MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI ŞTIINŢEI DIN MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE CHIMIE

CATEDRA CHIMIE INDUSTRIALĂ ŞI ECOLOGICĂ

PROIECT TEHNOLOGIC

CINETICA PROCESULUI DE
NITROZARE A NICOTINEI
 CUPRINS

I. INTRODUCERE ………………………………………………………… 4
1. Valoarea ştiinţifică, tehnologică a proiectului ………………………… 4
2. Actualitatea problemei şi aspectele ambientale ………………………. 4
II. INVESTIGAŢII BIBLIOGRAFICE
1. COMPOZIŢIA CIHIMICĂ A TUTUNULUI ………………………. 6
1.1 Alcaloizii caracteristici ………………………………………………… 8
1.2 NA specifice tutunului …………………………………………………. 12

2. FORMAREA N-NA ÎN TUTUN ……………………………………… 14

2.1. Formarea NA la procesul de creştere a tutunului ……………………… 15

2.2. Formarea NA la procesul de prelucrare tehnologică ………………….. 15

2.3. Formarea NA în fumul de tutun ……………………………………….. 16

2.4. Formarea NA la contactul fumului cu saliva ………………………….. 19

3. CĂILE DE DIMINUARE A NA ÎN TUTUN ŞI FUMUL DE

ŢIGARĂ ………………………………………………………………... 20

3.1. Diminuarea NA în plante ………………………………………………. 20

3.2. Diminuarea NA în procesul tehnologic ………………………………... 20
3.3. Folosirea unor filtre speciale …………………………………………... 21

4. AGENŢI DE NITROZARE …………………………………………… 22

25
5. METODE DE ANALIZĂ APLICATE ………………………………..
5.1. Metoda determinării concentraţiei nitrit ionului …………………….…. 25
5.2. Analiza nicotinei din tutun …………………………………………….. 25
5.3. Analiza NA …………………………………………………………….. 26

III. PROIECT TEHNOLOGIC

1. CARACTERISTICA PROCESULUI TEHNOLOGIC ……………… 27

1.1. Secţia de tutun ………………………………………………………….. 27

2
1.2. Secţia de fermentare ………………………………………………….. 28
1.3. Secţia de maturizare ……………………………………………………. 29
2. ELABORAREA PARAMETRILOR TEHNOLOGICI ……………… 30
2.1. Determinarea cantităţii de căldură eliminate …………………………... 30
2.2. Bilanţul de materiale …………………………………………………… 32
2.3. Bilanţul termic …………………………………………………………. 34
2.4. Bilanţul de consum a apei ……………………………………………… 35
3. UTILAJUL LINIEI FLUX DE PREPARARE A TUTUNULUI
SOSAT ŞI AROMATIZAT ………………………………………………. 36
4. LINIA FLUX PENTRU CONFECŢIONAREA ŢIGARETELOR …. 41
5. CARACTERISTICA DEŞEURILOR LA SA ”TUTUN CTC” ……. 43
6. CONTROLUL CALITĂŢII …………………………………………... 45
IV. PARTEA EXPERIMENTALĂ
1. REACTIVE ŞI APARATE ……………………………………………. 49
2. METODICA EFECTUĂRII EXPERIMENTULUI …………………. 50
3. ANALIZA REZULTATELOR EXPERIMENTULUI ……………… 56
3.1. Dependenţa vitezei de pH ……………………………………………. 56
3.2. Dependenţa vitezei de concentraţia iniţială a reactanţilor ……………... 56
3.3. Analiza rezultatelor …………………………………………………….. 57
4. OPTIMIZAREA UNUI SISTEM REAL …………………………….. 58
4.1. Aparate şi materiale …………………………………………………. 60
4.2. Relaţii cinetice ……………………………………………………….. 61
4.3. Procese de nitrozare în sistem real improvizat ………………………. 69
4.4. Analiza rezultatelor ………………………………………………….. 69
V. CONCLUZII GENERALE ……………………………………………... 72
VI. BIBLIOGRAFIA ………………………………………………………. 73

3
 I. INTRODUCERE

Deoarece NNA au un potenţial cancerigen şi mutagen extrem de ridicat,

scopul acestei lucrări reprezintă diminuarea conţinutului de NNA şi diminuarea
conţinutului de nicotină ca valoarea indicelui calităţii produselor fumative să fie înalt.
În ceea ce priveşte linia tehnologică de producere a ţigărilor în general,
scopul a fost de a propune unele soluţii pentru a transforma producerea dată într-o
tehnologie ecologic pură şi pentru căpătarea unui produs inofensiv pentru sănătate.
1. Valoarea ştiinţifică, tehnologică a proiectului
Din cele menţionate mai sus este evident că studierea NNA reprezintă un
domeniu actual, cercetarea căruia ia amploare în ultimii ani. Multitudinea căilor de
formare a NNA precum şi a celor de distrugere a lor reprezintă uri interes ridicat şi mai
mult, chiar o necesitate acută. Formarea NNA în produsele fumative cere stabilirea
unor metode eficiente de preîntâmpinarea acestui proces, deoarece distrugerea lui
este un proces greu realizabil şi practic imposibil când e vorba de organismul animal.
Studierea legităţilor cinetice de formare a NNA permite stabilirea unor
parametri tehnologici, care ar preîntâmpina formarea NNA sau li-ar diminua
concentraţia.
Aplicarea acestor cerinţe la procesul tehnologic de producere a ţigaretelor
prevede căpătarea producţiei calitative şi relativ nepericuloase pentru consumator.
2.Actualitatea problemei şi aspectele ambientale .
Cercetările epidemiologice au demonstrat, că fumul de tutun şi extractul de
tutun duc la îmbolnăvirile de cancer pulmonar şi cancer al cavităţii bucale la animalele
experimentale [1]. S-a constatat că acţiunea cronică a colbului de tutun cu
concentraţia de 20-40 mg/m3 duc la schimbări morfologice în hipofiză, testicule etc.
Mortalitatea de cancer bronho-pulmonar este de 3-60 ori mai mică la nefumători
decât la fumători. Este bine cunoscut că N-nitrozostructurile prezintă substanţe cancerigene
foarte puternice, care conţin o cantitate de 0,5-1 μg în produsele alimentare ce

4
provoacă dezvoltarea celulelor cancerigene. Se cunoaşte că din 100 de
N-nitrozostructuri cercetate, 75 sunt cancerigene, în urma cercetărilor ştiinţifice
efectuate în diferite ţări ale lumii au fost identificate următoarele N-nitrozostructuri
cancerigene pe care le conţine tutunul şi respectiv fumul de tutun:
N-nitrozonicotina;
4-(metilnitrozoamino)-1 (3-piridil)-1 -butanona;
N-nitrozoanabazina;
4-carboetoxinitrozodietanolaniina.
(primele două se deosebesc printr-o înaltă activitate cancerigenă).
Au fost la fel cercetate efecte cunoscute ale unor microelemente biochimice(Al,
As, Cd, Cr, Cu, Pb, Mn, Hg, Ni, Po210, Se, Zn) care au o influentă negativă în urma
umatului. Ele pot fi periculoase chiar şi în cazul fumatului pasiv, adică asupra unui
nefumător, care inspiră acest fum de aer [2].
Este unanim recunoscut faptul, că fumatul scurtează durata vieţii. O ţigară fumată
reprezintă echivalentul a 7 min. din viaţă minus. Deşi compania antifumat este larg
extinsă, într-un raport al comisiei de experţi OMS pentru combaterea fumatului se face
precizarea legată de creşterea continuă a producţiei de tutun, care la nivelul anului 1996 a
atins cifra de 6,5 milioane tone. Prin fumarea unui pachet de ţigări se inhalează 60 mg
nicotină (doza letală), dar datorită eliminării rapide nu se produce efect toxic imediat.

5
 II. INVESTIGAŢII BIBLIOGRAFICE

1. COMPOZIŢIA CHIMICĂ A TUTUNULUI

Substanţa uscată a frunzelor de tutun conţine 85-90% substanţe organice,

restul substanţelor sunt minerale. Ca structuri principale organice putem menţiona:
- hidrocarburi, compuşi azotici, răşini, etc. In frunzele de tutun în stare matură se
conţin 25% hidrocarburi cu structuri diferite şi compoziţie diferită, printre care o
importanţă tehnologică mai adecvată o au zahărul şi amidonul. Zahărul prin ardere îi
micşorează tăria tutunului şi fumului, însă nu se referă la substanţele care în
prealabil ridică calitatea produsului. Amidonul în frunzele proaspăt colectate a
tutunului se conţine până la 45% amidon. El determină calitatea materiei prime, astfel
încât la arderea se simte un miros neplăcut.
La grupa substanţelor de bază cu compoziţie organică se referă substanţele care
conţin azot. Un alt component principal al acestei grupe sunt proteinele. La arderea
proteinelor se formează substanţe volatile cu miros neplăcut şi care negativ influenţează
asupra gustului (gust amărui). Conţinutul proteinelor în frunzele de tutun pot ajunge
până la 20%, însă în tutunul prelucrat se conţin doar 7-8%.
Proprietăţile specifice ale tutunului sunt cauzate de nicotină. Tutunul din
ţigări conţine 0,4-4% de nicotină dacă în tutunul din care se fabrică ţigările se
conţine mai mult de 1,5-2% de nicotină, atunci cade preponderent calitatea.
Frunzele tutunului mai conţin diferiţi acizi organici volatili: acid acetic,
formic, butiric,alcooli.
La grupa substanţelor ce dau produşi aromatici la ardere se referă răşinele.
Conţinutul lor în tutun este diferit de la 3-4% la 4-15%. Cantitatea maximă de
răşini în tutun se acumulează în timpul prelucrării tehnice.
Structura cea mai simplă azotică este amoniacul, în timpul creşterii şi
maturaţiei frunzei de tutun în ele se acumulează de la 0,1-0,5%, această substanţă

6
negativ acţionează asupra calităţii materiei. Cantitatea excesivă de amoniac îi
imprimă tutunului un gust neplăcut şi tărie.
O importanţă deosebită în arderea tutunului o au elementele minerale. Ele nu
acţionează asupra calităţii gustative ale tutunului, însă micşorează timpul de ardere a
tutunului.
În compoziţia frunzelor de tutun intră şi acizii organici, atât volatili cât şi ne-
volatili. De asemenea, ca şi în cazul proteinelor prezenţa acizilor organici ( de
regulă 14-16%) denotă calitatea joasă a tutunului.
La grupa substanţelor din arderea cărora rezultă produse aromatice se referă
răşinile. Conţinutul lor în tutun este diferit: de la 3-4 până la 14-15%. Cantitatea
maximă de răşini a fost detectată în timpul maturării tehnice. Compuşii de azot au
fost citaţi ca indici ai tăriei fumului. În general compuşii de azot par a fi invers
corelaţi cu calitatea. Totuşi descreşterea conţinutului de azot peste o anumită limită
duce la un gust moale şi sărac.
Aminoacizii sunt precursorii aromei şi contribuie la aroma fumului.
Amoniacul este un indicator negativ al calităţii ducând la asprirea fumului.
Uleiurile volatile au o acţiune benefică asupra calităţii prin contribuţia la
formarea aromei.
Cerurule, lipidele şi terpenele constituie o gamă largă şi importantă de
substanţe ce se conţin în frunzele de tutun şi în fum. Izoprenul, ionenele şi alţi
compuşi constituie produşi de degradare a carotenoidelor şi de asemenea afectează
calitatea tutunului.
Sărurile organice sunt ne-dorite în compoziţia tutunului deoarece ele
diminuează calitatea. Spre exemplu cantităţile mari de cloruri duc la dereglarea
combustiei. Însă în cantităţi mici, şi mai ales în prezenţă de Ca şi Mg clorura de
potasiu favorizează combustia. Unele substanţe anorganice au fost găsite ca fiind
legate de asprimea gustului în fumul de tutun japonez.În urma cercetărilor asupra
calităţilor tutunului s-a stabilit că un conţinut scăzut de fier şi un raport mic de fier-
mangan duc la o ardere bună şi un gust excelent al tutunului.[1]

7
 1.1. Alcaloizii caracteristici
Alcaloizii sunt substanţe organice heterociclice, ce conţin în compoziţia
sa azot. Ei sunt de origine vegetală, au caracter bazic, dau reacţii caracteristice şi
au o acţiune fiziologică puternică asupra organismelor.
Acţiunea stimulatoare sau toxică a multor produse de origine vegetală
(opiu, coajă de chinină, curara, etc..), folosite din cele mai vechi timpuri de diferite
popoare, este datorată în primul rând alcaloizilor.
Unul din reprezentanţii cei mai importanţi a alcaloizilor ce se conţin în
fumul de tutun şi în tutun însăşi este nicotina.
În urma fumatului nicotina se absoarbe de către mucoasa cavităţii bucale
, cavităţii nazale şi plămâni, nimereşte în sânge şi acţionează asupra sistemului
nervos. Structura definitivă a nicotinei a fost propusă de către Diner încă în 1893:

