SUBIECTE MEDICINA LEGALA

1. Definitie și obiectul specialitatii/disciplinei

Activitatea de medicina legala poate fi definita din 3 perspective care se impletesc: procedural, expertal
și prin prisma utilitatii judiciare.
Definitia procedurala: Expertiza medico-legala este procedural necesara în orice speta juridica în care
exista implicatii medicale (vatamare corporala sau deces) precum și în orice caz medical cu implicatii
juridice (valoare probatorie)
Definitie expertala: Stiinta medicala care urmareste în interesul justitiei sa obiectiveze și să evalueze cu
caracter probatoriu aspectele medicale continute în spetele juridice cu privire la omul în viata sau cel
decedat (contradictorialitate, obiectivitatea stiintifica).
Definitia etimologica Aplicarea cunostiintelor stiintei medicale la necesitatile implinirii actului de
justitie (utilitatea judiciara). « Medicina dux, auxiliumqvae justitiae » « Medicina conduce, un auxiliar al
justitie » (M. Minovici)

2. Organizarea sistemului de medicina legala, prezentarea principalelor institute și a INML

a) Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici" " - unitate cu personalitate juridică, aflată
în subordinea Ministerului Sănătăţii (www. legmed. ro)
b) 5 Institutele regionale de medicină legală (fostele laboratoare exterioare de medicină - legală) din
centrele medicale universitare: Timişoara, Târgu - Mureş, Cluj - Napoca, Iaşi și Craiova care au în
subordine Serviciile medico-legale judetene. În cadrul institutelor de medicină legală funcţionează câte o
comisie de control și avizare a documentelor medico-legale.
c) 36 Servicii de medicină legală judeţene cu sediul în oraşul reşedinţă de judeţ; nu au personalitate
juridică și se află în subordirea direcţiilor judeţele de sănătate publică; sunt conduse de către un medic
legist şef numit de directorul direcţiei judeţene de sănătate publică și sunt coordonate de institutele de
medicină legală în a cărui competenţă teritorială se află
d) 11 Cabinetele de medicină legală, aflate în structura organizatorică a serviciilor de medicină legală
judeţene și înfiinţate în judeţele mari, îşi au sediul în alte localităţi decât cele reşedinţă de judet: Lugoj,
Cimpulung - Arges, Comanesti, Fagaras, Petrosani, Sighetul Marmatiei, Medias, Cimpulung
Moldovenesc, Radauti, Barlad, Onesti.

Activitatea institutiilor de medicina legala este coordonata, din punct de vedere administrativ de
Ministerul Sanatatii (medicii legisti sunt medici).
Activitatea de medicina legala este coordonata la nivel national stiintific și metodologic de catre
Ministerul Sanatatii și de Consiliul Superior de Medicina Legala, cu sediul în Institutul de Medicina
legala "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucuresti. Ministerul Sanatatii și Ministerul Justitiei asigura controlul
și evaluarea activitatii de medicina legala.
Consiliul superior de medicina legala are în componenta: directorii institutelor, profesorii de medicina
legala, seful comisiei de specialitate al Colegiului Medicilor din Romania, presedintele comisiei de
specilitate a MS, reprezentanti ai MS, M. Just., Min. Public, Min. Interne numiti prin ordine de ministrii.
Verificarea documentelor medico-legale se face la nivelul local al institutelor de medicina legala de catre
Comisiile de Avizare și Control de pe langa acea institutie.
Comisiile sunt formate din directorul institutiei și 2 - 4 medici primari legisti cu experienta. Aceste
Comisii fata de documentele medico-legale ale caror concluzii pot fi avizate le avizeaza (aproba) cu/fara
precizari ori completari iar fata de documentele medico-legale ce nu pot fi avizate recomand a fie
refacerea partiala sau totala a acestora, fie efectuarea unei noi expertize.
Verificarea documentelor medico-legale se face la nivelul national prin Comisia superioara medico-
legala. Comisia se intruneste în INML Mina Minovici și este compusa din directorii institutelor de
medicina legala, sefii disciplinelor de profil din facultatile acreditate din cadrul centrelor medicale
universitare; seful disciplinei de morfopatologie a Universitatii de Medicina “Carol Davila” Bucuresti; 4
medici primari legisti, cu experienta în specialitate.

1
Comisia superioara medico-legala verifica și avizeaza, din punct de vedere stiintific, la cererea organelor
în drept, concluziile diverselor acte medico-legale și se pronunta asupra eventualelor concluzii
contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medico-legale.. În
cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioara medico-legala
recomanda refacerea totala sau partiala a lucrarilor la care se refera actele primite pentru verificare și
avizare, formulând propuneri în acest sens sau concluzii proprii.

3. Probatiunea medicinei legale în latura obiectiva

Medicina legala contribuie prin concluziile sale la toate cele 3 componente ale laturii obiective:
- obiectivarea elementului material prin punerea în evidenta a agentului traumatic cu posibilele lui
caracteristici și mecanismul de actiune; astfel se vor putea aprecia tipul de actiune (lovire, cadere,
comprimare, etc. ), mijloacele de realizare (locul, timpul, natura și particularitati ale realizarii) care
individualizeaza actiunea
- obiectivarea urmarii imediate: punerea în evidenta a leziunii traumatice (vatamarea) în infractiunile de
rezultat ori a starii de pericol în infractiunile formale sau de pericol.
- obiectivarea legaturii de cauzalitate ca element constitutiv al fiecarei infractiuni: evidentierea cauzei
determinante și a conditiei/conditiilor.

4. Domenii de activitate și tipuri de solicitari adresate institutiilor medico-legale

1. Examinarea medico-legala a persoanelor decedate:

1) autopsia medico-legala, antropologie medico-legala și odontostomatologie medico-legala
2) exhumarea
2. Examinarea medico-legala a persoanei vii:
1) Examinarea medico-legala a leziunilor traumatice (vatamarii corporale), aprecierea capacitatii de
munca sau a starii de sanatate având ca scop stabilirea aptitudinilor unei persoane de a exercita o
anumită activitate sau profesie
2) Expertiza medico-legala în sfera genitala: viol, probarea virginitatii, stabilirea sexului și a virstei
biologice
3) Expertiza medico-legala psihiatrica
4) Expertiza medico-legala serologica și genetica: serologia medico-legala (filiatie) și genetica medico-
legala (profilul ADN: filiatie și identificare).
3. Examinari de laborator medico-legal: toxicologie, anatomie - patologica, tanatochimie, imunologie,
bacteriologie
4. Examinari ale produselor biologice umane: sperma, fir de par, sange, impuscare
5. Verificarea autenticitatii și a corectitudinii intocmirii actelor medicale
6. Invatamint medical
7. Cercetare stiintifica

5. Tipuri de acte medico-legale

Actele medico-legale sunt raportul de expertiza, certificatul medico-legal, buletinul de analiza și avizul.
a) prin raport de expertiza medico-legala se întelege actul întocmit de un expert la solicitarea organului
de urmarire penala sau a instantei de judecata și care cuprinde datele privind expertiza efectuata.
b) prin certificat medico-legal se întelege actul de constatare întocmit de medicul legist la cererea
persoanelor interesate și care cuprinde date privind examinarea medico-legala;
c) prin buletin de analiza se întelege actul întocmit de specialistii institutiilor de medicina legala sau de
persoanele competente din cadrul institutiilor de medicina legala, la cererea persoanelor interesate, și
care cuprinde date privind examenul complementar;
d) prin aviz medico-legal se întelege actul întocmit de Comisia superioara medico-legala, precum și de
comisiile de avizare și control al actelor medico-legale, la solicitarea organelor judiciare, prin care se
aproba continutul și concluziile actelor medico-legale și se recomanda efectuarea unor noi expertize sau
se formuleaza concluzii proprii.

