Sunteți pe pagina 1din 4

Aparatul de proiectie:

Aparatul de proiectie formeaza imagini reale,rasturnate si marite ale unor obiecte


transparentesau opace. Aceste imagini sunt proiectate de obicei pe un
ercan,obiectul fiind astfelasezat,incat imaginea rasturnata,data de aparat,sa apara
in pozitie verticala.
Daca aparatul este destinat proiectiei obiectelor transparente( diapozitive) el se
numestediascop,daca el serveste pentru proiectia obiectelor opace(de exemplu,
desenele de pe opagina de carte),atunci se numeste episcop. De multe ori aceste
doua functii sunt unite inacelasi aparat,care poarta numele de epidiascop . Piesele
lor principale sunt aceleasi:
>sursa de lumina intensa
>condenser de lumina
>obiectiv
Aparatul de proiecție cinematografică (în vorbirea curentă, „aparat de proiecție”
sau impropiu „proiector”) are rolul de a proiecta pe
un ecran alb imaginile fotogramelor înșirate pe film și de a transforma înregistrarea
sonoră a fonogramei optice sau magnetice în semnale electrice ce se transmit
instalației de redare a sunetului.
El efectuează redarea fotogramelor cu o anumită frecvență,( de 24 imagini/sec. la
filmele sonore și 16 - 18 imagini/sec. la filmele mute), numită frecvență de proiecție.
Această frecvență trebuie să coincidă cu frecvența de filmare, astfel în cazul unor
anomalii,apar dificultăți de redare. Dacă redarea este cu frecvență mai mică, sunetul
va fi tărăgănat, neinteligibil și ton jos, îngroșat; dacă redarea este cu frecvență mare
, sunetul va fi cu neinteligibil, acut și strident.Totodată recompunerea mișcării pe
ecran va fi fie lentă, respectiv accelerată.
Pentru perceperea imaginii proiectate este necesar ca fiecare fotogramă să fie
menținută un timp nemișcată pe ecran. Acest lucru se face prin folosirea unui
mecanism de transport sacadat al filmului prin ferestra de proiecție și cu ajutorul
unui obturator de lumină, care are rolul de a "ascunde" deplasarea fotogramei
pentru a face posibilă proiecția următoarei. Nefolosirea obturatorului ar face ca
imaginea proiectată să fie neclară.

Stiai că…?
1. Cinematograful s-a nascut la sfarsitul secolului XIX in Franţa.

2. Pentru a se putea ajunge la primul aparat de proiecţie cinematografica a fost necesara inventarea altor cateva
aparate de captare si proiecţie a imaginilor, cum ar fi stroboscopul, zootropul sau praxinoscopul.

3. Cei care au construit primul aparat cinematografic au fost fraţii Lumiere in februarie 1895. Acestia observa din
intamplare descompunerea imaginii, in momentul in care un aparat de fotografiat, ce fotografia un cocos in zbor, se
strică.
4. O contribuţie importanta in dezvoltarea cinematografiei a avut si Thomas Edison care inventeaza kinetoscopul si
kinetograful. Ritmul de trecere a fotografiilor in cazul kinetografului era de 40-60 de fotografii pe secunda, iar pentru
un film mut s-a descoperit ca erau nevoie doar de 18 imagini pe secunda,

Rolul unui sistem de proiectie este acela de a da o imagine marita si reala


a unui obiect. Un aparat de proiectie este format, in principal, din
urmatoarele parti:

- sursa de lumina S , foarte intensa (bec electric de putere 500-1000 W


sau arc electric, ca in cazul aparatului cinematografic);
- o oglinda sferica M, asezata in spatele sursei S, care reflecta lumina
catre obiectul O ;
- condensorul C, care reprezinta un sistem de lentile de distanta focala
mica. Ele se asaza foarte aproape de sursa de lumina, astfel incat intregul
obiect de proiectat sa fie bine iluminat.

Deoarece pe condensor cade un fascicul larg de lumina, el trebuie


corectat foarte bine de aberatia de sfericitate. Din acest motiv, el se
construieste din doua lentile plan convexe asezate ca in figura;
- obiectivul de proiectie Ob care formeaza imaginea obiectului pe ecran si
care, de asemenea, trebuie sa fie corectat de aberatii. Un obiectiv de
proiectie bun se apropie in ceea ce priveste caracteristicile sale de un
obiect fotografic.

S-ar putea să vă placă și