhii lor, chiar fără hotărârea unui sinod, iar pentru alte fapte păcătoase să lase doar la
latitudinea sinodului judecata acestora pentru a nu da prilej vrăjmaşilor Bisericii ca să calomnieze
pe slujitorii ei şi astfel să submineze încrederea poporului în ea. Pentru că erezia poate alunga harul
din toată Biserica şi pentru totdeauna dar păcatele personale ale unui singur ierarh nu dăunează

în „Imnele iubirii dumnezeieşti“, Imnul XIX - Imnul XXXIX în ediţia grecească Zagoreos - traducerea românească a
părintelui Dumitru Stăniloaie, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova 1991
268
Sfântul Simeon Noul Teolog în cartea „Imne, epistole şi capitole“, traducerea diaconului Ioan I. Ică jr. Editura Deisis,
Sibiu 2001, Epistola 1 spune aşa: „Cuvânt scris către cineva care era un fiu al său duhovnicesc despre mărturisire şi
despre cine sunt cei ce au primit puterea de a dezlega şi lega păcatele“: „Căci de când cei ce deţineau scaunele
Apostolilor s-au arătat trupeşti şi iubitori de plăcere şi de slavă şi au înclinat spre erezii, harul dumnezeiesc i-a
părăsit şi această autoritate a fost luată de la ei.“
269
Sfântul Simeon Noul Teolog spune în cartea sa „Imne, epistole şi capitole“, traducerea diaconului Ioan I. Ică jr.
Editura Deisis, Sibiu 2001, Epistola 1 astfel: „Aşadar, nici monahilor numai cu haina, nici celor hirotoniţi şi înscrişi în
treapta preoţiei, nici celor cinstiţi cu treapta arhieriei, adică patriarhilor, mitropoliţilor şi episcopilor nu li s-a dat de la
Dumnezeu pur şi simplu aşa şi numai din pricina hirotoniei şi a demnităţii ei şi puterea de a ierta păcatele - să nu
fie! - ci li s-a îngăduit numai să slujească cele sfinte şi socot că multora din aceştia nici măcar aceasta - ca nu cumva,
iarbă fiind, să fie arşi! - ci numai acelora care între preoţi, arhierei şi monahi se numără prin curăţie împreună cu
corurile ucenicilor lui Hristos.“
270
Sfântul Simeon Noul Teolog în cartea „Imne, epistole şi capitole“, traducerea diaconului Ioan I. Ică jr. Editura Deisis,
Sibiu 2001, Epistola 1.

182
decât micii comunităţi din jurul lui, temporar, până ce Dumnezeu sau chiar oamenii vor descoperi
bisericii faptele lui şi va fi îndepărtat sau îndreptat. Fiindcă prin permisiunea dată fiecărui creştin
nedesăvârşit ca să se erijeze în judecător al faptelor păcătoase ale ierarhului s-ar crea anarhie în
biserică ceea ce ar avea acelaşi efect final ca erezia. Dar a spune că ierarhii mai au „har“ şi „taine
valide“ orice ar face ei până nu dă o hotărâre un sinod în privinţa lor este mai rău decât orice erezie
şi orice păgânătate. Pentru că Dumnezeu nu se supune niciodată oamenilor şi nici nu este o forţă
impersonală oarbă cum este curentul electric sau câmpul magnetic!
Ar mai fi un caz pe care mulţi dintre cei cu care am vorbit l-au menţionat pentru a mă
contrazice şi a susţine astfel că se poate să dea Dumnezeu harul său peste darurile respective chiar
dacă ierarhul nu este desăvârşit, ortodox, nici înfăptuitor al poruncilor ba chiar dacă este călcător
vădit al acestora şi mare păcătos. Şi anume aceştia au susţinut că există posibilitatea ca Dumnezeu
să vrea să facă aceasta pentru un creştin simplu care este ortodox, ascultător de acel ierarh în mod
sincer şi este şi credincios în ascultarea lui.
Aşa ceva este imposibil! Pentru că însuşi Domnul nostru Iisus Hristos a poruncit:
„15. FERIŢI-VĂ de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru
sunt lupi răpitori. 16. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din
spini sau smochine din mărăcini? 17. Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face
roade rele. 18. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune. 19. Iar orice
pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. 20. De aceea, după roadele lor îi veţi
cunoaşte. 21. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce
face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. 22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne,
au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni
multe am făcut? 23. Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de
la Mine cei ce lucraţi fărădelegea. 24. De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le
îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit casa lui pe stâncă. 25. A căzut
ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă
era întemeiată pe stâncă. 26. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte,
asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. 27. Şi a căzut ploaia şi au
venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare.
28. Iar când Iisus a sfârşit cuvintele acestea, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui. 29. Că îi
învăţa pe ei ca unul care are putere, iar nu cum îi învăţau cărturarii lor.“ (Sf. evanghelie după Matei,
cap VII)
La fel şi sfântul apostol Pavel:
„6. Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriţi de orice frate
care umblă fără rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi.“ (Epistola a doua a sf.
apostol Pavel către tesaloniceni, cap III) 271
Iată că este poruncă şi nu poţi să fii creştin ortodox dacă eşti ascultător de oricine şi să te
mântui. Şi cei care sunt cu adevărat credincioşi, smeriţi, evlavioşi şi ascultători nu se fac niciodată
ucenicii unui învăţător de învăţături rele, mincinos, prefăcut, curvar, cămătar, etc. Şi chiar dacă s-a
făcut cineva din greşeală sau neştiinţă ucenic al unuia dintre aceştia, dacă este sincer cu el însuşi şi
urmăreşte virtutea cu toată puterea lui, Însuşi Dumnezeu sau oamenii îi va descoperi toate acestea şi
se va despărţi de „lupul îmbrăcat în haine de oaie“. Altfel s-ar putea mântui şi ereticii papistaşi,
anglicani, monofiziţi, etc. şi chiar mulţi dintre păgâni. Fiindcă sunt religii unde ascultarea de
învăţător este oarbă şi dusă până la extrem. Deci nu va fi un astfel de caz când Dumnezeu va fi
forţat să dea harul Său peste darurile ridicate de ierarhul apostat sau nelucrător al poruncilor de
dragul vreunui ucenic de-al lui. Însăşi ideea că Dumnezeu poate fi obligat prin ceva să facă altfel
decât cum vrea El este de-a dreptul blasfemiatoare şi plină de ateism.
Am să fac o paranteză aici pentru că în vremurile noastre circulă prin poporul neînvăţat şi
mai ales printre neo-ortodocşi o credinţă blasfemiatoare privind înţelesul capitolului XI din întâia
epistolă către corinteni a sf. apostol Pavel. Această greşeală constă în interpretarea literală a
cuvintelor „neputincioşi“, „bolnavi“ şi „au murit“ din versetul 30 al acestui capitol. Astfel unii
271
Toate sublinierile îmi aparţin pentru a atrage atenţia mai mult la sensul pasajului respectiv.