2
 6. Standardul Frye și Daubert

Standardul Frye, 1923 intr - un proces cu privire la admisibilitatea testului poligraf: se concluzioneaza
ca ceea ce determina admisibilitatea marturiei/probei stiintifice trebuie sa fie principiul “acceptului
general” al comunitatii stiintifice ( în speta, testul poligraf nu primeste admisibilitate pentru ca în 1923
nu exista o parere unanima stiintifica cu privire la specificitatea lui - capacitatea de discriminare - și deci
cu privire la utilitatea ca proba juridica). “Daca o cunoastere stiintifica, tehnica sau specializata este
necesara pentru a intelege o cauza atunci un martor calificat drept expert prin cunoastere, abilitati,
experienta, pregatire, educatie va putea depune marturie”.
Calitatea expertilor (corecta alegerea a expertilor) este o problema care se rasfrange asupra
admisibilitatii probei.

Standard Daubert.
Daubert v. Merrell Dow, 1993: Jason Daubert și Eric Schuller au unele defecte din nastere.
Impreuna cu parintii lor au dat în judecata Merrell Dow Pharmaceuticals Inc., o subsidiara a Dow
Chemical Company pt. ca medicamentul Bendectin pe care firma il comercializa și ei l-au luat le-a
provocat aceste efecte.
Expertii lor au aratat ca Bendectin poate produce anomalii și au considerat ca probeaza aceasta cu studii
în vitro ( în laborator) și în vivo (pe animale) cat și pe studii farmacologice (analiza chimica) și
reanalizei unor studii publicate..
Alti experti insa au adus marturii dupa care nu s-a probat o legatura stiintifica intre acele defecte precum
cele din cauzrile în speta și Bendectin ca și faptul ca o astfel de legatura nu a castigat aceptanta
comunitatii stiintifice.
S-a stabilit obligatia judecatorului de a fi pastratorul (“gatekeeper”) admisibilitatii stiintifice și în general
a admisibilitatii cunoasterii specializate (de natura tehnica).
Pentru a usura cunoasterea și alegerea judecatorului cu privire la a admite/a nu admite proba stiintifica
au fost stabilite 5 criterii istorice (cu privire la admisibilitatea probelor stiintifice):
1. Daca teoria a fost testata
2. Daca teoria a fost subiect al contradictorialitatii stiinfice prin publicatii, dezbateri
3. Daca tehnica are potential de eroare și cat este
4. Daca exista standarde și acestea au fost respectate astfel incat sistemul functional iar rezultatele sa fie
predictibile și de calitate
5. Acceptanta generala a comunitatii stiintifice relevante

7. Definitia autonomiei, capacitatea psihica și starea psihica

Principiile bioeticii, 1979. Au fost fundamentate pe principiile cercetarii stiintifice atestat de catre
Raportul Belmont 1979 finalizat dupa circa 7 de ani de ancheta în raport cu experimentul Tuskagee
(SUA).
- Beneficenta
- Non - maleficenta
- Autonomie
- Justitie

Definitii care stau la baza notiunii de autonomie

Legea sanatatii mintale și a protectiei persoanelor cu tulburari psihice (legea 487/2002 republicata
în 2012)
Art. 5
h) prin capacitate psihica se intelege atributul starii psihice de a fi compatibila, la un moment dat, cu
exercitarea drepturilor civile sau a unor activitati specifice (poate fi stabilita de catre medic) ;
k) prin discernamant se intelege componenta capacitatii psihice, care se refera la o fapta anume și din
care decurge posibilitatea persoanei respective de a aprecia continutul și consecintele acestei fapte;

3
Competenta legala (competenta psihica) reprezenta capacitatea civila de exercitiu a persoanei fizice și
este acea aptitudine a persoanei fizice de a dobandi și exercita drepturi subiective civile, dar și de a - și
asuma și executa obligatii civile, prin incheierea de acte juridice.
Capacitatea civila de exercitiu poate lipsi, poate fi restransa sau poate fi deplina. Poate fi stabilita numai
de catre o comisie psihiatrica.
Conform Codului Civil, persoanele lipsite de capacitate civila de exercitiu sunt:
- minorii sub 14 ani
- persoanele puse sub interdictie judecatoreasca (incapabilii). Lipsirea acestor persoane de capacitate
civila are ca scop ocrotirea lor în ce priveste incheierea actelor juridice.

Capacitatea psihica este umbrela sub care se regaseste autonomia.

Autonomia sta la baza capacitatii de exercitiu civila ceea ce în terminologia psihiatrica judiciara este
sinonima cu competenta psihica (competenta legala) a persoanei.
O persoana care are capacitate psihica se prezuma a fi autonoma
O persoana care ARE autonomie ARE competenta legala (capacitate de exercitiu civila)
O persoana care are capacitate psihica poate avea totusi autonomie limitata:
- lipsa de voluntariat (auto - limitarea autonomiei)
- lipsa de libertate, lipsa de informare (hetero - limitarea autonomiei)
O persoana lipsita de capacitate de intelegere și/sau de voluntariat și/sau de capacitate de decizie NU
este autonoma.
Nefiind autonoma ea nu își poate exercita drepturile civile și NU are capacitate de exercitiu
civila/competenta legala/competenta psihica.
O persoana care NU este autonoma NU are competenta legala

Stare psihica: libertate și informare

Capacitate psihica: atributul starii psihice de a fi compatibila, la un moment dat, cu exercitarea
drepturilor civile sau a unor activitati specifice.
Capacitatea psihica presupune autonomie și discernamant.
Autonomie: capacitatea de intelegere, capacitatea de a fi voluntar, capacitatea de decizie
Din acestea deriva competenta legala (psihica) de a exercita drepturile civile
Discernamant: posibilitatea persoanei respective de a aprecia continutul și consecintele unei fapte
(referitor la o fapta concreta, anume)
Functii psihice: Psihism

8. Felul mortii

Felul mortii poate fi juridic:

- violent (traumatica sau de cauze traumatice - mecanice, fizice, chimice, biologice, psihice -):
- neviolent (netraumatic, patologic, cu evolutie preagonala și agonala lunga ca în bolile consumptive
sau din contra scurta ca în moartea subita).

1. CE ESTE MOARTEA?
Moartea reprezinta incetarea vietii (o definire prin negatie a vietii - care de fapt este un alt fenomen -).
Uzual o definitie aduce elementele caracteristice fenomenului descris: în cazul acesta elementele
caracteristice/specifice mortii nu se pot defini dar în schimb se pot constata elementele ce decurg din
situatia pierderii vietii: ex. semnele cadaverice (lividitati, rigiditate, racire, deshidratare, autoliza, etc. )
Viata poate fi definita conceptual ca o calitate, ca un principiu, ca un ansamblu de proprietati
(caracteristici): structura și organizare, metabolism, homeostazie, reactie la stimuli, adaptabilitate,
crestere și reproducere
Probleme ale definirii mortii:
o definitie prin caracteristicile sale
o definire a mortii organismului ca intreg, a mortii unuia dintre organele principale (creierul: moartea
cerebrala), a incetarii functiilor organismului, a incetarii functiilor vitale (definirea functiilor vitale)

4
 moartea ca un moment (ex. momentul mortii cerebrale) sau ca moartea ca un proces (care incepe cu
moartea creierului și se termina dupa circa 15 - 24 ore cu moartea celulelor sexuale (ovul și
spermatozoid).

