Stephanie Burgis Fala cy intima de Mayon Tracer england Dragos Tudor Tactratt de Fins £. Bara— CAPITOLUL 1 A fost odat ca niciodat, intr-un ora frumos, murdar si incitant, plin de oameni, de ciocolat gi de tot felul de posibilitati, o fata atat de neinfricata si de cutez’- toare incat. Nu, stati, Dintotdeauna m-am priceput s& spun povesti. Dar acum vreau s& spun adevarul. Realitatea este ca, de aceasta data, fratele meu mai mare a avut dreptate: nu era intelept din partea mea s& accept provocarea printesei mostenitoare. O fata de 13 ani de pe prundul garlei, fara o cast ca lumea si care mu se prea tinea de scoala, hot&rata s& se amestece in treburile celor din familia regal, s8 se pun cu zanele razbunatoare si s& apere soarta unui intreg oras? Ori- cine din Drachenburg mi-ar fi putut spune c& era ceva absurd. Dar mai este un adevar de care sunt sigura: dac& ai curajul sa-ti spui propria poveste, poti schimba lumea. atacand de dragon 7— Priviti! Am deschis ugile batante ale bucatdriei celei mai bune ciocolaterii din Drachenburg si am pasit inaun- tru, fluturand o fituicd de prezentare, proaspat tipari- tA-una dintre sutele care aveau si fie rispandite prin orag pand la cdderea seri. — Ultima mea capodopera! Puteti s& faceti o ple- caciune in fata mea, de mirare si uimire, si sA mA ingropati in aur. La vederea mea, maestrul ciocolatier, care statea la cel mai apropiat blat si amesteca in ceva care mirosea delicios, sia dat ochii peste cap. — 0, Doamne, a spus Marina. $i mai multe pros- tioare scrise despre noi. Ca si cum nu am avea destui clienti nemultumiti! in timp ce vorbea, usa din spatele meu s-a dat de perete, iar Horst ~ care fiicea mereu oficiile de gazdA -, a dat naval induntru, cu fata lui uscditiva $i maronie plina de curiozitate: — Arata-mi, Silke. Am facut o plec&ciune eleganta si i-am prezentat realizarea mea, apoi mi-am strecurat mainile in bu- zunarele hainei pe care o purtam, una stacojie, lucioa- 8 si cArpita, si am inceput s& ma batai pe caledie in asteptarea reactiei lui. Am trecut la hainele de baieti cu cAtiva ani in urma, din motive eminamente rationale. Dac purtam pan- taloni in locul unei fuste incomode, puteam s& alerg ca vantul gi ca gandul chiar si pe cele mai aglomerate 8 STEPHANIE BURGIS strazi din oras. Ma puteam pierde cu totul in multime daca purtam un simplu frac verde-inchis, pantaloni, o cravata alba si o palarie verde, care si-mi ascund& buclele negre. Dar azi nu voiam si m& camuflez sau s& evadez. Azi eram pregatitA s4 merg tantos precum un paun si si m& bucur de recompensele binemeritate. In bucatarie chiar mirosea grozav. M-am indreptat spre cel mai apropiat castron, dar Marina mi-a dat mana la o parte; degetele ei calde gi aurii fceau contrast cu pielea mea maro-inchis. —Nu pe aia! inc& nu e gata. Uite. Mi-a artat blatul de alaturi, unde opt creme de cio- colata cu aspect delicios - favoritele mele - se raceau in nigte boluri de sticl& cu picior inalt, si mi-a spus: — Gusta una dintre ele inainte sa explodezi de atata laudarogenie! S-aincruntat. — Si apoi arat-mi ce ai scris despre noi de aceast& data! Stiam eu cd dorea s&-mi citeascé fituica. Tata! Am scos cu nerabdare inca un exemplar din buzu- narul vestei argintii; aceasta avea cAteva pete, dar era una dintre cele mai bune achizitii de la taraba de ve- chituria fratelui meu. —Am adus una in plus, pentru tine gi pentru Aven- turine. Apoi m-am incruntat, scrutand bucataria alba si luminoas&, in vreme ce boabele de cacao zorndiau in vatra cu un clonc&nit domol. —Unde este Aventurine? Pataca inimade dragon 2Ucenica Inimii de Ciocolata era cea mai feroce fata pe care o stiam, dar si cea mai fantastic... iar asta nu