Sunteți pe pagina 1din 6

1

Prezentare: anghinarea (anghinar) este o planta erbacee perena, cu frunze mari, spinoase. Originara din regiunea
mediteraneana (sudul Spaniei), este cultivata atat pentru solzii carnosi ai inflorescnetei si receptaculii florali consumati

ca legume, cat si pentru florile sale intrebuinatate in farmacologie.

Raspandire: cultivata mai ales in regiunile din sudul tarii, infloreste in iulie si august. In scopuri medicinal-alimentare
se folosesc frunzele (Folyum Cynarae) recoltate cand au 30-35 cm lungime, iar petiolul si nervura principala sunt inca
fragede, in acest mod putand obtine 4-5 recolte de calitate superioara. Frunzele vor fi taiate de la exteriorul rozetei si la
2-3 cm de le locul de inseratie. Nu taiati insa frunzele mici din interiorul rozetei, caci acestea asigura dezvoltarea altei
rozete.

Componentii principali: cinarina, polifenoli, oxidaze, flavonozide (cinarozida, scolimozida), insulina, acid clorogenic,
glicozidele A si B, mucilagii, tanoizi, zaharuri, acizi (malic, lactic, gliceric si glicolic), derivati triterpenici, saruri de
potasiu si magneziu.

Proprietati: frunzele de anghinare au efecte asupra bolilor de ficat si rinichi, intrucat maresc secretia biliara si diureza,
regleaza procesul de formare al colesterolului si reduce zaharul din sange.

Indicatii: intern in nefritele cronice, enterite, fermentatii intestinale, varsaturi, hemoroizi, angina pectorala,
ateroscleroza, hepatite cronice, ciroze hepatice, colicistite acute si cronice, angiocolite, constipatii, hipertensiune
arteriala, hipercolesterolemie.

Contraindicatii: afectiuni renale si hepatobiliare.

Mod de folosire: infuzie din o lingura de frunze la 500 ml apa clocotita, ce se lasa timp de 30 minute, iar apoi se
filtreaza si se bea o parte dimineata pe stomacul gol, iar restul in cursul zilei cu o jumatate de ora inainte de mesele
principale. A se evita supradozarea, intrucat provoaca colici hepatobiliare.

2
Cynara Scolynmis.L. - anghina, angina
Denumirea plantei: Anghinarie (Cynara Scolynmis.L.)
Denumiri populare: anghina, angina
Ecologia si raspandirea: creste in toate zonele, mai des intalnita in sudul tarii, la poalele padurilor.
Perioada de vegetatie: infloreste din luna mai, sfarsitul lunii si pana la sfarsitul lunii septembrie.
Perioada si organul de recoltare:
Se recolteaza intreaga planta, mai utilizate sunt frunzele cand ating lungimea de aproximativ 30-35 cm.
Perioada de recoltare e din luna iunie pana in septembrie.
Bolile in care poate fi utilizata:

Are un spectru extrem de vast de actiune, se utilizeaza in tratarea unor boli ca nefrite cronice, varsaturi, enterite,
fermentatii intestinale, hemoroizi, angicolite, colestite, constipatii, hipertensiune, hipercolesterolemie.
Eficacitatea ei se datoreaza continutului bogat de cinarina, oxidanti, polifenoli, flavone, insulina, saruri de potasiu si
magneziu. Aceste substante au o actiune de excitare a secretiei biliare, ajuta la scaderea zaharului in sange, regenereaza
celulele hepatice, e un bun colagog, se utilizeaza in cazul lipsei poftei de mancare.
Din punct de vedere terapeutic, frunzele de anghinare se caracaterizeaza prin efecte sigure asupra bolilor de ficat si
rinichi, avand proprietatea de a mari secretia biliara si diureza, regland in acelasi timp procesul de formare a colesterolului.
Paralel cu acest efect, ceaiul de anghiare are si insusirea de a diminua zaharul din sange dand bune rezultate in unele
forme de diabet. Actiunea antidiabetica s-ar datora unei oxidaze.

