Sunteți pe pagina 1din 11

Psihologie 2, 2012 Ψ

PSIHOLOGIA DEZVOLTĂRII

STIL DE ATAŞAMENT ŞI SATISFACŢIA COMUNICĂRII


ÎN RELAŢIA COPIL–PĂRINTE

Tatiana TURCHINĂ, Corina CIUBOTARU

Termeni-cheie: ataşament, relaţie copil-părinte, formarea personalităţii, ataşa-


ment securizant, ataşament insecurizant, separare, familie dezintegrată, pierderea
ataşamentului.

Summary
The purpose of the paper is to determinate the relation between the styles of atta-
chment, communication satisfaction, child-parent relation in temporary dysfunctional
families. The thesis completes the information in psychology regarding the problem of
child-parent relationship from the styles of attachment perspective, and the impact that
is has on the way children are raised. Also the influence it has over the communication
process and parent relationship. In the result of the research we managed to observe the
fact that children from temporally dysfunctional families have an insecure attachment to
the father, with a low level of communication satisfaction and child-parent relationship.
Also we conclude that the style of the attachment does not influence the relation between
child and parent, but it does with the communication satisfaction.

Familia reprezintă mediul care ranică cât şi indiferenţa, fiind profund


asigură copilului protecţie, afecţiune resimţite de acesta. O consecinţă a
şi confort psihic, constituind factorul comportamentului inadecvat al părin-
primordial al formării şi socializării ţilor este şi subminarea sentimentului
copilului. Părinţii deţin în acest sens de siguranţă, devenind imposibilă sen-
rolul deosebit atât în fixarea celor mai zaţia de ocrotire, necesară unei struc-
adecvate deprinderi comportamentale turări echilibrate a personalităţii.
cât şi în asigurarea unor condiţii psiho- Pentru a descrie prima relaţie de
logice. Formarea şi consolidarea unor dragoste între mamă şi copil este uti-
raporturi armonioase dintre părinţi şi lizat conceptul de ataşament, cel care
copii solicită, din partea părintelui, îşi pune amprenta asupra viitorului
aptitudinea de a întreţine dialogul cu tip de relaţionare din perioada adultă.
copilul şi de a-l valorifica sub raport Ataşamentul reprezintă un sistem de
afectiv prin căldură, comunicare şi organizare de bază, a cărui dezvolta-
dragoste. Cea mai mică deteriorare în re condiţionează şi este fundamentul
echilibrul afectiv provoacă tulburări sănătăţii mentale. După Field (1994),
în psihicul copilului, atât îmbinarea ti- ataşamentul este relaţia ce se creea-
3
Ψ Tatiana TURCHINĂ, Corina CIUBOTARU

