Curs 1 FIZIOLOGIE

SENSIBILITATEA SISTEMULUI ORO-FACIAL

Sistemul oro-facial este dotat cu o mare sensibilitate la diferiţi stimuli din mediul extern, inclusiv stimuli
nociceptivi, datorită inervaţiei somato-senzitive deosebit de bogată şi organelor senzoriale (gustativ,
olfactiv, vizual, auditiv) ce sunt concentrate în regiunea cefalică.
1. Sensibilitatea tactilă a sistemului oro-facial
Simţul tactil este considerat în primul rând un simţ cutanat dar include şi receptorii tactili din
cavitatea bucală, mai ales din vârful limbii, ca şi mecanoreceptori din ligamentul periodontal şi
articulaţia temporo-mandibulară.
a. Receptorii din tegumente şi mucoase
 sunt de tip mecanoreceptori stimulaţi de deformările mecanice.
 Se descriu mai multe tipuri:
◦ corpusculii Meissner localizaţi la nivelul buzelor şi în vârful degetelor sunt
sensibili la atingerile fine şi se adaptează rapid;
◦ discurile Merkel se găsesc în pielea glabră, semnalizând atingerea continuă,
puternică a obiectelor cu pielea;
◦ terminaţiile nervoase libere sunt răspândite pretutindeni şi servesc la
detectarea atingerilor uşoare şi a variaţiilor de presiune;
◦ corpusculii Ruffini şi Pacini ce detectează presiunile mari adică deformările mai
pronunţate ale tegumentelor sau a mucoaselor.
Densitatea şi felul receptorilor din diferitele arii tegumento-mucoase condiţionează
sensibilitatea la stimulii mecanici a acestor zone.
Pragul tactil reprezintă presiunea minimă necesară pentru a determina o senzaţie tactilă.
Pragul tactil la nivelul nasului, buzelor, pulpa degetelor este de 2-3 g iar pentru regiunea
spatelui este de 50 g.
Pragul de discriminare reprezintă distanţa minimă între două vârfuri de ac aplicate pe piele, la
care sunt percepute ca stimuli separaţi. Pentru buze, pulpa degetelor acest prag este de 1,2-2
mm iar pentru spate este 60-70 mm.
b. Receptorii din ligamentul periodontal
Sunt de tip mecanoreceptori, conţin fibre nervoase care merg de la vârful rădăcinii dintelui spre
marginea gingiei. În ligamentul periodontal au fost descrise fibre nervoase mielinice cu
diametrul 10-12 micrometri implicate în senzaţia tactilă şi fibre nervoase cu diametru mic, 6
micrometri, ce conduc sensibilitatea dureroasă. Stimulul mecanic aplicat pe dinte determină
deplasarea dintelui în alveolă urmată de stimularea mecanoreceptorilor periodontali chiar la o
deplasare de 2-3 micrometri. Mecanoreceptorii periodontali sunt implicaţi în: controlul prin
feed-back senzorial al mişcărilor de masticaţie, în senzaţia tactilă şi de presiune de la nivelul
dinţilor asigurând aşa numitul "simţ ocluzal".
Curs 1 FIZIOLOGIE

La dinţii normali, pragul tactil este pentru incisivi 1,44 g, pentru canini 1,32 g, pentru molari 6-7
g. La dinţii depulpaţi pragul tactil a crescut cu 57%. Prin anestezia ligamentului periodontal
pragul de discriminare este redus, dar nu abolit. De la receptorii tactili specializaţi impulsurile
nervoase se transmit prin fibre senzitive de tip A beta cu viteză de conducere 30-70 m/sec.
Terminaţiile nervoase libere transmit impulsuri prin fibre amielinice de tip C, cu viteza de
conducere 0,5-2 m/sec.
2. Sensibilitatea termică a sistemului oro-facial
Sensibilitatea termică este rezultatul stimulării receptorilor specifici pentru cald sau rece situaţi
în derm sau mucoasă. Clasic, receptorii pentru rece au fost consideraţi corpusculii Krause, iar
pentru cald, receptorii Ruffini. Terminaţiile receptorilor pentru rece sunt asociate cu fibrele
senzitive A delta, iar pentru cald, sunt asociate fibrele C amielinice cu viteză mică de conducere.
3. Căile de conducere intranevraxiale pentru sensibilitatea somestezică a sistemului oro-facial
Inervaţia senzitivă a sistemului oro-facial este asigurată de nervii faciali (VII), glosofaringieni
(IX), vagi (X) şi trigemeni (V).
NERVUL FACIAL culege sensibilitatea din regiunea feţei, conductul auditiv extern, pavilionul
urechii, regiunea retroauriculară şi din 2/3 anterioare a limbii. Primul neuron este în ganglionul
geniculat.
NERVUL GLOSOFARINGIAN culege sensibilitatea din faringe, membrana timpanului, 1/3
posterioară a limbii, primul neuron se găseşte în ganglionul Andersch.
NERVUL VAG culege sensibilitatea din jurul conductului auditiv extern, regiunea
retroauriculară, mucoasa laringofarigiană, primul neuron aflându-se în ganglionul jugular.
Protoneuronii acestor nervi fac sinapsă cu deutoneuronul situat în nucleul solitar, iar de aici,
după încrucişare, fibrele ascendente (axonii) ajung în talamus (al IlI-lea neuron) de unde sunt
proiectate în regiunea inferioară a girusului postcentral.
Curs 1 FIZIOLOGIE