Ca diuretic, ceaiul din aceasta planta se recomanda in nefritele acute si cronice, deoarece mareste volumul de urina si
favorizeaza in acelasi timp eliminarea ureei si a substantelor toxice ce se formeaza la nivelul ficatului si rinichilor. Datorita
eliminarii de toxine, se observa efecte favorabile in tratamentul urticariilor si a diferitelor forme de prurit (mancarime). Bune
rezultate da ceaiul de anghinare si in bolile tubului digestiv, manifestate prin constipatie, varsaturi, enterite, fermentatii
intestinale, colite, hemoroizi si lipsa poftei de mancare.

Ceaiul de anghinare mai este un bun adjuvant in unele afectiuni ale inimii care se manifesta prin hipertensiune,
ateroscleroza si angina pectorala. Cercetarile mai noi atribuie anghinarei proprietati antimicrobiene.
Pentru a prepara ceaiul de anghinare se va proceda in felul urmator: intr-un vas se pune o lingura de frunze maruntite
care se oparesc cu 500 g apa clocotita. Dupa racire se strecoara lichidul si se indulceste cu zahar. O parte din ceai se bea
dimineata pe stomacul gol, dupa care bolnavul va sta culcat o jumatate de ora pe partea dreapta. Restul cantitatii de ceai
se va bea in cursul zilei cu o jumatate ora inaintea meselor principale.

E bine ca tratamentul cu anghinare sa se faca progresiv, incepand cu doze mici, in primele zile, care apoi sa creasca
treptat. Tratamentul va dura 20-30 zile, urmat de o luna pauza, dupa care se va relua.
Infuzie: 2 lingurite cu virf de planta la cantitatea de 300 ml apa clocotita, se bea in inghitituri rare cate o cana inainte cu
jumatate de ora, inainte de principalele mese.

Preparare:

-Este una dintre plantele care actioneaza foarte puternic, de aceia se face doar un ceai dintr-o lingurita de planta la 500 ml apa
clocotita. In cazul in care se supra dozeaza, poate da senzatii de intoxicare cu varsaturi si colici hepatice, pentru ca ficatul nu se poate
debarasa asa de repede de toxinele acumulate. Este bine ca acest ceai sa se bea cu lingurita si sa nu se bea cantitatea de planta
indicata.

- 2 lingurite de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se va acoperi apoi timp de 10 minute dupa care se strecoara. Se
bea inaintea meselor principale. Exista mai multe modalitati dar cea mai eficienta in tratament pare aceia care indica ca la fiecare 2
saptamani sa se mai adauge o lingurita la acest ceai si sa se faca asa 3 luni, apoi o pauza de 10 zile dupa care se va repeta. Dupa
fiecare cana de ceai se va culca timp de 30 minute pe partea dreapta.
-Praf de anghinare: se va macina cu rasnita de cafea si se pune apoi sub limba o cantitate de un varf de cutit. Se va tine timp de 10
minute dupa care se inghite cu putina apa.

Tinctura de anghinare
Se va pune 50 g de planta maruntita la 250 ml alcool alimentar de 70°, se tine timp de 15 zile agitand des recipientul care trebuie sa fie
inchis etans pentru a nu se evapora alcoolul. Se va strecura apoi si se va lua intre 5 picaturi pana la 15 picaturi de 3 ori pe zi, in dilutie
cu un ceai sau apa. Se ia inainte de mesele principale.
Este bine ca intotdeauna cand se consuma aceste ceaiuri sa se stea culcat pe partea dreapta timp de 30 minute, dupa consumul lor.

Contraindicatii: afectiuni acute renale si hepato-biliare.


3
Anghinarea

(Cinara scolymus)

Cunoscuta la noi mai mult ca planta medicinala amara, in sudul si vestul Europei, anghinarea este un aliment
uzual, mai ales in Grecia, Italia si Franta. Se consuma - lucru mai putin obisnuit - florile, care sunt ca niste
maciulii carnoase, ce se curata de straturile mai pieloase de la suprafata. Au un gust vag amar (spre deosebire de
frunze, care sunt teribil de amare), fiind neasteptat de placute in mancare.

