George Enescu
Directorul Conservatorului din Viena, Joseph Hellmesberger-
Compozitor, violonist si dirijor de frunte, mare
pianist si pedagog, Enescu a fost poate cel mai cuprinzator
inzestrat si cel mai multilateral muzician contemporan. Din
multipla sa activitate, in care s-a afirmat cu egala stralucire,
opera componistica reprezinta latura cea mai esentiala si,
desigur, cea mai trainica a complexei sale personalitati
artistice. Dar si interpretul a fost mare printre cei mari, fiindca
in cantul sau a strabatut totdeauna suflul creator al artistului,
care a fermecat generatiile de ascultatori, ducandu-le spre
taramurile luminate ale artei. Prin muzica sa, el a sintetizat un
proces de creatie anterior, iar de alta parte, a deschis
perspectivele dezvoltarii artistice viitoare.
George Enescu era al optulea copil al parintilor sai,
Costache si Maria Enescu, dar ramasese singurul, fiindca
dintre ceilalti, doi murisera la o varsta foarte frageda, iar cinci
fusesera secerati de o molima in 1878. In ascendenta sa,
intalnim talentul si preocuparilor muzicale: strabunicul, Enea
Galin, era cantaret de strana vestit pentru vocea sa, bunicul,
Gheorghe Enescu, a fost si el preot; tatal sau, Costache
Enescu, desi era si el inzestrat cu darul cantului, a rupt insa cu
traditia familiei si n-a mai imbratisat cariera preotiei, ci a
devenit intai invatator, apoi, luand in arenda o mosie,
agricultor.
Prima sa amintire muzicala despre care pomeneste,
este aceea a unui taraf de lautari, compus din cateva viori, un
nai, un tambal si un contrabas, si pe care l-a auzit intr-o
statiune balneara, la Baltatesti, prin partile Neamtului.
Impresia a fost atat de puternica, incat copilul, care n-avea
decat trei ani, si-a faurit singur o vioara dintr-o bucata de
lemn pe care a intins o ata, din doua betigase a inchipuit
tambalul si astfel a incercat sa imite pe lautarii care-i
aprinsesera imaginatia. O vioara adevarata a capatat micul
muzician mai tarziu, dupa ce mai obtinuse si o alta, pe care,
nesatisfacut fiindca avea numai trei coarde, o aruncase in foc.
Enescu reproducea cu exactitate melodiile cantate de lautarii
chemati la petreceri sau la horele duminicale. Dupa cateva
lectii cu Niculae Chioru, acesta nu mai avu ce sa arate
minunatului copil. Costache Enescu isi daduse copilul la
profesorul si compozitorul Eduard Caudella, la Iasi: acesta
recunoscu talentul si dadu sfatul, ca inainte de orice, copilul
sa invete notele. Dupa putine lectii luate cu un inginer, vecin
din sat, copilul citea usor pe portativ si scria micile piese ce-I
erau date spre a fi invatate. De la o vreme, in casa de la
Cracalia aparu si un pian. Avand la indemana un instrument
cu posibilitati sonore mai mari decat vioara, micul Enescu o
lasa deoparte si isi puse in gand sa devina compozitor.
In 1888, micul Enescu este dus din nou la Iasi, unde
canta in fata lui Caudella. Cu o viziune sigura a posibilitatilor
imense ale baiatului, dar si cu o justa apreciere a stadiului de
atunci al invatamantului nostru muzical , Caudella il sfatuieste
pe Costache Enescu sa-ti trimita copilul sa imvete muzica la
Viena. La acea data, Viena era marele centru muzical care mai
pastra urmele gloriei de odinioara. Pretutindeni intalneai
amintirea marii epoci a clasicismului, a vremurilor lui Haydn,
Mozart, Beethoven, Schubert, traind nu numai in pitorescul
strazilor si gradinilor vieneze, dar prezente in memoria
oamenilor, unde trecutul si traditia erau inca vii si graitoare.
senior, al carui tata fusese contemporan cu Beethoven,
povestea adesea micului elev din Romania despre obiceiurile,
desprebfelul de a dirija al marelui compozitor. In orchestra
Conservatorului vienez, unde Enescu, copil, detinea vioara
prima, el a cantat adesea unele simfonii de Beethoven, dupa
stime scrise de mana, copiate desigur de muzicieni
contemporani cu autorul.
La 11 februarie 1900, la Paris, Enescu da primul sau
mare concert public cu Orchestre Colonne, unde apare ca
solist in Concertul de vioara de Beethoven care ii aduce
consacrarea. De aici inainte, isi va „lua vioara la subsuoara si
va incepe sa cutreiere”. De aici inainte, natura sa impetuoasa
si independenta, isi poate lua avantul, eliberata, in nazuintele
ei spre marea arta a muzicii.
Printre cele mai importante creatii ale sale se numara:
Poema romana, Rapsodiile, Sonata a 3-a pentru vioara si
pian,Trei melodii, Simfonia II si Simfonia III ,inspirate din
tragedia razboiului, Sonata nr. 2 pentru violoncel si pian,
Cvartetul de Coarde nr 2, poemul simfonic Vox Maris,
Simfonia de camera s.a.m.d. (Materialul melodic pentru
rapsodii este construit din cantece preluate din repertoriul
lautaresc orasenesc.)
Prin intreaga sa munca creatoare, Enescu si-a dobandit un loc
de cinste in istoria poporului nostru in memoria marelui artist-
cetatean si vrednic fiu al patriei sale, guvernul a instituit
concursul international de vioara „George Enescu”, care are
loc la Bucuresti din trei in trei ani. Satul natal al artistului si
Filarmonica de Stat din Bucuresti au primit numele „George
Enescu”, ca un semn al dragostei si recunostintei poporului
pentru marele compozitor; casa in care s-a nascut a devenit
casa memoriala, iar in Capitala a luat fiinta „Muzeul George
Enescu”. Dar, dincolo de toate aceste, Enescu se inscrie,
alaturi de Eminescu si Caragiale, de Grigorescu si Andreescu,
de Luchian, Sadoveanu si Arghezi, printre marii fauritori de
cultura ai tarii noastre.
Prin opera sa, Enescu a pus bazele simfonismului romanesc si
a trasat drumurile de dezvoltare a muzicii noastre nationale,
inspirata din viata si creatia artistica a poporului, din
frumusetile peisajului patriei. Generoasa si nobila, realista
prin trasaturile ei, umanista in spiritul ei, opera lui George
Enescu este o inalta pilda de arta pentru muzicieni si
compozitori. Patrunsa de dragostea pentru creatia si viata
poporului, ea este o lectie pe care toti compozitorii nostri se
straduiesc s-o urmeze in creatia si in toata activitatea lor
pentru raspandirea culturii muzicale in masele largi populare.
Opera lui George Enescu isi implineste marele si adevaratul ei
destin in zilele noastre, cand mesajul muzicii sale ajunge la
milioanele de ascultatori, care iubesc si lupta pentru viata si
cultura umanitatii.