Sunteți pe pagina 1din 21

LICEUL TEHNOLOGIC ,,COSTACHE CONACHI” PECHEA

PROIECT
pentru obţinerea certificatului de calificare profesională
nivel 3

ÎNDRUMĂTOR,
Prof. RADU MONA

CANDIDAT,
Elev: CODREANU VASILE
Clasa a XI-a E

Pechea-Galaţi
2016

1
LICEUL TEHNOLOGIC ,,COSTACHE CONACHI”
PECHEA
Învăţământ profesional de 3 ani
Profil: tehnic
Domeniul pregătirii de bază: industrie textilă şi pielărie
Calificarea profesională: confecţioner produse textile
Nivel 3

TITLUL PROIECTULUI:

,,Finisarea pieilor pentru confecţionarea


produselor de marochinărie”

2
CUPRINS

Argument

Cap.I Clasificarea pieilor finite

Cap. II Proprietăţile pieilor finite

Cap. III Finisarea pieilor pentru conecţionarea produselor de


marochinărie

Cap.IV Clasificarea articolelor de marochinarie

Cap.V Norme generale de protecţie muncii

Bibliografie

3
ARGUMENT

Pieile de animal și blănurile au fost folosite încă de la începuturile existenței


omului, atât ca și adăpost, cât și ca material pentru acoperirea corpului. Însoțind omul
în dezvoltarea lui, există posibilitatea de a caracteriza gradul civilizației umane într-o
anumită etapă dupa modul cum era prelucrată și folosită pielea în epoca respectivă.
Materia primă clasică utilizată pentru fabricarea încălţămintei este pielea
naturală, produs de natură proteică, provenită din piei brute cu proprietăţi modificate
prin prelucrare specifică în funcţie de destinaţie.
Principala sursă de piei brute o reprezintă mamiferele domestice, în special
bovinele, cabalinele, ovinele, caprinele, porcinele şi caninele. Pentru confecţionarea
unor produse de lux se pot utiliza şi pieile unor animale sălbatice, reptile, batracieni,
păsări, animale marine, peşti.

Provenienţa pielii influenţează în multe situaţii proprietăţile pielii finite, care


poate fi în general identificată în funcţie de elementele specifice.

Pielea crudă rezultă prin jupuirea animalelor sacrificate. În funcţie de partea


anatomică a animalului de la care provine, pielea este împărţită în regiuni topografice:
crupon, gât, poale, picioare, frunţi (pentru pielea de bovine).

Calitatea pieilor crude este influenţată de regiunea topografică, conţinutul de


apă, structura şi constituenţii chimici de bază, variind de la un animal la altul, în
funcţie de specie, sex, vârstă, mod de îngrijire.

Prezenţa unor abateri de calitate de tipul defecte din timpul vieţii animalului
(piei subţiri, mărcile de foc, urme de căpuşe), defecte din timpul sacrificării-jupuirii
(tăieturi, găuri, piele nesângerată, etc.), defecte datorate conservării (încingere,
putrezire, pete de sare, defecte microbiologice) poate influenţa semnificativ calitatea
pielei crude şi a produsului finit. Pieile finite se obţin prin prelucrarea pieilor brute în
urma unor operaţii preliminare tăbăcirii

4
Am ales aceasta tema: ,,Finisarea pieilor pentru confecţionarea produselor de
marochinărie”, pentru a-mi demonstra competenţele tehnice practice şi teoretice pe
care le-am dobândit în anii de studiu în domeniul confecţiilor textile.
În timpul orelor de specialitate, prin succesiunea modulelor studiate, mi-am
însuşit cunostinţele care să mă ajute să finisez pieile pentru confecţionarea diferitelor
articole de marochinărie.

Cap.I Clasificarea pieilor finite

Criterii de clasificare

1. După provenienţă, pieile finite pot fi piei de : bovine, bubaline, cabaline, porcine,
caprine, ovine

2. După modul de secţionare, pieile finite se prezintă ca : piei întregi, crupoane,


poale, gâturi

3. După modul de tăbăcire, pieile finite pot fi tăbăcite cu tanaţi minerali ( crom, fier,
siliciu) obţinute prin tăbăcire minerală, cu tanaţi vegetali, obţinute prin tăbăcire
vegetală, cu grăsimi, cu aldehidă formică.

4. După modul de finisare, pieile pot fi cu faţă naturală, cu faţă corectată, cu faţă
lăcuită, cu faţă şlefuită, cu faţă presată, finisare prin şlefuire pe partea cărnoasă.

5. După utilizare, pieile pot fi pentru: articole de marochinărie, articole de


îmbrăcăminte, articole de încălţăminte, articole tehnice, curele de transmisie, articole
sport, echipamente de protecţie.