doar datorita puterilor ei neobisnuite. Gratie lui Aven- turine imi gasisem slujba de la Inima de Ciocolaté- 0 activitate cu adevirat respectabild, intr-un magazin adevarat, cu pereti, unde serveam unii dintre cei mai influenti oameni din oras. Era prima gans& de a de- monstra lumii intregi ce abilitati aveam si eram hotA- At si o transform in primul pas spre propria poveste, una importanta si glorioasa... care si nu includ& dor- mitul permanent intr-un cort de pe prundul garlei. Dar ce sens avea s mA dau mare cu cea mai noud si mai triumfatoare realizare din moment ce prietena mea cea mai buna nu era acolo s-o vada? — Am trimis-o la piata comerciantilor! a spus Ma- rina, smulgandu-mi din man cea de-a doua fituica. Avem nevoie de mai mult zahr. Cépatana pe care mi- au trimis-o azi dimineati a fost o prostie, asa c& Aven- turine o s& le spund ca trebuie s& inlocuiasca gratis acel rebut. — Ai trimis-o pe Aventurine s& facA asta? m-am ot&rat la ea. Singura? Marina gi-a ridicat umerii mari si s-a uitat la noua fituicd. — Este ucenica mea, nu? Trebuie sa invete. Poate cd nu se va descurca perfect din prima, dar... —Nu mi refer la calitatea zaharului, am spus repe- de. Dac& vor fi nepoliticosi cu ea cand va incerca sa le dea inapoi bucata, iar ea se va pierde cu firea? Marina sia ridicat privirea din fituicd si mi-a zam- bit plind de satisfactie. 0 STEPHANIE BURGIS — Atunci vor invita s& nu ne mai traga pe sfoari.cu zahar de proasta calitate, nu? — Of am zis eu, strangand ochii de ciuda. ‘Nimeni din acel magazin de ciocolata nu intelegea conceptul unei reclame bune? Era destul de dificil s4 promovezi 0 ciocolaterie al c&rei maestru refuza s& ias& din bucatarie pentru a intretine clientii - Marina nu avea s& invete nicicand sa fie politicoasa cu persoanele importante -, dar cu inc&patanarea lui Aventurine si cu priceperea mea de a spune povesti, reusisem in cele din urma sa depasim acel obstacol. Aventurine intrase in gratiile regelui, iar eu spusesem lumii intreaga poveste printr-o serie de fituici geniale, distribuite in orag pentru a atrage clienti noi in fiecare zi. iIns& nici macar eu nu puteam gasi o cale prin care s& transform povestea noastra in una cu final fericit dac& ucenica Inimii de Ciocolata se infuria atat de ru incat ajungea sA scoat flac&ri pe nas in public, aga, din intamplare. Asta era problema cand cea mai bun prieteni a ta se nscuse dragon, dar fusese preschimbat& in om de un vrajitor pribeag al mancarii, care o fermecase cu magia mancérii. Transformarea ei a fost beneficd pentru toti de vreme ce familia ei masiva si solzoa- s& a negociat o aliant cu puternica noastra printes& mostenitoare - prima aliant& om-dragon din intreaga istorie-, iar Aventurine si-a gasit in Inima de Ciocolata noul cAmin. Cu toate acestea, chiar daca scrisesem nenumirate fituici despre acea victorie, in minte mi-a incoltit o team suparatoare. Acum c& Aventurine aflase cum si-si foloseasci puterile recent descoperite pentru a se transforma in ata cin de dragon udragon oricand dorea, eram in asteptarea momentului in care avea s&-si piarda controlul asupra acestui truc ~ pentru cA oricine crease expresia ,temperament de otel” o fcuse cu gandul la dragoni. Dacé isi pierdea controlul, eu trebuia sé fiu de fata - siasta nu doar de dragul lui Aventurine. —Trebuie sa plec. ZicAnd acestea, am facut cale intoarsé, abandonand umila gi delicioasa crema de ciocolat fara si m& ating deea. inainte s& apuc s& deschid usile de la intrare, Horst si-a ridicat ochii din fituica lui si m-a tras de maneca hainei stacojii. — Silke, asteapta. in sfarsit! In ciuda crizei care se anunta, m-am oprit brusc, ridicdnd din sprancene in semn de