Cum se gateste

Iata cea mai simpla si totodata cea mai folosita reteta de preparare a anghinarei: Se curata 10 flori de anghinare de
partile pieloase, dezvelind straturi succesive de petale, pana cand acestea apar mai albicioase la culoare si fragede.
Se taie apoi marunt si se tin intr-un vas cu apa combinata cu zeama de la jumatate de lamaie, vreme de 20 de
minute (ca sa nu se innegreasca). Apoi, intr-o oala mai plata, se pun florile curatate si tocate marunt, doi catei de
usturoi, 1-2 linguri de ulei de masline si o jumatate de cana de apa. Se fierbe totul la foc mic, pana cand
anghinarea se inmoaie, moment in care vasul se da deoparte, se adauga sare si patrunjel verde. Se consuma simplu
sau, pentru mai multa consistenta, cu cascaval ras deasupra.

Cateva proprietati medicinale

Diabet - consumul de anghinare stimuleaza activitatea pancreasului si secretia de insulina, fiind un excelent
preventiv pentru diabetul zaharat de tip Ii. Fiarta ceva mai putin si asociata cu ceapa, anghinarea are si efecte
hipoglicemiante directe, precum si un excelent efect diuretic.

Digestie - persoanele cu digestia lenesa, cu peristaltism gastric redus, vor beneficia din plin de efectele
anghinarei. Aceasta stimuleaza secretia de sucuri gastrice si de bila, activeaza musculatura neteda a tubului
digestiv.

Constipatie si probleme de eliminare - se recomanda consumul de anghinare mai ales la persoanele cu


constipatie atona si care au probleme biliare (dischinezie). Anghinarea favorizeaza peristaltismul digestiv si ajuta
la evacuarea bilei. De asemenea, stimuleaza activitatea rinichilor, ajutand la buna functionare a acestora si la
evacuarea lichidelor din organism. Pe perioada verii, iunie - iulie mai ales, cand sezonul anghinarei este in plin, se
recomanda un consum sporit de apa, pentru ca acest aliment va mari cantitatea de apa eliminata din corp.

Ficat - persoanele cu probleme hepatice cronice, mai ales cu hepatita, vor beneficia din plin de consumul de
anghinare ca aliment. Aceasta dreneaza ficatul, favorizeaza regenerarea celulelor hepatice. Laolalta cu alte
demersuri terapeutice, cum ar fi tratamentul cu plante medicinale, ajuta la prevenirea complicatiilor.
4
Anghinarea