N
CH3
N
Nicotina

Conţinutul de nicotină în tutun variază în limite largi: între 0,3 şi 7%. În

stare pură a fost extrasă de către Posset şi Reimann în 1828. Pentru om doza
mortală este de 50- 60 mg nicotină. Se consideră că doza de 4 mg nicotină deja
este toxică.
Nicotina este bine solubilă atât în apă cât şi în solvenţi organici: alcool,
benzen, eter, toluen, etc.
Un interes deosebit prezintă şi nornicotina. Ea poate fi sintetizată prin
încălzirea nicotinei cu acid benzoic. În urma acestui proces se formează două
substanţe:

8
 N N
N
COC6H5
CH3 N CH3 COC6H5 N
N

Nicotina Acetil-meta-nicotina Acetil-nornicotina

N
H Nornicotina
N

După nicotină nornicotina este cel mai răspândit alcaloid din tutun.
Nornicotina în soluţie clorhidrică cu azotatul de sodiu poate da nitrozonornicotină:

N Nitrozo-nornicotina
NO
N

Nornicotina dextrogilă este de 2,5 ori mai toxică decât nornicotina

levogiră. Cea din urmă, ce se conţine în tutun este de 10 ori mai puţin toxică decât
nicotina normală. Din această cauză au fost efectuate încercări de a înlocui nicotina
din produsele fabricate din tutun cu nornicotina.
Nornicotina şi anabazina - doi alcaloizi care intră într-o fracţie, ce se
numeşte nicoteină.
Anabazina este un lichid cu temperatura de fierbere de 281 oC, uşor
solubil în apă şi solvenţi organici. Prin interacţiunea cu agenţi de nitrozare,
formează N–nitrozoanabazina:

N-nt rozoanabazina
N
H
N

Între nicotină şi nornicotină există o legătură genetică şi în anumite

condiţii ele au proprietatea de a se transforma una în alta. A fost cercetată

9
capacitatea celulelor din frunzele de tutun de a forma alcaloizi. S-a stabilit, că
nicotina introdusă în această cultură ( concentraţia nicotinei administrate de 1g/l)
nu poate fi determinată timp de 2 zile. În acelaşi timp a fost observată o creştere a
concentraţiei nornicotinei aproximativ cu 40 % comparativ cu nicotina introdusă.
Aceasta permite de a presupune că în plantă are loc procesul:

N
N -CH3 H
CH3 N
N

Aceasta se confirmă şi prin faptul că în absenţa luminii se formează doar

12% comparativ cu nicotina introdusă.
Principalii alcaloizi ce participă în procesele de formare a N-
nitrozoaminelor ne-volatile sunt: [7]

a) Nicotina C10H14N2

N
CH3
N
Nicotina

b) Anabazina C10H14N2

N
N

10
c) Metilanabazina C11H16N2

N
N CH3

d) Anatabina C10H12N2

NH
N

e) Metilanatabina C11H14N2

N
N CH3

11
 1.2. Nitrozoaminele specifice tutunului .
Efectul cancerigen al fumului şi extractului de tutun este condiţionat de
prezenţa în el a unui şir de compuşi. Cea mai răspândită clasă de compuşi, ce au
proprietăţi cancerigene sunt N – nitrozoaminele. Identificării şi determinării
cantitative a N – nitrozoaminelor au fost dedicate multe cercetări.
În una din lucrări se aduce la cunoştinţă că au fost sintetizate unele substanţe
cancerigene din tutun: 4 – (metilnitrozotriamino)-1-(3-piridil 1 butanonă) =NNK; 4
– ( carboetoxinitro)-1-(3 piridil)-1-butanonă=KNNK şi N–nitrozonornicotină -
-NNN /4/.
A fost determinat conţinutul de NNN, Nitrozoanatabină (Nat), NNK, nitraţi
şi nitriţi în compoziţia tutunului.
Tutunul colectat în perioada a trei stadii de maturizare a fost fermentat după două
metode:
1 – Temperatura 24oC, umiditatea 70%
2 - Temperatura 24oC, umiditatea 85%
La fermentarea efectuată la temperatură şi umiditate mai înaltă a fost
observată creşterea bruscă a acumulării nitrozoaminelor şi o corelaţie între
conţinutul de nitriţi şi nitrozoamine specifice pentru tutun.
S-a cercetat conţinutul de NNN, Nat, NNK la şapte genotipuri de tutun, la
diferite etape de producere. A fost stabilit că frunzele situate în partea de sus a
tulpinei conţin după prelucrare cantităţi mai mari de NNA. Între NNN şi
nornicotină, Nat şi anatabină şi conţinutul total de NNA n-a fost stabilită vre-o
legătură.
La micşorarea cantitativă a nitrozoaminelor în tutun a fost ajuns prin
schimbarea condiţiilor cultivării tutunului. Spre exemplu a fost analizat conţinutul
N–nitrozodietanolamina (NDETA) şi N-nitrozomorfolină (NMorf) în tutunul
produs în SUA în anii 1981-1990.
S-a arătat că în 1981 conţinutul de NDETA a ajuns până la 6800 μg/kg,
Nmorf-700 μg/kg, dar în 1990 corespunzător ≤100 μg/kg şi 40 μg/kg.[8]

12
 Nitrozoaminele au fost studiate atât în curentul secundar cât şi în
curentul principal (tab.1) .
Tabelul.1
Curentul principal Curentul secundar
(mg/ţigaretă) (mg/ţigaretă)

N-nitrozodimetil-amina

N-metiletilaminaN-nitrozo-
N-nitrozo-acetilamina

N-nitrozo-pirolidina

N-nitrozodimetil-amina

N-nitrozo-acetilamina
N-metiletilaminaN-nitrozo-

N-nitrozo-pirolidina
Tipul de ţigări

Ţigarete Blend 13 1,8 1,5 11 680 9,4 5,3 300

American (85 mm), fără
filtru
Ţigarete negre 43 5,9 3,8 27 823 30 8,2 204
franţuzeşti (70 mm),fără
filtru
Blend American (85 5,7 0,4 1,3 5,1 736 10 73 387
Ţigarete mm), cu filtru
Ţigarete negre 6,8 0,5 0,8 8,5 1050 10 63 213
franţuzeşti (70 mm), cu
filtru

Din datele prezentate rezultă că conţinutul nitrozoaminelor se conţine în

proporţii mai mari în curentul secundar.
A fost cercetată formarea N-dimetil-nitrozoaminei DMN. S-a constatat că
conţinutul lor depinde foarte mult de tipul de tutun, localitate şi rata de fertilizare
cu azot.[1]

13
 2. FORMAREA N-NITROZOAMINELOR ÎN TUTUN
Nitrozoaminele se formează în diverse cantităţi şi la diferite etape:
Creşterea şi maturizarea tutunului;
Prelucrarea tehnologică a tutunului;
În fracţia de bază şi secundară a fumului de ţigară;
La contactul fumului cu saliva fumătorului.

14
 2.1. Formarea NA în procesul de creştere a tutunului
Cantitatea NA ce se formează în procesul de creştere a plantei ,dpinde în
mare măsură atît de soiul tutunului, cît şi de cantitatea de îngrăşăminte azotice.
Soiurile de tutun Brigit şi Barley au fost cultivate în regim de 4 concentraţii de
îngrăşăminte azotice [8]. Cercetările au arătat, că NA în tutun creşte în cazul
cantităţii mari de îngrăşăminte de azot.
S-au făcut cercetări asupra determinării de NA şi alcaloizi în frunzele verzi
de tutun. S-a cercetat [9] tutunul de soi Nicotiana Rustica şi Nicotiana Tabacum,
care au fost crescute pe diferite porîiuni de sol. În rezultat Rustica conîine o
cantitatemai mare de nornicotină şi N-nitrozonornicotină. Au fost efectuate
[10,11,12] lucrări unde s-au cercetat conîinutul de NA în tutun în dependenţa
expunerii frunzelor pe tulpină.Frunzele verzi în curs de dezvoltare conîin 39-92
micrograme acilnornicotină. O cantitate mai mare de acilnornicotină s-a observat
în frunzele de pe vîrful tulpinei.
Concluzie: predecesorii NA din frunzele verzi ale tutunului sunt
acilnornicotinele, formarea lor în tutun are loc pe baza unei dirijări fotohormonale
prin reacţiile de demetilare a nicotinei în prezenţa luminii[14].
2.2. Formarea NA la procesul de prelucrare tehnologică
Majoritatea ccercetărilor au demonstrat că această etapă de formare a NA
este de bază. S-a demonstrat că conţinutul nitrozonornicotinei în diferite produse
este mai mare în cazul prelucrării necalitative a tutunului.O cale de formare a NA
este fermentarea tutunului. Un alt domeniu de cercetare este mecanizmul de
formare a NA în tutun, au fost determinate pH-ul, conţinutul de nitrit, nitrat,
nornicotină, nicotină şi anabazină care influenţează direct la formarea NA. Pe baza
acestor date a fost stabilit că conţinutul nitritului joacă un rol important în procesul
formării NA în tutun şi anume în urma prelucrării tehnologice a tutunului[1].
S-au făcut comparaţii între conţinutul de NA şi alcaloizi din frunzele verzi
de tutun şi frnzele uscate la soare şi prelucrate. Rezultatele sunt: cantitatea de NA
creşte în urma uscării la soare şi prelucrarii tehnologice a tutunului[9].

15
 2.3. Formarea NA în fumul de tutun
Fumul de ţigară are o compoziţie complexă, în care au fost identificate peste
4000 compuşi chimici, mulţi dintre care sunt cancerigeni. Ţigareta aprinsă este ca
o uzină chimică în miniatură. Temperatura variază în lungul ţigaretei, cât şi în
timpul aspiraţiei. Fumul apare după 300oC, tutunul se aprinde la 600oC, iar la
vârful ţigării aprinse temperatura ajunge la 800-900oC.
În aceste condiţii substanţele uşor volatile trec direct în fum, în schimb cele
mai puţin volatile degradează termic, transformându-se în noi compuşi chimici.
Aşa, de exemplu unii compuşi ai tutunului la temperaturi foarte înalte (800-900 oC),
în conul de ardere şi în imediată vecinătate a acestuia pot fi transformate în
hidrocarburi aromatice polinucleare şi alţi compuşi cancerigeni.
Prin piroliză, la temperatura de 800oC, din nicotină se obţine un gudron, care
prin distilare sau rectificare, duce la obţinerea unei fracţii neutre bogate în benzen,
toluen, fenantren, hidrocarburi policiclice, a unei fracţii bazice ce conţine piridine
precum şi a unei fracţii acide, care conţine fenoli, crezoli, etc. S-a evidenţiat, că
fracţia neutră duce la intensificarea acţiunii cancerigene.[5]
Principalii factori de care depinde compoziţia fumului de tutun sunt:
- specia şi varietatea tutunului cultivat;
- factorii naturali şi artificiali care au contribuit la creşterea tutunului (sol,
apă, climă, îngrăşăminte);
- tehnologia de uscare şi fermentare a tutunului;
- tehnologia de producerea ţigaretelor;
- partea din frunză care a fost folosită la fabricarea ţigaretelor;
- ingredienţi odoranţi în diferite etape de fabricaţie;
- modul de ardere a ţigaretei;

16
 Nitrozoaminele specifice pentru tutun se conţin şi în fumul rezultat la
arderea tutunului. Curentul principal al fumului este considerat acel ce se formează
în timpul aspiraţiei şi trece prin ţigaretă, iar capătul aprins al ţigaretă în zona de
piroliză, formează curentul secundar. Conţinutul de NNA în curentul secundar al
fumului este cu mult mai mare decât în curentul principal.
În /4/ a fost cercetat procesul de formare a NDMA în fumul de ţigări
fabricate din diferite soiuri de tutun. Cercetările au arătat că până la 220 oC anume
NO2 ) şi nu NO) poate reacţiona cu DMA, formând NDMA. În fumul de ţigară
NO2 ( în forma dimeră N2O4) există în formă ionică:
N2O4→NO+ +NO3-
NO2 în fumul de ţigară reprezintă produsul oxidării NO, temperatura
fumului fiind aproape de 165oC. Viteza procesului de oxidare a NO este
proporţională cu pătratul concentraţiei. Conţinutul de NO în fum este diferit pentru
diferite ţigări. În urma acestui fapt şi viteza de formare a NO 2 pentru diferite tipuri
de tutun va fi diferită. De acea viteza de formare a NDMA în fum va depinde de
viteza de formare a NO2 (în ceilalţi factori). Calculele bazate pe cinetica de oxidare
a NO, conţinutul de O2 şi NO în fumul de ţigară şi altele au arătat că fumul care
iese din ţigară conţine nu mai mult de 50 mg/ţigară NO 2. Calculele au fost
efectuate conform ecuaţiei:

x=Kbta2/(1+2atbK)

unde: x – concentraţia NO2 care se formează în t sec. ( t = 0.1 – timpul când

fumul de ţigară are temperatura de 165oC);
K – constanta vitezei de reacţie; K= 7,1*109ml/mol*sec la 300oK;
b – concentraţia O2 în fum ( ½ de O2 a aerului), b=4,96*10-6mol/ml
a – concentraţia NO în fum, a=2,9*10-9mol/ml.
Analiza conţinutului de NDMA şi a predecesorilor ei în fumul de ţigară nu a
permis de a determina factorii care contribuie la formarea NDMA. Atât proporţia

17
între cantitatea de predecesori ai nitrozoaminelor cât şi conţinutul altor componenţi
din fumul de ţigară, cât şi pH-ul diferă în dependenţă de soiul de tutun. Afară de
aceasta fumul de tutun este un aerosol, având o fază gazoasă şi o fază coloidală,
deci componenţii fumului se împart între ei.
A fost stabilit că faza gazoasă a fumului nu are nici o acţiune toxică, pe când
în faza coloidală se conţin substanţe cu activitate cancerigenă foarte înaltă.
Reacţiile ce pot duce la formarea nitrozoaminelor în fumul de ţigară sunt:
NO3--→ NO
2NO + O2 2NO2 N2O4
NO + NO2 N2O3
NO + NO2 +H2O 2 HNO2
HNO2 + R2NH R2NNO + H2O
N2O3 + R2NH R2NNO + H2O
N2O4 + R2NH R2NNO + HNO3
Roller şi Keefir (1974) au arătat că formaldehida poate cataliza formarea
NDMA în soluţii apoase la pH 6-7.
R2NH + HCHO [R2NCH] R2NCH ONO R2NNO + HCHO
Însă cercetările au arătat că în fumul de ţigară aşa cataliză nu are loc.
Mărirea cantităţii de oxigen în sistema NO – NO 2, influenţează considerabil viteza
de formare a NO2. Acest fapt confirmă importanţa determinării exacte a
conţinutului de O2 în fumul de ţigară.