5
Cap. II Proprietăţile pieilor finite

Proprietăţile pieilor finite cerute pentru asigurarea calităţii produsului finit sunt:

Suprafaţa pieilor finite este influenţată de natura şi starea pieii brute, de modul
de prelucrare şi de umiditatea mediului înconjurător. Se măsoară cu maşini şi aparate
speciale.La pieile rigide , provenite de la animale mature, pielea se secţionează,
prelucrarea făcându-se separate pe zone.
Grosimea pieii variază în limite foarte mari în funcţie de următorii
factori:natura pieii brute, natura procesului de tăbăcire, operaţiile mecanice din timpul
prelucrării, regiunea topografică a pieii, umiditatea mediului înconjurător.Variaţia este
cuprinsă între 0.6 şi 10mm ,astfel, pieile flexibile au grosimea între 0.4 şi 3 mm, iar
pieile rigide au grosimea între 1.5 şi 10 mm. Se măsoară cu micrometrul textil.
Masa pieii finite variază în funcţie de umiditatea relativă a mediului
ănconjurător, datorită higroscopicităţii ei. Se măsoară cu balanţe zecimale. Masa pieii
este influenţată de natura pieii brute şi de modul de tăbăcire.
Conductibilitatea termică este proprietatea pieii de a lăsa să treacă căldura de
la o suprafaţă la cealaltă, atunci când între cele două suprafeţe este o diferenţă de
căldură.Conductibilitatea termică este influenţată de modul de tăbăcire, de densitatea
pieii, de grosimea, de conţinutul de grăsimi şi umiditate. Pielea finită este un material
rău conducător de căldură.
Conductibilitatea electrică a pieii scade odată cu creşterea umidităţii. Pielea
finită este un material rău conducător de electricitate, dar, în anumite condiţii, pielea
conduce curentul electric.
Absorbţia apei este proprietatea pieii de a încorpora apa. Capacitatea pieii de a
absorbi apă este diferită în funcţie de : natura pieii brute, modul de tăbăcire, modul de
finisare, gradul de ungere.
Permeabilitatea la apă este proprietatea pieii de a lăsa să treacă apa prin ea şi
este influenţată de porozitatea pieii, de modul de tăbăcire, caracterul finisării şi de
ungere.
6
Permeabilitatea la apă se exprimă prin timpul în ore şi minute necesar până la apariţia
primei picături de apă pe partea inferioară.

Proprietăţi chimice
Compoziţta chimică a pieilor finite este variabilă de la soetiment la sortiment, limitele
cantitative între care este permisă variaţia conţinutului în diverşi componenţi fiind
reglementată prin standardele de calitate ale sortimentelor.
Proprietăţile chimice ale pieilor tăbăcite mineral diferă de cele ale pieilor tăbăcite
vegetal datorită agentului de tăbăcire.
Caracteristicile chimice ale pieilor sunt:
Conţinutul de apă, grăsimea,cenuşa provenită din fazele preliminare tăbăcirii şi din
tăbăcire, substanţa dermică, aciditate liberă, gradul de tăbăcire.
Proprietăţi igienico funcţionale
Permeabilitatea la vapori reprezintă capacitatea pieii de a permite eliminarea vaporilor.
Permeabilitatea la aer este proprietatea pieii de a lăsa aerul să treacă prin ea.
Proprietăţi mecanica
Rezistenţa la tracţiune este efortul de tracţiune sub acţiunea căruia epruveta de piele se
rupe.Se determină prin supunerea epruvetelor la o sarcină progresivă de tracţiune
aplicată pe direcţia axei longitudinale.
Alungirea reprezintă creşterea lungimii probei de piele sub acţiunea unui efort
de tracţiune şi poate avea valori cuprinse între 30 şi 60%.
Elasticitatea şi plasticitatea
Elasticitatea este proprietatea corpurilor de a-si modifica forma sub ac’iunea unei for’e
exterioare şi de a reveni la forma şi dimensiunile iniţiale după încetarea acţiunii acelei
forte.
Plasicitatea este proprietatea corpurilor de a-si modifica forma sub acţiunea unei forţe
exterioare şi de a nu reveni la forma şi dimensiunile iniţiale după încetarea acţiunii
acelei forţe.
Rezistenţa la flexiune este proprietatea pieilor de a rezista la îndoire.

7
Rezistenţa vopsirii este proprietatea pieilor de a păstra cât mai mult timp
culoarea şi luciul sub influenţa diferiţilor agenţi în timpul confecţionării li al folosirii
produselor.

