Profesia de farmacist a fost si va fi una din cele mai nobile.

Un farmacist are de executat atat

sarcini profesionale cat si umane. Specializarea lui presupune pe de o parte capacitati si calitati
profesionale de inalta calitate, iar pe de alta parte menirea de a servi societatea in care traieste
potrivit principiilor eticii.

Satisfacerea nevoilor stringente privind apararea si mentinerea sanatatii colectivitatii unde

munceste si traieste ramane finalitatea si justificarea profesiunii de farmacist.

Farmacistul, la locul de munca, va fi subiectul principal in relatie cu cetatenii, cu marele

public.
Raporturile farmacist-pacienti sunt foarte variate si se diversifica dupa atributiile felurite pe
care le indeplinesc farmacistii. Se poate spune ca, in mare masura comportamentul farmacistului in
raporturile lui cu pacientii sunt determinate de conceptia pe care o are acesta despre drepturile si
obligatiile care-i revin in cadrul profesiunii sale, de pregatirea lui profesionala.
Exercitarea profesiei de farmacist poate oferi mari satisfactii daca se realizeaza conform
menirii ei, dand celui ce a imbratisat-o sentimentul unei munci bine facute si a unei responsabilitati
inalte care a fost satisfacuta. Functia de farmacist este in primul rand o functie sociala care implica
de la bun inceput ca cel care o exercita sa posede o veritabila vocatie de a se preocupa de sanatatea
oamenilor.
Farmacistul, nu poate descoperi destul de timpuriu, ca profesiunea lui constituie nu numai
produsul, dar si o componenta indispensabila a societatii,ca aceasta profesie este totdeauna cuplata
cu economia, filozofia si intreaga cultura a omenirii.
In consecinta, pregatirea profesionala, aprecierea lui din partea societatii, indemnizatia si chiar
sansele de specializare sau promovare in ultima instanta sunt conditionate de orientarea si deciziile
mediului psiho-social in care traieste.
Pacientul si satisfacerea lui constituie „motorul intregului mecanism” pentru farmacist. Asadar,
pe langa activitatea de „comert in detaliu (identificarea, stimularea si satisfacerea cererii),
management (folosirea resurselor limitate pentru efienticizarea activitatii in sine, pentru sustinerea
eficienta a cerintelor afacerii, angajatilor si clientilor)” farmacia implica activitatea „profesie in
slujba comunitatii (competenta, dedicatie, responsabilitate).”
Profesia de farmacist integrata in general, in profesia medicala este inzestrata cu acelasi scop: lupta
impotriva bolii, a suferintei. Intrucat omul este o fiinta axiologica, „mentinerea si pastrarea sanatatii
umane, trebuie asezata printre valorile cele mai de pret in sistemul de valori al umanitatii”. Munca
farmacistului si a stiintelor farmaceutice fac parte din aceasta activitate. Tinand cont de faptul ca
fenomenul procurarii, pastrarii, distribuirii si controlului medicamentului nu sunt izolate, ci din
contra apartin sistemului medico – sanitar care interactioneaza si este influientat de alte sisteme –
„constituie o veriga a sistemului social global.” Pregatirea de specialitate ii ajuta pe farmacisti sa
inteleaga la justa ei valoare problema medicamentului, atat din punct de vedere terapeutic cat si
social si nu in ultimul rand disfunctionalitatea ce poate rezulta prin utilizarea in mod inadecvat a
medicamentelor, gravitatea efectelor adverse, acute si cronice ale acestora.
Farmacistul este pus in situatia de a-si defini si a-si practica meseria avand ca punct de reper
pacientul, in sens biopsihosocial. Pentru a aduce contributii relevante la rezultatele pacientului,
farmacistul va aplica cunostintele si abilitatile sale in vederea depistarii problemelor reale sau
posibile din punct de vedere farmacoterapeutic. In cazul in care farmacistul solutioneaza aceste
probleme, se poate deduce concluzia ca a contribuit la rezultatele generale pozitive ale pacientului.
Redefinirea rolului farmacistului si a responsabilitatilor axate pe pacient – vor ajuta la o mai
buna intelegere a activitatilor cognitive imbinate cu rezolvarea din punct de vedere
farmacoterapeutic a problemelor. Inca un aspect de care vom tine cont este „cadrul identificarii,
rezolvarii, prevenirii problemelor legate de medicament.”
Farmacistul este, de asemenea, un pedagog: el explica tratamentul prescris de medic,
favorizeaza 'observatia' terapeutica a pacientului, informeaza publicul si stie sa asigure, chiar daca el
este neincrezator intr-o problema de sanatate. Sfatul lui este solicitat pentru a raspunde cu rapiditate
problemelor de sanatate fara consecinte grave si trecatoare, in materie de igiena si de ingrijire
medicala.

