Sunteți pe pagina 1din 6

Filocalia

în viață mea

Încercări

— Fericit este cel ce s-a silit pe sine să fie defăimat și ocărât în fiecare zi,
pentru Domnul. Că va dănțui cu mucenicii și va sta de față cu îngerii, plin
de îndrăzneală - Sfântul Ioan Scărarul
— Nu te vei osteni mulți ani, fiule, să afli în tine fericita odihnă, de te vei
preda de la început ocărilor, cu tot sufletul - Sfântul Ioan Scărarul
— Bea cu inima bună, ca pe o apă a vieții, batjocura din partea oricărui om
care voiește să te adape cu apa care te curăță de neînfrânare - Sfântul
Ioan Scărarul
— O mică necinstire ce vine adeseori înmoie, îndulcește și alungă dintr-
odată toată sălbăticia, nesimțirea și împietrirea - Sfântul Ioan Scărarul
— Să-ți faci din ocărâre un mijloc de curățire a patimilor sufletului - Sfântul
Ioan Scărarul
— Rabdă disprețuirea și umilirea cu voie blândă, ca să ai îndrăznirea la
Dumnezeu. Omul care rabdă tot cuvântul aspru întru cunoștință, fără să-I
fi premers acestuia vreo nelegiuire săvărșită de el, își pune în acea clipă o
cunună de spini pe capul său, dar e fericit că la o vreme pe care nu o știe
se va încununa cu nestricăciunea - Sfântul Isaac Sirul
— Când îți vine o încercare pe neașteptate, nu învinovăți pe cel prin care a
venit, ci întreabă pentru ce a venit? Deoarece fie prin acela, fie prin altul,
trebuie să bei amărăciunea judecății lui Dumnezeu - Sfântul Maxim
Mărturisitorul
— Cei ce se nevoiesc în viața aceasta spre evlavie, sunt probați prin aceste
trei ispite:
sau li se dăruiesc cele plăcute, ca sănătate, frumusețe, belșug de prunci,
slavă și cele asemenea
sau vin asupra lor pricini de întristare, ca lipsa de avuție, de slavă, de
prunci
sau le vin pricini de durere în trup, ca boli, chinuri și cele asemenea
Către cei dintâi zice Domnul: De nu se va lepăda cineva de toate câte are,
nu poate să fie ucenicul Meu
Iar către cei de-al doilea și de-al treilea: Întru răbdarea voastră veți
dobândi sufletele voastre - Sfântul Maxim Mărturisitorul
— Omul cuminte, gândindu-se la puterea tămăduitoare a judecăților
dumnezeiești, poartă cu mulțumire necazurile care-i vin prin ele,
nefăcând pe nimeni vinovat pentru ele decât păcatele sale - Sfântul Maxim
Mărturisitorul
— Nu te teme de ispitele care se ivesc spre probarea ta
— Ci chemă numele lui Iisus și spune: Iisuse, ajută-mi! Și te va asculta, căci
este aproape de cei ce-L cheamă - Sfinții Varsanufie și Ioan
— Și de-l întâmpină necazuri, e încredințat și știe sigur că ele îi aduc cunună.
De aceea le rabdă cu toată bucuria și le primește cu veselie. Pentru că știe
că Dumnezeu e Cel ce i le rânduiește pentru niște câștiguri neștiute -
Sfântul Isaac Sirul

— Cel ce a păcătuit nu poate scăpa de judecata viitoare fără să rabde aici
osteneli de bunăvoie sau necazuri fără de voie - Sfântul Maxim
Mărturisitorul
— Părinții spun că măsura înfrânării stă în a te opri puțin înainte de săturare
fie de la mâncare, fie de la băutură, adică înainte de a avea stomacul plin -
Sfântul Ioan de Gaza
— Dacă nu vin necazurile cum se va mai realiza răbdarea?
Necazul sădește mlădița răbdării, răbdarea odrăslește strugurele
încercării, încercarea cultivă vinul nădejdii, iar nădejde veselește sufletul
ca unul care vede ca prezentă desfătarea viitoare – Sfântul Teolipt al
Filadelfiei


