Pedodontie

Curs 1

Traumatismele dento – parodontale la copil si adolescent

► Generalitati:

→ sunt pe locul al doilea ca frecventa in patologia pedodontica;

→ sunt evenimente stresante pentru copil si parinte;
→ reprezinta urgente stomatologice, care se prezinta intempestiv si trebuie sa gaseasca
orice cabinet stomatologic pregatit sa asigure un tratament de urgenta adecvat, esential
pentru evolutia ulterioara;
→ evolutia pe termen mediu si lung este determinata de multiplii factori care se
intrepatrund, fiind necesara o dispensarizare indelungata;
→ pot surpinde dentitia temporara sau dentitia permanenta in diferite stadii de ezvoltare
→ cel mai frecvent afecteaza zona frontala la baieti;

► Clasificare [OMS completata Andreasen]:

1. Leziuni ale tesuturilor dure dentare si ale pulpei

a. Fracturi coronare
i. Fisuri ale smaltului
ii. Fracturi ale smaltului
iii. Fracturi ale smaltului si dentinei
 Penetrante (deschid CP)
 nepenetrante
b. Fracturi corono-radiculare
i. Nepenetrante
ii. Penetrante
 Oblice
 longitudinale
c. Fracturi radiculare

2. leziuni ale sistemului de sustinere a dintelui

3. fracturi ale crestei alveolare

► Traumatismele dintilor temporari

○ Frecventa:
→ intereseaza ambele sexe, dar in special baietii;
→ cel mai frecvent sunt afectati ICsup;
→ varsta la care se produc cele mai multe traumatisme ale dentitie temporare este de 2 –
3 ani;

1
 Pedodontie
Curs 1

○ Etiologie
→ factori determinanti:
 cadere din carucior sau de pe scaunele inalte din care sunt hraniti
 lovirea de diferite obiecte cand invata sa mearga
 caderi la locul de joaca (tobogan, leagan)
 agresiuni din partea adultilor
 accidente de masina daca copilul nu are scaun cu centura

→ factori favorizanti:
 proalveolodontia (respiratie orala → afectiuni ORL, sugerea degetelor)
 caria de biberon
 deficiente motorii (predispusi caderilor)
 epilepsia
 bolile psihice
 deficiente grave de vedere

○ Forme clinice
→ toate formele clinice pot aparea, dar cel mai frecvent se produc leziuni ale sistemului
de sustinere si sintre acestea – intruziile:
 osul alveolar are spatiile medulare largi si este flexibil
 axul de implantare al IC sup este vertical

► Fracturile coronare
→ fracturi coronare
→ fracturi corono-radiculare
→ leziunile ce afecteaza pulpa sunt cele mai pretentioase

► Leziuni ale sistemului de sustinere:

○ Contuzia
→ dintele nu este mobil si nu este deplasat;
→ ligamentul dento parodontal absoarbe socul loviturii si este inflamat, ceea ce face sa
fie sensibil la masticatie si percutie;

○ Subluxatia
→ dintele este mobil, dar nu este deplasat din alveola;

○ Intruzia
→ dintele este impins in alveola sa, aceasta se comprima si ligamentul dento parodontal
si produce de obicei o zdrobire a peretelui alveolar;

○ Extruzia
→ este o dislocare in plan vertical a dintelui din alveola sa;
→ ligamentul dento parodontal este de obicei smuls si se produce fractura osului alveolar
de sustinere;

2
 Pedodontie
Curs 1

○ Avulsia
→ dintele este complet iesit din alveola sa;
→ ligamentul dento parodontal este complet rupt si se poate produce fractura peretelui
alveolar;

► Examinarea copilului cu traumatism

○ Anamneza
1. antecedente medicale generale
2. istoricul traumatismului dentar → 3 intrebari → cand, unde si cum s-a produs
accidentul
○ Examenul clinic
○ Examene radiologice

► Tehnici radiologice
→ nu exista o serie standard de radiografie pt dintii temporari;
→ in toate radiografiile trebuie sa se vada bine zona apicala a dintelui traumatizat;
→ in cazul suspectarii unei fracturi radiculare, trebuie efectuata o a doua si o a treia
radiografii din unghiuri usot diferite atat in plan vertical cat si in plan usor orizontal, pt a
verifica localizarea si extinderea fracturii;
→ o radiografie foarte folositoare pt stabilirea planului de tratament in intruziile IC
temporari este cea in incidenta latero-anterioara;
→ dupa ........................................
→ se obtine o imagine f buna daca parintele si copilul tin un film pt Rx intraorale in
contact cu buzele copilului si perpendicular pe conul de raze X; pt aceasta radiografie
timpul de expunere este dublu fata de cel pt o radiografie periapicala;
→ pt a depsita prezneta corpilor straini ca fragmente de dinti in grosimea buzelor sau
limbii se utilizeaza un timp de expunere de un sfert din timpul normal; filmul este plasat
dedesubtul tesutului ce trebuie examinat si apoi se expune;

♠ Urmarirea radiologica in timp:

→ dupa cum s-a aratat anterior, multe modificari patologice nu sunt aparente radiologic
imediat;
→ dupa aproximativ 3 saptamani pot fi observate radiologic:
 radiotransparente datorate necrozei pulpei;
 rezorbtie radiculara datorata inflamatiei
→ dupa aproximativ 6-7 saptamani se poate observa anchiloza;
→ de aceea este bine ca urmatoarele radiografii sa se efectueze la 1 luna si 2 luni dupa
traumatism;
→ in absenta altor semne clinice cum ar fi aparitia fistulei, a mobilitatii, modificarilor de
culoare sau durerii nu se indica efectuarea unor radiografii suplimentare;
→ dupa aceasta perioada modificarile radiologice care ar putea aparea vor fi evidente;

3
 Pedodontie
Curs 1

♣ Tratamentul traumatismelor dento-parodontale ale dentitiei temporare

1) Tratament de urgenta
2) Tratament intermediar
3) Tratament final

► Tratamentul fracturilor coronare ale dintilor temporari:

1). Fracturile smaltului:

 in fracturile limitate este suficienta netezirea cu un disc a marginilor rugoase, fara
sa fie necesara refacerea dintelui; aplicari fluorurate
 in fracturile mai intinse ale smaltului, dintele poate fi refacut folosind tehnica de
aplicare a materialelor compozite si demineralizarea in prealabil cu acid

2). Fracturi ale smaltului si dentinei nepenetrante

 dentina expusa trebuie acoperita cu Ca(OH)2 pt a proteja pulpa; pt aceasta se
recomanda o pasta de Ca(OH)2 rezistenta la actiunea acidului
 dintele apoi refacut cu compozite, protejat cu CIS, sau se aplica o coroana
prefabricata

3). Fracturi coronare penetrante

 aceste leziuni sunt rare la dintii temporari indemni
 tratamentul depinde de vitalitatea tesutului pulpar
 la dintii temporari cu fractura ce deschide camera pulpara nu este indicat coafajul
direct
 se face o pulpotomie si aplicare de formocrezol, daca au trecut mai putin de
cateva ore de la traumatism si daca se considera ca pulpa radiculara este vitala
 pulpectomia este indicata daca mai exista cel putin 3 sferturi din lungimea
radacinii, iar tratamentul mecanic se face pana la 1-2 mm de apex
 daca tesutul din canalul radicular nu este vital, este indicat tratamentul gangrenei
sau extractia
 refacerea finala a dintelui: refacerea cu compozite folosind o capa de celuloid

► Tratamentul fracturilor radiculare ale dentitiei temporare

→ conduita terapeutica:
 cel mai bun prognostic il au fracturile din 1/3 apicala a radacinii; nu se
imobilizeaza, doar menajarea dintelui
 fracturile din 1/3 medie sau cervicala fac necesara extractia dintelui; de va face o
tentativa “blanda” de indepartare a fragmentului apical; daca tesutul nu poate fi
extras usor este mai bine sa fie lasat pe loc si va fi supravegheat periodic
radiologic
 trebuie avuta in vedere in permanenta protejarea mugurelui dintelui permanent

4
 Pedodontie
Curs 1

► Tratamentul fracturilor corono-radiculare oblice si longitudinale

→ fracturile longitudinale sunt leziuni destul de rare ce afecteaza atat tesuturile dure
dentare cat si pe cele de sustinere;
→ tratamentul de electie – extractia in cazul fracturilor longitudinale si extractia
fragmentului coronor si monitorizarea rezorbtiei in cazul fracturilo oblice;

► Tratamentul contuziei si subluxatiei dintilor temporari

○ Contuziile
 aceste leziuni vor deveni evidente clinic deoarece dintii sunt sensibili la presiune
si la masticatie;
 daca copilul se plange de durere, dintele poate fi scos din ocluzie;
 controale periodice pt urmarirea evolutiei

○ Subluxatia
 cresterea mobilitatii este o reactie obisnuita a dintilor temporari la traumatisme;
 copilul trebuie sa fie instruit sa evite masticatia pe dintii afectati si trebuie urmarit
timp de o luna
 nu este necesara imobilizarea

► Tratamentul intruziei dentare

 intruzia unui dinte temporar este in mod potential cea mai periculoasa leziune pt
mugurele dintelui permanent in dezvoltare
 se va face o radiografie anterioara laterala
 daca dintele intrudat este in contact cu mugurele dintelui permanent (pe
radiografie radacina apare mai lunga decat a omologului), dintele intrudat trebuie
extras
 daca dintele intrudat nu este in contact, ci este dirijat spre vestibular, va fi lasat sa
reerupa
 90% din acesti dinti isi reiau eruptia in primele 1-6 luni (mai ales dintii imaturi)
sau se produce anchiloza; ancjiloza nu se trateaza la acesti dinti deoarece in
majoritatea cazurilor se resorb normal
 este necesara urmarirea lunara, pana la eruptia completa
 ulterior sunt necesare reexaminari odata la 3 luni,
 modificarile de culoare datorate mortificarii pulpare impun tratament endodontic
 extractia dintelui este necesara daca apar fistule sau radiotransparenta periapicala
 se recomanda asteptarea daca intruzia este mai mica decat ½ din coroana
 2 factori: gradul de intruzie si varsta

○ Tratamentul extruziei
→ estruzia este destul de rara
→ se impune extarctia

5
 Pedodontie
Curs 1

► Tratamentul luxatiilor laterale ale dintilor temporari:

→ in aceste leziuni se produc afectari grave ala LPD
○ luxatia vestibulara
 produce leziuni ale mugurelui dintelui permanent daca mineralizarea nu este
incheiata
 se recomanda extractia prin manevre blande pt a nu traumatiza suplimentar
mugurele dintelui permanent
○ luxatia palatinala
 determina tulburari ale ocluziei, necesitand de asemenea extractia

♣ Sechele patologice ale dintilor temporari traumatizati

○ la nivelul dintilor temporari:

1. hiperemia pulpara
2. hemoragia pulpara
3. metamorfoza calcica
4. necroza pulpara
5. rezorbtia inflamatorie
6. anchiloza

1. Hiperemiea pulpara
 raspunsul initial al pulpei la traumatism este hiperemia
 capilarele pulpare se dilata...
 reversibila / tranzitorie
 modificari a culorii dintelui intr-o tenta rozalie
 vindecarea:
- restitutio ad integrum
- evolutie spre o pulpita cronica

2. Hemoragia pulpara
 reversibila
 ca urmare a hemoragiei se poate produce hemoragia capilarelor , pulpa ducand la
depunerea pigmentilor sanguini in canaliculele dentinare

3. Metamorfoza calcica
 = depunerea de dentina de reactie pana la inchiderea completa a camerei pulpare
si a canalelor radiculare
 reactia pulpara nu este normala

4. Necroza pulpara
 apexul este inchis, nu a inceput rezorbtia radiculara si se rupe pachetul vascular

5. Rezorbtia inflamatorie
6. Anchiloza

6
 Pedodontie
Curs 1

♣ Modificari la nivelul dintilor permanenti datorita traumatismului dintilor

temporari
→ gradul afectarii pulpei este diferit in functie de tipul traumatismului dintelui temporar
si in functie de varsta la care s-a produs

1. hipoplazie a smaltului localizata cu intindere variabila, insotita de o modificare

galben-bruna a zonei afectate
2. dilacerare coronara
3. angulatie corono-radiculara
4. modificarea axului de eruptie a dintelui permanent

Traumatisme dento – parodontale la copil si adolescent

Traumatisme dento - parodontale la dintii permanenti

♣ Clasificarea dupa Andreasen

1. Leziuni ale tesuturilor dure dentare si ale pulpei

a. Fracturi coronare
i. Fisuri ale smaltului
ii. Fracturi ale smaltului
iii. Fracturi ale smaltului si dentinei
 Penetrante (deschid CP)
 nepenetrante
b. Fracturi corono-radiculare
i. Nepenetrante
ii. Penetrante
 Oblice
 longitudinale
c. Fracturi radiculare

2. leziuni ale sistemului de sustinere a dintelui

3. fracturi ale crestei alveolare

7
 Pedodontie
Curs 1

1. Leziuni ale tesuturilor dure dentare si ale pulpei

○ Frecventa:
→ concluzii comune:
- baietii sufera de aproape2 ori mai multe traumatisme dento-parodontale decat
fetele
- varsta la care se produc cele mai multe leziuni dento-parodontale: 8-11 ani
- afectare mai ales a incisicilor sup, mai ales Icsup
- formele clinice cele mai fredvente sunt fracturile coronare

► Etiologie:

♠ Factori determinanti:
 la scolarul mic:
o accidentele din “curtea scolii” sunt foarte frecvente
o incidentele sunt produse de caderi sau imbranciri in timp ce copiii se joaca
sau alearga
o tot in aceasta categorie de varsta, destul de frecvente → accidente de
bicicleta, patine, schiuri

 la adolescenti:
o accidente sportive precum: hochei pe gheata, fotbal, baschet
o agresiunea intre colegi sau prieteni pt rezolvarea diferendelor, eventual pe
fondul consumului de alcool
o accidente rutiere
 nu trebuie omis un procentaj semnificativ al traumatismelor cauzate de
agresiunea adultilor; copiii batuti prezinta diferite leziuni la nivelul capului si
gatului, iar simptomele includ mai multe parti ale corpului precum si traumatisme
ale partilor moi din sfera oro-faciala, fracturi dentare, fracturi osoase
 mai rar → cauza iatrogena → prin derparea instrumentarului in cursul extractiei,
prin derapare, sprijin inadecvat

♠ Factori favorizanti:
- inocluzia sagitala si incompetenta labiala
- starea dintilor frontali: carii profunde, extinse
- diverse grade de pierdere a vederii
- obezitatea
- intarzierea mintala → lipsa coordonarii motorii, conditiile de aglomerare din
institutiile de ingrijire a lor;
- epilepsia → traumatisme dentare repetate, afectand mai multi dinti, localizate si
in zona laterala;

8
 Pedodontie
Curs 1

► Examinarea copilului traumatizat:

○ ANAMNEZA:
1. antecedente medicale generale
2. istoricul traumatismului → 3 intrebari → “cand, unde, cum” s-a produs
accidentul?

1. Antecedente medicale generale

→ trebuie obtinute date de rutina privind starea generala a sanatatii pacientului
1) bolile cardiace ce necesita profilaxie impotriva endocarditei bacteriene subacute
2) tulburari de coagulare
3) alergii la medicamente
4) tulburari epileptice
5) interventii chirurgicale suferite anterior
6) medicatii
7) profilaxia antitetanica

2. Istoricul traumatismului dentar

a. timpul scurs de la producea accidentului
b. locul unde s-a produs accidentul
c. modul in care s-a produs accidentul
d. excluderea traumatismelor cranio-cerebrale

a. Timpul scurs de la producerea accidentului:

1. are un rol determinant in alegerea tipului de tratament ce va fi aplicat
2. tomatologul trebuie sa afle daca dintele a mai suferit un traumatism anterior si
daca a mai fost tratat anterior
b. Locul unde s-a produs accidentul
 ofera indicatii asupra gravitatii sale
 poate ajuta la determinarea necesitatii profilaxiei tetanosului
c. Modul in care s-a produs accidentul
 ofera informaii despre gravitatea traumatismului
d. Leziuni cranio-cerebrale trebuie excluse:
 intreband copilul daca si-a pierdut constienta, daca a vomitat sau daca este
dezorientat in urma accidentului;
 raspunsurile positive indica posibilitatea unor leziuni ale SNC si este obligatorie
consultatia intr-un serviciu specializat
 trebuie exclusa si posibilitatea bataii copillui

→ este necesara determinarea directiei fortei care a actionat asupra dintelui;

→ o lovitura din partea de jos a obrazului produce fracturi ale dintilor posteriori, sau
cateodata fracturi mandibulare pe linia mediana; aceste lovituri pot fi asociate uneori cu
fracturi ale coloanei cervicale;
→ stomatologul trebuie sa intrebe copilul daca:

9
 Pedodontie
Curs 1

- are dureri spontane

- prezinta sensibilitate termica
- prezinta sensibilitate la masticatie / atingere
- ……

○ EXAMENUL CLINIC:
→ este necesar unmod de abordare disciplinat al examenului clinic
→ examen clinic:
I. extraoral
1) general
2) facial
II. intraoral

I. Examenul clinic extraoral

1) Examenul clinic general
→ important pt a putea gasi gradul de extensie a traumatismului;
→ semne vitale: puls, TA, reflex pupilar, stare de constienta;
→ sangerari in CAE sau din nas;
→ diplopie sau limitarea miscarilor globilor oculari;
→ modificari in alte zone ale corpului: plagi, fracturi osoase, leziuni cerebrale si
medulare;

2) Examenul clinic facial

→ se palpeaza contururile scheletului facial pt a depista discontinuitati la nivelul fetei;
→ trebuie inregistrate toate plagile sau escoriatiile extraorale, tumefactiile;
→ se palpeaza ATM si se inregistreaza orice leziune, tunefiere, cracment sau crepitatie;
se controleaza toate miscarile mandibulare;
→ orice intepenire sau durere la nivelul fetei face obligatorie trimiterea copilului la un
specialist care sa infirme o leziune a coloanei cervicale;

