ADRIAN STĂNILĂ

Mărcile individualităţii:
Ţăranul medieval privit ca
individ

Universitatea din Bucureşti,

Facultatea de Istorie; Facultatea de Limbi şi Literaturi străine,

Master Studii medievale,

Anul al II-lea, semestrul al II-lea, 2012-2013

Materia de studiu: Pentru o istorie a individului în Evul Mediu

 PLAN DE IDEI

Introducere:
Exponent al celei mai numeroase categorii sociale a evului mediu, ţăranul
era perceput foarte rar ca individualitate personală şi mai des ca individualitate
de grup. Atunci cand se raportau la tăran ca individ, contemporanii preferau să îl
încadreze undeva la limita dintre animal şi uman, să îl acuze, dar, mai ales, să îl
folosească drept componentă cheie a sistemului economic de tip feudal.
Realitatea firească era cu totul alta, in opinia noastra. Ţăranul avea propria
individualitate care, indiferent de tipul relaţionării, era condiţionată de datorie.
Istoriografia problemei:
Cercetarea este una de tip pur analitic, ţăranul nelăsând mărturii scrise
despre el însuşi, ci doar mărturii arheologice şi etno-culturale. Sursele scrise se
rezumă fie la documente ce tratează ţăranii ca grup, fie la relatări ale celorlalte
ordine medievale. După apariţia şi dezvoltarea şcolii istoriografice de la
„Anales”, problema individualităţii tăranului a început a fi tratată sub semnul
raporturilor pe care acesta le întreţinea cu autoritatea (centrală, eclesială sau
seniorială), cu socitatea (sistemul social, comunitatea restrănsă sau familia) şi cu
natura.

Corpus:

- Diferenţiere între grupuri – ocupaţii – culegători tribali

- păstori nomazi
- lucrători salariaţi
- agricultori capitalişti sau
colectivişti
- etnice
- confesionale – creştini (catolici sau
ortodocşi)
- eretici
- iudei sau khazari
- mozarabi
- Raporturi cu autoritatea – centrală – prin intermediul seniorului
- în problema pedepselor de sânge
- colonizarea agricolă
 - datorie (asigurarea transporturilor,
întreţinerea podurilor şi a drumurilor)
- eclesiastica - inscrierea obligatorie în parohii
- seniorială - împărţirea domeniului (pars
dominicana, terenuri de drept comun, concesiune familială)
- un sat putea fi împărţit între mai
mulţi seniori
- reglementarea portului armelor
- seniorul era instanţă de judecată
- consuetudines (abia în secolul XI)
- datorii (prestaţie, produse, serviciu
militar, bani doar pentru a compensa primele două)
- monopol seniorial (mori, pive,
cuptoare, carciumi)
- omul nu avea dreptul sa-şi aleagă
soţul sau soţia
- lipsa senioriei – obstea complet
liberă – Islanda
- sloboziile (pământuri libere de
corvezi)
- libertăţi neimpozabile (creşterea
păsărilor şi transhumanţa)
- urbană (sec. XI)
- Raporturi cu societatea – în general – exclus de celelalte două ordine
- sec XI, reintegrat sub aportul urbanizării
şi diversificării muncii
- comunitatea restrânsă – satul e o creaţie a Evului
mediu (anticii nu aveau conştiinţa spaţialităţii habitante decât prin raportare la
axis; acum apare raportarea la comunitate)
– datoria de a-şi proteja
comunitatea (animale, calamităţi, atacuri umane, supravegherea străinilor)
- stratificare in funcţie de
pământul stăpânit, deţinerea de animale sau de unelte
- spaţii comune (biserica,
cârciuma, fierăria, spălătoria - piva şi fântâna)
- moara, efect al damnării
 - nunţi şi înmormântări
- traiul în singurătate
(dezrădăcinaţii, vagabonzii, cerşetorii şi tâlharii), mai ales cei ce fugeau de
pedeapsa sângelui
- familia - atribuţii diferite (bătrâni, bărbaţi, femei,
copii)
- componenţă şi comvieţuire
- se poate vorbi de sentimente?

