Mihail Sadoveanu:

„Baltagul”
Argumentare Roman Politist

părintești a fetei de a se îndepărta de tradiția străbună.

Aproape în întregime, cartea este construită pe metafora drumului, care apare într-o dublă
ipostază: traseu justițiar, pentru Vitoria, și traseu inițiatic, pentru Gheorghiță. Apropiindu-se
iarna și văzând că soțul ei nu vine acasă, fiind plecat să cumpere oi, Vitoria se pregătește de
drum și pleacă în căutarea lui Nechifor. Visul pe care l-a avut aceasta, în care Nechifor trecea pe
un cal țintat peste o apă neagră, cu privirea întoarsă, are valoare premonitorie. Apa neagră
simbolizează râul Styx, care, în mitologia greacă, desparte tărâmul viilor de cel al morților. Alte
semne vin din planul naturii: „brazii sunt mai negri ca de obicei, iarna parcă vine mai repede”,
în vreme ce cocoșul cântă strident, iar poarta se bate singură. Acum se declanșează un puternic
conflict interior, Vitoria trăind într-o suferință continuă și conștientizându-și tragismul existenței.
Înainte de a-și începe călătoria, aceasta se sfătuiește atât cu preotul Dănilă, cât și cu baba
Maranda, deoarece în lumea tradițională sacrul și magicul coexistă. Purificarea lăuntrică se
săvârșește și prin rugăciunile de la mănăstirea Bistrița și închinarea la icoana Maicii Domnului.
În investigațiile pe care le face, Vitoria dă dovadă de înțelepciune și inteligență, orice slăbiciune
umană devenind suspendată, pentru a avea o viziune mai clară asupra evenimentelor. Ea
reconstituie drumul parcurs de soțul său, descoperă cadavrul, cu ajutorul câinelui Lupu și îi
pedepsește pe făptași.
George Călinescu consideră „Baltagul ” a fi un roman polițist datorită episoadelor în care
eroina reușește să refacă momentul uciderii. La pomană, va dezvălui adevărul în fața oamenilor
și autorităților, având abilitățile unui detectiv. La Dorna își dă seama ca Nechifor a fost jefuit și
omorât, apoi știe că fapta s-a comis între Suha și Sabasa.
Drumul pe care îl parcurge alături de fiul ei este asemenea unui labirint. Pentru Gheorghiță,
reprezintă un traseu inițiatic, pe parcursul căruia va fi supus la mai multe probe. Cei doi pornesc,
nu întâmplător, de Sf. Gheorghe, sărbătoare simbolizând triumful vieții, al luminii asupra morții.
Pe parcursul călătoriei asistă la trei evenimente esențiale: un botez, o nuntă și în final,
înmormântarea lui Nechifor. Vitoria este călăuza spirituală a fiului ei, apărând în ipostaza de
mistagog. Prima încercare este una a puterii fizice- acesta luptă cu nămeții de zăpadă care le-au
blocat calea. Următoarea probă este trimiterea feciorului să vegheze asupra mortului,
simbolizând moartea inițiatică. Alexandru Paleologu afirmă că această coborâre în prăpastia
adâncă și întunecoasă este o probă tipică la care e supus neofitul. De asemenea, același critic
precizează că episodul ne amintește de eroul mitic Aeneas, care a pătruns în Infern cu o creangă
de aur pentru a-l vedea pe tatăl său, Anhise. Moartea inițiatică are funcție simbolică în roman și
constă în alungarea spaimei față de acest moment tragic. Ultima provocare este hotărâtoare, fiul
trebuind să omoare făptașul cu aceeași armă cu care a fost ucis Nechifor, restabilind astfel
dreptatea. Lovitura aplicată amintește de imaginea biblică a Sfântului Gheorghe ucigând
balaurul. Acum are loc ieșirea din labirint, iar Gheorghiță devine capabil să își asume rolul de
stăpân al casei.