II. Examenul clinic intraoral

 → initial toaleta cavitatii bucale pt indepartarea corpilor straini, cheguri;
 → se examineaza orice leziune a tesuturilor moi;
 → trebie identificata prezenta unor corpi straini la nivelul plagilor obrazlui sau a
buzei; indepartarea lor de la prima consultatie elimina riscul instalarii infectiilor
cornice si a fibrozarilor;
● Statusul dentar
→ fiecare dinte se examineaza din punct de vedere al fracturii si al deschiderii camerei
pulpare;
→ in unele fracturi coronare ramane un strat foarte subtire de dentina prin care transpare
pulpa, avand aspectul unor pete roz de dentina;
→ modificarea pozitiei trebuie notata ca si mobilitatea verticala / orizontala;
→ se inregistreaza reactia la palpare si la percutie a dintelui;
→ inregistrarea relatiilor de ocluzie;

● Examenul radiologic:

1
 Pedodontie
Curs 1

1) indicatii pt radiografie
2) tehnici radiologice
3) urmarirea radiografiei in timp

1) Indicatii pt radiografie:
3. radiografia reprezinta o parte importanta a diagnosticului si o modalitate obiectiva
de evaluare a tratamentului leziunilor dento-parodontale
4. desi unele radiografii nu vor arata modificari → sunt importante ca documente
care sa ateste situatia initiala
5. ……….
○ Examenul radiologic:
 fracturi radiculare
 gradul dezvoltarii radiculare
 dimensiunea camerei pulpare
 radiotrasparente periapicale
 rezorbtii
 gradul deplasarii dintilor
 pozitia dintilor neerupti
 fracturi de maxilar
 prezenta de corpi strain / dinti in partile moi

2) Tehnici radiologice
 nu exista o serie standard de radiografie pt traumatisme dentare;
 in toate radiografiile – sa se vada bine zona apicala a dintelui traumatizat;
 in cazul suspectarii unei fracturi radiculare trebuie effectuate o a doua, o a treia
radiografie din unghi usor diferite atat in plan vertical cat si in plan orizontal, pt a
verifica localizarea si extinderea fracturii
→ Incidenta endobucala axiala cu film ocluzal
→ OPG – daca se suspecteaza fracturi mandibulare sau de condil;
→ pt a depista prezenta corpilor straini ca fragmente de dinti in grosimea buzelor sau a
limbii se utilizeaza un timp de expunere de un sfert din timpul normal; filmul este plasat
dedesubtul tesutului ce trebuie examinat;

3) Urmarirea radiological in timp

→ multe modificari patologice nu sunt aparente radiologic imediat
→ dupa aproximativ 3 saptamani pot fi observate radiologic:
- radiotransparente date de necroza pulpara
- rezorbtii radiculare datorita inflamatiilor
→ dupa aproximativ 6-7 saptamani se poate observa anchiloza
→ in absenta oricaror semen sau simptome clinice cum ar fi aparitia fistulei, mobilitatii,
modificarii de culoare sau a durerii nu se indica efectuarea unor radiografii suplimentare
mai devreme de 6 luni de la traumatism
→ urmatoarele examinari se fac la 1, 2, 3, 4, 5 , 10, 12 luni, in special la luxatii,
replantari, fractri radiculare;

1
 Pedodontie
Curs 1

Forme clinice ale traumatismelor tesuturilor dento-parodontale la dentitia permanenta

1. Fisurile smaltului
- Sunt fracturi incomplete ale smaltului, fara pierdere de substanta dura dentara
- Deseori trec neobservate
- Pot fi puse in evidenta cu ajutorul luminii focalizate
2. Fracturile smaltului
- sunt pierderi de substanta dura dentara limitate numai la smalt
3. Fracturile smaltului si dentinei nepenetrante
- sunt pierderi de substanta dentara atat la nivelul smaltului cat si a dentinei,
fara afectarea camerei pulpare
- cel mai frecvent sunt oblice si afecteaza unghiul mezial al Icsup
- pot fi si orizontale la diferite niveluri ale coroanei
- asocierea uneori si a unei lezari a ligamentului periodontal
- Clinic:
 Sensibilitate la agentii termici si la masticatie, intensitatea simptomelor
fiind in functie de suprafata de dentina descoperita si de gradul de
maturitate al dintelui
- Radiologic:
- Pune in evidenta linia de fractura care nu afecteaza CP
- Trebuie avut in vedere ca pe radiografie CP este mai mica decat in realitate
4. Fracturi dentare ale smaltului si dentinei penetrante
- sunt fracturi ale smaltului si dentinei care afecteaza si camera pulpara
- se poate observa o usoara hemoragie la nivelul zonei unde CP este deschisa
daca pacientul este adus la scurt timp dupa accident sau prezenta unui polip
pulpar la mai mult timp
- dureri puternice la agentii termici si la masticatie
- tesutul pulpar expus este acoperit cu un strat de fibrina, iar fenomenele
inflamatorii se limiteaza la o profunzime de 1-2 mm in prima perioada
- fracturile coronare cu deschiderea CP imbraca mai multe aspecte
5. Fracturi corono-radiculare
- afecteaza smaltul, dentina si cementul, si uneori pulpa dentara
- 2 forme: penetrante
nepenetrante
- apar ca urmare a unui impact orizontal si determina o linie de fractura, care va
urma initial traseul prismelor de smalt de pe suprafata vestibulara a coroanei si
apoi va urma un traseu oblic pana la nivelul crestei gingivale palatinale
- linii de fractura unice / multiple ce pornesc din linia de fractura principala
- o fractura corono-radiculara netratata duce la aparitia durerilor la masticatie
datorita mobilitatii fragmentului coronar, fara alte simptome
- diagnosticul clinic al unei fracturi corono-radiculare este evident cand
fragmentul coronar este usor mobil, fiind mentinut in pozitie de fibrele
palatinale ale ligamentului periodontal

1
 Pedodontie
Curs 1

-simptomele subiective sunt limitate la dureri datoraate mobilitatii

fragmentelor
- diagnosticul radiologic → mult mai dificil, in ceea ce priveste extinderea sa
orala
6. Fracturile radiculare
- afecteaza concomitent cementul, dentina, pulpa si LPA
- pot fi orizontale sau oblice:
 in 1/3 cervicala, medie sau apicala
 prognostic favotabil au cele din 1/3 apicala si medie
- vindecarea
 spontan prin anchiloza
 tratatata prin apozitie de cement, osa sau tesut conjunctiv , NU tesut de
granulatie
- de obicei fractura apare in urma unei lovituri cu directie orizontala, care
creaza zone de compresiune vestibulara si palatinala
- se produc cel mai frecvent la dinti cu apexul inchis, dar si dintii imaturi pot
prezenta fracturi radiculare incomplete
- Examenul clinic:
 Discreta extruzie a dintelui, cu modificarea relatiilor ocluzale
 Gradul de mobilitate a dintelui depinde de localizarea fracturii
 Prin palpare se poate simti mobilitatea fragmentului coronar si lipsa
mobilitatii in portiunea apicala
- Examenul radiologic: expunerea radiologica dintr-o incidenta aproape oblica,
iar uneori este necesara o incidenta diferita conului central...

Leziuni ale sistemului de sustinere a dintelui

1. contuzia
2. subluxatia
3. extruzia
4. luxatia laterala – vestibulara / palatinala
5. intruzia
6. avulsia

► Forme clinice:

1. Contuzia

1
 Pedodontie
Curs 1

→ reprezinta un traumatism minor al ligamentului dento parodontal (LPD) si al pulpei,

care poate determina edem si inflamatie al LPD, facand dintele dureros la percutie
verticala si laterala la masticatie;
→ totusi, deoarece fibrele LPD sunt intacte dintele nu este mobil si nu exista sangerare
din santul gingival;
→ Radiologic nu apar modificari;
→ testele de vitalitate sunt de obicei normale; vascularizatia si inervatia pulpei nu sunt de
obicei afectate;

2. Subluxatia

→ impactul asupra dintelui a determinat leziuni mai grave, o parte din fibrele LPD fiind
rupte;
→ dintele este mobil, dar nu este deplasat;
→ frecvent apare o discreta sangerare din santul gingival;
→ dintele este dureros la percutie si masticatie;
→ Radiologic – nu pune in evidenta modificari la nivelul spatiului periodontal;

3. Extruzia

→ se produce o lezare combinata a pulpei si a parodontiului;

→ impactul pulpar produce o deplasare in plan vertical din alveola sa, fibrele palatinale
ale LPD nepermitand avulsia sa totala;
→ dpdv clinic – dintele extruzat este deplasat axial in afara alveolei si este extrem de
mobil, fiind mentinut numai de cateva fibre gingivale palatinale intacte;
→ Radiologic :
– sunt necesare expuneri din incidente excentrice pt a putea evidentia deplasarile
produse
– se observa largirea spatiului periodontal

4. Luxatia laterala – vestibulara / palatinala

→ impactul are o directie orizontala , deplaseaza coroana spre palatinal si apexul spre
vestibular sau invers;
→ ambele miscari pot duce la aparitia contuziei sau fracturi ale peretilor alveolari;
→ in luxatia laterale se produc atat compresie cat si ruptura la nivelul diferitelor zone ale
LPD, pulpei si osului;
→ clinic – coroana dintelui luxat lateral este de obicei deplasata in plan orizontal, dintele
fiind imobilizat in noua pozitie si prezentand un sunet metalic in percutie [ca la
anchiloza];
→ radiologic :
– printr-o expunere mai ocluzala sau orientata excentric care tinde sa se interpuna
intre radacina dintelui si alveola goala, evidentiind natura reala a traumatismului
– pe radiografia obisnuita dintele pare mai scurt

5. Intruzia

1
 Pedodontie
Curs 1

→ s-au produs maximul de afectari ale pulpei si tesuturilor de sustinere datorate unui
impact axial direct;
→ urmele traumatismului depins de varsta pacinetului;
→ diagnosticul este mai dificil deoarece un dinte intrudat poate fi confundat cu un dinte
in eruptie;
→ diagnosticul diferential se face prin percutie: in cazul unui dinte in eruptie sunetul
este mat, iar in cazul unui dinte intrudat sunetul este metalic, ascutit, patognomonic
pentru luxatie si intruzie;
→ Radiologic: pune in evidenta deplasarea dintelui si disparitia sau micsorarea spatiului
periodontal; la dintele matur se poate observa modificarea pozitie joctiunii smalt-dentina
(JSD);
→ vindecarea este asociata cu instalarea complicatiilor, datorita afectarii LPD si al
pulpei;
→ pot aparea complicatii majore - rezorbtia radiculara inflamatorie externa si interna →
se constata ca radacina se subtiaza pana dispare ...;

6. Avulsia

→ consta in indepartarea totala a dintelui din alveola sa si ruperea tuturor fibrelor LPD si
a pachetului vasculo nervos apical;
→ se poate produce mai frecvent la dintii imaturi, in urma unui impact orizontal;
→ radiologic: alveola goala;
→ clinic: dintele lipseste din alveola sa ce contine un cheag de sange;

► Tratamentul traumatismelor dento-parodontale la dintii

permanenti

♠ Factorii care influenteaza alegerea tratamentului:

○ Factori locali:
- forma clinica de traumatism
- stadiul dezvoltaii dintelui
- starea pulpei
- timpul scurs de la traumatism
- asocierea diferitelor forma clinice
- starea anterioara a dintelui

○ Factori generali:

1
 Pedodontie
Curs 1

- starea generala de sanatate a copilului, eventuale leziuni in alte regiuni ale

corpului

♠ Etapele tratamentului traumatismelor dentitiei permanente

1. Tratament de urgenta
 toaleta plagilor, profilaxie antitetanica, antibioterapie, antalgice si
antiinflamatorii
 reducerea si imobilizarea fracturilor osoase si sutura plagilor
 extractia dintilor irecuperabili
 reducerea si imobilizarea luxatiilor dentare
 protectia plagii dentinare si ... pulpectomie
 restaurare provizorie

2. Tratament intermediar
 urmarirea si aplicarea tratamentelor eventualelor complicatii, tratamente
ortodontice / protetice;

3. Tratament final
 conservator odontal: obturatii, fatetari
 protetic: RCR, coroane, punti

♠ Tratamentul leziunilor coronare ale smaltului la dintii permanenti:

1). Fisurile smaltului

→ fluorizare
→ lacuri adezive (flow)
→ evitarea alimentelor reci sau fierbinti
→ dispensarizare
2). Fracturile smaltului
→ netezirea zonei si fluorizare
→ refacerea cu compozite cu sau fara bizou

3). Fracturi ale smaltului si dentinei nepenetrante

→ depinde de apropierea liniei de fractura de camera pulpara si de varsta copilului;
→ tratamentul plagii dentinare – protectia acesteia de invazia microbiana pt a pastra
vitalitatea pulpara si mentinerea spatiului pt refacerea coronara;
→ linia de fractura la distanta de camera pulpara: Ca(OH)2 si protectie 4-6 saptamani,
apoi refacere coronara cu compozit;
→ linia de fractura aproape de camera pulpara: Ca(OH)2, protectie preferabil cu coroane 6
– 8 saptamani, apoi refacere cu compozit cu bizou sau aplicarea stifturilor parapulpare in
axul lung al dintelui;

1
 Pedodontie
Curs 1

→ daca s-a gasit fragmentul fracturat, se poate reatasa imediat sau dupa 4 – 8 saptamani
in functie de nivelul liniei de fractura;

4). Tratamentul fracturilor smaltului si dentinei penetrante

○ Obiectivul tratamentul este pastrarea cel putin partiala a vitalitatii pulpare:

 coafaj direct
 pulpotomie partiala
 pulpotomie
 pulpectomie partiala

○ Criterii de alegere a metodei de tratament:

 timpul scurs de la accident
 dimensiunile orificiului de descgidere al camerei pulpare
 starea pulpei anterior / ulterior traumatismului
 asocierea unor leziuni parodontale
 starea anterioara a dintelui
 posibilitatea de refacere coronara
 posibilitatea pacientului de a reveni periodic la tratament si controale

♠ Coafajul direct

○ Indicatii:
 fracturi recente: 1 – 6 ore
 orificiu mic de deschidere: 1 mm
 pulpa vitala, sanatoasa: roz, rosiatica
 posibilitatea inchiderii etanse
 lipsa leziunilor parodontale
○ Urmarirea 4- 8 saptamani

♠ Pulpotomia partiala
○ Indicatii:
 fracturi vechi de peste 6 ore → 2 zile
 orificiu de deschidere de 1- 2 mm
 pulpita ireversibila, pulpita hiperplazica strict in jurul orificiului de deschidere
 esec al coafajului direct
○ Tehnica:
 anestezie, izolare, toaleta
 largirea orificiului si indepartare a 2 mm din pulpa coronara din dreptul cornului
pulpar
 spalaturi, hemostaza
 aplicare Ca(OH)2

1
 Pedodontie
Curs 1

 inchiderea etansa cu CIS, capa

♠ Pulpotomia
○ Indicatii:
 fracturi vechi de peste 2 zile
 orificiu de deschidere al CP mai mare de 1 – 2 mm
 pulpita partiala
 esec al coafajului direct si al pulpotomiei partiale
○ Tehinica:
 anestezie, izolare, toaleta
 largirea orificiului de deschidere al CP si indepartarea pulpei coronare
 spalaturi, hemostaza
 aplicarea de Ca(OH)2
 inchiderea etansa cu CIS, capa

♠ Pulpectomia partiala
○ Indicatii:
 fracturi mai vechi de 2 zile
 orificiu de deschidere al CP larg
 pulpita ireversibila
 asocierea cu leziuni parodontale
 la dintii cu carii si obturatii
 in esecuri ale pulpotomiei
○ Tehnica:
 anestezie, izolare, indepartarea tavanului CP
 indepartarea pulpei coronare si partial a pulpei radiculare cu ac ac Hedström cu
varf aplatizat, hemostaza
 obturatia canalului cu pasta pe baza de Ca(OH)2
 obturatia coronara
 refacerea obturatiei de canal la 3 – 4 luni pana la inchiderea apexului
 obturatia definitiva a canalului si refacerea coronara definitiva

♠ Apexificare – apexogeneza
Indicatii:
 dinte devital cu apexul imatur
Obiectiv:
 aigurarea continuarii cresterii radacinii si inchiderii apexului = apexogeneza sau
formarea unei bariere dure apicale = apexificare , care sa permita obturarea
definitiva a canalului
Tehnica:
 indepartarea continutului canalului, tratament mecanic bland
 sterilizare
 obturatia canalului cu pasta pe baza de Ca(OH)2
 obturatia coronara

1
 Pedodontie
Curs 1

 refacerea obturatiei de canal la 3 – 4 luni pana la inchiderea apexului sau formarea

barierei apicale
 obturatia definitiva ...

