Ganduri la sfarsit de drum

"Sa fii asistent medical înseamnă mai mult decât a tine o seringa în mână si de a face o injecție!"
Acestea au fost cuvintele cu care doamna diriginta ne-a întâmpinat în primul an de scoala
Postliceala. Părea atât de aspra, și oricum poate și frica m-a făcut sa nu înțeleg nimic atunci din
fraza de mai sus. Doar parea... insa, mai tarziu aveam sa inteleg ca lucrurile nu erau deloc asa!
Nu am vrut neapărat sa ma fac asistenta însă am venit în aceasta scoala manata de instinct și de
dorința de a ajuta și de a oferi oamenilor din iubirea pe care o simt pentru ei.
Așadar, stăteam în prima banca și o priveam pe doamna diriginta care preda Tehnicile de
nursing, îmi venea sa plâng în sinea mea, nu înțelegeam absolut nimic, erau prea multi termeni
noi și grei... Dispnee, Trendelemburg, per os...Folley și Einhorn... orice întrebare puneam aducea
un răspuns cu mai multi termeni medicali de care nu auzisem pana atunci..
Însă niciodată nu am fost singuri... va mulțumim dragi profesori! Va mulțumim doamna
diriginta. Stand în banca ai posibilitatea de a urmări omul din fata ta. Și de fiecare data am putut
vedea un efort extraordinar venit în favoarea noastră, pentru ca noi sa putem înțelegem, sa putem
deveni oameni de isprava.
Doamna diriginta la clasa este precum o mama care adopta copii iubindu.i necondiționat și în
mod egal. Și din iubire și.a sacrificat timp liber pentru a veni și a parcurge materia când orele nu
au fost suficiente, a trecut de multe ori peste oboseala fizica, a fost tot timpul ca un părinte care a
vegheat ca ai sai copii sa nu se abata de la drumul corect.
"Mama" noastră, însă a fost și drastica, nu a fost ora fără lucrări, fără ascultat și fără sa ne pună
note. Cat am urat cu toții acest lucru, în trecut! Acum nu pot decât, cu ochii în lacrimi, sa-mi
exprim toată mulțumirea acestui om pentru ca, datorita dânsei am învățat ce înseamnă munca
grea și ma pot baza când voi termina și voi fi asistenta ca oamenii vor incapea pe mâinile unui
om bine pregătit și care știe ce are de făcut indiferent de situație.
Încă nu realizez ca sunt anul III și ca mai este doar o clipa și se va termina, au fost 3 ani grei dar
frumoși, plini de experiente care ne.au marcat și care ne.au pregătit pentru ceea ce va urma.
Experienta practicii și.a pus o mare amprenta asupra noastră deoarece aici a fost momentul in
care am intrat în contact cu oamenii și am pus în aplicare teroria învățată, însă chiar și pe sectie,
doamna diriginta ne.a fost alături, îmi aduc aminte ca în primul an, cu ochii în umezi o cautam
spunându-i ca ne e frica sa nu greșim, ca nu suntem îndrumați ... s.a ..iar dansa cu răbdare și
iubire ne strângea în brate și ne invata sa nu renunțam și sa continuam sa facem ceea ce trebuie.

Realizeaz cat de importanta este iubirea! Fără iubire fata de cel de lângă tine și fără sacrificiu nu
ai putea sa i te dedici pentru a-l îngriji.
" Când ești în fata pacientului te comporți cu el ca și cum ar fi cineva din familia ta!"
" Poate acel om e venit de la munca și este murdar, sau este un om al străzii sau nu are educație,
trebuie sa mergi și sa.ti duci la final îndatoririle cu zâmbetul pe buze chiar și vei vedea ,în final,
ca satisfacția va fi a ta!" Aceste cuvinte îmi vin în cap atât de clar de parca acum mi-au fost
spuse, sunt etalonul meu și pentru asta va mulțumesc, doamna diriginta!

Dumneavoastră, dragi profesori, asistente și doctori țin sa va mulțumesc cu stima! numai

dumneavoastră știți cum de aveți tăria ca după gărzi sau ture de noapte sa veniți și sa ne instruiți
cu răbdare. Numai dumneavoastră știți cat v.ati chinuit pentru ca noi sa deschidem ochii.
De la fiecare om care a fost în fata mea, la catedra scolii, am învățat cate ceva și de la fiecare în
parte am cautat sa iau ce a fost mai bun.
Acum realizez sensul cuvintelor de la început. Nu contează ca asistent medical sa faci numai
injectii, contează sa ai iubire în suflet pentru aproapele tău, pentru a-l îngriji și a-l sprijini în
boala cu care se lupta. Contează sa te dedici, sa alini suferința de multe ori doar din vorbe calde
sau doar dintr-o simpla mângâiere.
Contează sa fii om înainte de toate, sa nu uiți ca boala suferința și greul nu ne iartă pe nici unul și
sa ai capacitate de a empatiza cu suferința celui bolnav.
Contează sa fii instruit, sa știi cat mai multe și despre orice, este important sa vindecam, nu sa
facem mai mult rau.
Contează sa fii vertebral și tot timpul sa iei decizia corecta.

Draga noastra Scoala Postliceala Sanitara, multumim ca existi!