18
 Aceşti savanţi au studiat şi cinetica procesului de formare a NNN, NAt,
nicotinei, nornicotină în amestecul gazos care conţine reagenţi în concentraţii şi
proporţii apropiate de compoziţia fumului de ţigară. Modelarea acestei sisteme
pentru NO şi oxigen n-a întâlnit nici o problemă. Însă practic nu este posibil de a
efectua aceasta pentru alcaloizii, care există parţial ca săruri şi baze libere, parţial
sunt dizolvate în alţi componenţi ai fumului şi parţial sunt distribuiţi în particulele
de aerosol. Astfel distribuirea alcaloizilor acţionează atât la presiunea vaporilor lor,
cât şi la posibilitatea de a interacţiona cu agentul de nitrozare N 2O3. În condiţii
optime pentru reacţia în fază gazoasă, nornicotina reacţionează foarte repede, ca şi
alte amine secundare. A fost determinat că nicotina de asemenea formează NNN
însă timp de 15 minute la temperatura de 29 oC a fost supus nitrozării doar 1% din
cantitatea iniţială a nicotinei. La temperatura de 80 oC şi 220oC una din NNN nu s-a
format. Aceasta a fost lămurit prin faptul că în aceste condiţii NO 2 nu se formează.
În afară de aceasta dacă în fum există o anumită cantitate de NO 2, în aceste condiţii
el nu interacţionează cu NO şi astfel nu are loc producerea agentului de nitrozare
N2O3. De exemplu, la 100 oC şi presiunea de 0,01 numai 0,03% de NO2 formează
N2O3, iar în fumul de tutun presiunea parţială a NO constituie doar 0,005.
În fumul de tutun alcaloizii sunt distribuiţi între faza apoasă şi lichidă. A fost
studiată cinetica procesului de nitrozare a nornicotinei şi nicotinei în soluţii apoase
la diferite pH-uri. În soluţii tampon în intervalul de pH 1,5-7,8, a fost observată
viteza maximă de nitrozare a nicotinei la valoarea pH-ului de 3,8. [8]

2.4. Formarea NA la contactul fumului cu saliva

E posibil că interacţiunea salivei fumătorului cu tutunul sau fumul rezultat la
arderea tutunului duce la formarea nitrozoaminelor, şi în special a NNN. Pentru a
verifica această presupunere 16,8 g de tutun bine prelucrat a fost incubat cu 130 ml
de salivă timp de 3 ore la temperatura de 37 oC. Analiza ulterioară a arătat că
cantitatea de nitrozoamine a crescut cu 40 ( până la 127 mg/g).
Acest fapt poate fi explicat prin prezenţa nitraţilor în saliva omului.

19
 3. CĂILE DE DIMINUARE A NA ÎN TUTUN ŞI FUMUL DE ŢIGARĂ
3.1. Diminuarea NA în plante
A fost propusă o metodă de diminuare a conţinutului de NNA în tutunul
verde prin prelucrarea plantelor de tutun cu bioregulatori din familia
Caryophillacea. A fost utilizat un şir de adaosuri. Amestecurile pot conţine
următoarele substanţe naturale: Hermiaria (24,3%), Buffonia (10,6%), Spergula
(12,8%),Orfega(34,7%), Armeria (5,6%), Sagina (6,5%) şi altele. Ele pot fi
utilizate în amestec cu îngrăşămintele minerale ori cu substanţele protectoare.
În perioada 1981-1990 au avut loc diminuări considerabile în conţinutul de
NDETA şi Nmorf în tutunul produs în SUA. Diminuarea conţinutului de
nitrozoamine a fost ajunsă în rezultatul schimbării procesului de cultivare a
tutunului, folosind inhibitori ce duc la diminuarea conţinutului de predecesori a
nitrozoaminelor volatile din tutun.[2]

3.2. Diminuarea NA în procesul tehnologic

A fost propusă extracţia pentru eliminarea predecesorilor substanţelor
cancerigene ce se conţin în tutun. Primele experienţe au fost efectuate cu utilizarea
CO2 supercritic. Prelucrarea nu schimbă gustul tutunului.
Administrarea unor adaosuri ce inhibă formarea substanţelor cancerigene în
tutun e o posibilitate de a micşora conţinutul de NNA în ţigări şi în fumul de ţigară.
Astfel a fost propus procesul tehnologic de producere a ţigărilor ce conţin alcool
(nu mai puţin de 2 atomi de carbon) într-o cantitate ce nu ar afecta organismul
fumătorului. Introducerea alcoolului se poate face fie prin stropirea tutunului fie
prin introducerea în tutun a microcapsulelor cu dimensiunea de 3-10 mkm, care la
temperatura de 180-345oC eliberează alcoolul. Alcoolul interacţionează cu NNA
exclude posibilitatea de acţiune cancerigenă a lor. Cercetările de control ce s-au
efectuat pentru determinarea acţiunii alcoolilor asupra sănătăţii cu utilizarea
izotopilor radioactivi de carbon au arătat că conţinutul de alcooli în plămîni şi

20
ficatul fumătorilor nu exercită nici o acţiune nocivă asupra sănătăţii, iar conţinutul
de substanţe cancerigene se exclude.

3.3. Folosirea unor filtre speciale

Filtrele speciale prelucrate şi complexe au fost propuse în primul rând pentru
eliminarea nicotinei, răşinilor şi formaldehidei din fumul de tutun.
Au fost utilizate filtre tricomponente, care în partea lor centrală conţin
cărbune activ.
A fost testată eficacitatea filtrelor ce conţin sorbentul ( cărbunele activat )în
diferite părţi a filtrului şi au diferite grade de ventilare. S-a arătat că în cazul
gradului scăzut de ventilare (0-10%) nu se observă adsorbentul în diferite părţi ale
filtrului. La creşterea gradului de ventilare se observă un efect considerabil pentru
filtrele în care sorbentul este amplasat în partea lor centrală.
Pentru eliminarea cantităţilor esenţiale de nicotină şi răşini a fost propus un
filtru şi un procedeu de prelucrare a fumului. Procedeul constă în adăugarea
alumosilicaţilor în compoziţia hîrtiei de ţigară, tutunului sau matricei adsorbente a
filtrului. Alumosilicaţii în cantitate de 200 mg-ţigaretă fac o legătură chimică cu
80% din fumul de tutun. Rezultatele analizei comparative a fumului de ţigări care
conţin în calitate de adsorbent alumosilicaţi şi cărbune activat au arătat că
introducerea în filtru a alumosilicaţilor duce la eliminarea a 85-90% de nicotină şi
răşini Filtrul cu cărbune activ micşorează conţinutul lor doar cu 40%.Pentru
diminuarea conţinutului substanţelor toxice care se conţin în fumul de tutun şi
nimeresc în organismul fumătorului, a fost propus un filtru care constă din trei
secţii. Structura filtrului permite un grad înalt de ventilare ceea ce duce la
diminuarea maximală a cantităţilor de substanţe toxice ce nimeresc în organism.

21
 4. AGENŢI DE NITROZARE

La cinetica procesului de nitrozare acţionează mulţi factori. În mare măsură

structura, concentraţia reactanţilor, pH-ul mediului,prezenţa catalizatorului.Dacă
scriem şirul agenţilor de nitrozare în ordinea micşorării capacităţii obţinem:

NO+ > H2O · NO+ > NOCl > N2O3 > HNO2 > RNO2

Ca agenţi de nitrozare nitriţii îi putem reprezenta prin următoarele ecuaţii a

reacţiilor:

2 NO2 – + 2 H+ = 2 HNO2

2 HNO2 = H2O · NO+ + NO2 –

H2O · NO+ + NO2 - = N2O3 + H2O

Cercetările din ultimii ani ne dovedesc despre faptul, că nitraţii şi nitritii au o

acţiune toxică, mecanismul căruia mai este nevoie de cercetat. Ca substanţe, care
posedă capacităţi de a se reduce şi anumite condiţii şi să interacţioneze cu radicalii
altor substanţe printre care şi alcaloizii. Răspândirea largă a nitraţilor şi nitriţilor în
mediul înconjurător este cauza folosirii neraţională a îngrăşămintelor minerale,
pesticidelor, iar aceasta duce la acumularea lor în plantele alimentare şi furajere, în
apele freatice. Toate acestea măresc probabilitatea nimeririi lor în organismul
omului prin intermediul produselor alimentare şi apei potabile, în urma unor
cercetări se constată că pentru organismul uman doza letală este de exemplu 3,5 g
NaNO3,15-30 g KNO3 sau 10 g NaNO2.
Până în prezent nu s-a constatat mecanismul toxicităţii nitraţilor şi nitriţilor
asupra organismului uman. Un număr mare de experimente a arătat o puternică

22
acţiune a nitriţilor la formarea metghemoglobinei. Procesul de oxidare a
hemoglobinei se realizează la reacţionarea cu nitrit-ionul printr-o reacţie în lanţ:
HbO2 + NO2- → HbO + NO2
HbO2- + H+ → NO2- + Hb
Hb + NO2- → MetHb + NO2-
În caz de otrăvire cu nitriţi sau nitraţi, persoanei în cauză se administrează
cărbune activat cu apă, oxigen, soluţie fiziologică de sare de bucătărie, sub piele
adrenalină, iar în artere 10%de glucoza.
În urma cercetării chimice a tutunului de către savanţii Neiberg, Crivousov,
Şeuer ş. a. s-a stabilit că în compoziţia tutunului avem alcooli şi aldehide, alte
substanţe care se pot oxida până la acizi organici în urma interacţiunii cu nitratul
reducându-l până la un agent de nitrozare.
Iniţial s-a studiat cantitatea de alcooli în tutun.În urma cercetării s-a depistat
alcoolul etilic care este în cantităţi foarte mici şi cu mult cedează cantităţii de
alcool metilic. Teoretic se putea de presupus că alcoolul metilic cu proprietăţile
sale volatile ar trebui să se evapore repede sau să fie spălat cu apă folosită la
prelucrarea preliminară a tutunului. În urma cercetărilor Neiberg şi Şeuer a stabilit
că 38% dîn alcoolul metilic se elimină în apa tehnologică, restul rămân în tutun sub
forma altor compuşi sau se oxidează. Au ajuns la concluzia că acest conţinut de
metanol este liber. Restul alcoolului a fost extras în urma prelucrărilor
trermodinamice şi chimice. Metanolul apare în urma descompunerii pectinelor şi
uleiuri eterice:

C43H62O37 + 10H2O  4C6H10O7 + C5H10O5 + C6H12O6 +

+3CH3COOH + 2CH3OH
Concentraţia metanolului în pectine este de 4,5% până la fermentare. iar in
uleiurile eterice – 38% de alcooli liberi din care predomină metanolul.
Din masa totală a tutunului metanolul atinge 2,44% în tutunul nefermentat şi
3,73% în tutunul fermentat.
23
 Cu toate că metanolul este substanţă categoric otrăvitoare, este necesar de
stabilit dacă acest alcool poate înfăptui rolul de reducător pentru sistemul
NO3- +2ē NO2-.
Iniţial a fost studiat sistemul redox a reacţiei dintre nitrat ionul şi metanolul.
Teoretic am stabilit că reacţia de reducere a nitratului în nitrit poate decurge în
anumite condiţii şi anume la o anumită temperatură, anumit pH şi raport. În urma
studierii potenţialului sistemului redox s-a stabilit că reacţia descrisă de ecuaţia de
mai jos totalmente este deplasată spre dreapta.