ză şi se dezvoltă între două sau mai neliniară a individului, se realizează


multe organisme în momentul în care după principiile: integrare, autoorga-
sistemele lor fiziologice şi comporta- nizare, diferenţiere.
mentale intră în raport de afinitate şi Conduitele de ataşament îndepli-
rezonanţă reciprocă. Bowlby (1988) nesc, aşadar, o dublă funcţie: pe de o
a dezvoltat conceptul de ataşament cu parte, cea de protecţie, de securizare a
referire la relaţia afectivă primară din- copilului de către adult împotriva tu-
tre copil şi îngrijitor [2]. turor agresiunilor şi, pe de altă parte,
Ataşamentul influenţează stima de cea de socializare - ataşamentul depla-
sine, aspiraţiile şi abilitatea de a atra- sându-se de-a lungul vieţii de la mamă
ge şi menţine o relaţie sănătoasă, suc- (sau alt adult) înspre altă persoane,
cesul sau eşecul relaţiei mamă-copil, spre grup, devenind un factor impor-
fiind răspunzător de calitatea relaţiilor tant în structura personalităţii [1].
viitoare. Ataşamentul pune bazele so- S-au realizat numeroase studii care
cializării copilului şi ale sănătăţii lui fac legătura dintre ataşamentul timpuriu
mentale. Ataşamentul îi permite copi- şi relaţiile ulterioare pe care le stabilesc
lului să-şi formeze un model internali- indivizii. Rutter & Rutter (1993) afirmau
zat de funcţionare a lumii, a figurii de că stabilirea unui tip de ataşament în co-
ataşament şi a relaţiei lui cu ea, a lui pilărie influenţează capacitatea viitoru-
însuşi şi a respectului de sine. Dacă e lui adult de a fi părinte eficient. Franz şi
un ataşament sănătos, securizant, copi- colab. (1991) au efectuat un studiu lon-
lul îşi va achiziţiona autonomia şi com- gitudinal pe o perioadă de 36 de ani în
petenţa, pe fundalul încrederii în sine care au arătat că ataşamentul format în
şi în ceilalţi. Ataşamentul insecurizant perioada copilăriei era asociat cu o căs-
va fi o neşansă pentru copil şi va con- nicie fericită şi relaţiile cordiale la vârsta
duce la dezvoltarea unei personalităţi de 41 de ani. Nu se ştie însă cu siguranţă
necontrolate cu risc major de dezvol- dacă factorul determinant a fost calitatea
tare a unei psihopatologii. Insecuritatea ataşamentului timpuriu. Parkes şi colab.
poate deveni o problemă semnificativă (1991), au arătat că adulţii care au avut
în viaţa noastră. Copilul are nevoie de relaţii dificile cu propriii părinţi au copii
ajutor, de securitate, de înţelegere şi de cu care au stabilit o relaţie de ataşament
recunoaştere pentru a putea dezvolta insecurizant. Dar şi aici apar multe ex-
şi pe viitor un ataşament solid. Teoria cepţii. Main şi colab. (1985) concluzio-
ataşamentului este o teorie a dezvol- nau ca mamele care au avut o copilărie
tării, dinamic structurată, care permite nefericită dar au o bună relaţie cu copiii
importante predicţii neliniare şi neevi- săi erau capabile să analizeze raţional
dente ale adaptărilor succesive. propriile experienţe, pe când cele care
În viziunea lui Stroufe, Egeland, au o relaţie bazată pe ataşament insecu-
Carlson şi Collins (2005), dezvoltarea rizant cu proprii copii nu erau capabile
4
Stil de ataşament şi satisfacţia comunicării în relaţia copil–părinte Ψ

să analizeze în mod raţional propriile funcţie de reacţia pe care o are copilul,


experienţe. se descriu trei tipuri de ataşament:
Aceste studii ne oferă un posi- Tipul A – ataşament evitat. În peri-
bil răspuns al legăturii dintre stresul oadele de absenţă ale mamei, copiii îşi
emoţional existent în familie şi care intensifică comportamentele de explo-
influenţează nu doar părinţii ci şi co- rare. Nu arată prea supăraţi la separa-
pii, uneori în mod direct, alteori pe re şi evită contactul direct cu mama la
căi ocolite, dar nu reprezintă o regulă întoarcere. Aceşti copii, deşi sunt anxi-
pentru ca existenţa multiplelor excep- oşi, fiind evitaţi, nu au curaj să abor-
ţii indică influenţa altor factori deter- deze problemele şi nu ştiu să ceară şi
minanţi în evoluţia individului. să profite de ajutorul adulţilor. M. Ain-
Noile direcţii de studiere a ata- sworth a găsit că 20% din copiii exami-
şamentului sunt orientate, pe de-o naţi aveau acest tip de ataşament.
parte, înspre îmbunătăţirea metodei Tipul B – copiii cu ataşament secu-
de lucru, iar pe de altă parte, înspre rizant, se simt bine cu mama. Sunt coo-
descrierea tipurilor de ataşament [1]. peranţi cu mama şi o ascultă. Mama e o
În privinţa primului aspect se remar- bază de securitate pentru ei. Acasă, când
că o focalizare a studiilor pe grupe de mama părăseşte încăperea, ei nu plâng
vârstă, mai mari, incluzând adulţii, (Prior, Glasez, 2006). La întoarcerea
reevaluându-se conceptul introdus de mamei se lipesc de ea, caută contactul
J. Bowlby „modele interne de lucru”. fizic cu corpul ei, dar se liniştesc, după
Existând sub forma unor „scenarii ale câteva minute îşi reiau jocul. Copiii cu
evenimentelor” ele influenţează in- ataşament de tip B, la vârsta preşcolară,
teracţiunea cu persoana sau figura de sunt capabili de o abordare eficientă a
ataşament, în funcţie de interacţiunile problemelor noi. Ei sunt mai insistenţi
anterioare, remarca Birch (2000) [4]. în rezolvarea unei probleme şi mai ca-
Împreună cu colaboratorii săi, M. pabili să ceară şi să folosească ajutorul
Ainsworth a pus la punct o metodă adulţilor. Sunt gata să se implice în joc
sau o procedură de laborator pentru şi să îndeplinească sarcinile care li se
evaluarea securităţii ataşamentului, dau. Sunt încrezători în puterile lor. Ain-
procedură cunoscută sub numele de sworth (1993) a găsit la populaţia stu-
„situaţie neobişnuită” (Atkison, Atki- diată 60% de ataşament de tip B. Sunt
son, Bem şi Smith, 2002) sau „situaţie interesaţi să exploreze mediul şi au tran-
străină” (Schaffer, 2005, Birch, 2000 ziţie firească, fără bariere dinspre tipare-
ş.a.). Aceasta conţine o serie de epi- le de dependenţă ale ataşamentului spre
soade în care sunt observate reacţiile detaşare şi funcţionare autonomă .
copilului la plecarea şi întoarcerea în Tipul C – ataşament insecurizant,
cameră a persoanei care îl îngrijeşte ambivalent, rezistent. Copiii plâng mai
şi petrece cel mai mult timp cu el. În mult decât tipul B atât acasă, cât şi în
5
Ψ Tatiana TURCHINĂ, Corina CIUBOTARU