► Modalitati de protectie a plagii dentinare in fracturile coronare

 banda in T
 inel ortodontic
 coroanele prefabricate din otel, acrilice
 capele acrilice confectionate in cabinet
 acoperirea cu rasini, compozite
 acoperirea cu CIS
 realipirea fragmentului fracturat

► Tratamnetul fracturilor corono radiculare la dintii permanenti

→ indepartarea fragmentului coronar urmata de refacerea coronara supragingivalaş
→ indepartarea fragmentelor coronare asociata cu gingivectomie si osteotomie, urmata
de refacere coronara;
→ indepartarea fragmentelor coronare si extruzia chirurgicala a radacinii;
→ indepartarea fragmentelor coronare si extruzia ortodontica a radacinii;
→ mentinerea in situ a fragmentelor radacinii pana la sfarsitul pubertatii, dupa care se
extrag si se aplica un implant; aceasta solutie considera ca pastrarea radacinii in situ nu
permite mentinerea osului alveolar;
→ aplicarea imediat dupa extractie a unui implant osteointegrat; in aceasta situatie
extractia trebui sa fie atraumatica;

► Tratamentul fracturilor radiculare:

→ dupa unii autori s-ar vindeca in proportie de 50%, indiferent daca sunt sau nu tratate;
→ tratamentul are menirea de a favoriza tendinta naturala spre vindecare, de aceea
indepartarea pulpei si efectuarea tratamentului endodontic sunt contraindicate, daca nu
exista semne clare de necroza;
→ pt a usura vindecarea pulpara si a LPD este considerat ca esentiala repozitionarea
optima a fragmentului coronar deplasat; de asemenea este importanta mentinerea
imobilizarii rigide pe o perioada de 3 – 4 luni pt a permite o stabilitate maxima a
calusului format de os;

► Tratamentul leziunilor de sustinere al dintilor temporari:

1. contuzia → alimente moi, 7 – 10 zile

1
 Pedodontie
Curs 1

2. subluxatia → alimente moi, +/- imobilizare 2-3 sapt

3. extruzia → reducerea + imobilizare semielastica 14 zile
4. luxatia laterala → reducere + imobilizare elastica 3 – 8 saptamani
5. intruzia
 expectativa la dintii imaturi
 tratament endodontic, ortodontic, chirurgical + imobilizare 6-8 saptamani la
dintii cu apex inchis
6. avulsia → replantare + imobilizare elastica 7-10 zile

► Replantarea:
○ Reguli:
 Nu se atinge radacina
 Dintele se spala doar daca a fost contaminat
 Nu se freaca
 Daca nu poate fi replantat imediat se pastreaza in lapte, ser fiziologic...
 Se transporta imediat copilul la spital
○ Recomadari dupa replantare:
 Antibioterapie, antalgice, antiinflamatoare
 Igiena orala, clatiri cu clorhexidina
○ Tratament endodontic:
 Dintii imaturi nu se face, se supravegheaza, revascularizatia care este posibila
dupa cateva saptamani sau apexificare
 La dintii cu apexul inchis se face pulpectomie dupa imobilizare

► Metode si tehnici de imobilizare a traumatismelor dento-perodontale:

→ Atele de imobilizare
 = dispozitiv rigid sau flexibil pt a sprijini si imobiliza dintii ce au devenit mobili;
 scop: favorizeaza vindecarea LPD, regenerarea fibrelor parodontale sau formarea
unui calus

► Cerintele unui sistem de imobilizare:

 sa poata fi aplicat in cavitatea bucala fara ajutorul laboratorului
 sa nu traumatizeze dintii
 sa favorizeze readucerea dintelui in pozitia initiala si sa il fixeze pe toata perioada
imobilizarii
 sa nu lezeze tesuturile gingivale
 sa nu favorizeze aparitia cariilor
 sa poata fi usor curatate
 sa fie estetice
 sa nu modifice ocluzia
 sa permita efectuarea testelor de vitalitate si eventualelor tratamente endodontice
 in cazul dintilor replantati sa permita o usoara mobilitate a lor pt a favoriza
reorientarea functionala a fb LPD

2
 Pedodontie
Curs 1

► Metode si tehnici de imobilizare a traumatismelor dento-parodontale :

 ligaturi interdentare
 barele vestibulare
 gutierele acrilice confectionate in cabinet/laborator
 sinele colate cu compozite

► Timpul de mentinere al imobilizarii

 replantare: 7 – 10 zile
 extruzie: 2 – 3 saptamani
 luxatii laterale: 3 – 8 saptamani
 fracturi radiculare: 3 – 4 luni

► Tipuri de imobilizare:
 replantare → elastica imobilizarea elastica / semielastica
 luxatii laterale, extruzii → semielastica este data de grosimea sarmei
 fracturi radiculare → rigide

Anomalii dentare de dezvoltare

→ sub denumirea mai veche de distrofii dentare;

→ reprezinta rezultatul procesului de odontogeneza, de actiune a unor factori multiplii:
1. factori genetici
2. factori de mediu

→ factorii de mediu pot actiona:

 pe cale generala:
 diferite afectiuni ale mamei cu efect asupra fatului in v.i.u.
 diferite afectiuni ale copilului cu asupra dintilor
 pe cale locala

→ aceste anomalii de dezvoltare – consecinta a procesului de formare dentara – trebuie

deosebite de anomaliile [defectele] dentare dobandite care apar dupa incheierea formarii
dintelui/dintilor respective/respective si intrarea acestuia / acestora in activitate

☼ Caracteristici ale odontogenezei:

→ procesul de formare dentara = proces de lunga durata care incepe in v.i.u. in
saptamana 5, odata cu formarea lamei dentare si se incheie postnatal la 14 – 15 ani odata
cu inchiderea apexului molarului de 12 ani;
→ fiecarui grup ii este caracteristica o anumita perioada;
→ dentitia permanenta – in v.i.u. se formeaza mugurii molarilor de 6 ani [sapatamana 6 =
luna 4], mugurii incisivilor si a caninilor [dupa luna 5-6 v.i.u];

2
 Pedodontie
Curs 1

→ mineralizarea coroanelor incepe postnatal: la M6 incepe in jurul nasterii si se incheie

la 2 – 2 ½ ani, iar inchiderea apexului la 9-10 ani; mugurii premolarilor se formeaza
postnatal [la nastere]
→ indifferent de cronologia formarii diferitelor grupe dentare procesul este acelasi pt toti
dintii – o serie de procese fiziologice de crestere:
- initierea
- proliferarea
- histodiferentierea
- morfodiferentierea
- apozitia matricelor organice si mineralizarea lor
- eruptia dentara

► Clasificarea anomaliilor dentare de dezvoltare:

♠ Clasificarea lui Stewart si Prescott:

→ consta in rezultatul efectului perturbator al actiunii factorului etiologic;

1. anomalii de numar [procesul de initiere si proliferare]

2. anomalii de dimensiune rezultatul perturbariinprocesului de
morfodiferentiere
3. anomalii de forma
4. anomalii de structura dentara
 rezultatul perturbarii procesului de apozitie si/sau a procesului de
mineralizare a matricilor smaltului si dentinei;
 aceste anomalii pot fi si rezultatul perturbarii procesului de
histodiferentiere
5. anomalii de culoare
a. coloratii intrinseci [endogene]
b. rezultatul interventiei factorilor etiologici in perioada de formare a
structurilor dure dentare

♠ Clasificarea Magitot

1. daca se poate stabili sau nu o legatura intre actiunea factorului etiologic

perturbator si anomalia de structura rezultata
2. daca aceste anomalii sunt evidente la eruptia dentara [aparitia dintelui in cavitatea
bucala]
3. daca anomalia evolueaza sau nu

I. Anomalii primare de dezvoltare

II. Anomalii secundare de dezvoltare

I. Anomalii primare de dezvoltare

→ reprezinta stabilirea unei legaturi clare intre factorii etiologici si anomalia aparuta;
→ anomaliile evidente la eruptia dentara

2
 Pedodontie
Curs 1

→ in general u evolueaza
→ aceste anomalii sunt de 2 categorii:
1. anomalii primare cicatriciale stabile neevolutive:
a. anomalii de numar
b. anomalii de forma
c. anomalii de dimensiune
d. unele anomalii de structura data de actiunea factorilor de mediu
2. anomalii active [evolutive]
a. unele anomalii de structura
i. anomaliile generate de actiunea factorilor genetici (amelogeneza
imperfecta, dentinogeneza imperfecta)
ii. defectul devine vizibil dupa aparitia dintelui in cavitatea bucala si
intrarea acestuia in activitate
iii. existenta procesului de evolutie
iv. anomaliile sunt mai complexe si nu dau rezultatele constante

II. Anomalii secundare

→ nu se poate stabili o legatura directa intre factorul causal si rezultatul dentar;
→ incluse anumite forme particulare de carie dentara: caria localizata la nivelul dintilor
temporary frontali, cu evolutie acuta si o forma de carie – la dintii permanenti frontali (in
sindromul Dubreuil-Chapardel);
→ aceste forme reprezinta defapt tipare particulare de carie;

♣ Anomaliile de numar

→ in functie de perturbarea in minus sau in exces a procesului de proliferare se vorbeste

despre un numar mai mic sau mai mare de dinti;

► Anomalii prin reducerea numarului de dinti:

→ sunt intalnite sub diferite denumiri;
→ anodontie = absenta totala a dintelui
→ agenezia = absenta formarii mugurelui dentar
→ hipodontia = dinti in numar mai redus
→ oligodontia = dinti in numar mai redus
→ oligodontia = numar mai mic de dinti cu modificari ale coroanei +/- radacina si eruptie
intarziata;
→ dpdv al dimensiunii absentei dentare:
1) anodontie totala (completa) → cand dintii lipsesc atat de la ambele dentitii sau
de la una din dentitii (dentitia temporara / dentitia permanenta)
2) anodontie partiala (redusa) → 1-4 dinti, cativa dinti lipsa sau intinsa

1) Anodontia totala (completa)

→ se intalneste in afectiuni genetice: displazia ectodermala → cu transmitere recesiva,
mai frecvent la sexul masculine; intereseaza si alte structuri derivate din ectoderm (piele,
glande sudoripare):

2
 Pedodontie
Curs 1

- pacientul are fruntea proeminenta, saua nazala infundata, tegumete palide, copilul
are parul blond, … , poate sa nu prezinte gene / sprancene;
- sindactilie, imperfectiunea unghiilor
- probleme de termoreglare

2) Anodontia partiala
→ dinti modificati de forma – conici
→ dinti modificati de culoare
→ uneori cu o tenta opalescenta

► Hipodontia in dentitia permanenta:

→ frecventa rara – sub 1%;
→ exista o interesare deopotriva la ambele sexe;
→ exista zone de predilectie reprezentate de Ilsup si inf, Cinf;
→ exista tendinta regasirii anomaliei si in dentitia permanenta cu mai mare frecventa la
acelasi grupa dentar;
→ Tratamentul depinde de:
- localizarea absentei dentare
- varsta copilului
- tulburarile generale

► Hipodontia in dentitia permanenta:

→ poate fi redusa / extinsa;
- redusa → exista zone de predilectie: molarul de minte, IL, PM2 si apoi a celorlalti
dinti
→ mai frecvent la sexul feminine;
→ variatii rasiale: caucazieni;
→ absenta M3 – cea mai frecventa, 30% din populatie;
→ absenta IL – mai frecvent absenta Ilsup;
- de regula este simetrica stanga-dreapta sau daca nu lipseste este mai mic, conic →
anomalie de forma
- transmitere genetica autozomala

→ anodontia PM2
- de regula a celui inferior
- simetrie stanga-dreapta

► Hipodontii severe / intinse

→ de regula se intalnesc in cadrul unor sindroame: displazie ectodermala;
→ intinderea hipodontiei, topografia dintilor absenti, varsta la care se surprinde, tulburari
functionale suferite;
→ tratament complex … ortodontic …;

♠ Cauzele anodontei:
→ tot ceea ce intervine asupra elementelor implicate in producerea lamei dentare si a
mugurilor dentari poate produce anodontie;

2
 Pedodontie
Curs 1

→ sunt implicati atat factori genetici (sindromul Down, incontinenta pigmenti = radacini
lungi si curbate) si factori de mediu;
→ tendinta de a reduce pe cale filogenetica numarul de dinti;
→ actiunea unor factori de mediu (pe cale generala) – radioterapie, citostatice → dintele
respective se opreste din formare;
→ in cazul despicaturilor labio-maxilo-palatine → anodontia Ilmax;

♪ Diagnosticul pozitiv:
- absenta dintelui pe arcada

♪ Diagnosticul diferential:
1. cu psudoanodontia:
a. dintele lipseste de pe arcada, insa exista confirmat radiologic in grosimea
osului maxilar
2. anodontia falsa
a. dintele lipseste la examenul clinic pe arcada, nu mai exista radiologic, dar
din anamneza reiese ca dintele a existat (dintele s-a foliat)

► Anomalii de numar - Dinti supranumerari (= hiperdontii)

→ se datoreaza unei perturbari in procesul de proliferare;

→ dpdv clinic pot semana cu dintii din seria normala atat ca forma si dimensiune = dinti
suplimentari, iar in cazul in care aspectul lor nu seamana cu cei din seria normala = dinti
supranumerari;
→ cei care nu seamana pot avea:
- forma conica
- forma tuberculata
→ pot sa aiba si pozitie inversata (marginea incizala orientata altfel) = dinti anastrofici;
→ exista diferentieri intre cele 2 sexe: mai frecvent la sexul masculin;
→ dintii supranumerari sunt mai frecventi decat anodontia;
→ mai frecventi in dentitia permanenta decat in cea temporara;
→ mai frecventi la maxilar decat la mandibula, in raport de 9:1;
→ dintii supranumerari pot fi unici, multiplii, cu dispozitie simetrica (mai frecvent 1-2
dinti);
→ ca zone de predilectie in dentitia permanenta :
– zona frontala → forma de meziodens (pe linia mediana)
– zona molara → in functie de topografie:
o distomolari - cand pozitia dintelui supranumerar este posterioara
o paramolari – pozitie vestibulara sau orala fata de dintii molari
o intre M1/M2, M2-M3
- zona premolara → in cazul in care dubleaza PM2, mai ales inf

♠ Meziodens
→ poate fi unic, plasat intre cei doi IC, de obicei superior
→ poate fi si bilateral

2
 Pedodontie
Curs 1

→ de regula plasati mai palatinal fata de dintii din seria normala

→ mai frecvent 1-2 dinti
→ pot fi pozitionati in pozitia normala de eruptie, dar pot avea si pozitie inversata
(anastrofica)
→ ca forma: conici, pot fi mai mici, cu radacina mai scurta sau pot avea forma
tuberculara;
→ pot erupe (mai frecvent cei cu forma conica) inaintea dintilor din seria normala, sau
pot sa nu erupa (cei cu forma tuberculara)
→ pot bloca / devia eruptia dintilor din seria normala
→ pot bloca traseul eruptiv al dintilor din seria normala sau pot prefigura traseul eruptiv
al dintilor din seria normala
→ uneori perturba relatiile ocluzale, alteori nu
→ pot determina tulburari fizionomice
→ cei din zona molara – de obicei respecta forma molarilor
→ cei din grupa PM – au de obicei forma PM
○ in dentitia temporara
- mai frecvent se gasesc in zona incisiv-canina
- intereseaza IL sau C
- se poate intalni aceeasi anomaliein dentitia permanenta die la nivelul aceluiasi
dinte, fie in alta zona, sau fie nu determina nimic

♠ Cauzele dintilor supranumerari:

- pot exista cauze genetice: disostoza cleidocraniana → afectiune in care pacientul
prezinta nenumarati dinti supranumerari care nu erup f greu (psudoanodontie),
pacientul mai are umeri ingusti (nu are capetele claviculelor)
- alte cauze neprecizate

♠ Mecanism de producere:
→ mai multe teorii
1) activitate in exces a lamei dentare in apropierea zonei in care se dezvolta dintele
din seria normala → apare inca un mugure dentar
2) teoria care sustine ca acesti dinti s-ar prodice in urma scindarii mugurilor dentari
3) prin activitatea crescuta a resturilor ce raman dupa dezintegrarea lamei dentare

* exista situatii in care se intalnesc dinti supranumerari in diferite sindroame – sindrom

Gardner (polipoza intestinala)

♠ Tratament:
→ variaza in functie de momentul in care se prezinta pacientul la tratament, de tipul de
pozitie a dintelui supranumerar si depinde de tulburarile functionale produse de dintele
supranumerar
→ in dentitia temporara – de cele mai multe ori nu este necesar sa se intervina asupra lor
→ in dentitia permanenta - de cele mai multe ori se pune problema extractiei dintelui
supranumerar; dpdv al momentului extractiei (a celor conici care au puterea sa erupa) –
dintele din seria normala sa fie suficient de dezvoltat a.i. prin miscarile de extractie sa nu
sufere modificari;

2
 Pedodontie
Curs 1

→ dintii care nu au erupt – vor fi descoperiti pe cale chirurgicala si extrasi

→ in zona laterala se apreciaza care dinte se extrage (dintele din seria normala poate
prezenta procese carioase voluminoase) si fie se aliniaza spontan pe arcada, fie este ajutat
ortodontic;

► Anomalii de dimensiune
→ sunt rezultatul perturbarii procesului de morfodiferentiere;
→ modificarile pot duce la producerea unor dinti:
1) dinti de dimensiuni mai mari = macrodontii
2) dinti de dimensiuni mai mici = microdontii
→ ca aspecte generale atat macrodontiile cat si microdontiile pot fi adevarate sau false
→ si macro si microdontia pot fi:
- generalizate → toti dintii mai mari / mai mici
- localizate →mai frecvent in cazul microdontiilor

● Microdontii

1. Forma generalizata adevarata

 cauza e de regula endocrina – consta intr-un deficit de producere al STH-ului
hipofizar; se poate intalni si in cazul nanismului hipofizar (nanismul devine
vizibul de la 4 ani – nu se intarzie eruptia DT ci a DP)
 dpdv clinic → spatieri dentare
2. Forma generalizata falsa
 Atunci cand copilul mosteneste dimensiunea maxilarelor de la un parinte si
dimensiunea dintilor de la celalalt parinte (discrepante dimensionale max- dd)
3. Forma localizata
 Mai frecvent la IL, M3, dinti supranumerari
 IL:
1. de obicei au forma modificata – incisivi cu forma de tarus (con)
2. poate fi bilaterala sau poate fi unilaterala
3. exista o componenta genetica pronuntata (mod de transmitere autozomal
dominant)

● Macrodontii

1. Forma generalizata adevarata

a. in cazul unor afectiuni endocrine – gigantismul hipofizar
2. Forma generalizata falsa
a. atunci cand copilul mosteneste forma si dimensiunea maxilarelor de la un
parinte si dimensiunea dintilor de la celalalt parinte
3. Forma localizata
a. mai putin frecvente

