Sunteți pe pagina 1din 157

giannijollys

JANE ASHTON

Un moment de
nebunie
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

LULI FILIPESCU.

ALCRIS
giannijollys

Capitolul 1

Trenul plec` [i Alandra Todd r`mase \n a[teptare \n fa]a


g`rii mici din Ferny Druffield unde fusese singura c`l`toare
care coborâse.
Un singur func]ionar era vizibil. Era un b`rbat nu prea
\nalt, foarte corpolent, \mbr`cat \n uniforma c`ilor ferate bri-
tanice. |ndeplinea concomitent rolul de [ef de gar`, impiegat
de mi[care [i de casier.
„Probabil c` d` [i informa]ii” \[i spuse Alandra apropiindu-se
de el.
– V` rog, a]i putea s`-mi indica]i cel mai apropiat hotel? i
se adres` ea.
B`rbatul o privi uluit.
– Un hotel? repet` el holbându-[i ochii.
– Probabil c` exist` unul \n Ferny Druffield, nu-i a[a? Sau
un han, un pub... sau ceva asem`n`tor?
6 JANE ASHTON

– Avem dou` localuri, o anun]` el cu mândrie. Dar nu


ofer` [i pensiune.
Apoi \[i \ndrept` aten]ia spre l`zile pe care \nso]itorul le
l`sase pe peron \nainte de a da semnalul de plecare.
Alandra \[i leg`n` pe bra] sacul u[or de voiaj. O briz`
u[oar` de septembrie i se juca prin p`rul blond deschis.
„{i acum ce m` fac?” se \ntreb` ea.
Dac`, chiar \nainte de-a muri, mama ei nu i-ar mai fi cerut s`
se duc` la Ferny Druffield, niciodat` n-ar fi \ntreprins aceast`
c`l`torie! {i pe urm`, mai fusese [i scrisoarea aia \ngrozitoare...
„Ar fi trebuit s` m` interesez \nainte de a p`r`si Londra, se
gândi ea. {i ar fi trebuit s`-mi \nchipui c` nu exist` nici un
hotel aici...”
Se gândise s`-[i petreac` noaptea \n sat, pentru a descoperi
locul unde tr`iser` p`rin]ii ei. Apoi, \n cursul zilei de mâine,
s-ar fi dus la La Roseraie.
Având \n vedere c` nu exista nici o posibilitate de cazare la
Ferny Druffield, trebuia s`-[i reconsidere proiectele.
– Unde a[ putea s` g`sesc un taxi? \l \ntreb` ea pe
lucr`torul c`ilor ferate.
– Asta depinde de locul unde vre]i s` merge]i.
– La La Roseraie.
De data asta, el manifest` un oarecare interes.
– La Roseraie, vre]i s` zice]i la familiile Carstair [i Todd?
– Exact. E departe de aici?
– La circa cinci kilometri. Pot s`-i telefonez lui Jim Lasky, v`
va conduce el pân` acolo, dac` nu e prea prins cu
gr`din`ritul...
UN MOMENT DE NEBUNIE 7

Alandra \l urm` \n interiorul g`rii [i a[tept` \n spatele unui ghi[eu.


De fapt, nu avea nici un chef s` se duc` chiar ast`zi la La
Roseraie, dar era obligat` s-o fac` dac` nu exista nici un hotel
\n sat.
Perspectiva de a se g`si \n fa]a bunicului ei – acest b`rbat
pe care nu-l v`zuse niciodat` – o \nfuria de pe acum. Ar fi
preferat s` lase s` treac` o noapte \nainte de a da ochii cu el.
Slav` Domnului c` avusese ideea de a c`l`tori \n rochia
verde, cea mai elegant` dintre toaletele ei. Fusese gata s`
plece \n blugi. Dar, \n ultimul moment, \[i pusese blugii \n
geanta de c`l`torie.
„Bine c` m` prezint \n rochie la La Roseraie, gândi ea. Nu
c` a[ vrea s` fac impresie, dar...”
Func]ionarul ap`ru brusc lâng` ea, \ntrerupându-i [irul
gândurilor.
– Ave]i noroc, domni[oar`! Jim Lasky accept` s` v` con-
duc`. Va fi aici \n zece minute.
– Mul]umesc!
– Merge]i s` lucra]i la Carstair & Todd? se interes` el cu
ochii sclipind de curiozitate.
Ea se mul]umi s` nege dând din cap. Nu avea nici un chef
s`-i povesteasc` primului-venit motivele vizitei sale la La
Roseraie.
– O s` a[tept afar`, \i comunic` ea.
Ajungând pe peron, strânse din pumni. Ura o cuprinsese
din nou... |[i detesta bunicul, Alan Todd. {i, pentru prima
oar` \n via]a ei, \l va \ntâlni.
La gândul acesta ura ei nu mai cunoscu margini.
8 JANE ASHTON

O rev`zu pe mama sa z`când pe patul de moarte. Cu mare


efort, \ntorsese capul spre ea [i, cu o voce aproape de neau-
zit, [optise:
– Alandra, trebuie s`... s` te duci la... La Roseraie.
Promite-mi... promite-mi asta.
{i \i promisese. |n acel moment, ar fi promis orice. {i din
cauza acestei promisiuni, se g`sea ast`zi la Ferny Druffield,
satul pe care p`rin]ii ei nu-l mai v`zuser` dup` fuga lor de
acum dou`zeci [i trei de ani.
Tat`l ei p`r`sise La Roseraie luând-o cu el [i pe Lucy,
orfana pl`pând` pe care o iubea, orfana r`mas` dintr-o dat`
singur` pe lume dup` moartea b`trânei m`tu[i care o
crescuse.
De ce, o dat` ce p`rin]ii ei nu se mai \ntorseser` niciodat`
acolo, de ce mama ei insistase ca ea s` vin` aici?
Dup` \nmormântare, zdrobit` de durere, Alandra aproape
c` uitase ce promisese. Cu lacrimile rostogolindu-i-se pe
obraji, \ncepuse s` aranjeze lucrurile personale ale mamei
sale.
Plângea [i când deschisese po[eta veche pe care mama ei
nu se putuse hot`r\ s-o arunce. |n`untru era o scrisoare pe
care ezitase la \nceput s-o citeasc`. |n cele din urm` se
hot`râse s` scoat` foaia de hârtie velin` din plic.
Antetul era gravat: La Roseraie, Ferny Druffield. |n acel
moment \[i amintise de promisiunea f`cut` mamei sale.
Citise cele câteva rânduri scrise cu o mân` ferm` [i
semnat` cu numele bunicului ei, Alan Todd:
UN MOMENT DE NEBUNIE 9

„Doamn`,
V` mul]umesc c` mi-a]i anun]at moartea fiului meu. Da]i-mi
voie totu[i s` v` amintesc c` pentru mine, Edward Todd a
\ncetat s` existe din ziua când [i-a p`r`sit casa pentru a fugi cu
o femeie bolnav`, \n s`r`cie.
El nu era \n stare s` aib` grij` nici de sine. Atunci cum de
[i-a putut \nchipui c` se poate ocupa de o invalid`?
O s`-l ur`sc \ntotdeauna fiindc` [i-a p`r`sit familia [i
responsabilit`]ile profesionale.
S` nu v` a[tepta]i la nici un ajutor material din partea mea.
N-o s` primi]i nici un cent! V` voi fi recunosc`tor dac` nu \mi
ve]i mai scrie.“
Furia o cuprinsese pe Alandra. Cum de \ndr`znea omul
`sta s-o acuze pe mama ei c` e o cer[etoare, când ea era atât
de mândr`?
Dac` ar fi ascultat de primul impuls, Alandra s-ar fi dus
direct la La Roseraie pentru a-i arunca \n fa]` bunicului ei tot
ce gândea despre el.
Apoi se gândise s`-i scrie o scrisoare plin` de dispre] [i sar-
casm. Dar nu-i promisese ea mamei, pe patul de moarte, c` se
va duce la La Roseraie?
O ma[in` veche opri \n fa]a ei.
– Dumneavoastr` a]i cerut un taxi? se interes` [oferul, un
b`rbat \n vârst`, cu o fa]` ascu]it`.
– Da, eu. Vre]i s` m` a[tepta]i, v` rog, o clip`? Vreau s` v`d
la ce or` pleac` primul tren spre Londra.
– La ora optsprezece, \i r`spunse b`rbatul.
10 JANE ASHTON

– Mul]umesc, spuse ea a[ezându-se pe locul cu tapi]erie roas`.


P`rin]ii ei nu vorbeau prea des despre Ferny Druffield, [i
ea nu avea nici cea mai mic` idee despre ce o s` g`seasc`
acolo. Din timp \n timp, le mai sc`pa totu[i câte un cuvânt sau
o fraz`. Alandra \[i amintea c` \l auzise pe tat`l ei men]ionând
numele surorii lui, Eunice. Acum dou`zeci [i trei de ani era
m`ritat` [i avea un bebelu[. Cum \l chema? Alandra \[i scotoci
prin memorie. Parc` Robert... Oricum, bebelul[ul de atunci
era acum un adult.
Alan Todd [i Granville Carstair fondaser` cu mul]i ani \n
urm` Societatea Carstair & Todd. So]iile lor se hot`râser`
atunci s` caute \mpreun` o cas` mare, nu departe de sediul
societ`]ii care se g`sea \n provincie. O cas` destul de mare
pentru dou` familii...
Societatea Carstair & Todd era acum cunoscut` \n \ntreaga
lume, dar Alandra nu era mândr` c` se nume[te Todd. Cum s`
aib` ea vreo leg`tur` cu un b`rbat capabil s` scrie o scrisoare
atât de crud` unei femei care tocmai \[i pierduse so]ul?
Taxiul p`r`si [oseaua pentru a o lua pe o alee lat`, care
p`rea c` are o lungime de câ]iva kilometri. |n curând, Alandra
z`ri o re[edin]` mare construit` din piatr`.
„Un adev`rat castel”, gândi ea cu dispre].
Apoi se adres` [oferului:
– M` a[tepta]i? Nu \ntârzii mult.
El d`du din cap. Nu p`rea gr`bit, [i tufele mari de flori care
\mpodobeau peluzele p`reau s`-l captiveze.
Alandra urc` peronul [i sun`. O femeie \mbr`cat` \n rochie
neagr` nu \ntârzie s`-i deschid` u[a.
UN MOMENT DE NEBUNIE 11

– A[ dori s`-l v`d pe domnul Alan Todd, \i spuse Alandra


pe un ton hot`rât.
St`tea dreapt`, aproape ]eap`n`, f`r` s` zâmbeasc`. Dorea
ca aceast` \ntrevedere penibil` s` se desf`[oare cu maximum
de demnitate.
– Domnul Todd este plecat.
Alandra ezit`. Ce trebuia s` fac`? S` se \ntoarc` imediat la
Londra? Dar asta \nsemna c` va trebui s` revin` alt` dat` aici.
Prefera s` scape ast`zi de aceast` corvoad`, f`r` s` fie nevoit`
s` mai fac` o a doua c`l`torie.
– To]i sunt pleca]i, ad`ug` femeia \n negru, probabil
menajera.
– Cine sunte]i? se interes` Alandra cu o trufie neobi[nuit` la ea.
– Menajera, doamna Pinder, \i r`spunse interlocutoarea ei
\ncruntându-se.
O examin` cu aten]ie pe Alandra. S-ar fi zis c` o cuno[tea
dar nu reau[ea s`-[i aminteasc` unde [i când o mai v`zuse...
„Probabil c` am aerul familiei” \[i spuse tân`ra f`r` pic de
entuziasm.
– La ce or` se va \ntoarce domnul Todd? o mai \ntreb` ea.
– Spre ora [aisprezece, domni[oar`.
Alandra \[i consult` ceasul [i constat` c` nu mai avea decât
o jum`tate de or` de a[teptat. {i va avea destul timp s` ia
trenul de ora optsprezece. Va putea chiar s` se \ntoarc` pe jos
la Ferny Druffield, fiindc` nu avea inten]ia s`-i cear` [oferului
de taxi s-o a[tepte atât de mult.
Se duse s`-l pl`teasc`, apoi reveni la doamna Pinder, cu
sacul de voiaj \n mân`.
12 JANE ASHTON

– Sunt o rud` a domnului Todd, rosti ea f`r` entuziasm.


Trebuia s` dea o explica]ie plauzibil` prezen]ei sale aici.
– {i trebuie s`-l v`d ast`zi, ad`ug` ea.
Se c`zni s` zâmbeasc`.
– {i eu m` numesc Todd. Alandra Todd...
Doamna Pinder, f`r` a-i mai cere am`nunte suplimentare,
o conduse \n salon.
Era o \nc`pere mare, decorat` cu mobil` stil. Tablouri de
mae[tri \mpodobeau pere]ii. Alandra \nghi]i \n sec. |n via]a ei
nu mai p`trunsese \ntr-o asemenea cas` luxoas`...
Casa lui Alan Todd... La gândul `sta, ura \i reveni cu [i mai
mult` intensitate.
– Vre]i o cea[c` de ceai, domni[oar` Todd? o \ntreb`
doamna Pinder.
Alandra n-ar fi vrut s` accepte nimic de la bunicul ei, dar
murea de sete.
– Cu pl`cere, se auzi ea r`spunzând.
– V` aduc imediat.
Menajera disp`ru [i Alandra putu admira \n voie salonul
imens. Cât de diferit` era aceast` cas` de micul apartament
modest pe care \l ocupa ea! Se ghicea de la prima vedere c`
familiile Carstair [i Todd nu duceau grija banilor!
P`rin]ii ei avuseser` \ntotdeauna dificult`]i financiare.
Mama ei era foarte des bolnav` [i tat`l ei ]inea s-o \ngrijeasc`
el \nsu[i. Asta \nsemna frecvente absen]e de la slujb`, pe care
patronii lui le priveau destul de prost, ceea ce f`cea ca Edward
Todd s` nu reu[easc` s` r`mân` mult timp \n acela[i loc. Iar
UN MOMENT DE NEBUNIE 13

când nu g`sea nimic, era \n [omaj. Dar asta nu p`rea s`-l \ngri-
joreze. P`rea atât de fericit s` tr`iasc`, chiar dac` bugetul era
destul de dificil de reglat la sfâr[itul fiec`rei luni. Iar el fusese
obi[nuit cu o existen]` f`r` griji...
Doamna Pinder reveni cu o tav` pe care erau a[ezate un
ceainic, o cea[c` de por]elan [i o farfurie de argint, plin` cu
ni[te fursecuri apetisante.
|n timp ce \[i bea ceaiul, Alandra \ncepu s` se gândeasc` la
tat`l ei. Acesta i se p`rea mai apropiat ca niciodat`, acum c` se
g`sea \n locuin]a \n care crescuse.
Alandra avea paisprezece ani când el murise \n urma unei
pneumonii prost tratate.
Sim]i c` \i dau lacrimile. Dar \n acel moment auzi o u[`
trântindu-se. Apoi se f`cur` auzite ni[te voci \n`bu[ite.
Nu, nu era momentul s` plâng`! Ura o cuprinse din nou la
gândul c` va trebui s`-l \nfrunte \n curând pe bunicul ei,
autorul acelei scrisori oribile al c`rei fiecare rând \i r`m`sese
gravat \n memorie.
Clan]a u[ii se mi[c`. Alandra \[i \ndrept` spatele [i \[i ridic`
b`rbia cu mândrie.
Dar b`rbatul care intr` \n salon nu putea fi bunicul ei. Se
a[tepta s` vad` ap`rând un b`trân. Nu un b`rbat de treizeci de ani!
„Cine o fi?” se gândi ea.
Era prea \n vârst` pentru a fi v`rul ei Robert. F`r` s` scoat`
nici un cuvânt, se mul]umi s`-l priveasc`. P`rea s` se simt` la
el acas` aici... O examina, cu bra]ele \ncruci[ate, [i ea avu
brusc impresia c` se g`se[te \n fa]a unui judec`tor.
14 JANE ASHTON

Se apropie \ncet de ea. Era \nalt [i zvelt, cu umerii la]i,


pieptul musculos [i [oldurile \nguste. Privirea Alandrei se opri
pe chipul lui cu tr`s`turi puternice, pe b`rbia voluntar`,
buzele senzuale. Avea un p`r des de culoare \nchis`, pu]in ciu-
fulit de vânt. Dar cât de duri erau ochii lui negri...
– Cine sunte]i? o \ntreb` el \n cele din urm`.
Vocea lui era autoritar`. Se vedea c` era obi[nuit s` dea
ordine [i s` fie ascultat. Dar Alandra nu avea deloc inten]ia s`
se lase astfel dominat`.
– A[ putea s` v` pun aceea[i \ntrebare, replic` ea
impertinent.
El ridic` din sprâncene.
– Doamna Pinder mi-a spus c` pretinde]i c` v` numi]i
Todd.
– Acesta este numele meu.
El o privi printre pleoapele strânse.
– Vre]i s` m` face]i s` cred c` sunte]i \nrudit` cu familia
Todd de la La Roseraie?
Din p`cate, era. Chiar dac` nu ]inea deloc s` fie... oricum,
nu era obligat` s`-i dea explica]ii tipului `stuia. Ea voia s` vor-
beasc` doar cu Alan Todd.
|l privi pe interlocutorul ei, f`r` s` clipeasc`.
– Probabil c` sunte]i un Carstair! declar` ea.
– O deduc]ie uluitoare! o ironiz` el.
Apoi, ridicând din umeri, ad`ug`:
– Au trecut mai mult de patruzeci de ani de când La
Roseraie a devenit c`minul familiilor Carstair [i Todd. Dac` nu
e[ti un Todd, e[ti un Carstair. Sau invers.
UN MOMENT DE NEBUNIE 15

– V-a]i n`scut aici? \l \ntreb` ea.


Apoi se \ncrunt` [i exclam`:
– Sunte]i \n mod sigur Matt Carstair!
{i cum el r`m`sese t`cut, ad`ug`:
– |mi amintesc c` tat`l meu spunea c` ave]i un caracter la
fel de independent ca [i al lui! Avea zece ani mai mult decât
dumneavoastr` [i...
– Tat`l dumneavoastr`?!
O privea acum cu o deosebit` aten]ie.
– Sunte]i... \ncepu el.
Ea termin` \n locul lui:
– ... fiica lui Edward Todd.
El d`du din cap, rostind dispre]uitor:
– Nu v` cred! So]ia lui Edward era prea boln`vicioas` ca s`
aduc` un copil pe lume!
– {i totu[i m` aflu aici, \n fa]a dumneavoastr`! \i lans` ea
pe un ton sarcastic.
Apoi trase adânc aer \n piept.
– Bine\n]eles c` pot dovedi cine sunt. {i foarte u[or chiar!
B`rbatul râse f`r` veselie.
– V-a]i adus [i actele de identitate? V` gândi]i la toate!
– E mai bine s` nu la[i nimic la voia \ntâmpl`rii, replic` ea
pe acela[i ton ironic.
El strânse din maxilare.
– {i de ce a]i venit pân` aici?
Ochii lui se \ndreptar` spre geanta de voiaj a Alandrei, pe
care tân`ra o pusese la picioarele ei.
16 JANE ASHTON

– Asta e treaba mea, replic` ea.


Timp de o clip`, crezu c` o s` se repead` la ea. Dar el reu[i
s` se st`pâneasc`.
– Dac` a[a v` \nchipui]i... morm`i el.
Se preg`tea s` \nchid` u[a, pentru ca nimeni s` nu le aud`
discu]ia, dar \n aceea[i clip` un b`rbat cu p`rul alb intr` \n
salon.
Alandra, care se a[tepta s` vad` un b`trân, fu foarte mirat`
s` constate c` Alan Todd, \n ciuda p`rului alb ca z`pada, p`rea
\n floarea vârstei. I-ai fi dat cu u[urin]` zece sau chiar cinci-
sprezece ani mai pu]in decât cei [aptezeci pe care \i avea.
– Matt, [tii c`...
Remarcând prezen]a Alandrei, se \ntrerupse. Tân`ra se
ridic`, de[i se jurase c` n-o s` fac` nici un efort de polite]e fa]`
de acest om.
Se l`s` t`cerea. O t`cere incredibil de grea, pe care Matt
Carstair fu primul care o rupse:
– Aceast` tân`r` persoan` pretinde c` e fiica lui Edward.
Ce p`rere ai, Alan?
Capitolul 2

Aceast` tân`r` persoan` pretinde c` e fiica lui Edward...


Cuvintele p`rur` s` capete o rezonan]` nesfâr[it` \n
\nc`pere. Alandra avu impresia c` bunicul ei fusese lovit de
tr`snet.
O privea ne\ncrez`tor. Era clar c` \i ignora complet existen]a...
|n sfâr[it \[i reg`si graiul.
– Fiica lui Edward! exclam` el. Spui c` e[ti fiica lui Edward!
Era evident c` n-o credea. Ea schi]` o reveren]` batjocori-
toare.
– Alandra Todd. La ordinele dumneavoastr`! rosti ea cu o
pref`cut` polite]e.
|l privea drept \n ochi. Ochii b`trânului reflectau
stupoarea.
– Alandra... repet` el.
{i pentru prima dat`, tân`ra \[i d`du seama c` prenumele
ei era forma feminin` a lui Alan...
18 JANE ASHTON

Bunicul ei p`rea s`-[i vin` \n fire. Iar Matt Carstair privea


scena f`r` s` scoat` nici un cuvânt. O considera \n mod sigur
o impostoare, dar ea nu avea nici cea mai mic` idee de ceea
ce putea gândi el.
Ochii sp`l`ci]i ai lui Alan Todd deveniser` duri.
„Ce antipatic e! gândi Alandra. |l detest!”
– E[ti capabil` s` dovede[ti ceea ce sus]ii? o \ntreb` el cu o
voce repezit`.
Deci [i el o lua drept o impostoare. De ce naiba \[i d`duse
osteneala s` vin` pân` aici?
|nghi]i \n sec, amintindu-[i de promisiunea f`cut` mamei
sale.
– P`re]i \ncântat c` m` vede]i, remarc` ea pe un ton ironic.
Eu...
– Lucy Porter nu era \n stare s` aib` copii! o \ntrerupse el
cu asprime.
– |mi pare r`u dar a avut o fiic`, dup` cum pute]i constata
personal.
Ochii ei de culoarea smaraldului lansau fulgere. |l ura cu
toat` puterea fiin]ei sale pe acest b`rbat care fusese \n stare s`
scrie o scrisoare atât de odioas`.
– {i de ce ai venit aici? o \ntreb` el.
Acum câteva minute doar, Matt Carstair \i pusese aceea[i
\ntrebare.
Alandra ridic` din umeri.
– To]i \ntreba]i acela[i lucru! rosti ea dispre]uitor. La fel de
b`nuitori [i unul [i cel`lalt.
UN MOMENT DE NEBUNIE 19

Se auzi zgomotul unui motor. O ma[in` se oprise \n fa]a


verandei. Din câ]iva pa[i, Matt Carstair ajunse la fereastr`.
– Ar trebui s` te duci \n biroul t`u, Alan, dac` vrei s` con-
tinui \n lini[te aceast` discu]ie, \i suger` el.
– Bun` idee, admise domnul Todd.
Apoi, adresându-i-se Alandrei, \i spuse f`r` pic de amabilitate:
– Urmeaz`-m`.
Tân`ra \i d`du ascultare. La fel ca [i bunicul ei, nu ]inea
deloc ca aceast` discu]ie s` se desf`[oare de fa]` cu mai mul]i
martori. Matt Carstair fusese deja mai mult decât era dispus`
s` suporte.
Ajuns` \n hol, \[i aminti c` uitase geanta de voiaj \n salon.
Se preg`tea s` se \ntoarc` pentru a o recupera, când Matt
Carstair ap`ru cu ea \n mân` [i i-o \ntinse.
– S` n-o uita]i la plecare! rânji el batjocoritor.
F`r` s`-i mul]umeasc`, ea o lu` [i p`trunse \n biroul a c`rui
u[` o deschisese Alan Todd. Din prag se \ntoarse, preg`tindu-se
s`-i spun` lui Matt Carstair c` prezen]a lui nu era deloc indis-
pensabil`.
Dar el \i \ntorsese deja spatele [i se \ndrepta spre u[a de
intrare pentru a-i primi pe noii-sosi]i.
Alan Todd se d`du la o parte pentru a o l`sa s` intre \n
biroul lui, o \nc`pere ai c`rei pere]i erau \n \ntregime
acoperi]i cu c`r]i. |nchise u[a [i se duse s` se a[eze \n spatele
mesei de lucru. Apoi \i indic` un fotoliu.
– A[az`-te, morm`i el. {i spune-mi de ce ar trebui s` cred
aceast` poveste de necrezut!
Alandra r`m`sese \n picioare.
20 JANE ASHTON

– De fapt, mi-e perfect egal dac` m` crede]i sau nu! replic`


ea pe un ton belicos.
– Stai jos, repet` el.
– Nu, nu vreau. N-am inten]ia s` stau mult aici. N-a[ fi venit
niciodat` dac` nu m-ar fi rugat mama mea...
– Mama ta ]i-a cerut s` vii la La Roseraie? se mir` el.
P`rea mai b`nuitor ca niciodat`. Iar ea \l ura [i mai mult,
dac` asta era posibil!
– Contrar a ceea ce crede]i, nici mama nici tat`l meu nu
voiau s` ob]in` ceva de la dumneavoastr`.
F`cu o pauz` apoi continu`:
– {i nu m-a trimis aici ca s` cer[esc! ad`ug` ea ridicând
tonul.
– Dar...
Alandra \l \ntrerupse:
– La moartea tat`lui meu, i-a]i scris mamei mele atr`gându-i
aten]ia s` nu a[tepte nici un ajutor material din partea dum-
neavoastr`. Dar ea nu v` cerea nimic! {i ar fi preferat s` moar`
de foame decât s` apeleze la dumneavoastr`!
De data asta, Alan Todd p`ru pu]in derutat.
– Ai v`zut... acea scrisoare? o \ntreb` el pe un ton mai pu]in
sigur.
F`r` s`-i r`spund`, ea deschise po[eta [i scoase faimoasa
misiv`, pe care i-o \ntinse. Dar Alan Todd se mul]umi s-o
\nvârteasc` \ntre degete, f`r` s-o deschid` m`car. |[i reamintea
probabil con]inutul ei... {i asta n-o surprindea pe Alandra. Nu
era singurul semn de via]` pe care-l d`duse vreodat`?
UN MOMENT DE NEBUNIE 21

Dup` câteva clipe, toat` ne\ncrederea b`trânului


disp`ruse. S-ar fi putut crede chiar c` regreta acum c` scrisese
o asemenea scrisoare.
– Eram foarte tulburat pe atunci, [opti el. Nu era drept...
– Ce nu era drept? se mir` Alandra.
– C` fiul meu murise. {i c` acea femeie care se pretindea
bolnav` mai tr`ia \nc`... Nu, nu era drept!
Alandra fu aproape tentat` s` se \nduio[eze de soarta aces-
tui om care \[i pierduse fiul dup` atâ]ia ani de desp`r]ire. Apoi
\[i aminti de mama ei [i de [ocul pe care-l suferise probabil
aceasta dup` deschiderea scrisorii. {i ura reveni...
– A]i vrut s-o vede]i moart` pe mama? Ei bine, pute]i fi
satisf`cut. Am pierdut-o acum o lun`.
B`trânul nu avu ipocrizia s`-i prezinte condolean]e. Dar
când \ncepu s` vorbeasc`, glasul lui era mai blând.
– {i ea ]i-a cerut s` vii la La Roseraie, din câte am \n]eles?
Ca s` locuie[ti cu noi?
– Categoric nu! exclam` cu vioiciune tân`ra.
Dup` care f`cu un gest de ne[tiin]`.
– Nu [tiu de ce mi-a cerut s` fac a[a ceva.
Apoi \[i lu` geanta de voiaj.
– Acum, c` mi-am respectat promisiunea, pot s` plec! Adio!
{i brusc, sim]i nevoia s` plâng`. Doliul ei era de dat` prea
recent`. La cea mai mic` emo]ie, \i d`deau lacrimile. {i
\ntrevederea asta o tulburase foarte mult.
Ajunsese deja \n prag.
22 JANE ASHTON

– Unde te duci?
Bunicul ei o ajunsese din urm` cu o agilitate
surprinz`toare pentru un om de vârsta lui.
– Acas`, \i r`spunse Alandra.
– Nu ]i-am v`zut ma[ina \n fa]a casei.
Ma[ina! Ea nu avusese bani nici m`car pentru o barc` cu
motor!
– Am venit cu trenul, \i explic` ea. {i o s`-l iau pe cel de
ora optsprezece spre Londra.
– Nu circul` sâmb`ta.
Alandra se \ntoarse brusc. Era rândul ei s` par`
ne\ncrez`toare.
– Dar [oferul taxiului mi-a spus c`...
– Dac` Jim Lasky ]i-a dat o asemenea informa]ie, nu trebuie
s` te mire. Jim e \ntotdeauna cu capul \n nori [i a uitat proba-
bil c` azi e sâmb`t`.
– Dar...
– Nu exist` ast`zi un tren spre Londra.
Ea \l privi f`r` s` mai scoat` nici un cuvânt. Probabil c`
b`trânul se bucura v`zând-o \ntr-o asemenea situa]ie f`r`
ie[ire!
– Adio, repet` ea pe un ton aspru.
– }i-am mai spus c` nu exist` ast`zi un tren pentru Londra.
– {i v-am auzit, declar` ea f`r` s`-[i \ntoarc` m`car capul.
O s` m` descurc eu. Va accepta cineva din sat s`-mi \nchirieze
o camer` pentru la noapte.
UN MOMENT DE NEBUNIE 23

– Doar n-o s`-mi faci a[a ceva! exclam` el.