Slava deșartă

— Este:
Risipitoarea ostenelilor
Pierderea sudorilor
Nepoata necredinței
Înaintemergătoare mândriei
Înecarea corabiei în port - Sfântul Ioan Scărarul
— Iubitorul de slavă deșartă este un închinător la idoli. Părând că mărește pe
Dumnezeu, voiește să placă oamenilor și nu lui Dumnezeu. Tot cel iubitor
de arătare e iubitor de slavă deșartă - Sfântul Ioan Scărarul
— Cel ce se apleacă să bea din slava deșartă bea în același timp din viața sa și
nu simte vătămarea care-i vine din dulceața de care se bucură pentru o
clipă -Sfântul Isaac Sirul
— Nimeni să nu te înșele, că te poți mântui slujind plăcerii și slavei deșarte.
Precum nopțile urmează zilelor și iernile verilor la fel și întristarea și
durerile urmează slavei deșarte și plăcerii, fie în timpul de față, fie în cel
viitor - Sfântul Maxim Mărturisitorul
— Ia seama la deosebirea dintre supărare și durere. Durerea e urmarea
plăcerii, iar supărarea a slavei deșarte - Sfântul Maxim Mărturisitorul
— Frica lașă e o simțire copilărească în sufletul îmbătrânit de slavă deșartă.
Frica lașa e o slăbire a credinței, arătată în așteptarea plină de spaimă a
unor lucruri neprevăzute - Sfântul Ioan Scărarul
— Și dacă n-ai frângere de inimă, cunoaște că ai slavă deșartă, pentru că
aceasta nu lasă sufletul să se umilească - Sfinții Calist și Ignatie Xanthopol
— Cel lăudat cu dreptate nu se păgubește. Dar de-l va îndulci lauda, s-a făcut
lucrător nerăsplătit. Comoara celui smerit la cuget e în lăuntrul lui și ea
este Domnul. Și cel ce-și păzește limba în veac nu va fi jefuit de comoara
aceasta - Sfântul Isaac Sirul
— Începutul necăutării slavei deșarte e păzirea gurii și iubirea necinstirii,
mijlocul oprirea tuturor lucrărilor gândite ale slavei deșarte, iar sfârșitul,
a face în chip nesimțit în fața mulțimilor ceea ce aduce necinstirea -
Sfântul Ioan Scărarul
— Cel ce urmează pilda Domnului și se poartă cu milă nu-l face nici pe cel
zdrobit de păcat să se frângă de tot și nu-l stinge nici pe cel ce are rațiunea
plină de fumul slavei deșarte pentru niscai virtuți, ci-l lasă în râvna lui,
până vine la lumina cunoștinței. Căci aceasta înseamnă, socotesc a crește
împreună cu sămânța cea bună și neghina, adică a odrăsli împreună cu
virtuțile și patima de a plăcea oamenilor și de a fi slăvit de ei. De aceea
plugarul sufletelor nu poruncește să fie smulsă aceasta, până nu prind
rădăcină statornică virtuțiile, ca nu cumva, vrând să o smulgă pe aceasta,
să smulgă și râvna virtuțiilor - Sfântul Maxim Marturisitorul
— Se izbăvește cineva de aceasta prin lucrarea ascunsă a virtuților și prin
rugăciunea deasă. Iar semnul izbăvirii stă în a nu mai ține minte răul de la
cel ce te-a defăimat sau te defaimă - Sfântul Maxim Mărturisitorul
— Slava deșartă e rușinată de:
Rugăciunea adevărată
Aducerea aminte de moartea noastră
Să ne temem de rușinea ce urmează slavei - Sfântul Ioan Scărarul


