Varsatura

Expulzie pe gura a continutului stomacului.

Voma, provocata de contractia diafragmului si a muschilor abdominali, este, de asemenea, un act

reflex: orice excitatie a tractului digestiv poate determina o incitatie vomitiva transmisa centrilor
nervosi bulbari prin intermediul nervilor glosofaringian si pneumogastric.

Cauze - Acestea sunt multiple: rau de mare, afectiuni acute ale abdomenului (ocluzie a intestinului
subtire, colecistita, peritonita); boli digestive cronice (stenoza de pilor sau de intestin gros); afectiuni
neurologice sau otorinolaringologice (meningita, tumora cerebrala, boala lui Meniere); tulburari
metabolice sau endocrine (acidoza diabetica, hipercalcemie); sarcina; luarea unor medicamente
(antibiotice, digitalice, chimioterapie anticanceroasa); glaucom (crestere a presiunii intraoculare);
tulburari psihiatrice (anorexie, nevroza).

Tratament - Un episod izolat de voma nu necesita, de cele mai multe ori, nici un tratament. In caz de
vome repetate, tratamentul depinde de cauza: chirurgie, suprimare a medicamentelor responsabile
etc. Tratamentul simptomelor merge de la administrarea de sedative, de antispasmodice si/sau de
antiemetice, pana la rehidratarea prin perfuzie venoasa.

Sinonim: voma.

Sughitul este manifestarea clinica a contractiilor spastice aparute la nivelul diafragmei, contractii ce
se repeta de mai multe ori pe minut. Diafragma este o structura musculo - fibroasa care separa
cavitatea toracica de cea abdominala si care prezinta cateva orificii prin care trec diverse structuri
anatomice din torace catre abdomen (esofag, aorta, vena cava).

Sughitul este o actiune involuntara, reflexa, spasmul muscular care sta la baza sughitului
determinand patrunderea aerului in plamani, aceasta fiind ulterior oprita brusc prin inchiderea
epiglotei. Aceasta succesiune de momente va determina aparitia zgomotului caracteristic sughitului.
Termenul medical de specialitate pentru sughit este “singultus” si are originea in limba latina.

Episoadele scurte de sughit apar foarte frecvent si nu pot fi evitate. Adesea ele ajung sa agaseze
pacientul si sa ii distreze pe cei din jur datorita frecventei lor, insa doar in cazuri rare apar in
contextul unor boli cronice sau grave. Episoadele prelungite de sughit sunt insa fenomene destul de
importante, care afecteaza calitatea vietii pacientului dar care pun si probleme de diagnostic si
tratament. Astfel de atacuri cronice par a avea o morbiditate crescuta si au chiar si o fatalitate
surprinzator de mare, daca judecam sughitul ca o problema aparent banala de sanatate.

Atacul de sughit dureaza de obicei cateva minute si se rezolva de la sine, fara a impune
administrarea unui tratament de specialitate. Daca insa depaseste 48 de ore, se considera deja ca
este vorba de un sughit persistent ce trebuie tratat corespunzator. Daca pacientul se confrunta cu o
astfel de problema mai mult de o luna, sughitul este catalogat drept intractabil.

Sughitul apare indiferent de varsta si poate fi evidentiat chiar si la fat. Se pare ca nou - nascutii
prematur petrec 2.5% din primele luni de viata sughitand. In ciuda faptului ca sughitul scade in
frecventa pe masura ce individul inainteaza in varsta, specialistii au observat ca sughitul cronic este
indeosebi o problema a adultilor. Ambele sexe sunt la fel de afectate de sughitul trecator, insa
sughitul cronic este mai des diagnosticat la barbati comparativ cu femeile.

DEGLUTITIA

Act fiziologic reflex prin care bolul alimentar trece din cavitatea bucala in esofag, apoi in stomac.
Este un act reflex ce se desfasoara in trei timpi. Faza orala si esofagiana dureaza o secunda. Dupa ce
mancarea a trecut in esofag si ajunge in stomac, pot sa treaca intre 8 si 12 secunde, in functie de
lungimea esofagului, variabila de la o persoana la alta.