4. FIZIOLOGIA TRIGEMENULUI
Nervul trigemen este a V-a pereche de nervi cranieni. Este un nerv mixt: senzitiv motor.
A. Ramurile senzitive ale trigemenului
Cele trei ramuri senzitive ale trigemenului sunt:
nervul oftalmic,
nervul maxilar superior
ramura senzitivă a nervului
mandibular

NERVUL OFTALMIC culege stimulii din tegumentul frunţii, pleoapa superioară, globul
ocular, cornee, conjunctivă, plafonul cavităţii nazale, piramida nazală.
NERVUL MAXILAR SUPERIOR culege stimulii din regiunea infraorbitară, bolta palatină,
cavitatea nazală, gingia superioară, dinţii de pe arcada maxilară, buza superioară.
NERVUL MANDIBULAR SENZITIV culege stimulii din regiunea temporală, parotidă,
maseterină superioară, buza inferioară, planşeul bucal, gingie, parodonţiu, dinţii de pe
mandibulă.
Prin PORŢIUNEA MOTORIE, NERVUL MANDIBULAR, culege sensibilitatea proprioceptivă
a muşchilor masticatori: maseter milohioidian, pântec anterior al digastricului, temporal,
pterigoidian intern şi extern.
Curs 1 FIZIOLOGIE

Trigemenul asigură prin fibrele sale senzitive inervaţia tegumentelor feţei şi porţiunii
anterioare a capului, conjunctivei, mucoaselor nazale, bucale şi sinusale, dinţilor,
precum şi a unei suprafeţe intinse din duramater. Fibrele celor trei ramuri pătrund în
cutia craniană, în ganglionul Gasser, unde se află primul neuron. Nervul trigemen are
trei nuclei senzitivi cu rol în inervaţia senzitivă şi reflexele monosinaptice ale muşchilor
masticatori.
Cei trei nuclei senzitivi ai trigemenului sunt:
NUCLEUL MEZENCEFALIC cuprinde corpul neuronilor din desmodonţiu care nu intra în
ganglionul Gasser. Acesta prelucrează şi transmite excitaţiile venite de la
proprioceptorii din muşchii temporali, maseter, pterigoidian, desmodonţiu, creste
alveolare, receptorii gingivali, parodontali ca şi sensibilitatea profundă şi durerea
musculară;
NUCLEUL SENZITIV PRINCIPAL al trigemenului este aşezat în punte, primeşte excitaţiile
exteroceptive tactile din regiunea corespunzătoare celor trei ramuri ale trigemenului,
este nucleul integrator al masticaţiei;
NUCLEUL SPINAL al trigemenului prelucrează şi transmite excitaţii termice şi
dureroase din întregul tract trigeminal.
În ganglionul Gasser se găseşte protoneuronul sensibilităţii tactile, de aici, axonii săi
fac sinapsă în nucleul senzitiv principal al trigemenului cu deutoneuronul, de unde,
axonii acestora intră în lemniscul trigeminal (tract trigeminotalamic) şi ajung în nucleul
ventro-posteromedian al talamusului (III neuron), de unde se proiectează în
circumvoluţia parietală post centrală S1.
Din ganglionul Gasser pleacă fibre descendente ce formează tractul bulbospinal al
trigemenului, ce conduce sensibilitatea termică, dureroasă şi fac sinapsă cu
deutoneuronul în nucleul spinal al trigemenului. De aici, axonii se încrucişează pe
linia mediană, se alătură lemniscului trigeminal (tract trigeminotalamic) şi conduc
sensibilitatea termică, tactilă brută spre nucleul ventro-postero-median al talamusului
(al III-lea neuron). Din nucleul spinal al trigemenului se trimit fibre şi spre neuroni
din substanţa reticulată, formându-se calea trigemino-reticulo-talamică, ce conduce
sensibilitatea dureroasă spre nucleul ventro-postero-median al talamusului (al III-lea
neuron) de unde se proiectează în girusul postcentral, partea inferioară.
Protoneuronul, din nucleul mezencefalic al trigemenului, ce primeşte fibre senzitive
de la proprioreceptorii muşchilor masticatori, mecanoreceptorii periodontali şi
gingivali, trimite axonii în tractul trigeminotalamic (tract cvinto-talamic) ce ajung în
talamus. Din traiectul ascendent al căilor senzitive se desprind colaterale: fibre
pontopontine, fibre proprioceptive trigeminale pentru cerebel şi pentru căile
descendente, cu care închid reflexe monosinaptice sau polisinaptice.
Curs 1 FIZIOLOGIE