183
consideră că împărtăşirea cu Sfintele Taine „cu nevrednicie“ le aduce în mod fizic, trupesc,
neputinţa, boala şi chiar moartea. Din cauza aceasta mulţi dintre cei care cred astfel refuză să se
împărtăşească cu Sfintele Taine şi mai ales cei care sunt bolnavi sau muribunzi. Această blasfemie
este susţinută şi de ieroschimonahul Sava Lavriotul şi de adepţii lui pentru a motiva teoriile lor. Prin
această nouă învăţătură care se vrea un argument în favoarea ruperii comuniunii cu ierarhul eretic
dar să se salveze ideea că acesta mai are har ieroschimonahul Sava şi compania susţin nici mai mult
nici mai puţin că Marele Dumnezeu, Dătătorul vieţii şi al dragostei, Însăşi Dragostea 272 , este cauza
răului, a bolii şi a morţii. Doamne fereşte! Să nu fie! Versetul 30 citat mai sus trebuie interpretat în
mod corect astfel: pentru că cel care se împărtăşeşte de Sfintele Taine nu se aseamănă lui Dumnezeu
prin dragoste şi fapte nu se uneşte cu Acesta în niciun fel dar crede cu o credinţă greşită că s-a
împărtăşit cu lucrul respectiv. Adică este victima unei închipuiri, unei fantezii. Neprimind harul lui
Dumnezeu în nici un fel dar închipuindu-şi că l-a primit el se va „slăbi“, se va „îmbolnăvi“ şi va
„muri“ duhovniceşte, spiritual, în lipsa acestuia. Fiindcă moartea fizică şi boala trupească sunt
cauzate în general de natura moştenită de omenire de la Adam şi în plus, în particular, în cazul
fiecărui om, este grăbită şi potenţată de păcatele personale săvârşite de acesta şi în niciun caz de
împărtăşirea cu Sfintele Taine. De asemenea în cazul celui care se împărtăşeşte cu nevrednicie nici
nu este vreo metodă prin care acesta să fie vindecat pentru că el este convins că Hristos este acolo în
Sfintele Taine cu care el se împărtăşeşte şi de care se consideră „vrednic“ prin chiar permiterea
accesului la ele.
Tot pentru susţinerea acestei teorii, precum că există trupul şi sângele lui Hristos în pâinea şi
vinul oferit de ierarhii eretici dar cei care se împărtăşesc de la ei se împărtăşesc spre osândă,
ieroschimonahul Sava Lavriotul şi adepţii lui apelează şi la exemplul apostolului Iuda din
Evanghelii. Nu numai că ei nu observă că pilda respectivă nu demonstrează cu nimic şi nu are nici o
legătură cu teoria lor dar apelarea la aceasta mai are şi o consecinţă blasfemiatoare.
În primul rând apostolul Iuda s-a împărtăşit cu vrednicie 273 pentru că el a urmat în toate până
la un punct pe Hristos după care s-a lepădat. Pentru că în cazul Domnului Iisus Hristos acesta
cunoştea foarte bine cele a lui Iuda fiind Dumnezeu şi nu avea cum să-l primească la împărtăşire
dacă nu ar fi fost vrednic. Aşa cum l-a primit şi pe apostolul Petru care şi el s-a lepădat de Hristos
mai târziu deşi s-a împărtăşit cu vrednicie. Fiindcă admiterea la împărtaşanie se face în baza vieţii
pe care ai trăit-o şi o trăieşti şi nu în perspectiva faptelor viitoare. Dacă s-ar face pe acest criteriu
Dumnezeu nu ar mai fi creat nici pe îngeri, nici pe oameni şi nici pe cei care nu s-ar fi mântuit.274 Şi
în plus Iuda ar fi avut o justificare la Marea Judecată finală şi ar fi spus că Dumnezeu este de vină
pentru căderea lui fiindcă dacă l-ar fi primit la împărtăşire nu ar mai fi căzut după aceea. Ori aşa,
apostolul Iuda a avut toate darurile şi dragostea din partea lui Dumnezeu şi nu are apărare pentru
faptul că nu s-a pocăit după cădere. De asemenea va fi la judecată şi o mulţime uriaşă de martori
care sunt oameni având aceeaşi natură şi acelaşi fel de trup ca şi apostolul Iuda şi al căror începător
este sf. apostol Petru, care au căzut şi ei dar care s-au pocăit şi s-au mântuit şi astfel că nimeni nu va
putea să spună că din cauza naturii umane pe care a creat-o Dumnezeu oamenii nu se pot mântui şi
nu pot face aceleaşi lucruri pentru mântuire pe care le-au făcut sfinţii apostoli şi toţi sfinţii din toate
vremurile până la sfârşitul lumii.
În al doilea rând nu această împărtăşire a lui Iuda ne demonstrează prezenţa Trupului şi
Sângelui dumnezeiesc în pâinea şi vinul oferite de Domnul nostru Iisus Hristos la cina cea de taină.
Prezenţa aceasta este susţinută doar de mărturia dumnezeiască care nu poate fi decât adevărată. (Sf.
evanghelie de la Matei, cap. XXVI, 26-28, etc.)
În al treilea rând cauza îndrăcirii lui Iuda nu este efectul împărtăşirii acestuia cu Sfintele
Taine ale lui Hristos aşa cum sugerează blasfemiator neo-ortodocşii ci voia liberă a acestuia fiindcă
272
Din nefericire în limba română nu există decât un singur cuvânt pentru dragoste şi sinonimul acestuia iubire şi care
se foloseşte în toate împrejurările. Pe când în limba greacă sunt trei cuvinte cu trei înţelesuri diferite şi care numai unul
singur se aplică dumnezeirii: „Ãγάπη“.
273
Conform afirmaţiei sf. Chiril al Alexandriei în comentariul la Sfânta Evanghelie de la Ioan, la versetul 18, cap XIII.
274
Conform aceluiaşi comentariu al sf. Chiril al Alexandriei şi de asemenea vedeţi şi răspunsul sf. Ioan Damaschin la
întrebarea de la Cartea IV, cap XXI, din cartea „Despre credinţa ortodoxă“, editura Valea Plopului, 2000: „Pentru care
motiv Dumnezeu, dacă este preştiutor, a mai creat pe cei ce aveau să păcătuiască şi care nu aveau să se pocăiască?“

184
împărtăşirea nu produce anihilarea voinţei primitorului. Iar în cazul celor care sunt pe calea
desăvârşirii şi nu s-au desăvârşit încă această voinţă este destul de fragilă şi uşor schimbătoare.
Drept dovadă pentru aceasta este şi lepădarea sfântului apostol Petru după împărtăşire. De aceea
Dumnezeu ne-a lăsat şi mijloace de pocăinţă cum ar fi taina spovedaniei, pocăinţa, etc. Numai cei
care au înaintat în virtute şi desăvârşire până la îndumnezeire şi nepătimire îşi întăresc voinţa încât
nu mai pot cădea în nici un fel spre păcat. Cum de altfel s-a demonstrat şi în cazul apostolului Petru
care s-a întors, s-a mărturisit şi s-a pocăit şi a reuşit să primească Duhul Sfânt la Cincizecime. Prin
primirea acestui har al îndumnezeirii apostolul Petru, ca de altfel şi ceilalţi apostoli şi toţi oamenii
care s-au îndumnezeit şi mântuit după el în istoria lumii, s-a întărit şi s-a făcut de neclintit în virtute
lucru demonstrat şi de faptul că nici el şi nici ceilalţi nu s-au mai temut nici un pic de moarte aşa
cum se temeau înainte.
Deci, teoretic, nu pot exista decât două cazuri: ori nu există harul lui Dumnezeu în acele
taine ori credinciosul respectiv nu s-a făcut pe el „vrednic“ să-l primească pe Dumnezeu. Acest
ultim caz se poate spune că există numai în cazul ierarhului nedesăvârşit dar care este totuşi
credincios ortodox şi făptuitor al poruncilor şi pe care orice creştin îl poate minţi la mărturisire
despre faptele din viaţa lui şi astfel să-l convingă pe acesta de „vrednicia“ de a primi Sfintele Taine.
Pe acest ierarh creştinul mincinos îl poate înşela dar aceasta nu va face ca la evenimentul
comuniunii din Sfânta Liturghie să vină şi Dumnezeu în Sfintele Taine pentru că Acesta nu poate fi
înşelat de nimeni. Deci chiar dacă Dumnezeu se coboară peste darurile ridicate de un ierarh
nedesăvârşit dar ascultător de Dumnezeu pentru folosul acestuia şi al ucenicilor lui sinceri aceasta
nu înseamnă că oricine se va sfinţi din ele. Dar în cazul ierarhului care nu este nici ortodox şi nici
nu împlineşte poruncile creştinul nu se poate împărtăşi nici cu „vrednicie“ şi nici cu „nevrednicie“
de la acesta pentru simplul fapt că Dumnezeu nu are cum să vrea să vină la rugăciunile acestui
ierarh. Deci în mod practic nu există decât un singur caz şi acesta este doar al ierarhului ascultător
de Dumnezeu.
În concluzie împărtăşirea văzută cu Sfintele Taine nu ne poate provoca niciun rău pentru că
ele nu ne pot face decât bine. E adevărat că trebuie să fim şi foarte atenţi pentru că nu toţi care
primesc Taina în mod văzut îl primesc şi pe Dumnezeu odată cu ea şi deci nu se sfinţesc. Dar toţi
care se fac pe ei „vrednici“ să-l primească pe Hristos în Taine aceia se şi sfinţesc. Deci răul şi
pierderea „nevrednicilor“ este cauzată numai şi numai de ei înşişi şi niciodată de Sfintele Taine sau
chiar de altceva din lumea aceasta.
În continuare.
Altă eroare a neo-ortodocşilor şi care este urmarea firească a aceleiaşi frici de a nu greşi ca
stiliştii este că ei vor să se oprească aici. Adică numai la ruperea comuniunii cu ierarhii apostaţi.
Toţi, la unison, spun că ei se opresc aici pentru că atât spune canonul respectiv: doar să rupă
comuniunea cu ierarhul eretic. Alţii, cum ar fi, de exemplu, părintele Pamvo de la Schitul Rădeni,
judeţul Neamţ, adaugă cu convingere că de acum, după ce el a rupt comuniunea cu ierarhul eretic,
nu mai are ce face şi este numai în sarcina lui Dumnezeu rezolvarea problemei. Şi nimeni nu-l
contrazice!
Deci după părerea neo-ortodocşilor Sfinţii Părinţi şi sinoadele care au dat vreun canon
vreodată ar fi trebuit să adauge la fiecare şi un fel metodologie de aplicare plus o expunere
exhaustivă a credinţei ortodoxe prin care să motiveze metodologia respectivă. Astfel ar fi trebuit, de
exemplu, să dea la canonul XV al Sinodului I-II din Constantinopol din anul 861 şi următoarea
metodologie.
Şi ca să exemplific pe scurt această metodologie ea ar trebui să sune cam aşa:
„Pentru că Biserica este bazată pe unitatea harică care o dă comuniunea cu Dumnezeu prin
Trupul şi Sângele lui Hristos toţi care sunt şi vor să rămână în Biserică trebuie să fie şi uniţi între ei
şi prin fapte şi cuvinte, lucru care se face şi prin unirea între ei a creştinilor şi a tuturor cu ierarhul
ortodox. De asemenea cei care sunt creştini ortodocşi adevăraţi şi vor să fie „în“ biserică trebuie să
vrea, să aspire, să lupte pentru realizarea şi a unităţii văzute, astfel ca să poată fi văzută chiar şi de
necredincioşi şi astfel ca şi aceştia să aibă posibilitatea mântuirii, aşa cum spun faptele şi cuvintele
Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos cu care fiecare creştin trebuie să se asemene în viaţa