2
 Pedodontie
Curs 1

b. in hipertrofia hemifaciala → pacientul sre oasele extremitatii cefalice mai

mari pe o jumatate de fata – si dinti mai mari; afectiunea este data de o
perturbare vasculara in perioada de formare a extremitatii cefalice

* si in cazul microdontiilor exista o afectiune de cauza vasculara in perioada de formare a

extremitatii cefalice (microsomie hemifaciala)

♠ In sinteza, cauzele anomaliilor de dimensiune sunt:

 fie afectiuni endocrine (deficit sau exces de STH)
 fie cauze genetice (transmiterea autozomal dominanta in cazul IL, sindrom
Down – de regula au forma conica)
 fie unele perturbari in procesul de formare a extremitatii cefalice, fie in cazul
despicaturilor – modificari ale dintilor din vecinatate – forma modificatam
mai mici, supranumerari, anodontie;
 pot exista si cauze neprezizate

♠ Tratamentul anomaliilor de dimensiune:

→ depinde de momentul la care vine pacientul la tratament si de forma clinica pe care o
prezinta si de tulburarile produse
→ cand exista forme localizate – IC nanic → microproteza de invelis, extemporaneu cu o
capa prefabricata
→ cand exista incongruenta dento-alveolara cu inghesuire → se extrage dintele si aptiul
inchis

► Anomalii de forma

→ sunt rezultatul perturbarii procesului de morfodiferentiere

→ mai multe tipuri de anomalii de forma:
1. geminarea
2. fuziunea
3. concrescenta
4. dilacerarea
5. dens in dente (dinte invaginat)
6. dens evaginatus (dinte evaginat)
7. talon cusp
8. taurodontia
9. kinodontia
10. radacini supranumerare

1. Geminarea

→ anomalie de forma

2
 Pedodontie
Curs 1

→ este rezultatul tendintei de scindare a unui mugure dentar astfel incat dintr-un singur
mugure sa existe tendinta de aparitie a 2 sau mai multi dinti
→ scindarea poate fi completa – dpdv clinic – existenta a 2 coroane dentare, iar dpdv
radiologic – existenta unei singure radacini
→ in cazul in care scindarea coroanei nu este completa → clinic – tendinta de despicare,
scindare
→ cauza nu este bine precizata, dar are loc in perioada de morfodiferentiere, cand
celulele EAI se asaza spatial dupa o anumita dispozitie
→ mai frecvent in dentitia temporara
→ zona mai frecventa in geminare – zona frontala – incisivo canina
→ afectare deopotriva a ambelor sexe
→ in general anomalia se poate intalni si in dentitia permanenta, in zona frontala
→ Tratament:
- important forma clinica, localizarea, tulburarile produse si momentul in care
pacientul s-a prezentat la tratament
- nu exista o semnificatie clinica speciala, fiind mai frecventa in dentitia temporara
- in dentitia permanenta depinde de aspectul clinic respectiv
o refacere cu compozit
o remodelare coronara cand exista o dezvoltare suficienta a radacinii
o inghesuire → extractie + tratament ortodontic

2. Fuziunea

→ reprezinta tendinta de alipire a 2 sau mai multi muguri invecinati astfel incat sa rezulte
o singura coroana dentara
→ alipirea:
- completa → din 2 muguri apare un dinte, alipirea facandu-se prin intermediul
dentinei
- partiala → se mai pot distinge macar 2 radacini
pt cele 2 anomalii – twining sau double teeth (pt ca se pot confunda)
→ Cauze:
- nu sunt bine precizate
- posibilitatea unui traumatism in zona respectiva, in timpul formarii dintelui
- nu in mod special componenta genetica
→ mai frecvent in dentitia temporara, in zona frontala
→ posibl ca anomalia intalnita la un pacient in dentitia temporara sa fie intalnita si in
dentitia permanenta sub aceeasi forma sau sub forma altei anomalii
→ Tratamentul:
- tine cont de forma clinica, de varsta dentara, tulburarile produse si de momentul
in care se prezinta pacientul
- in DT de obicei nu se intervine
- in DP
o depinde de aspectul clinic
- orice facem, orice decidem – trebuie sa pastram macar dintele vital pt a putea
asigura incheierea procesului de apexogeneza (pt dinte cu apex deschis)

2
 Pedodontie
Curs 1

3. Concrescenta

→ anomalie de forma ce apare dupa formarea cementului radicular

→ clinic: nicio modificare
→ radiologic – radacinile apar unite intre ele
→ ca mecanism de producere – se presupune ca in zona respectiva a existat un
traumatism ce a permis alipirea radacinilor dintilor invecinati
→ mai frecvent in zona molara
→ capata semnificatie in cazul exractei – descoperirea chirurgicala cu sectionarea
radacinii

4. Dilacerarea (angularea)

→ poate fi radiculara, coronara sau corono-radiculara

→ poate aparea in cazul dintilor cu incongruenta
→ poate sa apara in cazul M3 in conditiile in care nu a mai avut loc eruptia
→ angularea coronara poate sa se produca la diferite niveluri ce depind de varsta dentara
in momentul in care a intervenit factorul care a determinat dilacerarea
→ indusa de regula de un factor local ce intervine in perioada formarii deintelui respectiv
→ o cauza frecventa – traumatismele dintilor temporari – intruziile importante ale
dintilor temporari, avulsii, luxatii laterale importante
→ mecanismul de producere: cand factorul perturbator intervine se produce o deplasare a
portiunii dentare deja formate, iar prin incetarea actiunii factorului respectiv – formarea
dentara continua deoarece s-a produs doar o deplasae si nu o distrugere a celulelor EAI
→ mai frecvent in zona frontala superioara, PM
→ exista si in DT – poate fi indusa prin manevre intempestive la copiii nou nascuti ce au
nevoie de de intubatie traheala
→ Tratamentul:
- depinde de forma clinica de dilacerare coronara / radiculara, de perturbarea
produsa in relatiile de ocluzie si de modificarile functionale in general
- este posibil ca in cazul dilacerarilor radiculare sau a celor coronare importante
dintele sa nu poata sa erupa – descoperirea chirurgicala a dintelui si extractia
- angulare coronara spre vestiblar → se poate incerca slefuire coronara din aproape
in aproape (remodelare coronara), iar palatinal sigilare cu material adeziv
- in cazul in care perturba relatiile de ocluzie – se corecteaza

Anomalii dentare de dezvoltare (continuare)

5. Dintele invaginat

3
 Pedodontie
Curs 1

→ reprezinta rezultatul perturbarii procesului de morfodiferentiere;

→ este rezultatul invaginarii unei portiuni din epiteliul adamantin intern (EAI)[sau
epiteliu dentar intern];
→ cauza :
– nu este bine precizata
– combinatie intre influente genetice si alte cauze
→ practice consta in formarea unei structuri dure in interiorul dintelui;
→ 2 tipuri:
1) tipul coronar (formatiunea se dezvolta in interiorul coroanei dintelui)
2) tipul radicular (formatiunea se dezvolta catre radacina)

1. Tipul coronar
→ este mai frecvent
→ practice se intalneste ca o invaginare la nivelul dintilor frontali pe fata orala pornind
de la un foramen caecum
→ mai frecvent La IL sup
→ mai frecvent la dentitia permanenta decat in dentitia temporara
→ se poate intalni si in zona laterala
→ frecventa mai mare la sexul masculin
→ exista diferente rasiale – frecventa mai mare la populatia chineza din Singapore
→ la examenul clinic nu se constata modificari ale coroanei dentare; cand se intalneste la
dintii frontali, acestia nu au modificari de forma sau dimensiune; cand se intalneste la
dintii din zona laterala pot exista modificari
→ se poate descoperi intamplator (radiologic) sau atunci cand se insoteste de o
complicatie (insotita de durere)
→ radiologic – peste radiotransparenta camerei pulpare se proiecteaza o radioopacitate a
acestei structuri dure dentare
→ semnificatie clinica absenta
→ capata semnificatie clinica in cazul in care in urma unei igiene defectuoase, eventual
daca exista retentivitate alimentara – vor rezulta procese carioase ce pot evolua spre o
patologie pulpara
→ ca si materiale de obturatie se pot folosi in zona frontala – glass ionomer
→ daca se realizeaza o deschidere a CP → tratament pulpar → insensibilizare prin
anestezie (NU chimica) daca este nevoie de tesut pulpar pt a realiza inhiderea apexurilor
radiculare
→ in functie de simptomatologie – de la pulpotomie pana la pulpectomie partiala
→ obturatie etansa + glass ionomer
→ prevenire in cazul unui foramen caecum adanc prin sigilare simpla sau largita sau
obturatie preventiva (mai indicat)

3
 Pedodontie
Curs 1

6. Dintele evaginat
→ reprezinta rezultatul perturbarii procesului de morfodiferentiere;
→ este rezultatul evaginarii unei portiuni din EAI catre reticulul stelat (pulpa smaltului)
→ aparitia pe suprafata coronara a unei formatiuni de gen tubercul care deformeaza
forma normala a dintelui respective
→ de regula in aceasta proeminenta / protuberanta va exista si o proeminenta pulpara
→ dpdv al frecventei :
 se intalneste la ambele dentitii
 mai frecvent in DP
 mai frecvent la nivelul PM
 mai frecvent la sexul masculine
 mai frecvent la populatia mongoloida
→ formatiunea poate fi singulara sau bilaterala
→ dpdv clinic:
- se constata in zona laterala existenta unei proeminente pe suprafata ocluzala,
putand fi localizata fie la nivelul unei creste marginale, fie intercuspidian
- proeminenta poate avea aspecte diferite, diferite dimensiuni → cand are o
dimensiune mai mare poate interfera cu relatiile ocluzale
- in cursul miscarilor functionale si masticatorii exista tendinta deblocarii
contactului prematur → atritie → se descopera dentina → se poate deschide CP
→ inflamatie pulpara (sau o complicatie pulpara care se dezvolta latent, pacientul
putandu-se prezenta cu o fistula)
→ diagnostic:
- examenul radiologic → radioopacitate in afara conturului coronar si o
radiotransparenta ce “sparge” conturul CP
→ tratmentul:
- depinde de momentul depistarii formatiunii
- daca este depistata se verifica daca interfera cu relatiile ocluzale (cu ajutorul hartiei de
articulatie)
- daca interfera cu relatiile ocluzale → se vor face slefuiri selective, in mai multe
sedinte succesive si fluorizari intre sedinte
- in cazul in care pacientul se prezinta cu mortificare pulpara si complicatii se va
realiza tratament endodontic si tratament de apexificare (apex deschis) sau
tratament clasic de gangrena (apex inchis)

7. Talon cusp
→ este tot o varianta de dinte evaginat cu localizare in zona frontala
→ consta intr-o proeminenta pe suprafata coronara a dintilor frontali nai frecvent intalnita
pe suprafata orala,eminenta care seamana cu o “gheara de vultur”
→ date epdemiologice:
 se intalneste la ambele dentitii
 mai frecvent in DP
 localizare mai frecventa la nivelul IL permanenti maxilari (si la nivelul C, ICsup)

3
 Pedodontie
Curs 1

 mai frecvent se dezvolta pe suprafata palatinala, dar s-au descris asemenea

anomalii si pe fata vestibulara
 unilateral / bilateral

→ dpdv al dimensiunii formatiunii pot sa fie proeminente mai mari sau mai mici:
 dimensiuni mai mari → consecinte asupra functionalitatii zonei respective –
fizionomie (situare pe fata V), fonetice, masticatorii
 dimensiuni mai mici → fara o semnificatie speciala
→ zona supracingulara cu diametru mai mare decat ½ din distanta pana la marginea
incizala si atunci cand este privit dintr-o anumita incidenta → forma in “T” sau in “Y”
→ etiologie:
 consecinta unei evaginari a EAI care reticulul stelat
→ dpdv al examenului clinic:
 se observa formatiunea pe suprafata coronara
→ dpdv radiologic :
 radioopacitate care se suprapune peste radioopacitatea coronara deja existenta
 cand dintele este in eruptie (dintele nu este erupt in cavitatea bucala)→ se
realizeaza suprapuneri de radioopacitati peste coroana dentara ,si in aceasta faza
se poate presupune fie un odontom, fie un dinte supranumerar
→ poate da:
- tulburari fizionomice → cand este situat pe fata vestibulara
- tulburari ocluzale → can este situat oral
- tulburari in fonate
- uneori poate da discomfort la nivelul limbii
→ Tratamentul:
- in functie de momentul in care se prezinta pacientul si de simptomatologia
prezenta
- in functie de dimensiune → slefuiri selective si aplicare de preparate fluorizate
(localizare pe fata vestibulara)
- daca este oral → vezi tratament mai sus
- eventual sigilare / obturatie preventiva
- daca da tulburari ocluzale → slefure selectiva
- daca da complicatii pulpare → pulpotomie/pulpectomie

8. Taurodontia
→ reprezinta rezultatul perturbarii procesului de morfodiferentiere;
→ reprezinta rezultatul plierii la un alt nivel decat in mod normal a tecii Hertwig sau
rezultatul perturbarii precesului de unire a septurilor in cazul formarii dintilor
pluriradiculari
→ dpdv clinic: anomalia consta in existenta unei CP voluminoase, cu podeaua CP plasata
mai spre apical si radacinile mai scurte
→ dpdv al morfologiei exterioare coroana nu este in general modificata
→ anomalia este :
- mai frecventa la nivelul dintilor laterali

3
 Pedodontie
Curs 1

- mai frecventa la nivelul molarilor

- mai frecventa in DP
- este cu atat mai pronuntata cu cat molarul este mai posterior
- poate fi intalnita si la nivelul PM
- se poate intalni la toti molarii individului respectiv
- mai frecvent la eschimosi, mongoloizi, filipinezi
→ se poate dezvolta ca atare sau poate sa fie un simptom in cadrul unor sondroame
(sindrom Kleinefelter, in amelogeneza imperfecta tip 4)
→ etiologia:
- nu este elucidata complet
- exista si o componenta genetica, dar pot interveni si alte influente
→ dpdv al semnificatiei acestei anomalii :
- descopertita intamplator nu are semnificatie daca dintii respectivi nu prezinta
patologie
- in cazul unei carii complicate, in cazul in care pulpa este vie – pulpa este mai
voluminoasa (va trebui indepartata toata pulpa coronara)

9. Kinodontia

→ morfologia molarilor seamana cu cea canina

→ mai frecventa in dentitia temporara molara
→ nu exista un trunchi radicular comun, radacinile desprinzandu-se direct de la baza
coroanei
→ dpdv examen clinic:
- dintii nu sunt modificati
- datorita absentei trunchiului comun radicular → este mai usor de realizat
perforatii ale podelei CP
→ radiologic: radacinile se desprind direct din baza coroanei

♠ Perlele de smalt

→ se dezvolta spre JSD

→ semnificatia: imediat sub marginea gingivala, putand fi condundata cu tartru dentar si
poate pune dificltati cand se realizeaza detartraje
→ se formeaza ca rezultat al persistentei unor resturi formatoare din organul smaltului

Anomalii de structura

3
 Pedodontie
Curs 1

→ sunt cele mai frecvente

→ pot interesa mai frecvent smaltul, dentina, cementul (f rar) sau toate structurile dure
dentare
→ se pot clasifica:
- anomalii de structura ale smaltului
- anomalii de structura ale dentinei
- anomalii de structura ale cementului
- anomalii de structura ale tuturor structurilor dure dentare
→ sunt produse fie de actiunea factorilor de mediu (mai frecvent), fie de interventia
factorului genetic
→ in cazul in care intervin factorii de mediu este perturbata perioada in care depun
matricile organice ale structurilor dure dentare si / sau demineralizarea acestor matrici
→ in situatia 1 - rezultatul va fi aparitia unui defect de tip hipoplazic = reducerea
structurilor – cu grosime mai mica,dar mineralizate corespunzator
→ in situatia 2 – perturbarea procesului de mineralizare – vor rezulta defecte de tip
hipomineralizare / hipocalcificare = structurile dure au grosime normala, dar
mineralizarea este defectuoasa
→ in situatia 3 – fie / fie anomalia de structura rezultata poate fi incadrata in categoria
anomaliilor primare neevolutive
→ incazul actiunii factorilor genetici perturbarea are loc in perioada de histodiferentiere,
celula formatoare – amelobasltul sau odontoblastul neavand atributiile unei celule
normale
→ in aceasta situatie celulele formatoare nu vor mai produce in mod corespunzator
structuri dure de care sunt responsabile si anomaliile respective de structura se incadreaza
in categoria anomaliilor primare evolutive

Anomalii de structura ale smaltului

→ pot fi:
1) primare neevolutive (cele mai frecvente)
2) primare evolutive (f rare)

1) Anomalii de structura ale smaltului neevolutive

→ se datoreaza actiunii factorilor de mediu si mai redus actiunii factorilor genetci

→ defectele de structura ale smaltului induse de factorii de mediu pot actiona:
a) pe cale generala:
b) pe cale locala

a) pe cale generala
- cu implicatie asupra formarii structurilor dure dentare
- pot intercepta diferite grupe dentare in formare incepand din v.i.u., continuand cu
momentul nasterii, apoi cu prima copilarie samd

3
 Pedodontie
Curs 1

Anomaliile smaltului (continuare)