situaţia de experiment. Se lasă mai Nesiguranţa poate duce la:


greu calmaţi la întoarcerea mamei. - Insecuritate - dacă părintele nu
Dacă sunt luaţi în braţe pot manifesta o empatizează sau este prea intruziv, co-
rezistenţă furioasă concomitent cu alte pilul va deveni anxios şi temător, fără
comportamente de a se agăţa de mamă. a şti la ce să se aştepte. Ca viitor adult
De aceea lasă impresia de ambivalenţă. acesta va părea disponibil într-un mo-
Copilul de tip C are un comportament ment pentru ca imediat apoi să pară
necontrolat şi are nevoie să i se impu- inabordabil.
nă control, limite, la vârsta preşcolară. - dezorganizare, agresivitate şi
Este agresiv, dependent, negativist, ne- furie – atunci când nevoile noastre
mulţumit şi protestează. M. Ainsworth emoţionale primare nu sunt satisfăcu-
a evidenţiat acest tip de ataşament la te sau când comportamentul unui pă-
circa 10% din copiii examinaţi [4]. rinte este terifiant problemelor ce nu
Cercetări mai recente au identificat întârzie să apară. Ca viitori adulţi nu
şi tipul D: ataşament insecurizant dez- vor putea să se apropie cu uşurinţă de
organizat. În timp ce ataşamentele de tip ceilalţi şi vor deveni insensibili la ne-
A, B şi C apar ca având o strategie co- voile partenerului.
erentă a reacţiei la stresul separării şi la - dezvoltare lentă - aceste întârzi-
momentul reîntâlnirii, ataşamentul de tip eri se manifestă în planul sănătăţii psi-
D pare că nu are coerenţă în strategia de hice şi sociale.
adaptare la aceste situaţii. Main şi Solo- - Dezinteres - dacă părinţii nu
mon, în 1990, au stabilit nouă indicatori sunt disponibili este foarte posibil ca
ai tipului de ataşament insecurizant dez- cei mici să îşi construiască o lume in-
organizat/dezorientat, recunoscând că e terioară a lor şi să evite apropierile şi
cu putinţă ca aceşti indicatori să nu fie legăturile emoţionale cu ceilalţi. Ca
recognoscibili în comportamentul copi- adulţi vor deveni foarte distanţaţi fizic
lului şi copilul să fie categorisit ca tip D, şi emoţional într-o relaţie.
„prin criteriul excluziunii” (Prior, Glaze, Cauzele ataşamentului nesigur:
2006). Sunt copii cu schimbări bruşte de - neglijare fizică – hrana de proastă
stare şi care pot demonstra o lipsă de calitate, probleme de natură medicală;
coerenţă şi sens în comportament, este - abuz emoţional - acordarea de
dificil de cooperat cu ei [4]. atenţie insuficientă, abuz verbal, de-
Este de menţionat că ataşamen- punerea unui efort mult prea mic pen-
tul nesigur afectează relaţiile adulte. tru a înţelege emoţiile copilului;
Insecuritatea poate deveni o problemă - abuz fizic sau sexual - viol sau
semnificativă în viaţa fiecăruia. Copi- negarea fizică;
lul are nevoie de ajutor, de securitate, - separarea de părinţi - divorţ,
de înţelegere şi de recunoaştere pentru moarte, boală, adopţie, plecarea peste
a putea dezvolta un ataşament solid. hotare;
6
Stil de ataşament şi satisfacţia comunicării în relaţia copil–părinte Ψ

