Sunteți pe pagina 1din 3

Obiectul si conceptele fundamentale ale criminologiei

Criminologia este o stiinta socială autonomă, auxiliară ştiinţei penale, cu caracter


pluridisciplinar, care studiază starea, structura, dinamica, cauzele şi condiţiile socio-umane ale
criminalităţii, elaborînd modele cauzale şi soluţii de intervenire preventive contra crimei şi
criminalităţii, conform realităţii existente, în interesul societăţii.

Pinattel defineşte criminologia ca fiind studiul ştiinţific al omului delincvent şi al


delictului. Astfel el consideră că criminologia este ştiinţa complexă despre om, care studiază
cauzele comportamentului său anti-social.

Criminologia ca ştiinţă, examinează:

- reacţia socială contra criminalităţii;


- investigarea metodelor şi procedeelor de prevenire şi combatere a crimei şi
criminalităţii;
- apărarea socială împotriva crimei.

Obiectul de studiu al criminologiei il constituie criminalitatea ca fenomen social. Fapta


penala comisa, faptuitorul, victima si reactia sociala impotriva criminalitatii.

Notiunea de crima folosita in studiile de criminologie are o acceptiune mai larga si se


refera la infractiune in general si nu la notiunea de crima folosita in limbajul penal ce are un
sens mai restrans si face referire la infractiunea contra vietii ori alte fapte mai grave.

Criminalitatea ca fenomen social - este constituita din ansamblul infractiunilor care se


produc intr-o anumita perioada de timp si intr-un loc bine determinat.

Criminologia isi propune sa observe, sa localizeze si sa clasifice delicventa in functie de


problemele sociale care framanta societatea iar metodele folosite sunt cele ale stiintelor
sociale in general: statisticile fenomenului criminal tinute la nivelul unor institutii, anchetele
si interogatoriile, cercetarea dosarelor si a arhivelor, monografiile si urmarirea studiilor, etc.

1. Criminalitatea legala - reprezinta numarul faptelor ce privesc incalcarea legii penale si


unde hotararile de condamnare au ramas definitive.

2. Criminalitatea aparenta - cuprinde toate acele fapte care par sa constituie infractiuni si
care au fost aduse la cunostiinta puterii publice, fiind inregistrate ca atare. Principalul
decalaj care apare intre criminalitatea legala si criminalitatea aparenta provine din
aceea ca autorii unui important numar de infractiuni constatate nu au putut fi
identificati. Statisticile politiei cuprind intre 50% si 60% infractiuni in care autorii nu
au fost descoperiti.

3. Criminalitatea reala - obiectul criminologiei are in vedere in principal criminalitatea


reala ale carei dimensiuni si realitati trebuie sa fie cuprinse cat mai exact.
Diferenta dintre criminalitatea reala si criminalitatea aparenta poarta denumirea de cifra
neagra a criminalitatii si se refera la acea proportie considerabila de infractiuni care din
diferite motive ramane necunoscuta.

INFRACTIUNEA - ca institutie fundamentala a dreptului penal reprezinta fapta care prezinta


pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala. Pentru existenta infractiunii aceste
trasaturi esentiale trebuie sa existe cumulativ iar lipsa uneia dintre ele face ca fapta sa nu aiba
caracter infractional. Infractiunea, inainte de a fi un fenomen juridic este un fenomen social, adica un
act antisocial care devine ilegal din momentul incriminarii sale in legea penala.

In cercetarea criminologica infractiunea (crima, delictul) trebuie analizata in contextul unui


ansamblu (crima, criminal, victima), caruia se subsumeaza si care are o multime de conexiuni si
interconditionari reciproce fara insa a-si pierde particularitatile si functiile proprii.

Criminalitatea ca fenomen socio-uman are in componenta sa intreg arsenalul de comportamente


umane care sunt interzise de legea penala si reflecta individualitatea bio-psiho-sociala a celor care au
comis infractiuni.

Infractiune este inseparabila de infractor, iar infractorul de pedeapsa. Ea este fapta omului care
vine in conflict cu societatea provocand reactia acesteia, reactie care este concretizata in pedeapsa
care se aplica. Infractiunea nu poate exista in afara societatii; este un fapt social care cuprinde un act
antisocial si care lezeaza interesele societatii.

CRIMINALUL - este persoana care a comis o infractiune cu vinovatie sau la care a participat ca
autor, complice sau instigator. Criminologia moderna fara a nega existenta caracterelor biologice sau
psihice ereditare acorda o importanta deosebita dezvoltarii mentalitatii criminale, a procesului care
conduce un individ la delicventa.

Conceptele de baza ale criminologiei:

Conceptul de criminalitate consta in totalitatea faptelor antisociale comise intr-un loc si timp
determinat, si are 3 subconcepte:

1.structura criminalitatii

2.starea si dinamica criminalitatii

3.etiologia criminalitatii

Conceptul de criminal are 2 subconcepte: Infractor si Delincvent

Conceptul de crima: fapta antisociala

Conceptul de victima: stiinta victimologiei

Conceptul dereactie sociala:

1.masuri preventive

2.masuri repressive
BIBLIOGRAFIE

www.scrib.ro

www.reponseprizee.blogspot.ro

www.wikipedia.ro

www.dreptmd.wordpress.com/

S-ar putea să vă placă și