185
lui personală atât cât poate natura omului:
″17. Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. 18. Precum M-ai trimis
pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume. 19. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi
ei să fie sfinţiţi întru adevăr. 20. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în
Mine, prin cuvântul lor, 21. Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa
şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. 22. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-
o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: 23. Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să
fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai
iubit pe Mine. 24. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai
dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de
întemeierea lumii. 25. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi
aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. 26. Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face
cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei.″ Sf. Evanghelie după Ioan, cap.
XVII.
Şi de asemenea:
″32. Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una şi nici unul nu zicea că este al
său ceva din averea sa, ci toate le erau de obşte.″ Faptele Apostolilor, cap. IV.
Şi tot aşa:
″28. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte
bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.″ Epistola către
Galateni a sf. ap Pavel, cap. III.
Deci, pentru realizarea acestor deziderate toţi cei care au rupt comuniunea cu ierarhii lor pe
motiv de erezie trebuie să caute să realizeze prin toate mijloacele bisericeşti şi omeneşti şi refacerea
unităţii văzute a Bisericii pentru a se putea realiza astfel şi unitatea harică cu Dumnezeu şi
continuarea misiunii Bisericii în lume... Etc. etc. etc.“
Nu mai continui pentru că ar trebui să mai scriu o carte pentru a exemplifica ce vor neo-
ortodocşii să spună un canon pentru a-şi face ei datoria până la capăt.
În plus gândirea lor eretică este trădată încă o dată de afirmaţia că Dumnezeu este Cel ce ar
trebui să se ocupe în continuare de celelalte lucruri necesare pentru refacerea unităţii bisericeşti.
Adică ce ar trebui să facă Dumnezeu? Să meargă Dumnezeu şi să facă misiune în locul lor
printre credincioşii din biserica oficială şi ceilalţi oameni din lume? Lucru pe care ei neo-ortodocşii
nu l-au făcut până acum deşi ecumenismul există de mai bine de o sută de ani! Sau să caute
Dumnezeu în locul lor şi alţi ierarhi sau credincioşi care au rupt comuniunea cu ierarhii apostaţi de
mai mult timp şi să-i unească forţat pe neo-ortodocşi cu aceştia ca să ofere o posibilitate de
mântuire omenirii, să lupte împreună împotriva Fiarei şi să aibă mai multă putere? Ce vrea oare în
continuare de la Dumnezeu părintele Pamvo şi asociaţii lui?
Sau poate pentru că ei nu au voie să facă aşa ceva, pentru că sunt creştini şi Dumnezeu le-o
interzice, speră şi aşteaptă de la Acesta ca să-i ucidă El pe toţi oamenii Fiarei şi slujitorii lor din
masonerii, guverne, servicii secrete, etc. care luptă împotriva creştinismului ca astfel să poată ei să
ducă în continuare viaţă tihnită şi creştinească? Sau să-i ucidă Dumnezeu pe toţi ierarhii ecumenişti
şi pe cei care-i pun pe ei acolo şi să scoată alţii ortodocşi ca să facă un sinod în care să condamne
ecumenismul şi pe ecumenişti? Ce vor?
Oare nu sună a blasfemie părinte Pamvo încercarea aceasta de a-L culpabiliza pe Dumnezeu
pentru lenea noastră? Credeţi părinte Pamvo şi cei care-l urmaţi că doar prin publicarea de câteva
pagini pe internet şi pe care le citesc maximum 2-3000 de vizitatori în total, dintre care nu se ştie
câţi sunt ortodocşi cât de cât, v-aţi făcut datoria de preot şi de creştin ortodox?
Dar, asta e, nu am ce face! Teama că vor fi obligaţi să recunoască că aproape tot ce au făcut
stiliştii în materie de credinţă până în ziua de azi a fost corect şi că de fapt ei, credincioşii din
biserica oficială, sunt cei care au fost în greşeală timp de mai bine de o sută de ani îi paralizează pur
şi simplu pe neo-ortodocşi şi le întunecă mintea de tot.
Aşa se întâmplă când coabitezi cu înşelarea atât de mulţi ani!
Deci acum neo-ortodocşii antiecumenişti declară că nu mai au ce face decât să aştepte un

186
sinod compus din episcopi aparţinători din punct de vedere administrativ-birocratic de „biserica
oficială“ care să schimbe toată situaţia. Ceea ce este imposibil!
Mai mult. În ultima vreme ca să se afunde şi mai adânc în această rătăcire neo-ortodocşii
chiar au început să inventeze şi alte oprelişti în faţa oricăror acţiuni de unire a celor care luptă
pentru restabilirea BISERICII şi unităţii ei. Şi anume că stiliştii care şi-au format un alt sinod în
cursul perioadei de la schimbarea calendarului şi până în ziua de azi chiar dacă în zilele noastre s-au
unit între ei sunt vinovaţi de schismă.
Deşi definiţia cuvântului schismă din dicţionarele moderne ale limbii române este destul de
ambiguă, canonul 31 apostolic este foarte precis când defineşte schisma ca o despărţire de episcopul
binecredincios şi ortodox pentru alte motive decât cele de credinţă 275 . La fel şi pentru cei care se
unesc în entităţi bisericeşti paralele din acelaşi motiv. În cursul istoriei şi dezvoltarea acestei
definiţii în canoanele rezultate din sinoadele ulterioare care reglementează motivaţia şi modalitatea
de despărţire de un episcop au avut acelaşi scop şi au păstrat sensul iniţial al definiţiei. Totuşi niciun
canon nu menţionează, nici măcar nu sugerează, şi nici un mare învăţător al bisericii nu a
culpabilizat formarea de ierarhii paralele în cazul despărţirii legitime, adică în caz de erezie, de
ierarhii eretici. În ciuda acestei evidenţe în zilele noastre neo-ortodocşii au extins totuşi definiţia
canonului apostolic respectiv şi încearcă să impună ideea că şi cei care se unesc în entităţi
bisericeşti separate şi îşi creează propria ierarhie atunci când se despart în mod corect de eretici sunt
schismatici. Această acuză este folosită în ziua de azi numai şi numai la adresa stiliştilor, a
adevăraţilor creştini ortodocşi şi este singura armă a neo-ortodocşilor care au rupt comuniunea cu
ierarhii eretici pentru a împiedica trecerea credincioşilor care s-au mai trezit şi vor să se alipească
bisericii adevăraţilor creştini.
Referitor la stilişti sau adevăraţii creştini, încă de la începutul separării acestora de cei care
au adoptat schimbarea calendarului, propaganda oficială a neo-ortodocşilor s-a străduit să convingă
pe toată lumea că stiliştii sunt schismatici pentru că ei s-au despărţit de episcopii bisericii oficiale
doar din cauza calendarului şi nu din cauza devierii de la credinţă. Şi toată propaganda care s-a
dezvoltat împotriva stiliştilor a fost dirijată astfel ca polemica să se reducă doar la schimbarea
calendarului. Din cauza aceasta toţi cei care au rămas în comuniune cu biserica oficială au fost
nevoiţi să recurgă la tot felul de sofisme, înşelăciuni şi chiar minciună pe faţă ca să poată înşela pe
credincioşi şi pe ei înşişi că au rămas totuşi ortodocşi.
Ca să fac o lungă istorie scurtă am să redau aici doar minciunile răposatului arhimandrit
Cleopa Ilie mai ales că în ochii multor credincioşi neo-ortodocşi acesta trece drept un mare sfânt şi
învăţător al românilor. Aceste minciuni sunt esenţa finală a lungului război dus împotriva stiliştilor
şi este teoria standard a bisericii oficiale în lupta cu aceştia. Astfel în cartea sa „Călăuză în credinţa
ortodoxă“ 276 atunci când vorbeşte despre stilişti în capitolul IV autorul începe cu enunţul mincinos
că „în anul 1923 s-au adunat în Constantinopol, într-un sinod, reprezentanţi ai tututor 277 Bisericilor
ortodoxe“. Mai departe merge cu ficţiunea şi spune că acolo s-a analizat problema calendarului şi că
toţi participanţii au ajuns la concluzia că este neapărat să se modifice calendarul pentru că altfel se
calcă rânduiala sinodului ecumenic de la Niceea. Minciuna este încununată cu declaraţia că această
hotărâre a fost primită foarte bine de toate bisericile ortodoxe şi de către toţi episcopii lor rămânând
ca fiecare să facă schimbarea la vremea potrivită. După aceasta se încearcă impunerea unei istorii
oficiale mincinoase despre cum a mers totul perfect cu schimbarea calendarului, fără nici un fel de
probleme şi că acolo unde nu s-a schimbat a fost doar aşa din cauze absolut obiective şi nu
bisericeşti. Bazându-se pe aceste argumente mincinoase autorul concluzionează urmările logice ale

