Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Utilizări: cancer, rahitism, tuberculoză, afecţiuni oculare; întârzie îmbătrânirea; litiază biliară; ciroză
hepatică; celulită, pletora; atonie digestivă; conjunctivită; blefarită.
Pătrunjelul este bogat în clorofilă, care are capacitatea de a purifica şi de a inhiba răspândirea
bacteriilor, ciupercilor şi a altor microorganisme. Clorofila din această plantă are calităţi antibacteriene
şi antifungice care stimulează sistemul imunitar pentru calmarea simptomelor sinuzitei, de exemplu.
Clorofila, bogată în oxigen suprimă virusurile şi ajută plămânii să elimine toxinele acumulate din
mediul incojurator. Pătrunjelul este una dintre puţinele surse naturale de acid alfa-linolenic, un acid
gras esenţial, important. Fluorul se întâlneşte în abundenţă în pătrunjel. Fluorul existent în pătrunjel
are o structură complet diferită molecular de fluorul produs chimic. Cariile dentare sunt rezultatul unui
nivel prea scăzut de fluor. Combinaţia dintre calciu şi fluor crează o suprafaţă solidă de protecţie la
nivelul dinţilor şi oaselor, protejează organismul de infecţii, germeni şi virusuri.
Planta conţine vitamina B12 care este necesară pentru formarea celulelor roşii din sânge şi pentru
dezvoltarea normală a celulelor, este importantă pentru fertilitate, sarcină, imunitate şi prevenirea
bolilor degenerative. Acţiunea vitaminei B12 este inhibată de antibiotice, pilule contraceptive,
de stres, ficat leneş sau de prezenţa unor paraziţi în colon sau tractul digestiv. Pătrunjelul
contracarează acţiunea acestor factori inhibitori.
Țelina (Apium graveolens)
Ţelina are un conţinut bogat de vitamine: A, B, C, K, PP şi minerale Na, K, Ca, Mg, Fe, P, I, Mn, Cu.
Rădăcina conţine acid folic, fiind recomandată consumarea legumei în stare crudă de femeile care
doresc să rămână însărcinate; prezintă un efect pozitiv asupra dereglărilor hormonale, ajutând la
combaterea sterilităţii feminine şi la prevenirea impotenţei masculine.
Ţelina reprezintă o legumă indicată nu numai în alimentaţia zilnică, pentru întărirea sistemului
imunitar, dar şi în perioadele de convalescenţă, în anemii (ţelina conţine o cantitate importantă de fier
şi magneziu, necesare în tratarea stărilor de epuizare) sau în stările acute de surmenaj (ţelina conţine
substanţe ce reduc hormonii stresului).
Frunzele de ţelină, foarte bogate în vitamina C, pot fi folosite cu succes şi extern în cazul degerăturilor
sau al plăgilor, accelerând ritmul de cicatrizare a pielii.
Este indicată de asemenea şi în tratarea diverselor infecţii urinare, în tratarea afecţiunilor renale sau în
combaterea gazelor intestinale.
Uleiul de ţelină stimulează pofta de mâncare şi are un efect de purificare asupra sângelui, acţionând
pozitiv şi asupra tractului urinar.
Ţelina conţine anumite substanţe care dilată vasele de sânge. Infuzia de ţelină se recomandă adesea
persoanelor care suferă de hipertensiune arterială.
Pentru că este un bun drenor pulmonar şi un excelent calmant al tusei, se recomandă consumul de
ţelină în timpul răcelilor sau al gripelor, sub formă de ceai, tinctură sau în salate alături de alte
ingrediente.
Tinctura de ţelină se poate prepara în casă foarte simplu şi se foloseşte timp de doi ani. Într-o jumătate
de litru de alcool de 40 de grade se pune la macerat o rădăcină de ţelină de mărime medie, tocată
mărunt sau eventual dată prin maşina de tocat carne. După opt - zece zile se filtrează amestecul
obţinut.
Din acest amestec se beau câte două linguriţe pe zi, cu 30 de minute înainte de masă. Cura cu tinctură
de ţelină durează 10 zile, cu pauză de 10 zile, după care se reia.
Extern, frunzele de ţelină opărite se pun pe articulaţiile dureroase, sub formă de cataplasme, cu efecte
benefice deosebite în mai multe tipuri de artroză.
Mărarul (Anethum graveolens)
Mărarul este bogat în multe vitamine vitale, inclusiv acid folic, riboflavină, niacină, vitamina A, beta-
caroten, vitamina-C, care sunt esenţiale pentru un metabolism optim Vitamina A şi beta-carotenulsunt
flavonoizi naturali cu efect antioxidant.
