Sunteți pe pagina 1din 3

4. Tratatele UE (de revizuire).

Tratatul de la Maastricht.

Tratatul de la Maastricht semnat la 4 februarie 1993, a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993. A fost
respins de către Danemarca, după acordarea unui statut special, care constă în neparticiparea la moneda
unică, la acordare a cetățeniei unionale şi la politica de apărare comună.
Datorita unor dificultăți de ratificare, Belgia, Luxemburg, Olanda, Grecia au ratificat prin procedura
parlamentară ordinară.
OBIECTIVE: Tratatul de la Maastricht răspunde la cinci obiective esenţiale:
- consolidarea legitimităţii democratice a instituţiilor;
- creşterea eficienţei instituţiilor;
- introducerea unei uniuni economice şi monetare;
- dezvoltarea dimensiunii sociale a Comunităţii;
- instituirea unei politici externe şi de securitate comune.

Natura și efectele tratatului:


- crearea uniunii europene care e formată din 3 comunității împreună cu mecanisme de cooperare.
- Transformarea comunității economice europene în comunitatea Europei cu competențe din
domenii economice și comunitare.
- Includerea în competențele Uniunii a cooperării în domeniul justiției politicii externe.
- Atribuirea de competențe în privința cooperării în domeniul justiției și afacerilor interne.
- Introducerea de mecanisme de integrare diferențiat unele state eneficiind de statut prerogatorii (
politica monetară).

POLITICI
Tratatul introduce politici comunitare în şase domenii noi:
- reţelele transeuropene;
- politica industrială;
- protecţia consumatorilor;
- educaţia şi formarea profesională;
- tineretul;
- cultura.

Tratatul de la Amsterdam
Tratatul privind completarea Tratatului privind UE a fost semnat în 1997 şi a intrat în vigoare la 1 mai
1999. Tratatul de la Amsterdam a fost considerat ca fiind concentrat asupra consolidării decât a lărgirii
atribuțiilor comunității.
Modificările de fond:
- TA a stabilit că UE este fundamentată pe principiile libertății, democrației, respectării
drepturilor omului şi statului de drept. Respectare a acestor principii este premisa fundamentală a
aderării la UE.
- A fost adăugat principiul transparenței, astfel ca în cadrul UE, deciziile să fie adoptate „cu
respectarea deplină a principiului transparenței şi cât mai aproape de cetățeni”.
- Art.2 a adăugat noi obiective: promovarea egalității între bărbați şi femei este menționată
acum ca obligație, precum şi promovarea unui înalt grad de competitivitate, iar promovarea unui „nivel
ridicat de protecție şi ameliorarea calității mediului” a fost trecută ca un scop independent şi nu doar ca
o cerință incidentală a creșterii economice.

Modificări instituționale:
- A fost modificată şi extinsă procedura codeciziei, consolidându-se astfel rolul PE în procesul
decizional.
- Puterea PE(Parlament European) a fost în continuare întărită prin modificarea procedurii
de numirea Președintelui Comisiei, prin cerința acordului Parlamentului.
- Rolul Consiliului European a fost întărit în sensul că acesta va putea elabora şi adopta strategii
comune.
- TA a numit pe Secretarul General al Consiliului ca „Înalt Reprezentant” al PESC, pentru a asista
președinția Consiliului, care rămânea în continuare principalul reprezentant al UE.

Menit să completeze dispozițiile Tratatului de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam reglementează


unele aspecte particulare, cum ar fi eliminarea ultimelor obstacole în calea liberei circulații a
persoanelor, crearea unor instituții comunitare care să facă faţă unei Uniuni Europene lărgite,
cuprinzând țări din Europa centrală şi de Est (decizii luate cu majoritate calificată, numirea preşedintelui
Comisiei cu aprobarea Parlamentului European, etc.).
Tratatul de la Nisa
Conferința Internațională a fost convocată de Consiliul European cu ocazia întâlnirii la nivel înalt de la
Köln din 1999. Consiliul European de la Köln din 1999 o nouă inițiativă cu sarcina de a schița o Cartă
a drepturilor fundamentale a UE.
Tratatul de la Nisa este semnat la 26 februarie 2001 şi intră în vigoare la 1 februarie 2003.
Cele patru probleme instituţionale modificate prin tratat au prevăzut următoarele:
- în privinţa compoziţiei Comisiei, s-a stabilit ca după viitoarea lărgire fiecare stat membru să
continue să deţină câte un comisar până în momentul în aderării viitorului stat membru. De asemenea
se prevedea sporirea puterii Preşedintelui Comisiei;
- procesul decizional a fost modificat, modificările intrând în vigoare la 1 ianuarie 2005 după cum
urmează: majoritatea calificată va fi obţinută dacă decizia obţine numărul specificat de voturi şi va fi
aprobată de majoritatea statelor membre. Majoritatea calificată va înlocui unanimitatea în câteva
prevederi ale tratatului.
- sporirea cooperării unor state membre va fi reîntărită şi facilitată;
Tratatul de la Lisabona
La 23 iulie 2007 la Conferința interguvernamentală de la Bruxelles a fost elaborată o formă
simplificată a unui tratat care să înlocuiască proiectul constituțional. Consiliul European de la
Lisabona din 19 octombrie 2007 a aprobat proiectul unui tratat de modificare, care a fost semnat
de statele membre la 13 decembrie 2007.
Denumirea deplină este Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană
și a Tratatului de instituire a Comunității Europene (Tratatul de reformă). Tratatul a intrat în vigoare
la 1 decembrie 2009.
Uniunea se întemeiază pe Tratatul privind Uniunea Europeană și pe Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene. Aceste două tratate au aceeași valoare juridică.
Pentru prima dată în Tratatul este prevăzută posibilitatea statelor membre de retragere din
Uniunea Europeană.
Tratatul instituie două proceduri de revizuirea tratatelor: procedură ordinară și simplificată. În
premieră UE va avea un catalog clar privind împărțirea competențelor între state și UE.
Uniunea instituie o uniune economică și monetară a cărei monedă este euro. Accentuarea
principiului supremației dreptului UE față de cel național.
Potrivit modificărilor aduse prin Tratatul de la Lisabona noile instituții ale UE, vor fi: Consiliul
European, Banca Centrală Europeană
Sistemul jurisdicțional al UE se va numi Curtea de Justiție a UE, fiind compusă din 3 instanțe:
Curtea de Justiție, Tribunalul și Tribunale specializate.
Funcția de președinte al Consiliului European se transferă într-o funcție permanentă de „Președinteal
UE” cu un mandat de doi ani și jumătate (Donald Tusk, David-Maria Sassoli).