SINDROMUL FEMEIA DE SERVICIU

Pseudo-studiu psiho-socio-profesional
Din capul locului vreau să afirm răspicat că am un mare respect pentru
femeile de serviciu, așa cum am față de toate femeile, toate categoriile
profesionale și pentru toți oamenii în general, mai ales dacă și ei procedează la
fel și își cunosc locul lor firesc, binemeritat. De fapt, în context, este recunoscut
unanim principiul de apreciere a valorii, care spune că este mai bine să fie un
măturător excelent decât un inginer incompetent.

Majoritatea femeilor de serviciu (ca și majoritatea salariaților, bărbați și

femei) sunt femei de toată isprava, sunt harnice, muncitoare, pricepute și
respectuoase. De aceea, aici mă voi referi la cele care nu sunt așa și de aceea voi
folosi aici femeia de serviciu doar ca pe un pretext, un simbol generalizator
pentru toți oamenii fără calitate umană din ambele sexe și din toate categoriile
socio-profesionale (portar, șofer, președinte de club din liga a IV-a, rudă,
amantă, client politic de orice profesiune și pe orice treaptă a ierarhiei), care
caută să se agațe de un șef corupt ca să se facă utili, să-și amelioreze nemeritat
statutul, care se comportă abuziv pe persoană fizică pentru că șeful îi folosește
într-o instituție sau într-o firmă într-un mod vicios, ilegal, neetic față de
instituție, de clienți ori contribuabili și de ceilalți salariați.

Cu alte cuvinte, simbolul FEMEIA DE SERVICIU este un pretext pentru

a-i descrie pe toți veleitariștii sub-mediocri (frizând boala psihică) complexați,
fără calități, frustrați, care se cred altceva decât sunt, dar în permanență caută un
măgar (a se citi șef) pe care să-l domine și să-l încalece pentru a-și realiza
obiectivele mărunte, personale, meschin-egoiste.

Adeseori foarte mulți oameni, sub influența ideologiei neo-marxiste (sub

forma aristofobiei = ura față de elite, egalitarismului, political correctness,
pedagogiei non-directive, etc.) și ca să-și argumenteze nivelul de educație,
bună-cuviință și respectul față de ceilalți, spun că ei salută în instituții și
organizații până și femeia de serviciu, formulare care îi dă de gol prin ea însăși
pentru discriminarea subliminală (implicită) indusă… Dar respectul pentru
femeia de serviciu poate fi un pretext convenabil (și) ca s-o angajeze pe mătușa
sa în instituția pe care o conduce cu un salariu de 10.000 lei lunar.

Alți oameni obsedați de egalitarism proletar au suferit poate traume

(nedreptate, opresiune, discriminare) în copilărie, dar pentru asta trebuie să
meargă să se trateze la psihiatrie și nu să-i streseze pe ceilalți cu obsesiile lor
existențiale. Iar alții sunt pur și simplu corupți, disprețuitori față de legi și
regulamente, sunt abuzivi și ipocriți, folosind toate pretextele (inclusiv
principiul egalității) pentru a face orice ca să obține ce vor, justificând astfel
ilegalitatea, imoralitatea, corupția, favoritismul, nepotismul, lipsa de etică și de
integritate.

De fapt, el se pune PE EL în poziție de egalitate erga omnes, tocmai ca să

nu fie obligat să recunoască superioritatea celor cu adevărat valoroși față de el.
În orice caz, din acest joc între egalitate-inegalitate, erijându-se în avocatul celor
dezavantajați, el își creează mari avantaje și privilegii morale și materiale, ca
toți liderii de stânga.

Alteori, profitorii ipocriți o folosesc convenabil pe femeia de serviciu (și

pe alții și altele ca ea) pentru alegerile de director în întreprinderile de stat în
ianuarie 1990, pentru a fonda o federație sportivă (de exemplu, Federația
Română de Fotbal în 1990), sau (schimbând ceea ce este de schimbat) ca să fie
reales președinte tot la FRF în anul de grație 2019…

În realitate, aceste persoane sunt populiști grețoși ipocriți, dacă nu chiar

activiști ai ideologiei egalitariste. Pentru că activistul (mai ales cel de ocazie,
ideologul amator) care clamează sus și tare egalitatea, de fapt proclamă pe
temeiuri ideologice neo-marxiste forma derapată (degenerată) a acesteia –
egalitarismul, discriminarea pozitivă, acțiunea afirmativă, toleranța represivă,
adică inversarea raporturilor axiologice prin așezarea celor așa-zis defavorizați
deasupra celorlalți.

El este un submediocru aristofob care clamează ipocrit și găunos-

demagogic egalitatea nu pentru cei cu adevărat defavorizați (pe care îi folosește
și față de care este disprețuitor și foarte dur în relațiile inter-personale și face
mare caz de poziția sa ierarhică mai înaltă – pentru că, nu-i așa?, noi dulăii vrem
egalitate, dar nu pentru căței!), ci împotriva celor superiori, îndreptățiți la
întâietate.

Ierarhiile însă nu se mai respectă dacă administratorii acestor ierarhii sunt

proști, incompetenți, slabi, imorali, corupți, intimidați de ideologia egalitaristă
neo-marxistă și deci vulnerabili. Toată conjunctura se complică atunci când
femeia de serviciu le oferă șefilor servicii casnice sau chiar favoruri sexuale,
deoarece este binecunoscut că niciodată cel care are acces la detaliile intime ale
unei persoane nu va avea respect pentru ea. Relațiile oficiale, ierarhice
degenerează în relații personale, intime, informale.

Căci toate acestea au efecte perverse când oamenii din jur sunt de proastă
factură, îi dau femeii de serviciu un fel de aroganță, de superioritate
disprețuitoare, compensatoare pentru funcția ei, devenind asertivă față de
ceilalți: le taie drumul, se comportă ca o persoană indispensabilă, își arogă
drepturi (de a influența deciziile conducerii, de a beneficia de învoiri, de a
munci cât mai puțin), este obraznică, nu mai acceptă cereri sau sugestii de la
nimeni, se bagă în vorbă, bârfește pe toată lumea, vorbește vulgar, își ia pauze
lungi și joacă ostentativ Solitaire, vorbește tare la telefon, face comentarii
jignitoare, dă sfaturi nesolicitate, întrerupe orice activitate ca să dea cu mopul,
într-un cuvânt: confundă respectul celorlalți cu slăbiciunea și preia în mod
hotărât, autoritar și dezastruos controlul…

ÎN LOC DE CONCLUZII, 7 ÎNTREBĂRI:

1. Recunoașteți tipologia umană descrisă aici?

2. Să aibă legătură cu confuzia valorilor și răsturnarea ierarhiilor din
societatea românească actuală?
3. Să fi devenit funcția asta de femeie de serviciu așa importantă de când a
fost politizată?
4. Să aibă legătură cu lipsa educației, cu nesimțirea lăsată să se dezvolte ca o
buruiană zdravănă care a absorbit hrana bunului-simț?
5. Sau să aibă legătură cu ofertele de la târgurile de joburi, când se oferă 500
de slujbe pentru necalificați și 30 de joburi pentru cei cu studii superioare,
iar celor cu studii de master li se oferă salariul minim pe economie?
6. Să fie vorba și de reziduurile principiului că în societate clasa muncitoare
este conducătoare, că doar munca fizică este recunoscută drept muncă
onorabilă, socialmente valoroasă, sau noi muncim, nu gândim?
7. Vă rog să-mi spuneți, voi ce credeți?