Hipoplaziile de smalt induse de actiunea pe cale generala a factorilor de

mediu

♣ Caracteristici generale
→ se intalnesc la ambele dentitii, dar mai frecvent in dentitia permanenta
→ leziunile se intalnesc pe grupe de dinti simetrici, omologi, la nivelul acelor grupe
dentare care isi formau smaltul in perioada actiunii factorului etiologic
→ leziunile intereseaza anumite portiuni de pe suprafata dentara si nu intreaga suprafata
dentara
→ defectele de structura respecta tiparul de crestere, ele fiind dispuse paralel cu marginea
incizala sau varful cuspizilor (suprafata ocluzala)
→ dpdv al aspectului clinic defectele de tip hipoplazic constau in aparitia unor santuri,
geode, brazde, paralele cu marginea incizala sau suprafata ocluzala, care au diferite
adancimi si diferite intinderi in suprafata; intinderea si profunzimea depind de durata si
de intensitatea actiunii factorului etiologic:
- o afectiune de tip acut cu o durata mai scurta de actiune → va rezulta o leziune
mai profunda si mai ingusta
- o afectiune de tip cronic → va produce un efect mai superficial, dar cu o extindere
mai mare in suprafata
→ nivelul de suprafata dentara la care se gasesc defectele corespunde gradului de
formare a smaltului la momentul actiunii factorului perturbator
→ daca in perioada de depunere a matricii organice a smaltului, la intervale diferite de
timp intervin mai multi factori etiologici exista posibilitatea aparitiei mai multor efecte de
tip hipoplazic pe suprafata dentara, despartite de structura dentara sanatoasa
→ indiferent de factorul care a generat aceste leziuni la intervale diferite de timp,
aspectul leziunilor este acelasi
→ in general defectele de tip hipoplazic nu evolueaza; exista posibilitatea complicatiilor
de tip grefare de proces carios sau fractura coronara de margine incizala in cazul in care
exista conditii de grefare a procesului carios sau daca hipoplaziile sunt plasate mai
aproape de marginea incizala, mai depinzand si de profunzimea hipoplaziilor
→ aceste defecte pot fi refacute usor prinmetode de tratament simple
♣ Factorii etiologici:
- factori care intervin:
o in v.i.u.
o in jurul nasterii
o postnatal
 in primul an de viata
 dupa primii ani de viata
- factori alergici
- factori infectiosi
- factori chimici
- tulburari metabolice

3
 Pedodontie
Curs 1

► Factori care intervin in v.i.u. :

→ trebuie sa fie o boala importanta care sa dureze suficient
→ interventia factorilor infectiosi: virali si bacterieni
♠ factori virali
- rubeola prenatala
o afecteaza dentitia temporara
o cu cat boala se contacteaza mai devreme cu atat complicatiile sunt mai
grave, putandu-se ajunge pana la avort
o poata da afectiuni oftalmologice si cardiace
♠ factori bacterieni
- lues congenital
o poate determina aparitia defectelor de structura de tip hipoplazic
o treponema trece prin placenta si invadeaza organismul fatului in jurul lunii
4 de v.i.u. cand se formeaza mugurii molarilor de 6 ani si incisivii centrali
sup
o (luesul interfera cu stadiul de morfodiferentiere si apoi cu apozitia
matricilor organice → luesul mai intai produce defecte de forma si
dimensiune si apoi pe cele de structura – la nivelul frontalilor permanenti,
in special Icsup si la nivelul M 6 ani)
o localizarea defectelor la nivelul incisivilor duce la aparitia dintilor
Hutchinson
♠ substante chimice:
- tetraciclina
o administrarea la gravida de tetraciclina, incepand cu sem II de v.i.u.
o tetraciclina trece prin placenta – aproximativ 2/3 din doza administrata
o poate determina defecte de tip hipoplazic (in concentratii mari si durata
mare de adminsitrare) sau hipomineralizare
- fluorul
o trece prin placenta
o poate produce defecte de tip hipomineralizare, hipomineralizare
o nu se recomanda consumul de fluor la gravide
o *linia neonatala
- talidomida
♠ afectiuni metabolice
- diabet zaharat
o deficit de structura – hipoplazic / hipomineralizare
- afectiuni endocrine
- afectiuni ale tractului genital al mamei
- modul de viata al femeii gravide

3
 Pedodontie
Curs 1

o consum frecvent si in cantitate mare de cafea / ceai → defecte de structura

ale smaltului
o la femeile supraponderale defectele de strctura sunt mai frecvente

► Factori perinatali (in jurul nasterii)

1) factori care tin de mama
2) factori care tin de copil

1) factori care tin de mama

- nasterea
o la termen
o prematura → mai frecvent defecte de structura
- defecte de structura la nivelul dintilor temporari mai frecvente la copiii
subponderali
- nastere prelungita, accidente in timpul nasterii → anoxie asupra copilului →
aparitie defectelor de structura
- defectele de structura generate de aceste deficiente legate de momentul nasterii
devin evidente pe traseul liniei neonatale (hipoplazie neonatala)

2) factori care tin de copil

- afectiuni neurologice: apar prin hipoxia
- afectiuni ale copilului din primul an de viata:
o dispeptice
o febrele eruptive
o tulburari respiratorii
o tulburari severe
 in primul an de viata
 tardive
Alti factori:
- tulburari ale echilibrului fosfo-calcic (tetania)
- rahitismul

Defecte de structura induse de actiunea pe cale locala a factorilor de mediu

► Caracteristici:
→ ca si in cazul defectelor induse prin actiunea pe cale generala a factorilor etiologici –
si la actiunea pe cale locala defectele de structura sunt prezente pe suprafata dentara in
momentul eruptiei
→ defectele se intalnesc doar pe 1-2 dinti si anume pe acei dinti care in perioada de
formare au venit in contact cu factorul local perturbator
→ defectele nu respecta tiparul de crestere (nu mai sunt paralele cu marginea incizala sau
cu suprafata ocluzala ), gasindu-se pe suprafata dentara la nivelul corespunzator
impactului cu factorul etiologic

3
 Pedodontie
Curs 1

→ defectele pot fi de tip hipoplazic sau hipomineralizare (mai frecvent)

→ in general nu evolueaza sau evolueaza in conditiile mentionate mai sus (la actiunea
factorilor pe cale generala)

► Factori etiologici:
1) traumatismele dintilor temporari
2) patologia prin carie complicata a dintilor temporari
3) alte cauze

1) Traumatismele dintilor temporari

- nu orice traumatism poate produce defecte de structura
- anumite forme: intruzia, luxatia laterale, avulsia produc mai frecvent defecte
de structura
- este important modul in care este interceptata cripta dintelui de inlocuire (in
cazul intruziilor dintilor temporari, daca radacina este deplasata spre
vestibular – sanse mici, daca este deplasata spre palatinal – sanse mari pt un
defect de strucuta al dintelui permanent)
- depinde si de varsta dentara

2) patologia prin carie complicata a dintilor temporari

- complicatia sa fie destul de importanta → osteita intinsa care sa ajunga in
apropierea criptei dintelui permanent de inlocuire, iar dezvoltarea sa fie mai
putin importanta (traumatismele dintilor temporari pot produce defecte de
structura ale dintilor permanenti frontali, iar osteitele mai ales la nivelul
dintilor laterali → o sa rezulte de structura la nivelul PM )
3) alte cauze:
- iatrogene → intubatii oro-traheale intempestive, facute la copiii foarte mici,
cu suferinte respiratorii → defecte la nivelul incisivilor temporari
- radioterapia in doze necorespunzatoare → ameloblastele sunt f sensibile la
radioterapie → hipoplazie
- unele obiceiuri empirice (la unele triburi intepare mugurelui caninului
temporar sau extractia acestuia)

► Mecanismul de producere:
→ prin actiunea factorilor locali se produce o lezare a epiteliului dentar redus cu
descoperirea unor portiuni din suprafata de smalt
→ prin descoperirea unor zone de smalt, pe aceste suprafete se realizeaza niste geode la
nivelul carora se poate depune cement in cazurile foarte severe de defecte de structura
→ in cazurile mai severe de defecte de structura – dintii Turner (sindromul Turner)
descris in cazul PM – complicatia osteitelor intinse la molarii temporari.
- in cazul dintilor Turner – dintele respectiv prezinta multiple modificari de
forma si de structura, culoare si de asemenea aparitia insulelor de cement pe
suprafata smaltului
- dintele are si radacina mai scurta → valoare implantara scazuta → pierderea
precoce de pe arcada

3
 Pedodontie
Curs 1

→ mai des pot aparea zone de diferite intinderi de smalt incomplet mineralizat – zona
respectiva alb-galbuie, alb-bruna sau pot sa mai apara defecte de tip hipoplazic: geode

► Tratamentul defectelor de tip hipoplazic:

→ se rezolva relativ usor, urmarind refacerea defectului respectiv (fizionomie) si a
celorlalte functii fiziologice perturbate (functia masticatorie)
→ mai rar se pot asocia tulburari de sensibilitate
→ refacere cu compozite (materiale de electie), cu eventual periaj profesional si
indepartarea coloratiilor extrinseci
→ in cazul in care se grefeaza si proces carios → exereza dentinei alterate, toaleta
cavitatii, protectie pulpara si aplicare de material compozit
→ distructii foarte mari → refacere prin fatete laminate
→ in cazul defectelor tip hipomineralizare – microabraziune, albire

Anomalii de dezvoltare ale smaltului

Amelogenezele imperfecte

= anomalii de structura ale smaltului de cauza genetica

→ reprezinta rezultatul perturbarii formarii ameloblastelor in perioada de
histodiferentiere – va rezulta un ameloblast cu deficiente
→ se incadreaza in categoria anomaliilor de structura evolutive
→ se caracterizeaza:
- defectele sunt prezente la scurt timp dupa eruptia dintelui
- sunt interesate ambele dentitii
- sunt interesate toate grupele dentare
- sunt interesate toate suprafetele dentare
→ cauza – genetica
→ evolueaza si in general sunt greu de tratat prin metodele obisnuite de tratament
→ in functie de aspectul clinic si de modul de transmitere genetica se impart in 3 grupe:
1. amelogeneza imperfecta forma hipoplazica
 se secreta in cantitate redusa matricea organica, dar se mineralizeaza
corespunzator
2. amelogeneza imperfecta forma hipocalcificata
 frecventa 1%
 secretia matricii organice este corespunzatoare, cu mineralizare
defectuoasa
3. amelogeneza imperfecta forma hipomaturata
 matricea smaltului secretata corespunzator, mineralizarea incepe sa se
faca, defectul aparand spre sfarsitul perioadei de maturare

4
 Pedodontie
Curs 1

1. Amelogeneza imperfecta forma hipoplazica

a) forma de amelogeneza hipoplazica cu smalt subtire si neted
b) forma de amelogeneza hipoplazica cu smalt subtire si rugos
c) forma de amelogeneza hipoplazica cu smalt cu geode (fosete)
d) forma de amelogeneza imperfecta localizata
e) forma de amelogeneza imperfecta rugoasa

a) + b) + c) + d) → transmitere autozomal dominant

e) → transmitere dominanta legata de sex

a) forma de amelogeneza hipoplazica cu smalt subtire si neted

→ smaltul subtire – consecinta a depunerii unei cantitati reduse de matrice organica
→ matricea organica este bine mineralizata
→ dintii mai mici ca dimensiune prezinta spatieri
→ suprafata smaltului este lucioasa, dura si prin transparenta stratului subtire de smalt se
observa culoarea galbuie a dentinei, putand ajunge pana la cafenie → mai poarta
denumirea si de “dinti cafenii”
→ este posibil ca uneori eruptiile dentare sa fie intarziate sau dintii pot sa nu erupa
(incluzii)
→ se poate asocia si ocluzie deschisa frontala (datorita hipersensibilitatii la agentii din
mediul inconjurator pacientii tind sa isi interpuna limba, rezultand ocluzie deschisa
frontala)
→ ocluzie deschisa in 60% din cazuri
→ examenul radiologic:
- cu greutate se distinge smaltul de dentina
- uneori se pot observa calcificari intrapulpare
- in cazul dintilor cu intarzieri in eruptie sau care nu erup pot aparea rezorbtii
coronare
- dentina, pulpa, parodontiul, cementul sunt in general de aspect normal
- cementul poate acoperi smaltul la jonctiunea smalt-cement

b) forma de amelogeneza hipoplazica cu smalt subtire si rugos

→ trasmitere autozomal dominant
→ dintii – mai mici ca dimensiune
→ dintii cu spatieri (lipsa punctelor de contact)
→ pe suprafata smaltului exista mici rugozitati
→ dintii modificati de culoare
→ datorita rugozitatilor – favorizeaza aparitia coloratiilor extrinseci
→ celelalte structuri au aspect normal
→ mai rar situatia de incluzii dentare
→ smalt subtire → hipersensibilitate

c) forma de amelogeneza hipoplazica cu smalt cu geode (fosete)

→ transmitere autozomal dominanta

4
 Pedodontie
Curs 1

→ intereseaza ambele dentitii

→ grosimea smaltului – aproape normala
→ pe suprafata smaltului sunt dispuse geode, cu dimensiune variabila cu diametrul de
dimensiunea unui varf de ac de gamalie pana la o gamalie propriu-zisa
→ culoare normala a smaltului
→ uneori se poate depune coloratie extrinseca
→ in dentitia temporara smaltul are aspect neted si subtire

d) forma de amelogeneza imperfecta localizata

→ defectul de structura – la molarii temporari si la nivelul IC sup permanenti
→ poate interesa numai dintii temporari – molarii temporari sau poate interesa ambele
dentitii – molarii temporari si IC sup permanenti
→ prezinta smalt hipoplazic sub forma de geode, santuri orizontale in 1/3 medie a
dintilor respectivi
→ defectul ameloblastului intervine pana la 1 ½ ani

e) forma de amelogeneza imperfecta rugoasa

→ transmitere autozomal dominanta legata de sex
→ clinic:
- la ambele dentitii
- exista diferente dpdv al sexelor: la sexul masculin – smalt subtire si granulat
rugos in timp ce la sexul feminin smaltul este sub forma de benzi verticale de
smalt hipoplazic ce alterneaza cu benzi de smalt sanatos

2. amelogeneza imperfecta forma hipocalcificata

→ matricea depusa in cantitate normala

→ mod de transmitere – autozomal dominant
→ interesate ambele dentitii
→ smaltul dintilor erupti imediat dupa eruptie are aspect normal, de grosime normala,
insa este mai moale dpdv al consistentei, dupa intrarea dintelui in functie incepand sa se
useze
→ culoarea galben-brun cu tenta cenusie, inchisa
→ smaltul incepe sa se desprinda de la suprafetele unde se exercita masticatia
descoperind dentina; zona cervicala este mai rezistenta ceea ce face sa nu se deprinda
→ Radiologic:
 aspect de « smalt mancat de molii » – pe Rx – radioopacitati alternand cu
radiotransparente
 aspectul radiologic face ca amelogeneza imperfecta forma hipocalcificata sa puna
probleme de diagnostic diferential cu forma de fluoroza dentara endemica [la
pacientii cu amelogeneza imperfecta – in cadrul familiei - pacientii cu acelasi

4
 Pedodontie
Curs 1

defect, pe cand la fluoroza dentara endemica – la intreaga populatie care a

consumat apa cu continut crescut in fluor]
 amelogeneza imperfecta forma hipomaturata
→ Histologic:
- smalt foarte putin calcificat
→ Frecventa de 1/12000

3. amelogeneza imperfecta forma hipomaturata

→ 3 forme cu transmitere genetica diferite

→ diferenta dintre cele 3 forme consta in coloratia diferita – de la dinti albi, opaci la dinti
cu nuante albe-brune-opace
→ grosimea smaltului este normala, insa maturarea este deficitara, smaltul moale, facand
sa se desprinda de pe suprafata dintelui (nu la fel de pronuntat)
→ se pastreaza diferenta de contrast intre smalt si dentina
→ pot exista diferente in privinta maturarii smaltului intre sexe
→ asa numita forma de “dinti acoperiti de zapada” (a 3 a forma clinica) → marginea
incizala / ocluzala a dintilor maxilari este hipocalcificata, de culoare alba-opaca

4. O a patra grupa a amelogenezelor imperfecte

→ in care exista o combinatie intre taurodontie si modificari de structura ale smaltului:

a) o forma de taurodontie cu smalt hipomaturat, hipoplazic
b) o forma de taurodontie cu smalt hipoplazic, hipomaturat

♠ Concluzii:
 frecventa amelogenezelor imperfecte:
o forme foarte rare de defecte
o amelogeneza imperfecta forma hipoplazica 1/40.000
o mai frecventa forma hipocalcificata 1/12.000
 formele hipoplazice sunt rezistente la carii, in timp ce cele hipocalcificate sunt
mai frecvent afectate de rpocese carioase
 amelogeneza imperfecta se poate intalni la un individ ca o unica afectiune sau pot
sa fie semne in cadrul unor afectiuni generale , de cele mai multe ori de cauza
genetica

♠ Principii generale de tratament

→ vezi articol + carte prof. Popa

→ combaterea simptomatologiei subiective
→ corectarea functiilor defectuoase
→ in cazul formelor hipocalcificate pacientul evita periajul → depozit de placa
bacteriana → gingivite
→ pt zona frontala – microproteze de invelis, fatetari

4
 Pedodontie
Curs 1

→ ca principiu – preparare cat mai parcimonioasa a dintelui in vederea acoperirii

Defecte de structura ale dentinei

I. Dentinogeneze imperfecte
II. Displazii dentinare
III. Rahistismul rezistent la vitamina D hipofosfatemic

I. Dentinogeneze imperfecte

→ sunt anomalii evolutive

→ cauza in general este genetica
→ grupate in 3 clase dupa Shields:
1. tip I → dentinogeneza imperfecta cu osteogeneza imperfecta
2. tip II → dentinogeneza imperfecta asa numita izolata [dentina opalescenta
ereditara Cap de pont]
3. tip III → dentina opalescenta ereditara izolata Brandy-Wine

→ mod de transmitere autozomal dominant

→ tipul I si II – aspectul dentinei este acelasi, dar in timpul I se asociaza si o afectiune
generala
→ osteogeneza imperfecta:
- anomalie genetica care intereseaza structurile derivate din tesutul conjunctiv,
afectiune cu interesare multisistemica

4
 Pedodontie
Curs 1

- semne clinice:
o fragilitate osoasa (dintii expusi usor la fracturi)
o laxitate ligamentara
o sclerotice de culoare albastra
o surditate
- exista 4 tipuri descrise in literatura
- nu toate tipurile se asociaza cu dentinogeneza imperfecta → tipul 3 si 4 de
osteogeneza imperfecta se asociaza cu dentinogeneza imperfecta

