După douăzeci de ani, cinematografia engleză avea să încerce un nou efort amplu pe tărîmul

anticipaţiei. El nu poate avea însă nimic comun cu Lucrurile care vor fi, aşa cum îşi închipuie J.
Siclier şi A. S. Labarthe.1 Filmul lui Wells şi Cameron este, în esenţă, optimist, pătruns de
încredere în triumful final al raţiunii. Pe cînd 1984 ecranizează un roman al lui George Orwell
despre care Kingsley Amis scrie, cu blîndă obiectivitate: « . . . această mare operă de isterie
intimă este unul dintre cele mai cunoscute exemple de utopie totalitară răuvoitoare
Pornind de la un text de science-fiction de pe acum clasic, 451° Fahrenheit de Ray Bradbury,
Franţois Truffaut renunţă şi mai categoric decît Godard la elementele de anticipaţie
spectaculoasă (în roman exista, de pildă, un cîine-robot înzestrat cu un sistem olfactiv capabil să
reţină şi să identifice zece mii de nuanţe de mirosuri şi folosit la vînătoarea de oameni).
Regizorul a declarat, de altfel, la conferinţa de presă dinaintea prezentării filmului la Festivalul
de la Veneţia: «în toată
povestea asta nu e nimic ştiinţifico-fantastic. Nu e nici o ştiinţă în a distruge cărţi
Dar nu numai personajele, ci şi temele de succes sînt reluate uneori şi folosite ca pretext pentru
realizări avînd un caracter predominant aventuros. în Raza morţii (Lev Kuleşov, 1924), invenţia
preferată a serialurilor constituie atu-ul suprem în ciocnirea dintre fascişti şi insurgenţii conduşi
de un prieten al inventatorului, ajutat de misterioasa «doamnă în negru». Proiectorul razei trece
dintr-o mînă în alta, pînă ce este folosit în interesul poporului răsculat. Autorul ideii, Vsevolod
Pudov- kin, elogia mai tîrziu ritmul debordant al peliculei
Asemenea metode şi mijloace utilizează, de pildă, un vechi personaj al lui Fritz Lang, resuscitat
de marele regizor în Cei o mie de ochi ai dr. Mabuse şi înzestrat acum cu utilaj electronic. Ca şi
în filmul mut care l-a lansat, Dr. Mabuse

1 Op. cit. p. 109