Immanuel Kant

Biografie

ONTOLOGIA
Spre deosebire de predecesorii săi, care se concentraseră pe problema dacă ființa perfectă trebuie mai
degrabă să existe decât să nu existe, Kant susține că existența nu este un predicat (v. Critica rațiunii
pure). După Kant, atunci când se spune "Dumnezeu este atotputernic", se pune în relație conceptul de
Dumnezeu cu predicatul atotputerniciei. Atunci cînd se spune "Dumnezeu există" nu se pune conceptul
de Dumnezeu în relație cu un predicat. Avem, prin urmare, propozițiile:

1. Dumnezeu este atotputernic.

2. Dumnezeu este.
În prima propoziție, Kant susține că sunt două concepte, Dumnezeu și atotputernicia, iar
cuvântul este nu este un predicat ci numai ceea ce pune predicatul în relație cu subiectul. În propoziția
2, rolul lui este este tot relațional, numai că nu este clară relația pe care o exprimă. Kant spune că
relația în cauză este cea dintre conceptul de Dumnezeu și subiectul(Dumnezeu cu toate predicatele lui).
Wikipedia

Existența lui Dumnezeu o postulăm din necesitatea morală de a crede în existența unei cauze a întregii naturi
și care, fiind deosbită de natură, „să conțină temeiul...” acordul exact al fericirii cu moralitatea.

Capcelea
Pe lângă preocupările sale filozofice, Kant a publicat și o serie de lucrări în domeniul științelor naturii. Una
din cele mai importante este "Istoria generală a naturii și teoria universului" (Allgemeine Naturgeschichte
und Theorie des Himmels, 1755), în care expune ipoteza genezei universului dintr-o nebuloasă, ipoteză
care a fost dezvoltată mai târziu, independent de Kant, de către Pierre de Laplace.
Wikipedia/Manual
GNOSEOLOGIA

Kant ne arată că nici experiența, nici rațiunea nu sunt capabile n mod independent să ne ofere cunoștințe.
Prima ne oferă un conținut fără formă, a doua ne oferă o formă fără conținut. Cunoașterea devine posibilă
numai prin sinteza acestor 2 elemente și deci nu există o cunoaștere care să nu suporte atât pecetea
rațiunii cât și pe cea a experienței.

Pentru Kant, cunoașterea noastră are 2 surse: sensibilitatea și intelectul. Prima este facultatea intuiților și
a doua este facultatea conceptelor.

Mic tratat de gnoseologie, Tomiță Ciulei

În explicarea mecanismului cunoașterii, în Critica rațiunii pure, Kant distinge 3 trepte ale conștiinței ca
subiect cunoscător: sensibilitatea, intelctul și rațiunea, și susține că fiecare treaptă prezintă formele
(structurile) sale a priori, cu ajutprul cărora se realizează procesul cognitiv.
Pe treapa sensibilității, cunoștințele se formează prin afectarea sensibilității de către lucrul exterior, numit
lucru în sine. În urma contactului cu lucrul în sine, în subiect se formează o multitudine haotică de afecte
(ceea ce numim azi senzații și percepții) care nu constituie cunoștințe propriu-zise.

Orice fenomen este alcătuit dintr-o materie (constituită din afecte) și o formă.
Pe treapta intelectului, cunoștințele se formează prin prelucrarea (ordonarea) reprezentărilor cu ajutorul
uneia sau alteia din categorii. Rezultatele obținute sunt numite concepte.
Pe treapta rațiunii, cunoașterea se realizează prin prelucrarea (ordonarea) cunoștințelor intelectuale cu
ajutorul formelor a priori proprii rrațiunii.
El susține nu numai că produsele sensibilității și cele ale intelectului exprimă formele a priori prin care a
fost obținute, ci și faptul că, pe fiecare din cele 2 trepte ale cunoașterii există, pe lângă cunoștințe empirice
și cunoștințe a priori, obținute prin conștientizarea de către subiect a propriilor structuri constitutive. Cât
privește antinomiile rațiunii acestea denotă ruperea oricărui contact experimental.
Manual

ANTROPOLOGIA
Kant a susținut că omul a fost dominat la început de instinct, apoi, cu apariția rațiunii a început să-și aleagă
un mod de viață independent de natură. Ca și Rousseau a fost de părrere că trecerea de la natură la
libertate a însemnat, inițial o cădere, căci a adus după sine și vicii. Dar, tot ca Roousseau, a fost convins
că omul e perfectibil moral.