- Raporturi cu natura – Apa – lupta cu marea

- asanarea lacurilor sau a mlaştinilor
- râuri
- Focul – păzirea, mutarea şi dăruirea vetrei
- interzicerea ritualurilor de cineraţie sau
incineraţie
- focul ca pedeapsă
- lemnul – ardeau in special arbuşti
- interdicţie privind doborârea de stejar sau castan
- legiferată vânătoarea de albine pentru a nu fi
doborâţi copacii în care salăşluiau acestea
- animalele
- pământul
- calamităţile

Concluzii:

Observăm, aşadar, că şi exponenţii celui de al treilea ordin al

medievalităţii (laboratores) se puteau constitui şi manifesta ca individualitate
personală. E drept, nici nu acţionau politic sau intelectual, nici nu plângeau
pentru binele societăţii, dar raporturile lor cu natura şi cu societatea erau mult
mai personale, sub simplul motiv că ţăranul nu avea ce pierde. De asemenea,
generalizat poate doar Reformei şi protestantismului, ţăranul medieval pare a fi
manifestat liber arbitru şi, potrivit cutumelor paralel-creştine, pare a fi întreţinut
cu Divinitatea (înţeleasă ca Univers şi nu ca instituţie) un raport pur personal.
 BIBLIOGRAFIE

BONNEMÈRE, Eugène, Histoire des Paysans depuis le fin de Mozen Age

jusqu’a nos jours: 1200-1850, tome premier, an 50 avant J. –C. – 1200
après J. –C., F. Chamerot, Paris, 1856.
BLOCH, M., Societatea feudală, vol. I-II, Cluj-Napoca, 1996 şi 1998.
CARRIER, Nicolas, La vie montagnarde en Faucigny à la fin du Moyen
Âge: économie et société, fin XIIIe-début XVIe siècle, Editions
L'Harmattan, 2001.
CARRIER, Nicolas; MOUTHON, Fabrice, Paysans des Alpes: les
communautés montagnardes au Moyen Âge, Presses universitaires de
Rennes, 2010.
DUBY, George, Anul 1000, trad. Maria Ivănescu, polirom, Iaşi, 1996.
IDEM, L’économie rural et la vie des campagnes dans l’Occident medieval,
vol. II., Paris, 1977.
FALQUE-VERT, Henri, Les paysans et la terre en Dauphiné vers l'an mil,
Presses universitaires de Grenoble, 2004.
FROSSIER, Robert, Oamenii Evului Mediu, trad. Cătălina Mihai, Editura
Artemis, Bucureşti, 2011.
GREKOV, Boris Dmitrievich, Ţăranii din Rusia: din timpurile cele mai vechi şi
până în secolul al XVII-lea, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1952.
GUILAINE, Jean, Premiers paysans du monde: naissances des agricultures,
Errance, Paris, 2000.
IORGA, Nicolae, Oamenii pământului (până la anul 1000), Bucureşti, 1936.
LE GOFF, Jacques, Civilizaţia occidentului medieval, trad. Maria Holban,
Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1970.
IDEM (coord.), Omul medieval, trad. Ingrid Ilinca şi Dragoş Cojocaru, Polirom,
Iaşi, 1999.
IDEM; SCHMITT, Jean-Claude, Dicţionar tematic al Evului Mediu ociidental,
Polirom, Iaşi, 2002.
LE ROY LEDURIE, Emmanuel, Montaillou, sat occitan de la 1294 pina la
1324, 2 vol., trad. Maria Carpov, Meridiane, Bucureşti, 1992.
IDEM, Les Paysans de Languedoc, tome premier, Imprimerie nationale, Paris,
1966.
LESTRELIN, Achille, Les Paysans ruses. Leurs usages, mœurs caractère,
religion, superstitions et les droits des nobles sur leur serfs, E. Dentu,
Paris, 1861.
LUNG, Ecaterina, Mentalităţi şi cultură în Evul Mediu, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti, 2007.
MICHELET, Claude, Histoire des paysans de France, Robert Laffont, 2011.
IDEM, Les défricheurs d’Eternité, Robert Laffont, 2011.
RÖSENER, Werner, Ţăranii în istoria Europei, trad. Maria-magdalena
Anghelescu, Polirom, Iaşi, 2003.
SCHMITT, Jean-Claude, Strigoii: vii şi morţii în societatea medievală, trad.
Andrei Niculescu şi Elena-Natalia Ionescu, Meridiane, Bucureşti, 1998.