Cap. III Finisarea pieilor pentru conecţionarea


produselor de marochinărie

Finisarea pieilor constă în efectuarea unei mari varietăţi de operaţii fizico


chimice sau mecanice, într-o succesiune şi cu o intensitate specifică fiecărui
semifabricat.Prin finisarea suprafeţei pieii, acesteia i se conferă:
-protecţie împotriva contaminanţilor (apă, ulei, murdărie)
-culoarea, fie pentru a modifica, fie pentru a înfrumuseţa culoarea obţinută la vopsire,
fie pentru a unifiormiza culoarea.
-modificarea tuşeului, a luciului şi a performanţei fizice
-calitatea ameliorată, prin ascunderea defectelor de suprafaţă
-efectele attractive de modă şi ornamentale
Arta finisajului constă în executarea diferitelor operaţii mecanice
(întindere,stoluire, şlefuire,deprăfare, lustruire, călcare şi presare, vălţuire) şi aplicarea
diverselor produse de acoperire, fără a diminua caracteristicile naturale ale pieii atât
vizuale, cât şi cele de supleţe şi respiraţie ale pieii.

1. Stoarcerea este operaţia prin care pieile umede sunt introduse în maşina de
stors, pentru eliminarea excesului de apă. Unele maşini, numite maşini de stors-întins,
realitează, în acelaşi timp, şi întinderea pieilor.

8
2. Despicarea ( şpăltuirea) se aplică în cazul majorităţii pieilor în stare de
gelatină sau tăbăcită, pentru obţinerea grosimii necesare pe întreaga suprafaţă a pieii,
utilizându-se maşini prevăzute cu un cuţit bandă.Subprodusul rezultat este şpalţul
folosit pentru realizarea unor sortimente ca : velur, marochinărie, branţ.

3. Neutralizarea are ca scop îndepărtarea din pielea tăbăcită cu săruri bazice


de crom, a sărurilor solubile de crom sau de metale alcaline şi a acizilor liberi, a căror
prezenţă influenţează negativ operaţiile ulterioare ( vopsirea, ungerea, retanarea)
Operaţia se realizează prin spălare cu apă, cu săruri alcaline, cu săruri neutre sau cu
tananţi sintetici.

9
4. Vopsirea este operaţia prin care pielea tăbăcită se tratează cu o soluţie apoasă
de substanţe colorate, naturale sau de sinteză şi are scopul de a înfrumuseţa aspectul
pieii fabricate. Vopsirea se execută, în general în două faze: vopsirea de fond şi
vopsirea de acoperire. Utilajul folosit în mod obişnuit pentru această operaţie este
butoiul cu turaţia de 10-12 rotaţii/min.Se mai utilizează haspelul pentru piei mai
sensibile la agitare şi foarte rar căzi de lemn. Pentru obţinerea unei vopsiri
corespunzătoare trebuie utilizaţi coloranţi adecvaţi tipului de piele care se vopseşte şi
rezultatului care se urmăreşte.

5.Ungerea se face cu scopul de a lubrifia fibrele pieii tăbăcite, mineral sau


vegetal, pentru a reduce frecarea internă, pentru a da moliciune şi supleţe pieii pentru a
micşora indicele de absorbţie a apei şi permeabilitatea la aer.Substanţele de ungere
sunt grăsimi animale sau vegetale, grăsimi transformate, materiale de ungere minerale,
sintetice.
10
Procedeele practice de ungere sunt următoarele:
-ungerea cu emulsii la butoi
-ungerea prin vălcuire la cald cu amestecuri topite de substanţe de ungere
-brenoirea ( ungere a pieselor prin impregnare cu grăsimi în stare topită)
-ungerea cu grăsimi topite
-ungerea feţei pieii cu emulsii de grăsimi
6. Retanarea (retăbăcirea) este operaţia de tratare a pieilor tăbăcite mineral sau
vegetal cu diferite materiale tanante vegetale sau sintetice cu săruri, ulei, în vederea
îmbunătăţirii caracteristicilor acestora.
Scopul retanării pieilor cromate este de a îmbunătăţi plinătatea pielii şi fermitatea feţei
şi de a mări rezistenţa desenului feţe la pieile presate.
7. Decolorarea este necesară pentru a elimina taninul nefixat de fibra
colagenică şi pentru a deschide culoarea taninului de pe faţa pieii, prin acidulare.
8. Uscarea pieilor după tăbăcire şi după efectuareaoperaţiilor de pregătire în
vederea finisării este o operaţie necesară pentru eliminarea excesului de apă, care nu
permite efectuarea operaţiilor următoare.
Clasificarea procedeelor de uscare se face după modul în care căldura ajunge în
contact cu pielea şi anume: prin convecţie ( căldura este transportată de aer), prin
contact (căldura este dată pieii direct de sursă) şi prin radiaţie (radiaţiile infraroşii sunt
purtătoare de căldură de la sursă la piele).
Utilajele folosite sunt:
-ucătorul cu vid, care reduce durata uscării, contribuind şi la o mărire a suprafeţei
-uscătoare pe sticlă sau pe rame, care au un randament mai mare în suprafaţă şi sunt
utilizate pentru piei tăbăcite mineral
-uscătoare tunel cu bandă transportoare care se folosesc, în special pentru piei tăbăcite
vegetal.

