VARIABILELE CLASICE ALE MIXULUI DE MARKETING

Mixul de marketing a păstrat în conţinutul său 4 componente pe care în prezent le denumim

„tradiţionale” fiind reprezentate de produs, preţ, promovare şi plasament (distribuţie ).

1. POLITICA DE PRODUS
Nevoia pentru un serviciu anume este compusă dintr -un sumum de servicii în măsuri,
niveluri, intensităţi diferite, în timp şi spaţiu, pe care firmele specializate le satisfac gradual,
rezultatul fiind considerat de către consumator, un beneficiu / avantaj sau dimpotrivă o pierdere.
Şi în politica de produs, caracteristicile şi natura serviciilor determină modalităţile concrete de
acţiune ale întreprinderii, variabila produs fiind astfel modificată comparative cu mixul tradiţional.
În formularea politicii de produs în servicii, se vor regăsi atât aspect cu character general, aplicabile
şi în domeniul bunurilor materiale dar şi anumite particularităţi specificedomeniului serviciilor.

2. POLITICA DE DISTRIBUŢIE
Evoluţia rapidă a tehnologiei şi tehnicii,a determinat numeroase transformări pe planul
politicilor de distribuţie, operaţionalizate atât de firmele din domeniul bunurilor cât şi din cel al
serviciilor.
În servicii, cunoaştem deja faptul că distribuţia se realizează în cea mai mare parte direct
de la prestator la beneficiar şi că distribuţia fizică este o componentă slab dezvoltată în acest
domeniu. În prezent însă, situaţiile concrete reflectă complexitatea şi specificitatea acestei politici.
În tratarea problematicii distribuţiei serviciilor trebuie avute în vedere caracteristicile
acestora, natura fiecărui serviciu în parte, concomitenţa producţiei de servicii cu consumul lor,
comportamentul şi acţiunile intermediarilor şi,nu în ultimul rând, cel al consumatorilor. De
asemenea, în elaborarea politicii de distribuţie trebuie să se ia în considerare dimensiunea ofertei
de servicii, numărul şi forţa concurenţilor. Restricţiile materiale, financiare, umane alefirmei şi
condiţiile mediului extern al acesteia reprezintă totodată factori care influenţează întreprinderea în
tratarea acestei politici din mixul de marketing.
Principalul obiectiv avut în vedere de întreprinderea prestatoarede servicii în elaborarea
politicii sale de distribuţie este sincronizarea cererii cu oferta. Nu lipsite de importanţă sunt şi

AN 2020
obiectivele care vizează satisfacerea nevoilor solvabile de servicii ale consumatorilor,eficientizare
a distribuţiei şi optimizare a activităţilor specifice acesteia.
Între politica de distribuţie şi celelalte componente ale mixului de marketing există orelaţie
de interdependenţă. Politica de distribuţie influenţează direct celelalte variabile ale mixului de
marketing, după cum şi viceversa este valabilă,

3. POLITICA DE PREŢ
Deşi considerată o variabilă tradiţională a mixului de marketing, preţul nu are însă un
comportament identic cu cel din domeniul tangibilelor. Astfel, preţul are în servicii un rol aparte,
mecanisme de formare şi evoluţie diferite comparativ cu domeniul bunurilor. În primul rând,
politica de preţ a întreprinderii prestatoare este puternic marcată de caracteristicile serviciilor, şi
în mod special de intangibilitatea şi imaterialitatea serviciilor, care conferă preţului un rol aparte,
fiind determinant în aprecierea serviciului în faza de pre-cumpărare. O altă caracteristică a
serviciilor, şi anume sezonalitatea, influenţează mărimea, dinamica, modul de formare a preţului
în anumite perioade ale anului.
Modalităţile specifice de fixare ale preţului sunt influenţate în primul rând de elementele
constitutive ale preţului şi ponderea lor diferită faţă de domeniul bunurilor. De asemenea,gradul
de implicarea consumatorului în actul de prestaţie se reflectă şi acesta în politica de preţ stabilită
de către întreprinderea prestatoare.

4. POLITICA PROMOŢIONALĂ
În domeniul serviciilor, comunicaţiile ocupă un loc aparte, permanenţa şi calitatea lor
determinând formarea, consolidarea relaţiilor cu consumatorii, fidelizarea acestora. În elaborarea
politicii promoţionale, întreprinderea prestatoare de servicii porneşte de la diversitatea şi
complexitatea comunicării, principiile pe care se fundamentează aceasta, conţinutul activităţilor
realizate, mijloacele şi strategiile pe care doreşte să le utilizez e.