275
Vedeţi Pidalionul editat de sf. Nicodim Aghioritul.
276
Aceasta s-a reeditat de mai multe ori şi încă se mai găseşte în librăriile online. Ar fi interesant de ştiut pe câţi creştini
oneşti şi creduli i-a zăpăcit complet de cap şi i-a dus la înşelare. Ţinând cont că în mediul online nimeni nu îndrăzneşte
să spună ceva împotriva ei bănuiesc că această carte şi mesajul ei este o mare izbândă a duşmanilor credinţei ortodoxe
prin marele număr de înşelaţi care i-au căzut pradă. Despre această carte se poate spune că este orice numai călăuză în
credinţa creştină ortodoxă nu este pentru că duhul ei este îmbibat de scolasticismul şi juridicismul papistaş iar
demonstraţiile împotriva ereticilor se fac întotdeauna cu argumente papistaşe contra protestanţilor şi cu argumente
portestante împotriva papistaşilor.
277
Sublinierea mea.

187
acestora şi începe cu calomniile şi minciunile la adresa vechilor calendarişti din ţara noastră care
culminează cu declaraţia că stiliştii au şi grave abateri canonice dintre care prima şi cea mai
importantă este citată ca fiind:
„a) Nu ascultă de hotărârea Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, din anul 1923, care a
hotărât îndreptarea calendarului celui vechi: Canonul 3 al Sin. II e c ; 28 al Sin. IV ec. ; 36 Trulan;“
După aceasta autorul continuă cu o serie de minciuni pe care nu o să le mai analizez aici
pentru că m-aş depărta de la scopul demonstraţiei, acela de a dovedi că stiliştii nu au fost, nu sunt şi
nu vor fi niciodată schismatici din cauza separarării pe motiv de schimbarea calendarului.
Despre această carte şi autorul ei aş dori să mai spun că eu nu cred că este autorul ei sau cel
puţin nu în întregime ci a unui colectiv, poate şi a vreunui ierarh care a vrut să rămână în umbră dar
să se folosească de „faima“ şi histrionismul acestui personaj pentru a face ca ideile din carte să
capete o autoritate mai mare. Totuşi întreaga răspundere pentru conţinutul acestor cărţi cade în
responsabilitatea arhim. Ilie Cleopa pentru că în final numai numele său apare ca autor al ei ca şi pe
cele ulterioare pentru că acestea au apărut când el era în viaţă. 278
Acum trebuie amintit şi contextul istoric al schimbării calendarului pentru că oamenii din
ziua de azi sunt pur şi simplu absolut ingnoranţi privind istoria ultimelor două sute de ani. Toată
lumea trebuie să ştie că la sfărşitul secolului XIX şi începutul secolului XX Fiara îşi extinsese
puterea de o aşa manieră încât îşi putea permite să înceapă să schimbe lucrurile în lume după chipul
şi dorinţa sa. Astfel acapararea sistemului financiar mondial era completă prin crearea Federal
Reserve în Statele Unite ale Americii în anul 1913. Pe plan politic deja se înfiinţase Liga Naţiunilor,
precursoarea Organizaţiei Naţiunilor Unite, iar în plan moral se înfiinţase deja mişcarea ecumenistă.
Astfel că Fiara a declanşat primul război mondial pentru atingerea obiectivelor din planul de
acaparare a lumii care au fost pe rând, în prima etapă, desfinţarea imperiului ţarist şi eliminarea
ultimilor monarhii adevărate din Europa. 279 Odată cu victoria revoluţiei bolşevice, eliminarea
ţarului din Rusia, cu înfrângerea Germaniei şi destrămarea imperiului austro-ungar influenţa Fiarei
a devenit aşa de puternică încât componenţii ei, îmbătaţi de succesul imens pe care l-a avut primul
război mondial în dărâmarea vechii ordini din lume, au trecut în ritm rapid la acţiunea de demolare
a ultimelor bastioane de credinţă ce au rămas în afara Rusiei după ce Biserica Rusiei a intrat în
catacombe şi locul ei a fost luat de creaţia Fiarei.
Această acţiune a început mai demult, precum am spus deja prin înfiinţarea mişcării
ecumeniste, dar în 1920, după ce a fost acaparată Patriarhia de Constantinopol prin numirea ca
patriarh a francmasonului Meletie Metaxakis, 280 acesta a emis faimoasa enciclică „Către Bisericile
lui Hristos de pretutindeni”. Această enciclică poate fi citită şi în româneşte şi o bună traducere se
găseşte pe site-ul de la adresa: http://lumea-ortodoxa.ro/enciclica-patriarhala-si-sinodala-patriarhiei-
ecumenice-din-1920/
Pe scurt în această enciclică se argumentează că trebuie să ne unim cu toate „bisericile“
278
Eu însămi am fost, la începutul convertirii mele, ca orice începător, fermecat de faima şi înfăţişarea acestui călugăr şi
de care am fost foarte ataşat o vreme. Dar când am observat că el propovăduieşte altceva decât ce au propovăduit sfinţii
pe care începusem să-i cunosc în acea vreme şi mai ales când am descoperit mincinile şi falsitatea din spatele măştii a
trebuit să mă despart cu părere de rău de acesta pentru că în rest era un om foarte plăcut, mai ales cu poveştile acelea
pline de culoare pe care le spunea. Deci spun că opera lui nu este producţie proprie pentru că ştiu din experienţă
personală procedura prin care şi alte cărţi ale lui au luat naştere. De exemplu seria de cărţi care a apărut sub titlul „Ne
vorbeşte părintele Cleopa“. Eu însumi am fost rugat, ca şi alţi pelerini de altfel, de către arhimandritul Ioanichie Bălan
de la mănăstirea Sihăstria să transcriu nişte casete audio înregistrate cu cuvântările arhimandritului Cleopa Ilie. Acestea
au apărut ulterior în cărţile editate de mănăstirea Sihăstria sub titlul de mai sus şi pentru că eu păstrasem copiile
cuvântărilor am observat că cineva a intervenit în mod profund în acestea dându-le o cu totul altă înfăţişare. Bănuiala
mea se îndreaptă în special către Ioanichie Bălan ca autor al acestora deoarece el a fost cel care s-a ocupat de editura
mănăstirii Sihăstria în ultima parte a vieţii dar se poate să fie şi opera unui colectiv.
279
Despre istoria acelor vremuri găsiţi referinţe preţioase în cartea „Tragedy and Hope“ a profesorului Carol Quigley un
admirator şi un apropiat al Fiarei care a avut acces la multe arhive secrete dar s-a referit în mod subtil la cei care au fost
în spatele acelor evenimente.
280
Numirea lui Meletie Metaxis la conducerea patriarhiei de Constantinopol s-a obţinut prin intermediul trimişilor
americani cu ajutorul diverselor maşinaţii financiare şi mai ales cu ajutorul noii oligarhii turceşti ce a apărut în Turcia
ca urmare a preluării puterii în contextul primului război mondial de o lovitură de stat masonică ce a avut drept urmare
îndepărtarea sultanului şi a formei de guvernământ vechi cu o republică francmasonă şi secularizantă.