- experienţe traumatizante - boală mentului, pierderea dragostei şi spri-


sau accidente; jinului părintesc, precum şi pierderea
- depresia postpartum - lipsa su- speranţei siguranţei în ziua de mâine.
portului şi a grijii materne; Problema copiilor din familiile
- dependenţa - de alcool sau alte temporar dezintegrate a fost abordată
substanţe; de mai mulţi cercetători din R. Mol-
- vîrsta fragedă - a mamei, tatei şi dova din domeniul psihopedagogiei,
lipsa de experienţă; sociologice, asistenţă socială (L. Cuz-
- Schimbările - de domiciliu frec- neţov, V. Gonţa, Z. Bolea, D. Cheia-
vente. nu). Copiii ai căror părinţi sunt plecaţi
Părinţii care nu răspund nevoilor la munci peste hotare se află în vizo-
copilului sau îl resping pe acesta vor rul psihologilor şcolari, a asistenţilor
dezvolta în relaţia cu micuţul un ataşa- sociali. Mai multe ONG-uri au lansat
ment de tip evitant ceea ce va face ca proiecte în susţinerea psihologică şi
viitorul adult să fie rigid, critic, into- socială a acestor copii.
lerant şi distant emoţional în relaţiile Cu toate că au fost cercetate mai
cu ceilalţi. multe aspecte psihologice legate de
Calitatea comunicării în interacţi- consecinţele migraţiei asupra dezvol-
unea cu mama va da coloratură emo- tării tinerei generaţii, problema cu re-
ţională şi funcţională ataşamentului ferire la satisfacţia comunicării şi a re-
copilului, gradul de securitate ce îi laţiei copil-părinte în funcţie de stilul
asigură copilului. de ataşament a fost mai puţin aborda-
Situaţia actuală din Republica tă. Din acest motiv cercetarea de faţă
Moldova demonstrează o perturbare a îşi propune drept scop determinarea
relaţiei copil-părinte, prin fenomenul relaţiei dintre stilul de ataşament, sa-
migraţiei. Migrarea părinţilor în stră- tisfacţia comunicării şi a relaţiei co-
inătate pentru a le asigura copiilor o pil-părinte în cadrul familiei temporar
soartă mai bună este un fenomen răs- dezintegrate.
pândit astăzi. În cercetarea realizată de noi am
Familia temporar dezintegrată a lansat următoarele ipoteze de lucru:
devenit o formă alternativă a familiei 1. Stilul de ataşament securizant
care se remarcă prin schimbarea cali- determină un nivel mai înalt de satis-
tăţii vieţii membrilor săi, în special a facţie a comunicării şi a relaţiei copil-
copiilor. Conform autorilor I. Mitro- părinte, spre deosebire de stilul de ata-
fan şi D. Buzducea (2003), separarea şament insecurizant.
de cele mai apropiate fiinţe înseamnă 2. Există diferenţe între copiii din
pentru copii: pierderea mediului fami- familii temporar dezintegrate şi cei
lial stabil, pierderea contactului cu alţi din familii complete în ceea ce pri-
membri ai familiei, pierderea ataşa- veşte relaţia dintre stilul de ataşament,
7
Ψ Tatiana TURCHINĂ, Corina CIUBOTARU