Alandra r`mase nemi[cat`, \ncruntându-se.
– S` v` fac ce? se mir` ea.
O enerva c` o re]inea astfel, când ea mai avea un drum
lung de f`cut. Era tentat` s` se duc` la comisariatul de poli]ie
din Ferny Druffield [i s` \ntrebe dac` vreun s`tean obi[nuia s`
\nchirieze camere.
– Numele nostru e respectat la Ferny Druffield, \i spuse cu
mândrie bunicul ei. Dar oamenii vorbesc... Bârfele circul`
repede aici, ca peste tot de altfel.
Inspir` adânc \nainte de a continua:
– V`d c` e[ti la fel de orgolioas` ca [i tat`l t`u. {i eu sunt
orgolios... N-a[ vrea s` se vorbeasc` pe la toate col]urile c` am
refuzat s`-i ofer o camer` fiicei fiului meu Edward.
Alandra f`cu ochii mari [i spuse stupefiat`:
– Vre]i s`-mi petrec noaptea aici? Aici?!
– Perspectiva asta ]i se pare atât de absurd`?
– Da, r`spunse cu r`ceal` tân`ra.
El o fix`.
– Tat`l t`u n-ar fi f`cut niciodat` a[a ceva. Nimeni din sat
nu [tie de cearta noastr`. Ne\n]elegerile noastre nu trec de
por]ile de la La Roseraie.
Apoi, cl`tin` din cap.
– El n-ar fi apelat la ospitalitatea unui locuitor din Ferny
Druffield.
Pentru prima oar`, Alandra ezit`. Avea impresia c` se
g`se[te \ntr-o situa]ie f`r` ie[ire.
24 JANE ASHTON

|nchise ochii pentru o clip` [i \[i rev`zu tat`l. |ntotdeauna


surâz`tor, \ntotdeauna vesel... [i atât de orgolios! Dar era
foarte grijuliu cu aparen]ele. {i probabil c` \n locul ei ar fi
acceptat s`-[i petreac` noaptea la La Roseraie decât s` dea
na[tere la cleveteli \n sat.
Alandra oft`.
– Foarte bine, [opti ea, m`rturisindu-[i prin asta \nfrân-
gerea. Bunicul ei nu triumfa \ns`. Expresia lui r`m`sese de
nep`truns.
|mpinse u[a [i, cu o voce de stentor care r`sun` \n tot holul
[i pe casa sc`rii, strig`:
– Doamn` Pinder!
Dup` cinci minute, Alandra se g`sea singur` \n camera ei,
o \nc`pere mare [i luxoas`, dotat` cu o baie superb`.
D`du din cap, cople[it` de desf`[urarea evenimentelor.
„De ce am acceptat? se \ntreb` ea surprins`. Probabil c` nu
mai sunt \n toate min]ile...”
|[i scoase din geanta de voiaj trusa de toalet` [i c`ma[a de
noapte.
– |n orice caz, continu` ea cu o jum`tate de voce, plec
mâine diminea]`. Cu primul tren!
Va trebui ca la cin` s` pun` aceea[i rochie pe care o pur-
tase toat` ziua. Nu putea cobor\ \n blugi \ntr-o cas` ca asta,
unde probabil c` se respectau tradi]iile de a se \mbr`ca spe-
cial pentru sear`.
|ntârzie mai mult \n cad`. Ce pl`cut era s` leneveasc` \n
ap` cald` [i parfumat`!
UN MOMENT DE NEBUNIE 25

Se hot`r\ \n sfâr[it s` se \mbrace [i s` se fardeze. Doamna


Pinder \i spusese c` cina se servea la ora opt. La ora opt f`r`
cinci, Alandra cobor\.
Pe cine va g`si la mas`? Pe Matt Carstair probabil. {i pe
so]ia lui, poate. {i copiii?
Pe cine altcineva? Pe m`tu[a Eunice care locuia la La
Roseraie acum dou`zeci [i trei de ani? {i pe fiul ei, Robert?
„V`rul meu”, se gândi Alandra strâmbându-se.
Dar ce rost avea s`-i poarte pic` v`rului ei care nu avea nici
o vin` \n tot ce se \ntâmplase? Bunicul ei scrisese acea
scrisoare oribil`. {i nu trebuia s`-i \nglobeze [i pe ceilal]i
locuitori ai acestei case \n ura ei.
Toate u[ile erau \nchise. Era vizibil c` nu era a[teptat` cu
bra]ele deschise! {i nici m`car nu [tia unde se afl` sufrageria...
|mpinse u[a salonului unde doamna Pinder o condusese
când sosise. Imediat \l z`ri pe Matt Carstair. }inând un pahar
\n mân`, discuta cu un tân`r [i o tân`r`.
Când o v`zu se \ndrept` spre ea [i \i spuse pe un ton rece:
– Vino s` faci cuno[tin]` cu verii t`i.
Verii? Deci avea mai mul]i?
|l urm` pe Matt Carstair, c`znindu-se s` zâmbeasc`. Nu
avea nici un motiv s` fie nesuferit` cu verii ei...
Bunicul ei, care st`tea lâng` o fereastr`, o cânt`ri din
priviri, f`r` s` scoat` nici un cuvânt. |i sus]inu privirea cu
insolen]` \nainte de a-[i \ndrepta aten]ia spre cei doi tineri cu
care st`tea de vorb` adineaori Matt.
26 JANE ASHTON

Veri[oara ei era blond`, frumoas` [i incredibil de elegant`


pentru o cin` \n familie. Era cam de vârsta ei.
Iar v`rul ei, ar fi fost foarte prezentabil f`r` acea incredibil`
claie de p`r de culoarea grâului copt care st`tea vâlvoi.
– El este Robert, spuse Matt.
Deci nu se \n[elase. Era Robert! Acesta \i strânse mâna f`r`
pic de entuziasm.
– Bun`, morm`i el.
– {i Josephine, ad`ug` Matt. Dar toat` lumea \i spune Jo.
Aceasta din urm` se mul]umi s`-i adreseze Alandrei o
privire distant` \nso]it` de un scurt semn de cap. Apoi \i
\ntoarse spatele [i-[i puse mâna pe bra]ul lui Matt, b`tând din
gene foarte sugestiv.
– Matt, nu mi-ai spus \nc` nimic despre vânzarea la care ai
fost cu bunicul.
Manevra tinerei era clar`... Deci Matt Carstair nu era
\nsurat. Dar el [i Jo nu erau \nc` oficial logodi]i, fiindc` pe
degetul inelar al mâinii stângi, Jo nu purta nici un inel.
– Nu e nimic de spus, micu]a mea Jo, r`spunse Matt.
Alandrei \i veni s` zâmbeasc`. Dac` veri[oara ei \l privea cu
adora]ie, el p`rea s-o considere tot un copil.
– Fiindc` nu e nimic de spus, repet` el.
Privirea lui se opri asupra Alandrei [i ad`ug` pe un ton
u[or.
– Piesa rar` pe care bunicul t`u o credea autentic` s-a
dovedit a fi un fals...
Alandra \nghi]i \n sec. Fraza aceasta cu dublu sens p`rea
s-o vizeze direct...
UN MOMENT DE NEBUNIE 27

Strânse din maxilare, hot`rât` s` lupte. O s` le arate ea din


ce aluat era f`cut`.
– Cina e servit`, veni s` anun]e doamna Pinder.
Matt f`cu o mi[care, degajându-se astfel de mâinile lui Jo
care \i cuprinseser` bra]ul ca ni[te tentacule.
– Hai s` mergem... spuse el.
– Hai, repet` Alandra \ndreptându-[i b`t`ioas` spatele.
Se apropie de bunicul ei.
– Arat`-mi, te rog, unde este sufrageria, bunicule. M` simt
pierdut` \n casa asta mare!
|i zâmbi [i-[i strecur` bra]ul sub cel al omului pe care \l ura.
Dar fu recompensat` v`zându-se ]inta privirilor a trei perechi
de ochi du[m`no[i.
Cina \ncepu printr-un aperitiv necunoscut Alandrei, dar
din care gust` f`r` nici o ezitare. Apoi trecu imediat la atac. Se
adres` veri[oarei sale care se a[ezase vizavi de ea.
– Locuie[ti la La Roseraie \mpreun` cu bunicul? o \ntreb`
ea.
O clip` crezu c` Jo va refuza s`-i r`spund`.
– Da, morm`i aceasta \n cele din urm`.
– {i p`rin]ii t`i locuiesc tot aici? se mai interes` Alandra.
Matt interveni.
– P`rin]ii verilor t`i au divor]at de câ]iva ani.
– Oh, \mi pare r`u...
Se \ntrerupse, furioas` pe ea \ns`[i c` i-au sc`pat aceste
câteva cuvinte care \i veniser` automat pe buze.
28 JANE ASHTON

– Nu prea [tiu multe lucruri despre familia mea, le explic` ea.


„{i nici n-am nici un chef s` aflu mai multe!” \[i spuse ea \n
gând.
|[i mu[c` buzele, amintindu-[i cât de vesele [i animate erau
mesele, pe vremea când p`rin]ii ei mai tr`iau \nc`. {i totu[i ei
aveau bani pu]ini [i meniurile erau extrem de simple...
Cât de sumbr` era atmosfera \n aceast` sufragerie
luxoas`! Degeaba o priveau verii ei de sus, \n fond erau mai
de plâns decât ea. Se p`rea c` nu avuseser` o copil`rie prea
fericit`.
Trecu din nou la atac, adresându-i-se tot lui Jo.
– Mama ta – m`tu[a mea Eunice – ad`ug` ea insistând voit
asupra posesivului, ce mai face?
– Eunice s-a rec`s`torit, rosti bunicul ei pe un ton
moroc`nos. Nu ne mai vedem deloc \n momentul de fa]`.
Alandra ridic` din sprâncene.
– A putut p`r`si toate astea?! exclam` ea.
Unindu-[i gestul cu vorba, indic` parcul [i casa.
O t`cere grea urm`, dar ea zâmbi nep`s`toare.
– Aha, dragostea... rosti ea, dând din cap cu sub\n]eles.
– Dragostea? repet` Matt Carstair. O cuno[ti?
Ea \l fix`.
– Dar tu, tu e[ti c`s`torit, Matt?
– Nu, r`spunse Jo \n locul lui.
„Ce familie ciudat`, \[i spuse Alandra. Trebuie ca
\ntotdeauna unii s` vorbeasc` \n locul celorlal]i!”
UN MOMENT DE NEBUNIE 29

|i zâmbi din nou lui Jo al c`rei chip r`m`sese posomorât...


– Ah, nu e \nsurat? se mir` ea. Va trebui s` \ncerc`m s`-i
g`sim o logodnic`... Fl`c`ii b`trâni devin atât de repede
maniaci [i plictico[i!
Robert, care st`tea al`turi de ea, se \nec`. Din cauza
mânc`rii sau de râs? Alandra se \ntoarse spre el.
– Probabil c` ]i-ai terminat studiile, Robert, \i spuse ea. Cu
ce te ocupi acum?
„Oh, ce p`r are! gândi ea. Ni[te oameni atât de boga]i ar
trebui s` dispun` de un frizer mai priceput!”
– Presupun c` lucrezi, nu-i a[a? insist` ea.
– Dar tu?
Matt fusese cel care intervenise \n discu]ie.
– |n acest moment, nu, r`spunse ea.
Curiozitatea o \mpinse pe Jo s` \ncerce s` afle mai multe.
– {i când lucrezi, ce faci? o \ntreb` ea pe un ton de
superioritate.
– Sunt secretar`.
– Aha!
Jo d`du din cap.
– Ai urmat probabil un curs de secretariat?
F`r` s` se gr`beasc`, Alandra privi \n jurul ei. Toat` lumea
o privea... {i nu vedea nici un pic de \n]elegere, nici un pic de
c`ldur` \n ochii acestor oameni care erau totu[i de acela[i
sânge cu ea.
|n ochii bunicului ei se putea citi ne\nduplecarea. La fel ca
[i \n ochii lui Matt. Jo o fixa cu dispre]. Iar Robert p`rea stu-
30 JANE ASHTON

pefiat de tot ce auzea \n aceast` sear`. Era \n mod sigur pen-


tru prima oar` când cineva \ndr`znea s` le vorbeasc` alor s`i
cu o asemenea impertinen]`.
– Bine\n]eles, se hot`r\ ea s` r`spund`, c` nu [ti]i mai
multe despre mine decât [tiu eu despre voi...
{i le mai zâmbi o dat` cu gura pân` la urechi. Sperând c`
nimeni nu va ghici cât de pref`cut era acel zâmbet.
– Pentru \nceput, da]i-mi voie s` v` spun c` i-am furnizat
bunicului toate probele \n privin]a identit`]ii mele.
{i adresându-se direct lui, continu`:
– Nu-i a[a, dragul meu bunic?
Ochii lui Robert [i ai lui Jo p`rur` s` ias` din orbite.
Probabil c` nimeni nu-i mai spusese pân` acum „dragul meu
bunic”...
Iar cel vizat era cel mai uimit dintre to]i [i \i trebuir` câte-
va clipe ca s`-[i reg`seasc` graiul.
– Asta r`mâne \ntre mine [i tine! bomb`ni el.
Cu câteva clipe \nainte, Alandra avea chef de râs. To]i patru
i se p`reau atât de caraghio[i... dar pofta de râs o p`r`si brusc.
Bunicul ei \i recomandase \n acest fel s` nu pun` pe nimeni la
curent cu faimoasa scrisoare care f`cuse atâta r`u. |ntâi
mamei sale, apoi ei...
|n timpul atacurilor Alandrei, cina \[i urmase cursul ei
firesc. Doamna Pinder \[i f`cu acum apari]ia cu desertul [i
tân`ra a[tept` ca aceasta s` ias` din sufragerie pentru a
r`spunde la \ntrebarea pus` de veri[oara ei mai \nainte.
UN MOMENT DE NEBUNIE 31

– Nu, n-am urmat un curs de secretariat, m`rturisi ea. Tat`l meu...


F`cu o pauz` \nainte de a continua.
– Med, cum \i spunea toat` lumea...
{tia prea bine c` pentru Alan Todd, fiul lui fusese \ntot-
deauna Edward. Nu putuse niciodat` s` se hot`rasc` s`
foloseasc` diminutivul care i se p`rea prea copil`ros.
– Tat`l meu, Med, relu` ea, a murit pe când aveam doar
paisprezece ani. Nu eram destul de bogat` ca s` m` pot gândi
s`-mi continuu studiile. A[a c` le-am \ntrerupt la [aisprezece
ani [i m-am \nscris la seral \n timp ce aveam [i serviciu.
Reu[ise s` vorbeasc` pe un ton nep`s`tor, ca [i cum totul
ar fi fost extrem de u[or... Doar nu era s` le povesteasc` aces-
tor oameni antipatici cât de greu \i fusese s` \nve]e pu]inul pe
care \l [tia! Când ie[ea de la birou, trebuia s` fug` la colegiu
unde erau organizate ni[te cursuri speciale pentru adul]i,
\nainte de a se \ntoarce acas` ca s` fac` de mâncare sau curat,
mama ei fiind prea sl`bit` ca s` se ocupe de treburile
gospod`re[ti.
– Ah, ai urmat la seral? o \ntreb` Mat pe un ton
ne\ncrez`tor.
– Mai [i chiuleam, m`rturisi ea râzând.
Când mama ei se sim]ea prea r`u, se ducea direct acas`.
Dar prefera s`-l lase pe Matt s` cread` c`, numai pentru a se
amuza chiulea ea de la cursuri.
Robert se decise \n sfâr[it s`-i adreseze cuvântul.
– Unde... unde locuie[ti? \ng`im` el.
– La Londra. Dar nu mereu \n acela[i cartier.
32 JANE ASHTON

– Da?! f`cu Jo pe un ton dispre]uitor.


Nu era greu de ghicit cursul pe care-l urmaser` gândurile
ei...
– Te descurcai de pe o zi pe alta, nu-i a[a? o \ntreb` ea,
pref`cându-se \ngrozit`.
Alandra \[i termin` crema de zah`r ars f`r` s` r`spund`
nimic. Apoi se ridic` [i o privi printre gene pe frumoasa ei
veri[oar`.
O p`pu[` frumoas` cu ochi alba[tri, \[i spuse ea. O p`pu[`
frumoas`, cu capul gol... O p`pu[` frumoas`, dar snoab` [i
rea!
– Scumpa mea veri[oar`, trebuie s` [tii s` te descurci \n
via]`! \i lans` ea pe un ton sarcastic.
{i f`r` s`-[i mai dea osteneala s` spun` bun` seara, p`r`si
\nc`perea. Un râs r`sun` \n urma ei. Un râs b`rb`tesc care
sem`na pu]in cu un l`trat.
Cine râsese? Bunicul ei, Matt sau Robert?
Ridic` din umeri. La urma urmei, pu]in \i p`sa.
Capitolul 3

A doua zi diminea]a – dup` o noapte excelent`, \n ciuda


tuturor celor \ntâmplate – Alandra se trezi foarte odihnit` [i \n
plin` form`.
|[i puse blugii [i o bluz`, tot \ntrebându-se cine râsese \n
ajun... |n aceast` cas` lipsit` de veselie, probabil c` se auzea
rar câte un hohot de râs!
Era \nc` foarte devreme. Dar Alandra ]inea neap`rat s` ia
primul tren. Cobor\ [i f`cu câ]iva pa[i prin hol. Casa era cufun-
dat` \n t`cere. Toat` lumea p`rea s` doarm`.
R`mase nemi[cat` \n fa]a unui vas splendid de Sévres.
Locuin]a asta era un adev`rat muzeu! Cum de se putuse hot`r\
tat`l ei s-o p`r`seasc` pentru a duce un trai atât de modest?
{i de ce verii ei p`reau s-o deteste? F`cu ochii mari,
\n]elegând brusc motivul atitudinii lor. |[i imaginau probabil
c` venise s`-[i reclame partea de mo[tenire!
34 JANE ASHTON

– Bun` diminea]a, domni[oar` Todd!


Doamna Pinder \[i f`cuse apari]ia \n hol.
– Oh... bun` diminea]a, doamn` Pinder!
– Micul dejun e deja servit \n sufragerie.
Alandra nu se gândise deloc la micul dejun. O urm` totu[i
pe menajer`. La urma urmei, o cea[c` de cafea nu i-ar prinde
r`u deloc.
Sufrageria era goal`. Alandra se a[ez` \n acela[i loc pe care-l
ocupase \n ajun, \n timp ce doamna Pinder \i propunea un
mic dejun pantagruelic.
– Nu, nu, nu vreau ou` cu [unc`, v` mul]umesc. Doar
pu]in` cafea cu pâine pr`jit`, dac` sunte]i amabil`. Nimic mai
mult!
Ferestrele d`deau spre o minunat` gr`din` de trandafiri.
Probabil de aceea casa fusese numit` La Roseraie.
Z`ri o siluet` printre tufele \nflorite [i \l recunoscu pe
bunicul ei. Deci [i lui \i pl`cea s` se scoale dis-de-diminea]`!
„M`car de-ar r`mâne \n gr`dina lui \n timp ce-mi beau
cafeaua, gândi ea. N-am nici un chef s` stau de vorb` cu
„domnul tot \i tun` [i \i fulger`”!
Nu \n]elegea nici acum cum de putuse fi atât de naiv`.
Motivul ostilit`]ii verilor ei era totu[i evident! Pentru ei doar
dorin]a de câ[tig o adusese pân` aici. Nu avea ea dreptul la
jum`tate? |n timp ce ei trebuiau s` \mpart` pe din dou`
cealalt` jum`tate...
„Dac` ar putea ghici c` n-a[ accepta niciodat` nici un cent
de la bunicul meu!”
UN MOMENT DE NEBUNIE 35

Mândria \i interzicea s` se gândeasc` la faptul c` avea drep-


tul s` reclame ceea ce \i revenea din imensa avere acumulat`
de familiile Todd [i Carstair...
„Dac` sunt atât de nesuferi]i doar pentru c` au bani, \[i mai
spuse ea, prefer s` n-am deloc!”
Se gândi la cina din ajun [i ajunse la concluzia c` Matt
Carstair fusese cel care râsese... El ghicise \n mod precis gân-
durile lui Robert [i Jo. {i bine\n]eles c` [i el \[i \nchipuia c` ea
venise la La Roseraie pentru a \ncerca s`-i smulg` bunicului ei
cât mai mul]i bani!
Probabil c` li se p`ruse atât de transparent`! Dar nu le m`rturi-
sise chiar ea c` nu avea bani [i c` trebuia s` munceasc` pentru a tr`i?
Se \nro[i, amintindu-[i de ultima ei s`geat`: „Scumpa mea
veri[oar`, trebuie s` [tii s` te descurci \n via]`”.
Aceast` fraz` putea fi interpretat` \n multe feluri. {i nu
exista nici o \ndoial` c` cei patru comeseni o f`cuser` \n sen-
sul cel mai r`u posibil!
Se sim]i din nou cuprins` de mânie. Strânse din pumni. {i
brusc avu chef s` mu[te, s` se apere cu ghearele.
U[a de deschise [i \n pragul ei \[i f`cu apari]ia doamna
Pinder, urmat` de Matt Carstair.
– V` aduc imediat ou`le cu [unc`, domnule, \i spuse mena-
jera lui Matt.
Dup` cum se vedea, \i cuno[tea gusturile...
Alandra reu[i s`-[i ascund` enervarea. Un zâmbet \i lumin`
chipul [i lu` cafetiera.
– Bun`, Matt! rosti ea.
Rezist` cu greu tenta]iei de a-i arunca \n fa]` con]inutul
recipientului de argint.
36 JANE ASHTON

– Te servesc? \l \ntreb` ea cu o bun` dispozi]ie pref`cut`.


Vrei cafea neagr` sau cu lapte?
– Neagr`, morm`i el.
|n diminea]a asta, dup` cum se vedea, nu mai avea chef de
râs. Nici de vorbit m`car...
Ce atmosfer`! gândi Alandra ridicându-[i ochii spre tavan.
|l servi cu o cea[ca de cafea. Apoi, cu o insolen]` calculat`,
\l \ntreb`:
– Suferi de ficat?
Matt se \ncrunt`.
– De unde ai scos asta?
– S` [tii c` ar trebui s` te \ngrije[ti, rosti ea cu un aer can-
did. Când te scoli atât de prost dispus, cel mai adesea e vorba
de suferin]a ficatului... Dac` ai lua medicamentele necesare, ai
fi la fel de surâz`tor [i destins ca mine!
Dar Matt r`mase la fel de \ncruntat [i, timp de o clip`,
Alandra crezu c` o s` sar` la ea ca s-o sugrume.
– Ia te uit`?! furtuna plute[te \n aer! remarc` ea pe un ton
nep`s`tor.
– Cât timp ai de gând s` bântui pe aici? mârâi el.
„Cel pu]in o lun`” avu chef Alandra s`-i r`spund` pentru
a-i vedea reac]ia.
Dar surprinse lumini]a care dansa \n ochii lui [i \[i spuse c`
ar face mai bine s` nu-l provoace...
– To]i patru sunte]i o companie fermec`toare, \l asigur` ea
cu ironie. {i m-a]i primit atât de bine \ncât parc` mi s-a f`cut
chef s`-mi prelungesc [ederea...
Redevenind serioas`, ad`ug` pe un ton sec:
UN MOMENT DE NEBUNIE 37

– Dar o s` plec la Londra chiar \n aceast` diminea]`.