11
9. Vopsirea cu coloranţi de acoperire constă în aplicarea pe piele ( manual,
prin pulverizare sau prin turnare) a unei pelicule (film) care trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii: să confere aderenţă mare faţă de piele, rezistenţă la apă, la
îmbătrânire şi la acţiunea temperaturii, să menţină aspectul natural al pieii, să fie
elastică,omogenă, cu luciu şi să nu micşoreze proprietăţile igienice ale pieii.
Scopul vopsirii de acoperire este de a uniformiza culoarea, luciul şi rezistenţa la
lumină, de a îmbunătăţi impermeabilitatea la apă şi permeabilitatea la aer şi vapori.
Alte operaţii efectuate pentru fnisarea pieilor
Lustruirea este operaţia prin care faţa apretată a pieii capătă luciul necesar prin
frecare cu un cilindru neted.

Ştuţuirea este necesară pentru a îndepărta de pe piele marginile deteriorate la


diferite operaţii (întins pe rame,vălţuit, blanşiruit)
Umezirea se face cu scopul de areda parţial umiditatea pieii,pierdută la uscare,
în vederea executării în bune condiţii a unor operaţii mecanice şi pentru ca pielea să
capete o serie de proprietăţi ( moliciune, elasticitate).
12
Controlul calităţii se efectuează pe tot parcursul fluxului tehnologic de
obţinere a pieilor finite, pentru asigurarea îndeplinirii standardelor de calitate specifice
fiecărui sortiment.

Depozitarea pieii finite are un rol deosebit de important în conservarea unor


însuşiri ale pieilor, precum elasticitatea, supleţea şi capacitatea de a se plia, care
depind de conţinutul de umiditate al acestora. De aceea, depozitarea trebuie să se facă
într-un loc răcoros, nu foarte uscat, ventilat, la temperaturi între 10-15 grade C, cu un
nivel de umiditate relative de 50-70.
Dacă nivelul de umiditate scade prea mult, atunci pielea se întăreşte şi are tendinţa de
crăpare a feţei.
Dacă umiditatea creşte prea mult, pielea poate căpăta pete de mucegai. Lumina directă
a soarelui ar trebui evitată, în caz contrar existând pericolul decolorării sau al apariţiei
petelor de grăsime.
O depozitare corespunzătoare se poate realiza în dulapuri sau pe rafturi. Raftul de jos
trebuie să fie la o distanţă de cel puţin 10 cm de la podea, iar înălţimea stivei de piei
nu trebuie să fie mai înaltă de 1 m.

13
Cap.IV Clasificarea articolelor de marochinarie

1.Dupa destinatie:

Pentru completarea tinutei vestimentare:

 Cordoane
 Posete
 Serviete

Pentru protectia unor obiecte (mica marochi- -narie):

 Portstilou
 Portchei
 Portochelar
 Portbancnot
 Portvizit
 Portmonet

14
Pentru voiaj si excursii:

 Geamantane
 Genti de voiaj
 Sacose
 Rucsacuri

2.Dupa material prima folosita:

15
Din piele naturala

Din inlocuitori de piele

3. Dupa modul de sustinere

Cu maner

Cu curea de umar

16
4.Dupa sistemul de inchidere

Cu fermoar

Cu accesorii de inchidere:

 Butoni de marochinarie
 TUC-TIC
 Rame
 Catarame

17
CAP V. NORME GENERALE DE PROTECTIA MUNCII

Normele specifice de securitate a muncii sunt reglementări cu aplicabilitate


naţională,care cuprind prevederi minimal obligatorii pentru desfăşurarea principalelor
activităţi din economia naţională în condiţii de securitate a muncii.

Respectarea conţinutului acestor prevederi nu absolvă agenţii economici de


răspundere pentru prevederea şi asigurarea oricăror măsuri de protecţie a muncii,
adecvate condiţiilor concrete de desfăşurare a activităţilor respective.