Mândria

— Este:
Disprețuirea oamenilor
Maica osândirii
Izgonirea ajutorului lui Dumnezeu
Pricinuitoarea căderilor
Izvor al mâniei
Ușa fățărniciei - Sfântul Ioan Scărarul
— Este:
Cauza nemilostivirii
Păzitoarea păcatelor
Contabilă amarnică
Judecătoarea oamenilor
Rădăcina hulei - Sfântul Ioan Scărarul
— Începutul mândriei este sfârșitul slavei deșarte. Mijlocul ei este
disprețuirea aproapelui, vestirea nerușinată a ostenelilor proprii, lauda
de sine în inimă, ura mustrării. Iar sfârșitul este tăgăduirea ajutorului de
la Dumnezeu, fălirea cu râvna sa - Sfântul Ioan Scărarul
— Unde s-a întâmplat căderea, acolo s-a sălășluit mai înainte mândria. Al
doilea lucru e vestitor al celei dintâi - Sfântul Ioan Scărarul
— Cel mândru va iscodi nedreptățile - Sfântul Ioan Scărarul
— Cel ce se înalță cu cugetul se împotrivește în cuvânt - Sfântul Ioan Scărarul
— Cel ce voiește să rămână biruitor într-o conversație cuvântul său, să știe
că suferă de boala diavolului chiar dacă cuvântul său e adevărat - Sfântul
Ioan Scărarul
— Crede că necinstirile și defăimările sunt leacuri tămăduitoare ale mândriei
sufletului tău și roagă-te pentru cei ce te batjocoresc ca pentru niște
doctori adevărați ai tăi - Sfântul Dorotei
— Vom putea scăpa de lanțul celui mai ticălos duh, dacă la fiecare virtute în
care simțim că am sporit vom spune acest cuvânt al Apostolului: nu eu, ci
harul lui Dumnezeu care este în mine (I Corinteni, 15, 10) - Sfânul Ioan
Casian
— Rugăciunea neîncetată e vădit că se împotrivește mândriei. Cel ce se roagă
totdeauna lui Dumnezeu, de se învrednicește să izbutească în ceva, știe de
unde i-a venit ajutorul și nu e poate mândri, nici nu-și pune cele izbutite
pe seama puterii sale, ci le pune pe seama lui Dumnezeu și Lui Îi
mulțumește, tremurând să nu cadă din ajutorul lui Dumnezeu și să se
arate slabiciunea și neputința lui - Sfântul Dorotei
— Să tăiem întâi mâncările care îngrașă, pe urmă pe cele care ne aprind, apoi
pe cele care ne fac plăcere - Sfântul Ioan Scărarul

Acuzare

— Dacă ești păcătos, pentru ce îl ocărăști și îl învinuiești că prin el ți-a venit
necazul? Nu știi că fiecare se ispitește de pofta sa și aceasta îi naște lui
necazul? - Sfinții Varsanufie și Ioan
— Când răspundem gândurilor, nu avem putere, pentru că mai întâi primim
să osândim pe aproapele și puterea duhului nostru slăbește și
învinovățim pe fratele nostru, vinovați fiind noi înșine - Sfinții Varsanufie
și Ioan

— Deoarce nu dorim să ne smerim, Domnul a rânduit cu purtare de grijă și
aceasta: nimeni nu poate vedea rănile sale cum le vede aproapele său. De
aceea e de trebuință să dăm mulțumită pentru însănătoșirea noastră nu
nouă, ci aceluia și lui Dumnezeu - Sfântul Ioan Scărarul


Tinerea de minte a răului

— Cel ce vede în inima sa vreo urmă de ură față de un om oarecare, pentru
vreo anumită greșeală, e cu totul străin de iubirea lui Dumnezeu - Sfântul
Maxim Mărturisitorul
— Cel ce ține minte răul și se roagă e ca unul care seamănă în mare și
așteaptă să secere - Sfântul Isaac Sirul
— Te vei cunoaște pe tine izbăvit de ținerea de mine a răului, nu când te vei
ruga pentru cel ce te-a supărat, nici când îl vei răsplăti cu daruri, ci când,
aflând că a căzut într-o nenorocire sufletească sau trupească vei suferi și
vei plânge ca pentru tine însuți - Sfântul Ioan Scărarul
— Să o rușineze rugăciunea lui Iisus pe care, dacă ținem minte răul, nu o
putem spune împreună cu El - Sfântul Ioan Scărarul