El o privi ne\ncrez`tor.
– Atât de repede?
Apoi \[i \ncruci[` bra]ele pe piept.
– Doar n-o s` p`r`se[ti La Roseraie, \nainte de a ob]ine
ceea ce doreai?
– S` ob]in ceea ce...
Se \ntrerupse.
– Oh, bine\n]eles! exclam` ea râzând. Vorbe[ti despre
partea mea de mo[tenire? Acea mo[tenire la care verii mei ]in
mor]i[!
Lu` un aer gânditor.
– La urma urmei, poate c` n-ar fi o idee atât de rea... Ce
crezi? Eu...
– N-ar fi o idee prea bun`, \]i spun eu, o \ntrerupse el.
– De ce? Mi se pare c`...
El o \ntrerupse din nou.
– Nu [tii despre ce vorbe[ti.
Alandra \[i lovi palmele una de cealalt`.
– Doamne! exclam` ea, f`când o mutr` \ngrozit`. Bunicul
[i-a l`sat \ntreaga avere \n scopuri de binefacere?
Se mir` [i ea c` poate juca atât de bine teatru. |ncepuse s`
se prind` \n propriul ei joc...
– Doar n-o fi f`cut a[a ceva! oft` ea.
Matt Carstair o privi f`r` s` scoat` nici un cuvânt. Apoi, cu un
zâmbet la fel de fals ca [i cel pe care \l arbora Alandra, declar`:
– Ar fi fost \n stare... dac` ar fi avut ceva de l`sat mo[teni-
torilor lui.
38 JANE ASHTON

Ochii de culoarea smaraldelor se f`cur` [i mai mari.


Societatea Carstair & Todd ajunsese \n faliment? I se p`rea un
lucru imposibil! O firm` de renume interna]ional nu disp`rea
a[a, f`r` ca ziarele s` scrie despre asta.
Mult mai probabil era c` Matt Carstair ar \ncerca s-o fac` s`
cread` c` afacerile mergeau prost pentru ca ea s` renun]e la
a[a-zisul ei proiect.
– Societatea Carstair [i Todd nu mai are beneficii? se mir`
ea. Imposibil...
– Societatea Carstair [i Todd este \n expansiune \n \ntreaga
lume.
– Atunci...
Dar Alandra nu mai avu timp s` pronun]e vreun cuvânt \n
plus.
– Singura problem`, spuse el cu un aer satisf`cut, e c`
bunicul t`u nu mai are nici o ac]iune a companiei.
Alandra nu-l credea \ns`.
– Vrei s` zici c`...
– Vreau s` zic c` bunicul t`u mi-a vândut mie partea lui.
– }ie?!
Min]ea \n mod sigur... era convins` de asta. Niciodat` n-ar
fi acceptat Alan Todd s`-[i vând` ac]iunile de la societatea pe
care o fondase. {i avea nepo]i... Trebuie s` se fi gândit la
interesele lui Robert [i Jo!
Alandra arunc` o privire \n direc]ia gr`dinii, unde bunicul
ei, cu un foarfece mare \n mân`, trecea printre tufele de
trandafiri.
UN MOMENT DE NEBUNIE 39

Omul acesta \l renegase pe Edward, fiul lui... Dar nu-[i


renegase fiica, pe Eunice. {i Robert era aici pentru a prelua
conducerea societ`]ii al`turi de Matt.
– Toate astea n-au sens, [opti Alandra...
|[i \ndrept` din nou aten]ia spre b`rbatul din fa]a ei. {i avu
brusc intui]ia c` el putea fi la fel de dur, la fel de necru]`tor ca
[i bunicul ei.
– Toate astea n-au sens, repet` ea cu convingere.
– {i totu[i ai \n]eles bine.
– E[ti acum proprietarul \ntregii firme? se interes` ea.
Atunci de ce nu se nume[te doar Societatea Carstair?
Matt ridic` din umeri.
– Fiindc` nu mi s-a p`rut potrivit s` schimb numele unei
firme cunoscute de mai mult de patruzeci de ani.
– Tu...
– Doar n-o s` pretinzi c` nu [tiai asta! exclam` el.
Ea \l privi stupefiat`, f`r` s` poat` scoate nici un cuvânt.
– {i ingenuitatea pref`cut` are totu[i ni[te limite, ad`ug` el
repezit.
– Cum a[ fi putut ghici a[a ceva?! exclam` ea.
Matt râse f`r` nici un pic de veselie.
– Dar nu ]i-a trebuit mult timp ca s` debarci aici!
Alandra se \ncrunt` f`r` a pricepe sensul remarcii f`cute de
Matt. Doar trecuser` mai multe s`pt`mâni de când ezita s`
respecte promisiunea f`cut` mamei sale.
– Ce vrei s` zici cu asta? \ntreb` ea \n cele din urm`.
– Toate ziarele de vineri au anun]at c` preiau controlul
firmei Carstair & Todd! {i \ndr`zne[ti s` spui c` nu erai la
curent?
40 JANE ASHTON

Alandra deschise gura, o \nchise, o redeschise... Dar nici un


sunet nu ie[i din gâtul ei pe care [i-l sim]ea ca iasca. Dac` Matt
spunea adev`rul – [i era convins` de asta – sosirea ei la La
Roseraie a doua zi dup` publicarea acestui anun], p`rea mai
mult decât suspect`. Nimeni nu putea crede c` e vorba de o
simpl` coinciden]`!
Bunicul ei \ncasase probabil o sum` enorm` \n urma aces-
tei tranzac]ii. {i ea ap`rea din senin, exact a doua zi...
„Dar eu [tiu c` sunt cinstit`” \ncerc` ea s` se consoleze.
Alandra declar` pe un ton sarcastic:
– Sper c` bunicul meu a f`cut o afacere bun`! Jum`tate din
Societatea Carstair & Todd... dar asta reprezint` o adev`rat`
avere!
D`du din cap silabisind:
– O adev`rat` avere!
– A[a s-ar putea crede, spuse Matt.
Vocea i de aspri.
– Din nefericire pentru tine, ziari[tii nu [tiau chiar totul!
De fapt tranzac]ia avusese loc cu mul]i ani \nainte. Pe vremea
când bunicul t`u avea nevoie de bani pentru a-[i pl`ti credi-
torii. Vânzarea efectuat` vinerea trecut` era de fapt o simpl`
problem` administrativ`.
Alandra se \ncrunt`. Dac` bunicul ei avea creditori, \nsem-
na c` avusese o mul]ime de probleme financiare. {i poate
exact \n acel timp sosise scrisoarea mamei ei la La Roseraie.
Acest om orgolios nu avusese curajul s` m`rturiseasc` faptul
c` este ruinat. Preferase s` adânceasc` pr`pastia care \l
desp`r]ea de ai s`i.
UN MOMENT DE NEBUNIE 41

Se minun` singur`. |ncerca acum s`-i g`seasc` scuze


bunicului ei c` scrisese o asemenea scrisoare? Nu, nu avea nici
o scuz`.
|[i \ndrept` spatele [i sus]inu privirea lui Matt care se uita
la ea f`r` s` scoat` nici un cuvânt. Probabil c` o credea
dezam`git` de vestea c` bunicul ei nu mai avea nici un ban.
Ah, dac` ar [ti!
– Deci Alan Todd nu este omul bogat pe care [i-l \nchipuie
lumea?
– Dezam`git`?
|n sinea ei, era furioas` foc. Abia se ab]inu s` nu-i trân-
teasc` \n fa]` individului `stuia tot ce gândea despre el.
Cu pre]ul unui imens efort reu[i s` zâmbeasc` [i s` bat`
din gene. Apoi, pe un ton indiferent, replic`:
– Dezam`git`? Nu chiar, dragul meu Matt... C` bunicul
meu nu mai are un ban, e mare p`cat! Dar exist` m`car un
b`rbat bogat la La Roseraie!
– Nu te avânta! exclam` el brusc. N-am nevoie de chestii de
genul `sta!
P`rea atât de amenin]`tor \ncât Alandra se trase \napoi cu
un pas, speriat`.
– Nu-mi plac femeile interesate! \i spuse el privind-o din
nou cu dispre].
|n acel moment doamna Pinder ap`ru cu o farfurie plin` de
ou` cu [unc`. Sosirea ei mai destinse pu]in atmosfera din camer`.
„Am \mpins prea departe lucrurile, gândi Alandra. Trebuie
s` am grij`... E atât de furios, \ncât ar fi \n stare s`-mi rup`
gâtul dac` o s` continuu s`-l provoc astfel!”
42 JANE ASHTON

Bunicul ei \mpinse u[a dinspre gr`din` [i intr` \n


sufragerie. Nu p`ru s` remarce nici prezen]a ei nici pe a lui Matt.
Nici m`car nu-[i d`deau osteneala s` se salute \n aceast` cas`...
Caracterul ei pozna[ ie[i la iveal` indirect. Ea exclam`
imediat:
– Bun` diminea]a, bunicule!
Alan Todd o \nv`lui \ntr-o privire surprins` [i, \n chip de
r`spuns, se mul]umi s` dea din cap.
Un zâmbet lumin` atunci chipul Alandrei:
– {i \]i mul]umesc, bunicule! Am dormit foarte bine...
|i \ntâlni privirea \n care se putea citi o uimire nepref`cut`.
Se p`rea c` nu e obi[nuit s` fie astfel tratat.
– Insolent` dis-de-diminea]`! oft` el.
|[i scoase apoi [erve]elul din inelul de argint. Alandra \[i
d`du abia acum seama c` se ab]ine cu greu s` nu zâmbeasc`.
– Nu-]i face probleme, bunicule! \l asigur` ea. N-o s` mai
fii mult timp nevoit s`-mi supor]i insolen]a!
El o privi \ntreb`tor.
– O s`-mi iau r`mas-bun, fiindc` plec, \i explic` ea.
– Ca s` te duci unde?
Ridic` mirat` din sprâncene. Oare uitase c` ea avea inten]ia
s` se \ntoarc` azi la Londra?
– |n seara asta o s` dorm \n propriul meu pat! preciz` ea.
Bunicul schimb` o privire cu Matt. O privire a c`rei sem-
nifica]ie Alandra n-o pricepu.
– Da, plec. Dup` ce mai beau o cafea.
Lu` cafetiera pe care doamna Pinder o l`sase pe mas` [i,
dup` ce \[i servi bunicul, \[i umplu din nou cea[ca.
UN MOMENT DE NEBUNIE 43

|nvârtind linguri]a prin ea, \i examin` pe cei doi b`rba]i din


fa]a ei. Expresia lor r`mânea de nep`truns. Totu[i – ar fi
putut jura – p`reau s` comunice \ntre ei f`r` s` schimbe nici
un cuvânt, nici o privire, nici un gest...
– Dac` vrei s` te \ntorci ast`zi la Londra, va trebui s` a[tep]i
cam mult trenul, rosti \n cele din urm` Alan Todd.
– De ce?
Din nou p`rea s`-i vin` greu s`-[i ascund` un zâmbet
amuzat.
– Fiindc` nu exist` un tren spre Londra duminica. Matt nu
]i-a spus?
– Nu mi-a spus nimic! exclam` ea.
Bine\n]eles c` el nu considerase necesar. Doar \[i
\nchipuise c` avea de gând s`-[i impun` prezen]a cât mai mult
timp la La Roseraie.
Brusc, Alandra se ridic`, \[i arunc` [ervetul pe mas` [i
p`r`si \nc`perea.
|n cursul zilei sim]i c` furia o p`r`se[te \ncetul cu \ncetul.
Mersese la \ntâmplare, \ncotro v`zuse cu ochii [i nu se \ntor-
sese la ora prânzului, de[i \i chior`iau ma]ele de foame.
|i detesta pe to]i. F`r` nici o excep]ie. Pe bunicul ei, pe
verii ei [i mai ales pe Matt Carstair. Doamna Pinder \i era cea
mai simpatic`.
Din p`cate, era obligat` s` se \ntoarc` la La Roseraie! {i
s`-[i mai petreac` o a doua noapte sub acest acoperi[... Ce
corvoad`!
Se decise \n sfâr[it s` se \ntoarc`. Din fericire, nu \ntâlni pe
nimeni, nici \n parc nici pe hol. Urc` direct \n camera ei.
44 JANE ASHTON

Ar fi avut un chef nebun s`-[i ia bagajul [i s` se duc` la


Ferny Druffield ca s` fac` apel la ospitalitatea s`tenilor.
Dar [tia c` n-ar putea proceda a[a.
I-ar fi putut ruga pe Matt, pe Robert sau pe Jo s-o conduc`
la o alt` gar` de unde plecau trenuri spre Londra.
– Dar sunt cu to]ii atât de nesuferi]i, \ncât ar refuza \n mod sigur
s`-mi fac` un asemenea serviciu! spuse ea cu jum`tate de glas.
Apoi strânse din pumni.
– {i nu vreau s` le datorez nimic!
Mu[cându-[i buza de jos, privi singura rochie pe care [i-o
adusese. Ar fi trebuit c`lcat` pu]in.
– Cu atât mai r`u, bomb`ni ea. Pentru ei, bine\n]eles. Dac`
nu le place, s` nu se uite la mine.
Dup` ce f`cu un du[, se fard` discret, se \mbr`c` [i cobor\.
Era exact ora opt când deschise u[a salonului.
Jo, \mbr`cat` \ntr-o rochie ro[ie de m`tase, era mai
elegant` ca niciodat` [i Alandra se sim]i ca o s`r`ntoac` cu
toaleta ei mototolit`.
– Ne preg`tim s` ne a[ez`m la mas`, \i spuse Matt. Vrei s`
bei ceva \nainte?
P`rea c` e singurul care i-a remarcat prezen]a. Robert \[i
admira vârfurile pantofilor [i Jo discuta cu bunicul ei.
– Nu, mul]umesc, \i r`spunse Alandra. Nu vreau s` v` fac
s` \ntârzia]i la mas`. Doamne fere[te s` se r`ceasc` mâncarea!
Jo se ag`]` de bra]ul bunicului ei. Alandra avu impresia c`
prin asta voia s` spun`: „E bunicul meu! Bunicul e al meu!”
Alandra ar fi r`mas cu pl`cere \n camera ei \n loc s` coboare
la cin`. Dar murea de foame! Toat` ziua nu mâncase decât o
felie de pâine pr`jit` cu unt [i b`use dou` ce[ti de cafea.
UN MOMENT DE NEBUNIE 45

Era atât de \nfometat` \ncât se mul]umi s` m`nânce cu


poft`, f`r` s` scoat` nici un cuvânt.
– E[ti t`cut` \n seara asta, remarc` Matt.
Oare dorea ca ea s` redeschid` ostilit`]ile?
– Am petrecut o zi extraordinar`, declar` ea pe un ton
satisf`cut. M-am plimbat pe coline. Ce vedere frumoas` ofer`
La Roseraie de acolo, de sus!
Toate privirile erau acum fixate asupra ei. Alandra nu se
putu opri s` adauge pe un ton ironic:
– Proprietatea asta trebuie c` valoreaz` o avere!
Ochii lui Matt deveniser` brusc foarte reci. Probabil \[i
\nchipuia c` evalueaz` casa spunându-[i c` o parte \i revenea
[i ei, de drept...
|ntr-o t`cere ap`s`toare, ea continu`:
– Ce p`cat c` sunt obligat` s` plec mâine!
Pentru prima oar`, Jo se ar`t` ceva mai amabil`:
– Aha, pleci mâine?
P`rea gr`bit` s-o vad` odat` plecat` de la La Roseraie.
– Da, cât mai devreme posibil.
– Exist` un tren la ora opt fix, o inform` Jo. Dac` vrei, te
conduc eu la gar`.
– Nu te scoli niciodat` \nainte de nou`! remarc` bunicul ei.
– Dar pentru mine, Jo este gata s` pun` de[tept`torul,
spuse Alandra cu ironie.
Veri[oara ei deveni stacojie la fa]` [i Alandra \[i regret`
sarcasmul. Poate c` Jo nu era chiar atât de rea dup` cum o
credea ea.
46 JANE ASHTON

„Nu-]i face iluzii! \[i spuse ea. Jo, la fel ca [i bunicul meu,
ca [i Robert sau Matt, credea c` am venit \n goana mare aici
dup` ce am aflat din pres` c` Matt Carstair a r`scump`rat de
la Alan Todd partea lui din firm`!”
Incapabil` s` mai r`mân` mult timp a[ezat` la aceast`
mas`, se ridic`. Oh, cât de mult [i-ar fi dorit s` fie deja mâine,
ca s` poat` lua trenul care o va duce departe de toate fiin]ele
astea antipatice!
Doamna Pinder abia pusese desertul pe mas`, dar Alandrei
\i era indiferent dac` este nepoliticoas`.
Urc` scara. Abia ajunsese sus pe coridor, c` auzi un zgomot
de voci pe hol. Deci nici ei nu-[i mâncaser` desertul? {i ei
ie[iser` din sufragerie?
Nici nu-[i d`du m`car osteneala s` trag` cu urechea. N-aveau
decât s` spun` ce vor! Ei pu]in \i p`sa...
Vocea bunicului ei \i ajunse totu[i la urechi, foarte
hot`rât`, foarte clar`:
– Robert, ce naiba, tunde-te odat`!
Nu ascult` mai departe [i, f`r` zgomot, \nchise u[a camerei
\n urma sa.
Un sfert de or` mai târziu, \n c`ma[` de noapte, \[i punea
unica ei rochie \n geanta de voiaj. Mâine diminea]` o s` plece
\n blugi.
U[a se deschise f`r` nici un zgomot. Ridic` repede capul [i,
cu o exclama]ie de surpriz`, \l v`zu intrând pe Matt Carstair.
El o cânt`ri din priviri f`r` s` scoat` nici un cuvânt [i Alandra
se sim]i brusc aproape goal` \n c`ma[a u[oar` de noapte.
|[i puse repede pe ea halatul.
UN MOMENT DE NEBUNIE 47

– Ai fi putut bate la u[` \nainte de a intra! exclam` ea,


[ocat` de comportarea lui.
– |]i faci bagajul? se mir` el.
– Dup` cum vezi. N-am nici un chef s` mai r`mân o zi \n
plus \n... monumentul `sta funerar! Ah, sunte]i unul mai
politicos [i mai ciudat decât cel`lalt!
– N-ai bani, remarc` el.
Alandra ridic` din umeri.
– Asta se \ntâmpl` [i la case mai mari!
– {i n-ai nici de lucru \n acest moment.
– |nchipuie-]i c` am fost nevoit` s`-mi dau demisia ca s`
m` pot ocupa de mama mea bolnav`!
Dar Matt nu p`rea s-o cread`. Lacrimile umplur` ochii
Alandrei pe nea[teptate. |[i \ntoarse capul, jenat`.
– Sunt gata s` te pl`tesc ca s` r`mâi la La Roseraie, declar`
Matt.
Uluit`, Alandra \ntoarse capul s` se uite la el. Lacrimile i se
uscaser` pe loc.
– Cum?!
– Sunt gata s` te pl`tesc ca s` r`mâi la La Roseraie, repet` el.
Capitolul 4

– E[ti... e[ti gata s` m` pl`te[ti ca s`...


Se bâlbâia, nevenindu-i s`-[i cread` urechilor. Oferta era o
adev`rat` surpriz`. {i nu mai \n]elegea nimic. Era convins` c`
Matt Carstair ar fi vrut s-o vad` la mii de leghe de La Roseraie.
{i uite c`...
Revenindu-[i \n fire, continu`:
– Explic`-mi!
Era acum la fel de ne\ncrez`toare \n privin]a lui cum fusese
el fa]` de ea.
– Vorbesc serios, spuse el cu o oarecare ner`bdare.
{i avea \ntr-adev`r un aer serios. Ceea ce o intriga pe
Alandra.
– De ce \mi faci o asemenea propunere? \l \ntreb` ea.
El o privea mijindu-[i ochii [i Alandra \ncepu s` nu se mai
simt` \n largul ei.
UN MOMENT DE NEBUNIE 49

Reu[i totu[i s` reintre \n pielea personajului pe care se


hot`râse s`-l adopte: acela al unei intrigante interesate doar
de bani.
– Deci, e[ti gata s` m` pl`te[ti ca s` r`mân la La Roseraie?
Nu m-a[ fi a[teptat!
– N-ai auzit? \ntreb` el pe un ton repezit. N-am obiceiul s`-mi
bat gura degeaba.
– Ei bine, dac` m-a[ fi a[teptat la a[a ceva... rosti ea \n doi
peri.
Apoi Alandra \i indic` un fotoliu.
– Te rog, a[az`-te. Merit` s` discut`m o asemenea
propunere.
Ea se a[ez` pe marginea patului.
– La prima vedere, propunerea ta mi se pare destul de
interesant`, \l asigur` ea.
El r`m`sese \n picioare [i se plimba nervos \ntre u[` [i
fereastr`.
Apoi se opri \n fa]a ei [i o privi. Alandra \[i arunc` pe spate
p`rul blond ca aurul [i \l privi cu \ndr`zneal` drept \n ochi.
Cu siguran]a unei aventuriere experimentate, \[i spuse ea
\n gând.
Ochii lui Matt se oprir` asupra buzelor ei pline, asupra
decolteului de la halat, pe care ea [i-l strânse instinctiv cu
mâna.
– De ce vrei s` r`mân? \l \ntreb` ea.
– Ai reu[it s`-l binedispui pe bunicul t`u.
Alandra f`cu ochii mari.
50 JANE ASHTON

– |]i ba]i joc de mine! El, bine dispus? N-am v`zut \n via]a
mea un om atât de posomorât, care bomb`ne mereu, \n cazul
c` nu tace mâlc...
– Nu-l cuno[ti a[a cum \l cunosc eu, o \ntrerupse el.
– {i nici n-am chef s`-l cunosc mai bine! exclam` ea,
ie[indu-[i pentru o clip` din rol.
Matt \[i mu[c` buzele.
– Dac` nu dore[ti s`-l cuno[ti mai bine, de ce ai venit la La
Roseraie? Din cauza anun]ului ap`rut \n ziarele de vineri,
bine\n]eles, trase el concluzia.
– Tu pui \ntreb`rile, tu r`spunzi, [opti ea \mbufnat`.
– Citesc \n tine ca \ntr-o carte deschis`.
– Dragul meu Matt, n-ai cumva nevoie de ochelari? \l lu` ea
peste picior.
Matt ridic` din umeri.
– Deci, dup` p`rerea ta, relu` ea, vizita mea a reu[it s`
descre]easc` fruntea acestui \ncânt`tor b`trân?
Reg`sindu-[i tonul sarcastic pe care \l adopta cu atâta
u[urin]` când se g`sea \n fa]a acestui om, Alandra ad`ug`:
– {i e[ti gata s` m` pl`te[ti pentru a continua s`-l distrez?
Deci, gra]ie mie, va continua s` fie bine dispus?
Matt \[i b`g` mâinile \n buzunarele pantalonilor. Se vedea
de la o po[t` c` nu avea deloc chef de glum`.
– L-am v`zut de când ai sosit, declar` el. E limpede c` \]i
apreciaz` sim]ul umorului.
– Aha! Deci, dup` p`rerea ta, am umor... Ai spirit de
observa]ie.
UN MOMENT DE NEBUNIE 51

– Nu prea \mi scap` mare lucru.