Stari terminale:
Moarte aparenta - Organismul este viu dar cu aparenta mortii (semne clinice nedetectabile)
Moarte vegetativa - Organismul este viu, cortexul este mort dar restul creierului viu inclusiv
centrii cardio - respiratori: respira spontan
Preagonia, agonia (“viata redusa”, vita minima): cu constienta pastrata, absenta, alternanta
1. Moartea clinica: oprirea functiilor vitale (cardio - circulatorie, clinica respiratorie)
2. Moartea cerebrala (moartea creierului) =moartea juridica (5 - 8 minute de la lipsa completa de
oxigen)
3. Moartea somatica (soma=corp - gr. -). Viata individului ca persoana reala a incetat: el nu mai este o
unitate biologica (un organism ca intreg) iar corpul sau este un ansamblu de tesuturi și organe vii;
succede imediat mortii creierului
4. Moartea celulara (moleculara) = moartea la nivel celular a fiecarui organ în parte dupa moartea
creierului.
5. Moartea biologica (bios = viata - gr. -) = toate celulele și tesuturile organismului sunt moarte (15 -
24 ore spermatozoizii și ovulele).

9. Felul mortii.

FELUL MORTII: VIOLENT/NEVIOLENT

Felul mortii poate fi, dpdv juridic:

A) VIOLENT (moarte violenta, moarte traumatica sau moarte de cauze traumatice).

Ca sursa, cauzele violente sunt exterioare corpului:
a) mecanice (ex. lovire)
b) fizice (ex. electrocutare)
c) chimice (ex. intoxicatie)
d) biologice (ex. intoxicatie cu bacterii alimentare)
e) psihice (prin tortura - f. rar -)

Ca imprejurari de producere, cauzele violente se pot clasifica juridic în:

a) accident
b) sinucidere
c) omucidere

Moartea violenta face obligatoriu obiectul investigatiei judiciare (ca parte constitutiva a cercetarii
judiciare) pentru ca existand o vatamare corporala și un cadavru devine obligatoriu a evalua:
1. daca vatamarea este reala (leziunile traumatice):
2. daca este reala, care sunt mecanismele de producere ale vatamarii/leziunilor traumatice (pot coexista
mai multe actiuni traumatice/vatamatoare - ex. lovire și impuscare -, prin actiunea unor agenti traumatici
diferiti - mecanici, fizici, chimici, biologici - sub actiunea aceleiasi persoane ori a unor persoane diferite
(comorienti)
3. care sunt caracteristicile agentului/agentilor traumatici ce au putut determina leziuni
traumatice/vatamarea
4. care a fost gravitatea vatamarii apreciata în:
- zile de ingrjjire medicala daca vatamarea nu a determinat decesul
- cauzele decesului violent daca vatamarea a determinat decesul
5. daca vatamarea a determinat decesul și ce tip de cauzalitate s-a manifestat în producerea decesului
(cauzalitate directa neconditionata, directa conditionata, indirecta)
6. imprejurarile de producere a vatamarii (heteroagresiune, autoagresiune, accident rutier, etc. )
7. cauzele decesului: De ce a decedat?

5
8. identificarea cadavrului (daca este neidentificat): Cine este decedatul?
9. data decesului: Cand a decedat?
10. alte obiective specifice (ex. în impuscare directia de tragere, orificiul de intrare și de iesire, unghiul
de tragere, etc. )

B) NEVIOLENT (netraumatica, patologica, de boala). Aceste cauze sunt interioare corpului și în cazul
mortii neviolente pot determina decesul:
- fara simptome (moartea subita fara simptome, ex. moartea subita cardiaca)
- cu simptome de boala rapid instalate (minute - 1 ora): moartea subita prin accident vascular cerebral
- cu simptome lent instalate constituind boli cronice evolutive (ex. ciroza, cancer)
Moartea neviolenta poate avea o evolutie care include o agonie sau o preagonie (scurta sau lunga) sau
absenta acestora.

10. Moartea suspecta.

Imprejurari în care se poate lua în considerare o moarte suspecta:

1. Moartea suspecta de a fi violenta
2. Moartea suspecta în imprejurari judiciare sau existand suspiciuni judiciare (există o suspiciune
rezonabilă că decesul a fost cauzat direct sau indirect printr - o infracţiune ori în legătură cu comiterea
unei infracţiuni).
3. Moartea de cauza necunoscuta (când nu se cunoaşte cauza morţii)
4. Moartea care survine brusc, rapid și neasteptat fara o cauza cunoscuta: ex moartea subita
5. Moartea unei persoane neidentificate

11. Aspecte legale care impun AML (autopsia medico-legala)

Aspecte legale care impun autopsierea cadavrului

CPP (AUTOPSIE MEDICO-LEGALA CU ORDONANTARE DE CATRE ORAGANUL DE
ANCHETA CA PARTE PROCEDURALA A CERCETARII JUDICIARE)
“Art. 185 - Autopsia medico-legală
(1) Autopsia medico-legală se dispune de către organul de urmărire penală sau de către instanţa de
judecată, în caz de moarte violentă ori când aceasta este suspectă de a fi violentă sau când nu se cunoaşte
cauza morţii ori există o suspiciune rezonabilă că decesul a fost cauzat direct sau indirect printr - o
infracţiune ori în legătură cu comiterea unei infracţiuni. În cazul în care corpul victimei a fost înhumat,
este dispusă exhumarea pentru examinarea cadavrului prin autopsie. (2) Procurorul dispune de îndată
efectuarea unei autopsii medico-legale dacă decesul s-a produs în perioada în care persoana se află în
custodia poliţiei, a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în timpul internării medicale nevoluntare
sau în cazul oricărui deces care ridică suspiciunea nerespectării drepturilor omului, a aplicării torturii sau
a oricărui tratament inuman. (3) Pentru a constata dacă există motive pentru a efectua autopsia medico-
legală, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate solicita opinia medicului legist. (4)
Autopsia se efectuează în cadrul instituţiei medico-legale, potrivit legii speciale. (5) La efectuarea
autopsiei medico-legale pot fi cooptaţi și specialişti din alte domenii medicale, în vederea stabilirii
cauzei decesului, la solicitarea medicului legist, cu excepţia medicului care a tratat persoana decedată.
(6) Cu ocazia efectuării autopsiei medico-legale pot fi utilizate orice metode legale pentru stabilirea
identităţii, inclusiv prelevarea de probe biologice în vederea stabilirii profilului genetic judiciar. (7)
Organul de urmărire penală trebuie să încunoştinţeze un membru de familie despre data autopsiei și
despre dreptul de a desemna un expert independent autorizat care să asiste la efectuarea autopsiei. (8)
Medicul legist care a efectuat autopsia întocmeşte un raport de expertiză, care cuprinde constatările și
concluziile sale cu privire la: a) identitatea persoanei decedate sau elemente de identificare, dacă
identitatea nu este cunoscută; b) felul morţii; c) cauza medicală a morţii; d) existenţa leziunilor
traumatice, mecanismul de producere a acestora, natura agentului vulnerant și legătura de cauzalitate
dintre leziunile traumatice și deces; e) rezultatele investigaţiilor de laborator efectuate pe probele
biologice prelevate de la cadavru și substanţele suspecte descoperite; f) urmele biologice găsite pe

6
corpul persoanei decedate; g) data probabilă a morţii; h) orice alte elemente care pot contribui la
lămurirea împrejurărilor producerii morţii”