CH3OH —2ē CH2O +2H+

3H+ + NO3– + 2ē HNO2 + H2O
3H+ + NO3– + CH3OH  HNO2 + CH2O + H2O

E0NO3‾/NO2‾ = + 0,96 (v)

E0CH3OH/CH2O = -0,16 (v)

Lg K = (0,96 + 0,16) · 1 / 0,059 = 18,98

K = 1018,98  1019

Deci în mediul acid cu concentraţii egale de nitrat şi alcool poate decurge

reacţia redox.

24
 5. METODE DE ANALIZĂ APLICATE
5.1. Metoda determinării concentraţiei ionului NO2
Metoda determinării concentraţiei ionului NO2– cu ajutorul reactivului Griess
Pentru determinarea concentraţiei ionilor NO2– a fost folosită metoda Griess.
Reactivul Griess conţine α-naftilamină şi acid sulfanilic. Metoda e aplicabilă
soluţiilor cu concentraţia NO2– în limitele de la 0,007 până la 0,35 mg/dm 3 şi se
bazează pe reacţia de diazocuplare, în urma căreia soluţia capătă culoare zmeurie:

Densitatea optică a soluţiei de diazocompus se determină la λ=540 nm.

Concentraţia NO2– se calculează conform legii Bougher-Lambert-Beer. Pentru
determinarea coeficientului de extincţie se construieşte graficul de calibrare

5.2. Analiza nicotinei din tutun

Nicotină se extrage din tutun prin distilare cu vapori de apă. Se ia 5g tutun, 25

ml apă, 30 g sare de bucătărie, 5 ml NaOH (8N). Se colectează 230-240 ml de
soluţie într-un vas unde deja este 10 ml H2SO4 (2N), se aduce la cotă de 250 ml cu apă
distilată. Din soluţia primită se ia 25 ml şi se aduce la cotă până la 250 ml cu acid
sulfuric de 0,025 M. Se determină densitatea optică la 236 nm, 259 nm şi 282 nm.

25
 Soluţia de referinţă: 10 ml acid sulfuric (2N) se aduce la cotă de 250 ml cu apă
distilată. O probă alicotă de 25 ml se introduce într-un balon cotat de 100 ml şi se aduce
la cotă cu acid sulfuric de 0,05 N.
Concentraţia nicotinei se determină după formula
[Nicotinei]=A*-10 -3
unde A*- densitatea optică integrală

A*=l,059.(A259-(A236+A282)/2)
unde A259, A236 şi A282 - densitatea optică la λ=259 nm, 236 şi 282 nm.

5.3. Analiza N-nitrozoaminelor

La 10 g tutun se adaugă 10 clorură de sodiu, 10 g sulfat de sodiu şi 5 ml acid
sulfanilic (0,2 %) şi se distilează cu vapori de apă. Se colectează 150 ml de probă. N-
nitrozoaminele din probă se extrag cu cloroform de cel puţin de 3 ori câte 10 ml de
solvent. Extractul se deshidratează cu sulfatul de natriu (anhidru), apoi se
concentrează în evaporatorul rotativ şi se cromatofiază. Analiza cromatografică a fost
efectuată pe cromatograful Carlo Erba 4200 GC cu programator al temperaturii
PROGRAMMER MOD.410. Coloana de sticlă (5 m x 3 cm) a fost umplută cu 10 %
Carbowax 20M/2% KOH pe 80/100 Chromosorb WAW. Programarea temperaturii
coloanei: 120°C (2 min.), pe urmă de la 120°C până la 170°C cu viteza 5°C/min, şi
la 170°C l0 min. Temperatura injectorului 250°C, detectorului 260°C.

26
 III. PROIECT TEHNOLOGIC

1. CARACTERISTICA PROCESULUI TEHNOLOGIC

Combinatul de tutun din Chişinău constă din 2 elemente de bază de
producţie: de fabrică şi fermentativă. La producţia de fabrică se elaborează
confecţiile de tutun - ţigările. Cantitatea de astfel de confecţii în timpul actual este de
8,5 mlrd. de ţigări. La producţia de fermentare se realizează fermentarea tutunului
brut (prelucrarea la temperatura de 55-60°C).
Procesul tehnologic la combinatul de tutun se împarte în 3 curente, în primul
curent are loc pregătirea materialului brut, în al doilea - fabricarea papiroaselor, în al
treilea - fabricarea ţigărilor.
Transportarea materiei prime de tutun din primul curent în al doilea şi al
treilea, dar şi în interiorul fiecărui curent, aceasta se bazează pe sistemul
pneumatic, în dependenţă cu schema procesului tehnologic la combinatul de tutun, se
pot remarca următoarele secţii de producere, având specificaţii de producere care
necesită acordarea anumitor condiţii a mediului înconjurător.
Procesul de fermentare se împarte în trei curente principale:
1.1 Secţia de tutun - constă în umezirea şi tăierea tutunului. Procesul
tehnologic în secţia de tutun începe cu formarea unor saci din tutun de diferite
soiuri. Se ştie că fumul de ţigară are un gust mai bun numai în cazuri când
confecţiile de tutun au la bază mai multe tipuri de tutun, din diferite regiuni. Sacii cu
tutun sunt supuşi umezirii în secţia specială preconizată umezirii. Materia de tutun
care vine la întreprindere are o umiditate de 12-16%. Umiditatea optimă a frunzei de
tutun, la care posedă o elasticitate mai mare - 15,8%. încât o umezeală uniformă nu
este posibilă, a fost acceptată o zonă optim de umiditate. Ea conţine 15,8-16,1%. Din
faptul că, o parte de umiditate din tutun se evaporă în procesul de prelucrare, tutunul se
umezeşte până la 16,5-17,0%. Dacă tutunul nu este îndeajuns umezit au este umezit
neuniform, atunci la prelucrare şi transportare are loc mărirea cantităţii de praf de tutun,
care duce la pierderi considerabile de materie.
27
 1.2. Secţia de fermentare
Pentru a se obţine un produs conservabil de lungă durată (2-4 ani) şi cu
însuşiri calitative mai bune în timpul fumatului, tutunul este supus fermentării, în
timpul procesului de fermentare au loc transformări fizice, chimice şi biochimice care
duc la obţinerea produsului dorit. Fermentarea tutunului este un proces complex,
compus din reacţii chimice şi biochimice de transformare a unor componente
(clorofilă, amidon, proteine, etc.) sub influenţa enzimelor. Conservabilitatea produsului
este asigurată prin scăderea puterii catalitice a enzimelor din tutun, cum şi prin
scăderea conţinutului în apă a acestuia, în timpul fermentării au loc transformări care
duc la obţinerea unui miros caracteristic al tutunului şi la un gust mai puţin aspru în
timpul fumatului. De asemenea mai au loc şi alte transformări, cum ar fi reducerea
elasticităţii foilor şi intensificarea culorii. Fermentarea tutunului se conduce diferenţiat
în funcţie de soiul de tutun şi de destinaţia pe care o are tutunul la fabricare.
Condiţiile generale la fermentarea materiei prime de tutun:
 încărcare tutunului - trebuie să se facă în părţi omogene;
 materia primă de tutun trebuie să fie coaptă, uscată, împachetată în grămezi şi
presată;
 temperatura materiei de tutun la încărcare nu trebuie să fie mai joasă de 10-
12°C;

 regimul de fermentare.

La fermentarea materiei de tutun se folosesc următoarele regimuri de

temperatură: 50, 60, 70 de grade. Exemple: regimul de 50 C se foloseşte la
fermentarea materiei de tutun de stoi I-II după FOCT 8073-77, dar şi materia de tutun de
soiul al III-lea Duibeca Crâm, Americana Crâm şi Samsun – Abhazia; regimul de 60°C
se foloseşte la fermentarea materiei de tutun de soi III şi IV; regimul de 70°C poate fi
folosit la fermentarea materie de tutun de soi III şi IV. Fermentarea tutunului cu
umiditate ridicată cu regimul de 70°C nu se permite.
Procesul constă din 3 faze:

28
 I fază - încălzirea materii de tutun până la temperatura necesară;
II fază - controlul producţiei de fermentare după (culoare, aromatizare, gust,
elasticitate). Această fază este cea mai importantă deoarece de decurgerea ei normală
depinde şi calitatea producţiei obţinute.
III fază – prezintă perioada de răcire a materiei prime de tutun după fermentare
la temperatura de 25-300 C la care are loc descărcarea materiei de tutun. Tutunul
fermentat trebuie să aibă umeditate între 14-16% la temperatura de 25-300 C.
1.3. Secţia de maturizare.
Materia de tutun, care a fost fermentată, păstrată timp mai îndelungat îşi
îmbunătăţeşte proprietăţile de gust, aromatice şi fizice. Păstrarea de durată a
materiei de tutun în legături după fermentaţie se numeşte îmbătrânire. Schimbarea
conţinutului de materie în urma îmbătrânirii este prelungirea procesului de
fermentare, însă acest proces se deosebeşte prin faptul că el are loc cu o viteză mai scăzută
şi cu o intensitate mai mică. În urma îmbătrânirii nu are loc încălzire a tutunului şi
umectare, cum au loc la fermentare. Însă, necătând la faptul că activitatea procesului
este mică totuşi la îmbătrânire în materia de tutun au loc procese, care duc la:
 îmbunătăţirea aromatizării;
 micşorarea iuţimii gustului, care rămâne parţial după fermentaţie.
Toata aceste schimbări îi oferă materiei de tutun proprietăţi care dau
posibilitatea de a confecţiona din acest tutun o producţie foarte calitativă. Păstrarea
materiei de tutun mai mult de timpul preconizat pentru păstrare duce la micşorarea înceată a
calităţii. Pentru a mări timpul de păstrare a materiei de tutun şi îmbătrânire a lui, este necesar
a lua în vedere câţiva factori care acţionează indirect la calitatea producţiei:
 temperatura aerului;
 umiditatea aerului;
 aerarea şi acţiunea aerului atmosferic la cantitatea de producţie;
 calităţile inferioare a materiei de tutun

29
 Îmbătrânirea materiei de tutun se face în următoarele condiţii: temperatura 
17-200 C şi umeditate relativă a aerului 65-67%.

2. ELABORAREA PARAMETRILOR TEHNOLOGICI

2.1. Determinarea cantităţii de căldură eliminate
Determinarea cantităţii de căldură eliminate în încăperile întreprinderii.
Căldura eliminată de pe suprafeţele utilajelor.
La combinat o temperatură mai înaltă o au suprafeţele camerelor de
umectare, care sunt amplasate în secţiile de tutun. După normele sanitare
temperatura suprafeţelor de utilaje nu trebuie să fie mai mare decât 45°C această se
datorează faptului că se folosesc izolatoare eficiente. Cantitatea de căldură care se
elimină de pe suprafaţa încălzită se determină după formula teoretică a transferului
de căldură:
Q= Qk + Q1
unde Qk - căldura eliminată în urma convecţiei kcal/oră;
Q1 - căldura eliminată în urma radiaţiei kcal/oră.

La rândul său

Qk = Qk (n-tb)F
unde Qk - coeficientul de trecere a convecţiei, V/(cm2k);
n - temperatura suprafeţei încălzite, °C;
tb - temperatura aerului înconjurător, °C;
F - suprafaţa de transfer de temperatură, m2.
Q1= a1 (n-tb)F
unde a1 - coeficient de transfer de temperatură cu radiaţie, kcal/m2·oră·grad
Eliminări de căldură de la tutun

30
 Procesul de umectare a tutunului în camere este condiţionat de încălzire.
Temperatura tutunului la descărcarea din camere este de circa de 50°C. Cantitatea de
căldură Q, care se elimină de la tutun se determină după formula:
Q = 2,278 GTC ·(50-tB)
kcal/oră; Q = GTC ·(50-tB)
GT - eliminarea în masă a tutunului în kg/oră;
C - cantitatea în masă de căldură a tutunului;
tB - temperatura aerului în secţii 20°C.

Eliminarea de căldură şi umiditate de la oameni.