asteptare. —Da? Asteptam de dimineatA si aflu ce parere avea de noua fituicd. Eram nerabdatoare s& aflu care era fraza lui preferata! in loc s&-si exprime admiratia pentru cat de geniala fusesem, Horst s-a incruntat, privind la ceasul din spatele meu. — Nu uita sé te intorci pana la ora 13:00! a spus el. Avem o multime de rezervari pentru aceast’ dup- amiaza si avem nevoie de ospatarite in plus pentru a face fata clientilor. —Stiu. A trebuit s& indbus un marait cade dragon. Nici aici nu mi intelegea nimeni? Nu eram necugetata sau 0 co- pila, indiferent cat de tanaré aratam. R STEPHANIE BURGIS Poate c& aveam doar 13 ani, dar mA maturizasem cu ase ani in urma, in noaptea in care imi pierdusem parintii, in timpul acelei calatorii oribile care ne-a purtat pe mine gi pe fratele meu Dieter la cortul nos- tru carpit de pe prundul garlei, de 1a marginea acestui oras... Si indiferent ct de mult s-a luptat Dieter s& mA {ina sub control, de atunci mi-am purtat singura de grija. Stiu foarte bine sé tin socotealé timpului! ‘Mi-am dat ochii peste cap, m-am eliberat din stran- soarea lui Horst gi am luat-o spre ugile bucatariei, in- cercand din greu si-mi indbus nemultumirea. — Inainte de toate, trebuie s& salvez acel negutAtor! am strigat inainte ca ugile s4 se inchida in urma mea. Apoi le-am oferit un ranjet larg si fericit clientilor care stteau la mesele de la intrarea portocaliu-aurie a ciocolateriei gi care au intors capul s& ma vada. — Nu uitati s& le spuneti tuturor prietenilor vostri cA azi ati mancat cea mai buna ciocolata din Drachen- burg! le-am zis in timp ce am trecut in graba pe lang’ ei. Mi-am pastrat z@mbetul de comis-voiajor prin toa- tA ciocolateria, dar si afar, in fata intrarii... pan am trecut de vitrina Inimii de Ciocolata. Apoi am luat-o la fuga. ata cui de dragon BCAPITOLUL 2 Tnima de Ciocolata se afla exact in mijlocul cartierului negustorilor bogati, unul plin de cladiri strAlucitoare, albastre gi roz, si de trasuri scumpe, aflate peste tot. Ar fi trebuit s& reprezinte o priveliste minunata intr-o zide toamni agitat’, dar nu aveam deloc timp s& gust un asemenea spectacol. Piata negustorilor de unde isi cumpara Marina toate cele necesare era la peste trei ki- lometri departare, in districtul 6, un loc ponosit si in- ghesuit, in care niciunul dintre clientii ei simandicosi nu si-ar fi dorit si ajunga vreodat&. Daca as fi urmat strada larga si intortocheat& care traverseaz& toate districtele din Drachenburg precum spirele unei co- chilii de mele urias, nu as fi ajuns niciodaté la timp. ‘Am gonit pe ulitele mirositoare, tind orasul de-a dreptul. in Drachenburg erau oameni care se nAscuse- 14, trdiserd gi muriseri fatrd sa ias& din districtul lor si care fi tratau pe ceilalti ca si cum ar fi fost strdini din “4 STEPHANTE BURGIS niste tari periculoase. ins pentru mine fiecare parti- cic& din oras reprezenta ,acasa'’, de la districtul 1-care era galben ca soarele si care se afla in inima oragului, unde trona palatul regal in toat& splendoarea lui au- rie de netagaduit -, pana la districtul 15, unul murdar si aglomerat, in care ezitau s4 mearga pan si soldatii regelui. Am invaat cu mult timp in urmi ca aleile in- guste gi intunecate, ascunse in spatele caselor din fi- ecare district ca niste lucruri rusinoase, erau arterele secrete ale oragului, care legau toate cartierele intr-un tot viu si respirabil. in timp ce alergam, a trebuit s4 ma arunc dintr-o parte in alta si s& ma feresc de deversirile dezgus- titoare care ajunsesera pana in mijlocul acelor alei. Din nefericire pentru fabuloasa mea tinuti, n-am putut s& scap si de miros. Plouase toatA saptémana, aga c& gurile de canalizare bolboroseau si