Sunteți pe pagina 1din 3

SINDROMUL DE PREEXCITAȚIE VENTRICULARĂ

Definiție: activarea (depolarizarea) unui teritoriu ventricular (teritoriu preexcitat) înainte de sosirea
stimulului pe căile fiziologice/normale, consecință a existenței unor căi de conducere accesorii care
funcționează paralel cu cele normale și care transmit mai rapid stimulul la ventricule.
Aceste căi accesorii sunt formate din celule miocardice de lucru; pot transmite impulsul electric
ortodromic (de la atrii la ventricule) și/sau antidromic (de la ventricule la atrii).

Căi de conducere accesorii:

fascicul Kent – leagă atriul (AS/AD) de baza ventriculului (VS/VD) scurtcircuitând NAV
 existența lui generează sd. Wolff Parkinson White (WPW) care poate fi de tip A/B
fibrele James – leagă atriile/partea superioară a NAV de zona inferioară a NAV/fascicolul
His (scurtcircuitând NAV unde are loc întârzierea fiziologică)
 existența lor generează sd. Lown Ganon Levine (LGL)
fibrele Mahaim – căi accesorii scurte care leagă zona inf. a NAV sau zona sup. a fasc. His de
baza ventriculului (colaterale înalte)

Sd. de preexcitație prin fascicul Kent – Sd. WPW


 Prezența fascicolului Kent care determină activarea precoce a unei zone de la nivelul bazei ventriculului
(= zona preexcitată) și scurtcircuitează NAV.
 Deși stimulul ajunge mai rapid la nivelul ariei preexcitate, viteza de depolarizare a acestei zone e
scăzută, deoarece stimulul este transmis prin miocard nediferențiat.
 Stimulul sosit pe calea normală, deși întârziat în NAV, urmează ulterior căile rapide (fasc. His + ramuri)
și depolarizează restul masei ventriculare (fuzionarea preexcitației cu excitația normală).
 Repolarizarea începe de la nivelul zonei preexcitate cu forțe orientate spre aceasta.

ECG:  intervalul PR (PQ) scurt < 0,12 s datorită scurtcircuitării NAV


 unda delta Δ (expresia activării precoce dar lente - prin miocard de lucru - a
teritoriului ventricular) la începutul QRS; suprafața undei delta depinde de
mărimea teritoriului ventricular preexcitat; datorită undei ∆ complexul QRS
debutează cu o pantă mai lentă.
 durata QRS poate fi crescută datorită undei delta (poate depăși 0,12’’)
 +/- modificări secundare de repolarizare

Clasic sunt descrise 2 fascicule Kent - drept și stâng - dar există mai multe forme intermediare.

Sd. WPW tip B


= cu fasc. Kent drept - unește AD cu VD (= forma cea mai frecventă) iar zona preexcitată se află în VD
 depolarizarea zonei preexcitate se face cu forțe orientate spre teritoriile electropozitive
(nedepolarizate) deci de la dreapta la stânga.
 stimulul sosit pe cale normală preia depolarizarea restului de masă ventriculară; pentru că o parte din
teritoriul VD a fost precoce depolarizată, în cursul depolarizării dată de stimulul sosit pe cale fiziologică

1
există un dezechilibru între vectorii de VS și cei de VD care determină o deviere la stânga a axei
electrice a QRS și proiecții mai ample ale vectorului rezultant
 repolarizarea începe de la nivelul zonei preexcitate cu forțe orientate spre aceasta (de la stânga la
dreapta)

EKG:
- PR scurt < 0,12’’
- unda Δ negativă și complex QRS predominant negativ (unde S dominante) în V1, DIII
- unda Δ pozitivă și unde R dominante, ample în DI, aVL, V5, V6 (derivațiile stângi)
- complexul QRS debutează cu o pantă mai lentă
- durata QRS poate fi normală sau crescută (poate depăși 0,12’’)
- axa electrică – deviată la stânga
- axa repolarizării deviată la dreapta → disjuncție de axe: QRS și T în “opoziție de fază” (modificări
secundare ST-T)

Sd. WPW tip A


fasc. Kent stâng (unește AS cu VS)
e mai rar întâlnit; zona preexcitată se află în VS

EKG:
- PR scurt < 0,12’’
- unda Δ pozitivă și unde R dominante în V1, DIII
- unda Δ negativă și unde S dominante în DI, aVL
- complexul QRS debutează cu o pantă mai lentă
- durata QRS poate fi normală sau crescută (poate depăși 0,12’’)
- axa electrică – deviată la dreapta
- axa repolarizării deviată la stg. – disjuncție de axe (modificări secundare ST-T).

Sd. de preexcitatie prin fibre James (Sd. LGL) = sd. de PR scurt


Stimulul e condus pe calea accesorie și șuntează NAV → ajunge precoce la nivelul fascicolului His;
depolarizarea ventriculară se face pe căile normale ale țesutului excito-conductor ventricular.

ECG
- interval PR scurt < 0.12 s
- QRS - aspect și durată normale (= fără unde delta)
- repolarizare normală

Sd. de preexcitație prin fibre Mahaim


Stimulul angajat pe fibrele Mahaim depolarizează o mică zonă septală/paraseptală. Apoi stimulul
angajat pe calea normală preia depolarizarea ventriculară normală – fuzionarea celor 2 procese este
precoce. Prin urmare afectarea depolarizării și repolarizării e minoră.

ECG
- undă delta Δ (de obicei mică) la baza pantei ascendente a QRS - la începutul complexului
ventricular.
- durata QRS normală sau moderat crescută
- intervalul PR – durată normală

2
Sindrom Interval PR Unda delta

WPW <0,12’’ DA
LGL <0,12’’ NU
Cu fibre Mahaim Normal DA

Complicațiile sindroamelor de preexcitație


 prezența fasciculelor accesorii poate determina formarea unor circuite de reintrare între calea
normală și cea accesorie => tahiaritmii supraventriculare
 pentru căile accesorii care scurtcircuitează NAV: în caz de tahicardie/tahiaritmie atrială, mai ales
fibrilație/flutter atrial are loc transmitere 1:1 (fără bloc AV) => frecvență crescută ventriculară cu
posibilă evoluție spre fibrilație, flutter ventricular → exitus.