Anghinarea (Cynara scolymus) este o plantă ierboasă de origine mediteraneană, la noi cultiv⮤ u-se mai ales  regiunile
din sudul ţării. ή primul an se dezvoltă frunze lungi de p ⮦#259; la 1 m şi late de 30 cm, cu margini crestate, de culoare
albicioasă, cu peri deşi. Fiind sensibilă la temperaturi scăzute, pe timpul iernii trebuie protejată de frig prin acoperire cu
frunze sau paie. ή al doilea an, dintre tulpinile lte apar şi flori mari de culoare violacee şi formă globuloasă. Frunzele de
anghinare (Folium Cynarae) au gust amar şi se recoltează de 3 ? 4 ori pe an, după maturizare, ă din primul an, lunile
iunie ? septembrie.
Substanţe active
Frunzele de anghinare conţin polifenoli (cinarina şi alţi produşi clorogenici), substanţe flavonoide (cinarozida,
scolimozida), un principiu amar (cinaropicrina), cinaratriol, compuşi sterolici (taraxasterol, pseudotaraxasterol, stigmasterol
şi betastigmasterol).
Acţiune, proprietăţi
Preparatele din anghinare au acţiune coleretică, colagogă, antitoxică hepatică, hipolipemiantă, diuretică, stimulează
excreţia colesterolului prin bilă, scad nivelul de colesterol din s ⮦e şi stimulează pofta de m ⮦are.
Extractul de anghinare stimulează secreţia de bilă, precum şi regenerarea celulelor hepatice, ajut⮦ la neutralizarea şi
eliminarea substanţelor toxice de către ficat şi av⮦ un efect asemănător cu cel al silimarinei. Efectul coleretic al extractului
de anghinare a fost confirmat prin studii clinice dublu-orb. Infuziile din frunze de anghinare pot duce la ameliorarea
durerilor din crizele hepatice, la diminuarea senzaţiei de greaţă şi la reducerea balonării.
Administrarea de preparate de anghinare diferite forme de icter duce la o creştere a eliminării urinare cu dispariţia
sărurilor şi pigmenţilor biliari din urină, scaun şi piele.
Deşi acţiunea hipocolesterolemiantă este cunoscută de mult timp şi dovedită prin studii, totuşi mecanismul de acţiune nu
este ă destul de bine clarificat. Cinarina, una din substanţele căreia i se atribuie efectul de scădere a colesterolului
sanguin, spre deosebire de acidul nicotinic, folosit şi el pentru limitarea nivelului de colesterol din s⮦e, dar cu importante
efecte adverse, nu dă naştere la fenomene secundare nedorite.
Studiile experimentale recente arată că extractul apos din frunzele de anghinare inhibă mod indirect, dar eficient,
biosinteza colesterolului la nivelul ficatului. Efectul este cu atⴠ mai accentuat cu cⴠdoza administrată este mai mare şi
pare să persiste circa 20 de ore, chiar şi după  epărtarea extractului. ή aceste studii, cel mai intens efect de inhibiţie a
sintezei colesterolului l-a avut luteolina, cinarozida şi, r-o măsură mai mică, acidul clorogenic.
Alte studii pe culturi de celule au pus evidenţă importante proprietăţi antioxidante, ceea ce  face pe cercetători să
considere extractul apos de anghinare un agent promiţător de protecţie al celulelor faţa stresului oxidativ.
Indicaţii terapeutice
Anghinarea, ca remediu fitoterapeutic, este indicată insuficienţe hepatice şi renale, hepatită cronică şi ciroză hepatică,
calculoză biliară, ateroscleroză, hipercolesterolemii, anorexie, balonare, adjuvant tratamentul hipertensiunii arteriale,
intoxicaţii. Eficienţa extractelor de anghinare tratamentul disfuncţiilor hepatice şi biliare, diverse acuze digestive, cum ar
fi senzaţia de balonare, inapetenţa, greaţa şi durerile abdominale, a fost dovedită numeroase studii clinice. ή plus,
fitoterapia cu extracte de anghinare pare să nu prezinte riscuri semnificative deoarece dozele terapeutice sunt sub nivelul
dozelor toxice.
Preparare şi administrare
ή afecţiunile hepato-biliare se prepară o infuzie din 2 linguriţe de plantă uscată şi mărunţită la 300 ml apă. Se bea trei
reprize, cu 30 minute intea meselor principale. P#259; la servirea mesei se recomandă ca pacientul să stea culcat pe
partea dreaptă. După 10 zile, preparatul se poate face mai concentrat (4 linguriţe la 300 ml apă), iar după alte zece zile, cu
prudenţă, se poate prepara infuzia din 5 linguriţe de plantă uscată la 300 ml apă. Tratamentul se poate relua, dacă mai este
necesar, după o pauză de o lună.
ή mod curent, frunzele de anghinare se asociază cu diferite plante medicinale (mentă, pelin, brusture etc.).
Anghirolul, respectiv anghirolul cu săruri de magneziu, preparate comercializate prin farmacii, sunt o alternativă
fitoterapeutică uşor de procurat şi administrat afecţiunile hepato-biliare acompaniate de balonare, indigestii etc.
O formulă recomandată Indexul fitoterapeutic este constituită din 9 părţi frunze de anghinare şi o parte frunze de
mentă. O lingură din acest amestec de frunze infuzează r-o cană cu apă şi se bea caldă, hiţituri mici. Se pot administra 2
? 3 căni pe zi.
Un alt amestec din care se poate prepara o infuzie este format din frunze de anghinare - 3 părţi, fructe de armurariu - 3
părţi, inflorescenţe de pelin - 3 părţi şi
fructe de anason dulce (fenicul) - 1 parte. Infuzia se prepară dintr-o lingură de amestec de produse la o cană cu apă şi se
administrează la fel cu infuzia de mai sus.
Pentru stimularea poftei de m ⮣are se recomandă o infuzie din 1 linguriţă de plantă uscată la o cană cu apă şi se bea cⴥ
o jumătate de cană inte de mare.
Şi cazul afecţiunilor renale sau al hiperlipidemiilor, infuzia se prepară la fel, administru-se 2 ? 3 căni pe zi.
Intră compoziţia granulelor Instamixt, a comprimatelor Hepatobil.
Contraindicaţii
Nu se administrează stadiul acut al bolilor hepato-biliare şi renale.
Diverse
ή ţările din sudul Europei (Italia, Franţa) precum şi S.U.A. şi Argentina, anghinarea se cultivă pe suprafeţe extinse
fiind nu numai o plantă medicinală, ci şi alimentară. Baza cărnoasă a inflorescenţei şi bracteelor se consumă ca aliment sub
diverse forme, fiind considerată o delicatesă.