188
creştine de pretutindeni şi se face o enumerare a modurilor prin care se poate face aceasta dintre
care primul este citat bineînţeles modul de unire: „Prin acceptarea unui calendar uniform pentru
prăznuirea marilor sărbători creştine în acelaşi timp de către toate Bisericile“ ca fiind primul pas pe
care trebuie să-l facem.
E foarte evident că şi celelalte moduri enumerate în enciclică au fost urmărite şi realizate, ba
chiar aş spune depăşite cu mult, în dezvoltarea istorică ulterioară.
Deci în concluzie arhimandritul Cleopa Ilie şi toţi ceilalţi care susţin că stiliştii s-au separat
de biserica oficială doar din cauza calendarului mint cu neruşinare. Faptul că ei nu s-au despărţit de
biserica oficială doar din cauza schimbării calendarului mai este demonstrat indirect, dacă mai era
nevoie, şi de reacţia autorităţilor din ţările unde s-a făcut schimbarea şi care au acţionat cu toată
violenţa împotriva dizidenţilor. Dacă ar fi fost vorba numai de calendar aceştia nu ar fi avut nicio
reacţie pentru că acţiunea respectivă nu ar fi întărit credinţa creştinilor ortodocşi respectivi ci ar fi
slăbit-o prin participarea la schismă. Ori ei fiind slujitorii devotaţi ai Fiarei nu ar fi greşit în acest fel
ci ar fi lăsat ca lucrurile să decurgă în favoarea lor. 281 Dar aşa posibilitatea de a se perpetua credinţa
ortodoxă şi menţinerea harului mântuitor asupra creştinilor i-a înnebunit pe componenţii Fiarei, aşa
că au asmuţit cetele de slugi ale lor din poliţie, jandarmerie şi justiţie asupra creştinilor cu toată
violenţa. Acest lucru a dus şi la martiraj din partea creştinilor adevăraţi ceea ce a avut ca efect
ridicarea problemei calendarului la un nivel echivalent cu lupta pentru dogmă.
Că stiliştii au avut dreptate când s-au despărţit de biserica oficială pe problema calendarului
este, în ziua de azi, de netăgăduit şi este demonstrată cu prisosinţă de dezvoltările istorice care au
ajuns la stadiul că realizările actuale au depăşit cu mult lista de dorinţe a pseudo-patriarhului
Meletie Metaxakis. Pentru că în materie de credinţă orice deviere oricât de mică duce, odată cu
trecerea timpului, inevitabil la abandonarea totală a adevărului chiar dacă intenţia inţială este
ascunsă sub intenţii bune.
Alte minciuni sfruntate ale arhim. Cleopa Ilie sunt că la Constantinopol s-au adunat în sinod
toţi reprezentanţii bisericilor ortodoxe şi că hotărărea acestui sinod a fost primită de toate bisericile
ortodoxe. Nu am să fac o analiză amănunţită aici pentru că nu este locul pentru aşa ceva. Pentru
cine vrea poate studia toate acestea pe site-ul fratelui Hristofor care a reuşit să facă un rezumat
istoric suficient de bun pentru a demonstra că toate afirmaţiile neo-ortodocşilor în frunte cu arhim.
Cleopa sunt minciuni sfruntate: https://hristofor.wordpress.com/2010/06/02/congresul-pan-ortodox-
din-1923-si-inventarea-calendarului-nou-iulian/
Tot acolo găsiţi şi bibliografia necesară în cazul că nu vă vine să credeţi.
Acum am să menţionez un fapt foarte important şi care va aduce şi mai multă lumină în
acest caz al stiliştilor şi anume că prin pronie cerească această enciclică a pseudopatriarhului
Meletie fost anatematizată cu mult înainte să apară şi chiar au fost anatematizaţi şi toţi cei care-i vor
urma. Este vorba de aşa zisul SIGILION al ortodoxiei din anul 1583 prilejuit de schimbarea
calendarului de către papa Grigorie al XIII-lea în anul 1582. Acesta a fost emis de către patriarhii
răsăriteni Ieremia al Constantinpolului, Silvester al Alexandriei şi Sofronie al Ierusalimului şi
episcopii care au fost cu ei împreună. Acest SIGILION a condamnat rătăcirile papistaşilor şi a
anatemizat pe cei care ar lua orice măsură care ar uşura unirea cu papistaşii în rătăcirile lor de la
credinţă chiar şi prin adoptarea de obiceiuri şi sărbători, adică prin schimbarea şi adoptarea
calendarului papal (Anatema VII). Traducerea acestui SIGILION o puteţi găsi pe mai multe site-uri
dar am să menţionez aici doar pe cea a pseudo-părintelui Matei Vulcănescu la adresa:
https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2013/02/05/sigilionul-ortodoxiei-de-la-1583/
Am ales traducerea respectivă pentru că Matei Vulcănescu dă pe aceeaşi pagină textul
integral al traducerii şi apoi îndrăzneşte, având ca bază acest SIGILION, să spună că stiliştii au

281
Atenţie! Pentru îndeplinirea planurilor ei Fiara are neapărată nevoie ca oamenii să facă şi să accepte gânduri şi fapte
care să depărteze harul lui Dumnezeu de la ei. De aceea se sileşte aşa de mult ca în ţările creştine să-i facă părtaşi la
fapte rele pe creştini prin obligativitatea de a susţine legi care să legalizeze păcatele şi să împiedice părerile divergente
pentru că numai aşa se poate submina şi desfiinţa puterea harică a BISERICII. Pentru că o biserică care tace nu a fost,
nu este şi nu va fi niciodată BISERICA. Ca dovadă este faptul că în ţările care nu sunt creştine nu se străduie Fiara aşa
de mult pentru că oricum oamenii de acolo se închină diavolului din proprie voinţă fără intervenţia Fiarei.

189
greşit când s-au despărţit de biserica oficială. Şi ca să înşele autorul că albul este negru şi negrul
este alb recurge la vechile minciuni apelând la argumentul ruginit deja de patima vremii că aceştia
s-au separat doar din motivul calendarului. De asemenea el tace şi pretinde că nimic nu s-a
întâmplat între timp pentru că uite nimeni nu s-a unit cu papistaşii chiar dacă s-a schimbat
calendarul. El, ca şi ceilalţi neo-ortrodocşi antiecumenişi, se prefac foarte tare că până în ziua de azi
ei au fost foarte corecţi în credinţă şi unirea de facto, prin fapte şi împreună cugetare, între neo-
ortodocşi pe de o parte şi papistaşi, protestanţi, şi chiar păgâni pe de altă parte nu s-a realizat încă.
Este ca şi cum ai spune că cineva nu a făcut desfrânare cu o femeie curvă atunci când s-a umplut de
gânduri de desfrânare cu ea, şi-a imaginat toate scenele desfrânării în inima lui, apoi a stat împreună
cu ea în casă, a ţinut-o de mână, a privit-o cu nesaţ, s-a îmbrăţişat cu ea şi s-a sărutat pătimaş dar nu
şi-a dus fapta la final deci, iată, nu a curvit cu ea!
Nu este, nu este aşa, aşa dragi creştini! Nu vă amăgiţi! La Dumnezeu este suficient să
gândeşti cele ale desfrânării în inima ta şi eşti condamnat ca un desfrânat şi un curvar. Nu este
necesar să mai faci şi alte fapte concrete. (Sf. evanghelie după Matei, cap. V, 28) Aşa şi în credinţă.
De aceea se vorbeşte în Cartea Apocalipsei despre femeia călare pe fiară ca despre o desfrânată şi o
mamă a tuturor desfrânatelor pentru că cei care acceptă învăţături străine lui Dumnezeu se închină
la idoli fiind adulteri şi curvari în faţa lui Dumnezeu. Deoarece BISERICA nu poate fi decât
mireasa neprihănită a lui Dumnezeu.
Deci am dat sursa aceasta de traducere pentru a vedea toţi cum şi în zilele noastre, împotriva
tuturor evidenţelor, neo-ortodocşii admiratori şi următori ai înşelătorului arhimandrit Ilie Cleopa
merg înainte cu minciuna şi nu se pocăiesc.
Dar nu am să evit să reamintesc aici tuturor un fapt şi mai înfricoşător şi anume că trecerea
la calendarul papal în România a fost ajutată într-un mod decisiv de stareţul mănăstirii Sihăstria din
aceea vreme arhimandritul Ioanichie Moroi care a fost victima înşelării demonilor. Astfel în acele
vremuri tulburi lumea monahală era foarte zdruncinată şi dezbinată de încercarea ierarhiei bisericii
oficiale de a schimba calendarul. Şi pentru că unii ziceau într-un fel iar alţii în alt fel stareţul
Ioanichie Moroi a luat hotărârea să postească, să privegheze şi să se roage la Dumnezeu pentru a
primi descoperire de la Acesta despre ce trebuie să facă el şi călugării din mănăstirea sa în privinţa
acestei probleme. Şi bineînţeles că el a primit răspuns dar nu de la cine se aştepta ci de la demoni. Şi
ca să demonstrăm aceasta chiar şi pentru cei necunoscători în ale credinţei, deşi cazul este unul tipic
de înşelare demonică şi nu încape nici un fel de îndoială în privinţa aceasta, voi menţiona
următoarele argumente:
- În primul rând Ioanichie Moroi a cerut lui Dumnezeu descoperire despre o problemă care a
fost foarte clar lămurită de un sinod ortodox (SIGILIONUL de la 1583). După aceeşi logică fiecare
dintre noi ar trebui să postim posturi negre şi să ne rugăm să ne descopere Dumnezeu adevărul
despre toate dogmele ortodoxe şi canoanele emise de toate sinoadele bisericii de la început şi până
astăzi. Ba chiar mai mult despre orice verset din Evanghelii. Adică, atunci când ne revenim şi
trecem la biserica creştină ortodoxă vom începe un şir foarte lung de posturi negre şi rugăciuni
numai până când vom valida prin descoperire dumnezeiască personală toate dogmele şi canoanele
bisericii şi de asemenea şi Sfintele Evanghelii.
- Pe de altă parte Ioanichie Moroi a considerat că este la o aşa treaptă de desăvârşire încât
însuşi Dumnezeu trebuia să-i răspundă. Chiar dacă nu ştia canoane şi istorie bisericească, chiar dacă
nu credea în acestea sau în propria lui judecată trebuia totuşi să apeleze la alţi oameni mai învăţaţi
ca el. Fie că erau pentru, fie că erau împotrivă, şi să nu asculte numai ce îi convine, ci pe toate
părţile implicate.
- Nu ştiu de ce răposatul Ioanichie Moroi a cerut de la Dumnezeu descoperire numai despre
calendar? În enciclica lui Meletie Metaxakis mai erau şi alte hotărâri, modalităţi, propuneri şi
îndemnuri. Acelea erau în regulă? Numai calendarul era problema cea mare?
- Alt argument. Orice minune se poate cataloga ca fiind descoperire de la Dumnezeu doar
după efectul final pe care-l produce şi nu după începutul ei. Dacă aceasta a fost o minune de la
Dumnezeu, fiindcă din cauza lui Ioanichie Moroi aproape tot monahismul moldovean a fost oprit să
mai întreprindă vreo acţiune, să vedem ce efect a avut aceasta asupra istoriei ulterioare a bisericii

