Sunteți pe pagina 1din 1

În conformitate cu art. 3 alin.

1 al Capitolului I „Norme de igienă referitoare la zonele de locuit“ dinNormele de igienă şi


sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei, aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 119 din 4
februarie 2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 21 februarie 2014, amplasarea clădirilor
destinate locuinţelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minimum 1 1/2 ore la solstiţiul de iarnă, a
încăperilor de locuit din clădire şi din locuinţele învecinate.

Alineatul 2 al art. 3 arată că în cazul în care proiectul de amplasare a clădirilor evidenţiază că distanţa dintre clădirile
învecinate este mai mică sau cel puţin egală cu înălţimea clădirii celei mai înalte, se va întocmi studiu de însorire care să
confirme respectarea prevederii de la alin. 1 (per a contrario, studiul nu este necesar când distanţa mai mare decât
înălţimea clădirii celei mai înalte).

Din coroborarea celor două texte rezultă că: 1. numai în cazul în care distanţa dintre oricare două clădiri învecinate este
mai mică sau cel puţin egală cu înălţimea clădirii celei mai înalte, se va întocmi studiu de însorire; 2. când se întocmeşte
studiul de însorire, obiectul acestuia îl reprezintă existenţa însoririi „acestora pe o durată de minimum o oră şi jumătate
la solstiţiul de iarnă, a încăperilor de locuit din clădire şi din locuinţele învecinate”.

Formularea textului este ambiguă, în sensul că referirile la „aceste” locuinţe şi la „locuinţele învecinate” presupune
existenţa mai multor locuinţe analizate în studiul de însorire, ceea ce nu ar putea să fie vorba decât în situaţia în care se
solicită în acelaşi timp autorizaţii de construire pentru două clădiri (sau mai multe chiar, în lipsa unei distincţii făcute
de textul normativ) învecinate, situaţie cu totul rarisimă sau chiar neîntâlnită practic. Prin urmare, studiul trebuie
înţeles ca referindu-se la o singură locuinţă supusă autorizării, iar în cadrul acestei locuinţe analizate de către studiu,
fiecare încăpere trebuie să beneficieze de cel puţin o oră şi jumătate, la solstiţiul de iarnă, de însorire, încăperile fiind
cele definite de art. 1 din Norme, potrivit căruia noţiunea de „încăpere de locuit“ sunt încăperile cu funcţii de camera de
zi şi dormitoare.

Conceptul de „însorire” nu este definit legislativ, astfel încât trebuie utilizată noţiunea din vorbirea curentă. În acest
sens, Dicţionarul explicativ al limbii române online indică următoarele înţelesuri:

ÎNSORÍRE, însoriri, s. f. Acțiunea de a se însori și rezultatul ei. – V. însori.

ÎNSORÍ, însoresc, vb. IV. Refl. 1. A se însenina, a apărea soarele. 2. A sta la soare, a se încălzi sau a se bronza la soare. –
În + soare.

De remarcat că nu există o distincţie în nivelul de însorire care trebuie asigurat, astfel încât nu se poate vorbi despre
însorire „completă“ sau „totală“ şi despre însorire „parţială“, fiind suficient ca o rază de soare să staţioneze în încăpere o
oră şi jumătate în ziua solstiţiului de iarnă. Nerespectarea acestei condiţii constituie o nelegalitate a actului
administrativ, sens în care art. 2 din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 119/2014 precizează că normele de igienă şi
sănătate publică sunt obligatorii, potrivit legii, pentru toate unităţile din sistemul public şi privat, precum şi pentru
întreaga populaţie.

S-ar putea să vă placă și