satisfacţia comunicării şi a relaţiei co- diagramele de mai jos sunt reprezen-


pil-părinte. tate distribuţiile de frecvenţă la scala
Pentru atingerea scopului şi ve- ataşamentului faţă de mamă şi tată.
rificarea ipotezelor înaintate au fost Din numărul total de subiecţi sunt
utilizate următoarele metode de inves- 58 (72,5%) persoane cu ataşament se-
tigaţie psihologică: curizant faţă de mamă, iar cei cu ata-
• Inventarul satisfacţiei comu- şament insecurizant constituie doar 22
nicării interpersonale după Hecht (13,8%) persoane. Totodată, se contu-
(1978a, 1978b) [7]; rează un alt tablou în ceea ce priveşte
• Chestionarul Experienţele în re- ataşamentul faţă de tata: subiecţii cu
laţiile apropiate – chestionar revizuit ataşament insecurizant înregistrează
(ERA-R), fondatorii - Fraley, R. C., 51,25% (41p) şi cei cu ataşament se-
Waller, N. G., şi Brennan, K. G. (2000), curizant – 48,75% (39p). După Hazan
versiune revizuită a chestionarului Ex- & Shaver, indivizii cu ataşament secu-
perienţele în relaţiile apropiate (ERA) rizant sunt descrişi ca fiind încrezuţi în
elaborat de Bernnan, Clark şi Shaver. sine, cu atitudine pozitivă faţă de sine
• Scala aprecierii satisfacerii re- şi alţi oameni. Ei nu se tem să fie pără-
laţiei dintre copil-tată, copil-mamă siţi sau să fie inferiori în relaţie cu cei-
după Beatty şi Dobos, (1992) [7]. lalţi, mai uşor depăşesc frustrările şi se
Experimentul empiric s-a desfăşu- simt competenţi. Spre deosebire de cei
rat pe un eşantion de 80 de preadoles- cu un ataşament insecurizant, care nu
cenţi şi adolescenţi cu vârste cuprinse au încredere în oameni şi nu se bucură
între 13 şi 16 ani, din diferite categorii de stabilirea unor relaţii, ei se tem să nu
socio-economice, dintre care 40 – ado- fie inferiori în relaţii cu alţii.
lescenţi din familii ce nu au trăit expe- Potrivit rezultatelor obţinute în lo-
rienţa părinţilor plecaţi (complete) şi tul familiilor complete (fig. 1) subiecţii
40 din familii temporar dezintegrate, cu ataşament securizant faţă de mama
inclusiv: 10 subiecţi cu ambii părinţi ocupă o proporţie de 75% (30p) şi în
plecaţi, 12 – cu tatăl plecat şi 18 – cu proporţie mult mai mică pentru subiec-
mama plecată. Subiecţii provin din ţii cu ataşament insecurizant faţă de
mediul urban şi rural, au fost selectaţi mama 25% (10p.). Constatăm un oa-
în mod aleatoriu, respectându-se doar recare echilibru în repartiţia ataşamen-
criteriile de vârstă şi tipul familiei. tului faţă de tata: 52,5% de subiecţi cu
Rezultatele sondajului efectuat: ataşament securizant şi 47,5% au ata-
În urma prelucrării datelor brute şi şament insecurizant. Din acest tablou,
a celor statistice, şi în acord cu scopul putem afirma că un părinte sensibil,
cercetării noastre urmează să anali- disponibil, responsabil, previzibil, ac-
zăm stilul de ataşament evaluat de că- cesibil va favoriza construirea unui
tre subiecţii implicaţi în cercetare. În tip securizant de ataşament care va da
8
Stil de ataşament şi satisfacţia comunicării în relaţia copil–părinte Ψ