Mărarul conţine numeroşi compuşi şi derivaţi chimici care sunt cunoscuţi pentru puterea lor
antioxidantă şi de prevenire a bolilor. Această plantă populară nu conţine colesterol şi este foarte
săracă în calorii. Cu toate acestea, ea conţine mai multe tipuri de anti-oxidanti şi vitamine, cum ar fi
niacina, piridoxina (vitamine din complexul B) şi fibre alimentare care ajută la scăderea colesterolului
din sânge.
Frunzele de mărar (fire) şi seminţele conţin multe uleiuri esenţiale volatile, cum ar fi d-carvona,
dillapiol, DHC, eugenol, limonen, terpinene şi miristicin .
Uleiul esenţial, eugenolul, extras din mărar a fost utilizat în scop terapeutic, ca anestezic local şi anti-
septic. Eugenolul, de asemenea, a fost aprobat ca şi ulei ce ajută la reducerea nivelul de zahăr din
sânge la diabetici.
Uleiul extras din seminţele de mărar are proprietăţi anti-spasmodice, carminative, digestive,
dezinfectante, galactogene (ajută la secreţia de lapte matern), proprietăţi sedative.
Mărarul proaspăt este o sursă excelentă de vitamine antioxidante, cum ar fi vitamina-C, 100 g
conţinând aproximativ 85 mg sau 140% de vitamina C.
Vitamina-C ajută corpul să dezvolte rezistenţă împotriva agenţilor patogeni şi curăţă organismul de
substanţele dăunătoare ( radicalii liberi).
Mărarul este o sursă bună şi de minerale precum cupru, potasiu, calciu, mangan, fier şi magneziu.
Cuprul este un cofactor pentru multe enzime vitale, inclusiv citocrom c-oxidaza şi superoxid
dismutaza (alte minerale care funcţionează ca şi cofactori pentru această enzimă sunt manganul şi
zincul).
Zincul este un co-factor în multe enzime care reglează creşterea şi dezvoltarea, producerea spermei,
digestia şi sinteza acidului nucleic.
Potasiul este o componentă importantă ce reglează nivelul de apă din celulele corpului, care ajută
inima şi controlează tensiunea arterială.
Mărarul este considerat unul dintre cele mai valoroase alimente şi cu toate acestea, 100 g de mărar
conţine numai 43 de calorii, însă cantitatea de fito-nutrienți este cea mai ridicată dintre toate
alimentele, fie că este vorba de nuci, leguminoase, cereale sau carne.
Proprietăți
Uz intern: Stimulent general (al sistemului nervos, hepatic,renal), diuretic puternic, dizolvant și
eliminator al ureii și al clorurilor, antireumatismal, antiscorbutic, antiseptic şi
antiinfecțios (antistafilococic: ceapa se comportă în privința acestui microb ca un antibiotic: L. Binat),
secretor, expectorant, digestiv, echilibrant glandular, antisclerotic și antitrombozic, afrodiziac,
hipoglicemiant, antiscrofulos, vermifug, hipnotic ușor, curativ al pielii și al sistemului pilos.
Uz extern: emolient și rezolutiv (resorbant), antiseptic, antalgic (sedativ, calmant), îndepărtează
țânțarii.
Indicații
Uz intern: astenii, surmenaj fizic și intelectual, oligurii, retenții lichidiene (edeme, ascite, pleurezii,
pericardite), hidropizie, azotemie, cloruremie, reumatism, artritism, litiază biliară, fermentații
intestinale (diaree), infecții genitourinare, afecțiuni respiratorii (guturai, bronșite, astm, laringită),
gripă , atonie digestivă, dezechilibrări glandulare, obezitate, ateroscleroză, prevenirea trombozelor,
prevenirea senescenței, prostatism, diabet, adenite, limfatism, rahitism, paraziți intestinali.
Uz extern: abcese, panariții, furuncule, înțepături de viespi, degerături, crăpături, migrene, congestie
cerebrală, surditate, țiuituri, nevralgii dentare, negi, plăgi, ulcere, arsuri, pistrui, ţânţari (pentru a-i
îndepărta).
Frunzele de Satureja hortensis sunt bogate în compuşi fenolici şi flavonoide, în special acid
rozmarinic, care prezintă o capacitate antioxidantă ridicată. Prezintă acţiuni antispasmolitice,
antiseptice, antivirale; este utilizat pentru a trata bronşita, anghina, astm, prevenirea deareei, a
constipației, reduc infecţiile micotice la nivelul unghiilor; bun digestiv şi imunostimulator.
Leușteanul (Levisticum officinale)
Utilizări: afecţiuni digestive, afecţiuni ale glandelor salivare, afecţiuni renale, anorexie, bronşite,
cicluri menstruale dereglate, colici abdominal la copii, constipaţie, debilitate, diaree, dismenoree,
edeme cardiace şi renale, gaze intestinale, hipertensiune, inapetenţă, retenţie azotată, stres, tahicardie,
traheită, ulceraţii tegumentare.
Hasmațuchi (asmațuchi, asmățui, hașmaciucă; Anthriscus silvestris)