LEGEA 104 (AUTOPSIE ANATOMO - PATOLOGICA FARA ORDONANTARE: ÎN AFARA

CERCETARII JUDICIARE)
Art. 10
(1) Autopsia anatomopatologică se efectuează obligatoriu în toate decesele survenite în spital care nu
sunt cazuri medico-legale şi unde este necesară confirmarea, precizarea sau completarea diagnosticului
clinic, inclusiv decesul copiilor sub un an, indiferent de locul decesului, precum și decesele materne care
nu sunt cazuri medico-legale.
(3) Pentru pacienţii cu afecţiuni cronice cunoscute, bine investigate, în condiţiile în care aparţinătorii nu
au nici o rezervă asupra bolii și tratamentului aplicat şi îşi asumă în scris responsabilitatea pentru
aceasta, se poate dispune neefectuarea autopsiei, sub semnătură, de către directorul spitalului, cu avizul
şefului de secţie unde a fost internat decedatul, al medicului curant şi şefului serviciului de anatomie
patologică.
Art. 11. -
În toate cazurile în care există suspiciunea unor implicaţii medico-legale prevăzute de lege, şeful
serviciului de anatomie patologică din cadrul spitalului anunţă în scris, în termen de 24 de ore, organele
de urmărire penală competente, pentru îndrumarea cazului către instituţia de medicină legală, potrivit
competenţei teritoriale prevăzute în Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii și
funcţionarea instituţiilor de medicină legală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 459/2001, cu
modificările ulterioare. Aceeaşi procedură se realizează şi pentru decedaţii neidentificaţi și pentru
cetăţenii străini decedaţi în spital.

Procedura penala prevede AML în:

1. Moartea violenta: decesul care survine ca urmare a actiunii unor factori traumatici (mecanici, fizici,
chimici, biologici) și/sau în imprejurari traumatice
a) Exista și imprejurari și leziuni traumatice care deopotriva pot explica decesul

2. Moartea suspecta de a fi violenta:

1. Nu sunt prezente leziuni traumatice dar exista imprejurari traumatice cunoscute
a) Imprejurari traumatice ce pot explica decesul (agresiune, accident rutier, etc. )
b) Imprejurari traumatice ce nu pot explica decesul (ex. lovituri în zone reflexogene, în timpul unor
activitati sportive, cadere în casa, etc. )
2. Sunt prezente leziuni traumatice dar nu exista imprejurari traumatice cunoscute
a) Leziuni traumatice ce pot explica decesul (traumatism craniocerebral, contuzie toracica, etc. )
b) Leziuni traumatice ce nu pot explica decesul: echimoze, hematoame, excoriatii, etc.

3. Cauza mortii necunoscuta: medicul curant nu cunoaste cauzele medicale ale decesului.
a) Pot fi atat cauze non - violenta cat și cauze violente precum intoxicatia, etc.

12. Modalitatea de producere a decesului

Modalitatea de producere a decesului permite clasificarea juridica a imprejurarilor de producere a

decesului în:
- Accident
- Sinucidere
- Omucidere

Moartea poate fi:

violenta (traumatica)
- cu boli preexistente
- legatura de cauzalitate directa neconditionata (atunci cand vatamarea a fost grava și a determinat prin
ea insasi decesul)

7
 - legatura de cauzalitate directa conditionata (atunci cand vatamarea desi grava nu a putut determina
prin ea insasi decesul care a survenit ca urmare a interconditionarii cu bolile preexistente)
- fara boli preexistente
- legatura de cauzalitate directa neconditionata
neviolenta (de boala)
- cu leziuni traumatice
- legatura de cauzalitate medical - biologica (cauze medicale) cu leziuni traumatice dar fara legatura de
cauzalitate cu decesul
- mecanisme lezional - traumatice active (heteroagresiune): se acorda numar de zile de
ingrijire medicala (boala și vatamare corporala)
- mecanisme lezional - traumatice pasive (cadere): se acorda numar de zile de ingrijire
medicala (boala și vatamare corporala)
- fara leziuni traumatice
- legatura de cauzalitate medical - biologica (cauze medicale)

Moartea subita (felul mortii în moarte subita: moarte neviolenta)

Decesul survine brusc, rapid și neasteptat în plina sanatate aparenta fara a cunoaste cauze de boala sau
cunoscand o cauza de boala dar care nu lasa sa se intrevada decesul apropiat. Imprejurarea brusca de
deces ridica suspiciuni judiciare adeseori și de aceea uneori se considera la fata locului ca o moarte
suspecta. Moartea subita este o moarte neviolenta. în 90% moartea subita are o cauza de moarte ce poate
fi determinata. Circa 75% din cauze sunt cardiace. în moartea subita se realizeaza o cercetare necroptica
largita pentru a putea determina cauza/cauzele mortii. în 10% cauza mortii ramane necunoscuta
(nedeterminata).

13. Agenti traumatici

Agenti traumatici mecanici - Imprejurari traumatice de producere a decesului: accidentul rutier, asfixia
mecanica, impuscarea
Agenti traumatici fizici - Imprejurari traumatice de producere a decesului: electrocutare, presiunea
atmosferica sau presiunea hidrostatica
Agenti traumatici chimici - Imprejurari traumatice de producere a decesului: intoxicatiile
Agenti traumatici biologici - Imprejurari traumatice de producere a decesului: bacterii, virusuri, toxine,
animale, etc. )
Agenti traumatici psihici - ( în imprejurari deosebite și în actiune supraliminala)

Agenti traumatici mecanici.

- Lovirea cu corp dur, lovirea cu corp taietor - intepator, impuscarea
- Lovirea activa/pasiva
- Autoproducerea/heteroproducerea,
- Imprejurari traumatice de producere a decesului: accidentul rutier, asfixia mecanica

LOVIREA CU CORP DUR

- Corpul dur poate avea:
o forma regulata/neregulat,
suprafata redusa (<4cm2) /mare (>14 cm2),
proprii omului
Caracteristici ale formei:
- suprafata plana,
- sectiune rotunda, leziuni traumatice

Agenti traumatici fizici. Imprejurari traumatice de producere a decesului

a. Variatii extreme de temperatura (caldura excesiva, frigul)
b. Electricitate (curentul electric artificial ori natural)
c. Variatii extreme ale presiunii atmosferice

8
d. Zgomotul (unde sonore, ultrasunete, infrasunete)
e. Radiatii electromagnetice
f. Campuri magnetice
g. Radiatii ionizante
Agenţii traumatici biologici sunt agenti traumatici ce au insusiri vii (animale, reptile, insecte,
artropode, microbi, plante, etc. ), fiind în măsură, prin consecinţele acţiunii lor sau în unele cazuri a
consumului lor, să determine moartea.
Clasificare:
Agentii biologici se pot clasifica astfel:
- 1. ANIMALE
1. 1. Animale de uscat
1. 2. Animale marine
- 1. 2. 1 Animale marine veninoase
»1. 2. 1. 1 Pesti veninosi (acvila de mare, murena, etc. ) și conditionat veninosi (chefalul, calcanul, etc. )
»1. 2. 1. 2 Alte vieţuitoare marine veninoase: coelenteratelor (meduze), serpii acvatici (Hydrophidae),
caracatita, peşti care au capacitatea să producă curent electric, etc.
- 1. 2. 2 Animale marine toxice
»1. 2. 2. 1. Pesti toxici
» - peşti ichtiohemotoxici (anghile, murene, torpile)
» - peşti ichtiotoxici (somon, ştiucă, lin, crăpcean, mihalt).
» - peşti ichtiosarcotoxici: Ciguatera, Tetraodontidae, Scombridae, Mulidee
»1. 2. 2. 2 Alte vietuitoare marine toxice
» - moluşte (stridii, murex, scoici), broască ţestoasă de ape tropicale, echinoderme, organe ale unor
mamifere marine (ficatul de focă, etc. )
- 2. REPTILE
2. 1. Şerpii veninosi: serpii acvatici (Hydrophidae) serpii tereştri
2. 2. Şopârle
- 3. ARTROPODE
3. 1. Arahnide: scorpionii, păianjenii
3. 2. Miriapozi: centipedele, milipedele
3. 3. Insecte: albine, viespi, bărzăuni, furnica roşie, furnica mare), ţînţarii, păduchii, tăunii, ploşniţele,
căpuşele, puricii, muştele, omidele procesionare, Lita vesicatoria (intoxicaţia cu cantaridă)
- 4. BACTERII
4. 1. Tetanosul (Clostridium tetani)
4. 2. Toxiinfectiile alimentare (T. A): T. A. cu Salmonelle, Clostridium Perfringens, Stafilococ, Vibrio
Parahaemolyticus, Bacillus Cereus, alţi germeni (streptococ, bacilul piocianic, Escherichia Coli, etc. )
4. 3. Botulismul
4. 4. Micotoxinele
- 5. SINGELE HETEROLOG
- 6. ALERGENI
- 7. INTOXICATIA CU PLANTE, BACE ŞI FRUCTE
7. 1 Intoxicatia cu ciuperci
Agenti traumatici chimici: substante chimice (orice substanta chimica este și toxica: ceea ce face
diferenta intre moarte și viata este gradul de toxicitate și doza)