Cel pu]in a[a credea el. Dar \n cazul ei, se cam \n[elase...
– Nu te-ai pierdut deloc cu firea, continu` Matt. {i erai una
\mpotriva tuturor...
– |mpotriva a patru persoane, da. Fiindc` te num`r [i pe
tine laolalt` cu snobii mei de veri.
– Eu n-am timp s` fac pe snobul, rosti el pe un ton sec.
Dup` o scurt` t`cere, remarc`:
– De câtva timp, Alan p`rea c` s-a s`turat de via]`. Dar eu
l-am cunoscut ca pe un om plin de via]`. {i brusc, totul a
\nceput s`-l plictiseasc`...
O fi crezut c` ea o s` se \nduio[eze de soarta acestui b`trân
egoist [i f`r` inim`!
– |nainteaz` \n vârst`, a[a c` e normal s` nu mai fie acela[i,
declar` ea.
– Nu are decât [aizeci [i nou` de ani. Fizic e \n plin` form`.
Alandra cl`tin` din cap.
– {i tu vrei s` r`mân s`-l \nveselesc!
Apoi [opti ca pentru sine, surprins`:
– |l iube[ti...
Matt se \ncrunt`.
– Ei [i? morm`i el. E vreo crim`? |l cunosc de o via]`. L-a
\nlocuit pe tat`l meu când acesta a murit.
La ce vârst` \[i pierduse tat`l? se \ntreb` Alandra. Suferise
oare la fel de mult ca ea când r`m`sese orfan`?
Se crisp`, furioas` pe sine. Doar n-o s` se lase \nduio[at`
tocmai acum!
52 JANE ASHTON

– |n acest caz, aproape c` suntem rude! exclam` ea cu o


bun` dispozi]ie for]at`. S` ne s`rut`m!
Chipul lui Matt devenise glacial.
– }i-am mai spus o dat` s` nu-]i pierzi timpul cu mine,
rosti el pe un ton dur. Cunosc eu fetele de genul t`u!
– Gre[e[ti, dragul meu Matt, când generalizezi! Dar gata cu
banalit`]ile, s` revenim la subiectul care ne intereseaz`. Ca...
ce slujb` \mi oferi [i pentru cât timp?
El reflect` un timp.
– S` zicem... trei luni.
– Trei luni! repet` ea stupefiat`.
Perspectiva de a petrece atât de mult timp la La Roseraie, o
\ngrozi.
„Preferam s` merg la \nchisoare!” gândi ea.
Dar nu trebuia s`-[i uite rolul. Se pref`cu deci c` se
gânde[te la propunerea lui Matt, chiar dac` inten]ia ei de a lua
trenul a doua zi diminea]` la ora opt era de neclintit.
– O s` te coste scump, spuse ea \n cele din urm`.
– }i-am spus c` sunt gata s` pl`tesc. Dac` accep]i s` r`mâi
trei luni, la sfâr[itul acestui interval o s`-]i \nmânez un cec de
o mie de lire sterline.
O mie de lire sterline! Pentru ea, asta reprezenta o
adev`rat` avere. Mai ales c` la La Roseraie va avea [i cas` [i
mas`.
F`cu totu[i o strâmb`tur`.
– O mie de lire? Nu mai mult?
Alandra ridic` din umeri.
UN MOMENT DE NEBUNIE 53

– Dac` \]i pl`te[ti atât de prost angaja]ii, \n]eleg cum te-ai


\mbog`]it!
– Cecul va fi pl`tit din contul meu personal, nu din cel al
societ`]ii!
O fix`, mânios la culme.
– {i imagineaz`-]i c` angaja]ii mei sunt foarte bine pl`ti]i!
Salariile de la Carstair & Todd sunt superioare celor oferite de
celelalte companii cu acela[i profil!
Brusc, se \mblânzi.
– Ascult`, nu va fi o munc` grea. Nu va trebui decât s`
tr`ie[ti dup` bunul t`u plac!
– |l cuno[ti pe bunicul meu. }i se pare o persoan` ciudat`?
Dar Matt nu-i r`spunse. Era deja la u[` [i \i a[tepta r`spun-
sul, Cum Alandra nu spunea nimic, el insist`:
– Ei?
– |mi ceri prea mult, declar` ea \n cele din urm`. Refuz.
– De ce?
Ce explica]ie putea s`-i dea? Tot ceea ce dorea acum, era ca
el s` plece. Abia a[tepta s` se bage \n pat ca s` doarm` [i s` uite
de cele patru personaje, unul mai antipatic decât celelalte.
– De ce? o \ntreb` din nou Matt.
Apoi reflect` o clip`.
– Te temi c` verii t`i se vor purta urât? |n cazul `sta, pot...
Alandra s`ri \n sus.
– M` doare-n cot de verii mei! Sigur, ei au tot ce le pot
oferii banii [i \[i privesc de sus rudele s`race. Poate c` le e
ru[ine cu mine. Dar las`-m` s`-]i spun, Matt Carstair, c` eu m`
simt umilit` s` am ni[te veri ca ei!
54 JANE ASHTON

Ochii ei verzi aruncau fulgere. Era furioas`. |n schimb,


ciudat lucru, mânia lui Matt p`rea c` se evaporase.
Timp de o ve[nicie, dup` cum i se p`ru ei, Matt o studie
f`r` s` scoat` nici un cuvânt. Apoi \i spuse:
– Dac` a[a stau lucrurile, de ce s` nu r`mâi, ca s` le
dovede[ti din ce aluat e[ti f`cut`?
– Ca s` le dovedesc c` valorez mai mult decât ei? \ntreb`
ea, brusc tentat` s` primeasc` provocarea.
– Toate fiin]ele omene[ti s-au n`scut egale.
Alandra ridic` din umeri, rostind cu sarcasm:
– Numai c` unele sunt mai egale decât celelalte!
Matt \[i consult` ceasul.
– Ei? insist` el.
– O s` m` mai gândesc, decise ea.
– Bine...
– {i o s`-]i dau r`spunsul mâine diminea]`.
– Bine.
F`r` s` mai adauge ceva, el p`r`si \nc`perea. U[a se \nchise
cu grij` [i Alandra o privi mu[cându-[i buzele. Se \ntreb` dac` nu
visase c` avusese loc aceast` \ntrevedere atât de nea[teptat`...
Se b`g` \n fine \n pat. Dar nu-[i g`sea deloc somnul...
Probabil c` Matt Carstair \l iubea foarte mult pe bunicul ei
de \i f`cuse o asemenea propunere. Nu o considerase la
\nceput o du[manc`? {i uite c` \i propunea s` r`mân`, exact
celei pe care o considera drept o intrigant`. {i asta doar pen-
tru a-l distra pe un b`trân care se s`turase de via]`.

***
UN MOMENT DE NEBUNIE 55

Dup` o noapte alb`, se scul` \n zori. Se s`turase s` se tot


zvârcoleasc` \n pat f`r` s` reu[easc` s` adoarm`.
Travers` sufrageria. Fa]a de mas` [i tacâmurile pentru
micul dejun erau deja aranjate. Doamna Pinder le pusese
probabil asear` dup` cin`.
Deschise u[a care d`dea spre parc [i f`cu câ]iva pa[i prin
gr`dina de trandafiri care d`duse numele propriet`]ii.
Cât de lini[tit p`rea totul aici... Cu pa[i \nce]i, trecu de la o
tuf` \nflorit` la alta. {i pu]in câte pu]in se lini[ti.
„Mi-ar pl`cea s` r`mân”, gândi ea.
Se crisp`, surprins` de aceast` constatare.
Da, i-ar pl`cea s` r`mân`, la ce bun s` se mai ascund` dup`
deget? Deja adora aceast` locuin]` frumoas`, parcul ei,
gr`dina de trandafiri [i peisajul lini[tit al \mprejurimilor.
Ce n-ar fi dat s`-i poat` pune la punct pe nesuferi]ii ei de
veri! Ca [i pe Matt Carstair, de altfel...
O alt` u[` se deschise [i bunicul ei \[i f`cu apari]ia \n
gr`din`. Era \mbr`cat foarte modest, \n pantaloni de catifea
reiat` [i o hain` din p`r de c`mil`, care cunoscuse [i zile mai
bune.
Alandra r`mase acolo unde era. {tia c` el o v`zuse...
B`trânul se \ndrept` direct spre ea.
– Bun`! se for]` ea s` spun`.
„E de necrezut, gândi ea. Dac` mai r`mân mult timp aici, o
s` ajung s` nu mai salut pe nimeni diminea]a!”
– Te scoli devreme, bunicule, remarc` ea.
– |ntotdeauna.
– Ei bine, avem m`car un lucru \n comun!
56 JANE ASHTON

– {i e atât de surprinz`tor?
Dar Alandra nu avea chef s` continue aceast` discu]ie [i
schimb` subiectul.
– Matt mi-a spus c` ai [aizeci [i nou` de ani. Nu mai
lucrezi?
– Mi se mai \ntâmpl` s` m` duc la birou.
Alandra scotoci prin amintiri. Tat`l ei nu-i vorbise despre
birourile din Ferny Druffield?
– La Ferny Durffield? \l \ntreb` ea.
El ridic` din sprâncene.
– De zece ani [i mai bine au fost transferate \n alt` parte.
Se aplec` apoi spre un trandafir [i \i inspir` parfumul, cu
ochii pe jum`tate \nchi[i.
– Cea mai mare dintre uzinele noastre se afl` la Bedewick,
la circa [aisprezece kilometri de La Roseraie. Acolo ne-am
instalat birourile.
Cu un ton acru, ad`ug`:
– Ce, nu [tiai?
Alandra f`cu un gest indiferent cu mâna.
– Probabil c` adresa figura \n ziarele de vineri. Dar \]i spun
– a[a cum i-am spus [i lui Matt – c` n-am citit ziarele din acea
zi!
El cl`tin` din cap.
– Nu asta voiam s` spun. M` \ntrebam dac` tat`l t`u a
urm`rit mi[c`rile societ`]ii.
– Dar tu, bunicule? Tu ai \ncercat s` afli ce a devenit el?
Alan Todd nu r`spunse. O t`cere ap`s`toare se instaur`.
Alandra fu prima care o rupse.
UN MOMENT DE NEBUNIE 57

– De ce n-ai dat nici un semn de via]` dup` plecarea tat`lui


meu? insist` ea.
– De ce a[ fi f`cut-o? ripost` el f`r` menajamente.
|[i \ncruci[` apoi bra]ele pe piept.
– Edward a fugit cu o orfan` care nu avea nici un ban [i mai
era [i boln`vicioas` pe deasupra. Nici m`car nu s-a dus s`-[i
s`rute mama \nainte de plecare.
Alandra \n]elese atunci ce multe lucruri \i sc`paser`. Vina
nu era de o singur` parte, a[a cum crezuse atâta timp...
– |l iubeai pe tat`l meu? \l \ntreb` ea.
Alan Todd o privi \n t`cere.
– Afec]iunea e ca [i dragostea, Alandra. Trebuie s` fie doi...
Era prima oar` când \i spunea pe nume.
– Dac` Edward m-ar fi iubit m`car un pic, ar fi luat leg`tura
cu mine \n cursul acestor ani, [opti el.
Se \ntoarse cu spatele. Mâinile lui tremurau u[or [i
Alandrei \i p`ru r`u c` trezise \n el toate aceste emo]ii, toat`
aceast` triste]e.
{i brusc se sim]i la fel de tulburat`.
Se auzi declarând cu blânde]e:
– Te iubea, bunicule, te iubea foarte mult...
Doar un morm`it \i parveni drept r`spuns.
– Da, te iubea mult! repet` ea cu convingere. Altfel crezi c`
mi-ar fi pus numele de Alandra?
– Alandra...
– Femininul de la Alan.
B`trânul se \ntoarse brusc spre ea. Ochii lui sp`l`ci]i se
\nce]o[ar`. T`cea, dar tân`ra \n]elese c` era prea emo]ionat
ca s` vorbeasc`.
58 JANE ASHTON

Alandra c`ut` ceva de spus pentru a-i l`sa timp s`-[i revin`.
– Matt m-a rugat s` mai r`mân, \i m`rturisi ea. Tu ce p`rere ai?
Alan Todd \[i limpezi glasul.
– E casa lui, spuse el \n cele din urm`. Poate s` invite pe
cine vrea.
– Casa lui! exclam` Alandra. Credeam c-ai cump`rat La
Roseraie \mpreun` cu tat`l lui Matt.
– Da, aceast` proprietate \mi apar]inea pe jum`tate, pe vre-
muri...
Reflect` o clip`.
– Tat`l lui Matt a fost ucis \ntr-un accident de ma[in`, pe
când fiul s`u avea doar [aisprezece ani. Pe vremea aceea tat`l
t`u mai locuia \nc` aici...
– Cred c` tat`l meu nu era interesat de Societatea Carstair
& Todd... N-a vrut s` devin` inginer.
– Era principalul subiect de ceart` dintre noi, admise Alan
Todd.
{i oft` din adâncul pieptului.
– Dup` plecarea tat`lui t`u, so]ul lui Eunice, care se ocupa
de partea comercial` a firmei, a f`cut ni[te afaceri proaste.
Apoi bunica ta a murit [i totul a mers din ce \n ce mai prost la
uzin`...
Alandra se \ncrunt`, \ncercând s` \n]eleag`.
– Pe vremea aceea, Matt mai era \nc` la universitate?
– Da. N-am avut curajul s`-i spun c` intrasem \n datorii
pân` peste cap. Când [i-a terminat studiile [i a venit s` m`
secondeze la conducerea societ`]ii, a descoperit c` aceasta era
\n pragul falimentului.
UN MOMENT DE NEBUNIE 59

– Care a fost reac]ia lui?


– Matt nu e genul s` se lamenteze. S-a pus pe munc`...
Alandra [i-l imagin` f`r` greutate.
– {i ce s-a \ntâmplat? Cum a]i reu[it s` urca]i din nou
panta? Cu tot curajul lui, un b`iat abia ie[it de pe b`ncile uni-
versit`]ii nu poate transforma o afacere falimentar` \ntr-una
\nfloritoare!
– Matt a muncit zi [i noapte. Cu un fel de furie care m-a
\nm`rmurit... |l ajutam [i eu cum puteam mai bine, dar entuzi-
asmul pe care \l avusesem la fondarea societ`]ii disp`ruse.
Oft` iar din adâncul pieptului.
– F`r` Matt, Societatea Carstair & Todd n-ar mai exista de
mult timp!
– Gra]ie lui...
– Da. El supraveghea totul. De la produc]ie pân` la con-
tabilitate. A reu[it s` ob]in` importante \mprumuturi bancare
[i, pu]in câte pu]in, a putut s` restabileasc` echilibrul... {i s`
[tii c` \ntr-adev`r ne aflam pe marginea pr`pastiei!
Aparent familia Todd avea motive s`-i fie recunosc`toare
lui Matt Carstair.
„Dar nu [i eu!” \[i spuse Alandra.
– {i atunci ai fost obligat s` vinzi casa? se interes` ea.
– Jum`tate din ea, o corect` el, fiindc` cealalt` jum`tate
apar]inea de drept familiei Carstair. Fusesem deja obligat s-o
ipotechez. Când Matt mi-a propus s-o cumpere, m-am sim]it
u[urat. N-a[ fi vrut ca aceast` locuin]` s` cad` pe mâini str`ine.
Alandra se mir` c` \i spune totul cu atâta u[urin]`. Apoi
\n]elese c` \i f`cea bine s` vorbeasc`. Probabil c` nu avea prea
des ocazia s`-[i deschid` inima...
60 JANE ASHTON

– Deci, acum Matt Carstair posed` nu numai toat`


societatea – dup` câte mi-a spus – ci [i toat` proprietatea?
– Am impresia c` Matt \]i spune o mul]ime de lucruri!
Remarca bunicului ei o l`s` f`r` glas câteva clipe.
– {i Robert? \l \ntreb` ea ceva mai târziu.
V`rul ei nu-i era deloc simpatic. Dar pentru el, care proba-
bil c` spera s`-[i fac` o carier` \ntr-o mare companie din care
o parte \i va reveni \ntr-o zi, [ocul fusese probabil dur...
– Robert nu are voca]ie de inginer. Seam`n` \n aceast`
privin]` cu tat`l t`u.
– {i el ce face?
– Matt i-a oferit un post la uzin`. Se duce acolo cinci zile
din [apte... [i nu se obose[te deloc! \ncheie el morm`ind.
|ntr-o clip`, din volubil [i deschis, redevenise b`trânul
ar]`gos pe care Alandra \l v`zuse când venise la La Roseraie.
Schimbarea era frapant`, dar ea era absurd de fericit`
descoperind c` personalitatea bunicului ei avea mai multe
fa]ete. {i ceea ce descoperise \i pl`cea...
Acum era sigur` c` \[i iubise mult fiul [i c` suferise \ngro-
zitor când acesta din urm` p`r`sise pentru totdeauna locuin]a
familiei.
{i, brusc, nu mai avu chef nici s`-l tachineze, nici s` fie
impertinent`. Dorea pur [i simplu s`-l fac` s` zâmbeasc`.
– Nu trebuie s` m` antipatizezi, bunicule, spuse ea cu
c`ldur`. Nici eu n-am nici un ban!
R`mase t`cut [i ea se \ntreb` dac` nu mersese prea
departe. Apoi un surâs amuzat \i destinse fa]a.
UN MOMENT DE NEBUNIE 61

– Uite! spuse el \ntinzându-i un boboc de trandafir pe care


tocmai \l culesese.
– Oh, mul]umesc!
Chipul lui Alan Todd redeveni serios.
– }i-ai pierdut p`rin]ii, dar ai totu[i o familie, nu uita asta!
declar` el cu seriozitate.
– Nu uit, \l asigur` ea.
{i se \ndreptar` \mpreun` spre sufragerie. Alandra se
sim]ea aproape fericit` \n aceast` diminea]`. {i asta nu i se mai
\ntâmplase de la moartea mamei sale...
Dar acest sentiment nu dur`. Fiindc` Matt Carstair se afla
acolo, \mbr`cat \ntr-un costum de culoare \nchis`, perfect
croit.
O \nv`lui \ntr-o privire rece. Ea duse bobocul de trandafir
la nas [i \l mirosi cu delicate]e.
– Bun`, Matt! rosti ea.
Dar el nu-i r`spunse.
{i totu[i, ar fi trebuit s` fie mul]umit s` vad` c` se \n]elege
atât de bine cu bunicul ei! gândi ea. Nu asta voia el?
Doamna Pinder sosi cu ou`le cu [unc` pentru Matt
– {i pentru mine, v` rog, doamn` Pinder, un ou cu [unc`!
\i ceru Alan Todd.
– Ia te uit`, apetitul revine! spuse menajera cu satisfac]ie.
Jo \mpinse u[a abia respirând, ca [i cum fugise nu [tiu câ]i
kilometri.
– Beau o cea[c` de cafea, apoi te conduc la gar`, Alandra!
Jo p`rea \ntr-o dispozi]ie excelent`. De fapt, nu fusese
niciodat` atât de surâz`toare ca \n aceast` diminea]`.
62 JANE ASHTON

– Foarte dr`gu] din partea ta, scumpa mea veri[oar`, o


asigur` Alandra.
{i f`r` s` se gr`beasc` lu` o felie de pâine pr`jit` [i \ncepu
s-o ung` cu unt.
Când \[i ridic` ochii \ntâlni privirea intens` a lui Matt fixat`
asupra ei.
– Da, foarte dr`gu] din partea ta, relu` ea. Dar cine va veni
s` m` a[tepte la gara din Ferny Druffield disear`?
Jo \[i holb` ochii la ea.
– Te \ntorci disear`? rosti ea uluit`. {i de ce?
Nici m`car nu-[i d`dea osteneala s`-[i ascund`
dezam`girea.
– Dac` a[ avea posibilitatea, nici n-a[ pleca de la La
Roseraie, o asigur` Alandra. Dar trebuie s`-mi aduc ni[te
lucruri dac` vreau s`-mi prelungesc [ederea.
– Doamn` Pinder, preg`te[te-mi dou` ou` cu [unc`! strig`
bunicul ei.
– Ai inten]ia s` mai r`mâi? insist` Jo, necrezându-[i
urechilor.
Alandra sus]inu privirea dur` a lui Matt.
– Bine\n]eles c` da! exclam` ea. Am o mie de motive s-o
fac.
|n privirea lui Matt se putea citi c` era convins de un sin-
gur lucru: hot`rârea ei era motivat` doar de cecul pe care i-l
promisese dac` r`mâne timp de trei luni.
Capitolul 5

Era foarte frumos \n acea dup`-amiaz` de duminic`.


Alandra mergea repede pe o c`rare de pe coasta abrupt` a co-
linei. Jos se z`rea La Roseraie \n mijlocul unei m`ri de verdea]`.
Tân`ra trebuia s` recunoasc` faptul c` via]a la Ferny
Druffield era mult mai pl`cut` decât [i-o \nchipuise acum o
lun`, când sosise pentru o vizit` care, dup` p`rerea ei, nu tre-
buia s` dep`[easc` un sfert de or`...
Nu reu[ise \nc` s` elucideze motivele care o f`cuser` s`
r`mân`... Poate doar instinctul ei b`t`ios care o \mpingea s`
se opun` fiec`rui ocupant al acestei case? Ei o provocaser`,
fiecare \n felul lui, [i ea nu mai voia s` se dea b`tut`...
|n schimb, nu avea nici cea mai mic` inten]ie s` accepte
banii lui Matt. Bine\n]eles c` \l l`sa s` cread` \n continuare c`
doar dorin]a de câ[tig o re]inea... Dar mândria \i interzicea s`
accepte un singur cent de la acest om, cel mai odios, cel mai
nesuferit din câ]i cunoscuse vreodat`.
64 JANE ASHTON

Da. Matt Carstair i se p`rea [i acum la fel de antipatic.


Totu[i, p`rerea despre verii ei \ncepuse s` i se schimbe.
{tia acum c`, dac` Robert nu-i spusese aproape nici un
cuvânt \n primele zile ale [ederii ei la La Roseraie, asta se dato-
ra faptului c` era foarte timid.
La fel ca [i sora lui, se scula foarte târziu [i Alandra nu-[i
vedea verii \n cursul dimine]ii. Avea ocazia s` flec`reasc` pu]in
cu Robert seara, \n timpul cinei.
Timiditatea lui se topea \ncetul cu \ncetul, la fel ca z`pada la
soare. Mai ales c` Alandra \l \ncuraja cu dr`g`l`[enie s` vorbeasc`.
|n ajun, \n timpul mesei, \i adresase un surâs de \ncurajare
[i, miracol, el \i zâmbise la rândul lui.
Alandrei i se [tersese \ns` zâmbetul de pe buze când \ntâl-
nise privirea lui Matt. O fixa cu un aer iritat, imaginându-[i
probabil c` \ncerca s`-l seduc` pe bietul Robert...
Iu]ind [i mai mult pasul, tân`ra ridic` din umeri.
– Nu vreau s` m` gândesc la Matt Carstair! rosti ea cu voce
tare. M` \nfurii de fiecare dat` când fac asta!
Strânse din pumni.
– |l detest!
Când nu erau singuri, era destul de amabil. Când se \ntâl-
neau \ntâmpl`tor, f`r` martori, el o ignora sau se ar`ta de o
polite]e glacial`.
Alandra [tia c` nici acum nu avea \ncredere \n ea. |i atribuia
cele mai \ngrozitoare defecte [i o judeca f`r` mil`.

***
UN MOMENT DE NEBUNIE 65

Seara, Matt nu-[i f`cu apari]ia la mas`. Alandra se sim]i


\ncântat`. Din contr`, chipul lui Jo se crisp` când \n]elese c`
nu-l va mai vedea \n acea sear`.
– Unde este? \ntreb` ea.
Nimeni nu-i r`spunse, a[a c` Jo \[i b`g` nasul \n farfurie.
– Unde este? repet` ca pentru sine. S-a dus s` ia masa \ntr-o
companie galant`?
– Cred c` Matt e destul de mare ca s` hot`rasc` felul cum
\[i folose[te timpul f`r` s` ne dea nou` socoteal`, rosti Alan
Todd pe un ton oarecum sarcastic.
Dup` cin`, Jo urc` direct \n camera ei. Alandra se instal` la
televizor \n compania lui Robert. Iar bunicul lor se duse \n
biroul lui, unde obi[nuia s`-[i fumeze pipa \n fiecare sear`
dup` ce mâncau.
– Nu mi se pare interesant, morm`i Robert p`r`sind micul
salon unde era instalat televizorul.
Dup` plecarea lui, Alandra schimb` câteva canale. Dar nici
un program nu-i pl`cu.
Urc` \n camera ei [i \ncepu s` citeasc` o carte. Dar [i aceas-
ta i se p`ru la fel de insipid` ca filmele [i dezbaterile pe care
\ncercase s` le urm`reasc` pe micul ecran...
„Ciudat, gândi ea. Dac` Matt nu e aici, toat` casa pare \n
derut`...
{i totu[i nu era prima oar` când cina \n ora[. O fi fost de
fiecare dat` \n compania aceleia[i femei?
{i dac`, \ntr-o bun` zi, \i anun]a c` se c`s`tore[te?
Jo ar fi disperat`...
66 JANE ASHTON

|ncercând s` [i-l alunge din minte pe Matt, Alandra se


gândi la Robert. Avuseser` de curând o discu]ie serioas`, \n
cursul c`reia el \i m`rturisise c` nu-i pl`cea deloc s` lucreze la
Societatea Carstair & Todd.
{i ce ]i-ar pl`cea s` faci? \l \ntrebase ea.
– Nu [tiu... Orice altceva! Dar \n nici un caz o meserie care
s` aib` leg`tur` cu profesia de inginer. N-am nici o treab` cu
tehnica.

***

Alandra nu reu[i s` doarm` prea bine \n acea noapte.


Totu[i, a doua zi era \n picioare dis de diminea]`, a[a cum
avea obiceiul.
– Te-ai sculat chiar mai devreme decât mine! \i spuse
bunicul ei venind \n gr`dina de trandafiri, unde le pl`cea la
amândoi s` se plimbe \nainte de micul dejun.
– Bun` diminea]a, bunicule!
– Bun`...
– Oh! Un spin ]i-a ag`]at haina...
– A[a e...
Ridic` din umeri.
– {tii s` cârpe[ti, feti]o?
– Bine\n]eles. Dac` vrei o repar eu. Nu va fi prea greu!
F`cur` câ]iva pa[i \n t`cere [i Alandra se aventur` s`-i pun`
\ntrebarea care \i st`tea pe limb`.
– Matt s-a \ntors?
|n loc s`-i r`spund`, b`trânul \[i ridic` ochii spre cer.
UN MOMENT DE NEBUNIE 67

– Doamne! exclam` el. {i tu?


– Cum asta, [i eu?
– La fel ca [i Jo, a trebuit s` te \ndr`goste[ti de Matt!
– Eu?! Eu \ndr`gostit` de Matt Carstair?! exclam` ea oripi-
lat`. Bunicule, cred c` ai luat-o pu]in razna!
El nu se sup`r` [i \i \ntinse doi trandafiri.
– La vârsta mea, ai dreptul s-o iei pu]in razna, glumi el.
Uitasem c` tu [i Matt sunte]i la cu]ite...
– Dac` ar fi primit mai mult` b`taie \n copil`rie, ar fi \n
mod sigur mai u[or de tr`it cu el acum, declar` Alandra. Mama
lui n-a fost destul de sever`...
Dup` un timp de gândire, \ntreb`:
– Mama lui mai tr`ie[te?
– Da. E pictori]` [i locuie[te \n sudul Spaniei. Climatul e
mai bun acolo pentru reumatismul ei.
{i mama Alandrei era reumatic` [i tân`ra sim]i c` \ntre ea
[i Matt se creaz` o punte de leg`tur`...
|l v`zu apoi intrând \n sufragerie. Era gata s` plece la birou.
|n costumul gri-\nchis [i c`ma[` alb`, p`rea un adev`rat om de
afaceri.
Privirea lui se opri pe cei doi trandafiri pe care Alandra \i
avea \n mân` [i buzele lui f`cur` o strâmb`tur` dezaproba-
toare. Exact ca [i \n diminea]a când Alandra venise cu un
boboc de trandafir...
– Bun`, Matt! rosti ea.
Apoi se duse s` se a[eze pe locul ei [i puse florile lâng` farfurie.
– Când o s` plec, o s` iau un buchet \ntreg! spuse ea ca s`-l
calce pe nervi.
68 JANE ASHTON

– Dac` n-o s` pleci decât cu un buchet, valiza nu va fi prea grea.


Ciudat, dar aceast` remarc` o \ndurer` pe Alandra. {i
totu[i, de obicei, nimic din ceea ce spunea Matt nu reu[ea s-o
afecteze...
– Nu-]i face probleme, spuse ea pe un ton provocator. O s`
v` las adresa mea... A[a c` ve]i putea veni s` recupera]i
argint`ria familiei \n cazul c` o voi lua cu mine din neb`gare
de seam`.
– Ai un apartament la Londra? se interes` el.
F`r` s`-i r`spund`, ea lu` cafetiera [i se servi.
– |n ce cartier? insist` Matt. Nu mi-ai spus niciodat`.
– {i nici n-am inten]ia s`-]i spun.
– Iart`-m`. Credeam c` \]i va face pl`cere s` te vizitez...
Ea puse jos cafetiera cu un gest atât de brusc, \ncât câteva
pic`turi de cafea stropir` fa]a alb` de mas`.
– Ia te uit` ce idee bun`! exclam` ea cu ironie. Vino s` m`
vezi la Londra! Locuiesc la etajul unu [i o s`-]i arunc cu
pl`cere o c`ldare de ap` \n cap! Eu...
Dar bunicul ei intr` exact \n acel moment \n sufragerie [i
Alandra t`cu.

