Motto: "Copiii sunt cea mai valoroasă resursă a lumii şi
cea mai mare speranţă a ei pentru viitor."
În momentul actual, copilul este asaltat de influenţele exercitate de o multitudine de
factori educativi formali, informali și nonformali. Familia şi şcoala sunt agenţii educativi cu o influenţă deosebită asupra formării şi dezvoltării personalităţii copilului.Un factor important îl constituie raporturile dintre cei doi factori educativi, relațiile reciproce pe care le dezvoltă, poziţia pe care o adoptă fiecare în relaţia şcoală-familie. Şcoala şi familia trebuie să colaboreze real, bazându-se pe încredere şi respect reciproc, pe grija faţă de elev, făcând loc unei relaţii deschise. Părinţilor le revine totuși rolul primordial în creşterea copiilor, asigurându-le acestora condițiile materiale, cât şi un climat afectiv şi moral. Școala, ca instituţie de educaţie, formare și orientare, are rolul de a crea premise favorabile pentru elevi pentru a le facilita integrarea socială, spirituală și economică. Şcoala trebuie să facă tot ce-i stă în putinţă pentru valorizarea maximă a fiecărui individ prin stimularea elevilor în ce privește aptitudinile, atitudinile și a trăsăturile lor de personalitate Este știut faptul că metodele educative din cadrul familiei, mai mult sau mai puţin planificate și coordonate benefic, determină în bună măsură dezvoltarea personalităţii, precum şi randamentul la școală ale tinerilor, precum și manifestările lor socio-morale. Până nu demult educația elevilor a fost considerată responsabilitatea şcolii. Noile orientări în educație aduc schimbări în sensul că familia trebuie implicată nu numai sub aspect financiar, ci și sub aspect educațional și cultural. Factorul hotărâtor pentru succesul şcolar este colaborarea directă și activă în cadrul ecuației şcoală - familie. Efectul colaborării cu părinţii asigură reușita scopului educaţional. O bună colaborare între familie și școală se poare realiza prin parteneriate. Prin parteneriatul școală – familie se urmărește realizarea unei comunicări eficiente între cei doi factori și punerea de comun acord a sistemelor de valori şi a cerinţelor de la copil. Lucrul în grup. Ca parteneri, atât şcoala cât şi familia au anumite cerinţe una faţă de cealaltă. Prin urmare, profesorii doresc din partea părinţilor: o să ofere copiilor lor condiţii optime ca aceștia să se dezvolte, o să le ofere un mediu sigur, liniştit şi prielnic pentru a învăța, o să sugereze copiilor importanţa educaţiei pentru viaţa de adult, o să-i îndrume pe copii să realizeze un echilibru între activităţile şcolare şi cele casnice, o să comunice des şi deschis cu profesorii, o să-i înveţe pe copii auto-disciplina şi respectul faţă de alţii, o să-i determine pe copii cum să reziste influențelor nefaste, o să-şi accepte responsabilitatea de părinte fiind un bun exemplu, o să susţină acțiunile şcolii. De asemenea, părinţii au şi ei expectanțe privitoare la activitatea cadrelor didactice cum ar fi: o să fie receptivi la nevoile, interesele şi abilitățile copiilor, o să comunice des şi deschis cu părinţii, o să stabilească cerinţe şcolare nepărtinitoare pentru toţi elevii. o să manifeste dăruire în educarea copiilor, o să trateze pe toţi elevii corect, o să intensifice disciplina pozitivă a copiilor, o să ofere indicaţii cu privire la modul în care părinţii îi pot ajuta pe copii să înveţe.
Ecuaţia: şcoala + familia=succesul şcolar
Concluzie: Şcoala are responsabilitatea cea mai importantă în procesul instructiv-educativ. Părintele este o persoană responsabilă pentru educarea şi comportamentul copilului şi pentru colaborarea cu şcoala spre beneficiul copilului. Elevul este și el responsabil pentru propria educaţie. Din momentul semnării acestuia, contractul educațional dintre familie şi şcoală se consideră ca un sistem de îndatoriri reciproce în colaborarea părinţilor cu şcoala pentru a educa şi forma copilul. Experienţa acumulată pe parcursul timpului la catedră a arătat că o relaţie de susţinere reciprocă şi o atmosferă binevoitoare a factorilor educaţionali favorizează educaţia de calitate şi sprijină formarea şi completarea culturii pedagogice a familiei.