Normele specifice de securitate a muncii fac parte dintr-un sistem unitar de


reglementări privind asigurarea sănătăţii şi securităţii în muncă, sistem compus din:

 Norme generale de protecţie a muncii, care cuprind prevederi de securitate a


muncii şi de igienă a muncii, cu aplicabilitate generală pentru orice activitate;
 Norme specifice de securitate a muncii, care cuprind prevederi de securitate a
muncii specifice unor anumite activităţi sau grupe de activităţi , detaliind prin
aceasta prevederile Normelor generale de protecţie a muncii.
 Prin accidentul de munca se intelege vatamare violenta a organismului
precum si intoxicatia acuta si profesionala care are loc in timpul procesului de
munca sau indatoririlor de serviciu indiferent de natura juridica a contractului la
baza caruia se desfasoara activitatea si care provoaca capacitatea temporara pentru
lucru cel putin trei zile, invaliditate sau deces.

 Nu se considera accident de munca, accidentul unei actiuni neglijente.

 Accidentul de munca se poate clasifica in raport cu urmarile produse si


numarul persoanelor accidentate:

  A / Accidente cu incapacitatea temporara de munca – incapacitatea de


munca de cel putin trei zile.

  B / Accidente cu invaliditate – care produc invaliditate.

  C / Accidente mortale – cu decesul accidentatului.

  D / Accidente colective – cand sunt accidente de cel putin trei persoane in


acelasi timp si din aceeasi cauza.
18
 Incapacitatea temporara de munca

 Aceasta e o consecinta mai putin grava a unui accident de munca si constituie


incapacitate temporara a victimei. Constatarea se face medical si se atesta printr-un
certificat.

 Invaliditatea

 Invaliditatea consta intr-o infirmitate ca urmare a unui accident. Ea poate fi


permanenta si poate duce la pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca.

 In functie de afectarea capacitatii de munca exista urmatoarele grade de


invaliditate:

 Gradul 1: cand persoana afectata si-a pierdut total capacitatea de munca.

 Gradul 2: cand persoana afectata si-a pierdut partial sau total capacitatea de
munca.

 Gradul 3: cand persoana afectata si-a pierdut partial capacitatea de munca dar isi
poate continua activitatea la acelasi loc de munca insa in conditiile unui program
redus.

a. Cauze tehnice
 Starea necorespunzatoare a masini si instalatiilor electrice dar si a sculelor.
 - lipsa dispozitivelor de protectie

 - defecte de structura sau lipsuri constructive

b. Cauze organizatorice
 Organizarea necorespunzatoare a locului de munca, aici intra:
 a) accidente mecanice care se produc in urma unor accidente

 b) uneltele si agregatele utilizate in procesul de productie

Masuri de prevenire si stingere a incendiilor (P.S.I.)

Incendiul este fenomenul de ardere a materialelor combustibile prin care se


produc pierderi de bunuri materiale si uneori vieti omenesti.

19
Arderea – este reactia chimica prin care se combina o substanta combustibila cu
oxigen, cu degajare de caldura si lumina. Procesul de ardere are loc cu participarea a
trei focuri obligatorii:

- substanta combustibila, oxigenul din aer si temperatura de ardere

- substantele sau materialele combustibile pot fi in stare:

- solida

- lichida

- gazoasa

Pentru combaterea incendiilor pot fi utilizate diferite mijloace, dar cele mai
importante sunt:

1. Nisipul: poate fi utilizat in combaterea incendiilor in care ard


materialele lemnoase, chimice, electrice si textile.

2. Apa: este un mijloc principal de combatere a focului care poate fi


utilizat prin diferite forme:

a. jet: cand ard materiale solide de natura lemnoasa

b. ploaie: cand ard materiale fibroase(textile) paioase

c. pulverizata: cand ard materiale combustibile, solide si lichide

d. abur: cand ard materialele uscate si gazoase, iar arderea se


produce in mediul inchis.

3. Substante chimice: reprezinta un mijloc important pentru combaterea


focului in care ard substante chimice si electrice

4. Spuma mecanica: este o substanta chimica care se produce prin


amestec cu emulsie. Amestecul se realizeaza cu o instalatie speciala
actionata mecanic

5. CO2: este un gaz incolor care prin presiune trece in stare lichida fiind
rau conductor de electricitate. Este utilizat la combaterea incendiilor
electrice.

20
Bibliografie

Standarde de pregătire profesională


Modul I: Tehnologii generale din textile –pielărie
Modulul II: Materii prime pentru industria de pielărie
Modulul III: Sănătatea şi securitatea muncii
Reviste de specialitate
Curriculum, Calificarea, Confecţioner produse textile
Pliante

21