Temperatura care se elimină de la oameni are la evaporarea transpiraţiei de pe
suprafaţa pielii, respiraţia omului. Eliminarea de căldură de la om se determină după
formula
Vt QCKP = 0,7 · GB2
Kcal/oră QCKP = 0,6 · GB2
Căldura ce se elimină de la iluminaţia artificială
Cantitatea de căldură se determină după formula:
Vt Q = 1000- N unde N - puterea de consum a becurilor de iluminare;
Kcal/oră Q = 860 · N

ak = a4 • At a - coeficientul experimental = 2,2

a1 - se determină după formula

31
 unde C1 şi C2 - coeficienţi de radiaţie;
C0 - coeficient de radiaţie care se elimină de la maşinile automate în încăperile de
producţie, se determină după formulele:

Q= 1000·N·  , VT;
Q = 860 · N ·  , kcal/oră;
N - puterea nominală a utilajului;
 - coeficient de transfer  = 0,95-0,8 = 0,76

2.2. Bilanţul de materiale

Bilanţul de materiale constituie expresia legii conservării masei substanţelor,
conform căreia, şi se întocmeşte ecuaţia bilanţului material, care redă raportul
dintre cantităţile tuturor reactanţilor participanţi la proces.
G11  G 13  G12  G13  G14  G15
unde:
G11 –cantitatea de tutun introdusă în procesul de fabricare a ţigaretelor, kg
G12 – produsul finit (ţigarete);
G13 – produs secundar(nervuri);
G'13 – nervuri (reciclate în proces);
G14 – reziduu (praf);
G15 – pierderi materiale (mărunţişuri);
Bilanţul de materiale caracterizează nivelul de organizare şi eficacitate a
procesului tehnologic: cu cât mai detaliat este pusă la punct tehnologia procesului
şi cu cât mai deplin este efectuat acesta, cu atât mai mici vor fi pierderile. În
continuare vom întocmi bilanţul de materiale pentru o partidă de tutun de tip
Virginia cu masa de 1786,4 kg din care au fost fabricate 2228,9 mii ţigarete.

Materia primă Kg % Produs finit Kg %

32
 Tutun 1786,4 98.78 ţigarete 1587 87,77
Nervură 22 1,22 nervuri 60,8 3,36
praf 137 7,57
mărunţiş 23,6 1,3
Total 1808,4 100 1808,4 100

1587000
m(1000tigarete )   712 g
2228,9

Ecuaţia bilanţului material permite determinarea caracteristicilor tehnologice

generale ale procesului: randamentul, consumul tehnologic, coeficienţii şi normele
de consum.
Randamentul (η) unui proces tehnologic constituie raportul procentual al
cantităţilor produsului finit faţă de masa materiilor iniţiale:

G12 1587
  100%  100  87,76%
G11  G 13 1786,4  22

Consumul tehnologic (ε) constituie raportul procentual dintre cantitatea

pierderilor materiale faţă de masa materialelor iniţiale:
G15 1,3
  100%   100  1,3
G11  G 13 98,78  1,22

Coeficientul de consum Kc va fi determinat ca raportul dintre masa totală a

materiilor prime faţă de masa produsului finit:
G11  G 13 1808,4
Kc    1,14
G12 1587

Bilanţul de materiale întocmit pentru un pachet de ţigarete “Temp” produs la

combinatul de tutun din Chişinău.

Tabelul 4.
Materia primă(tutun/20 ţigarete) 0,05

33
 Remunerarea muncii 0,6
Asigurări sociale 0,2
Apă (m3) 0,3
Materiale auxiliare 0,2
Transport auto 0,03
Pachetul de hârtie 0,1
Marcă de acciz 0,3
Lipici 0,03
Celofan 0,01
Filtru 0,04
Aromatizator 0,02
Total 1,86
Necesarul producerii Preţul, lei

2.3. Bilanţul termic

În general bilanţul termic poate fi arătat în modul următor:
Q cs  Qcons .

unde:
∑Qcs – căldura sumară care vine de la secţii, în Kcal/oră.
∑Qcons – căldura sumară care se consumă, în Kcal/oră.
Într-o formă mai desfăşurată căldura care vine în secţii poate fi exprimată în
modul următor:
Q cs  Q1 Q 2  Q 3  Q 4  Q 5  Q 6  Q 7  Q 8

unde:
Q1 – căldura care se elimină de la aparatajul electric, utilajul de producere,
Kcal/oră;
Q2 – temperatura de la suprafaţa instalaţiilor, Kcal/oră
Q3 – temperatura de la tutunul care se răceşte, Kcal/oră;
Q4 – temperatura de la oameni, Kcal/oră;
Q5 – temperatura de la radiaţia solară, Kcal/oră;
34
Q6 – temperatura de la iluminaţiile artificiale, Kcal/oră;
Q7 – temperatura care vine din exterior, Kcal/oră;
Q8 – temperatura care vine cu aerul infiltrat, Kcal/oră.
Din practică a fost determinat că energia electrică totală consumată este de
0,066 KW/oră.
2.4. Bilanţul de consum al apei
ANUL 2001
Secţia Consum real Ape reciclate Ape reziduale TOTAL
(m3) (m3) (m3)
Sosarea 4003.24 5930 17507.96 27441.2
tutunului
Ţigări şi 239 16644.95 3824.45 20708
ţigarete
Fermentare 5031.2 12182.7 21204.8 38688.7
Menagere 4536 10538.79 109451.21 124526
TOTAL 13809.24 45136.44 151988.42 211363.9
% 6.74 21.35 71.91 100

3. UTILAJUL LINIEI FLUX DE PREPARARE

A TUTUNULUI SOSAT ŞI AROMATIZAT
Schema tehnologică este destinată pentru confecţionarea ţigaretelor de tip
american. Linia are capacitatea de producere de circa 3000 tone tutun pe an. Ea
este alcătuită din 4 fluxuri:
- linia de preparare a tutunului de tip Burley

35
- linia de preparare a tutunului de tip Virginia
- linia de preparare a tutunului de tip oriental
- linia de preparare a nervurii
Tutunul se încarcă în cărucioare de aluminiu în dependenţă de tipul lui în
cantitate de 100-120 kg care îl transportă în instalaţia de vid “Ventivac” pentru
umezirea preventivă a tutunului cu scopul de a îmbunătăţi proprietăţile lui
tehnologice. Procesul se îndeplineşte în regim automat, separat pentru fiecare tip
de tutun. Adaosul în masă în procesul de umezire preventivă pentru tutun este de
14-15% şi pentru nervuri 12-15%. Temperatura tutunului ajunge până la 60-70oC.
După umezire tutunul este transportat în dozatoare-alimentatoare din care
tutunul desfăcut mecanic nimereşte în instalaţia pneumatică pentru dezlipirea foilor
şi curăţirea lor de praf. Foile nedezlipite cad pe o măsuţă specială , unde ele se
desfac manual.
Apoi tutunul Burley este îndreptat în toba de condiţionare unde se încălzeşte
şi se umezeşte până la 18-20%. Din toba de condiţionare tutunul trece în toba de
sosare, controlând totodată masa tutunului în flux şi dozarea sosului.
În toba de sosare pe tutunul Burley se împroşcă sosul, încălzit până la 60-
80oC. Sosul nimereşte din bucătărie, unde se pregăteşte cu ajutorul pompei şi este
împroşcat prin injectare cu ajutorul aburilor sub presiune de 0,08-0,15 MPa.
Consumul de sos depinde de masa tutunului, care trece prin toba de sosare şi
variază de la 125-150 l/oră.
După sosare tutunul Burley cu temperatura de 40-45oC şi umiditatea de 30-
35 % este îndreptat în instalaţia toster pentru întărirea şi caramelizarea sosului,
deci pentru îmbunătăţirea proprietăţilor gustative, tehnologice şi fumative a
tutunului. În această instalaţie tutunul se usucă până la un conţinut de umiditate de
7-10% la temperatura: în prima secţie a zonei de uscare 100-110 oC, în a doua 110-
120oC, şi a treia 120-130oC. Apoi tutunul în zona a doua se răceşte, iar în a treia
zonă se umezeşte până la 16-20% şi temperatura 70-75 oC. Durata torifierii în toster

36
este de 7-10 minute, înălţimea stratului este de 2-5 cm, productivitatea până la 400
kg/oră.
După tostare tutunul nimereşte în toba de sosare adăugătoare. Aici pe frunze
se introduc substanţe de înmuiere: glicerina şi unele componente aromatice a
sosului, care nu pot fi introduse până la tostare din cauza volatilităţii înalte. Sosul
în această tobă de asemenea se introduce cu vapori prin injectare la presiunea 0,4
MPa. Consumul sosului este de 15-20 l/oră.
Pentru tutunul “Temp” sosarea după toster nu se foloseşte.
Tutunul Burley se îndreaptă în boxele de amestecare, revenire şi transferare
apoi la următoarele operaţii tehnologice. Durata revenirii este de 30-60 minute.
După umplerea unei din boxe a tutunului Burley, se aprinde semnalizarea de
lumină şi spre instalaţiile de răsturnare a liniei automate se îndreaptă tutunul de tip
Virginia şi tutunurile orientale.
Aceste tutunuri trec ca şi tutunul Burley operaţiile de desfacere, curăţire de
praf şi condiţionare. În tobele de condiţionare tutunul Virginia se umezeşte până la
18% şi se încălzeşte până la 50-60oC.
După această operaţie tutunurile orientale se amestecă cu tutunul Virginia şi
amestecul obţinut se îndreaptă în toba de sosare. Aici pe amestecul de tutun se
introduce sosul şi substanţe de înmuiere la temperatura de 40-65 oC cu aburi prin
injector la presiunea de 0,15-0,2 Mpa. Consumul sosului depinde de masa de tutun
şi variază de la 40-60 l/oră.
După sosare amestecul de tutun Virginia şi orientale se adaugă la tutunul
Burley, care iese din boxa de amestecare şi este dozat cu dozatorul.
Amestecul de tutunuri se îndreaptă apoi în boxa de amestecare liniară, care
ne asigură amestecarea uniformă a tuturor componenţilor reţetei.
Din amestecător masa de tutun se îndreaptă în toba de încălzire unde el este
adus la temperatura de 40-50oC înainte de a fi tăiat.
În sistema de alimentare a maşinilor de tăiere este instalat metalodetector pentru
separarea impurităţilor metalice.

37
 Tutunul se taie la maşinile rotative MM3 produse de firma AMФLeg în
condiţii de umiditate de 1-20% şi temperatura de 35-45oC. Productivitatea
instalaţiei este de 1000 kg/oră, lăţimea firelor de 0,8mm.
Masa tăiată de fire de tutun se îndreaptă în tamburul de uscare.
Staţia de alimentare este alcătuită din dozator-alimentator, cântar electronic
şi pupitru de reglare.
La cântarul electronic este fixat umidometru ceea ce ne permite de a alege
corect regimul de uscare.
Masa tăiată de tutun se usucă cu aburi la presiunea de 0,6MPa şi cu aer
fierbinte la temperatura de 120-140oC până la umiditatea tutunului de 14,5±1,5%.
Durata uscării este de 4-5 minute.
La tutunul uscat şi tăiat se adaugă nervurile pregătite în prealabil. Dozarea
nervurilor depinde de reţetă şi poate varia de la 0-20%.
Nervura se prepară pe linia a patra după următoarea tehnologie:
Nervurile se umezesc la instalaţia cu vid, după ce se transferă la instalaţia de
răsturnare a căruciorului de aluminiu. Apoi nervura se transferă în toba de opărire,
unde este prelucrată cu aburi şi apă prin injectare.
Umiditatea nervurii se aduce de la 17% până la 30%. Ele devin moi, elastice,
ce sunt proprietăţi necesare pentru următoarea etapă – laminarea.
Nervura se îndreaptă în boxa de acumulare pentru revenire şi uniformizarea
umidităţii. Durata revenirii este de 20-40 minute.
Pentru laminarea calitativă nervurile nervurile ieşind din boxă se încălzesc
adăugător în dozatorul cu aburi până la 40-60oC şi umiditatea de 25-30%.
Laminarea nervurilor se petrece în maşina de laminare. Aici ele, mai întâi
de toate se îndreaptă într-o direcţie, apoi trec între două tobe de laminare şi cad pe
transportorul, care le îndreaptă mai departe la tăiere.
A doua maşină de tăiere se foloseşte pentru tăierea nervurilor laminate de lăţimea
de 0,15-0,2 mm.

38
 Pentru mărirea proprietăţilor volumetrice nervurile tăiate sunt supraumezite
până la umiditatea de 40-50% şi apoi uscate în tamburul de uscare până la
temperatura de 120-140oC şi umiditatea de 13-15%. Acest procedeu duce la
mărirea volumului nervurilor până la 10%.
Apoi nervurile sunt răcite şi clasate pentru separarea tăiturilor măşcate şi
îndreptate în boxa de acumulare. Aceste nervuri se amestecă cu fluxul principal a
masei de tutun tăiate care iese din toba de uscare.
Amestecul de tutun cu nervură se îndreaptă în tamburul de răcire şi
aromatizare. Se răceşte tutunul cu aerul din secţie, care trece prin tutun şi prin
partea perforată a tamburului.
La ieşire din tambur pe masa de tutun tăiată se împroaşcă aromatizatorul
prin injector cu presiunea aerului 0,4 MPa. Consumul aromatizatorului depinde de
mărimea ţigaretelor şi poate varia 15-20 l/oră.
După necesitate în masa aromatizatorului se adaugă mărunţiş, care se obţine
la prelucrarea ţigaretelor cu defect (până la 4-5%).
Masa de tutun sosată şi aromatizată se îndreaptă în silozuri cu ajutorul a 2
benzi fiecare pentru acumulare şi revenire. Umiditatea tutunului se controlează cu
umidometru electronic.
Încăperea unde se află silozurile este separată şi condiţionată.
Pentru prepararea sosurilor şi aromei secţia este amenajată cu aşa numită
bucătărie, în care se află 2 cazane pentru prepararea sosurilor, amenajate cu
agitatoare şi încălzite cu aburi, două pompe centrifugice pentru transferarea
sosurilor în secţie la tobele de sosare. Mai există în bucătărie 2 vase pentru
pregătirea aromei, cântar şi altă veselă.
Sosurile şi aromele pentru fiecare marcă sunt preparate conform
regulamentului tehnologic.
După revenire timp de 12-24 ore masa de tutun se îndreaptă spre staţia de
alimentare care este legată prin conductele de sticlă cu maşinile şi ţigaretele.

