n anul 1601, în timpul unei șederi la Praga, a fost portretizat de pictorul Egidius Sadeler,

care a menționat pe marginea portretului aetatis XLIII, adică "în al 43-lea an al vieții",
ceea ce indică drept an al nașterii lui Mihai anul 1558.[10]
Domnul Pătrașcu cel Bun, considerat multă vreme ca fiind tatăl nelegitim al lui Mihai, a
murit în 1557. Împrejurarea ca Pătrașcu să fi avut relații extraconjugale în anul morții
sale apare ca foarte improbabilă, având în vedere faptul că a murit în urma unei lungi
boli, pentru tratarea căreia a cerut medici de la Sibiu.[11] Ipoteza ca Mihai să fi fost fiul
postum al lui Pătrașcu a fost exclusă și de Petre Panaitescu, cu argumente onomastice,
genealogice, precum și pe baza cronicilor de epocă.[12]
Mama lui Mihai, Teodora sau Tudora, a fost, după unele surse, de neam grecesc (din
vechea familie bizantină a Cantacuzinilor). După alte surse, era vânzătoare de rachiu,
originară din Târgul de Floci, iar tatăl lui Mihai era grec.[13] Cronica lui Radu
Popescu menționează că "Acest Mihai Vodă, după ce au luat domnia, s-a numit că este
fecior lui Pătrașcu Vodă, iar cu adevărat nu se știe, că nici un istoric de-ai noștri sau
striin nu adeverează cine iaste și cum au luat domnia, fără cât din auz unul din altul așa
dovedim, că mumă-sa au fost de la Oraș dela Floci, care fiind văduvă și frumoasă și
nemerind un gelep (negustor), om mare și bogat den Poarta împărătească și în casa ei
zăbovindu-se câtăva vreme..."[14]
Alte documente, aflate în custodia Academiei Române, precum și specificațiile
din Condica episcopiei Râmnicului, atesta că Mihai Viteazul s-ar fi născut la Drăgoești,
localitate aflată pe partea stângă a Oltului, județul Vâlcea. Aceleași surse mai specifică
faptul că la Proieni, pe Valea Oltului, într-o veche biserică ortodoxă, s-ar fi cununat
cu Doamna Stanca.[necesită citare]
Mama sa, Teodora Cantacuzino, a fost soră cu Iane Cantacuzino, înalt dregător
la Constantinopol și apoi ban al Craiovei, din familia Cantacuzino.

Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia - Constantin Lecca

Armeanul Petre Grigorovici din Lemberg, unul din diplomații lui Mihai, a întocmit,
probabil pentru informarea cercurilor austriece, o cronică a vieții domnitorului, document
care s-a pierdut în forma originală, dar care s-a păstrat în compilația lui Stephanus
Zamosius.[15]