5
Anghinarea este o planta cu frunze carnoase, usor albicioase si floare rosu-violacee
fiind recunoascuta pentru beneficiile sale asupra sanatatii in stiinta medicala. Ea a
fost descoperita prima data ca avand efecte medicale de catre doctorul Furlenmeier
care a observat scaderea colesterolului la persoanele ce consumau aceasta planta si
sufereau de hipercolesterolemie (colesterol marit). Aceasta planta a fost studiata
ulterior si de alti cercetatori, precum doctorul Jean Valnet care a observat efectele
anghinarei asupra secretiei biliare, considerand aceasta planta a fi un puternic
colagog (faciliteaza evacuarea sucului biliar in timpul digestiei). Bulbul florii acestei
plante este comestibil, insa frunzele, cele care au cea mai mare putere curativa, se
prefera a se folosisub forma de infuzii, ceai sau tincturi.

Proprietatile detoxifiante ale anghinarei

Organismul elimina toxinele prin mai multe procese: cel de


transpiratie prin care nu elimina doar toxine, ci si ioni si apa,
cel de excretie renala prin care elimina “deseurile” finale
rezultate in urma metabolismului, cu ajutorul metabolizarii unor substante nocive in ficat unde
devin neutre, sunt inactivate etc. Anghinarea intervine in toate aceste procese de detoxifiere,
mai putin in cel al transpiratiei.

Proprietatile curative ale anghinarei

Anghinarea prezinta numeroase efecete curative, intre care:

• Scade colesterolul, fiind utila persoanelor cu colesterolemie crescut


• Faciliteaza digestia prin reglarea secretiei biliare si favorizarea eliminarii sucurilor biliare
in duoden. Aceste sucuri sunt esentiale pentru digestia lipidelor.
• Este un bun diuretic mentinand fluxul renal si asigurand eliminarea toxinelor din
organism
• Stimuleaza ficatul sa secrete suc bila si totodata favorizeaza eliminarea lichidului biliar
acumulat in vezica biliara in timpul digestiei, fiind utila in dispepsii. De asemenea
anghinarea stimuleaza regenerarea celulelor hepatice.
• Previne aparitia canceruli de colon pentru ca radacina de anghinare contine o
polizaharida asemanatoare cu amidonul, numita inulina, care ajuta la mentinerea unei
flore intestinale sanatoase
• Este utila in afectiuni digestive, enterocolite, reflux acid, constipatie
• Ceaiul de anghinare mai este un bun adjuvant in unele afectiuni ale aparatului cardio-
vascular cum ar fi hipertensiune, ateroscleroza si angina pectorala
• Este indicata in astenia psihica, fiind si un tonic nervos.