1. Dentinogeneza imperfecta tipul I

a. mai afectati dintii temporari
b. mai putin evidenta in dentitia permanenta
2. Dentonigeneza imperfecta tipul II
a. intereseaza ambele dentitii in aceeasi masura

→ Aspectul dentinei
 culoarea dintilor – au caracter de transluciditate, de opalescenta si nuante
coloristice diferite – galben brun, albastrui. Chihlimbarii
 aspectul coroanelor: sunt mai globuloase si au o constrictie la colet → pe Rx
dintele va aparea asemantor unei lalele (cu radacini scurte si subtiri)
 pe imaginea Rx – camera pulpara si canalul radicular sunt obliterate de depunere
de dentina → radioopacitate uniforma coronara si radiculara
 imediat dupa eruptia dentara in functie de forma clinica smaltul incepe sa se
uzeze, sa se desprinda (deficiente la nivelul JSD, care este foarte putin ondulata,
aproape rectilinie → prindere foarte slaba → smaltul se desprinde de pe suprafata
dintelui → dintele se dezgoleste → se uzeaza foarte repede pana la nivelul
coletului → dintii au aspect de bonturi dentare slefuite → DVO se va modifica)
 dintii sunt putini sensibili
 pot aparea complicatii parodontale
 dpdv histologic → deficienta la nivelul JSD; mantaua dentinara nu prezinta
modificari, in schimb canaliculele dentinare circumpulpare sunt mai scurte,
orientate dezordonat , prezentand si dentina interglobulara

Principii de tratament – tipul I si II

 pacientii sa fie adusi cat mai devreme la tratament
 ideal : acoperirea cu microproteze de invelis a tuturor dintilor inainte de a se
instala uzura dentara
 daca s-a instalat uzura → supraprotezare
 solutii intermediare
 daca apar complicatiile parodontale apicale → greu de facut interventii
endodontice (canalul radicular obliterat) → extractie mai frecventa
 de principiu → de pastrat dintii compromisi pt pastrarea inaltimii osului alveolar
in vederea aplicarii unui implant

Tipul III – Brandy-Wine

 forma foarte rara

4
 Pedodontie
Curs 1

 frecventa la DI: 1/8000 cazuri

 in general coroanele dentare isi pastreaza aspectul de coroane globuloase (in
special in dentitia permanenta)
 in schimb camera pulpara nu mai este ocupata de dentina
 camera pulpara – voluminoasa coronar si radicular = dinti scoica
 dat fiind faptul ca dentina este subtire si imperfect conformata exista posibilitatea
sa se realizeze rapid o comunicare intre cavitatea bucala si camera pulpara,
intalnindu-se frecvent complicatii periapicale
 tratament: sa se pastreze cat mai mult acesti dinti

II. Displazii dentinare

→ Dupa Shields:
- tip I – radicular
- tip II - coronar
→ afectiuni rare
→ transmitere autozomal dominant
→ dpdv histologic: intereseaza dentina circumpulpara si morfologia radiculara

♠ Tipul I - radicular
→ modificarile principale – la nivel radicular
→ denumiti si dinti fara radacina – dinti cu radacina scurta, subtire, cu implantare
defectuoasa, care la scurt timp dupa eruptie devin mobili, facand sa se piarda usor
→ canalele radicularesunt obliterate in mare parte de depuneri de dentina defectuoasa
dand un aspect caracteristic de alternante oeizontale de radiotransparente cu
radioopacitati
→ datorita acestei caracteristici a spatiului radicular se citeaza aparitia frecventa a
reactiilor periapicale de tip granulom sau chiar chisturi, in ciuda aspectului coronar
normal
→ coroanele au forma si culoare normala, rareori au caracter translucid

♠ Tipul II - coronar
→ modificare principala la nivel coronar
→ coronar – modificarile par mai pronuntate in dentitia temporara, capatand aspectul
unor dinti cu dentinogeneza imperfecta, cu transluciditate, culoare gri-bruna pe fondul de
opalescenta
→ in dentitia permanenta – exista mai putine modificari
→ radiologic – camera pulpara: larga, care pe alocuri este obliterata cu depuneri de
dentina anormal structurata
→ radacinile sunt relativ normale, nu se mai intalnesc leziuni apicale ca in tipul I

♣ Tratament :
→ tipul II nu pune probleme speciale de tratament

4
 Pedodontie
Curs 1

→ tipul I, radicular → tratament endodontic ori de cate ori este posibil, ca sa sa se

pastreze suportul osos pt un viitor implant; daca nu – extractii + tratament protetic

III. Rahistismul rezistent la vitamina D hipofosfatemic

→ afectiune genetica cu transmitere dominanta legata de sex

→ afectiunea se caracterizeaza printr-un nivel scazut de fosfat organic in plasma (datorita
unei deficiente la nivel renal), chiar daca Ca si P au valori normale la individul respectiv,
pacientul va prezenta semne asemanatoare rahitismului
→ individul – scadere in inaltime, deformari severe ale scheletului
→ exista o modificare importanta in ceea ce priveste cantitatea si calitatea dentinei
→ dentina are o grosime mai mica cu calcificari defectuoase si cu prezenta spatiilor
interglobulare
→ CP este voluminoasa, larga
→ canalele radiculare sunt anormal de largi (chiar intarzie in inchiderea apicala)
→ de asemenea datorita imperfectiunilor in producerea dentinei – exista cai de
comunicare de la pulpa la JSD sau chiar trasee ce pot ajunge microscopic la suprafata
smaltului
→ frecvent se poate intalni patologii pulpare de tip parodontita apicala

♠ Tratamentul
- la fel ca in celelalte defecte de dentina
- pastrarea dintelui cat mai mult pe arcada, in vederea pastrarii suportului osos si
aplicarii unui implant

→ este posibil sa existe asociat si modificari la nivelul smaltului – hipoplazii de smalt

Anomalii de structura ale cementului

→ sunt rare
→ in general se intalnesc in unele afectiuni genetice
- hipofosfatazia
- displazia cleidocraniana
- epidermoliza buloasa distrofica

► Hiopofosfatazia

4
 Pedodontie
Curs 1

→ afectiune metabolica cu transmitere ereditara, autozomal recesiva (de obicei), dar

exista si alte modalitati de transmitere
→ existenta unui nivel scazut de fosfataza alcalina atat in sange (ser) cat si in tesuturi;
acest lucru face ca pacientul sa prezinte a crestere a fosfoetanolaminei in urina
→ mecanism de actiune:
- fosfataza alcalina elibereaza ionii fosfat din diferitii fosfati organici
- cand scade fosfataza alcalina → nu se mai extrag ionii fosfat → creste eliminarea
acestora prin urina
- ca rezultat al scaderii ionilor de fosfat apar o serie de fosfati organici in urina
→ exista 4 forme, in functie de momentul debutului:
1. tip congenital
2. tip infantil (precoce)
3. tip cu debut in copilarie
4. tip cu debut la adult
→ specific pentru dinti:
- se pierd precoce dintii temporari
- mecanism:
o dintii respectivi au o implantare foarte proasta, existand o liza alveolara
precoce
o exista o ancorare slaba a ligamentelor periodontale la nivelul cementului
radicular → fie cementul nu se dezvolta - aplazie a cementului, fie
cementul se dezvolta anormal
o in plus – o dezvoltarea incompleta a radacinii in zona apicala
o pierderea precoce → in special la dintii monoradiculari
o Coroanele:
 camere pulpare largi ale dintilor temporari
 modificari ale coroanelor asemanatoare rahitismului –
hipomineralizare
o oase lungi → mineralizare defectuoasa
o tratament: refacerea dentitiei prin proteze mobilizabile

► Displazia cleido-craniana
→ cementul dintilor permanenti prezinta deficiente: lipseste cementul celular → aplazia
cementului celular si situatii in care cementul acelular este afectat
→ dinti supranumerari care nu au puterea sa erupa
→ intarzieri in eruptia dintilor permanenti, cu persistenta pe arcada a dintilor temporari
mult peste varsta de exfoliere
→ rezorbtia radiculara a dintilor temporari nu se realizeaza cum trebuie
→ Tratament:
- colaborare interdisciplinara intre ortodont – chirurg- pedodont

4
 Pedodontie
Curs 1

- se recomanda extractia dintilor temporari daca examenul radiologic evidentiaza ca

radacinile dintilor permanenti de inlocuire s-au dezvoltat pe mai mult de ½ din
lungimea lor (extractie prin descoperire chirurgicala)
- exista posibilitatea ca la dintii permanenti respectivi sa se stimuleze formarea
cementului si in felul acesta sa fie ajutata eruptia dintelui respectiv a carui
radacina se va dezvolta normal

► Epidermoliza buloasa distrofica

→ afectiune ereditara
→ mod de transmitere: autozomal dominant / recesiv
→ +/- leziuni si la nivelul conjunctivei si corneei in functie de modul de transmitere
→ afectiune in care apar vezicule si bule la nivelul pielii si mucoaselor
→ zone afectate in principal: incheieturile: genunchi, coate, la nivelul mainilor,
gleznelor, picior
→ apar si la nivelul cavitatii bucale, dupa traumatisme minore – se sparg foarte usor
→ indiferent de localizare, bulele au un continut sanguinolent
→ vindecarea – cu aparitia de cicatrici retractile
→ legat de cement:
- cementul celular se produce in exces
- cementul acelular este slab calcificat, fibros
→ Tratament:
- agenti chimioterapici

► Odontodisplazia regionala (“ghost teeth”)

→ = afectiune ce intereseaza toate structurile dentare
→ intereseaza anumite grupe dentare
→ se mai numesc “ghost teeth” (dinti fantoma)
→ dintii respectivi prezinta modificare de forma:
- dinti mai mici
- aspectul exterior poate fi neregulat, cu defecte de tip hipolazie
- coroane modificate de culoare → tenta galben, galben-brun
- smaltul este structura cea mai afectata
- camerele pulpare sunt mari, voluminoase
- pe radiografie → smaltul si dentina sunt foarte subtiri
- smaltul adesea nu poate fi evidentiat radiologic
→ acesti dinti prezinta o eruptie intarziata sau incompleta si deseori pacientul se prezinta
acuzand dureri dentare, in absenta unor carii profunde ce pot genera asemnea dureri
→ de asemenea pot prezenta PAA sau abcese gingivale
→ Epidemiologie:
- frecventa rara
- mai frecvent la sexul feminin
- mai frecvent la dintii maxilari

4
 Pedodontie
Curs 1

- localizate in special la frontalii maxilari

- localizate de obicei la o singura hemiarcada
→ Tratament:
- extractia dintilor respectivi
- restaurare protetica

Anomaliile de culoare

→ 2 grupe in functie de modul in care apare coloratia endogena:

1) modificari de culoare ce apar ca o consecinta a producerii propriu-zise a
structurilor dure dentare:
 dentinogenezele imperfecte
 fluoroza dentara
2) datorita actiunii unor agenti coloranti asupra structurilor dure in formare
 pigmenti sanguini:
i. incompatibilitatea Rh care poate duce la eritroblastoza fetala
ii. in afectiuni ale cailor biliare
iii. in unele anemii
 unele medicamente
 in cardiopatiile congenitale

► Fluoroza dentara:

→ afectiune care consta in modificarea de culoare dentara ca urmare a unor deficiente in

formarea smaltului, in principal in cazul expunerii individului la concentratii crescute de
F in perioada de formare a structurilor dure dentare
→ se stie ca doza carioprotectoare de F din apa potabila este de 1 – 1,2 ppm F.
→ in cazul in care concentratia de F din apa potabila depaseste 1,5 ppm F, poate sa apara
fluoroza dentara
→ cu cat concentratia de F din apa potabila este mai mare, cu atat gravitatea fluorozei
dentare creste
→ exista zone pe Glob inca re concentratia de F este foarte mare → Africa de Sud – 53
ppm F, Tanzania – 45 ppm F, la poalele muntilor inalti
→ frecventa si severitatea fluorozei in cazul in care exista concentratii identice de fluor in
apa potabila variaza in functie de zona geografica, intervenind si alti factori: cantitatea de
apa consumata zilnic, de obiceiurile alimentare din zonele respective
→ mediul inconjurator poate favoriza aparitia fluorozei – fabricile de criolit, industria
striclei (fluorura naturala de Al si Na)

→ Leziunile:
- au caracter simetric → este o anomalie de structura datorita actiunii pe cale
generala a factorului de mediu
- leziunile sunt evidente la eruptia dintilor in cavitatea bucala\

5
 Pedodontie
Curs 1

- exista o diferenta in privinta afectarii diferitelor grupe dentare

- cei mai interesati dinti: PM, urmati in ordine descrescatoare: M12 ani, Incisivi
maxilari, canini, M6 ani (cei mai putini), I mand
→ Defectul de structura:
- aparitia de opacitati →zone hipomineralizate, de diferite intinderi si dimensiuni
pe suprafata dentara
- opacitatile nu sunt bine delimitate → diagnostic diferential cu hipomineralizarile
intalnite in sindromul MIH (hipomineralizare localizata la nivelul M6 ani, si/sau
incisivilor permenti)

→ in cazul in care concentratia de F din apa potabila este foarte mare, pot sa apara si
leziuni de tip hipoplazic
→ leziunile hipoplazice apar pe un fond de modificare coloristica
→ in functie de aspectul leziunilor si de gravitatea acestora au fost elaborati indici de
fluoroza intre care, mai cunoscut → Indicele DEAN, ce ofera scoruri in functie de
situatia clinica:
- scor 0 = smalt cu aspect normal
- scor 0,5 = fluoroza chestionabila → pe suprafata smaltului apar usoare modificari
de transluciditate si cu aparitia ocazionala a unor mici pete albicioase (de
hipomineralizare)
- scor 1 = fluoroza foarte usoara → pe suprafata smaltului se intalnesc zone mici
opace, de culoare alb de hartie, imprastiate neregulat pe suprafata dentara, dar nu
depasesc mai mult de 25% din suprafata dentara
- scor 2 = fluoroza usoara → zone alb-opace, mai extinse ca suprafata, dar care nu
cuprind mai mult de 50% din suprafata dentara
- scor 3 = fluoroza moderata → intreaga suprafata dentara este afectata, iar
suprafetele dentare supuse atritiei, prezinta o atritie marcata; in plus,mai frecvent
o coloratie bruna
- scor 4 = fluoroza severa → intreaga suprafata dentara este afectata; se intalnesc si
zone hipoplazice, incat pot duce la modificarea conturului dintelui

→ ca aspect, hipoplazia indusa de fluoroza: fosete fie separate, fie pot conflua intre ele
→ modificarile de culoare: pete brune, care sunt mai raspandite, dand aspectul dintelui de
“dinte corodat”, cu smalt “mancat de molii”
→ radiologic: radiotransparente alternand cu radioopacitati
→ pigmentarea este limitata in principal in 1/3 externa a smaltului si mai putin in restul
acestuia
→ in smaltul fluorotic se intalneste mangan, care lipseste din smaltul sanatos

♣ Mecanism de producere al fluorozei:

- cu cat concentratia de F este mai crescuta in apa,cu atat ameloblastul sufera
modificari enzimatice, iar in cazul in care concentratia de F este foarte mare,
devine toxica pentru ameloblaste, ducand la distrugerea acestora
- la concentratii mai mari de 6 ppm F in apa potabila incep sa apara modificari de
tip benzi cafenii cu modificari hipoplazice microscopice

5
 Pedodontie
Curs 1

→ in ciuda acestor modificari (hipomineralizarea substantei interprismatice si defecte in

matricea organica), stratul superficial este hipermineralizat

♣ Tratament:
- in functie de forma clinica, localizarea ei si de tulburarile functionale produse
- forme foarte usoare, chestionabile → nu e obligatoriu
- microabrazia
- fatete laminate
- microproteze de invelis
- tehnici vitale de albire

► Modificari de culoare induse de tetracicline

→ modificari endogene de culoare ca urmare a fixarii tetraciclinei in perioada de

formare, prin fixare la nivelul dentinei, prin mecanism de chelare prin forma unui compus
tetraciclina – Ca ortofosfat
→ defecte de structura din grupa celor primare cicatriceale neevolutive:
 evidente la eruptia dentara
 pe dinti simetrici, omologi
 in general nu evolueaza
→ defectul consta in aparitia modificarii de culoare fara a fi modificat conturul dintelui,
dar in cazurile foarte severe se pot asocia si hipoplazii ale smaltului
→ ca modificari de culoare – nuante de la galben pana la brun si de la gri la negru
→ sub actiunea luminii nuanta coloristica se schimba, dintii se inchid la culoare →
tetraciclina este fluorescenta la lumina UV
→ ca urmare a oxidarii prin expunere la lumina, tetraciclina din dentina isi schimba
culoarea din galben in brun (sufera o oxidare)
→ tetraciclina poate influenta formarea structurilor dure, in grade diferite, existand o
relatie directa intre doza de tetraciclina adminstrata si greutatea copilului
→ ~ 1/3 din concentratie trece prin placenta  pot exista modificari la dintii temporari

→ nu toate tipurile de tetraciclina sunt la fel de nocive:

- modifcari mai severe:
o tetraciclina hidroclorica
- modificari mai usoare:
o doxiciclina
o clortetraciclina
o oxitetraciclina

→ este contraindicata administrarea pana la 6 – 7 ani (se incheie mineralizarea)

→ recomandata chiar si la varste de 6 – 7 ani, in afectiunile foarte grave, in care conteaza
viata pacientului (fibroza chistica)

5
 Pedodontie
Curs 1

→ modificarile de culoare la dintii permanenti pot sa aibe un aspect de modificare

uniforma de culoare: tenta gri, galben-gri, bruna sau modificarea poate fi sub forma unor
dungi / benzi orizontale → zona coletului apare gri-intunecat
→ in functie de acest aspect depinde si raspunsul la tehnicile de albire → in cazul celor
uniforme raspunsul la tratament este mai bun
→ Tratamentul:
- in functie de gravitate, aspect clinic si localizare
- albire
- microabrazie
- fatete laminate
- microproteze de invelis