Tipul ataşamentului
Tipul ataşamentului

Figura 1. Distribuţia de frecvenţă la scala ataşament

copilului siguranţă relaţională, socia- marea problemă a copiilor din familii-


bilitate şi rezilienţă (capacitatea de a le temporar dezintegrate este calitatea
rezista unor situaţii dificile). Însă pă- relaţiei dintre sine şi părintele plecat,
rinţii care au o atitudine de respingere dintre sine şi părintele rămas.
a copilului, de ignorare sau o atitudine Pornind de la ipoteza conform
intruzivă contribuie la formarea unui căreia stilul de ataşament securizant
ataşament de tip securizant. determină un nivel mai înalt de satis-
În cadrul grupului de adolescenţi facţie al comunicării şi al relaţiei co-
cu părinţi plecaţi peste hotare, lucruri- pil-părinte, spre deosebire de stilul de
le stau uşor diferit. În raport cu mama, ataşament insecurizant, se impune ini-
70% percep stilul de ataşament ca fi- ţial o analiză interpretativă a rezulta-
ind securizant, chiar dacă nu este ală- telor obţinute prin compararea acestor
turi. Faţă de tata, 55% din subiecţi au grupuri prezentate în figururile 2 şi 3.
apreciat un ataşament insecuzizant şi Rezultatele obţinute pentru lotul
45% – un ataşament securizant. Anali- de subiecţi din familii complete denotă
zând tabloul general, putem evidenţia diferenţă semnificativă în ceea ce pri-
tendinţa adolescenţilor de a-şi perce- veşte satisfacţia comunicării (t=2,065;
pe mama ca fiind persoana ce asigură p=0,046) şi relaţia copil-părinte (t=
protecţia, siguranţa, satisfacerea tre- 3,794; p< 0,001) între taţii securizanţi
buinţelor. Doar jumătate din taţi sunt şi cei insecurizanţi. În cazul mamelor
percepuţi cu ataşament securizant. nu se constată diferenţe semnificative în
Deoarece majoritatea copiilor impli- funcţie de stilul de ataşament. Menţio-
caţi în cercetare sunt cu mame plecate, năm că valorile mai mari la scala „satis-
tatăl este cel în grija cărora aceştia ră- facţia relaţiei copil-părinte” echivalează
mân. Spre regret, ataşamentul tatălui cu un nivel redus al satisfacţiei.
nu este suficient de securizant. Deci, În lotul de subiecţi din familii

9
Ψ Tatiana TURCHINĂ, Corina CIUBOTARU

Diferenţa dintre medii pentru grupul 1 - familii complete

Figura 2. Diferenţe de medii între stilul de ataşament securizant şi insecurizant la


scalele satisfacţia comunicării şi a relaţiei copil-părinte în familii complete

Diferenţa dintre medii pentru


grupul 2 - familii temporar dezintegrate

Figura 3. Diferenţe de medii între stilul de ataşament securizant şi insecurizant la sca-


lele satisfacţia comunicării şi a relaţiei copil-părinte în familii temporar dezintegrate

dezintegrate constatăm o diferenţă (t= 2,545; p= 0,015).


semnificativă la ambele scale în funcţie Oricât de mult am vrea să credem
de stilul de ataşament al tatălui (scala sa- că familiile dezintegrate, datorită ple-
tisfacţie comunicare: t=4,012, p< 0,001; cării unuia sau ambilor părinţi la munci
scala satisfacţiei relaţie copil-părinte: peste hotare, şi-au ridicat nivelul de trai
t= 2,738, p= 0,009). La fel, rezultatele prin supliniri financiare, situaţia copi-
denotă diferenţe semnificative şi pentru ilor nu se îmbunătăţeşte de la aceasta.
mame la scala satisfacţie comunicare Ne referim la bunăstarea emoţională şi
10
Stil de ataşament şi satisfacţia comunicării în relaţia copil–părinte Ψ

la formarea unei personalităţi integre. portantă în menţinerea relaţiilor.