***

Venise luna octombrie [i zilele de toamn` erau splendide.


– Nu va mai dura mult! spuse cu regret Jo.
O \nso]ise pe Alandra \n ora[. Merseser` amândou` pe jos
ca s` cumpere pu]in` lân` la culoare pentru repararea hainei
bunicului. Jo nu \nceta s` vorbeasc` despre marele bal care
urma s` aib` loc la Bedewick s`pt`mâna viitoare.
UN MOMENT DE NEBUNIE 69

– O s` mearg` [i Matt? o \ntreb` Alandra.


– Nu cred. L-am rugat dar n-a p`rut prea tentat.
Un oftat ie[i din pieptul lui Jo.
– Dar o s`-i mai spun [i disear`. Mi-ar pl`cea atât de mult
s` vin` cu mine!

***

Cina aproape c` se terminase când Jo se hot`r\ s` abordeze


subiectul care-i st`tea pe inim`. Dar \n loc s` i se adreseze
direct lui Matt, se adres` bunicului ei care se strâmb`.
– |]i m`rturisesc, feti]o, c` balurile nu m` mai atrag deloc!
– Vor avea o orchestr` atât de bun`! {i se duc to]i oamenii
pe care-i cunoa[tem...
F`cu o mutri[oar` dr`g`la[`.
– {i am chef s` dansez!
Fiindc` nimeni nu deschidea gura, ad`ug`:
– {i mi-a[ dori [i o rochie nou`...
Pe nea[teptate, Alan Todd se \ntoarse spre Alandra.
– Dar tu? Te duci [i tu la bal?
Era gata s` rosteasc` un „nu” categoric. Dar \[i d`du seama
c` Matt o privea \ncruntat.
{i, nici de data asta, nu putu rezista dorin]ei de a-l
tachina...
Lu` o expresie candid`.
– Mi-ar pl`cea, spuse ea. Dar, ca [i Jo, n-am nimic de
\mbr`cat.
70 JANE ASHTON

Bine\n]eles c` Matt se va gândi c` \ncerca s` ob]in` o rochie


nou` de la bunicul ei. De fapt, ea nu avea deloc inten]ia s` se
duc` la bal [i spera c` bunicul nu se va sup`ra când, mâine
diminea]`, \i va spune c` nu are nevoie de rochie.
– Am priceput, ve]i avea amândou` toalete noi de sear`,
morm`i el.
Dar un surâs \i plutea pe buze.
Jo scoase un strig`t u[or de pl`cere. Alandra se mul]umi s`-i
zâmbeasc` bunicului cu c`ldur`. Nu \ndr`znea s` se \ntoarc`
spre Matt, fiindc` se temea c` o s` izbucneasc` \n râs...
Robert se agit` pe scaunul lui.
– Alandra...
|[i drese glasul [i continu` cu o voce mai puternic`:
– Alandra, mi-ar face pl`cere s` te \nso]esc la bal.
– Dar... \ncepu ea.
Era s` zic`: „dar eu nu vreau s` merg!”. Totu[i, când v`zu
c` bietul Robert se \nro[ise pân` peste urechi dup` acest efort
de a-[i \nvinge timiditatea, nu \ndr`zni s` revin` asupra
spuselor ei.
– {i mie mi-ar face pl`cere s` merg cu tine, \l asigur` ea.
Robert, care cu o clip` mai \nainte p`rea gata s` se ascund`
sub mas`, arbor` acum un zâmbet triumf`tor.
Matt se ridic`.
– Vom merge cu to]ii! decise el.
Alandra \i arunc` o privire ucig`toare. Dar nu risc` totu[i s`
protesteze.
|ntr-al nou`lea cer, Robert p`r`si sufrageria urmat de Matt.
Jo se gr`bi s` se ia dup` ei.
UN MOMENT DE NEBUNIE 71

Alandra r`mase singur` cu bunicul ei. Rapiditatea cu care


se desf`[uraser` evenimentele o l`sase f`r` glas. |n urm` cu
cinci minute era hot`rât` s` nu se duc` la acest bal, [i pentru
a-i face pl`cere lui Robert, acum era obligat` s` se duc`...
– S` te duci \mpreun` cu Jo la Bedewick, \i spuse Alan
Todd. Am cont deschis la câteva magazine.
– Dar am glumit când am spus c` n-am nimic de \mbr`cat,
se ap`r` Alandra.
{i totu[i, `sta era motivul! Nu avea nici o toalet` mai ca
lumea \n garderoba ei destul de s`r`c`cioas`.
Bunicul se \ncrunt`.
– Doar n-o s` fii la fel de \nc`p`]ânat` ca tat`l t`u?
Alandra \l privi. Nu voia ca el s`-i ofere cadouri...
– Eu...
Se \ntrerupse. Revedea urechile ro[ii ale lui Robert.
Ridicându-[i privirea, \ntâlni ochii bunicului [i-[i reaminti
emo]ia pe care o citise \n ochii lui sp`l`ci]i \n urm` cu câteva
zile.
A[a era... omul acesta o f`cuse s` sufere pe mama ei. Dar [i
el suferise când fiul lui \l p`r`sise...
„Via]a este foarte complicat`, gândi ea. Nu trebuie s` judec
pripit. Mai ales c` nici o fiin]` omeneasc` nu e perfect`.”
– Ei bine? o \ntreb` el.
Alandra ezit`. |nc`p`]ânarea era, la fel ca [i orgoliul, o
calitate – sau un defect? – care p`rea s`-i caracterizeze pe to]i
membrii familiei Todd. Bunicul ei, tat`l ei [i acum chiar ea...
Dac` bunicul [i tat`l ei n-ar fi fost atât de \nc`p`]âna]i, ar fi
reu[it probabil s`-[i rezolve disensiunile.
giannijollys
72 JANE ASHTON

***

A doua zi de diminea]`, o \nso]i pe Jo la Bedewick ca s`


bat` magazinele.
Veri[oara ei nu \ntârzie s`-[i fixeze alegerea asupra unei
rochii lungi imprimate care \i venea foarte bine.
– Acum trebuie s` g`sim ceva pentru tine, \i spuse ea
Alandrei.
Dar aceasta nu era prea entuziasmat`. |ns` când v`zu o
rochie splendid` din m`tase ro[ie, drapat` ca o tunic` pe un
um`r, \n timp ce cel`lalt r`mânea gol, nu mai rezist`.
Niciodat` nu-i f`cuse atâta pl`cere s` probeze ceva...
Când se v`zu \n oglind`, r`mase f`r` glas. Ea era fata aceea
\nalt`, cu alur` de manechin?
{i brusc se v`zu \nso]it` nu de Robert, ci de Matt... B`tu din
gene [i imaginea nebuneasc` disp`ru imediat.
– Ce se \ntâmpl` cu mine? [opti, sup`rat` pe sine.
Dar gândul ei fugea tot spre Matt Carstair. Cum de \[i putea
pierde astfel timpul?
„A[ face mai bine s` m` gândesc la Robert...” \[i spuse ea
mu[cându-[i buza de jos.
Atitudinea v`rului ei \i f`cea probleme. De când \i accep-
tase invita]ia, p`rea \ntr-al nou`lea cer. {i \n]elegea acum c`
gre[ise \ncurajându-l astfel. Fiindc` \[i va face iluzii... Va trebui
s` pun` foarte repede lucrurile la punct [i s`-l fac` s` \n]eleag`
c` nu e posibil` o rela]ie \ntre ei.
UN MOMENT DE NEBUNIE 73

***

|n timp ce cobora la cin`, nu se sim]ea deloc \n largul ei.


Cum s`-l resping` pe Robert f`r` s`-l bruscheze?
– Ah, iat`-te \n sfâr[it, Alandra! exclam` v`rul ei de cum o
z`ri. |ncepusem s` m` \ntreb dac` o s` te ar`]i...
– {tii bine c` vin \ntotdeauna la mas`, \i r`spunse ea
zâmbind.
Matt o privi cu un aer glacial. {i avu impresia c`, \n tot tim-
pul cinei, n-o sc`p` din ochi... La fel ca [i Robert...
{ervetul \i alunec` de pe genunchi [i c`zu pe covor. Robert
se repezi s`-l ridice.
– Mul]umesc, [opti ea.
Abia \[i \nghi]ise ultima buc`]ic` de desert c` se [i ridic`.
– V` rog s` m` ierta]i... dar vreau s` scriu ni[te scrisori.
Robert o privea. |n ochii lui citi adora]ia umil` a unui câine.
Travers` holul cu pas vioi, dar nu avu timp s` ajung` la
primele trepte ale sc`rii: o mân` de fier o prinse de
\ncheietura mâinii...
Robert o urm`rise!
|[i ridic` ochii [i, cu mirare, constat` c` nu v`rul ei o
strângea de mân` atât de posesiv, ci Matt Carstair.
Vru s` se degajeze. Dar el nu-i l`s` timp [i, cu brutalitate, o
\mpinse \n biroul lui.
Capitolul 6

Matt o prinse de umeri [i o scutur` f`r` pic de blânde]e.


Ochii \i str`luceau.
– Unde te crezi?! exclam` el.
|i d`du drumul la fel de brusc [i \[i \ncruci[` bra]ele,
privind-o acuzator.
– N-ai pic de minte! Comportarea ta este incalificabil`!
– La fel ca a ta, ripost` ea frecându-[i \ncheietura \nro[it`.
Te compor]i exact ca omul cavernelor! Dar poate c` a[a este
moda la Ferny Druffield. Nu uita \ns` c` eu vin de la Londra,
unde suntem pu]in mai civiliza]i...
– Dar aici nu suntem la Londra, o \ntrerupse el. Ci la ]ar`.
{i \nchipuie-]i c` aici lucrurile se petrec mult mai simplu.
– Tu e[ti un om simplu, Matt? Tu? \l ironiz` ea.
– Nu vorbesc despre mine, [tii perfect asta!
– Atunci despre cine vorbe[ti?
UN MOMENT DE NEBUNIE 75

– Despre Robert.
Alandra cl`tin` din cap.
– Foarte bine... rosti ea sarcastic. S` vorbim despre Robert,
dac` a[a vrei.
O fixa [i se sim]i pe nea[teptate foarte vulnerabil` \n fa]a
acestui b`rbat dur.
– {i s` [tii c` n-o s`-]i repet de dou` ori, \ncepu el
vehement.
– |n consecin]`, sunt numai ochi [i urechi.
Cu cât glumea ea mai mult, cu atât se \ntuneca Matt la fa]`.
Alandra se sim]ea oarecum \n starea de spirit a unui toreador
care flutur` pânza ro[ie \n fa]a unui taur \nfuriat... Oricum ea
nu avea inten]ia s`-i explice faptul c` aten]iile lui Robert o
deranjau [i c` nu [tia cum s` scape de ele.
– Las`-l \n pace pe Robert! \i spuse el. Nu e pentru o fat`
ca tine. {tii prea bine asta!
O fat` ca tine. Cu cât dispre] pronun]ase aceste patru
cuvinte!
Atunci Alandra se zbârli.
– Sunt liber` s` fac ceea ce-mi place! Robert e major [i eu
la fel. De ce te amesteci?
Matt strânse pumnii [i Alandra ridic` din umeri.
– Vin dintr-un mare ora[, \i reaminti ea. {i m` cam plicti-
sesc la ]ar`. Trebuie s`-mi g`sesc ni[te distrac]ii!
Reu[i chiar s`-i zâmbeasc` ironic.
– Mi-ai spus s` nu-mi \ncerc din]ii pe tine, scumpul meu
Matt. A doua op]iune de aici fiind Robert, ]i se pare
surprinz`tor c` m-am orientat spre el?
76 JANE ASHTON

Era furioas`, dar reu[ise totu[i s` vorbeasc` pe un ton


glume]. |[i d`dea seama c` lui Matt \i venea extrem de greu
s`-i suporte sarcasmele.
– E[ti... \ncepu el.
Dar nu avu timp s` spun` mai mult: soneria telefonului se
f`cu auzit`. Lu` receptorul [i mârâi:
– Alo?
– Of! Salvat` de telefon! exclam` Alandra pe un ton batjo-
coritor.
– Alo? repet` Matt \nfuriat.
|ncruntat, \[i ascult` interlocutorul invizibil. Apoi d`du din
cap, \n timp ce o privea pe Alandra.
– Cine e? url` el.
Alandra se preg`tea s` p`r`seasc` \nc`perea \n vârful
picioarelor, când Matt aproape c` arunc` aparatul spre ea.
– E pentru tine!
Ridicând din sprâncene, Alandra lu` receptorul. Era pentru
prima oar` când primea un telefon la La Roseraie!
Matt nu se pref`cu deloc c` ar vrea s` ias` din birou.
R`mase lâng` ea, decis s` nu piard` nici un cuvânt din aceast`
convorbire telefonic`.
|ncercând s` nu ]in` cont de prezen]a lui, Alandra \ntreb`:
– Alo? Cine e la telefon? Aici Alandra Todd...
– Nu prea e[ti bine primit când ri[ti s` formezi num`rul t`u
de telefon, se auzi o voce b`rb`teasc` la cel`lalt cap`t al firului.
– Henry! exclam` Alandra, \ncântat` s`-[i aud` patronul [i
prietenul totodat`.
UN MOMENT DE NEBUNIE 77

Singurul ei prieten de pe lume, poate... Se ar`tase atât


de \n]eleg`tor, la fel ca [i so]ia lui, când ea \[i pierduse
mama.
– Dar cum de mi-ai g`sit num`rul de telefon? se mir`
ea.
– N-a fost greu. Mi-ai dat adresa de la Ferny Druffield [i a
trebuit doar s` consult cartea de telefon.
– Deci ]i-a fost dor s`-mi auzi vocea? rosti ea, amuzat`.
Al`turi de ea, Matt Carstair se crispa [i ea se hot`r\ s`-l \nfu-
rie [i mai mult:
– Trebuia neap`rat s` m` contactezi? Era atât de urgent?
spuse ea cu o voce pisicoas`.
– Oh, da! |nlocuitoarea ta tocmai [i-a dat demisia. {i
oricum, nu era prea priceput`! N-am \ncetat nici o clip` s`-]i
regret plecarea [i m` \ntrebam dac`, din \ntâmplare, n-ai avea
chef s`-]i reiei slujba?
– Hmm, eu...
Alandra ezit`. Matt f`cu un gest ner`bd`tor.
– Mi-ar pl`cea, Henry, spuse ea \n cele din urm`. Din
nefericire, nu pot pleca de aici pentru moment...
Apoi, pe un ton confiden]ial, ad`ug`:
– Mi-am luat o slujb` temporar`.
– Lucrezi! exclam` el.
– Provizoriu.
|i arunc` o privire lui Matt. Un Matt cu o fa]` dezaproba-
toare [i ale c`rei buze strânse nu prevesteau nimic bun...
78 JANE ASHTON

– Vezi, Henry, relu` Alandra, munca asta este cam prost


pl`tit`. Dar cu pu]in noroc, o s` ob]in o prim` gras` la sfâr[it,
fiindc`...
Dar nu mai avu timp s` spun` mai mult. Matt \nh`]ase
receptorul [i \l trântise \n furc`, \ntrerupându-i astfel convor-
birea.
Apoi se apropie amenin]`tor de Alandra care se d`du
\napoi, speriat` cu adev`rat.
Dar \n acel moment, u[a se \ntredeschise [i \n cadrul ei
ap`ru mutri[oara dr`g`la[` a lui Jo.
– Am crezut c` aud soneria telefonului...
F`cu ochii mari când \l v`zu pe Matt, palid de furie, [i pe
Alandra, vizibil speriat`.
– Iar v` certa]i! exclam` ea.
– Am terminat, am terminat, se gr`bi s-o asigure Alandra.
Nu-i a[a Matt, c` am terminat?
{i f`r` s`-i mai a[tepte r`spunsul, disp`ru \n mare grab`,
\ntrebându-se ce gândise Henry despre acest mod deloc cere-
monios de a \ntrerupe o convorbire telefonic`...

***

|n cursul zilelor urm`toare, Matt o ignor` cu des`vâr[ire. {i


ea f`cu la fel. Totu[i \i sim]ea adesea privirea fixat` asupra ei,
mai ales când Robert se g`sea prin preajm`.
Apoi atmosfera se mai dezghe]`, Matt ajungând chiar s`-i
ofere un pahar de Xeres \ntr-o sear`, \nainte de cin`.
UN MOMENT DE NEBUNIE 79

|n seara balului, p`rea s` fie \ntr-o dispozi]ie excelent`.


– Toat` lumea e gata? \ntreb` el. Atunci, hai...
Cu r`suflarea t`iat`, Alandra \l privea. Era extrem de
seduc`tor \n smochingul de o croial` perfect`... Toate femeile
vor fi la picioarele lui!
{i Robert ar`ta bine. Mai ales c` se hot`râse \n sfâr[it s` se
duc` la frizer. Acesta reu[ise s`-i disciplineze oarecum ciuful
rebel, dup` ce-l scurtase destul de mult.
Matt se urc` la volan [i, considerând c` e \ndrept`]it`, Jo se
a[ez` al`turi de el. Alandra se instal` deci \n spate, \mpreun`
cu Robert.
O dat` ajun[i, Alandra [i Jo se \ndreptar` spre garderob`.
Capa de catifea pe care o purta Alandra \i fusese \mprumutat`
de veri[oara ei.
O \ntinse femeii de la garderob` [i Jo scoase o exclama]ie
admirativ`.
– Ar`]i splendid, Alandra!
Tân`ra surâse.
– {i tu la fel, Jo!
Privirea acesteia din urm` se oprir` pe colierul de perle pe
care Alan Todd i-l \mprumutase Alandrei pentru aceast` sear`
special`. Refuzase la \nceput, dar bine\n]eles c` el insistase [i
ob]inuse câ[tig de cauz`.
– Sunt perlele bunicii? se interes` veri[oara ei.
– Da. Te deranjeaz`? Bunicul a insistat s` le port \n seara
asta [i...
80 JANE ASHTON

– Nu m` deranjeaz` deloc! exclam` Jo.


Ridic` bra]ul, f`când s` sclipeasc` o br`]ar` splendid`.
– Uite, eu port diamantele bunicii!
{i \mpreun` se duser` s`-i \ntâlneasc` pe Matt [i Robert
care \i a[teptau \n hol. F`r` voia ei, Alandra se \nro[i brusc,
con[tient` de um`rul ei gol [i de decolteul generos al rochiei.
Cu pu]in` timiditate, ridic` ochii spre Matt [i remarc` fap-
tul c` nu decolteul ei \l interesa, ci perlele...
|n seara asta, ar fi vrut s` fac` un armisti]iu cu el. Dar era
prea obi[nuit` s`-l provoace...
– Frumos cadou, nu-i a[a? \i lans` ea cu un aer satisf`cut.
El ridic` din sprâncene [i \ntreb` ne\ncrez`tor:
– Alan ]i-a dat colierul?
Abia se ab]inu s` nu-l p`lmuiasc`. Din fericire ni[te prieteni
de familie \p`rur` exact \n acel moment. Matt o prezent`
drept nepoata lui Alan Todd [i Alandra \[i uit` furia...
Dac` Robert ar fi avut posibilitatea s` fie organizatorul
balului, el n-ar fi dansat decât cu Alandra. Dar tân`ra nu ducea
lips` de cavaleri [i \i rezerv` v`rului s`u doar dou` sau trei
dansuri.
– E pentru prima oar` când ie[im \mpreun`, \i [opti el la
ureche \n timp ce o strângea \n bra]e.
Ea reu[i s`-l \mping` cu blânde]e [i s` lase pu]in` distan]` \ntre
ei. Nu-i pl`cea s`-i vorbeasc` despre acest bal ca despre o ie[ire \n
doi, p`rând s` sugereze c` vor mai exista \nc` multe altele.
|ncercând s` schimbe subiectul, spuse primul lucru care \i
trecu prin minte.
UN MOMENT DE NEBUNIE 81

– |mi place tunsoarea ta.


Robert zâmbi \ncântat.
Matt m-a trimis la frizerul lui \n aceast` dup`-amiaz`.
– {i dac` am face un tur pe la bufet? \i suger` Alandra,
fiindc` orchestra ataca un tangou prea languros.
– Cum vrei, spuse Robert f`r` entuziasm.
Fu [i mai dezam`git când câ]iva tineri se repezir` spre
ei.
– Când o s` te hot`r`[ti odat` s` ne-o prezin]i pe veri[oara
ta?! exclam` unul dintre ei.
Cu regret, Robert se execut`:
– Dudley Nillan... Alandra Todd, morm`i el.
Un alt tân`r, cu care Alandra dansase la \nceputul serii, \i
zâmbi cu gura pân` la urechi.
– {i tu vrei s` fii prezentat? se strâmb` Robert. Nigel
Morgan...
– Nu-i cazul, \l \ntrerupse acesta. Eu am dansat deja cu
veri[oara ta.
Apoi se adres` Alandrei:
– {i o s` mai dans`m, nu?
Robert scutur` cu \nc`p`]ânare din cap.
– Alandra a venit cu mine [i cu mine o s` danseze!
Nigel Morgan ridic` din umeri.
– Verii nu intr` la socoteal`!
Atmosfera \ncepea s` fie \ncordat`. Alandra \ncerc` o
porti]` de ie[ire.
82 JANE ASHTON

– Dar unde e Jo? se interes` ea.


– Adineaori dansa cu Jonathan Noseby, spuse Dudley
Nillan.
|n acest caz, unde era Matt? se \ntreb` Alandra.
Evit` totu[i s` pun` \ntrebarea cu voce tare. Mai ales c`
r`spunsul ap`ru singur, chiar \n persoana lui Matt... Cu mer-
sul lui suplu, felin, \[i f`cea intrarea \n sala unde organizatorul
plasase bufetul.
O g`si imediat \n mijlocul curtezanilor ei. O clip` ea crezu
c` o s` li se al`ture [i, ciudat, inima \ncepu s`-i bat`
nebune[te.
Dar Matt le \ntoarse brusc spatele [i se \napoie \n sala de
bal.
Ceva mai târziu, Alandra \l rev`zu din \ntâmplare. De data
asta zâmbea. {i i se \ntâmpla atât de rar, \ncât ea r`mase cu
gura c`scat` – \i zâmbea unei tinere de vreo treizeci de ani,
\mbr`cat` \ntr-o rochie strâmt` de lame auriu care nu ascun-
dea mare lucru din formele ei perfecte. P`rul \i era strâns pe
ceaf` \ntr-un coc de culoarea abanosului, l`sându-i liber` fa]a
cu un oval perfect.
Alandra dansase de mai multe ori cu Nigel Morgan [i
Dudley Nillan. |ncepea s` se plictiseasc` [i ar fi vrut s` plece
acas`, dar nimeni nu p`rea s` se gândeasc` la plecare.
Robert f`cea opriri din ce \n ce mai \ndelungi la bar. Jo se
\nvârtea \n mijlocul ringului de dans, cu un aer extaziat, \n
bra]ele unui tân`r zâmbitor. Iar Matt p`rea fascinat de
conversa]ia acelei brunete frumoase cu trup de zei]`.
UN MOMENT DE NEBUNIE 83

Un b`rbat, mai \n vârst` decât tinerii cu care dansase


pân` acum Alandra, o invit`. {i ea \l urm` pe ringul de dans.
Se p`rea c` noul ei cavaler nu [tia cine este, fiindc` o
\ntreb` dac` locuie[te la Bedewick.
– Nu, sunt aici... \n vacan]` la ni[te rude din Ferny
Druffield, \i explic` ea.
Printre gene arunc` o privire spre locul unde se afla Matt
\n urm` cu o clip`. Dar el disp`ruse.
– Ferny Druffield! exclam` necunoscutul. Locuiesc foarte
aproape de acolo! Ne-am putea revedea [i...
O mân` se a[ez` pe um`rul Alandrei.
– Mi-ai promis urm`torul vals, rosti Matt.
{i o lu`, pur [i simplu, din bra]ele cavalerului ei. Alandra
nu [tia s` danseze prea bine vals. Dar Matt era un excelent
dansator [i o antren` \ntr-un vârtej ame]itor \n care ea \l
urm`ri f`r` nici o greutate.
– Nu-mi amintesc s`-]i fi promis acest vals! remarc` ea,
extrem de bine dispus`.
Cum Matt r`mânea t`cut, ea ad`ug`:
– Nu sunt de acord cu felul \n care mi-ai izgonit cavalerul.
Un asemenea procedeu nu-]i prea st` \n obicei!
Fiindc` el continua s` tac`, Alandra rosti exasperat`:
– }i-au trebuit patru ore ca s`-]i aminte[ti de existen]a
mea?
– Crezi c` a[ fi putut s` te uit? o \ntreb` el sarcastic.
Ochii lui fixau de data asta decolteul generos al rochiei, din
care se putea ghici \nceputul sânilor.
84 JANE ASHTON

Tonul ironic al lui Matt o atinse pân` \n adâncul sufletului


pe Alandra. De[i era inexplicabil, a[a se \ntâmplase. Ni[te
lacrimi tr`d`toare \i umezir` ochii.
|nghi]i \n sec. Era pentru prima dat` când o remarc` \n doi
peri f`cut` de Matt Carstair o sup`ra.
– Ce s-a \ntâmplat? se interes` el \n [oapt`.
Remarcase faptul c` se schimbase la fa]`. Din fericire, nu
[tia care este cauza...
– La ce or` se va termina balul? \ntreb` ea.
– Nu prea târziu. Presupun c` la Londra ]i se \ntâmpla ade-
sea s` te culci \n zori...
– La Londra e altceva.
Valsul se terminase. Alandra vru s` se desprind` din bra]ele
lui, dar Matt nu-i d`du drumul.
– Plec`m, hot`r\ el.
– {i Jo? Pare s` se distreze de minune. Tu...
– {i Robert? rosti el ca un ecou. S`rmanul de el s-a dus
s`-[i \nece necazul la bar...
– Ar trebui s` te hot`r`[ti odat` ce vrei! explod` ea. |ntr-o
zi m` acuzi c` vreau s`-l seduc pe s`rmanul Robert [i \mi
porunce[ti s`-i dau pace! {i a doua zi te super fiindc` nu m`
ocup destul de el!
– Pe drumul de \ntoarcere o s`-i explici c` nu ]ineai
neap`rat s` dansezi cu tot Bedewick-ul!
Apoi zâmbi ironic.
– Dar dac` nu te sim]i \n stare s`-l \nfrun]i pe Robert, po]i
s` stai \n fa]`, lâng` mine.
Alandra ridic` dispre]uitoare din umeri.
UN MOMENT DE NEBUNIE 85

– M` simt \n stare s` \nfrunt orice b`rbat, \l asigur` ea.