14. Obiectivele EML în impuscare

1. Diagnosticul leziunii/leziunilor prin arma de foc (impuscare sau nu)

2. Evaluarea caracterului vital ( în timpul vietii sau postmortem)
3. Precizarea orificiului de intrare și a celui de iesire
4. Precizarea directiei de tragere
5. Precizarea distantei de la care s-a tras
5. Precizarea caracterului autoprodus/heteroprodus al leziunilor
6. Stabilirea numarului de impuscari, a ordinii lor, a numarului și tipului de proiectile

9
7. Stabilirea leziunii tanatogeneratoare și a proiectilului letal
8. Legatura de cauzalitate intre plaga impuscata (vatamare) și deces
9. Daca victima supravietuieste - precizarea gravitatii leziunii, numarul de zile de ingrijire medicala
10. Date utile în identificarea armei (calibru, etc. )
Metode de laborator
Determinarea prezentei reziduurilor metalice ale tragerii
(bariu, antimoniu și plumb)
- Din plaga
spectrometrie cu absorbtie atomica
metoda activarii cu neutroni
microscopie cu scanare electronica și EDAX
metoda activarii cu neutroni nu deceleaza decit antimoniul și bariul, trebuie folosit concomitent
spectrometria pentru plumb. în practica reziduurile se detecteaza în 90% din persoanele care au tras cu
un revolver/pistol și numai la 50% din persoanele care au tras cu carabine sau arme de vinatoare.
- Prelevarea eventualelor reziduuri metalice de pe mina suspectului se face folosind
tampoane de vata umezite cu acid clorhidric 10% sau acid nitric 5%, ulterior analizate cu spectometru cu
absorbtie atomica și prin metoda activarii cu neutroni
material adeziv analizat ulterior prin microscopie cu scanare electronica și EDAX
Determinarea prezentei reziduurilor de pulbere:
test cu brucina (la contactul cu resturi de fum sau particule de pulbere nearsa, se coloreaza în rosu)
test cu sulfat de difenilamina (se coloreaza în albastru)
Identificarea armei cu care s-a tras

15. Leziuni active/pasive.

Lovirea activa/pasiva (caderea)

Lovire activa: corpul este fix iar agentul traumatic are viteza cinetica (lovire cu):
- Leziuni de lovire la locul de impact cu agentul traumatic
- Topografie: oriunde pe corp dar mai adesea extremitatea capului sau zone de aparare
Lovire pasiva: corpul în miscare și se loveste de un plan dur (lovire de):
- Leziuni de contralovitura (la cap)
- De obicei pe zonele proieminente, unilaterale, putin grave
Asociere
Precipitarea
- La orice nivel, mai ales cap și membre inferioare
- Multipolare
- Grave

Lovirea:
• activa/directa (sintagma lovire « cu » un corp)
Leziunile de lovire sunt
o la locul de impact cu agentul traumatic,
o au o corespondenta lezionala a structurilor corpului ce au fost interesate dinspre superficial spre
profunzime,
o nu sunt de obicei pe părți proieminente,
o mai frecvent pe părți descoperite (expuse) ale corpului

• pasiva (sintagma lovire « de » un corp)

caderea este cea mai frecvent mecanism pasiv: corpul în miscare se loveste de planul de sustinere.
Leziunile din cadere sunt:
o pe partile proieminente
o unilaterale (pe partea cu care omul cade și se loveste)
o în general putin grave (au loc de la o inaltime maxim inaltimea propriului corp)

10
• activ - pasiv: asocierea lovirii active și pasive (sintagma lovire « cu și de »)
sintagma « cu sau de » indica faptul ca legistul nu are criterii obiective pentru a stabili mecanismul de
lovire

16. Leziuni autoproduse/heteroproduse

Autoproducerea
- Leziuni de tatonare
- Zone accesibile mainii dominante
- în general corespund scopului
Heteroproducerea
- Prin lovire activa sau pasiva (cadere)

17. Asfixia mecanica

Sugrumare: la gat cu mainile și degetele

- Echimoze și excoriatii
Spanzurare: cu lat actionat de propria greutate
Strangulare: cu lat actionat de o forta externa
- Circular (continuu) /intrerupt
- Oblic/transversal
- Adancime inegala/egala
Sufocare: la fata (mana, obiecte moi)
Inecare
- Actiunea apei asupra corpului

18. Motive ale solicitarii EML în stabilirea capacitatii sexuale

B. EXPERTIZA CAPACITATII SEXUALE

La barbat se pot solicita:
în civil:
tagada paternitatii (din interiorul casatoriei) sau stabilirea paternitatii copilului nascut în afara casatoriei
divort, etc.
în penal:
infractiuni privitoare la viata sexuala: viol, incest
Forme ale supracapacitatii sexuale a barbatului: Pseudomaturitatea precoce la baieti cu capacitate de
procreere la 9 ani. Maturitatea biologica este deplina la 20 - 21 ani (rar la 18 - 19 ani desi nivelul
hormonal de testosteron este maxim la aceasta varsta).
Forme ale incapacitatii sexuale a barbatului:
1. Capacitatea de coabitare/copulatie (potenta coeundi): impotenta (tulburari de dinamica sexuala:
impotenta psihica și organica)
2. Capacitatea de procreere (potenta generandi): 60 - 140 milioane spermatozoizi/ml din care minim
60% mobili, cu maxim 25% forme anormale. Sub 40 milioane se exprima clasic oligospermia de grd. III
40 - 10 milioane, grd. II 10 - 1 milion, grd. I sub 1 milion. Atentie: numai numai azoospermicii nu pot
concepe, pentru inseminare este necesar un singur spermatozoid.
Actualmente se considera ca normalul incepe de la 25 milioane. S-a constatat în ultimii 70 ani o scadere
de la circa 60 - 80 milioane/ml (valoare minima în anii 1930) la circa 25 - 40 milioane/ml (valoare
minima actuala). Procesul este probabil toxic, afecteaza mai ales tarile dezvoltate, este inca necontrolat.