Căderea

— Căderea e groapa și fiica fuduliei. Dar căderea e de multe ori, în cei ce
voiesc, pricină de smerită cugetare - Sfântul Ioan Scărarul
— Cel ce nu obosește de pe urma căderilor ce i se întâmplă va fi slăvit de
îngeri ca un luptător - Sfântul Ioan Scărarul
— Și nu când săvărșim păcatul suntem păcătoși, ci când nu-l urâm pe el și nu
ne căim pentru el - Sfântul Isaac Sirul
— Deci trebuie să răbdăm cu mulțumire voia Domnului. Căci în felul acesta
ni se va socoti drept a doua mucenicie necontenita supărare din partea
bolilor și lupta cu gândurile drăcești - Sfântul Diadoch al Foticeei
— Sârguitori și iubitori de osteneală prin răbdarea poticnirilor și a
mustrărilor - Sfântul Ioan Scărarul
— Să nu ne întristăm când lunecăm în vreo greșeală, ci când stăruim în ea.
Iar întristarea cu care ne întristăm pentru lunecările noastre ni se
socotește în loc de lucrare curată prin har - Sfântul Isaac Sirul

Deznădejdea

— Întâi ferește-te de duhul descurajării căci naște tot răul și necazuri felurite
- Sfinții Varsanufie și Ioan
— Nu e nimic deopotrivă cu îndurarea lui Dumnezeu sau mai mare ca ea. De
aceea, cel ce deznădăjduiește s-a înjunghiat pe sine - Sfântul Ioan Scărarul
— Zic unii, care au cercetat acestea prin Duhul, că sunt patru feluri de iertare
a păcatelor: două aici și două în veacul viitor.
Fiindcă memoria nu e în stare să-și amintească greșeli timpului întreg, ca
omul să se pocăiască aici pentru ele, Stăpânul firii, în iubierea Sa de
oameni, a rânduit, cum s-a zis, și pentru noi cei ce nu ne pocăim, două
moduri de pocăință în veacul viitor.
Astfel, când unul păcătuiește aici cu indiferență, dar apoi face bine tot cu
indiferență, fie mișcat de milă sau simpatie față de aproapele, fie din alte
motive filantropice, faptele lui vor fi cântărite în veacul viitor la vremea
judecății și văzându-se înclinarea lui spre cele din urmă, va dobândi
iertare
Când vreunul e vinovat de păcate, dar auzind cuvântul Domnului: Nu
judecați ca să nu fiți judecați, se teme și nu judecă pe nimeni când
cercetează cele făptuite, nu va fi judecat, ca unul ce a păzit porunca
Când cineva, aflându-se în păcat, e lăsat de providență cu bun rost în
neajunsuri, nevoi, boli. Căci fără să știe acela, Dumnezeu îl curățește prin
unele ca acestea. Și dacă acela, încercat în felul acesta, mulțumește, ia
plată pentru mulțumire. Iar de nu mulțumește, pentru certările de pe
urma păcatelor sale, de păcate se curățește, dar încasează pedeapsa
pentru nemulțumire
Căci păcătuind cineva față de om, dar făcând bine altui om, aceiași fire față
de care a păcătuit, îl și apără - Sfântul Maxim Mărturisitorul






Lacrimi

— Cel ce plânge nu mai e luat în stăpânire vreodată de desfătare, de slavă
sau de fierea mâniei - Sfântul Ioan Scărarul
— Precum focul topește trestia, așa lacrima curată curăță de toată
întinăciunea văzută și nevăzută - Sfântul Ioan Scărarul
— Lacrimile din rugăciunea ta sunt un semn al milei lui Dumnezeu, de care
s-a învrednicit sufletul tău în pocăința lui și că ea a fost primită și a
început să intre prin lacrimi în câmpia curăției - Sfântul Isaac Sirul
— Dar cu adevărat vrednic de laudă e cel ce schimbă lacrimile de început din
porniri contrare sau firești, în lacrimi duhovnicești - Sfântul Ioan Scărarul
— Nicio patimă pe care o urăște cu adevărat și a cărui teamă nu părăsește
nici inima, nici gândirea lui, oricare și oricum ar fi, nu-i va fi socotită
drept păcat dacă el continuă să o urască, fiindcă Dumnezeu e drept.
Fiindcă atunci rănii nu întârzie să-i urmeze părerea de rău a sufletului, iar
aceasta e un leac înaintea căruia nicio patimă nu poate sta - Sfântul Isaac
Sirul
— Când trupul ne este plin de vigoare să ținem înfrânarea în toată vremea și
în tot locul - Sfântul Ioan Scărarul