deversau o mazg& groasé, otravitoare gi inchis& la culoare, formata din apa de ploaie amestecatA cu resturi de la oalele de noapte, baleg’ de cal si gunoaie. Chiar dac& imi tineam reparatia, simteam cum mi se impregna duhoarea in haine si in piele. Dar merita efortul. De fiecare dati cand iegeam dintr-un pasaj alambicat, intram intr-o noua lume de culori, plin& de tipuri diferite de oameni, privelisti gi mirosuri, Dela districtul 3, la 4, la 5... Siiata-l. Depozitul mare si vechi din cArimida se ridica in fata mea, cu toate ugile dea intrare deschise. Nu iegea fum dinduntru, ceea ce era o usurare. $i nici nu au- zeam tipete. Fata cinima de dragon 15Doamne. inci mai aveam timp. Am pornit spre usa cea mai apropiata si am auzit un raget de furie mult-prea-familiar. Prea tarziu! Am zbughit-o inainte panicata. in secunda in care am trecut ca vantul prin us4, am. stiut exact unde stitea prietena mea cea mai buna, pentru c& toti ceilalti se indepartau de ea, formand un semicere larg. Toti negustorii erau masivi, femei si barbati dintr-o bucat&, obisnuiti si care dupa ei cutii mari gi s4 se lupte din greu pentru fiecare condiment si ingredient adus din lumea intreagii, dar inacel moment toti se retrageau cu prudenté, cu fetele indreptate in directia opusa mie. — Ce spuneai despre Marina? a strigat o voce cunos- cut, din spatele lor. Aoleu. Dacé era un lucru la care tineau toti dragonii, acela era teritoriul. Niménui nu-i era ingaduit s& atace teri- toriul lui Aventurine, care includea nu doar ciocolate- ria in sine, ci si pe Marina, pe Horst si pe mine. Au fost situatii in care mi-a placut la nebunie acest lucru. Cand stateam noaptea tarziu fn cortul meu peticit de pe malul friguros si denivelat al raului, cu vantul care guiera prin peretii de panza si cu alti 100 de cameni care se agitau si frem&tau in apropiere, acest sentiment - cd orice s-ar fi intamplat, eu eram de acum o parte a teritoriului lui Aventurine gi cd aceasta ar fi facut absolut orice ca s& m& protejeze, cu coltii, cu ghearele si cu flc&ri daca ar fi fost necesar - m-a um- plut de admiratie si de o puternica recunostinta. Totusi acum nu era unul dintre acele momente. 6 STEPHANIE BURGIS| Acum era una dintre situatiile in care ag fi vrut s& ip din rirunchi gi s& bag mintile in capul feroce al ce- lei mai bune prietene. Pentru c& uneori dragonii sunt imposibili! Am tras adanc aer in piept, am plecat capul, mi-am. croit drum prin cel mai apropiat grup de barbati side femei si m-am strecurat in cealalt& parte, cu un zm- bet pe fata. — Aici erai! iam spus lui Aventurine. La inceput nici nu mi-am dat seama ce ji fécuse pe toti acei barbati si femei s& se indeparteze de ea cu tea- ma. Oh, ea deborda de o ferocitate inimaginabila, de- sigur. isi tinea pumnii in fata si il fixa furioas pe bar- batul din centrul semicercului, cu ochii ei neobignuit de aurii. Iar noua rochie turcoaz cu portocaliu pe care o purta, o adevrata tortura pentru ochi, era indeajuns de tip&toare pentru a face pe oricine s& se trag’ ingrozit inapoi... Ca s& nu mai zic c& parul negru si scurt era ciufulit in toate directiile, pentru ci mereu refuza s& ia o pauza de la ciocolaterie si s4 se ducd undeva si-si fac o tunsoare decenté... Dar, intr-adevar, avea putin peste un metru si juma- tate, Deci care era problema lor? Mi-a atras atentia o migcare pe peretele din spatele ei giam inghitit in sec. Off. Problema era umbra care se intindea in spatele cor- pului mic, feroce si uman al prietenei mele cele mai bune.., o umbra care se féicea din ce in ce mai mare pe méasura ce o priveam, intinzandu-se peste tarabele din piata gi peste zidul de cérémida din spatele acesteia, Pataca inimade dragon v