► Eritroblastoza fetala
→ in incompatibilitatea Rh
→ liza hematiilor fatului → bilirubina care se depune la diferite niveluri in organism
(creier – icter nuclear, dinti temporari, piele – icterul nou-nascutului)
→ modificari de culoare la nivelul dintilor temporari
→ dintii datorita depunerii de bilirubina in smalt si dentina in formare  dinti cu tenta
verde, albastru-verde
→ in cazurile mai severe – hipoplazie de smalt → ce se plseaza pe traseul liniei neonatale
→ Tratamentul: nu este necesar deoarece intereseaza numai dentitia temporara

► Porfiria congenitala:

→ boala genetica cu afectarea egala a celor 2 sexe: producerea in exces de porfirina

→ primul semn de existenta: excretie de urina rosie
→ poate aparea imediat dupa nastere sau in primul an de viata
→ fotosensibilitatea – evident din perioada neonatala sau din primul an de viata: eruptie
veziculoasa / buloasa cu continut seros de culoare rosu fluorescent; veziculele se sparg si
lasa cicatrici retractile
→ modificari dentare – dinti permanenti si dinti temporari → tenta rosie / bruna datorita
depunerii porfirinei in structurile dentare in formare
→ prin expunerea la soare – dintii capata tenta fluorescenta – rosie → la cei care nu au
modificare evidenta – pentru ca porfirina se fixeaza la nivelul structurilor dentare datorita
afinitatii pentru ortofosfatul de Ca

► Modificari de culoare datorita cailor biliare:

♣ Atrezia cailor biliare

- modificari de culoare la dintii temporari → galben / galben-verzui

5
 Pedodontie
Curs 1

- daca se intervine chirurgical + corectia defectului → dintii se vor forma in

continuare normal

Modificarile de culoare exogene (discromii)

“staining”, “stained teeth”

→ apar pe suprafata dentara dupa incheierea procesului de formare dentara si dupa

aparitia dintilor in cavitatea orala
→ sunt consecinta unor depuneri pe suprafata dentara de diferite culori, la anumite
niveluri
→ se pot indeparta (de regula prin periaj profesional)

► Factori incriminati:
- bacterii cromogene
- alimente
- unele medicamente (suplimente) → suplimente de Fe
- ceaiuri (de menta)

► Sunt descrise mai multe tipuri de coloratii:

- bruna
- neagra
- verde
- portocalie, etc
(paste de dinti pe baza de staniu, clorhexidina)

♣ Coloratia bruna
 se intinde de obicei pe suprafata dintelui din vecinatatea glandelor salivare (fetele
vestibulare a molarilor superiori / fetele orale ale incisivilor inferiori)
 se descrie sub forma unor depuneri punctiforme, mici, ce descriu un contur
colorat (in apropierea coletului sub forma unei linii subtiri, intunecate)
 sunt mai rezistenti la carie
 mai frecventi in dentitia temporara
 mai frecvent la fete
 se intalneste si in cav orale cu o igiena orala buna
 culoarea poate fi data de sulfatul feros si intr-o proportie de microorganismele
cromogene (selectionate sub 1% in coloratiile respective)

5
 Pedodontie
Curs 1

♣ Coloratia neagra
 se gaseste la nivelul coletului tuturor dintilor, atat pe suprafata orala, cat si
vestibulara
 se indeparteaza usor, dar are tendinta de refacere

♣ Coloratia verde (verde-galben, verde-gri)

 localizare: de regula se intalneste pe sprafata vestibulara a dintilor frontali
maxilari in 1/3 cervicala
 este o coloratie aderenta de suprafata dintilor
 este pusa pe seama unor microorganisme fluorescente din grupa Penicilinum sau
Aspergillus
 a fost descrisa mai frecvent la pacientii cu tuberculoza a ganglionilor cervicali sau
tuberculoza cu alte localizari
 s-a constatat mai frecvent la respiratorii orali
 mai frecvent la baieti
♣ Coloratia portocalie
 se intalneste mai rar
 este mai putin aderenta ca si coloratia verde
 localizare: suprafetele vestibulare si orale ale dintilor anteriori
 poate capata tenta rosu-caramiziu

► Tratament:
 periajul profesional (pasta abraziva si perii ca o cupa)
 la coloratiile care se indeparteaza mai greu se recomanda ca pasta sa fie uscata si
suprafata dentara sa fie mai uscata
 se pot folosi su suprafetele cu ultrasunete

Anomaliile de dezvoltare complexe

→ anomaliile care inmanuncheaza mai multe tipuri de defecte (dimensiune, forma,

structura, devieri ale traseului eruptiv)
→ se incadreaza:
 sindromul dentar Hutchinson
 sindromul dentar Mazel (la nivelul molarilor de 6 ani)
 anomalii cu localizare la nivelul molarilor de 6 ani, intalnite in literatura sub
diferite denumiri (“molari in forma de duda”, “molari moon”, “molari Pfluger”)

► Sindromul dentar Hutchinson

 Localizare:
o la nivelul incisivilor permanenti (mai frecvent IC sup permanenti)

5
 Pedodontie
Curs 1

 dintii respectivi au dimensiune mai mica, au forma specifica (butuios) in 1/3

medie a dintilor are diametrul cel mai mare
 modificarea nu este evidenta la aparitia dintilor in cavitatea bucala
 devine evidenta dupa ce dintele devine functional prin uzura marginii incizale in
1/3 medie
 la eruptie marginea este plana, apoi ea devine concava, cu concavitatea spre
planul de ocluzie
 ulterior, prin uzura unghiurilor meziale si distale, marginea incizala devine apoi
plana
 in plus, exista o deviere a axului de eruptie, coroanele fiind cu tendinta de
convergenta
 Etiologie:
o Luesul congenital (~ 13%)
 Tratament:
o doar daca sunt dinti foarte mici → microproteze de invelis

► Sindromul Mazel
 molarii sunt mai mici ca dimensiune
 diametrul in 1/3 medie este mai mare
 trecere neta intre 1/3 ocluzala si 1/3 medie
 se pot asocia acestor modificari de forma si dimensiune si modificari de structura
(nu in toate situatiile)
 cand se asociaza modificari de structura, suprafata ocluzala prezinta numerosi
cuspizi de dimesiune redusa → da aspectul de duda
 unii dinti se pot fractura la masticatie, descoperind zone de dentina
 etiologie:
o luesul congenital
o rahitismul (mai frecvent)
 tratament:
o sigilare mai ales la cei cu multi cuspizi
o microproteze
o depinde si de momentul cand pacientul vine la medic

Imbolnavirea parodontala la copil si adolescent

Parodontiul = totalitatea structurilor care inconjoara dintele si asigura legatura cu osul

alveolar
→ parodontiu apical – patologia cu punct de plecare caria complicata
→ parodontiu marginal – patologia este generata de gingivite cu parodontite marginale
→ intre cele doua zone ale parodontiului nu exista o delimitare anatomica

5
 Pedodontie
Curs 1

Parodontiul marginal
1) de invelis (superficial)
2) profund (de sustinere)

1) Parodontiul marginal de invelis (superficial)

 de origine ectodermica
 este alcatuit din:
- mucoasa gingivala
- sant gingival
- ligamente parodontale supragingivale

2) Parodontiul marginal profund (de sustinere)

 de origine mezodermica
 este alcatuit din:
- osul alveolar
- intre ele → spatiul periodontal → ligamente periodontale (dento-
alveolare) → contin vase, nervi
- cementul radicular

1) Parodontiul superficial → particularitati la copii:

 se descriu 3 zone
- marginea gingivala libera
- papila
- mucoasa fixa

► Marginea libera gingivala

→ in dentitia temporara:
 dpdv al formei, aceasta margine este mai groasa si rotunjita decat cea intalnita in
dentitia permanenta
 forma este generata de morfologia dentitiei temporare in zona coletului (ingustare
la colet, proeminenta cervicala, tuberculul lui Zuckerkandl, in 1/3 M a suprafetei
V)
 in timpul eruptiei, aceasta margineliber gingivala este mai marita de volum, mai
rosie, mai rotunjita
 la palpare, consistenta este moale, cu caracter de retractilitate
 consistenta moale este data de imaturitatea tesutului conjunctiv care constituie
mucoasa gingivala (constituiya dintr-o cantitate mai mare de substanta
fundamentala decat fibre de colagen, un grad mai mare de hidratare)
 aceeasi imaturitate se intalneste si la nivelul tesutului epitelial, in schimb
vascularizatia este mai dezvoltata → face hidratarea tisulara si schimburile care
au loc la nivelul santului gingival

→ in dentitia permanenta:
 marginea libera gingivala este mai subtire (aspect de “lama cu muchie de cutit”)

5
 Pedodontie
Curs 1

 configuratia papilei interdentare este dictata de aspectul morfologiei dintilor in

zona cervicala; este in legatura directa cu modul in care se realizeaza contactul
dintre dintii vecini
 exista spatiul primat (care la arcada superioara se gaseste intre IL si C, iar la
arcada inferioara intre C si M1)
 imediat dupa eruptie M2 nu are contact cu M1; acest contact incepe sa se
stabileasca la 3 – 4 ani; pe masura ce arcada se pregateste pt eruptia M6 ani,
contactele se strang si mai mult
 pe masura ce copilul evolueaza ca varsta se strang contactele, iar in zona frontala
apar spatieri pt pregatirea eruptiei incisivilor permanenti
 in zona in care exista contacte in dentitia temporara, acestea sunt mai stranse, mai
plate, mai apropiate de zona coletului
 papilele sunt mai turtite, mai putin inalte si mnai rotunjite in dentitia temporara
 papila vestibulara este unita de cea orala printr-o zona ingusta (col = gat) la
nivelul careia lipseste cheratinizarea
 zona colului reprezinta zona cea mai vulnerabila dpdv al invaziei microbiene, atat
datorita morfologiei (localizarii) si lipsei de cheratinizare
 mucoasa gingivala este mai putin expusa datorita spatierii la nivelul zonei
papilare  frecventa imbolnavirilor parodontale este mai redusa

► Santul gingival
 in dentitia temporara este mai adanc decat in dentitia permanenta
 santul gingival este mai adanc la dintii maxilari decat la cei mandibulari
 in functie de varsta:
o adancimea sufera modificari minime in dentitia temporara
o in dentitia permanenta adancimea scade la toti dintii
o exceptie: santul gingival este mai adanc in perioada de eruptie

► Gingia fixa (atasata)

- la dentitia temporara este putin mai densa si de culoara ai rosie decat in cazul
dentitiei permenente
- epiteliul este mai subtire, mai putin keratinizat, este mai vascularizat
- la palpare mucoasa gingivala fixa este mai flasca (consistenta scazuta datorita
unei cantitati reduse de tesut conjunctiv)
- deosebire: in dentitia temporara mucoasa este mai neteda decat in cazul dentitiei
permanente (in dentitia permanenta – aspectul de “coaja de portocala”, mai
boselat)
- in dentitia temporara numi 35% din copii prezinta acest aspect
- in dentitia permanenta si dentitia temporara la nivelul gingiei fixe exista o
afinitate pt pigmentul melanic (la persoanele brunete, mai brune)
- latimea gingiei fixe variaza in raport cu varsta; exista controverse legate de acest
aspect; este influentata de stadiul eruptiei dintilor, de prezenta malpozitiilor
dintilor, de existenta unor inflamatii gingivale
- exista variatii topografice in privinta latimii gingiei fixe, intre maxilar si
mandibula, intre zona frontala si cea laterala

5
 Pedodontie
Curs 1

- mucoasa fixa se continua cu mucoasa mobila sau pasiv-mobila (mucoasa

alveolara)

► Mucoasa mobila
 este mai rosie datorita epiteliului subtire si necheratinizat
 dpdv histologic lipseste stratul cornos
 contine numeroase fibre elastice si se mobilizeaza usor
 latimea ei creste in raport cu varsta cronologica si eruptia dentara

► Spatiul periodontal
 la copil este mai larg si mai putin dens
 (exista un numar mai mic de fibre de colagen pe suprafata dentara)

► Osul alveolar
 este mai putin calcificat
 are trabecule mai putine, dar mai groase, cu spatii medulare mai largi
 lamina dura este mai subtire, crestele alveolare sunt mai turtite, iar osul este mai
vascularizat
 toate aceste caracteristici atesta o stare metabolica dinamica a osului tanar in
proces de maturizare

► Imbolnavirile (patologia)
 gingivitele
 mai putin parodontite marginale
 exista unele forme de imbolnaviri parodontale specifice, dar cu frecventa foarte
mica

♣ Gingivita
 inflamatie localizata la nivelul mucoasei gingivale (la nivelul unei componente
sau la toate)

♣ Parodontitele
 marginale – superficiale
o atunci cand in procesul patologic este cuprins parodontiul superficial (= de
invelis) + ligamentele, fara a fi interesata zona insertiei epiteliale
o cate vreme aceasta legatura este intacta → imbolnavirea nu evolueaza
catre parodontiul profund (de sustinere)
 profunde
o (reprezinta o extensie a procesului patologic de la nivelul parodontiului
superficial catre profund si interesarea acestuia, in conditiile in care
insertia epiteliala este deteriorata)
o integritatea insertiei epiteliale confera garantia unei reversibilitati a
proceselor patologice localizate la nivelul parodontiului superficial
(gingivite, parodontite marginale cronice superficiale)

5
 Pedodontie
Curs 1

♣ Gingivitele
- reprezinta niste imbolnaviri reversibile
- rareori gingivita evolueaza catre parodontopatia propriu-zisa
- acest lucru este posibil deoarece la copil este o actiune metabolica mai mare, flora
microbiana difera de cea a adultului, diferente in compozitia si metabolismul
placii gingivale
- Etiologie:
o factorul determinant este cel microbian
o factori favorizanti
o Factori locali:
 Factorul microbian
 Factori favorizanti:
 tartru
 eruptia dintilor fenomene fiziologice din
 exfolierea dentitiei temporare evolutia dintilor temporari
 existenta cariilor (de colet, proximale)
 obturatii incorecte la nivelul coletului
 existenta unor anomalii dentare (incongruenta dento-
alveolara cu inghesuire / purtatorii de aparate ortodontice)
o Factori generali:
 Fiziologici
 pubertatea
 sarcina
 Patologici
 diabet
 afectiuni hematologice
 sindrom Down
 malnutritia
 medicamente (antiepileptice, )
o Obiceiuri orale

Patologia parodontiului marginal si a mucoasei orale la copil si adolescent

Boala gingivala
 forma cea mai obisnuita de afectiune parodontala
 afectiune reversibila
 rar evolueaza catre boala parodontala

6
 Pedodontie
Curs 1

► Prevalenta
 creste odata cu varsta
 frecventa mai mare
o in perioada eruptiei dentare
o la pubertate
 influentata de starea socio-economica

► Clasificare. Forme clinice (McDonald)

1. gingivita simpla
a. gingivita la pacientii cu diverse alergii
b. gingivita de eruptie
2. gingivita cronica nespecifica
3. boli gingivale modificate de factori sistemici (mariri de volum gingivale induse /
hiperplazii gingivale)
4. gingivita acuta
5. gingivita scorbutica

♣ Gingivita cronica indusa de placa bacteriana

- indepartarea mecanica a placii
- cresterea nivelului de igiena orala
o instruirea parintilor
o ape de gura antibacteriene
- adaptarea metodelor de igiena orala – functie de:
o varsta
o starea generala
o conditii locale
- periute locale
o copii cu modificari fizice (sondrom Down)
o purtatorii de aparate ortodontice
o prezinta o noutate pt copil si ii trezeste interes

♣ Gingivite hiperplazice
- localizate
o la o papila interdentara
o intr-o aumita regiune
- generalizata
1) gingivita la respiratorul oral
2) gingivita la pubertate
3) gingivita la purtatorul de aparate ortodontice
4) fibromatoza gingivala ereditara
5) mariri de volum gingivale induse de medicamente

1) + 2) + 3) :
- gingie de consistenta edematoasa

6
 Pedodontie
Curs 1

- marita de volum
- nemodificata de culoare
- sangereaza usor
4) + 5) :
- raspuns de tip fibros
- marire de volum inportanta
- consistenta crescuta la palpare
- sangerare redusa

→ raspuns de tip:
- inflamator
- redus

♣ Gingivita la respiratorul oral

 mucoasa de pe bolta palatina in 1/3 anterioara este mai uscata
 tratament:
o imbunatatirea igienei orale
o protejarea tesuturilor uscate excesiv
1. vaselinare
2. scut de protectie
o deconditionarea respiratiei orale → problema interdisciplinara

♣ Gingivita la pubertate
 papile marite de volum
 localizata mai frecvent la arcada superioara
 nu intereseaza 1/3 anterioara a boltii palatine
 se modifica continutul microbian in santul gingival functie de hormonii steroizi
 culoare rosie, dau nu aprinsa
 ! la igiena
 Tratament:
o imbunatatirea igienei orale
o indepartarea factorilor locali de iritatie
o dieta corespunzatoare
o vit C 500 mg/zi timp de 4 saptamani
o +/- gingivoplastie

♣ Gingivita la purtatorul de aparate ortodontice

 modificarea gingivala este total tranzitorie
 la aproximativ 1 luna de la indepartarea aparatului mucoasa revine la normal

♣ Hiperplazia gingivala ereditara

 = elefantiazis
 afectiunea incepe odata cu eruptia primilor dinti

6
 Pedodontie
Curs 1

 forma generalizata → tulburari estetice, poate fi iritata in masticatie, poate

sangera
 =/- intarzieri in eruptie
♣ Mariri de volum gingivale induse de medicamente
 Fenitoina (Hidantoina) → in epilepsie
 Ciclosporina A → in cazul grefelor de organ
 Nifedipin → antianginos
 Fibromatoza gingivala
 Fibromatoza gingivala hidantonica
 Tratament:
o Instituirea igienei orale corecte
- personala
- profesionala
o clatirii orale cu solutie de Clorhexidina → 2 ori/zi
o medicatiei alternative
o remodelare chirurgicala → esentiala igiena orala