B. Ramurile motorii ale trigemenului

Nucleul motor al trigemenului este localizat în porţiunea superioară a punţii.
Rădăcina motorie a trigemenului este alcătuită din prelungirile neuronilor localizaţi în
nucleul motor.
Rădăcina motorie inervează: muşchii ridicători ai mandibulei (maseter, temporal,
pterigoidian intern, extern, milohioidian), peristafilinul extern (muşchiul dilatator al
trompei Eustachio), muşchiul ciocanului (muşchi tensor al timpanului). Nucleul motor
al trigemenului primeşte aferente de la: fusurile proprioceptive musculare, nucleul
senzorial mezencefalic al trigemenului (asigurând reflexul miotatic de ridicare a
mandibulei) şi de la cortexul motor prin căile cortico-pontine (asigurând reflexul
masticator coordonat, finalizat, care determină realizarea bolului alimentar).
Trigemenul are şi o funcţie neurovegetativă reprezentată de funcţia secretorie,
vasomotorie, sudoripară şi trofică.
Funcţia secretorie este realizată de fibrele secretorii de natură parasimpatică ce
traversează trigemenul şi care vin în realitate de la nuclei ce aparţin facialului şi
glosofaringianului (nucleul lacrimo-nazal, nucleul salivator superior, nucleul salivator
inferior). Funcţia vasomotorie se datoreşte fibrelor de natură simpatică vasomotorie
ce parcurg ramurile trigemenului. După
secţiunea trigemenului reacţiile vasomotorii
sunt intense şi de durată. Funcţia sudorală se
realizează cu participarea fibrelor de natură
simpatica ce străbat ramurile trigemenului.
Excitarea unei ramuri cutanate, nazale sau
gustative duce la hiperhidroză facială.
Funcţia trofică cuprinde toate ţesuturile feţei
şi este dependentă de ganglionul Gasser.
Lezarea trigemenului poate determina
pierderea precoce a dinţilor, descuamarea
corneei sau chiar ulceraţie.
Trigemenul participă la numeroase reflexe
alimentare şi de apărare. Deglutiţia este
posibilă numai dacă are loc închiderea gurii
prin contracţia maseterului. Reflexul
maseterin: se produce o contracţie a
maseterului la percuţia arcadei dentare
inferioare, bolnavul având gura întredeschisă.
Reflexul miotatic: întinderea maseterului
prin coborârea mandibulei, determină
stimularea proprioceptorilor musculari, ceea
ce induce reflex, contracţia maseterului
urmată de închiderea gurii. Reflexul
Curs 1 FIZIOLOGIE

suptului: la sugar, atingerea buzelor sau a altor zone din apropiere declanşează suptul.
Reflexul dispare în jurul vârstei de un an. Reflexul lacrimal: este declanşat de
iritaţiile corneei, conjunctivei şi mucoasei nazale, dar poate fi iniţiat şi cortical
(plânsul).
Reflexul de strănut: este un reflex de apărare, declanşat de factori iritanţi ai
mucoasei nazale, inervată de trigemen. Strănutul începe printr-o inspiraţie profundă
urmată de contracţia puternică a muşchilor expiratori cu glota închisă, ceea ce
determină creşterea presiunii intratoracice urmată de deschiderea bruscă a glotei şi
epiglotei.
Reflexul oculo-cardiac: compresiunea fermă a globilor oculari, cu pleoapele închise,
induce prin aferenţa trigeminală activarea centrului bulbar depresor cardiac. Acesta,
pe cale eferentă vagală, determină: scăderea frecvenţei cardiace, scăderea forţei de
contracţie miocardică, vasodilataţie, hipotensiune arterială.
Reflexul corneean de clipire: atingerea corneei cu un tampon mic de vată determină
clipirea. Reflexul corneean de clipire este diminuat sau abolit bilateral în comă şi în
anestezie generală.
Leziunea unilaterală a rădăcinii motorii a trigemenului determină devierea spre
partea bolnavă a ovalului gurii.
Leziunea bilaterală a rădăcinilor motorii a trigemenului determină coborârea
permanentă a mandibulei cu imposibilitatea de masticaţie.

SENSIBILITATEA DUREROASĂ ORO-FACIALĂ