Noile dificultati modifica echilibrul sistemelor de sanatate:

- dificultati economice: nevoia de a limita cheltuielile de sanatate, fara a putea altera

libertatea de exercitiu a profesiilor de sanatate,
- dificultati sociale care pot dezavantaja informarea si calitatea serviciului pentru un
pacient devenit consumator de sanatate, intr-un context social fragilizat de criza, cu un intreg sir de
riscuri pentru viitorul sanitar al populatiilor cele mai expuse.
Practica farmaceutica a evoluat spre a include nu numai prepararea si eliberarea
medicamentelor catre pacient, ci si interactiunea cu pacientul sau alti furnizori de servicii de
sanatate. Desi initial farmacistii au fost impiedicati sa discute tratamentul cu pacientii lor, Asociatia
Farmacistilor Americani include acum in standardele profesionele „initierea dialogului intre
farmacist si pacient”. Acest dialog are loc pe parcursul consilierii pacientului. Atat farmacistul cat si
pacientul pot avea beneficii de pe urma lui.
Farmacistul are rolul de a urmari obtinera unor rezultate pozitive ale pacientului sau de a le
preveni pe cele negative. Astfel el trebuie sa isi alcatuiasca un plan farmacoterapeutic in ceea ce
priveste rezultatele pacientului si managmentul acestora.
Rolul si locul farmacistului ar trebui pastrat, nu diminuat. El deja are un statut, o pozitie, o
prestanta, este o autoritate in domeniul medicamentului, medicamentul s-a dezvoltat extrem de mult,
iar el trebuie sa isi pastreze autoritatea odata cu progresul.
In plan profesional, este importanta si interactiunea care se stabileste intre farmacist si pacient.
Cele mai multe vizite la farmacie se fac pentru tratament, remedii farmacologice, dar de asemenea,
oamenii merg la farmacie ca sa se informeze in legatura cu o problema de sanatate sau de medicatie
cu care se confrunta.
In cadrul interrelatiei farmacist pacient, comunicarea se realizeaza pe o serie de coordonate
sensibile si anume durere, boala.
Exista tendinta la multe peroane de a clasifica un farmacist sau consultatia oferita de acesta
drept buna sau rea. In acest caz ne confruntam cu un comportament complex, intrucat consultatia
presupune respectarea unor reguli clar stabilite iar persoanele cu care intra in contact farmacistul vin
cu anumite expectatii, nevoi, cunostinte legate de tratament. Ecuatia „farmacist-pacient” este
caracterizata ca si ecuatia „medic- pacient” de „ trasaturi intime, emotionale ale fiecarui participant”
La fel ca si medicul farmacistul are nevoie de cunostinte de psihologie medicala si clinica
pentru a-si putea intotdeauna adapta conduita in conformitate cu tipologia pacientului. Aici intervin
o serie de caracteristici care pun amprenta asupra interactiunii farmacist – pacient si necesita
adaptarea dialogului in functie de : varsta, sex, nivel cultural, nivel socio-material.
Relatia farmacist-pacient este o relatie complexa care poate fi privita din punct de vedere
tehnico-profesional, stiintific si uman. Nu trebuie de uitat faptul ca bolnavul este in totalitate bolnav,
deoarece, intreaga persoana participa la drama. Bolnavul adopta atitudini speciale fata de boala, prin
urmare si fata de farmacistul care urmeaza sa-i elibereze medicamente.