39
 În complexul liniei mai intră şi utilaj auxiliar, destinat purificării aerului
impurificat.
Secţia poate fi reglată manual sau în regim automat cu ajutorul a 9 pupitre de
distribuire. [11]

4. LINIA FLUX PENTRU CONFECŢIONAREA ŢIGARETELOR

Pentru confecţionarea ţigaretelor sunt folosite diferite linii flux.
În dependenţă de asortimentul producţiei, aceste linii includ în sine diferite
maşini speciale, unite cu dispozitivele de transportare. Spre exemplu: Pentru

40
confecţionarea ţigaretelor de calitate înaltă în ambalaj dur este întrebuinţată linia
flux alcătuită din:
- Maşina de confecţionare a ţigaretelor “Marc-5H”-5
- maşină pentru asamblarea filtrelor”PA-8H” –4;
- dispozitivul de control “ЦИД –4H” –3;
- acumulatorul ţigaretelor “Osca-1” cu ridicătorul –2;
- maşină pentru împachetarea ţigaretelor “Hindi-Lid”-8;
- maşină pentru celofanare “Vraper-Boxer-2” –6 cu dispozitivul deîmpachetare în
boxa câte 10 pachete
- maşină pentru celofanarea boxelor de tip “ME-4”-7
- complexorul -9; pompa de vid –10; acumulatorul nervurii –11; filtrul –12.
Pentru confecţionarea ţigaretelor de calitate înaltă în ambalaj moale în ţara
noastră sunt întrebuinţate liniile flux alcătuite din:
Maşina pentru confecţionarea ţigaretelor “Garant-4”-1 (pot fi câte una sau
două în linie);
- Maşina pentru asamblarea filtrelor “Max”2;
- Linia de împachetare “Smermund” – 3;
- Linia pote fi cu un singur flux sau două fluxuri.
- Deseori se întâlnesc linii în care este instalată numai o maşină “garant-
4”-“Max” şi o linie cu un flux “Smermund” Acumulatorul de ţigarete în această
linie este de tip “Resy-1”.
Acumulatoarele de ţigarete pot fi de diferite modificări şi prezintă nişte
transportoare, înzestrate cu reglare automată. Din caz că maşinile de ţigarete
produc un număr mai mărit decât pot împacheta maşinile de împachetare, atunci
ţigaretele sunt acumulate în acumulatoare.Capacitatea de acumulare a aparatului
“Resy-1” este de 35000 ţigarete.
Acumulatoarele “Resy-1” şi “Oscar” se deosebesc unul de altul prin
construcţie şi modul de lucru. “Resy-1” prezintă un transportor cu bandă, iar

41
“Oscar” un lanţ care duce spre sine o bandă alcătuită din plăci elastice, care se
mişcă şi pe teren drept şi pe teren curbliniu.
Pentru confecţionarea ţigaretelor în ambalaj moale se mai folosesc linii de
tip:-DKj-Max-LUS
Pentru fabricarea ţigaretelor ovale fără filtru sunt întrebuinţate liniile de tip
DKj-CIUS, sau DKj-PUCI.
La maşinile de confecţionat ţigarete tutunul se transportă în mod pneumatic.
Fiecare maşină are conducta ei de la staţia de alimentare. [10]

5. CARACTERISTICA DEŞEURILOR OBŢINUTE

LA SA “TUTUN CTC”

42
Denumirea deşeului PT în care se Obţinerea Au fost folosite la
formează deşeurile deşeurilor alte întreprinderi
în total
Deşeuri în tutun Deservirea de bază 243,0 Fabrica din Eleţc
Metale grele Deservirea de bază 76,0 La prelucrare
a producţiei auto
Bronz Deservirea de bază 0,315 Coop. de Stat "Vtorma"
a producţiei auto
Alamă Deservirea de bază 0,045 La prelucrare
a producţiei auto
Aluminiu Deservirea de bază 3,105 La prelucrare
a producţiei auto
Cauciuc folosit Exploatarea 1,5 Coop. de Stat "Vtorma"
transport
Uleiuri uzate Exploatarea 0,45 La prelucrare
transport
Materiale textile Deservirea de bază 39,0 Coop. de Stat "Vtorma"
a producţiei
Maculatură Activitatea 155.0 Coop. de Stat "Vtorma"
administrativ-
gospodărească
Plumb Activitatea AG 1,2 Coop. de Stat "Vtorma"
Electroliţi Activitatea 0,15 Neutralizare
administrativ-
gospodărească
Grăsimi Activitatea 4,0 Secţia orăşănească de
administrativ- deşeuri
gospodărească
Deşeuri Activitatea 1872 Secţia orăşănească de
gospodăreşti administrativ- deşeuri
gospodărească

Eliminarea poluanţilor în atmosferă (2001, tone/an)

43
Denumirea substanţei Cantitatea de Total eliminări în Cantitatea permisă
poluanţi care se atmosferă (limita t/an)
elimină (parţial)
Colb organic şi 534,871 22,574 22,574
mineral
Nicotină 7,44- 10-5 7,44- 10-5 7,44- 10-5
Alcool metilic 0,00208 0,00208 0,00208
Amoniac 0,000224 0,000224 0,000224
Piridină 1,04- 10-5 1,04- 10-5 1,04- 10-5
Acid azotic 0,00014 0,00014 0,00014
Formaldehidă 8,24- 10-6 8,24- 10-6 8,24- 10-6
Fenol 2,08- 10-5 2,08- 10-5 2,08- 10-5
Uleiuri eterice 0,00272 0,00272 0,00272
Oxid de carbon 2,100357 2,100357 2,100357
Oxid de mangan 0,00236 0,00236 0,00236
Dioxid de azot 0,18049 0,18049 0,18049
Acid sulfuric 0,01787 0,01787 0,01787
Vapori de benzină 0,5906 0,5906 0,5906
Toluol 0,159 0,159 0,159
Alcool butiric 0,040 0,040 0,040
Carbonaţi 0,4145 0,4145 0,4145
Aerosol de plumb 6,08-10-7 6,08- 10-7 6,08- 10-7
Emulisol 0,0004932 0,0004932 0,0004932
Colb abraziv 0,694317 0,694317 0,694317
Aerosol de sudare 0,01502 0,01502 0,01502

.Substanţele toxice care se elimină în încăperile de producere

Procesele tehnologice în toate încăperile combinatului de tutun se petrec în
continuu cu eliminări a diferitor substanţe toxice cum ar fi: praf, vapori, căldură în exces
care au efect negativ asupra organismului uman. Însă majoritatea substanţelor toxice cu

44
caracter specific se atribuie: praful de tutun, vapori de nicotină, alcool metilic, praf de
hârtie, praf de bronz, etc.
În general praful de tutun se elimină în timpul desfrunzării de tutun de pe tulpina
frunzei. Cea mai mare concentraţie de praf de tutun se acumulează în zona de respiraţie a
lucrătorilor, ce efectuează acest proces manual. Cantitatea de praf în aer în secţia de
desfrunzare la combinat, după efectuarea analizelor s-a dat a fi de 1,4 mg/m3.
Concentraţia prafului de tutun în secţia de desfrunzare depinde de câţiva factori: de
umiditatea proporţională a tutunului, calitatea de materie primă, o ventilaţie eficientă.
Calitatea materiei prime se determină după conţinutul în el a formaturii (bucăţi de frunze
de tutun, tulpini), mărunţişuri şi praf.
În afară de praful organic conţinut de tutun, se conţine praf mineral.
Standardele limită care se permit pentru ca tutunul ă conţină aceste praf mineral 0,5-3%
în dependenţă de soi. Alcalinitatea tutunului acţionează la fel şi modul de păstrare. Este
necesar de al păstra în depozite închise, ca regulă cu aer condiţionat.

6. CONTROLUL CALITĂŢII
Cantităţile, în mg/ţigară, de nicotină şi gudroane permite pentru diferite
produse din tutun:
22,0 mg/ţigară conţinut de gudron în ţigarete fără filtru;
18,3 mg/ţigară conţinut de gudron în ţigarete cu filtru;
1,3 mg/ţigară conţinut de nicotină în ţigarete cu filtru şi fără filtru.
În ultimii ani Comisia Codex Alimentarius, organul FAO/VOZ, a luat unele
hotărâri privitor cantităţilor de pesticide ditiocarbamate în produsele gospodăreşti, în
unele ţări - producătoare de tutun (Grecia, Italia, Franţa, Spania, România,
Bulgaria) conţinutul ditiocarbamaţilor nu se nominalizează în materia primă de
tutun, iar în alte ţări acest normativ este de 10-15 ori mai mare, decât cel din
SanPiN 42-123-4540-87 - 1,0 mg/kg adoptat de Ministerul Ocrotirii Sănătăţii CSI în
1987. S-a stabilit că conţinutul de pesticide ditiocarbamate în materia primă de tutun să
fie 10,0 mg/kg.

45
 Calitatea apei
Din cele expuse mai sus, observăm că necesităţile de apă la producerea şi
îndeplinirea normelor sanitaro-igienice a întreprinderii sunt enorme.
În corespundere cu specificul activităţii de producere, apa se foloseşte în
următoarele scopuri:
- barabanele pentru sousarea tutunului;
- barabanele condiţionere;
- sistema de umezire la producerea ţigărilor;
- fermentarea tutunului;
- cazare pentru fierbere;
şi în cazuriule cînd nu contactează cu tutunul (nu participă la producere):
- condiţionare de aer;
- staţia de compresare şi pompe;
- parcul de automobile;
- laboratorul de producere;
- necesităţi gospodăreşti-comunale;
- secţiile auxiliare.
Alimentarea cu apă potabilă a combinatului de tutun din Chişinău se efectuează de
la sonda arteziană existentă din teritoriuil combinatului conform documentelor
normative eliberate de către organele de protecţie a mediului şi altor organe
interesate. Temperatura apei totalmente satisface cerinţele proceselor tehnologice
de producere, prin ce şi se lămureşte utilizarea ei permanentă.Hidrofonul nr.2222
dotat cu pompa ĂŢV 10-63-107 cu capacitatea 63 m 3/oră şi capacitatea apelor
subterane de 212 mii m3/an totalmente acoperă necesităţile de producere şi
menajere a combinatului.Inspectoratul Ecologic de Stat în coordonare cu Serviciul
Epidemiologic, organele geologice şi de gospodărire a bazinelor acvatice în urma
cercetărilor analitice au constatat, că calitatea apei în sondă nr.2222 corespunde
cerinţelor STAS-ului 2874-82 “apă potabilă” şi cerinţelor tehnologice respective,
având următoarele date:

46
 Clor rezidual – nu-i depistat.
Cloruri, mg/dm3 – 75 mg/dm3 (STAS – 4245-72).
Oxidabilitatea, mg/l –1.6 mg/l.
Nitriţi, mg/dm3 – nu-s depistaţi (STAS – 4192-82).
Nitraţi, mg/dm3 – 9.0 mg/dm3 (STAS – 18826-73).
Amoniac, mg/dm3 – nu-i depistat (STAS – 4192-82).
Concentraţia sulfaţilor în sondă este de 250-280 mg/l şi se consideră o
poluare necondiţionată a fondului, totuşi la evaluarea lor în colectorul orăşenesc va
fi sporită, fapt ce contravine concentraţiei maxim admisibile stabilită de către
Regia “Apă – Canal”.
Acest fapt a dus la instalarea sistemei de dedurizare a apei până la folosirea
ei la procesul tehnologic.În procesul tehnologic apa se foloseşte în formă de abur
sau la o temperatură mai înaltă. La combinatul de tutun este cazangerie care are
scop de a aduce apa la temperatura stabilită sau aburi. Cazangeria este dotată cu
două cazane, o capacitate pentru abur (Deaera. D), sistema de dedurizare a apei cu
cationit. Cu controlul calităţii apei fierbinţi şi aburului se ocupă laboratorul de
încercări a calităţii tutunului şi produselor de tutun, care la capitolul “apa” a
ratificat anumite standarte şi unul din ele este – SRISO 5667-5 din 1998,
“Calitatea apei – Prelevare – PARTEA 5.
Ghid pentru prelevarea apei potabile şi a apei utilizate în industria alimentară”.
SRISO 5667-7 din 1998 “Ghid general de prelevare a apei şi a aburului din
instalaţiile de cazane”.
SRISO 5667-10 din 1994 “Calitatea apei. Prelevare.—partea 10.”Ghid pentru
prelevarea apelor uzate”.
Politica laboratorului este de a menţine nivelul înalt a calităţii încercărilor, a
inofensităţii şi competivităţii producţiei fabricate, care ar satisface solicitările
consumatorilor. Garanţia calităţii – obiectivitatea şi exactitatea încercărilor din
laborator.

