Sunteți pe pagina 1din 3

Eltville sau vraja burgului medieval

Nu căutați Eltville prin ofertele agențiilor de turism. Numele


vechiului burg de pe Rin este mereu uitat, căci un oraşel
medieval, mărginit de bătrânul fluviu şi de dealuri potopite de
podgorii, nu este în această parte a Germaniei ceva inedit. Dar
deşi marile vase de pasageri arareori acostează aici şi
autocarele cu turişti nu-i umplu parcarile, el nu se plânge de
lipsa de vizitatori.

În Eltville se ajunge uşor cu autoturismul, trenul sau autobuzul,


Rűdesheim, Wiesbaden sau Frankfurt am Main fiind eventuale
locuri de pornire. A fost supranumit Oraşul vinului, Oraşul
şampaniei sau Oraşul trandafirilor şi motivul îl veti găsi cu
uşurință în fotografiile ataşate. Desigur pentru mine a fost mult
mai facilă descoperirea, cel puțin în cazul vinului.

Numele cu rezonanță franceză este o moştenire a trecerii


legiunilor romane pe valea Rinului. În prima atestare
documentară, de acum o mie de ani, localitatea se chema
Altavilla şi denumirea s-a transformat de-a lungul vremii
ajungând în 1812 la Eltville. Apropierea de Mainz şi influența
arhiepiscopului de Mainz au făcut să apară un castel şi ziduri de
cetate, înaltul prelat dorindu-şi o reşedință întărită.

Vizita în Eltville presupune obligatoria degustare de vinuri,


nenumăratele terase umbroase, ocrotite de ziduri din piatră,
oferindu-ți o gama largă de licori produse chiar din struguri.
Sunt în marea lor majoritate vinuri din zonă, cu prețuri
accesibile.

Simbolul oraşului, cel mai vizitat şi mai fotografiat, este


Castelul electoral, construit pe la 1329. În secolele următoare a
fost reşedință a arhiepiscopului de Mainz, dar deşi arată
maiestos a cunoscut înfrângerea şi prăpădul la sosirea
suedezilor în 1635. Şanțul de apărare s-a metamorfozat în
ultimii ani într-o splendidă grădină cu trandafiri care se
continuă spre malul Rinului, punct de atracție al oricărei vizite
la castel. Din 1936 aparține primăriei oraşului şi astăzi
găzduieşte un mic muzeu şi centrul de informare turistică, iar
în turn este amenajată o galerie de artă. O placă memorială
aminteşte de Johannes Gutenberg, deoarece inventatorul
tiparului a poposit în oraş şi probabil sub îndrumarea sa s-a
deschis la mijlocul sec. al XV-lea o mică tipografie, unde aveau
să se tipărească mai multe cărți în limba latină printre care şi
"Summa de articulis fidei" a lui Tommaso d'Aquino.

Cea mai veche construcție din oraş este Castelul Crass, o


îmbinare între romanic şi gotic, vopsit acum uniform într-un roz
medieval. Destinația prezentă este de hotel şi restaurant,
având amplasată la umbra platanilor o terasă, care se deschide
doar pe vreme bună, în general după-amiaza şi seara, mai
puțin lunea. Flexibilitatea strategiei castelanilor oraşului în
scopul păstrării castelului este şi mai importantă în zilele
noastre, când inamicul nu mai vine cu catapulte sau tunuri, ci
cu avocați şi contabili.

În aceeaşi culoare roz este înveşmântată biserica de rit


romano-catolic Sf. Petru si Pavel, ctitorită cu peste şase secole
în urmă şi împodobită cu lucrări de artă la fel de vechi. Nu
departe, înconjurată de clădiri bătrâne de sute de ani, este
principala piață a oraşului, acaparată aproape în întregime de
terasa unei cofetării. În mijloc tronează o fântână, cu aspect
vetust, dar de producție relativ recentă, simbolizănd istoria
urbei printr-o grămadă de ciorchini de struguri care
îmbrățişează o barca plină cu butoaie de vin. Ce putea fi mai
sugestiv? La numarul 1 îți atrage atenția Vechea Primărie, o
casă cu etaj şi mansardă, având ferestrele cu obloane.
Proprietarii au avut grijă să nu se distrugă locul unde este
însemnat anul construcției, 1511. Ajuns aici autorul a luat o
pauză pentru o înghețată mare, lungimea pauzei datorându-se
lentoarei cu care se mişca "junge"-le care servea la mese.

Lângă malul Rinului se mai văd nişte fragmente din zidul cetății
oraşului şi bastionul de sud-vest, Turnul Sebastian, numit astfel
după sfântul protector al urbei, un turn aproape în întregime
acoperit cu verdeață. Spre nord, mergând de-a lungul unei alte
porțiuni din zidul orasului, se ajuge la "Sohlern'scher Hof",
acolo unde în 1837 Matheus Műller a fondat prima cramă
dedicată şampaniei.
Tot pe malul fluviului, amintesc de vremuri trecute imobilele
dintre străzile Martin şi Trandafirilor, închizând "Eltzer Hof" şi
Martinstor (Poarta Martin), dar numai prin arhitectura
medievală, căci sunt perfect întreținute. Nu departe "Haus der
Rosen" (Casa Trandafirilor), ridicată conform informațiilor de la
intrare în 1739, pe locul unde fusese "Hof uff der Rosen",
amintită prin cronicile de la sfârşitul sec. al XV-lea, iar la nord
de castel nu poți ignora "Das gelbe Haus" construită în 1635
direct pe zidurile oraşului. Deşi îşi păstrează aspectul de acum
câteva sute de ani "Casa galbenă" precum canarul s-a adaptat
perfect economiei de piață transformându-se într-un restaurant
care se laudă cu bucate locale şi vinuri din regiune, dar mai
ales cu o terasă cu vedere spre Rin.

Poate castelul din Eltville nu este falnic precum Burg Eltz, nici
faimos ca Marksburg, iar terasele de aici nu sunt cunoscute
precum cele din Rűdesheim, însă vraja acestui mic burg
german poate fi uşor găsită colindând pe străduțele lui
pietruite, lăsând privirea să zăbovească pentru câteva clipe pe
pereții caselor, albi străbătuți de bârne groase din lemn, un
simbol al continuității vieții paşnice. Iar privind prin vinul
limpede din pahar precum printr-o lupă veți vedea următoarele
clipe mult mai frumoase.