Pentru a putea intelege mai usor psihologia pacientului, vom prezenta sensul „situatiei
bolnavului”:
 a) Pozitia primitiva - descrie dorinta bolnavului de a trai „miracolul” vindecarii. Experienta
minunii este ades intalnita in societatea noastra, chiat la persoane instruite. Boala este pentru oameni
o cauza a regresiunii de mentalitate. Elementul magic este invocat de pacient sa explice „de ce” (eu
si nu altul, acum si nu alta data). Stiinta poate explica doar cum se produce boala. In acest sens, in
mintea bolnavilor sensul stiintific si cel magic al bolii pot coexista, fiind compatibile. In cpncluzie,
de multe ori, pacientul vede in fata sa un mag, care are la dispozitie panaceuri – medicamente.
b) Pozitia de dependenta - prin insasi boala lor, bolnavii sunt pusi intr-o situatie de inferioritate,
care este cu atat mai marcare cu cat eul lor este mai slab, fara o capacitate de compensatie
corespunzatoare, a suferintei care i-a asaltat.
c) Pozitia de contractant - actul medical este intr-un anume fel, un act contractual „incheiat”
intre pacient si doctorul sau, membru al caruia este si farmacistul. Portes scrie:”dintre toate
contractele, actul medical, este fara indoiala, cel al carui continut moral si psihologic este cel mai
bogat si mai greu de definit prin concepte juridice”.
d) Pozitia activ participativa – care presupune o atitudine cooperanta a bolnavului. Pacientul
trebuie sa doreasca vindecarea/ameliorarea suferintei sale pentru ca doar asa accepta sa participe la:
- consultatie
- sa respecte un regim igienico-dieteticoprivativ
- sa urmeze un tratament medicamentos care nu numai ca-l ingradeste, dar are si efecte adverse
greu de suportat.
In acest context nu pot fi neglijate particularitatile socio-culturale ale diverselor populatii –
acolo unde educatia se face in sensul respectarii autoritatii, este de asteptat o complicatie
satisfacatoarea a bolnavilor.
Intrucat in relatia farmacist pacient ambii isi dau interesul in vederea gasirii solutiei optime pentru
fiecare pacient in parte trebuie urmate anumite reguli de conduita din ambele sensuri.
Acest „ comportament asteptat” dupa cum sugereaza Rascanu Ruxanda in „Psihologia
Comunicarii” referitor la medici, vizeaza in mod direct si farmacistii.
Regulile pentru farmacist in interactiunea cu pacientii sunt:

1. Ascultati cu rabdare;

2. Gasiti explicatii totdeauna foarte clare;

3. Acordati sfaturi de medicina preventiva;

4. Comportati-va franc si onest;

5. Pastrati informatiile pacientului in stricta confidentialitate;

6. Respectati dorintele pacientului;

7. Nu va criticati pacientul in public;

8. Aratati-va sprijinul afectiv ( emotional );

9. Priviti-va pacientul in ochi in timpul comunicarii;

10. Respectati intimitatea pacientului;

11. Nu folositi juraminte si promisiuni in discutia cu pacientul;

12. Nu va aratati supararea, stresul ori anxietatea in fara pacientului;

13. Nu pretindeti pacientului ajutor material;

14. Incercati sa dati explicatii limpezi, clare;

15. Prezentati-va in fata pacientului in lumina cea mai favorabila.

 REFERAT

MILEA IULIANA
ASISTENT DE FARMACIE, ANUL III
 REFERAT

GOLEANU NICOLETA
ASISTENT DE FARMACIE, ANUL III