47
 IV. PARTEA EXPERIMENTALĂ

Conform datelor teoretice expuse mai sus formarea NAST este condiţionată
de conţinutul de NO2- în mediul reacţiei. Reieşind di n acestea am stabilit studierea
procesului de nitrozare a nicotinei cu nitrit-ionul.

48
 Pentru studierea procesului de nitrozare a nicotinei cu nitrit-ionul s-a analizat
variaţia vitezei procesului în funcţie de:
1) concentraţia nitrit-ionului;
2) concentraţia nicotinei;
3) concentraţia ionilor de hidrogen (pH).
Parametrii au fost variaţi în limitele următoare
[Nic.]0 = 1,5 * IO-5 - 7,5 * 10 -5 mol/1
[NO2"]0 = l * 10-5 - 2,0 * IO-4 mol/1.
pH=2,5…4.5

1. REACTIVE ŞI APARATE
1. Nitritul de natriu NaNO2
2. Acid sulfuric concentrat H2SO4
3. Reactivul Griss
4. Acid clorhidric HCL
5. Nicotină
Pentru obţinerea soluţiilor s-a folosit apă distilată.
Pentru determinarea pH soluţiilor de lucru şi control [H +] reacţiei s-a folosit
pH - metru pH - 340.
Determinarea variaţiei optice s-a efectuat la calorimetrul KFK - 2 cu eroare
de 1% şi spectrofotometru CФ - 26 cu eroarea de 1%.
Experienţa s-a petrecut în termostat de tipul H - 10.

2. METODICA EXPERIMENTULUI
Pentru determinarea legităţilor cinetice a procesului a fost studiată variaţia
vitezei procesului în funcţie de concentraţia nitrit-ionului şi concentraţia nicotinei.
Viteza s-a determinat după cantitatea de nitrit şi nicotină reacţionate.

49
Procesul de formare a NNN pe sistema model s-a cercetat în felul următor: soluţia
nitrit-ionului de o anumită concentraţie şi pH o introducem în celulă şi o
termostatăm la temperatura de 45°C timp de 5 minute. Apoi adăugăm nicotină.
Volumul total a soluţiei reactante luat de 40 ml.
în timpul efectuării reacţiei după un timp oarecare bine determinat se lua 2 ml de
soluţie reactantă şi se măsoară densitatea optică la lungimea 236; 259; 282 mm.
Apoi la aceeaşi probă se adaugă reactivul Griss şi peste 40 minute densitatea optică
la lungimea 540 mm.Viteza de reacţie a nitrit-ionului s-a determinat după formula
V = ΔD 640 / Δt · E · l = ΔC / Δt

Viteza de reacţie a nicotinei s-a determinat după formula:

V = ΔC / Δt

unde ΔC - variaţia concentraţiei nicotinei. Δt - variaţia timpului

Concentraţia nicotinei s-a determinat după formula:
C= A · I O - 3 (mol/1)

Unde: A = 1,059 (A259 – (A236 + A282 / 2)).

Se ia 1 ml probă şi 1 ml acid sulfuric de concentraţie 0,1 N şi la CФK - 2 se

măsoară densitatea optică la 236; 259; 282.
Viteza de formare a n-mitrozonornicotinei se determină prin metoda
nomogramelor.
Reactivul Griess conţine a - naftilamina faptul că în prezenţa nitriţilor se
colorează în roz intens. Vezi ecuaţiile reacţiilor de mai sus .
Densitatea optică se măsoară la lungimea X, = 540 nm. Concentraţia nitrit-
ionului se calculează după legea Bugher-Lambert-Beer:
C = D540 / E · l
unde C - concentraţia ionului
D540 - densitatea optică la 540 nm

50
E - coeficient de absorbţie
l - lungimea cuvetei

51
 Viteza în funcţ ie de pH

7,5
3,5

6,5

3
5,5
W,mol/l*s, *e-10

4,5
4
3,5

2,5 2,5

4,5
1,5
2 2,5 3 3,5 4 4,5 5
pH
0

52
 Consumul nicotinei în funcţie de con. nitritului

1,55

1,5
con. Nicotinei,*e-5

1,45
C1
C2
1,4
C3
C4
1,35

1,3

1,25
0 10 20 30 40 50 60
tim p, m in.

Viteza în funcţe de con.nitritului

9
8,3
8
7
6
W,mol/l*s, *e-10

5 5,2

4 3,8
3
2
1,6
1
0
0 5 10 15 20 25
con. nitritului,m ol/l, *e-5

53
 Consumul Nitritului în funcţie de conc. Nicotinei

5,02
5
Conc. Nitritutului, mol/l, * e -5

4,98
4,96
C1
4,94
C2
4,92
C3
4,9 C4
4,88
4,86
4,84
4,82
0 10 20 30 40 50
tim pul, m in

Viteza procesului în funcţie de conc. Nicotinei

9
8,3
8

7
6,6
6
w, mo/l*s, e-10

5
4,6
4
3,3
3

0
0 1 2 3 4 5 6 7 8
Conc. Nicotinei, m ol/l, e-5

54
 Funcţia lg W de lg [Nitrit]

9,9

9,8

9,7

9,6

9,5
-lg W

9,4

9,3

9,2

9,1

9
3 3,2 3,4 3,6 3,8 4 4,2 4,4 4,6 4,8
-lg [Nitrit]

Funcţia lg W de lg [Nicotină]

9,5

9,45

9,4

9,35

9,3
-lg W

9,25

9,2

9,15

9,1

9,05
4 4,1 4,2 4,3 4,4 4,5 4,6 4,7 4,8
-lg [Nicotină]

3. Analiza rezultatelor experimentale

55
 3.1. Dependenta vitezei de pH
Studiul dependenţei vitezei procesului de nitrozare a nicotinei de pH a arătat
că viteza procesului atinge o valoare maximă la un pH ~ 3,5 (Fig 1) Mărirea vitezei
procesului la micşorarea valorii pH poate fi explicată prin faptul ca în sistem
cercetat creşte concentraţia agenţilor de nitrozare. Micşorarea vitezei procesului la
valorile pH mai mici de 3,5 este determinată de creşterea concentraţiei de nicotină
protonată care nu se supune nitrozării.
3.2. Dependenta vitezei de concentraţia iniţială a reactanţilor
În toate cazurile observăm creşterea concentraţiei n-nitrozoaminelor
specifice tutunului odată cu mărirea concentraţiei nitrit-ionului şi a nicotinei. Odată
cu creşterea concentraţiei nitrit-ionului creşte şi concentraţia agenţilor de nitrozare
şi în rezultat se măreşte şi viteza procesului de nitrozare a nicotinei.
Conform graficelor 7 şi 8 , construite din datele experimentale se calculează
ordinul de reacţie :
n = tg α
Pentru nitrit n = 1.069
Pentru nicotină n = 0.89
Constanta de viteză se calculează conform relaţiei :

K = 1/t (1/C – 1/C0)

Viteza se calculează :

V = K [NO2-]n [Nic]n
V = 8,0016 · 10-10 mol/l·

56
 3.3. Analiza rezultatelor

1. S-a constatat că viteza de nitrozare a nicotinei pure este cu două ordine mai mică
decît viteza de nitrozare a extrasului din tutun (IO"8 comparativ cu IO'10).
2. Diferenţa în viteze ne permite de a presupune că tutunul (în cazul dat-extrasul
lui) conţine anumiţi compuşi, ce joacă rolul de catalizatori în procesul de
nitrozare a nicotinei.
3. Viteza procesului de nitrozare a nicotinei creşte odată cu mărirea
concentraţiei iniţiale a reactanţilor.
4. Viteza procesului de nitrozare a nicotinei pure atinge o valoare maximă la
un pH ~ 3,5.

57
 5 4. OPTIMIZAREA UNUI SISTEM REAL
În baza acestor date a fost stabilit că conţinutul nitritului joacă un rol important
în procesul formării NA în tutun în urma prelucrării tehnologice. A fost propusă
ideea de a cerceta reducerea nitratului din compoziţia tutunului în timpul
prelucrării tehnologice până la nitrit sau la alt agent de nitrozare.
Deci s-a stabilit de a cerceta compoziţia chimică a tutunului, de a
determina în compoziţie un reducător care ar putea reduce nitratul în timpul
prelucrării până la un agent de nitrozare a nicotinei.
În urma cercetării chimice a tutunului de către savanţii Neiberg,
Crivousov, Şeuer ş. a. s-a stabilit că în compoziţia tutunului avem alcooli şi
aldehide, alte substanţe care se pot oxida până la acizi organici în urma
interacţiunii cu nitratul reducându-l până la un agent de nitrozare.
Iniţial s-a studiat cantitatea de alcooli în tutun.În urma cercetării s-a depistat
alcoolul etilic care este în cantităţi foarte mici şi cu mult cedează cantităţii de
alcool metilic. Teoretic se putea de presupus că alcoolul metilic cu proprietăţile
sale volatile ar trebui să se evapore repede sau să fie spălat cu apă folosită la
prelucrarea preliminară a tutunului. În urma cercetărilor Neiberg şi Şeuer a stabilit
că 38% dîn alcoolul metilic se elimină în apa tehnologică, restul rămân în tutun sub
forma altor compuşi sau se oxidează. Au ajuns la concluzia că acest conţinut de
metanol este liber. Restul alcoolului a fost extras în urma prelucrărilor
trermodinamice şi chimice. Metanolul apare în urma descompunerii pectinelor şi
uleiuri eterice:

C43H62O37 + 10H2O  4C6H10O7 + C5H10O5 + C6H12O6 +

+3CH3COOH + 2CH3OH

Concentraţia metanolului în pectine este de 4,5% până la fermentare. iar

in uleiurile eterice – 38% de alcooli liberi din care predomină metanolul.

58
 Din masa totală a tutunului metanolul atinge 2,44% în tutunul nefermentat
şi 3,73% în tutunul fermentat.
Cu toate că metanolul este substanţă categoric otrăvitoare, este necesar de
stabilit dacă acest alcool poate înfăptui rolul de reducător pentru sistemul
NO3- +2ē NO2-.
Iniţial a fost studiat sistemul redox a reacţiei dintre nitrat ionul şi metanolul.
Teoretic am stabilit că reacţia de reducere a nitratului în nitrit poate decurge în
anumite condiţii şi anume la o anumită temperatură, anumit pH şi raport. În urma
studierii potenţialului sistemului redox s-a stabilit că reacţia descrisă de ecuaţia de
mai jos totalmente este deplasată spre dreapta.

CH3OH —2ē CH2O +2H+

3H+ + NO3– + 2ē HNO2 + H2O
3H+ + NO3– + CH3OH  HNO2 + CH2O + H2O

E0NO3‾/NO2‾ = + 0,96 (v)

E0CH3OH/CH2O = -0,16 (v)

Lg K = (0,96 + 0,16) · 1 / 0,059 = 18,98

K = 1018,98  1019

Deci în mediul acid cu concentraţii egale de nitrat şi alcool poate decurge

reacţia redox.
În urma studierii termodinamicii reacţiei (teoretică) s-a constatat că la o
temperatură joasă reacţia va avea alt rezultat:

CH3OH + H+ + NO3–  CH3ONO2 + H2O

59
 Dar şi această reacţie decurge la concentraţia acidului de 100%.
Cunoaştem că temperatura folosită la fermentarea tutunului este în jurul de la
50 – 700 C şi tutunul are pH-ul de la 5 la 8 în dependenţă de soiul de tutun.
S-a stabilit de a cerceta pe un sistem model reacţia de oxido-reducere între
nitratul de sodiu în soluţia cu alcool metilic la temperatura de 50 – 70 0 C la variaţia
pH-ului de la 5 la 8, intermediar 6 şi 7 cu concentraţii egale între reacţii cu variaţia
ei. De asemenea s-a stabilit că detectarea nitrit ionului se va face cu reactivul
Griess, folosind fotocalorimetrul, măsurând la lungimea de undă 540 nm. Curba de
calibrare se efectuează la acelaşi aparat cu nitrit ionul cu concentraţiile minime
deoarece iniţial nu vom avea nitrit.
Concentraţia nitratului 10-3 mol/l şi la 2*10-3
Concentraţia alcoolului 10-3 mol/l
pH-ul se variază cu HNO3 (0,01 N) şi NaOH (0,01 N). Temperatura se va
menţine timp de 10 zile constantă la 500 C.

4.1. Aparate şi reactive

Pentru efectuarea experienţei au fost utilizate următoarele reactive:
- nitrit de sodiu;
- nitrat de sodiu
- reactiv Griess
- alcool metilic
- hidroxid de sodiu;
- acid azotic
Pentru pregătirea soluţiilor a fost utilizată apă distilată. Pentru determinarea
pH-ului soluţiei a fost folosit pH metrul pH-340. Măsurările optice s-au petrecut la
spectrometrul CF-26 (precizia 1%). Pentru menţinerea temperaturii s-a folosit
cuptorul firmei Carlo-Erha “Fractovop-4200”.