190
oficiale. Deci rezultatul rămânerii în comuniune cu cei care au schimbat calendarul este următorul:
înmulţirea ierarhilor ecumenişti până s-a umplut ierarhia de ei, scăderea conştiinţei ecleziale a
întregii plirome ortodoxe oficiale până la punctul în care putem vedea o mulţime extraordinar de
mare de credincioşi şi ierarhi de cel mai înalt nivel care fac slujbe cu ereticii, iau binecuvîntare de la
aceştia, le pupă mâinile - vedeţi pe patriarhul Georgiei la întâlnirea ecumenistă de la Asisi din 1986
cu ce evlavie şi smerenie i-a pupat mâna papei Ioan Paul II - şi exultă de bucurie când îi vede; alt
efect vizibil este că nimeni sau aproape nimeni nu mai cunoaşte dogmele bisericii ortodoxe şi nici
nu o consideră necesar. 282 Iar rezultatul final şi încununarea acţiunii de schimbare a calendarului
este sinodul din Creta.
Deci iată rezultatul „binefăcător“ al „minunii“ ce s-a făcut cu arhimandritul Ioanichie Moroi.
Istoria acestei „minuni“ am auzit-o personal din gura arhimandritului Cleopa Ilie şi este menţionată
şi de răposatul arhimandrit Ioanichie Bălan de la aceeaşi mănăstire Sihăstria în cartea sa Pateric
românesc care se găseşte online pentru citit. Acesta redă astfel relatarea lui Ioanichie Moroi despre
„minunea“ descoperirii primite:
„Dupa mai multe zile de post, am văzut deasupra mea în văzduh trei sfinţi îmbrăcaţi
arhiereşte care semănau cu Sfinţii Trei Ierarhi. Cel din mijloc mi-a zis cu glas ca de trâmbiţă:
- Ioanichie, de ce te îndoieşti şi nu faci ascultare? Nu ştii că ascultarea este mai mare decât
jertfa? Deci, ascultă de cei mai mari, că nu vei răspunde tu de îndreptarea calendarului. Apoi,
binecuvântându-mă toţi trei deodată, s-au urcat spre cer şi nu i-am mai vazut. Din ziua aceea,
batrânul nu s-a mai îndoit de îndreptarea calendarului.“
După cum se vede foarte uşor pentru oricine era suficientă numai ultima parte a
„descoperirii“ pentru a demonstra natura înşelăciunii. Această afirmaţie precum că ascultarea oarbă
de oricine chiar şi de eretici este o virtute şi o cale de mântuire vine în contradicţie evidentă cu
spusele Domnului nostru Iisus Hristos din Sfintele Evanghelii (Sf. evanghelie după Matei, cap.
VII). De fapt răposatul arhimandrit Ioanichie Bălan, urmând consensul general al ierarhiei oficiale
din perioada contemporană, face un adevărat tur de forţă în a ridica în slăvi în această carte
„virtutea“ ascultării fără discernământ şi a face pe cititori să creadă că modelul sfântului este al unui
om cu totul ignorant, perfect dacă ar fi chiar şi analfabet, fără nicio cunoştinţă despre credinţă şi
lumea înconjurătoare şi ascultător ca un tanc căruia îi trage motorul de cei care îi sunt ierarhi şi
fraţi. Această „virtute“ a ascultării necondiţionate fără discernământ a fost, din ce în ce mai des,
folosită ca argument împotriva celor care încearcă să facă ceva pentru biserică şi credinţă încât la
ora actuală cel care nu are o asemenea ascultare este considerat fără drept de apel ca „rătăcit“. Peste
tot unde te duci şi cu cine vorbeşti dintre neo-ortodocşi şi chiar cu unii dintre stilişti, mai ales cei
dintre slavi, modelul suprem al sfântului este sf. Siluan Athonitul, cel mai ambiguu şi mai şters
dintre toţi sfinţii care au fost proclamaţi vreodată în biserică şi care poate sluji drept model fără
niciun impediment şi pentru toţi ereticii, fie papistaşi sau protestanţi, ba chiar şi pentru unii dintre
păgâni fără să-i oblige la vreun conflict cu propria lor credinţă. În ultima perioadă acest model
minim de sfinţenie nu a mai fost suficient de minimal pentru mintea stricată a neo-ortodocşilor şi au
început să caute modele înafara bisericii. Demn de amintit aici faptul că răposatul arhim. Teofil
Părăianu, cel care se lăuda că se scoală în picioare când aude pe papa de la Roma vorbind la radio,
era topit de admiraţie pentru „sfânta“ Tereza de Calcuta, papistaşa, sau cum mai este cunoscută cu

282
Eu personal nu am întâlnit pe nimeni care să cunoască baza dogmatică a BISERICII în forma cea mai simplă.
Evident, nici nu i-am întâlnit pe toţi. Şi aici nu vorbesc de simpli credincioşi obişnuiţi pe care oarecum îi înţeleg - dar
nici nu-i consider nevinovaţi - pentru că nu au timp, nu au capacităţi intelectuale şi studii universitare, ci vorbesc de
episcopi, preoţi, călugări şi absolvenţi de facultate teologică ortodoxă. Şi nu vorbesc doar de România ci şi de Grecia,
Bulgaria, Cipru unde am fost personal şi am vorbit cu mulţi oameni credincioşi şi încă dintre cei interesaţi de
problemele pe care creştinătatea le are astăzi. Nu am fost în Rusia, Serbia, Macedonia, Georgia, Statele Unite, Canada şi
Australia pe unde mai sunt creştini ortodocşi dar am vorbit cu foarte, foarte mulţi oameni de acolo care erau creştini din
toată inima lor şi care chiar se străduiau să fie creştini. Adică dintre cei mai silitori şi nu din ceilalţi care se duc la
biserică doar de Paşti, Naşterea Domnului, botezuri, cununii şi înmormântări. Şi totuşi nici aceştia nu cunoşteau
dogmele bisericii la nivelul necesar. Unii chiar foarte puţin. Ba chiar am auzit o mulţime uriaşă de călugări care
susţineau că dogmele şi canoanele sunt numai privilegiul unei elite de episcopi şi preoţi şi că ar fi chiar primejdios
duhovniceşte pentru creştinii de rând să cunoască acestea.