Ceva mai târziu, \n ma[ina care \i ducea \napoi la La
Roseraie \i veni destul de greu s`-l resping` pe Robert. Un
Robert beat care uitase de timiditatea lui obi[nuit` [i tot \ncer-
ca s-o ia \n bra]e...
|n tot timpul drumului Alandra duse cu el o b`t`lie t`cut`.
Nici una din mi[c`rile ei nu-i sc`pa lui Matt, care se uita
aproape \n permanen]` \n oglinda retrovizoare pe care o
reglase \n a[a fel \ncât s`-i poat` supraveghea pe pasagerii din
spate...
Alan Todd se retr`sese de mult \n camera lui, când Matt,
Alandra [i Jo intrar` \n hol, urma]i de Robert care se
\mpleticea.
– Ai face mai bine s` te bagi \n pat, Robert, spuse Matt cu
severitate.
Cl`tinându-se, tân`rul se \ndrept` spre Alandra.
– Vino... vino cu mine...
Fu gata s` cad`; tân`ra \ntinse repede mâna ca s`-l ajute
s`-[i recapete echilibrul.
Matt \l lu` de umeri [i \l \mpinse pe sc`ri.
– S` nu te superi pe el, Alandra! rosti Jo pe un ton de
scuz`. S`racul Robert! A b`ut atât de mult \ncât nu mai [tie
nici ce zice nici ce face! O s`-i fie ru[ine mâine când o s`-[i
reaminteasc` de aceast` sear`. Dac` o s`-[i mai
reaminteasc`...
– Nu sunt deloc sup`rat` pe el, o asigur` Alandra.
Urc` la rândul ei scara, \nso]it` de Jo.
86 JANE ASHTON

– Te-ai distrat bine? o \ntreb` pe veri[oara ei.


– A[a [i a[a.
– Totu[i aveai aerul c` te distrezi foarte bine!
Jo oft`.
– Pe de o parte da, pe de o parte nu.
– De ce?
– Fiindc` a ap`rut din nou acea... Hamilton!
– Oh! se mul]umi s` rosteasc` Alandra.
Nu-i fusese greu s` ghiceasc` c` femeia \n rochie de lame
auriu era acea... Ce reprezenta doamna sau domni[oara
Hamilton pentru Matt? Era amanta lui? Voia s-o ia de nevast`?
|n timp ce \[i scotea colierul de perle \n camera ei, Alandra
\ntorcea problema pe toate fe]ele.
Nu avea somn. Seara asta nu se desf`[urase a[a cum
sperase... Un sentiment ciudat de insatisfac]ie punea st`pânire
pe ea.
{i, brusc, avu chef s` fac` o plimbare pe afar`. F`r` s` se
mai gândeasc`, ie[i din camera ei.
„Nu voiam s`-l sup`r pe Robert! gândi ea. Chiar c` nu
voiam...”
Oft`. Travers` \ncet sufrageria [i \mpinse una din u[ile care
d`deau spre gr`din`. Era prea cufundat` \n gândurile ei ca s`
remarce faptul c` aceasta nu era \nchis`.
Alese aleile pres`tare cu nisip. Parfumul trandafirilor era
ame]itor.
– Nu reu[e[ti s` dormi, Alandra?
Tân`ra tres`ri recunoscând vocea lui Matt.
UN MOMENT DE NEBUNIE 87

– Ia te uit`... [i tu ai ie[it la plimbare? \ng`im` ea.


Sim]i c` inima \ncepe s`-i bat` din ce \n ce mai repede.
Gâtul \i era uscat [i regreta c` n-a g`sit ceva mai inteligent de
spus.
– Nu reu[e[ti s` dormi fiindc` l-am \mpiedicat pe Frank
Millington s`-]i dea o \ntâlnire amoroas`?
Deci b`rbatul de vreo patruzeci de ani cu care dansa când
\[i f`cuse Matt apari]ia ca s-o invite la dans se numea Frank
Millington...
– }i-ai scos pârleala \n seara asta! rosti Matt cu dispre].
Alandra se \ncrunt`.
– Ce vrei s` zici cu asta?
– Pretindeai c` te plictise[ti aici. N-am avut impresia c` a[a
a fost cazul [i la bal! }i-ai f`cut o mul]ime de rela]ii...
Tân`ra ridic` din umeri.
– Dac` \]i \nchipui c` sunt \n c`utarea unei \ntâlniri
amoroase, conform propriilor tale cuvinte, nu uita c` m-a[ fi
putut mul]umi cu Robert.
– |n seara asta Robert n-a fost tovar`[ul visat! De aceea ai
ie[it dup` mine \n gr`din`?
– Eu, s` m` ]in dup` tine?! exclam` ea.
Timp de o clip`, r`mase f`r` glas. Apoi continu`:
– Nici m`car nu [tiam c`...
Apoi furia \[i spuse cuvântul:
– Ce preten]ie! Chiar c` e[ti un... e[ti un...
Se \ntrerupse, c`utând insulta potrivit`. Apoi o rev`zu pe
acea Hamilton cu Matt, [i \l asigur` dispre]uitoare:
88 JANE ASHTON

– Celelalte femei n-au decât s` se \nvârteasc` \n jurul t`u ca


fluturii de noapte pe lâng` lamp`. |nchipuie-]i c` nu e [i cazul
meu, Matt Carstair! |nchipuie-]i c` nu va fi niciodat` cazul meu!
– Ah, da? Deci pretinzi c` n-ai chef s` te distrezi pu]in?
{i brusc, o trase spre sine.
– Vedem noi acum, morm`i el.
|nainte ca ea s`-i fi putut ghici inten]iile, pusese st`pânire
pe buzele ei cu o s`rutare care nu avea nici un pic de blânde]e
\n ea.
|n primele clipe, Alandra se zb`tu ca o nebun`. Dar el o
]inea cu putere... {i pu]in câte pu]in, sim]i c` \ncepe s`-i curg`
foc prin vine.
– Opre[te-te! reu[i ea s`-i spun`.
El \[i ridic` o clip` capul.
– Vrei s` m` opresc? Chiar vrei?
Acum depunea o ploaie de s`rut`ri pe um`rul ei gol [i ea
se \nfiora de pl`cere, de dorin]`...
– Opre[te-te, repet` ea mai slab.
Acum nu se mai zb`tea. Dimpotriv`, toat` fiin]a ei tânjea
dup` trupul lui b`rb`tesc. El puse din nou st`pânire pe buzele
ei. Nu era s`rutat` pentru prima oar`, dar nu fusese niciodat`
atât de tulburat` de un simplu s`rut.
Un simplu s`rut? Nu, acela al lui Matt nu era deloc
obi[nuit... Avea puterea s-o transporte \ntr-o lume necunos-
cut`. O lume senzual` a c`rei existen]` o ignora.
Pe nea[teptate, Matt \i d`du drumul. Cu ochii \nchi[i, ea \i
\ntinse buzele.
UN MOMENT DE NEBUNIE 89

– Ei, acum [tim! remarc` el zeflemitor.


Alandra tres`ri, ca trezit` dintr-un vis, [i deschise ochii.
– Ce... ce [tim? \l \ntreb` ea.
Cu bra]ele \ncruci[ate pe piept, el o privea de sus.
– C` supor]i cu greu abstinen]a, \i arunc` el \n fa]`.
Aceast` adev`rat` insult` parc` o plesni.
– Cum... cum \ndr`zne[ti! se indign` ea, ro[ie de umilin]`.
Deci, acea s`rutare nu avea nici o semnifica]ie! Pentru el
era vorba doar de un test! Un test la care d`dea r`spunsul care
\i convenea...
– Nu conta pe mine s`-]i potolesc sim]urile, draga mea! o
asigur` el. O s` ai cecul t`u de o mie de lire sterline [i nimic
mai mult! Dac` tu cau]i... altceva, adreseaz`-te \n alt` parte.
Alandra p`lise. Tot sângele \i fugise din obraji. O furie f`r`
nume pusese st`pânire pe ea. F`r` s` se mai gândeasc`, ridic`
mâna [i \l p`lmui cu toat` puterea.
– De mult timp meritai asta! exclam` ea. Cred c` palma
asta valoreaz` o mie de lire!
Dup` aceste cuvinte, \i \ntoarse spatele [i se \ndrept` spre cas`.
Capitolul 7

Când Alandra deschise ochii a doua zi de diminea]`, eveni-


mentele serii \i revenir` imediat \n minte.
Satisfac]ia pe care o \ncercase p`lmuindu-l pe Matt Carstair
disp`ruse. Se sim]ea nehot`rât`, prost dispus`...
{i când cobor\ s`-[i ia micul dejun, \[i d`du seama c` nu
era singur`.
– Bun`, spuse ea dup` cum obi[nuia.
Nimeni nu-i r`spunse. Evit` s`-l priveasc` pe Matt. {i lucru
uimitor, Jo [i Robert erau prezen]i.
Jo p`rea teribil de deprimat`. Iar Robert ar`ta \ngrozitor. Ai
fi crezut c` era un câine b`tut.
Las’ c` merit`! gândi f`r` mil` Alandra.
O pendul` b`tu jum`tatea de or`. Robert se strâmb` [i Matt
se ridic`. Jo se lu` \n fug` dup` el... Atunci Robert se hot`r\ la
rândul lui s` p`r`seasc` \nc`perea, cu capul plecat, f`r` s`
\ndr`zneasc` s` arunce nici o privire \n direc]ia Alandrei.
UN MOMENT DE NEBUNIE 91

|n acel moment Alan Todd \[i f`cu apari]ia \n sufragerie.


– Bun` diminea]a, bunicule!
– Bun`, morm`i el.
Tân`ra deschise po[eta [i scoase perlele pe care le primise
\n ajun.
– |]i mul]umesc foarte mult c` mi le-ai \mprumutat, declar`
ea, nereu[ind s` par` prea entuziasmat`.
Alan Todd o fix`, apoi \[i \ndrept` privirea asupra perlelor
care str`luceau f`r` ostenta]ie pe mas`, f`r` a face \ns` vreun
gest s` le ia.
– Mi-ar face pl`cere s` p`strezi perlele bunicii tale, Alandra,
spuse el \n cele din urm`.
Dar tân`ra scutur` din cap.
– Mul]umesc, dar nu vreau.
Ar fi putut vorbi mai altfel... Dar era prea demoralizat`.
Alan Todd oft`.
– Doamne! exclam` el. {i se zice c` sunt orgolios! Dar
orgoliul meu nu e nimic \n compara]ie cu al t`u.
Luând colierul, \l b`g` \n buzunarul hainei.
Jo reveni \n sufragerie.
– Pe Robert \l doare capul, declar` ea turnându-[i o cea[c`
de cafea.
Nimic de mirare!
– Am observat c` nu p`rea prea \n form`, [opti Alandra.
– Ai remarcat c` [i Matt e foarte prost dispus? o \ntreb` Jo.
– Nu...
92 JANE ASHTON

Ar fi trebuit s`-l priveasc`. M`car s` vad` dac` \i r`m`seser`


urme pe obraz de la degetele ei. Cu pu]in noroc, poate c` avea
[i un ochi \nvine]it...
– {tii de ce este prost dispus? \ntreb` Jo. Pur [i simplu pen-
tru c` am avut proasta inspira]ie s`-l pun \n gard` \mpotriva
Corinnei Hamilton!
Alandra f`cu ochii mari.
– Da? se mul]umi ea s` spun`.
– Dat fiind c` s-a \ntors aici, se va face luntre [i punte ca s`
re\nnoade rela]ia lor! exclam` disperat` Jo.
– S` re\nnoade?
– Era gata s`-l fac` s-o ia de nevast`, acum vreo doi sau trei
ani, explic` Jo. Dar cum Matt nu se hot`ra destul de repede
dup` gustul ei, prins \n mreje un b`rbat bogat...
– {i este m`ritat`? se interes` repede Alandra.
– Era, o corect` Jo. Dup` câteva luni de la c`s`torie a
divor]at. {i se pare c` prime[te de la fostul ei so] o pensie mai
mult decât bun`!
Alandra clatin` din cap.
– Crezi c` s-a \ntors din cauza lui Matt?
– Bine\n]eles! N-ai v`zut-o asear`? Se ]inea dup` el ca o
lipitoare...
Jo strânse din pumni [i puse cu zgomot cea[ca pe mas`.
– O s` fac un tur cu ma[ina, decise ea. Vii cu mine,
Alandra?
– Nu, mul]umesc.
Alandra prefera s` mearg` pe jos. |n acest fel se putea
gândi [i \[i putea pune ideile \n ordine...
UN MOMENT DE NEBUNIE 93

Regreta acum c` refuzase perlele bunicii sale cu atât de


pu]in tact. Bine\n]eles c` nu le voia. Dar ar fi putut s`-i ofere
o explica]ie bunicului ei.
Se gândi apoi la Jo. Asear` veri[oara ei p`ruse s`-l uite pe
Matt \n favoarea tân`rului Jonathan Noseby.
„Ar fi \n mod sigur mult mai fericit` cu un b`iat de vârsta
ei” gândi Alandra. „Nu cred c` Matt e \n stare s` fac` fericit` o
femeie. Mai ales o copil` ca Jo, care e [i atât de sensibil`...
Gândurile \i revenir` \n sfâr[it la Robert. Trebuia neap`rat
s` g`seasc` o ie[ire din aceast` situa]ie...
S`racul Robert! Avea un aer atât de nefericit \n aceast`
diminea]`...
Timp de o clip` se gândi s` p`r`seasc` La Roseraie. N-ar fi
mai rezonabil? Dar abia \i trecuse prin cap aceast` idee c` se
sim]i disperat`.
Nu, nu voia s` plece.

***

|n acea sear`, \mbr`cat` doar \ntr-un halat u[or, examina


con]inutul dulapului, \ntrebându-se ce s` \mbrace la cin`.
Alegerea nu era prea grea [i avea impresia nepl`cut` c`
mereu coboar` \mbr`cat` la fel... Spre deosebire de celelalte,
care...
Cineva b`tu la u[` \ntrerupându-i [irul gândurilor. |n prag
era Robert.
94 JANE ASHTON

– A[ vrea s`-]i vorbesc, Alandra.


– Po]i s`-mi vorbe[ti jos, peste 10 minute, r`spunse ea cu
r`ceal`.
– |ntotdeauna e lume de fa]`. Nu po]i avea o convorbire
f`r` martori!
– Bine, intr`, spuse ea f`r` chef.
– A[ vrea s`-mi cer scuze, spuse el imediat. Comportarea
mea de asear` a fost incalificabil`...
Oft`, fixându-[i vârfurile pantofilor.
– Matt mi-a povestit totul, [opti el. Nu-mi aminteam de
nimic! Când ne-am \ntors la La Roseraie, se pare c` ]i-am zis
s`... s`...
Se \ntrerupse, ro[u ca sfecla la fa]`. Alandra se sim]ea
jenat` pentru el.
– S` nu mai vorbim despre asta, Robert.
{i ad`ug` cu un zâmbet.
– Pe viitor, \ncearc` s` te st`pâne[ti.
– Oh, fii f`r` team`! exclam` el. Nu mi se va mai \ntâmpla
niciodat`.
Ro[ea]a fe]ei se accentua.
– Vezi, Alandra, cred c`... cred c` sunt pe cale s` m`
\ndr`gostesc de tine.
– Oh, Robert! exclam` ea, dezolat` c` \l face s` sufere.
Dar era momentul ca, acum sau niciodat`, s` pun`
lucrurile la punct \ntre ei.
– Nimic nu este posibil \ntre noi, \i spuse ea cu hot`râre.
– Fiindc` suntem veri?
Alandra oft`.
UN MOMENT DE NEBUNIE 95

– Nu, Robert...
– Atunci...
Ea \l \ntrerupse cu blânde]e.
– Fiindc` nu sunt \ndr`gostit` de tine, Robert.
„{i n-o s` fiu niciodat`”, avu ea chef s` adauge.
– Dar... dar nu m` dete[ti? o \ntreb` el cu timiditate. {tiu
c` sunt departe de a fi foarte

***

A doua zi, Alandra se scul` tot foarte de diminea]`, a[a cum


era obi[nuit`. Dar nu cobor\ imediat. Prefera s` a[tepte s`
plece mai \ntâi Matt cu Robert. Nu ]inea s`-i vad` nici pe unul
nici pe cel`lalt.
Din nefericire, când ajunse \n josul sc`rilor, \l v`zu pe Matt,
care ridica telefonul din hol.
El \i \ntinse receptorul.
– E pentru mine? \l \ntreb` ea.
– Evident, morm`i el.
Se a[tepta se aud` vocea lui Henry [i fu destul de surprins`
când interlocutorul ei se prezent`:
– Frank Millington. Am dansat \mpreun` la balul de la
Bedewick...
– Sigur c` da, \mi amintesc!
Atunci când dansa cu el, venise Matt [i intervenise destul
de nepoliticos, desp`r]indu-i...
– Iart`-m` c` \]i telefonez atât de devreme, dar voi lipsi
toat` ziua. Vrei s` cin`m \mpreun` disear`?
96 JANE ASHTON

De fapt, Alandra nu avea nici un chef. Abia \l cuno[tea pe


tipul `sta care avea cu cel pu]in dou`zeci de ani mai mult
decât ea.
– Hmm, eu...
C`uta cu disperare o scuz`.
– Am \ncercat de mai multe ori s`-]i vorbesc, continu`
Frank Millington. Matt mi-a spus mereu c` nu e[ti acas`. L-am
rugat s`-]i transmit` s`-mi rezervi aceast` sear`. }i-a parvenit
mesajul meu?
Alandra se \ncrunt`.
– Da, mi-a transmis mesajul t`u, \l asigur` ea \n cele din urm`.
Dac` min]ea, era din spirit de solidaritate fa]` de locuitorii
de la La Roseraie [i totodat` fiindc` ea considera c` Frank
Millington procedase cu un om extrem de manierat.
– O clip`, te rog, \i spuse ea.
Acoperind cu mâna receptorul, \l \ntreb` \n [oapt` pe Matt:
– Spune-mi, Frank e bogat?
A[a dup` cum prev`zuse, Matt se uit` urât la ea [i rosti cu
dispre]:
– Precum Cresus!
Dar nu p`rea s` vrea s` plece de lâng` telefon. Alandra se
pref`cu atunci c` reflecteaz`.
– Spune-mi, Matt, \l mai \ntreb` ea. O „fat` ca mine” ar tre-
bui s`-i accepte invita]ia?
Matt morm`i:
– Ar putea merge dac` reu[e[ti s`-l faci s` cread` c` nu e[ti
o prad` u[oar`! [uier` el printre din]i.
UN MOMENT DE NEBUNIE 97

{i, dup` aceste cuvinte, \i \ntoarse spatele. Dup` o clip`,


disp`ruse din raza ei de vedere. Alandra \nchise ochii, având
impresia c` a primit un pumn \n piept. |i disp`ruse complet
cheful de râs.
Trase adânc aer \n piept [i duse receptorul la ureche.
– Alo? Alo? se impacienta Frank Millington. Mai e[ti la
aparat?
– Da. Regret, dar \n seara asta nu sunt liber`.
{i f`r` s`-[i dea osteneala unei explica]ii \nchise telefonul.
Spre sfâr[itul dup`-amiezii, se afla \n salon unde frunz`rea
una dintre numeroasele reviste pe care le cump`ra Jo.
– Alandra!
Robert \[i f`cuse apari]ia \n salon.
– E[ti gata s` iei prima lec]ie de conducere?
– Oh...
Uitase complet de asta.
– Când \nve]i \n afara [colii, nu ai nevoie de o autoriza]ie
special`? \l \ntreb` ea.
– Adev`rat! exclam` Robert. Am cump`rat semnele care
indic` faptul c` un [ofer \ncep`tor se afl` la volan, dar nu
m-am gândit...
Apoi \[i ridic` bra]ele cu un gest triumf`tor.
– Nu departe de aici se g`se[te un teren de avia]ie, deza-
fectat. Nu e nevoie de autoriza]ie ca s` conduci acolo!
Ar fi fost atât de dezam`git dac` ea ar fi zis nu, \ncât
Alandra \l urm`, f`r` s` mai caute vreo porti]` de sc`pare.
Ajun[i pe terenul de avia]ie, schimbar` locul [i Alandra
\ncepu s` se ini]ieze \n subtilit`]ile [oferiei.
98 JANE ASHTON

Dar Robert, care se dovedea un excelent instructor, profi-


ta de situa]ie, ca s-o ]in` prea mult de mân` când schimba
vitezele sau \ntorcea volanul.
Brusc, \i [opti la ureche cu o voce tulburat`.
– Alandra...
Chipul lui era foarte apropiat de al ei [i tân`ra ghici c` are
inten]ia s-o s`rute.
– Nu, Robert, [opti ea.
Ridic` picioarele de pe pedale [i motorul se cal`, zguduin-
du-i pu]in.
– |mi placi, Robert. Dar ca o veri[oar`... nimic mai mult.
– Dar ai putea s` m` iube[ti \ntr-o bun` zi? rosti el plin de
speran]`.
– Nu.
– De unde [tii?
– {tiu, declar` ea cu convingere.
Robert \[i plec` trist capul.
– De ce?
Fiindc` o singur` explica]ie \i venea \n minte, o \ntreb` imediat:
– Pentru c` iube[ti un altul?
F`r` s` ezite, ea se ag`]` de aceast` explica]ie.
– Da, asta e, Robert. Iubesc pe altcineva.
Se \ntoarser` la La Roserie f`r` s` mai schimbe vreun
cuvânt. Alandra \[i d`dea prea bine seama c` \l \ndurerase pe
Robert. Dar fusese onligat` s` fac` asta... Poate c` va \nceta de
acum \nainte s-o mai bat` la cap?
Abia intrase \n camera ei, c` Matt Carstair \[i f`cu apari]ia
ca o tornad`.
UN MOMENT DE NEBUNIE 99

– Nu obi[nuie[ti niciodat` s` ba]i la u[` \nainte de a intra?!


exclam` ea.
– Unde ai fost?
Alandra ridic` din umeri.
– Dac` arunci o privire pe fereastr`, o s` vezi c` ma[ina lui
Robert poart` ni[te pl`cu]e care, dac` e nevoie s`-]i mai spun,
indic` faptul c` un [ofer \ncep`tor...
Matt nu-[i d`du osteneala s` verifice.
– N-are decât s`-[i scoat` pl`cu]ele! exclam` el. O s` te duci
la o [coal` de [oferi, te-am \nscris deja!
– Oh!
Alandra reu[i s`-i adreseze un surâs \ncântat.
– |mi oferi lec]ii de conducere? se mir` ea.
Apoi cl`tin` din cap.
– |n]eleg...
– Ce \n]elegi? morm`i el.
– Nu vrei s`-l seduc [i mai mult pe Robert...
– Faptul e deja consumat!
– Eu...
Alandra se \ntrerupse, surprins` s` constate c` n-o mai
]ineau picioarele.
Matt o privea cu un aer ostil [i ea reu[i s` ridice din umeri
cu un aer indiferent.
– Nu-]i face probleme pentru Robert! {tie c` nu are nici o
[ans` cu mine.
Alandra sim]ea c` i s-au \nmuiat genunchii. Dac` ar fi f`cut
vreun pas, s-ar fi pr`bu[it.
100 JANE ASHTON

„Ce se \ntâmpl` cu mine? se \ntreb` ea cu \nfrigurare. M`


simt atât de ciudat, sunt atât de sl`bit`...
– I-am spus lui Robert c` nu poate fi nimic \ntre noi, repet`
ea. {i el m-a crezut.
– M` \ntreb de ce!
Alandra sim]i c` se \nfurie [i asta o f`cu s`-[i reg`seasc`
\ntreaga vitalitate.
– Fiindc` i-am m`rturisit c` sunt \ndr`gostit` de un altul!
se auzi ea declarând cu vehemen]`.
Matt strânse din pumni.
– Min]i! Nu-i adev`rat!
– Ce idee! ripost` ea. {tiu totu[i când sunt \ndr`gostit` sau
nu sunt!
– Doar nu po]i fi \ndr`gostit` de un...
– Doamne! \l \ntrerupse ea. Ia te uit` cine \mi dicteaz` sen-
timentele. Uite unde poate duce excesul de autoritate!
|[i reg`sise verva care, timp de o clip`, o p`r`sise.
– Haide, scumpul meu Matt, doar n-a[ respinge un tân`r
celibatar ca v`rul meu dac` n-a[ avea un motiv foarte valabil!
{i o s`-]i fac cunoscut acest motiv.
Matt f`cu un pas spre ea. Chipul lui era crispat de furie [i
ochii \i str`luceau. Alandra se d`du \napoi, speriat`. {i de data
asta, \[i spuse c` \mpinsese lucrurile prea departe...
Matt o prinse cu brutalitate de umeri [i o scutur`.
– {tiu c` min]i! {tiu! spuse el furios.
O ridic` f`r` pic de efort [i o arunc` pe pat. Dup` o clip`,
o urm`. Panica o cuprinse pe Alandra, care \ncepu s` se zbat`
din r`sputeri.
UN MOMENT DE NEBUNIE 101

– Min]i! repet` el. {i o s` avem imediat dovada!