La femeie:
în divort,
casatorie,
Substituirea de copii, etc.
Capacitatea sexuala a femeii este definita de urmatorii parametrii:

11
1. Capacitatea de coabitare (potentia coeundi): capacitatea femeii de a intretine un raport sexual pe cale
vaginala
2. Capacitatea de procreare (potentia generandi): ovare functionale ce elibereaza ovule apte de
fecundatie
3. Capacitatea de a conduce sarcina la termen (potentia gestandi): femeia poate ramane insarcinata și sa
nu piarda sarcina
4. Capacitatea de a naste pe cai naturale (potentia parturiendi): femeia poate nastere natural, pe cale
vaginala

19. Obiectivele EML în viol

Definitie: violul este definit ca (elemente de probatiune):

1. Actul sexual,
2. de orice natură,
3. cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex,
4. prin constrângerea acesteia
5. sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra
6. ori de a - şi exprima voinţa, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Obiectivele expertizei medico-legale în viol:

I. probarea realitatii actului sexual
II. probarea lipsei de consimtamant (constrangerea): leziuni corporale
III. probarea imposibilitatii de a se apara sau de a - și exprima vointa: examen fizic, toxicologic, psihic
IV. evaluarea gravitatii vatamarii suferite de victima (ZIM)
V. identificarea agresorului

Protocol de examinare:
- kit pentru viol
- documentarea datelor
- colposcopie, fotografiere a leziunilor (vatamarilor) de pe cors și a organelor genitale externe
- CML documentat cu traumatograma,schite, fotografii. Examinarea în spital este importanta!
Etapele probatiunii medico-legale:
- examenul psihologic (probarea lipsei de discernamint, capacitate psihica) …
○abuzul emotional
○abuzul psihologic
- examenul fizic (probarea lipsei de consimtamint)
○leziuni nespecifice ( în context agresional, în contextul actului sexual normal). Marca muscata (!)
devine specifica la copil (dg. dif. cu maxilarul de copil).
○leziuni specifice (la persoana majora sunt mai putin genitale și mai mult corporale)
○absenta leziunilor: la varste mici, persoane labile psihic, deficiente psihologice, complexe.
- examenul genital și prelevarea probelor biologice (+ corpuri delicte) în vederea examinarilor
complementare de laborator medico-legal (chiar daca este virgina)
○Probe directe ca este sperma: grup, ADN, evidentierea spermatozoidului
○Probe indirecte ca este sperma: reactiile microcristalografice Florence și Barberio, dozarea Zn (cea mai
mare concentratie în spermatozoid), fosfatazele acide comune și prostatice (concentratie mai mare de
minim 4 ori în lichidul prostatic fata de orice alt fluid sau tesut și persista circa 4 zile de la ejaculare),
proteina p30 (specifica prostatei), cercetarea contaminarii victimei cu o boala infectioasa cu transmitere
sexuala (sifilis, gonoree, herpes genital, trichomoniaza, condiloma acuminata - papilomavirus, sancroid -
Hemophilus Ducreyi, limfogranulomul veneric - chlamidia, SIDA - HIV) sau sarcina (testele de sarcina
se pozitiveaza la aproximativ 2 saptamini dupa fertilizare).

20. Probarea realitatii și concluziile EML în viol.

PROBAREA REALITATII ACTULUI SEXUAL:

12
1. leziuni genitale - leziunile himenului (deflorarea) se vindeca în 5 - 7 zile, max. 14 zile -
2. urme biologice pe corp/vaginal/rectal - se recolteaza în max. 24 ore. Din acestea se pot face
urmatoarele analize pentru a determina ca este vorba de sperma:
Determinarea prezentei fosfatazei acide de origine prostatica
Determinarea prezentei glicoproteinei P30 (specifica pentru sperma umana, poate persista în vagin 13 -
47 ore dupa actul sexual
Determinarea prezentei LDH - C4 este strict specifica pentru sperma (se gaseste în testicule,
spermatozoizi și lichid seminal), apare la pubertate (și în pete vechi de 4 saptamani).
Determinarea prezentei human prostate specific antigen = proteina prostatica umana (PSA) este specific
pentru sperma chiar la cei vasectomizati sau azoospermici. Se detecteaza folosind un ser hiperimun și cu
ELISA. Nu da reactii incrucisate cu saliva, urina, secretia vaginala sau singele menstrual.
Lumina ultraviolet (fluorescenta spermei)
3. Sarcina (prezenta sarcinii este o dovada a actului sexual cu ejaculare: atentie paternitatea)
4. Boli sexuale: - victima trebuie examinata în mod repetat, deoarece examinarea imediata poate sa fie
neconcludenta dat fiind faptul ca în majoritatea bolilor transmise sexual primele semne apar la distanta
în timp, uneori la saptamani sau luni (gonoree: 2 - 21 zile ; sifilis 1 - 4 saptamani).

Concluzii:
Probarea actului sexual se realizeaza prin examen genital: acesta va putea constata:
- o penetrare în vagin cu ruptura himenului
○Recenta (deflorare recenta - sub 10 - 14 zile)
○Veche (deflorare veche - peste 10 - 14 zile)
- starea de virginitate (se cauta alte acte sexuale)

Concluziile medico-legale vor atesta:

prezenta/absenta leziunilor traumatice
mecanism traumatic (lovire, zgaraiere, muscare)
agent traumatic
data probabila (ex. leziunile traumatice pot data/nu pot data din data…. )
nr. de zile de ingrijire medicala
starea genitala (virgo, virgina anatomic - penetrare posibila fara deflorare - deflorare recenta sau
deflorare veche)

21. Definitia violentei domestice

în ciuda a ceea ce se crede conform careia cel ce abuzeaza și - a pierdut doar pentru moment
controlul comportamentului, realitatea este diferita: cel ce abuzeaza alege intentionat sa își exercite
abuzul nu pentru ca se afla în lipsa de control ci tocmai pentru a controla o acea persoana.
Conventia privind combaterea violentei asupra femeii și violentei domestice (Consiliul Europei:
Conventia de la Istanbul, 2011) prevede:
“VD inseamna orice act fizic, sexual, psihologic sau economic de violenta în familie sau domestica intre
actuali și fosti parteneri aflati în relatie maritala sau de concubinaj, indiferent daca agresorul imparte sau
nu acelasi domiciliu”.

“Violenta intima asupra partenerului” “Intimate partner violence" (IPV), M. P. Johnson, 1990 este în
general considerata sinonima cu abuzul domestic sau violenta domestica desi în fapt termenul de VD
este mai larg intrucat include și abuzul asupra copilului sau asupra varstnicului membri ai familiei, etc.
Include:
1. Violenta comuna de cuplu (fata tulburare de comportament)
2. Terorism intim
a) Psihopatii (general violent)
b) Disforic borderline (dependenta afectiva de relatie)
3. Rezistenta violenta (impotriva abuzului) [3]
4. Control violent mutual

13
Definitiile mai vechi considerau ca abuzul, manifestata în relatiile de convietuire casnica, devine
violenta domestica atunci cand se refera la producerea violentei fizice, ca un pas ulterior. Ex. - ”Violenţa
domestică este o ameninţare sau provocare, petrecută în prezent sau în trecut, a unei răniri fizice în
cadrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu (Stark și Flitcraft,
Inst. Melissa pt. preventia violentei și tratarea victimelor violentei, 1991)

Definitiile mai noi cu precadere cele ale UE ce sunt armonizate în legislatia romaneasca prevad o
abordare diferita în care violenta domestica se refera nu doar la parteneri ci la orice persoana din familie
și nu doar la violenta fizica ci la orice forma de abuz. ÎN violenta domestica se include violenta în
familie, violenta asupra femeii și asupra copilului.