Bineînţeles, stilul de ataşament a fost Aşadar, analizând tabloul gene-
format înainte de plecarea părinţilor, ral, putem afirma că prima ipoteză se
dar el continuă să impacteze comuni- confirmă, adică stilul de ataşament se-
carea şi relaţia părinţilor cu copilul. curizant determină nivelul satisfacţiei
Rezultatele ne permit să evidenţiem că comunicării şi a relaţiei, condiţionarea
stilul de ataşament al tatălui în mod spe- fiind caracteristică taţilor din ambele
cial are un impact redus asupra satisfac- loturi de familii şi mamelor din familii
ţiei comunicării şi relaţiei copil-părinte. dezintegrate.
Copiii care percep ataşamentul tatălui Pentru validare, rezultatele le-am
securizat prezintă un nivel mai înalt al supus analizei prin metoda corelaţiei
satisfacţiei relaţiei şi comunicării. Chiar statistice (tab. 1).
dacă tata este cel în grija căruia rămâne Constatăm că în cadrul familiei
copilul, ataşamentul insecurizat deter- dezintegrate nivelul satisfacţiei co-
mină un nivel mai redus al satisfacţei municării este în strânsă legătură cu
relaţiei şi comunicării. Astfel, principa- comportamentul evitativ şi anxios al
la presupunere a teoriei ataşamentului ambilor părinţi. În familia completă
precum că comportamentul individului comportamentul anxios al mamei nu
depinde de stilul de ataşament se adeve- influenţează satisfacţia comunicării.
reşte în cercetarea noastră. În ceea ce priveşte satisfacţia relaţiei,
Nu este de negligat raportul cu stilul de ataşament al tatălui are un im-
mama. Rezultatele evidenţiază că pact mai redus spre deosebire de ata-
doar în familiile dezintegrate stilul de şamentul mamei. Deci, mama este fi-
ataşament al mamei ar avea un imact gura care oferă dragoste necondiţionat,
asupra nivelului satisfacţiei comuni- după cum remarcă E. Fromm. Prezenţa
cării. La fel ca şi în cazul taţilor, stilul mamei este percepută de către copii ca
securizant pulsează valori mai mari sursa siguranţei şi protecţiei. În fami-
ale satisfacţiei comunicării. În ceea ce liile complete fie mama este evitativa,
priveşte satisfacţia relaţiei, ea nu de- fie anxioasă în relaţia de ataşament,
pinde de stilul ataşamentului. satisfacţia relaţiei este condiţionată de
Deci subiecţii cu ataşament secu- alţi factori decât de stilul de ataşament.
rizant sunt caracterizaţi a fi mai înţe- Ceea ce este diferit în cazul familiei
legători, de încredere, decât cei cu un dezintegrate. Mama plecată sau tata
stil de ataşament insecurizant care au plecat, sau ambii, copiii vor percepe
nivel mai jos de descătuşare. Weigel relaţia cu părinţii în funcţie de calitatea
& Palicar (2000) descriu indivizii cu acesteia fondată anterior dezintegrării.
stil securizant ca pe nişte interlocutori Concluzii:
încrezuţi şi competenţi. Ei apreciază Lewis & Spancer (1979) au stabi-
comunicarea şi o consideră foarte im- lit că satisfacerea relaţiilor depinde de
11
Ψ Tatiana TURCHINĂ, Corina CIUBOTARU

Tabelul 1.
Valorile coeficienţilor de corelaţii
Satisfacţia comunicării Satisfacţia relaţiei
Familia tempo- Familia Familia temporar Familia
rar dezintegrată completă dezintegrată completă
Anxietate r= -0,541 r= -0,434
faţă de mama p= 0,001 p= 0,005
Anxietate r= -0,516 r= -0,446 r= -0,627 r=-0,488
faţă de tata p= 0,001 p= 0,004 p= 0,001 p= 0,001
Evitare r= -0,490 r= -0,499
faţă de mama p= 0,001 p= 0,001
Evitare r= -0,593 r= -0,589 r= -0,464 r= -0,565
faţă de tata p= 0,001 p= 0,001 p= 0,003 p= 0,001

faptul cât de efective şi frecvente sunt cării şi al relaţiei copil-mamă.


comunicările, ceea ce noi nu am ana- ▪ Stilul de ataşamentul faţă de
lizat. Gottman & Carre (1994) au cal- tata influenţează satisfacţia comunică-
culat că perceperea satisfacţiei în plan rii şi relaţia copil-tată indiferent de ti-
negativ afectează stabilitatea de lungă pul familiei. Ataşamentul insecurizant
durată a relaţiilor. Martin & Anderson faţă de tata determină un nivel mai
au precizat că dacă relaţiile nu sunt sa- redus al satisfacţiei comunicării şi al
tisfăcătoare atunci relaţiile pot fi ter- relaţiei copil-tată.
minate oricând. Rezultatele ne permit ▪ Copiii implicaţi în cercetare au
să formulăm următoarele concluzii: demonstrat că satisfacţia comunicării
▪ Copiii din ambele tipuri de cu mama şi cu tata depinde de com-
familie prezintă în egală măsură ata- portamentul evitativ în relaţie şi de
şament securuzant şi insecurizant faţă comportamentul anxios al părinţilor.
de tata, totodată 2/3 din copii prezintă ▪ Referitor la satisfacţia relaţiei
ataşament securizant faţă de mama. copil-părinte, constatăm o relaţie sem-
▪ Ataşamentul securizant deter- nificativă cu comportamentul evitativ
mină un nivel mai înalt al satisfacţiei şi anxios al tatălui în ambele tipuri de
comunicării şi a relaţiei copil-părinte, familie. În acelaşi timp, comporta-
atât în familii complete cât şi în cele mentul mamei mai puţin influenţează
temporar dezintegrate. satisfacţia relaţiei cu mama.
▪ În familiile complete satisfac- Satisfacţia este un rezultat al perce-
ţia comunicării şi a relaţiei copil-ma- perii interacţiunii comunicative. Cu cât
mă nu depinde de stilul de ataşament. este mai mare interacţiunea cu atât mai
Pe când, în familiile dezintegrate stilul înalt este nivelul satisfacţiei relaţiilor.
securizant faţă de mamă dictează un Hindex (1997) este de acord că satisfac-
nivel mai înalt al satisfacţiei comuni- ţia depinde de comunicare şi atribuţiile
12
Stil de ataşament şi satisfacţia comunicării în relaţia copil–părinte Ψ