Buzele lui puser` p`tima[ st`pânire pe ale ei.
– Nu...
Alandra continua s` se zbat`. |i era fric`. De el, dar mai ales
de ea... Fiindc` sim]ea c` rezisten]a \i scade [i pentru nimic \n
lume, n-ar fi vrut s` cedeze, victim` a sim]urilor ei.
Fiindc` asta voia Matt! {i pe urm` o va umili.
– Nu! strig` ea.
Buzele lui Matt coborâr` de-a lungul gâtului ei. {i, din nou,
trupul ei nu mai vru s-o asculte.
– Nu, spuse ea mai \ncet.
Cu mult` \ndemânare, el \i desf`cu nasturii de la bluz`,
apoi \nchiz`toarea de la sutien, [i sânii ei feciorelnici ie[ir` la
iveal`.
Buzele lui atingeau ca o mângâiere pielea ei goal`,
trezind \n ea mii de fiori, mii de dorin]e, dar [i o pl`cut`
mole[eal`.
– Nu, gemu ea.
Dar acest „nu” era acum aproape un „da”.
Mâinile lui Matt, atât de dure cu câteva minute \n urm`,
erau atât de mângâietoare. Degetele lui reu[eau s` fac` s`
vibreze toate fibrele trupului ei tân`r.
Alandra se arcui, lipindu-se [i mai mult de el.
– Matt... [opti ea.
|[i \ncol`ci bra]ele \n jurul gâtului lui, cu un geam`t venit
din adâncul fiin]ei sale.
102 JANE ASHTON

– Matt...
Cu ochii \nchi[i, se abandon` complet. Atunci el se
\ndep`rt`. Alandra \[i \ntinse bra]ele spre el.
– Matt...
Dar Matt se ridicase. Ea se hot`r\ s`-[i deschid` ochii [i \l
v`zu stând \n picioare la cap`tul patului. O fixa cu un dispre]
nem`rginit [i, brusc, Alandra \[i d`du seama cum ar`ta.
Probabil c` era foarte ro[ie la fa]` [i ciufulit`. |[i trase
instinctiv bluza pentru a-[i ascunde sânii goi.
– Deci astfel \mi r`spunzi când pretinzi c` e[ti \ndr`gostit`?
\i arunc` el cu dispre].
Apoi Matt ridic` din umeri.
– Dragostea! Habar n-ai ce \nseamn`!
Dup` aceste cuvinte, ie[i din camer`. Alandra \[i ascunse
chipul \n pern`, \n`bu[indu-[i un hohot de plâns.
Da, era \ndr`gostit`.
De Matt Carstair...
Capitolul 8

Cum reu[i Alandra s` g`seasc` destul` energie s` coboare


la cin`, dup` aceast` teribil` revela]ie? N-ar fi fost \n stare s`
r`spund` la aceast` \ntrebare...
Dac` ar fi fost dup` ea, ar fi r`mas \n pat sau ar fi plâns pe
rupte...
Dar mândria ei era mai puternic` decât orice. Ap`ru \n
sufragerie f`r` s` lase s` i se \ntrevad` emo]ia.
– Ierta]i-m` c` am \ntârziat pu]in, reu[i ea s` spun` p`rând
bine dispus`. Pierzi no]iunea timpului când te distrezi...
Sus]inu privirea lui Matt câteva clipe. Apoi \ntoarse capul,
cu obrajii \n fl`c`ri.
– Ai luat prima lec]ie de conducere cu Robert, spuse
bunicul ei. A fost atât de amuzant?
Doamne! Uitase complet de aceste lec]ii.
– Robert e un [ofer extraordinar, \i asigur` ea.
|i zâmbi v`rului ei care se umfl` \n pene de mândrie.
104 JANE ASHTON

– Dar eu... hmm...


Se \ntrerupse, \ncercând cu disperare s` spun` ceea ce
avea de spus f`r` s`-l r`neasc`.
– |mi amintesc c` o prieten` a \nceput s` \nve]e s` [ofeze
cu fratele ei. {i au reu[it s` se certe \ntr-un asemenea hal \ncât
au trebuit s` renun]e...
|ntoarse paharul \ntre degete [i \ncheie:
– |n consecin]`, nu cred c` ar fi rezonabil s` continuu
lec]iile cu Robert. N-a[ vrea s` m` cert cu el!
Robert ridic` mâinile.
– Dar...
Alandra nu-i l`s` \ns` timp s` spun` mai multe.
– A[ prefera s` r`mânem prieteni, Robert. Ar fi p`cat s` ne
cert`m din cauza volanului.
– |n acest caz, spuse Jo, ar trebui s` iei lec]ii la o [coal` de
[oferi.
Matt o s` cread` c` aranjase totul dinainte! Alandra se
repezi s` r`spund` \nainte ca el s` deschid` gura.
– M-am gândit, \i spuse veri[oarei sale, [i m-am hot`rât s`
nu mai \nv`] s` conduc.
Jo ridic` sprâncenele a mirare.
– Bunicul era gata s`-]i ofere o ma[in` dac` ob]ineai per-
misul de prima dat`! exclam` ea.
F`r` s` vrea, Alandra se \ntoarse spre Matt. El n-o sc`pase
deloc din ochi \n timpul acestui schimb de cuvinte.
Cu un ton u[or, Alandra se eschiv`:
UN MOMENT DE NEBUNIE 105

– Am fost \ntotdeauna sub orice critic`, atunci când trebuia


s` dau un examen. M` pierd cu firea din cauza emo]iei! |n
concluzie, a[ fi ratat precis permisul.
Bunicul ei zâmbi.
– Semeni prea mult cu tat`l t`u, Alandra!
Tân`ra \[i ridic` ochii spre el [i \n]elese c` el nu se referise
la examene, ci compara orgoliul ei cu cel al fiului s`u. {i mai
remarca faptul c` amândoi dispre]uiau bunurile materiale.
– |]i mul]umesc, bunicule, [opti ea, sim]indu-se brusc
emo]ionat`.
Dup` cin`, Alan Todd se retrase \n biroul lui, cu pipa \n
gur`. Jo [i Robert se instalar` \n fa]a televizorului. Matt se duse
s` se \nchid` \n apartamentul lui.
Temându-se c` \l va \ntâlni la primul etaj dac` urca imediat,
Alandra mai \ntârzie \n bibliotec`.
Lu` la \ntâmplare o carte [i, dup` ce le ur` noapte bun`
verilor ei, se duse s` se bage \n pat.
Dar era prea enervat` ca s` poat` urm`ri intriga romanu-
lui... Rândurile dansau \n fa]a ochilor ei [i cuvintele i se
p`reau f`r` nici un sens.
Pe la miezul nop]ii se \mbr`c` \n halat [i \ncepu s` se
plimbe prin camer`, ca un leu \n cu[c`.
Niciodat` nu se mai sim]ise atât de trist`, atât de demora-
lizat`, atât de nefericit`... Culmea era c` Matt plecase imediat
dup` cin`... Probabil c` acum se g`sea \n compania Corinnei
Hamilton!
Strângându-[i cordonul halatului, se hot`r\ s` coboare ca
s`-[i fac` un ceai. Se duse \n buc`t`rie [i umplu ibricul.
106 JANE ASHTON

Apoi se a[ez` \n fa]a mesei de buc`t`rie [i-[i cuprinse capul \n mâini.


De ce se \ndr`gostise de acest b`rbat? Cel mai \ngrozitor
din câ]i \ntâlnise vreodat`! Ah, cât de ironic` era câteodat`
soarta...
|[i aminti de s`rut`rile lui, de mângâierile lui [i izbucni \n
lacrimi.
|n fa]a cui [i-ar fi putut deschide sufletul? Nu avea pe
nimeni destul de apropiat... Doar mama ei ar fi putut-o
\n]elege [i sf`tui.
Mama ei... La gândul `sta disperarea \i crescu [i hohotele
de plâns se \nte]ir`.
Dup` zece minute tot nu se putuse opri din plâns, [i din
ibric ie[eau aburi.
Când o mân` se a[ez` pe um`rul ei, Alandra tres`ri. Nu-l
auzise pe Matt intrând... {i nici nu-l v`zuse \nchizând aragazul.
Nici privind-o \ndelung \n timp ce strângea din maxilare...
– Cine te-a sup`rat?
|i vorbea ca unui copil.
– Biata Alandra, [opti el.
O b`tu pe um`r cu blânde]e. Alandra se ridic`, gata s-o ia
la fug`. S` fug` de el... |[i ascundea fa]a \n palme fiindc` nu
voia s-o vad` plâns`.
– Hai, nu e atât de grav, continu` el. O s` reu[e[ti tu s`-l
convingi pe bunicul s`-]i dea ceea ce vrei!
Lacrimile Alandrei se uscar` imediat. De ce Matt \[i
\nchipuia c` ea plânge fiindc` \[i jucase prost cartea [i
pierduse ma[ina?
UN MOMENT DE NEBUNIE 107

– Din cauza asta plângi? insist` el. Am ghicit?


Alandra nu-i r`spunse.
– Sau regre]i c` n-ai luat cina cu Frank Millington? continu` el.
Refuzând s` asculte mai mult, Alandra se repezi spre u[`,
abia st`pânindu-[i plânsul.
Dar Matt o prinse chiar \nainte s` fi putut trece pragul. O
strânse cu putere de bra], obligând-o s` se \ntoarc` spre el.
– Dar sunt lacrimi adev`rate, se mir` el.
O privi apoi f`r` s` mai spun` nimic.
– Nu e vorba de o criz` de furie sau de ciud`! Chiar plângi
cu adev`rat... Cum e posibil? O fat` atât de dur`, atât de insen-
sibil` ca tine...
Alandra descoperi o batist` \n buzunarul halatului [i \[i
[terse obrajii, cu o mân` tremur`toare. Tr`gând adânc aer \n
piept, \ncerc` s`-[i revin`.
Matt nu trebuia cu nici un pre] s` afle de ce plânsese. I-ar
fi fost prea ru[ine dac` ar fi ghicit adev`ratul motiv al
lacrimilor ei.
C`znindu-se s` zâmbeasc`, \i spuse la \ntâmplare primul
lucru care \i trecu prin minte:
– |nchipuie-]i c` tocmai cur`]asem ni[te ceap`.
– Da?!
– }i se pare de necrezut, nu-i a[a? ad`ug` ea cu o voce
nesigur`.
Matt o privi [i \n ochii lui Alandra descoperi o lumini]` de
admira]ie. Era un omagiu adus orgoliului ei. Ceea ce saluta el
era puterea ei de caracter.
108 JANE ASHTON

– Da, pare de necrezut, admise el. De altfel, nici nu te cred!


– Oh...
– Dac` mi-ai spune pur [i simplu adev`rul? o \ntreb` el. Ar
fi mai u[or, nu-i a[a?
Cu gesturi absente, ea \[i [terse din nou obrajii. C`uta cu
disperare un pretext plauzibil pentru a-i explica criza ei de
disperare.
Privind \n jur, \[i d`du seama c` pusese ibricul pe foc.
– Eu... nu puteam dormi, \i explic` ea. {i atunci... am
coborât s`-mi fac... o cea[c` de ceai.
Considerând c` s-a justificat, se preg`ti s` p`r`seasc`
buc`t`ria. Degetele lui Matt \i strânser` \ns` [i mai tare bra]ul.
– {i ]i-ai b`ut ceaiul?
– Hmm... eu... eu...
Matt privi \n jurul lui, \n c`utarea ce[tii [i a ceainicului.
– Nu mi se pare, rosti el.
Alandra \l privi \ncurcat`.
– Vrei [i tu? \i propuse ea.
Dac` \[i g`sea ceva de f`cut, poate c` va reu[i s`-[i recapete
st`pânirea de sine? Poate c` va reu[i s` se gândeasc` [i la altce-
va decât la dragostea ei f`r` speran]` pentru Matt Carstair?
F`r` speran]`, da... Dar mai ales ridicol`! Cum de putea
inima ei s` bat` pentru acest b`rbat?
Cu blânde]e, el o f`cu s` se a[eze din nou \n fa]a mesei de
buc`t`rie.
O cut` \i br`zda fruntea [i pentru prima oar` nu era nici
agresiv nici dispre]uitor. Lacrimile ei avuseser` puterea s`-l
emo]ioneze?
UN MOMENT DE NEBUNIE 109

Se sprijini de sp`tarul scaunului, sim]indu-se brusc


epuizat`. Matt scoase dintr-un dulap dou` ce[ti [i dou` far-
furioare, apoi \ncepu s` fac` ceaiul, cu dexteritate.
F`r` s` scoat` nici un cuvânt, ea \l privea treb`luind. Nu se
a[teptase deloc ca el nu numai s` accepte s` bea o cea[c` de
ceai \n compania ei, dar chiar s`-l [i preg`teasc`!
Matt nu-i vorbea [i Alandra se \ntreb` dac` `sta era scopul
lui: s`-i dea ocazia s`-[i vin` \n fire [i s`-[i usuce complet
lacrimile. Dar oare era el capabil de atâta solicitudine?
|n curând, puse \n fa]a ei o cea[c` plin` cu un ceai fierbinte
[i parfumat.
– Mul]umesc, [opti Alandra.
Matt se a[ez` lâng` ea, dup` ce se servise [i el cu o cea[c`
de ceai. Cu ochii pleca]i, Alandra \nvârtea linguri]a \n cea[c`,
f`r` s` \ndr`zneasc` a-l privi. Se temea c` va fi tr`dat` de
expresia fe]ei...
„A[ muri de ru[ine dac` ar ghici c` sunt \ndr`gostit` de el!”
gândea Alandra.
Dup` ce b`u o \nghi]itur` de ceai, el puse cea[ca pe mas`
[i o privi gânditor.
– Dac` m` gândesc bine, Alandra, \ncep s` cred c` nu e[ti
atât de \nc`p`]ânat` [i dur` precum dai impresia.
Tân`ra se sim]i cuprins` de team`. Nu voia ca el s` se gân-
deasc` prea mult la ea. Fiindc`, dac` \ncepea s-o studieze \ntr-o
lumin` nou`, ar fi \n stare s`-i descopere secretul...
{i dac` \n]elegea c` se l`sase cuprins` de disperare fiindc`
fusese destul de proast` ca s` se \ndr`gosteasc` de el?
110 JANE ASHTON

Trebui s`-[i adune tot curajul, toat` mândria, toate puterile


pentru a ridica \n fine capul [i a-i sus]ine privirea f`r` s` cli-
peasc`. Acum, mai mult ca niciodat`, el trebuia s` r`mân` con-
vins c` ea era tipa dur`, f`r` prea multe scrupule [i principii,
pe care el o dispre]uia atât de mult...
– Ei! exclam` ea. Nu-]i face prea multe iluzii \n privin]a
mea. Reu[ise s` vorbeasc` destul de cinic. Dar Matt continua
s-o studieze cu un aer gânditor.
Trebuia s` g`seasc` la iu]eal` un pretext pentru a-i explica
de ce plânsese.
– Nu credeam c` te vei \ntoarce atât de devreme, declar`
ea. Altfel...
– Altfel nu m-ai fi l`sat s` te v`d plângând. N-ai fi permis
nim`nui, de altfel, s`-]i vad` lacrimile. E[ti prea orgolioas`
pentru a[a ceva.
Alandra r`mase t`cut`.
– M` \n[el? insist` el.
Tân`ra oft`. Niciodat` nu se mai sim]ise atât de vulnerabil`
ca \n aceast` clip`. Nu era \n stare s` scoat` nici un cuvânt...
Dac` ar fi deschis gura, ar fi izbucnit din nou \n hohote de
plâns.
„Ar trebui s` urc \n camera mea, gândi ea. Mâine voi rede-
veni eu \ns`mi... Mâine voi fi capabil` s`-l \nfrunt f`r`
emo]ii...“
Dar nu avea deloc chef s` plece. Era atât de pl`cut s` fie
al`turi de el când toat` casa era adormit`.
UN MOMENT DE NEBUNIE 111

– Haide, bea-]i ceaiul \nainte s` se r`ceasc`, o sf`tui el.


|i vorbea cu mult` blânde]e [i o nesfâr[it` r`bdare. Ca unui
copil bolnav...
Alandra b`u o \nghi]itur`. Apoi alta. {i, pu]in câte pu]in, \i
venea mintea la cap.
„Gre[esc r`mânând atât de mult timp aici, \[i spuse ea. M`
joc cu focul... A[ face mai bine s` m` refugiez \n camera mea
cât mai am putere!”
|[i \ndrept` cu hot`râre spatele, preg`tindu-se s`-i spun`
noapte bun` [i s-o [tearg`. Dar, ca [i cum \i ghicise inten]iile,
Matt o re]inu punându-[i mâna pe mâna ei.
– {i dac` mi-ai spune acum de ce ace[ti frumo[i ochi verzi
v`rsau atâtea lacrimi? o \ntreb` el.
Ea \l privi stupefiat`. Nu se a[teptase deloc la un asemenea
compliment. Fiindc` era un adev`rat compliment... Ace[ti
frumo[i ochi verzi... Cele câteva cuvinte r`sunau continuu \n
urechile sale ca o muzic`.
Da, nu avea deloc chef s` p`r`seasc` buc`t`ria. De fapt, s`-l
p`r`seasc` pe el...
Matt voia s` [tie. Era omul care mergea pân` la cap`tul
firului. Lacrimile ei nu se potriveau deloc cu imaginea pe care
[i-o f`cuse despre ea. {i n-o va l`sa \n pace \nainte de a
descoperi motivul durerii ei...
Alandra se c`zni s` zâmbeasc`.
– Crezi c` am ochi frumo[i? \l \ntreb` ea, sperând s`
devieze discu]ia.
112 JANE ASHTON

– Alandra, nu tri[a! }i-am pus o \ntrebare.


– E[ti prea tare pentru mine, [opti ea \ndep`rtându-[i
mâinile \ntr-un gest de neputin]`. Abandonez partida.
– Nu [i eu. N-o s` te las \n pace pân` nu aflu de ce
plângeai.
Alandra râse cu am`r`ciune. Dac` ar fi ghicit!
Dar ea nu-i va m`rturisi niciodat` c` din cauza lui... Nu, nu
va afla c` \l iube[te, c` o roade gelozia \nchipuindu-[i c` \[i
petrece timpul \n compania Corinnei Hamilton.
– Ei? insist` Matt.
A[tepta ca ea s`-i r`spund`. A[a c` trebuia neap`rat s`
g`seasc` o explica]ie plauzibil`...
– Hmm, eu... eu... m` gândeam la... la...
Se \ntrerupse. Dac` se sim]ea nefericit` din cauza lui,
plânsese [i amintindu-[i de mama ei, regretând c` nu e al`turi
de ea ca s-o sf`tuiasc`.
– M` gândeam la mama.
Alandra \ntoarse capul.
– A murit de curând, ad`ug` ea \n [oapt`.
– Când?
I se p`ru c` descoper` o not` metalic` \n vocea lui Matt.
|ncepuse din nou s` nu aib` \ncredere \n ea?
|n acest caz, cu atât mai bine! gândi ea cu disperare \n
suflet.
Se crisp` [i vocea \i deveni mai puternic`.
– Acum dou` luni.
Matt f`cu o pauz` \nainte de a \ntreba:
UN MOMENT DE NEBUNIE 113

– {i moartea ei te-a dat peste cap? O iubeai mult?


Ce \ntreb`ri! Trebuia s` fii un monstru ca s` nu-]i iube[ti
mama [i ca moartea ei s` nu te dea peste cap!
– Dar tu? \i \ntoarse \ntrebarea. Tu \]i iube[ti mama?
Vorbise cu o agresivitate st`pânit`. Dar Matt nu p`ru s` ia
asta \n seam`.
– Ai venit la La Roseraie la o lun` dup` moartea mamei
tale, calcul` el. Ai f`cut acest pas fiindc` doreai s` te apropii
de familia ta?
Se \n[elase \nchipuindu-[i c` el devenise din nou b`nuitor
\n privin]a ei. Dac` o \ntreba, f`cea asta \n \ncercarea de a o
\n]elege.
– Dup` p`rerea mea, doreai s` te apropii de familia ta, \[i
r`spunse el singur la \ntrebare. E un lucru evident! Alandra
trase adânc aer \n piept. Nu voia s`-l mint` \n aceast`
privin]`...
– Nu, spuse ea pe un ton ferm.
{i \i sus]inu privirea.
– Nu, nu aveam nici un chef s`-mi cunosc familia! \l asigur`
ea. El r`mase t`cut. Interogatoriul se terminase \n sfâr[it? Matt
descoperise c` plângea din cauza doliului ei recent. {i
ajunsese la concluzia c` venise la La Roseraie pentru a \ncerca
s` stoarc` tot ce putea de la bunicul ei...
Acum c` lucrurile p`reau a fi puse la punct, nu-i mai
r`mânea decât s` urce \n camera ei.
Se ridic`. Dar, din nou, Matt \i acoperi mâna cu mâna lui,
obligând-o s` se a[eze la loc. Ce mai voia s` [tie?
114 JANE ASHTON

Oft`, [i fiindc` nu avea \ncotro, tân`ra se a[ez`. Oricum era


hot`rât` s` nu-i vorbeasc` lui Matt despre promisiunea f`cut`
mamei sale. {i nici despre scrisoarea scris` de bunicul ei...
Se a[tepta ca Matt s-o \ntrebe de ce venise la La Roseraie.
{i se preg`tea s`-i r`spund` cu cinism: „Dar [tii prea bine,
dragul meu Matt!”
Spre marea ei surpriz`, nu aceasta fu \ntrebarea care \i veni
pe buze. Poate c`, crezând-o mai vulnerabil` ast`zi, \ncerca s`
afle mai multe despre via]a pe care o dusese \nainte de a sosi
la Ferny Druffield?
– Alan mi-a spus c` mama ta, pe când era foarte tân`r`, a
avut o s`n`tate foarte delicat`. |ntotdeauna a fost atât de
[ubred`?
– Da.
– Din ce \n ce mai r`u?
Alandra se \ncrunt`.
– Ce \ncerci s` m` faci s` spun?
Acum era \n defensiv`.
– {tiu, a vrut s` aib` un copil [i asta a fost o gre[eal`.
Medicii au sf`tuit-o s` \ntrerup` sarcina. N-ar fi trebuit s` m`
aduc` pe lume, dar...
– Nu aici voiam s` ajung, o \ntrerupse el.
O privi \ndelung.
– Dac` am \n]eles bine, avea]i dificult`]i financiare.
Presupun c` nu v` putea]i permite s` angaja]i o infirmier`...
Cine se ocupa de mama ta când era bolnav`?
UN MOMENT DE NEBUNIE 115

– Tat`l meu, r`spunse Alandra f`r` cea mai mic` ezitare.


– Tat`l t`u...
– De altfel, pentru acest motiv aveam atâtea probleme
materiale, ad`ug` ea.
Temându-se c` va fi gre[it \n]eleas`, consider` c` e bine s`
dea mai multe explica]ii:
– |n]elegi, pentru tat`l meu, mama era mai presus de toate.
A trebuit s` renun]e la orice speran]` de avansare...
– {i se \ntâmpla des s` nu se duc` la serviciu ca s` poat`
r`mâne lâng` ea?
– Foarte des. {i din cauza asta era frecvent concediat. Rari
sunt patronii care admit absen]ele dese, nejustificate pentru ei!
– {i au trecut [ase ani de când a murit tat`l t`u? o \ntreb`
Matt cu blânde]e.
Alandra se mul]umi s` dea din cap.
– {i dup` moartea lui, continu` Matt, cine s-a ocupat de
mama ta?
– Hmm...
– Tu aveai paisprezece ani pe atunci.
– Ne... descurcam totu[i, \l asigur` ea.
Nu-i povesti de câte ori lipsea de la ore ca s` r`mân` la
c`p`tâiul mamei sale. Dar probabil c` el era destul de perspi-
cace pentru a ghici asta...
– {i ]i s-a \ntâmplat [i ]ie destul de des s` schimbi slujbele,
nu-i a[a? \[i continu` el interogatoriul.
Alandra se gândi la Henry Nolan [i un zâmbet recunosc`tor
\i ap`ru pe buze.
116 JANE ASHTON

– Eu am avut mai mult noroc decât tat`l meu. Am avut un


patron foarte \n]eleg`tor.
|i datora foarte mult lui Henry. Nu el \i propusese s` ocupe
apartamentul situat deasupra birourilor? {i asta, pentru o
chirie derizorie.
Nu o l`sa el s` urce oricât de des era necesar? De câte ori
nu s`rise de la ma[ina de scris ca s` fug` lâng` mama ei! {i
Henry nu-i repro[ase niciodat`... Dar ea f`cea \n a[a fel \ncât
s` recupereze. De câte ori r`m`sese la birou seara târziu, dup`
orele de program? Nu voia ca munca ei s` aib` de suferit din
cauza absen]elor repetate.
– Patronul t`u era foarte \n]eleg`tor? repet` Matt cu un aer
de \ndoial`. Atunci de ce ]i-ai dat demisia?
– Fiindc`... trebuia.
– De ce?
Vocea lui redevenise dur`. {i Alandra \i r`spunse pe un ton sec:
– N-am fugit cu banii din casierie, dup` cum pari s`-]i
\nchipui!
Dar mânia ei disp`ru la fel de repede cum ap`ruse [i, cu
ochii pleca]i, [opti:
– Când medicii mi-au spus c` mama nu mai avea mult de
tr`it, am vrut s` fiu mereu lâng` ea.
O trecu un fior [i o podidir` din nou lacrimile.
– S`rmana mea mam`! Se s`turase de stat prin spitale.
Voiam s` stea acas`, s-o \ngrijesc cu mâinile mele...
Matt \i cuprinse mâinile \ntr-ale lui. Ea \[i ridic` ochii [i fu
mirat` s`-i citeasc` o oarecare \n]elegere \n privire.
UN MOMENT DE NEBUNIE 117

– Probabil c` a fost foarte greu pentru tine, spuse el cu o


voce cald`.
Alandra \ncerc` s` nu mai plâng`.
Cu o voce tremur`toare declar`:
– Dac` aceast`... aceast` conversa]ie era menit` s`-mi
schimbe gândurile, s` [tii c` nu ]i-ai atins scopul!
Matt zâmbi. Un zâmbet care \i schimb` complet expresia
fe]ei... Pe nea[teptate avea un aer atât de apropiat, atât de...
omenesc!
Dar chipul \i redeveni imediat serios, aproape grav.
– B`rbatul acela... pe care \l iube[ti, preciz` el, cum privea
faptul c` trebuia s`-]i \mpar]i timpul \ntre mama ta [i el?
Alandra ezit`. Din nou se sim]ea pe un teren periculos.
|ntoarse repede capul pentru ca Matt s` nu-i poat` vedea
expresia chipului.
– Aranjam eu \n a[a fel ca totul s` fie bine, pretinse ea.
– Locuiai cu el?
– Nu! exclam` ea f`r` s` se gândeasc`.
– Dar erai amanta lui? insist` Matt.
De data asta, Alandra ar fi avut chef s` r`spund` „da”. De ce
\i punea asemenea \ntreb`ri? Curiozitatea lui nu mai avea limite?
– De fapt... \ncepu ea.
Dar se \ntrerupse. Matt o apuc` de b`rbie [i o oblig` s` se
\ntoarc` spre el. Când o privea a[a \n ochi, nu era \n stare s`-l
mint`.
– De fapt... repet` ea.
Apoi strig`:
118 JANE ASHTON