" în sensul prezentei legi, violenta în familie reprezinta orice actiune sau inactiune intentionata, cu
exceptia actiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestata fizic sau verbal, savarsita de catre un
membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza un
prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice, inclusiv amenintarea cu
asemenea acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate. “
(art. 3, Legea 217/2003 modificata de 25/2012)

22. Forme de abuz

a) violenta verbala - adresarea printr - un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte,
amenintari, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
b) violenta psihologica - impunerea vointei sau a controlului personal, provocarea de stari de tensiune și
de suferinta psihica în orice mod și prin orice mijloace, violenta demonstrativa asupra obiectelor și
animalelor, prin amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale,
acte de gelozie, constrangerile de orice fel, precum și alte actiuni cu efect similar;
c) violenta fizica - vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, imbrancire, trantire, tragere de par,
intepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, în orice forma și de orice intensitate, inclusiv mascate ca
fiind rezultatul unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum și alte actiuni cu efect similar;
d) violenta sexuala - agresiune sexuala, impunerea de acte degradante, hartuire, intimidare, manipulare,
brutalitate în vederea intretinerii unor relatii sexuale fortate, viol conjugal;
e) violenta economica - interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv
lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate,
actiunea de sustragere intentionata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și
dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a
sustine familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sanatatii, inclusiv unui membru de
familie minor, precum și alte actiuni cu efect similar;
f) violenta sociala - impunerea izolarii persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea
frecventarii institutiei de invatamant, impunerea izolarii prin detentie, inclusiv în locuinta familiala,
privare intentionata de acces la informatie, precum și alte actiuni cu efect similar;
g) violenta spirituala - subestimarea sau diminuarea importantei satisfacerii necesitatilor moral -
spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiratiilor membrilor de familie, a
accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderarii la credinte și practici
spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte actiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.

23. Cine este victima în VD? (violenta domestica)

Art. 5 Legea 217/2003 modificata de 25/2012, [5])

în sensul prezentei legi, prin membru de familie se intelege:
a) ascendentii și descendentii, fratii și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prina
doptie, potrivit legii, astfel de rude;
b) sotul/sotia și/sau fostul sot/fosta sotie;

14
c) persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti și copii, în cazul în
care convietuiesc;
d) tutorele sau alta persoana care exercita în fapt ori în drept drepturile fata de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau alta persoana care ingrijeste persoana cu boala psihica, dizabilitate
intelectuala ori handicap fizic, cu exceptia celor care indeplinesc aceste atributii în exercitarea sarcinilor
profesionale.
Frecventa
Numărul de victime ale violenţei în familie a crescut cu circa 50% în ultimii cinci ani, de la 8. 104 în
2004 la 12. 161 anul trecut, în acelaşi interval înregistrându - se 778 de decese cauzate de incidentele
domestice (Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei, ANPF).
Cea mai mare pondere în cazurile de violenţă domestică din intervalul 2004 - 2009 o au victimele de sex
feminin din grupele de vârstă 0 - 14 ani (17,69%), 25 - 35 ani (14,25%) şi 35 - 45 ani (14,16%).
În ceea ce priveşte demersurile legale întreprinse de victimele violenţei în familie, 37% dintre acestea au
solicitat expertiză medico-legală în vederea obţinerii certificatului medico-legal, 30% au depus plângere
la Poliţie, iar 2% au început procedura de divorţ (ANPF)

24. Aplicatii ale laboratorului de genetica medico-legala

Aplicatii în domeniul penal și militar

- identificarea victimelor în omoruri și

pruncucideri

- identificarea criminalilor dupa urmele lasate la

locul faptei sau asupra victimelor

- identificarea agresorilor sexuali

- identificarea autorilor talhariilor și furturilor

- trierea și excluderea suspectilor în diferite

anchete politienesti

- identificarea victimelor în accidente aviatice,

catastrofe naturale, acte de terorism, razboaie

- elucidarea cauzelor unor accidente rutiere și

aviatice pornind de la urmele biologice

- probabrea unor rapiri și sechestrari de persoane, a

traficului ilegal de persoane și de organe umane

- probarea unor agresiuni fizice

Aplicatii în domeniul civil

15
 - cercetarea paternitatii

- cercetarea maternitatii (schimburi accidentale de copii

în maternitati, noi - nascuti abandonati sau pierduti,
etc. )

- rezolvarea cazurilor de imigratie (reintregirea

familiilor)

- identificarea adoptiilor ilegale

- identificarea fetilor conceputi prin fertilizare în vitro sau a

mamelor surogat

- cercetarea unor relatii de inrudire biologica intre:

bunici/unchi - nepoti, veri de grd. I - IV (pana la veri de
grd. IV), etc.

- stabilirea unor relatii de descendenta biologica în

scopul aflarii adevarului istoric sau din interese politice

- stabilirea unor relatii de inrudire la solicitarea

societatilor de asigurare

- incheierea unor polite de asigurare cu clauze de moarte

violenta

25. Notiunea de ZIM (zile de ingrijire medicala).

ZIM - definitie
în sensul prevederilor legale durata ingrijirilor medicale, reprezinta un mod de evaluare a
severitatii leziunilor traumatice care tine cont atat de intervalul de timp în care o persoana beneficiaza
( în mod real) de ingrijiri medicale cat și de caracteristicile clinico - evolutive ale acelor leziuni prin care
se exprima gravitatea lor lezionala.
în conceptul de zile de ingrijire medicala intra tot ce tine de ingrijirea medicala în spital sau în
afara spitalului inclusiv perioada de reinsertie socio - profesionala: consulturi, proceduri diagnostice
și/sau tratamente ce se adreseaza tratamentului și vindecarii leziunilor suferite sau complicatiilor lor
imediate sau tardive, locale sau la distanta,

DURATA ZIM: INGRIJIRI + SEVERITATE

Traumatism - > Leziuni traumatice
1. Ingrijiri medicale în spital adresate leziunii și complicatiilor: durata spitalizare
2. Ingrijiri medicale ambulatorii adresate leziunii și complicatiilor
3. Recuperare și reinsertie socio - profesionala
- 1+2+3 durata zilelor de ingrijire medicala
- 2+ 3 pot modula tratamentul și chiar vindecarea (devin conditionalitati): ex. leziunea de menisc)
4. Severitate (caracteristici clinico - evolutive)
16
 26. Limite ale evaluarii ZIM: (nu sunt sigura daca asta e rezolvarea)

- Medicii considera ca durata recuperarii unei functii socialmente necesare primeaza fata de calitatea
vindecarii
- Nu exista propriu - zis un barem (ex. precum cel de handicap) ci o analiza pe caz.
- Cu cat medicul legist este mai obiectiv cu atat victima este defavorizata mai mult în favoarea
agresorului desi principial justitia apartine victimei
- Concluziile medicului legist constituie o opinie medicala care se bazeaza pe stiinta, cunoasterea și
abilitatile sale pe domeniul de expertiza precum și pe opiniile altor specialisti medici pe alte domenii
ART. 172 Dispunerea efectuării expertizei sau a constatării
- (1) Efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte
ori împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză este necesară şi opinia unui
expert.
- Calitatea expertului consultat poate influenta concluzia medicului legist dupa cum și a medicului legist
poate influenta corecta interpretare a probelor ori a pacientului (victima) daca nu da curs recomandarilor
medicale
- în cazul în care justititia are indoieli asupra calitatii expertului sau a expertizei poate solicita conform
procedurii în vigoare, completare, supliment de expertiza, noua expertiza, avizarea noii expertize,
comisia superioara medico-legala, expert parte

- Numarul de ZIM uneori nu reflecta gravitatea leziunii (ex. durata vindecarii nu se insumeaza ci se
alege cea mai lunga, mai multe leziuni pot beneficia de acelasi numar de ZIM ca o singura leziune, etc. )
- Tratamentul secvential (ex. în prejudicii faciale, etc. ) cu durata lunga și prognostic nesigur grevat de
numeroase conditionalitati
- Suferinta neobiectivabila (nedocumentata) nu beneficiaza de ZIM: nevoia de obiectivitate. Fara leziuni
traumatice obiective NU exista traumatism.
Dificultatea de documentare a cazului