♣ Gingivitele acute:
1. gingivita ulcero-necrotica (infectia Plaut - Vincent)
2. gingivo-stomatita herpetica

1. Gingivita ulcero-necrotica
 prevalenta
- rara la prescolar
- mai frecventa la adolescenti
 infectia bacteriana
- spirochete si P. Intermedia
 indivizi cu rezistenta scazuta
 factori favorizanti:
- infectii virale (inclusiv HIV)
- malnutritia
- stari emotionale
- in cursul perioadelor scurte de somn
- unele boli generale
 leziunea debuteaza la nivelul varfurilor papilelor dentare → se extinde la
marginea libera gingivala → aspectul de “papila decapitata”
 Tratament
- de urgenta
 clatiri orale cu solutii antiseptice
 indepartarea depozitelor infectate cu solutii de H2O2 diluate
 indepartarea depozitelor mari de tartru
- eliminarea factorilor favorizanti
- tratament definitiv:
 febra
→ Antibiotice pe cale generala:
 adenopatie

6
 Pedodontie
Curs 1

Metronidazol
Penicilina

♣ Primoinfectia herpetica
- grupe de varsta:
o sub 5 – 6 ani
o maxima intre 2 – 4 ani
- perioada de incubatie
- debut brusc
- durata: 7 – 10 zile (12 – 20 zile)
- Tablou clinic:
o incubatie
o leziuni orale si periorale → vezicule
o stare generala modificata:
 febra
 cefalee
 dureri articulare
 iritabilitate
o adenopatie cervicala
o durere la ingerarea alimentelor si lichidelor cu continut acid

6
 Pedodontie
Curs 1

Primoinfectia herpetica
- perioada de incubatie: 6 – 7 zile (3 – 10 zile)
- debut brusc
- debut: 7 – 10 zile

♣ Tablou clinic:
- leziuni orale si periorale:
o vezicule → la nivel gingival si al mucoasei orale
- stare generala modificata
o febra
o cefalee
o dureri articulare
o iritabilitate
- adenoapatie cervicala
- durere la ingerarea alimentelor si lichidelor cu continut acid

♣ Leziuni orale:
- inflamatia mucoasei gingivale
o marginea gingivala
o gingia fixa
- vezicule pe mucoasa orala
o la orice nivel

- mici
vezicule - continut lichidian galben sau alb
- se sparg in cateva zile

- diametru: 1 – 3 mm
- pot conflua
ulceratii - acoperite cu menbrana gri-albicioasa
- inconjurate de halou rosu
!!! diagnostic diferential cu aftele → care nu sunt precedate de vezicule (doar ulceratie)
- diagnostic pozitiv
o aspectul clinic al leziunilor orale
o prin identificarea virusului
- consecinte:
o dureri severe → masticatia si deglutitia foarte dureroase  deshidratarea
pacientului
♣ Tratament:
- se iau in considerare:
o starea generala de sanatate
o severitatea tabloului clinic
- tratamentul simptomatic si de sustinere:
o calmarea durerilor

6
 Pedodontie
Curs 1

o permiterea alimentarii
- masuri de igiena individuala si colectiva
- tratament specific antiviral

- Tratamentul simptomatic si de sustinere:

o anestezice usoare inaintea orelor de masa → aplicatii locale:
 dyclonina hidroclorica 0,5% (Dyclone)
 lidocaina (Xylocaine Viscom ?)
 Rp:
 Diphenhydramina (Benodryl)
 Kaopectate aa
o aport alimentar corespunzator:
 alimente de consistenta moale
 cantitate crescuta de lichide
o evitarea alimetelor si lichidelor ce contin acid
o vitaminoterapie
o repaus la pat
o izolare de ceilalti copii din familie

- Tratament specific antiviral

o tratament de baza
o administrare pe cale generala
o asociat cu analgezice:
 acetaminofen
 ibuprofen
o Acyclovir (Zovirax)
 capsule 1000 mg/zi in 5 prize timp de 10 zile
 suspensie orala: 15 mg/kg corp x 5/zi
 inhiba polimerizarea AND → intrerupe replicarea virusului
 scurteaza evolutia bolii
 reduce contagiozitatea

Infectia herpectica secundara

→ localizare orala in ~ 5% din cazuri:
- pe mucoasa fiza la indivizii sanatosi
- pe mucoasa jugala si pe limba la pacientii imunocompromisi
→ localizarea labiala – mai frecventa
→ semne prodromale:
- cu 36 ore inainte de aparitia leziunilor
- mancarime, usturime, arsura
→ Tratamentul la localizarea orala:
- tratament specific antiviral

6
 Pedodontie
Curs 1

- pe cale generala:
o Acyclovir
 administrat imediat dupa semnele prodromale
 1000 mg/zi x 5 zile
- pe cale locala:
o crema Acyclovir (Zovirax) 5% x 5 zile, 4 zile la copii in varsta  12 ani

Gingivita scorbutica
→ prin aport insuficient de vit C
→ descrisa pt prima data la marinari
→ gingivoragii
→ mobilitate dentara (chiar pierdera dintilor)
→ in zilele noastre – prin aport insuficient de vit C – rar, simptomatologie redusa
→ mucoasa de culoare rosie, margine gingivala libera tumefiata, modificari in dinamica
vasculara
→ Tratament:
- rezolvarea deficientelor respective
- (aport de fructe si legume proaspete)

Periodontita juvenila
- forma localizata
- forma generalizata
- forma asociata unor boli generale

→ semn patognomonic:
- punga parodontala → insinuarea sondei intre mucoasa bucala si suportul
parodontal
- pungile apar ca o urmare a lizei osoase, dintii devin mobili
- apare migrarea dentara (deplasari dentare)
- modificari la nivelul mucoasei gingivale

Parodontita marginala cronica profunda

- se inalneste foarte rar in dentitia temporara, mixta
- in proportie foarte redusa → afectare foarte severa, care spre deosebire de cea a
adultului are o actiune foarte rapida cu un tablou mult mai sever

Periodontita juvenila

6
 Pedodontie
Curs 1

→ in dentitia temporara – periodontita prepuberala

→ in stadiul de dentitie permanenta
→ forma localizata:
- la un pacient in general sanatos
→ forma generalizata:
- asociata unor boli generale cronice severe
→ forma asociata unor boli generale
→ Forma localizata:
- intereseaza M6 ani  incisivii permanenti
-  1-2 dinti permanenti
- pacienti sanatosi

→ Forma generalizata:
- M6 ani si incisivii permanenti
- cel putin alti 3 dinti permanenti din vecinatate
- caracteristici:
o distrugere rapida a osului alveolar, simetrica
o acumulare minima de placa bacteriana
o semne clinic de inflamatie:
 absente
 reduse
- epidemiologie:
o debut 11 – 13 ani ~ 20 ani
o prevalenta: 0,1 – 2,4%
o sexul feminin > sexul masculin ~ de 4 ori mai frecvent la femei decat la
barbati
o componenta ereditara
- etiopatogenie:
o flora microbiana patogena:
 gram negative, anaerobe
 Actinobacilus actinomycetemcomitans
 Selenomonas sputigena
 Capnocytofaga
o produce substante toxice → perturba apararea locala
o defecte functionale ale PMN si/sau monocitelor
o predispozitie ereditara in transmiterea deficientelor PMN
- tratament:
o combaterea florei microbiene patogene

6
 Pedodontie
Curs 1

► Periodontita juvenila
♣ Tratament:
- combaterea florei microbiene patogene:
o antibiotice si/sau chimioterapice
- combaterea mecanica a placii bacteriene
o terapie parodontala standard → indepartarea tartului supragingival si
subgingival + root planing (netezire radiculara) → chiurete Gracey
- igiena orala riguroasa
- controale periodice clinice si microbiologice

♣ AB + agentii chimioterapici → actiuni:

- asupra florei bacteriene
o reducere
o eliminare
o modificarea calitatii
- asupra gazdei
o modificare raspuns

♣ Antibioticele:
- Tetraciclinele
o AB cu spectru larg
o eficienta → A. actinomycetemcomitans
♣ Chimioterapice:
- Metronidazol
o bactericid
o eficienta:
 anaerobi gram negativi
 specii de Bacterioides

♠ Tetraciclinele:
- administrare pe cale generala
- tetraciclina hidroclorica:
o 0,250 g x 4/zi
o 2 – 4 saptamani
- minocliclina
o 0,200 g/zi, 8 zile
- doxiciclina
o 0,100 g/zi, 21 zile x 2/zi

♠ Metronidazol:
- administrare:
o pe cale generala
o perioada scurta de timp pentru a nu determina rezistenta microbiana
- posologie:

6
 Pedodontie
Curs 1

o 0,200 g x 3/zi, 7 zile

- asociere cu Amoxicilina → Amoxiclam
o 40 mg/kg corp/zi in 3 prize

● Etapa I:
- AB / chimioterapic + terapie parodontala standard
● Etapa II:
- evaluare clinica si microbiologica
- suprimarea Actinobcilus actinomycetemcomitans in primele 6 luni
● Etapa III:
- interventii chirurgicale
- operatie cu lambou, metoda Widman modificata
o pungi > 6 mm cu sangerare la palpare
- grefe osoase
o in esec al tratamentului conventional

► Histiocitoza X
→ reticuloendoteliaza nelipidica
→ proliferarea celulelor Langerhans
→ localizare – tesuturi moi si dure:
- histiocite
- eozinofile
→ 3 forme clinice:
1) boala Letterer-Sime
2) boala Hand-Schuffer-Christian
3) granulomul eozinofil
- se deosebesc:
 prin varsta la care debuteaza
 prin evolutia bolii
 prin structurlie interesate

1) Boala Letterer-Sime
 forma acuta diseminata
 afecteaza difeirte organe, oase, pielea
 forma severa
 debut la varste foarte mici (primii 2 ani)
 sfarsit letal
2) Boala Hand-Schuller-Christian
 forma cronica propriu-zisa
 triada simptomatica
- liza osoasa
- exoftalmie
- diabet insipid

7
 Pedodontie
Curs 1

 debut dupa varsta de 3 ani

3) Granulomul eozinofil
 forma cronica localizata
 leziuni osoase unice / multiple
 benigna
 afecteaza copiii mai mari

→ Manifestari orale:
 mucoasa gingivala
o marita de volum
o ulceratii
o necroze
 liza osoasa localizata
o molari (furcatie)
o mandibula (mai frecvent)

► Retractia gingivala localizata

→ se poate intalni si la copii
→ se pierde si osul
→ corectare:
 corectarea anomaliei respective
 grefe osoase

► Leziuni obisnuite ale mucoasei

1. aftele recurente
2. candidoza orala
3. cheilita angulara
4. limba geografica

→ exista si afectiuni dobandite ale mucoasei date de:

- flora microbiana
- date de virusuri
- date de ciuperci

1. Aftele
 etiologie necunoscuta
 deficiente de Fe, factori alergici, perioade de stres, deficiente imunologice
 dpdv al dimensiunii si evolutiei:
1) afte minore

7
 Pedodontie
Curs 1

- mici, pana la 1 cm in diametru

- rotund ovalare
- benigne
2) afte majore
- diameru mai mare de 1 cm
3) afte herpetiforme
- sunt foarte multe leziuni minuscule de tip afta
 leziunea elemenetara este ulceratia

!!! Diagnostic diferential herpes - afta

 in general sunt ovalare cand se gasesc la nivelul santurilor

 rotunde in rest
 tratament → vezi in curs

2. Cheilita angulara
 boala “mana-picior-gura”
 buze uscate

3. Limba geografica (glosita eritematoasa migratorie)

 evolutie benigna, fara semnificatie
 zona depapilata, rosie
 intre zona depapilata si restul limbii → lizereu albicios

► Leziuni traumatice (trauma chimica, mecanica, electrica, fizica)

 muscarea partilor moi postanestezie
o mai frecvent la buza inferioara
o prevenire:
- durata anesteziei sa coincida cu durata manevrei terapeutice
- avertizarea pacientului si a parintilor
 contactul partilor moi cu margini taioase dentare
o netezirea marginilor taioase

Patologia molarului de 6 ani

7
 Pedodontie
Curs 1

♣ Importanta molarului de 6 ani:

 contribuie la mentineea si realizarea starii de echilibru la nivelul ADM

♣ Roluri:
 realizeaza a doua inaltare de ocluzie
 contribuie la realizarea relatiilor de ocluzie → cheia lui Angle
 delimiteaza culoarele pt eruptia celorlalt dinti permanenti
 participa la preluarea si transmiterea fortelor de masticatie spre stalpii de
rezistenta ai oaselor maxilare (tuberozitati maxilare la maxilar, linii oblice la
mandibula)

♣ Patologie variata:
1. carie
2. anomalii dentare de dezvoltare
3. traumatisme

1. → taurodontie, AI, DI, anomalii de structura, etc

♣ Vulnerabilitatea la carie
- Factori favorizanti:
a) Conditiile de formare si eruptie
b) Morfologie coronara

1) Conditii de formare si eruptie

 formare: luna IV v.i.u.
 mineralizare: nastere → 3 ani
 eruptia: 6 ani
 inchiderea apexului: 9 – 10 ani

→ eruptia  coexista cu dentitia temporara o buna perioada de timp

→ imaturitate posteruptiva a structurilor dure → continua 2 ani posteruptiv (timp
in care M6 se mineralizeaza)

2) Morfologie coronara
 forma santurilor ocluzale (adanci si inguste)
 fosete

vulnerabilitatea crescuta la carie

confundarea M 6 ani cu molarii
temporari

afectare carioasa precoce

prezentare tardiva la medic

7
 Pedodontie
Curs 1

posibilitati reduse de aplicare a metodelor de profilaxie

♣ Localizarea cariilor:
 6 –8 ani → carie ocluzala
 7 ani → carie meziala
 12 ani → carie distala
 6 ani → carii in fosetele vestibilara si / sau palatinala

♣ Tendinta de evolutie
1) remineralizarea leziunilor incipiente
a. exista posibilitatea remineralizarii cariilor incipiente (instruire si
corectarea tehnicii de periaj, aplicarea de preparate fluorurate de catre
medic, dar si tendinta naturala de remineralizare datorita ionilor din saliva)
2) oprirea evolutiei procesului carios prin tratament
3) complicatii pulpo – parodontale
4) resturi radiculare
5) edentatii

♣ Preocupari pentru preventie:

1. odontomia profilactica (Hyatt 1923)
2. eradicarea santurilor (Bodecker 1929)
3. extractia sistematica (Hotz)

1. odontomia profilactica (Hyatt 1923)

- imediat posteruptiv sa se pregateasca o cavitate minima care sa contina toate
santurile si fosetele M6
- cavitatea strict sub JSD si apoi obturata cu amalgam de argint
2. eradicarea santurilor (Bodecker 1929)
- largirea tuturor santurilor astefel incat sa fie deretentivizate

♣ Metode moderne
1) aplicarea de lacuri
2) sigilare
3) sigilare largita

1) Aplicare de lacuri
a. Duraphat
b. Cervitec
2) Sigilare
a. metoda total neinvaziva

 Tehnica de lucru:
a) Sigilare simpla
 suprafata demineralizata → in profunzimea santului si putin pe
panta cuspidiana
 material de sigilare
b) Sigilare largita

7
 Pedodontie
Curs 1

 Materiale de sigilare
 Compozite Sigilar
 Glass-ionomeri Fuji III

♣ Tratamentul leziunilor carioase

 leziuni necavitare
o caria incipienta
 leziuni cavitare
o prepararea de cavitati → principii revizuite:
 extensia preventiva
 restrangerea conturului cavitatii renuntare ori de cate
ori
 renuntarea la cavitatea de retentie este posibil

♣ Factori in alegerea materialelor de obturatie:

- tipul leziunii / marimea si topografia procesului carios
- tipul de carioactiviate
- tipul relatiilor ocluzale

♣ Tratamentul proceselor carioase

- conservarea vitalitatii
- economia de tesuturi dure dentare

Obturatia preventiva
- = prepararea unei cavitati minime in cazul unui proces carios minim
a) obturatia de baza [Ca(OH)2 / glass-ionomer]
b) compozit
c) material de sigilare

♠ Tunelizarea
- metoda de conservare a crestei marginale in leziunile aproximale

♠ Preparatia tip caseta

- acces direct asupra suprafetei proximale
- prin caria proximala de pe molarul 2

♠ Atitudinea fata de cariile de pe suprafetele vestibulare si orale

- exereza dentinei alterate
- (+/-) protectie pulpara
- obturatie cu glass-ionomer

♠ Procese carioase mai intinse cu subminarea cuspizilor

- cavitati clasice → prepararea adaptata la materialul optim de obturatie
- coroane prefabricate

7
 Pedodontie
Curs 1

♠ Atitudinea fata de placa dentinara

- lacuri
- obturatii de baza
- coafajele

♣ Atitudinea fata de molarii de 6 ani compromisi

 alegerea corecta a momentului optim pt extractia M6 ani

♣ M6 ani cu prognostic rezervat

 distructii coronare intinse
- carie
- anomalii de dezvoltare
 patologie parodontala periapicala

♣ Stabilirea indicatiei de extractie

 examenul radiologic:
- starea parod. apical M1
- stadiul de dezvoltare M2
- prezenta / absenta M3
 analiza conditiilor de spatiu de pe arcada

♣ Momentul optim de extractie

 maxilar
- 11 – 12 ani (dupa reducerea axului M2)
 mandibula
- 8 ½ - 10 ani (inceperea formarii radacinii M2)
 ! temporizarea extractiei pana la momentul optim

* MIH (molar-incisor-hypomineralisation)

7
 Pedodontie
Curs 1