191
numele de maica Tereza, şi o dădea drept exemplu oricui vroia să-l asculte. În schimb, de exemplu,
modelul sfântului Simeon Noul Teolog este primit cu repulsie de către majoritatea neo-ortodocşilor
iar la nivel academic sunt nenumărate încercările de a îl învinui pe acesta de tot felul de erezii sau
chiar de a îl trata ca pe un înşelat, un demonizat. Chiar eu am auzit un episcop destul de în vârstă şi
cu mari pretenţii intelectuale care se lăuda cât de mult îl iubeşte el pe sf. Siluan Atonitul şi cum nu
se mai satură el citindu-i opera şi viaţa şi în acelaşi timp spunând că nu poate nici să citească
operele sfântului Simeon Noul Teolog din cauza groazei pe care i-o provoacă operele acestuia.
Acum că am demonstrat suficient că separarea stiliştilor de biserica oficială a fost justificată,
canonică şi în spiritul Sfintelor evanghelii vom cerceta în continuare a doua afirmaţie a neo-
ortodocşilor precum că aceştia sunt schismatici deoarece şi-au făcut sinoade şi ierarhii paralele.
În primul rând această afirmaţie nu are nicio bază canonică decât în cazul, pe care l-am
menţionat deja, când separarea nu s-a făcut din cauze de deviere de la credinţă.
Deja am demonstrat că schimbarea calendarului are o legătură indisolubilă cu credinţa
creştină ortodoxă aşa că nu o să mai revin.
În celălalt caz când separarea de ierarhii eretici se face pe motiv de deviere de la credinţă,
legitim deci, nu există nicio bază canonică şi nicio indicaţie din partea unui sinod, a unui mare sfânt
sau învăţător al BISERICII în favoarea sau împotriva constituirii unei ierarhii paralele de către cei
care s-au separat legitim pentru simplul motiv că este imposibil să normezi aşa ceva fiindcă nu
există o entitate superioară BISERICII aici pe pământ care să reglementeze şi să sancţioneze această
acţiune în afară de Dumnezeu.
Ideea că nu se poate ca Biserica să continue mai departe pe calea mântuirii în cazul
apariţiilor dezbinărilor şi erereziilor decât numai după ce se face un sinod în care se întâlnesc toţi
ierarhii, şi eretici şi ortodocşi, este tot atât de străină de istoria BISERICII, de credinţă, de
evanghelii şi de cuvântul dumnezeiesc ca şi raiul şi iadul unul faţă de celălalt.
Şi ca nu să mă lungesc prea mult am să dau un singur exemplu din istoria BISERICII:
separarea dintre creştinii ortodocşi şi ereticii papistaşi.
În acest caz particular nu se ştie exact nici măcar când a început separarea dintre cele două
entităţi. Data când a fost pronunţată anatema patriarhului Mihail Cerularie în înţelegere cu episcopii
din Constantinopol împotriva legaţilor papei în anul 1054 a fost considerată de către majoritatea
istoricilor moderni ca data începerii Marii Schisme deşi neînţelegerile dintre apus şi răsărit
începuseră cu mult timp în urmă, încă de pe vremea premergătoare sinodului VIII ecumenic. Însăşi
respectiva anatemă nu poate fi considerată întru-totul împotriva papistaşilor decât dacă luăm în
calcul că legaţii reprezentau Roma. Ori la acea dată cei trei legaţi aveau mandatul expirat şi nu se
mai reprezentau decât pe ei înşişi deoarece chiar papa care îi trimisese decedase între timp.
Niciodată nu a fost un sinod care să condamne nominal pe papistaşi. Timp de sute de ani nu a fost
un sinod care să încerce măcar să pună lucrurile la punct. Deci după teoria neo-ortodocşilor
BISERICA a fost schismatică şi nu s-a mântuit nimeni dintre cei care i-au urmat. După părerea neo-
ortodocşilor ca să nu fie schismatică BISERICA nu ar mai fi trebuit între timp să hirotonească
ierarhi, episcopi, preoţi şi diaconi decât după ce s-ar fi făcut un sinod cu cei din Roma. În plus până
la întrunirea de la Ferara-Florenţa 283 BISERICA nu numai că a hirotonit ierarhi în continuare dar
chiar a întrunit un sinod 284 pentru combaterea unei erezii care apăruse atunci şi care este ecumenic
după toate regulile BISERICII. Fiindcă de la sinodul apostolic încoace nu mai este voie să se
hirotonească noi episcopi decât de către doi sau trei episcopi. 285 Iar de la doi episcopi în sus

283
Această întrunire, pe care unii au încercat în zadar să o încadreze la definiţia sinodului ecumenic, nu a adus ncio
clarificare a situaţiei ba chiar a complicat problema şi mai mult dar pentru simplificarea demonstraţiei am lăsat deoparte
problemele create cu acest prilej.
284
Sinodul IX ecumenic 1341-1351 Constantinopol ce l-a avut ca protagonist pe sf. Grigorie Palama şi care fireşte nu a
fost recunoscut în apus, la Roma, pentru că, nu-i aşa, nu a participat şi papa la el, argument bazat pe aceeaşi logică ca şi
cea a neo-ortodocşilor. Să mai spună cineva că nu sunt papistăşiţi în gândire neo-ortodocşii!
285
Canonul apostolic nr. 1. Acest canon nu s-a dat de către sfinţii apostoli pentru că hirotoniile de episcopi de către un
singur episcop nu ar fi „valide“ şi nu s-ar mai transmite astfel harul arhieriei ci pentru a se îngreuna oarecum încercările
de înmulţire a ierarhilor eretici în cadrul BISERICII şi distrugerea ei dinăuntru. Altfel ar trebui să considerăm incertă,
să blamăm şi să nu considerăm întru-totul „validă“ hirotonirea lui Tit de către apostolul Pavel.

192
implacabil şi inevitabil ai o ierarhie bisericească, un sinod. Şi deci toţi care mai continuă cu
hirotoniile sunt schismatici pentru că nu-i aşa au o ierarhie paralelă, un sinod.
Aceasta este logica şi credinţa neo-ortodocşilor! Nici nu este de mirare că au ajuns unde au
ajuns.
Şi totuşi deşi gândesc şi mint aşa nu le este de ajuns. Unii nu au odihnă şi scormonesc zi şi
noapte ca să găsească tot felul de argumente care mai de care mai subtile prin istoria zbuciumată a
mişcării stiliste prin care să demonstreze că aceştia nu numai că sunt schismatici dar nu au nici
măcar hirotonie „validă“. Ei bine nici aici nu le ajută neo-ortodocşilor Dumnezeu pentru că orice şi
oricum ar fi fost aceste hirotonii, exceptând cazul că au dovada că aceştia au făcut simonie sau
păcate trupeşti grele între timp, ele au devenit valide atunci când s-au unit şi au emis declaraţia
ecelsiologică din 2014 pe care o găsiţi şi în limba română la adresa:
http://www.hsir.org/pdfs/2014/03/22/Ro20140322aCommonEcclesiology15.pdf
Şi aceasta se întâmplă pentru că s-au unit şi cu rămăşiţele Bisericii Ortodoxe Ruse din
Diaspora (R.O.C.A. - în engleză Russian Orthodox Church Abroad) care avea hirotonii canonice
încă de pe vremea patriarhului Tihon şi pentru că, bineînţeles, mărturisesc ortodox. Unele dintre
fracţiuni aveau comuniune cu R.O.C.A. chiar premergător evenimentului respectiv. Şi ca să nu mai
lungesc demonstraţia am să aduc aici ca argument în favoarea „valididăţii“ hirotoniilor stiliştilor
doar situaţia de la sinodul VII ecumenic când toţi participanţii aveau diverse probleme cu hirotonia
din cauză că perioada iconoclastă a durat mai bine de 100 de ani şi mulţi aveau hirotonii de la
eretici sau chiar fuseseră în comuniune cu ei. Dar prin unirea cu cei ortodocşi şi prin mărturisirea
credinţei creştine ortodoxe au intrat iarăşi în harul lui Dumnezeu şi au mers mai departe cu Biserica.
În concluzie situaţia stiliştilor din 2014 este asemănătoare cu cea a celor de la acel sinod VII
ecumenic. Singura excepţie faţă de acea perioadă este că entităţile participante trăiesc acum în ţări
unde Fiara a impus mai mult sau mai puţin un sistem juridic şi social care îi face pe creştini
închinători la Fiară chiar dacă nu vor şi nu le vine să creadă. Rămâne de văzut până unde Biserica
Adevăraţilor Creştini Ortodocşi va menţine închinarea către Fiară? Oare, vor merge până la
pecetluirea finală? Sau se vor trezi şi vor trece în catacombe şi în nesupunere faţă de Fiară pentru că
acum suntem într-un proces rapid de dizolvare a valorilor creştine. Legile anticreştineşti se emit cu
viteză ameţitoare în toate ţările. În România de exemplu legea vaccinării obligatorii pentru toată
lumea, copii şi adulţi, va intra cât de curând în vigoare. Mai sunt şi alte mecanisme şi legi existente
deja de mult timp şi care fac din statul actual un dumnezeu dar acestea au un caracter mai subtil şi
care nu este înţeles uşor de către majoritatea creştinilor. Dar acum prin adoptarea legii vaccinării
obligatorii statul se declară făţiş dumnezeu. Acum statul-dumnezeu ştie ce este mai bine pentru om
şi însăşi trupul omului a intrat în proprietatea statului. Au mai fost exproprieri şi în trecut cum ar fi
confiscarea proprietăţii, exproprierea educaţiei, exproprierea sănătăţii, exproprierea copiilor, etc. dar
acum oamenii vor fi pentru prima oară în istorie expropriaţi de propriul lor trup. Acum cel mai mic
slujitor al Fiarei poate opri pe stradă orice om şi dacă nu a făcut vaccinurile mandatate de guvern
poate să-l amendeze şi să-l aresteze până se va conforma. Până şi un satanist, un ateu poate să-şi dea
seama acum că statul a devenit Dumnezeu în totalitate.
Totuşi mai este ceva pe care eu nu îl înţeleg pur şi simplu. Motivaţia împotriva legii
vaccinării obligatorii este atât de simplă încât orice om oricât de ignorant ar fi, analfabet chiar, dacă
nu are sănătatea mintală afectată de vreo boală îşi poata da seama foarte uşor că este ceva foarte
primejdios pentru viaţa lui. Şi aici am să dau un model de argumentaţie împotriva vaccinării
obligatorii care este accesibil oricărui om indiferent de coeficientul de inteligenţă. Am să trec peste
argumentele sofisticate şi care cer un nivel de cunoaştere şi educaţie pe care doar un procent mic
din populaţie îl are. Deci am să spun fiecărui om aşa:
Dragă prietene te-am văzut şi te-am auzit de atâţia ani cum criticai şi chiar înjurai politicienii
şi guvernanţii despre ce jaf au făcut în economie, cât de mult au furat, cât de mult sunt corupţi, cât
de mult sunt depravaţi, curvari şi beţivi, cum te-ai simţit umilit şi dispreţuit de către aceştia prin
luxul şi opulenţa pe care o afişează aceştia fără să aibă nici cea mai mică ruşine faţă de cei săraci şi
bolnavi care de-abia îşi duc zilele. Şi totuşi când vine vorba de vaccinuri nici nu îţi trece prin gând
că aceştia ţi-ar vrea răul şi dintr-o dată aceştia devin pentru tine nişte sfinţi fără prihană, nişte îngeri