Contradictiile medicilor specialisti

- Generalizarea sau din contra individualizarea excesiva deservesc adevarul

ZIM SE ACORDA ÎN RAPORT CU:

- Gravitatea leziunii traumatice (media individualizata a ZIM - barem)
- Include diagnosticul, tratamentul, complicatiile și tratamentul lor, sechelele și tratamentul lor ca
ingrijiri în spital și ambulator inclusiv recuperarea (atat cat se mai poate produce)

ZIM NU SE ACORDA ÎN RAPORT CU:

xDurata zilelor de spitalizare
xDurata concediului medical
- Durata perioadei de vindecare anatomica (care poate sa nu se mai produca)
- Durata de reinsertie socio - profesionala

ZIM MAI MULTE:

Aduna durata ingrijirilor aritmetic fara a aplica principiul gravitatii leziunii
Documentare insuficienta, discontinua, cu generalizare excesiva și unirea perioadelor de ingrijire
Diagnostice clinice imprecise, vagi (ex. contuzie): lipsa de acuratete, voit neprecizat, etc.
Subiectivism

ZIM MAI PUTINE:

Documentare insuficienta
Dificultatea documentarii și obiectivarii
Perfectionarea tehnicilor și metodelor curative
Severitatea baremului

17
Subiectivism

27. LCM (Lovirile cauzatoare de moarte)

- ART. 195
- Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte
- Dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art. 193(lovirea sau alte violente) şi art. 194(vatamarea
corporala) a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani.
Observatie: leziunea cauzatoare este o vatamare în care intentia de vatamare a fost depasita și astfle
incadrarea sa este eminamente juridica: necroptic vatamarea este intotdeauna letala (altfel nu ar muri) și
prin aceasta este desigur o vatamare f. grava dar imprejurarea este nu numai adesea neasteptata dar și
putin traumatizanta în sine, ca mecanism (asteptarea era ca sa nu moara): ex. este impins și din
dezechilibrarea cade și se loveste la ceafa de bordura)

28. ART 194. CP - vatamarea corporala

ART. 194
- Vătămarea corporală
- (1) Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecinţe:
- a) o infirmitate;
- b) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai
mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;
- c) un prejudiciu estetic grav și permanent;
- d) avortul;
- e) punerea în primejdie a vieţii persoanei,
- se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
- (2) Când fapta a fost săvârşită în scopul producerii uneia dintre consecinţele prevăzute în alin. (1) lit.
a), lit. b) şi lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
- (3) Tentativa la infracţiunea prevăzută în alin. (2) se pedepseşte.
Observatie: pierderea unui organ ori incetarea functionarii acestuia au fost scoase din textul legii penale
fiind incluse în notiunea de infirmitate.
Slutirea a fost de asemenea scoasa din textul penal fiind inlocuita cu prejudiciul estetic grav sugerand
astfel ca elementul definitoriu în slutire este prejudiciul estetic grav și iremediabil (definitiv)

A) Infirmitatea, sechele și invaliditate

INFIRMITATE
- Infirmitatea este o vatamare corporala fizica și/sau psihica prin care
1. se produce un deficit de ordin morfologic, morfo - functional sau numai functional
2. care are un caracter permanent, definitiv (iremediabil)
3. apt de a pune persoana în conditii de inferioritate

SECHELE VS. INFIRMITATE

- Sechela posttraumatica reprezinta o stare reziduala posttraumatica ce apare pe parcursul vindecarii sau
constituie chiar forma vindecarii, Conduce la un prejudiciu morfo - functional și adeseori și estetic.
- Sechelele pot fi corectabile, partial corectabile, necorectabile (definitive).
- Preteaza la erori de interpretare corelarea apriorica a existentei SECHELELOR cu infirmitatea:
medical nu toate sechelele se pot asimila notiunii de infirmitate.
- Exista sechele vindecabile (prin alte tratamente) dar și nevindecabile, aflate deasupra oricarei resurse
de tratament.
- Medico-legal se discuta de constituirea unei sechele definitive (și NU este un pleonasm) numai dupa
epuizarea mijloacelor de vindecare.
- Sechelele definitive pot conduce la infirmitate, invaliditate, handicap, dar pot exista și în afara de
aceste consecinte.

18
INFIRMITATE VS. INVALIDITATE
- Consecintele vatamarii corporale grave sunt evaluate:
- în domeniul penal de codul penal prin introducerea criteriului infirmitatii (permanente) fizice și
psihice
- în domeniul muncii de codul muncii prin criteriul invaliditatii
- în domeniul social prin criteriul handicapului
- În situaţia în care infirmitatea este numai morfologica (leziune exclusiv anatomică) ea nu se
asimilează cu o invaliditate.
- În situaţia în care infirmitatea este nu numai morfologica dar și functionala se asimileaza cu
invaliditatea.
- Repercusiunea acestui deficit funcţional asupra posibilităţilor individului de a exercita o anumită
profesie se reflectă în noţiunea de capacitate de munca.
- Invaliditatea este evaluata de catre expertiza capacitatii de munca
- Exista infirmitate fara invaliditate dar NU exista invaliditate fara infirmitate pentru ca infirmitatea este
baza constituirii invaliditatii.
- Nu se poate asimila notiunii de infirmitate simpla reducere/scadere a functiei.

B) SLUTIRE
- Slutirea este o vatamare corporala grava a integritatii corporale cu caracter permanent, definitiv prin
care se determină o:
- (1) deformare morfologica, un (2) deficit estetic local și de ansamblu cu
- (3) dizarmonie corporala evidenta
- (4) și tulburari functionale, ce sunt apte de a pune persoana respectiva în conditii de inferioritate
A fost inlocuita cu prejudiciul estetic grav și permanent.

C) AVORTUL POSTTRAUMATIC
- Reprezinta intreruperea posttraumatica a cursului sarcinii în urma unui traumatism (mecanic, fizic,
chimic, biologic, psihic) survenit în perioada cuprinsa intre conceptie și nasterea fiziologica.
Pentru a proba aceasta infractiune trebuie sa se probeze ca:
1. victima era gravida,
2. ca a suferit un traumatism cu actiune posibila asupra uterului gravid,
3. ca a avortat sau a nascut un fat mort
4. ca intre avort/nastere și traumatism exista o legatura de cauzalitate (adica avortul nu se datoreaza unei
stari constitutionale ce favorizeaza aceasta complicatie a sarcinii sau unor probleme obstetricale.

D) PPV - punerea în primejdie a vietii

Punerea în primejdie a vietii unei persoane are o dubla semnificatie:

1. - pe de o parte semnifica faptul ca în urma unei vatamari o persoana s-a aflat la un moment în starea
de pericol de a - și pierde viata
2. - pe de alta parte ca nu si-a pierdut viata
1. De ce nu si-a pierdut viata? Posibilitati:
1. Pericolul real a fost indepartat prin ingrijire medicala
2. Pericolul real a fost indepartat prin puterea de vindecare spontana datorita reactivitatii deosebite a
organismului
3. ambele
Punerea în primejdie a vietii fiinteaza/exista:
1. în realitatea starii (iar nu în probabilitatea ei)
2. în concretul starii iar nu în potentialitatea ei (prognostic imediat, asteptat ori cunoscut - conceptul hic
et hunc, adica aici și acum)

19
Punerea în primejdie a vietii presupune constituirea unor vatamari (leziuni traumatice) care prin
gravitatea lor reala și imediata ori prin complicatiile lor au determinat (iar nu au putut determina) un
pericol de moarte (real, concret).

20