comunicării. Tipul de comunicare, dar şi nate de faptul că numai copiii au com-


volumul de comunicare este asociat cu pletat cele trei chestionare. Faptul că a
satisfacţia. Richards (1989) a menţionat fost o perspectivă unilaterală se prea
că un nivel înalt de satisfacţie se întâl- poate să influenţeze rezultatele. Părinţii
neşte în familiile ce dispun de afirmaţii pot să aprecieze relaţiile lor cu copiii
pozitive, agreabile şi încurajatoare. într-un fel, copiii pot să perceapă ataşa-
În cercetarea noastră, studiind şi mentului faţă de părinţii lor într-un fel
unele aspecte ale comunicării, nu am cu totul diferit. Deşi alţi cercetători sus-
analizat alte aspecte, care să servească ţin că stilurile de ataşament sunt în con-
drept bază a viitoarelor cercetări, cum cordanţă cu stilul celeilalte persoane.
ar fi descătuşarea. Copiii cu ataşament În încheiere ne exprimăm convinge-
securizant sunt mai descătuşaţi sunt de- rea utilităţii rezultatelor obţinute pentru
scrişi ca cei ce discută pe orice temă cu copiii din familii temporar dezintegrate,
părintele său, sunt deschişi, spre deose- pentru părinţi şi psihologii şcolari. Cer-
bire de copiii cu ataşament insecurizant cetarea deschide uşile spre continuitate.
care au un nivel al descătuşării scăzut, Aceasta se poate manifesta prin studie-
care vor evita sau vor reduce discuţia rea ataşamentului în sistemul familial,
despre anumite subiecte. Despre aceasta ataşamentului şi diferenţelor de gen în
menţionează cercetătorii care au studiat relaţia copil-părinte, ş.a.
mai în detaliu satisfacţia comunicării şi
au descoperit legătura dintre stilul ata- Surse bibliografice:
1. Bonchiş, E., (2006). Teorii ale dezvol-
şamentului şi comportamentul comuni-
tării copilului. Cluj-Napoca: Dacia.
cării [18, p.115]. Ei menţioneză că stilul 2. Ciofu, C., (1989). Interacţiunea pă-
diferă în funcţie de nivelul competen- rinţi-copii. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedi-
ţelor de comunicare. Copiii crescuţi în că, Bucureşti.
siguranţă au competenţe de comunicare 3. Mitrofan, I., (coord.), Buzducea, D.,
(2003). Cursa cu obstacole a dezvoltării uma-
mai înalte, decât cei cu un ataşament in-
ne: psihologie, psihopatologie, psihodiagno-
securizant. În acelaşi timp satisfacţia re- ză, psihoterapie centrată pe copii şi familie,
laţiilor este influenţată de comunicare. Editura Polirom, Iaşi.
În opinia savanţilor satisfacţia relaţiilor 4. Munteanu, A., (2006). Psihologia dez-
este rezultatul comunicării mesajelor voltării umane. Editura Polirom, Iaşi.
pozitive şi de susţinere. De ele depin- 5. Schaffer, R. H., (2005). Introducere
în psihologia copilului, Editura ASCR, Cluj-
de cum se simte o persoană, stilurile nu Napoca.
reuşesc să descopere ce spune sau ce 6. Punyanunt-Carter, N. M., Using At-
ar dori să spună persoana. Astfel ce îşi tachment Theory to Study Satisfaction în Fa-
spun părinţii şi copii unul altuia ar putea ther- Daughter Relationships. Human Com-
avea o influenţă majoră asupra faptului munication. A Publication of the Pacific Asian
Communication Association, Vol. 10, No. 2,
ce simt ei unul pentru altul. pag. 103- 120.
Studiul de faţă are limite, determi-
13