60
 4.2. Relaţii cinetice
Viteza de reacţie se va determina în acest caz în felul următor: se determină
schimbul densităţii optice a soluţiei (cauzat de modificarea concentraţiei
produsului) la o anumită lungime de undă ( în cazul dat =540 nm):
V =   D / t ·  · l (mol/l·s)
unde D redă schimbul densităţii optice în intervalul de timp t,  -
coeficientul de extincţie, l – grosimea stratului.
Ordinul de reacţie. Puterea la care intervine concentraţia reactantului în
expresia ce exprimă legea acţiunii maselor se numeşte ordin parţial de reacţie în
raport cu substanţa dată.suma tuturor ordinilor parţiale reprezintă ordinul global de
reacţie n.
n = Σ ni n = tg α
Constanta de viteză. Se va determina după formula

K = 1/t · (1/C – 1/C0)

Energia de activare se va calcula după formula :

Ea = 2,303 R (lg kT1/kT2) (T1 · T2/ T2 – T1)

constanta de viteză se va stabili cu formula lui Vant-Hoff:

K T2 = KT1 γ (T2 – T1) /10
În urma acestor date vom putea compune mecanismul global al reacţiei,
temperatura obţinută pentru viteza maximă, concentraţiile, etc. Rezultatele obţinute
se vor include în tabelele şi graficele de mai jos.

61
 Ecuaţiile reacţiilor ce decurg la pH diferit
pH=8
2NO-3 + CH3OH + OH- = 2NO-2 + HCOO- + 2H2O

NO-3 + HCOO-+ H2O = NO-2 + CO2 + H2O + OH-

SUMAR :
3NO-3 + CH3OH = 3NO-2 + 2H2O + CO2

CH3OH + NO-2 = CH3NO2 + OH-

pH=7
NO -3 + CH3OH + H2O = NO- 2 + CH2O + 2H2O
NO-3 + CH2O = NO-2 + HCOO- + H+
CH3OH + NO -2 = CH3NO2 + OH-

OH +H + =H 2 O
SUMAR
2NO-3 + 2CH3OH = NO-2 + CH3NO2 + HCOO- + 2H2O

pH=5;6
NO-3 + CH3OH + H+ = HNO-2 + CH2O + H2O
NO-3 + CH2O = NO 2 + HCOO- + H+ NO2 + H+=HNO2
2HNO2 - H2O + NO + NO2

NO-3 + HCOO- + H+ = NO 2 + H2O + CO2

CH3OH + NO-2 = CH3NO2 + OH-

SUMAR

3NO-3 + 3H+ + 2CH3OH = CH3NO2 + NO2 + NO + 4H2O + CO2

62
 Formarea nitritului în dependenţă de temperatură la pH diferit
Tabela n1.T=50 C
Zile pH=5, (imol/l PH=6, umol/l pH=7, ^mol/l pH=8, fimol/l
1 1,2 1.9 2.5 3
2 1,8 2.4 4.4 5.7
3 2,3 3.1 5.9 8.2
4 2.3 3.5 7.1 10.4
5 2.3 3.5 8.6 12.5
6 2.3 3.5 8.6 13.1
7 2.3 3.5 8.6 13.1
8 2.3 3.5 8.6 13.1
9 2.3 3.5 8.6 13.1

Tabela n2.T=60 C

Zile pH=5, umol/l PH=6, umol/l pH=7, jimol/l pH=8, umol/l

1 1,1 1.4 2.1 2.8
2 1.4 1.6 2.3 3.6
3 1.4 1.7 2.8 4.1
4 1.4 1.7 3.2 4.8
5 1.4 1.7 3.2 4.8
6 1.4 1.7 3.2 4.8
7 1.4 1.7 3.2 4.8
8 1.4 1.7 3.2 4.8
9 1.4 1.7 3.2 4.8

Tabela n3 .T=70 C

Zile PH=5, umol/l pH=6, umol/l pH=7, jimol/l pH=8, ^imol/l

1 1.1 1.3 1.9 2.2
2 1.2 1.4 2.3 3.4
3 1.2 1.4 2.3 3.4
4 1.2 1.4 2.3 3.4
5 1.2 1.4 2.3 3.4
6 1.2 1.4 2.3 3.4
7 1.2 1.4 2.3 3.4
8 1.2 1.4 2.3 3.4
9 1.2 1.4 2.3 3.4

63
 La concentraţii egale a Nitratului şi a Metanolului

Viteza în funcţie de pH la T= 50*, 60*, 70 * C

W, m ol/l *s e-8
14

12

10

8 T= 50*C
T= 60*C
6 T= 70*C

0
4 5 6 7 8 9
pH

Funcţia lg W de pH la T= 50*C

7,35
7,3
7,25
7,2
7,15
-lg W

7,1
7,05
7
6,95
6,9
6,85
4 4,5 5 5,5 6 6,5 7 7,5 8 8,5
pH

64
 Funcţ i a lg Wde pH la T= 60 * C

7,35
7,3
7,25
7,2
7,15
-lg W

7,1
7,05
7
6,95
6,9
6,85
4 4,5 5 5,5 6 6,5 7 7,5 8 8,5
pH

Funcţ i a lg Wde pH la T= 70 * C

7,35

7,3

7,25

7,2
-lg W

7,15

7,1

7,05

6,95
4 4,5 5 5,5 6 6,5 7 7,5 8 8,5
pH

65
 La Concentraţia dublă a Nitratului în raport cu metanolul

Viteza în funcţie de pH la T= 50*, 60*, 70*C

18

16

14

12
w, mol/l*s, e-8

T= 50*C
10
T= 60*C
8
T= 70*C
6

0
4 5 6 7 8 9
pH

Functia lg W de pH la T= 50*C

7.15

7.1

7.05

7
-lg W

6.95

6.9

6.85

6.8

6.75
4 4.5 5 5.5 6 6.5 7 7.5 8 8.5
pH

66
 Funcţia lg W de pH la T= 60*C

7,25

7,2

7,15

7,1
-lg W

7,05

6,95

6,9
4 4,5 5 5,5 6 6,5 7 7,5 8 8,5
pH

Funcţia lg W de pH la T= 70*C

7,25

7,2

7,15
-lg W

7,1

7,05

6,95
4 4,5 5 5,5 6 6,5 7 7,5 8 8,5
pH

67
Viteza formării nitritului în dependenţă de timp

T = 50 0 C Δ t = 24 h w, mol/l · s
PH I zi II zi III zi IV zi V zi VI zi VII
5 5 ·10–8 2,5 ·10–8 2,1 ·10–8 — — — —
6 6,25 ·10–8 3,7 ·10–8 2,9 ·10–8 2 ·10–8 — — —
7 10 ·10–8 8 ·10–8 6,2 ·10–8 5 ·10–8 5 ·10–8 — —
8 13 ·10–8 11,5 ·10–8 11,2 ·10–8 9,1 ·10–8 8,7 ·10–8 2,5 ·10–8 —

T = 60 0 C Δ t = 24 h w, mol/l · s
PH I zi II zi III zi IV zi V zi VI zi VII zi
5 4,6 ·10–8 0,8 ·10–8 — — — — —
6 5,1 ·10–8 1 ·10–8 0,4 ·10–8 — — — —
7 8 ·10–8 7,9 ·10–8 6,2 ·10–8 2 ·10–8 — — —
8 13 ·10–8 11 ·10–8 9,6 ·10–8 7,1 ·10–8 — — —

T = 70 0 C Δ t = 24 h w, mol/l · s

PH I zi II zi III zi IV zi V zi VI zi VII zi
5 5 ·10–8 — — — — — —
6 5,8 ·10–8 — — — — — —
7 9,2 ·10–8 0,4 ·10–8 — — — — —
8 13 ·10–8 0,8 ·10–8 — — — — —

Pentru concentraţii egale de nitrat şi metanol .

Viteza s-a calculat după formula :
V =  C / t = C – C0 / 86400
Ordinul de reacţie este determinat de formula ordinelor parţiale de reacţie.
n = ni = tg α = 0.67

68
 Constanta de viteză se calculează după formula:
K = (2,303 / t) · lg C0 / C
La T = 50 0 C K = 1,126 · 10–2 (s–1)
T = 60 0 C K = 3,25 · 10–2 (s–1)
T = 70 0 C K = 10,63 · 10–2 (s–1)
Energia de activare:
Ea = 2,303 R (lg kT1/kT2) (T1 · T2/ T2 – T1) = 94,28 kj/mol
Coeficient de temperatură
KT+10 / KT = γ; γ = K50/ K60 = 3,25 · 10–2 / 1,126 · 10–2 = 2,87

4.3. Procesul de nitrozare în sistem real improvizat

Aparatele şi reactivele, metodica experimentului sunt identice experimentului
precedent, însă adăugăm nicotina de concentraţia 10-3 mol/l. Rezultatele
experimentului sunt plasate pe grafice de mai jos.
n = tg α =0,98
K = 1/t · (1/C – 1/C0) = 1,126 · 10–2 (s–1)

4.4. Analiza rezultatelor

1. Metanolul reduce nitratul din sistem în nitrit şi alţi agenţi de nitrozare care
nitrozează nicotina.
2. Viteza descreşte în ordinea măririi pH-ului mediului.
3. La mărirea concentraţiei nitratului de asemenea viteza creşte.
4. Nitraţii din compoziţia tutunului participă la nitrozarea nicotinei.

69
70
71
 V. CONCLUZII GENERALE
1. Procesul de nitrozare a nicotinei în sistem model în funcţie de pH-ul mediului
atinge o valoare maximă în punctul 3,5 ceea ce coincide cu indicele mediului în
sistem real (extract de tutun).
2. Viteza procesului creşte la mărirea concentraţiei nicotinei şi agenţilor de
nitrozare.
3. Metanolul – produs de descompunere a pictinelor la prelucrarea tehnologică a
tutunului favorizează creşterea concentraţiei agenţilor de nitrozarea a nicotinei,
deci îndeplineşte funcţia de catalizator a procesului.
4. Rezultatele obţinute (pH-ul mediului, ordinul de reacţie, coeficientul de
temperatură, catalizatorul) permit perceperea cineticii procesului la prelucrarea
tehnologică a tutunului.
5. Necesitatea diminuării utilizării la creşterea tutunului a fertilizanţilor, având
scopul de a micşora cantitatea agenţilor de nitrozare a nicotinei.
6. Reagenţii întrebuinţaţi la prelucrarea tehnologică a tutunului necesită lipsa de
agenţi de nitrozare.

72
 VI. BIBLIOGRAFIE
1. N. Aniţa, P. Marinescu “Fiziologia şi biochimia tutunului”. Editura tehnică,
Bucureşti 1993
2. М. Я. Молдован “ Табак” Едитура Молдовенеаскэ,Кишинёв 1978
3. Кифуряк С.В. “Табачная фабрика “Ява” Пищевая промышленость, М 1978
4. Boris Melnic, Gheorghe Tăbârnă, Gheorghe Duca, Simona Corina Gica
“Chimia, stresul şi tumoarea” Editura “Universul“, Chşinău 1997
5. А.Г. Лешков “Нитраты и качество продуктов растениеводства”, Наука,
Новосибирск 1991.
6. Дачене, Шпрюпкувке “Канцерогенные нитросоединения и их
соединения.” Вопросы питания, Талин 1984
7. Рубенчик Б.А. “Образование канцерогенов из соединений азота”, Киев
1990
8. Бенеманский В.В. “О канцерогенной опасности нитрозо-диметиламина
для человека”, Гигиена и санитария 1989.
9. П.К. Дорохов, Г.А. Диккер “Технология табака и технохимический
контроль.,” стр 21-30.
10.А.Г.Ткач “Справочник табачника”, Москва, 1983, стр. 8-11,
11.В.Ф. Трубников, В.С. Пашков “Оборудование предприятий табачной
промышленности”, Москва, 1982, стр 36-38,86-89,
12.“Табак –сырьё неферментированное” ГОСТ 8073-77
13.“Табак-сырьё ферментированное” ГОСТ 8072-77
14.“Определение хлорорганических пестицыдов” ГОСТ 2142-80
15.“Определение фосфорорганических пестицыдов” ГОСТ 5011-89
16.“Курительная машина” ГОСТ ИСО 3308-97
17.“Определение содержания воды в конденсате дыма. Метод Карла
Фишера.” ГОСТ 30622.2-98.
18. “Determinarea indicelui de fermentare” SR 13332, Aprilie 1996.
19. “Determinarea alcaloizilor din condensatele de fum.” SRISO 3400, 1999.
73
20. “Determinarea condensatului de fum brut şi anhidru utilizând o maşină de
fumat analitică de rutină pentru ţigarete.” SRISO 8453, 1987.
21. “Determinarea conţinutului de azot total.” STAS 4895/5-82.
22. “Determinarea indicelui de puritate.” SR13336, aprilie 1996.
23. Нитраты, нитриты. Медицина, 1981.
Springer D. Wescott. Formation of nitroyodimetil amine in smoke from cogarettes
manufactured from different tobacco types. Lion, 1976

74