193
din cer care zi şi noapte nu fac altceva decât să muncească şi să se gîndească ce să mai facă în
scopul ca tu şi copiii tăi să fiţi sănătoşi şi să trăiţi peste o sută de ani fără nici o durere şi de aceea le
dai lor în grijă copilul tău şi chiar propriul tău trup ca ei să facă ce vor cu el. Chiar dacă tu ai fost
păcălit şi crezi acum că vaccinurile sunt bune şi folositoare şi că nu se va întâmpla nimic rău de pe
urma lor de unde ştii că bazându-se pe acest precedent mâine nu vor încerca să-ţi impună să faci
altceva cu trupul tău? Şi poate că tu ai dreptate că vaccinurile sunt foarte bune şi că gangsterii de la
putere din zilele noastre s-au pocăit subit şi s-au făcut sfinţi neprihăniţi şi acum îţi doresc numai
sănătate şi bunăstare dar te rog să-mi spui de unde ştii că mâine nu vor ajunge la putere, prin
alegerile care au loc la fiecare patru ani, alţii care vor fi nişte criminali psihopaţi, nu nişte îngeri
întrupaţi ca cei de acum? Dacă vin la putere nişte oameni de teapa lui Mao Ţe Dong, Iosif Stalin,
Pol Pot sau Kim Ir Sen? Eşti sigur că aceia care vor mai veni la putere în viitor nu vor profita de
această lege prin care se forţează „binele“ asupra cetăţeanului şi să silească şi alte feluri de „bine“
asupra oamenilor? Pentru că prin teoria asta a binelui pentru cei mulţi în dauna celor puţini se poate
impune orice. Dar absolut orice. Ţi-ar place o lege prin care să ţi se interzică în viitor să mai trăieşti
dacă nu eşti în stare să mai munceşti pentru cele necesare traiului? Sau dacă, chiar în condiţiile în
care eşti relativ sănătos, tânăr şi chiar în putere, dar pentru că nu ai un aport social în niciun
domeniu al vieţii economice ţi-ar place să ţi se interzică să mai trăieşti şi să fii eutanasiat? Pentru că
mănânci degeaba şi dăunezi celorlalţi reducându-le lor raţia de hrană şi „încălzind“ planeta! Sau
poate îţi închipui că aşa ceva nu ţi se poate întâmpla ţie sau ţării noastre? Întreabă şi tu pe cei mai
bătrâni care au trăit în ţara aceasta la începutul comunismului şi vei vedea că se poate şi că s-au
întâmplat în lume şi mai rele decât acestea. Şi ca să-ţi dau şi un exemplu mic de tot vezi şi tu cum în
Cambodgia pe vremea „luminatului“ Pol Pot cei care purtau ochelari de vedere au fost toţi omorâţi
pentru că au citit cu ei cărţi contrarevoluţionare.
Acestea fiind zise închei aici.
De acum să vedem, cât mai pot răbda creştinii această situaţie? Să vedem, cât mai pot răbda
cei care au copii?
Chiar nu vede nimeni că singura ţară din lume în care se impune vaccinarea obligatorie şi la
copii şi la adulţi pentru prima oară în istoria lumii este România? De ce? Pentru că România este
singura ţară din lume cu cei mai mulţi oameni care se declară creştini ortodocşi din punct de vedere
statistic. Acum se va vedea dacă sunt şi adevăraţi creştini ortodocşi. De aceea şi Fiara se sileşte să
ne pună la încercare prin această lege. Pentru că după mărturisirea credinţei creştine ortodoxe vine
întotdeauna şi dovedirea ei prin fapte. Fiindcă Sfânta Evanghelie nu minte: „Toţi cei care vor să
trăiască cucernic în Iisus Hristos vor fi prigoniţi.“ (Epistola a doua către Timotei a sf. apostol Pavel,
cap III, 12)
Deci concluzia generală este că se poate vedea clar că această acţiune timidă întreprinsă de
neo-ortodocşi prin ruperea comuniunii cu participanţii la sinodul din Creta nu mai are nici un viitor
şi istoria speranţei în întoarcerea „bisericii oficiale“ la credinţa creştină ortodoxă SFÂRŞEŞTE aici.
Cei care au lucrat conştient şi inconştient la distrugerea ei dinlăuntru şi din afară atâţia ani au
învins! În sfârşit Fiara poate sta liniştită în privinţa lor.
De acum toate speranţele se îndreaptă către cei care se auto-declară adevăraţii creştini
ortodocşi, stiliştii antiecumenişti. Însă, dacă ierarhii acestora nu se trezesc cât mai repede şi nu îşi
asumă şi obligaţiile ce le revin faţă de creştinism şi omenire pe plan uman, este previzibil că în mai
puţin de cinci-şase ani de zile va avea loc şi sfârşitul practic al creştinismului pe planeta pământ.
Deci acestea fiind spuse cred că toţi cei care vor voi să citească aceste rânduri vor înţelege
ce au de făcut. Eu mă voi strădui să răspândesc acest mesaj atât cât voi putea după micile mele
puteri. Sper ca toţi cei care le vor citi să fie îmbărbătaţi de harul lui Dumnezeu şi să-şi adauge şi ei
efortul lor pentru transmiterea cuvântului mai departe. Eu sper şi mă rog lui Dumnezeu din toată
inima ca măcar un ierarh, un păstor adevărat, să se trezească din somnul confortului şi să vrea să
alerge prin pustiul lumii acesteia ca să adune iarăşi turma în staulul lui Hristos. Eu aştept cu
nerăbdare şi cu inima gata să mă duc şi să mă fac ultima şi cea mai netrebnică slugă în slujba lui.
Dar dacă aceasta nu se va întâmpla - să nu fie! - de acum încolo rămân doar acestea:
„11. Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este

194
drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă.
12. Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui.
13. Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul.
14. Fericiţi cei ce spală veşmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii şi prin porţi să
intre în cetate!
15. Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce
lucrează şi iubesc minciuna!
16. Eu, Iisus, am trimis pe îngerul Meu ca să mărturisească vouă acestea, cu privire la
Biserici. Eu sunt rădăcina şi odrasla lui David, steaua care străluceşte dimineaţa.
17. Şi Duhul şi mireasa zic: Vino. Şi cel ce aude să zică: Vino. Şi cel însetat să vină, cel ce
doreşte să ia în dar apa vieţii.
18. Şi eu mărturisesc oricui ascultă cuvintele proorociei acestei cărţi: De va mai adăuga
cineva ceva la ele, Dumnezeu va trimite asupra lui pedepsele ce sunt scrise în cartea aceasta;
19. Iar de va scoate cineva din cuvintele cărţii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea
lui din pomul vieţii şi din cetatea sfântă şi de la cele scrise în cartea aceasta.
20. Cel ce mărturiseşte acestea zice: Da, vin curând. Amin! Vino, Doamne Iisuse!
21. Harul Domnului Iisus Hristos, cu voi cu toţi! Amin.“ (Cartea Apocalipsa, cap. XXII)
AMIN, AMIN, AMIN!

195
„Şi-am văzut tronuri; şi ei s-au aşezat pe ele; şi li s-a dat lor putere să judece; şi-am văzut sufletele
celor decapitaţi din pricina mărturiei lui Iisus şi din pricina cuvântului lui Dumnezeu şi care nu s-au
închinat Fiarei şi nici icoanei ei şi semnul ei nu l-au primit pe mâna lor. Şi ei au înviat şi au
împărăţit cu Hristos pentru totdeauna.“
(Cartea Apocalipsa, cap. XX, 4)

196
 Imagine simbol oferită de Fiară pentru a-şi etala planurile şi a-şi hrăni orgoliul.
Aceste tipuri de imagini au de obicei mai multe înţelesuri: exoterice pentru „goimi“ şi
ezoterice pentru „iniţiaţi“. Astfel din punct de vedere exoteric neiniţiaţii văd pe fondatorul
comunităţii virtuale „FaceBook“, Mark Zuckerberg, cu zâmbetul datoriei împlinite pentru că a dat
consumatorilor pe care îi „slujeşte“ un instrument aşa de minunat ca realitatea virtuală. Iar pentru
„iniţiaţi“ înţelesul adevărat, cel ezoteric, este că Marc Zuckerberg, ca slujitor al Fiarei, o personifică
pe aceasta având pe buze zâmbetul de satisfacţie al victoriei cuceririi minţii umane. Astfel Fiara este
singura care operează în lumea reală în timp ce omenirea este captivă într-o realitate virtuală.

197