– Nu!
Matt \[i cufund` privirea \ntr-a ei.
– Deci b`rbatul acela nu era amantul t`u, recapitul` el.
Dar ai avut aman]i, Alandra?
– Este vorba despre... despre via]a mea particular`...
Se ridic` [i fugi spre u[`. Dar Matt fu mai rapid decât ea.
Ajunse \naintea ei, [i \i bar` trecerea.
– Matt...
Dar nu avu timp s` spun` mai mult. O trase spre el [i,
nemaiputând s` reziste, Alandra se cuib`ri la pieptul lui [i \[i
sprijini capul de um`rul lui Matt.
– Via]a ta particular`? o \ntreb` el cu blânde]e. {i eu fac
acum parte din ea. Aminte[te-]i de s`rut`rile noastre...
– Matt, te rog! Aceste... aceste mici jocuri au ni[te reguli.
Reguli pe care eu nu le cunosc prea bine.
Ridic` apoi capul, \ncercând s` se degajeze. Toate astea nu
aveau nici un sens... De ce nu-i d`dea Matt drumul? De ce era
atât de schimbat \n seara asta? Dar pân` mâine diminea]` el va
uita totul... Iar ea \[i va aminti fiecare clip` a acestei seri. Toat`
via]a ei, aceste clipe \i vor r`mâne gravate \n memorie.
Matt o strânse cu putere \n bra]e.
– Reguli pe care nu le cuno[ti deloc, asta vrei s` spui,
Alandra? o \ntreb` el.
– Eu... hmm... eu...
Matt o s`rut` u[or pe frunte.
– O anumit`... candoare pe care o dovedeai când mi-ai
r`spuns la mângâieri m-a f`cut la \nceput s` cred c` joci teatru.
UN MOMENT DE NEBUNIE 119

Alandra se crisp`. |ntotdeauna dorise ca el s-o considere


capabil` de ce este mai r`u. Iar acum, gândul `sta \i displ`cea...
– Matt, eu...
– Cred c` m-am \n[elat, [opti el. Nu, nu jucai teatru...
Alandra \[i plec` privirea, ro[ie la fa]`.
– Am reu[it s` deschid o poart`, eliberând astfel anumite
instincte, continu` el. {i, la fel ca un animal s`lbatic, te-ai
abandonat, f`r` s` cuno[ti urm`rile...
Alandra sim]ea c` \i ard obrajii. Instinctele ei? Era
dragostea, doar dragostea...
– Te rog, Matt! \l implor` ea. Nu mai analiza fiecare din
cuvintele mele, fiecare din gesturile mele!
Alandra trase aer \n piept.
– Mai devreme, când ai venit \n camera mea, erai furios pe
mine. E adev`rat, n-am prea mult` experien]`, dar...
Tân`ra oft` din adâncul sufletului.
– ... dar s` \ncerc`m s` uit`m asta, reu[i ea s` adauge. S`
nu mai vorbim despre a[a ceva!
|l privea implorator. Splendizii ochi de smarald p`reau [i
mai mari \nc`...
– E[ti obosit`, remarc` el cu blânde]e. Crezi c` acum vei
reu[i s` dormi?
– Da...
Se aplec` [i, timp de o clip`, buzele lui se lipir` de ale ei,
\ntr-o s`rutare plin` de tandre]e.
– Du-te repede la culcare, Alandra. Pleac` atâta timp cât
mai sunt destul de st`pân pe mine ca s` te las s` pleci!
Capitolul 9

Când Alandra deschise ochii a doua zi de diminea]`, era


doar [ase [i jum`tate.
Se \ntinse lene[`.
– N-o s` reu[esc s` adorm din nou, [opti ea.
{i imediat evenimentele nop]ii trecute \i revenir` \n minte.
Era posibil s` nu fi visat totul? Matt chiar venise dup` ea \n
buc`t`rie? Pentru prima dat` de când se cuno[teau, el nu
d`duse dovad` de agresivitate, ne\ncredere sau dispre]...
A[a ceva p`rea de necrezut...
{i dac` \[i revizuia impresia pe care [i-o f`cuse despre ea?
Pe de o parte ar fi vrut s-o priveasc` altfel. Ar fi vrut ca el
s` \n]eleag` c` ea nu este fata dur` pe care o dispre]uia atât de
mult. Dar unde putea duce asta?
F`r` s` se mai gândeasc` la toate astea, Alandra s`ri din pat
ca s` fac` un du[. Apoi se \mbr`c` repede.
giannijollys
UN MOMENT DE NEBUNIE 121

– Nu trebuie s`-[i schimbe impresia pe care o are despre


mine, spuse ea \n [oapt`. Fiindc`, dac` [i-ar da seama c` sunt
\ndr`gostit` de el...
Strânse din pumni.
– {i nu vreau deloc asta! decise ea.
|l rev`zu pe Matt zâmbindu-i cu indulgen]` lui Jo. Cu nici
un pre] nu voia s` fie tratat` \n acela[i fel! Era prea mândr`...
Cobor\ sc`rile din patru \n patru [i fu gata s` se ciocneasc`
de bunicul ei care venea din sens invers.
– Pu]in` aten]ie, feti]o! morm`i el. Nu mai ai vârsta s` te
dai pe balustrada sc`rii!
– Iart`-m`, bunicule, \ng`im` ea.
Apoi \i zâmbi.
– {i bun` diminea]a!
– Bun`...
– Nu te duci \n diminea]a asta s`-]i vezi trandafirii?
– |ntâi m` duc s`-mi caut pipa.
– Am chef s` dau o fug` pân` la Londra, se auzi ea
declarând.
El ridic` din sprâncene.
– Iat` o hot`râre destul de nea[teptat`!
– Doar cuno[ti femeile, bunicule! replic` ea pe un ton u[or.
– Vino pân` \n biroul meu, \i porunci el.
Alandra \l urm`.
– {i ce o s` faci la Londra? se interes` el.
– Hmm...
C`ut` un pretext plauzibil.
122 JANE ASHTON

– Magazinele din Bedewick nu se compar` cu cele din


capital`, g`si ea \n cele din urm`.
– Aha! Despre asta e vorba! exclam` el amuzat.
Deschise un dulap, dar Alandra nu era atent` la ceea ce
face el.
– La Londra, continu` ea, [tiu exact unde trebuie s` m` duc
ca s` g`sesc ceea ce-mi trebuie. {i, pe urm`, am chef s`-mi
rev`d câ]iva prieteni! Probabil c` se \ntreab` ce s-a \ntâmplat
cu mine!
Alan Todd \i puse \n mân` un teanc de bancnote.
– Dar... protest` ea. Eu nu...
– Dac` o s` faci cump`r`turi, o s` ai nevoie de bani.
„{i s` nu-]i treac` prin minte s`-mi refuzi cadoul!” p`reau
s` spun` ochii lui.
– E prea mult! exclam` ea.
{i \i \ntinse bancnotele.
– Nu vreau banii t`i, bunicule!
– A[a ai refuzat [i perlele bunicii tale, \i reaminti el. Ca [i
ma[ina pe care ]i-a[ fi oferit-o, chiar dac` ai fi ob]inut permisul
de conducere la a zecea \ncercare! E[ti foarte orgolioas`,
Alandra. Dar \]i dai seama c` procedând astfel, r`ne[ti pro-
priul meu orgoliu?
– Bunicule, eu...
– Deci nu vrei nimic de la mine? o \ntreb` el cu triste]e.
– Oh, bunicule...
– E[ti nefericit` aici? insist` el.
{i \i b`g` din nou banii \n mân`. Ea \i privi oftând, ne[tiind
ce s` fac`...
UN MOMENT DE NEBUNIE 123

– Am r`mas la La Roseraie, \i reaminti ea.


Alan Todd zâmbi.
– {i sunt fericit pentru asta. |mi face atâta pl`cere s` te am
aici, lâng` mine, Alandra!
Tân`ra sim]i c` \i dau lacrimile. Bunicul ei vorbea cu o sin-
ceritate [i o c`ldur` care \i mergeau drept la inim`.
– {i acum, dac` ne-am lua micul dejun? morm`i el pe un
ton posomorât, destinat s`-i mascheze emo]ia.
Deschise u[a biroului [i se d`du la o parte ca s-o lase s` treac`.
– Oh, mi-am uitat pipa! exclam` el.
Se \ntoarse s-o caute, \n timp ce Alandra r`m`sese \n prag,
privind bancnotele pe care bunicul ei o obligase s` le accepte.
|n acel moment ap`ru Matt [i imediat ochii lui se \ndrep-
tar` spre banii pe care tân`ra \i ]inea \n mân`.
Alandra se \nro[i ca focul. {i de data asta, aparen]ele erau
\mpotriva ei... Matt o s` cread` c` se d`duse bine pe lâng`
bunicul ei...
|i era atât de ru[ine \ncât nici nu se sim]i \n stare s`-l salute.
Cu un aer vinovat, \nghesui bancnotele \n buzunarul blugilor
[i se \ndrept` spre sufragerie.
El o urm`. Alandra ridic` plin` de timiditate capul spre el
[i descoperi c` o privea cu expresia dispre]uitoare care \i era
obi[nuit`.
Episodul din ajun nu fusese decât un scurt intermezzo \n
rela]ia lor... Matt continua s-o judece la fel de r`u.
{i ce dac`! |[i \ndrept` spatele cu mândrie [i se a[ez` la
locul ei obi[nuit.
Alan Todd veni imediat dup` ei.
124 JANE ASHTON

– Alandra ]i-a spus c`-[i va petrece ziua la Londra, Matt? \l


\ntreb` el.
– Nu, morm`i acesta.
{i mârâi apoi la adresa ei:
– Ce ai de f`cut acolo?
– Chiar trebuie s`-]i spun motivele mele? ripost` ea pe un
ton acru.
– {i când te \ntorci? o \ntreb` el pe acela[i ton.
Alandra oft`, u[urat` dar [i dezam`git` c` nu se schimbase
nimic \n rela]ia lor.
– Nu-]i face probleme, dragul meu Matt! rosti ea sarcastic`.
O s` m` \ntorc \nainte s` fi avut timp s`-mi sim]i lipsa!
– O s` te conduc la gar`, hot`r\ el.
Era deci atât de gr`bit s-o vad` plecat`?
– Nu-]i da atâta osteneal`!
Constata cu satisfac]ie c` mai reu[ea s`-l ia peste picior.
– Pot s` m` duc s`-l trezesc pe Robert [i s`-l rog s` m` con-
duc`, spuse ea cu un surâs angelic.
Matt \i arunc` o privire ucig`toare.
– |ncearc` s` fii gata la ora opt! \i porunci el.
La ora stabilit`, Alandra \l a[teapta \n fa]a casei. Matt ap`ru
la volanul ma[inii [i se opri \n fa]a ei. Se aplec` [i deschise u[a
din partea pasagerului. Alandra abia avu timp s` se instaleze
c` Matt demar`, f`când s` scrâ[neasc` sub pneuri pietri[ul de
pe alee.
– Sper c` n-ai uitat de târgul pe care l-am f`cut! \i spuse el
printre din]i.
UN MOMENT DE NEBUNIE 125

– Nu, bine\n]eles c` nu!


– |]i precizez c`-]i vei primi cele o mie de lire, doar dac` vei
petrece toate, m` auzi? Toate nop]ile la La Roseraie!
– Acum aud pentru prima oar` asta! exclam` ea.
– Ori te \ntorci disear`, ori am stricat \n]elegerea, [uier` el.
Alandra abia se ab]inu s` nu-i trânteasc` vreo dou`. Dac`
Matt credea c` ea o s`-i accepte banii, \[i f`cea iluzii!
– Chiar [i Cenu[`reasa avea permisiunea s` ajung` la
miezul nop]ii, \i reaminti ea.
Matt nu-i r`spunse. Doar când se aflau pe drumul spre
Ferny Druffield, el declar` pe un ton posomorât:
– Am gre[it când te-am l`sat s` pleci asear` f`r` s`-mi
\ncerc norocul.
Alandra ghici c` va urma o remarc` nepl`cut`. {i nu se
\n[elase...
– |mi dau seama c`... erai dornic` de a[a ceva!
Vrând \n mod sigur s-o insulte, continu`:
– Ai nevoie s` fii strâns` \n bra]e! Ai nevoie de s`rut`rile
unui b`rbat, de...
Ea \l \ntrerupse:
– Dragul meu Matt, am f`cut o mic` repeti]ie asear` [i n-a
mers prea r`u...
Matt strânse din maxilare [i Alandra ad`ug` pe acela[i ton
glume]:
– Dar unele s`rut`ri valoreaz` mai mult decât altele!
Matt frân` cu brutalitate \n fa]a g`rii. Ma[ina se opri,
opintindu-se parc`. F`r` s`-i arunce vreo privire, Matt
cump`r` un bilet dus-\ntors pentru Londra, la clasa \ntâia.
126 JANE ASHTON

– O s` te \ntorci cu trenul de ora [ase [i zece, \i spuse el pe


un ton care nu admitea replic`. Vin s` te a[tept la gar`.
– {i dac` lipsesc la \ntâlnire? N-a[ vrea s` fii dezam`git,
a[teptând \n zadar, rosti ea cu un zâmbet ipocrit. Tu...
Dar nu avu timp s` spun` mai mult. El se a[ezase deja la
volan, dup` ce aproape c` \i aruncase \n fa]` biletul pe care i-l
cump`rase. Dup` o clip`, ma[ina demar` \n tromb`.

***

O dat` ajuns` la Londra, Alandra lu` un taxi care o duse


acas`. Deschise la perete ferestrele apartamentului ca s`
aeriseasc`. Apoi \ncepu s` se plimbe cu nervozitate de colo-colo.
|ncerca s`-l uite pe Matt [i amintirile din noaptea trecut`,
care nu \ncetau s-o asalteze... Dar era foarte greu! Clip` de
clip`, mintea ei o tr`da.
Matt... S`rut`rile lui Matt... Mâinile lui Matt care \i cuprin-
seser` talia...
Oft` din adâncul pieptului. Dac` ar fi fost dup` ea, s-ar fi
aruncat pe pat ca s` plâng` \n voie.
Soneria de la intrare se f`cu auzit` [i se duse s` deschid`.
Nu fu surprins` s`-l descopere \n prag pe Henry Nolan.
– Am auzit zgomot, \i explic` el. {i mi-am zis: ori sunt ni[te
[oareci, ori Alandra s-a \ntors...
Tân`ra se c`zni s` zâmbeasc`.
– Alandra s-a \ntors, dup` cum po]i constata!
– Cu ve[ti bune pentru mine? |mi accep]i oferta? |]i reiei sluj-
ba? Dac` zici da, \mi iei o mare povar` de pe umeri, crede-m`!
UN MOMENT DE NEBUNIE 127

– Lucrurile merg deci atât de r`u?


Henry cl`tin` din cap.
– |nlocuitoarea ta nici m`car nu [i-a \ncheiat luna de
preaviz! Dosarele se \ngr`m`desc [i n-am timp s` r`spund la
coresponden]`. Pe scurt, e un dezastru!
– Doar atât? \l \ntreb` ea râzând.
– |ntoarce-te, Alandra! o rug` el. Cât \mi ceri atâta \]i dau...
– Cum s` refuz o asemenea ofert`?
– Of! exclam` el. Dac` ai [ti cât de u[urat m` simt!
Ea \i r`spunsese f`r` s` se gândeasc`. |n sinea ei, nu
sperase c` Henry \i va face o asemenea propunere? Nu pentru
asta se decisese s` vin` la Londra, \n aceast` diminea]`?
Trase adânc aer \n piept [i \[i \ndrept` b`t`ioas` spatele.
{tia \n sfâr[it ce are de f`cut! Via]a ei \[i relua cursul aproape
normal, cu obliga]ii, cu un program.
O s` p`r`seasc` La Roseraie. {i n-o s`-l mai vad` niciodat`
pe Matt. Era mai bine. {tia \n fundul sufletului ei c` hot`rârea
luat` era cea mai \n]eleapt`.

***

La ora stabilit`, sosi la Ferny Druffield. Matt o a[tepta la


gar`. Nu p`rea nici mai amabil, nici mai zâmbitor decât \n
urm` cu câteva ore...
Având \n vedere c` Alandra nu venise nici m`car cu un
pache]el, \[i \nchipuia probabil c` se dusese s`-l vad` pe
b`rbatul pe care pretindea c`-l iube[te.
128 JANE ASHTON

– L-ai v`zut? o \ntreb` el f`r` nici o alt` introducere.


– Cum m-a[ fi putut duce la Londra [i s` nu-l v`d? replic`
ea.
Se \ntoarser` la La Roseraie f`r` s` mai schimbe nici un
cuvânt pe drum.
„Parc` ar fi gelos”, gândi Alandra.
El? Gelos din cauza ei? Cum se putea gândi la a[a ceva? Era
ridicol...
Matt frân` \n fa]a casei. Abia coborâse Alandra, c` el plec`
din nou spre Ferny Druffield, ap`sând pân` la fund pe
accelerator.
Alandra se duse s` se schimbe \nainte de a cobor\. Cina
urma s` fie servit` peste câteva minute, dar numai Jo se g`sea
\n salon.
– Dac` a[ fi [tiut c` te duci la Londra, te-a[ fi \nso]it, declar`
ea.
P`rea la fel de deprimat` ca [i Alandra.
– Bunicul e \ngrozitor de prost dispus, ad`ug` ea. Iar
Robert n-a fost niciodat` atât de nesuferit!
– Ah, da? rosti Alandra din vârful buzelor.
– Matt a venit s` te a[tepte la gar`?
– Da, dar p`rea foarte gr`bit. Abia am ajuns la La Roseraie
c` a [i plecat \n mare vitez`.
– Ei bine, sper c` m`car Corinna Hamilton va reu[i s`-l
binedispun`.
Deci Matt se \ntâlnea \n seara asta cu ea!
„N-am de ce s` fiu geloas`, gândi Alandra. Nu inten]ionez
eu oare s` p`r`sesc pentru totdeauna La Roseraie?”
UN MOMENT DE NEBUNIE 129

– Poate c` are nevoie s` se odihneasc` pu]in? continu` Jo.


Munce[te atât de mult. {i nu-[i ia niciodat` concediu! Nu l-am
v`zut oprindu-se decât o singur` dat`: atunci când bunicul
s-a \mboln`vit.
– Bunicul a fost bolnav?
– Oh, nimic grav... {i de mult timp! Aveam paisprezece ani
pe atunci [i \mi amintesc c` Matt mi-a recomandat s` m` port
foarte dr`gu] cu el fiindc` primise ni[te ve[ti proaste care \l
afectaser` foarte mult.
Alandra r`mase t`cut`. Jo avea aceea[i vârst` ca [i ea...
Acum [ase ani, când amândou` aveau paisprezece ani, murise
tat`l ei. {i mama ei considerase c` e necesar s`-l informeze pe
Alan Todd. Acestea erau „Ve[tile proaste” care afectaser`
s`n`tatea bunicului ei?
– {i... ce-a avut? \ntreb` ea.
– Cred c` ni[te probleme cu inima.
|n acel moment \[i f`cur` apari]ia Alan [i Robert [i ele
schimbar` subiectul.
Alandra hot`r\ s` mai a[tepte pu]in \nainte de a-i anun]a
bunicului ei hot`rârea de a se \ntoarce la Londra [i s`-[i reia
serviciul.
Dup` cin`, b`tu la u[a biroului.
– Intr`!
Alandra p`trunse \n \nc`perea plin` de fum [i \l puse pe
scurt la curent cu inten]iile ei.
– Cum, vrei s` pleci?! exclam` el. Când?
– Mâine.
– Mâine, repet` el stupefiat. Dar de ce?
130 JANE ASHTON

– Nu voiam s` stau mai mult de zece minute la La Roseraie,


\i reaminti ea. Dar, fiindc` nu exista un tren spre Londra, a tre-
buit s`-mi amân plecarea. {i uite c` m-am instalat aici de dou`
luni.
– }i-a trebuit revederea capitalei, remarc` el. |nainte s`
pleci, p`reai foarte fericit` s` locuie[ti aici.
Alandra \nghi]i \n sec.
– Trebuie s` muncesc, bunicule. {ederea la La Roseraie
mi-a f`cut bine. A fost o adev`rat` vacan]` pentru mine.
Apoi se ridic`.
– Dar \]i repet: simt nevoia s` muncesc. Sunt obi[nuit` s`
fiu independent`!
– Matt ar putea s`-]i g`seasc` un post de secretar` la uzin`,
\i suger` el.
– Nu! exclam` Alandra.
|[i plec` apoi capul.
– E imposibil, [opti ea.
S`-l vad` pe Matt \n fiecare zi? S` lucreze cu el? Nu, cate-
goric nu...
– Totu[i, \]i place s` te ciond`ne[ti cu Matt, remarc`
bunicul ei cu blânde]e.
– }i-ai dat seama de asta?
El cl`tin` din cap f`r` s` mai spun` nimic [i, timp de o
clip`, Alandra se temu c` i-a ghicit secretul.
Dar se \n[ela.
– Deci nu este Matt. Atunci e Robert? o \ntreb` el.
Alandra ridic` mirat` din sprâncene.
UN MOMENT DE NEBUNIE 131

– E pu]in \ndr`gostit de tine, insist` bunicul ei. Ai observat


[i tu asta, nu-i a[a?
Alandra d`du din cap.
– Bine\n]eles. Dar... o s` m` uite repede!
– De aceea nu vrei s` lucrezi la uzin`? Ca s`-l ui]i pe
Robert?
I-ar fi fost u[or s` r`spund` „da”. |ns` n-ar fi fost cinstit din
partea ei.
– Nu, afirm` ea. Nu din cauza lui Robert plec!
Alan Todd oft`.
– {i o s` ne mai dai vreun semn de via]`? O s` vii s` ne mai
vezi din când \n când? Sper c` n-o s` dispari cu des`vâr[ire...
– Drept cine m` iei? \l \ntreb` ea cu un zâmbet c`lduros.
– Drept o fat` bun` [i dr`gu]`. O fat` pe care o iubesc
mult... Chiar dac` este un pic cam orgolioas`.
Apoi Alan ridic` dintr-o sprâncean`.
– Dar dac` ]i-a[ propune s`-]i ofer lunar o mic` rent`, ca lui Jo, ai...
– A[ refuza, termin` ea \n locul lui.
Dup` spusele lui Matt, bunicul ei era ruinat. Dar se p`rea
c` nu de tot... Pentru ace[ti oameni extrem de boga]i, nu era
probabil nici o diferen]` \ntre s` nu ai bani deloc sau s` mai ai
\nc`, dar foarte pu]ini.
– Nu pot s` accept, ad`ug` ea cu blânde]e. {tii asta!
– E[ti prea independent`, Alandra!
– A[ putea s` te rog, bunicule, s` nu spui la nimeni c` plec?
El o studie f`r` s` scoat` nici un cuvânt, imaginându-[i
probabil c` \ncerca s` scape de Robert, pe când adev`rul era
c` ea se gândea la Matt...
132 JANE ASHTON

La Matt, c`ruia \i promisese s` r`mân` trei luni [i care va


fi \n mod sigur foarte sup`rat dac` afla c` va pleca \nainte de
data fixat`. {i nu avea curajul s`-i aud` repro[urile [i vor-
bele t`ioase. Prefera s` fug`... cu riscul de a trece drept o
la[`.
– |]i promit c` n-o s` spun nim`nui nimic, o asigur`
bunicul ei.
– |]i mul]umesc.

***

A doua zi de diminea]`, când cobor\ la ora obi[nuit`, \l g`si


pe Matt \n sufragerie \n compania bunicului ei.
Totul se terminase... Deja [i atât de repede! Deci sosise la
La Roseraie cu ura \n suflet, pleca plin` de dragoste [i
afec]iune. Afec]iune pentru bunicul ei, pentru Jo, chiar [i pen-
tru Robert.
{i de dragoste pentru Matt.
El aproape c` \[i terminase micul dejun. Abia \ndr`zni s`-[i
\ndrepte ochii spre el. Apoi Matt se scul` brusc [i, f`r` s` ros-
teasc` nici un cuvânt, p`r`si \nc`perea.
„Adio, Matt!” gândi ea disperat`.

***

Oftând, Alandra b`g` o foaie nou` de hârtie \n ma[ina de


scris. Trecuser` exact [apte s`pt`mâni de când p`r`sise La
Roseraie. {i nu reu[ise s`-l uite...
UN MOMENT DE NEBUNIE 133

|n cursul acestor [apte s`pt`mâni sl`bise mult. {i cât de


palid` era! Când Henry f`cea vreo remarc` \n privin]a minei ei
proaste, se mul]umea s` r`spund` printr-o ridicare din umeri.
El \[i \nchipuia c` nu-[i revenise \nc` \n urma doliului recent
[i ea nu-l contrazicea.
La ce bun? Doar nu era s`-i povesteasc` tot ce se \ntâm-
plase la La Roseraie.
{i nu era s`-i spun` c`, \n fiecare clip`, gândul ei se \ndrep-
ta spre Matt Carstair.
La \nceput abia se ab]inea s` nu fug` la gar` [i s` ia un bilet
numai dus spre Ferny Druffield...
Dar reu[ise s` reziste acestui impuls. Totu[i \i d`du telefon
bunicului ei. Nu-i promisese ea s` ]in` leg`tur`?
De fapt – [i nu-[i f`cea iluzii \n aceast` privin]` – era vocea
lui Matt cea pe care ar fi dorit s-o aud`. Dar form` num`rul de
la La Roseraie la o or` când el se g`sea la birou. {i dup` cum
se a[tepta, bunicul \i r`spunse la telefon.
– Ce pl`cere \mi face s`-]i aud vocea, Alandra! exclam` el.
Ce mai faci?
– Mi-am reluat vechea slujb`
– Toat` lumea \]i duce dorul aici.
Alandra nu putu rezista dorin]ei de a-l \ntreba:
– Chiar [i Matt?
– Matt e destul de ciudat acum. |ntotdeauna e prost dis-
pus... ceea ce \i rupe inima lui Jo, dup` cum \]i \nchipui!
Inima Alandrei f`cu un salt \n piept. {i dac` Matt se schim-
base din cauza ei? Dac` \i regreta plecarea? Oare suferise din
cauza asta?
„Nu fi caraghioas`, feti]o!” se mustr` singur`.
134 JANE ASHTON

– Jo pretinde c` e \ndr`gostit, ad`ug` bunicul ei. {i c`


faimoasa Corinna Hamilton \i face via]a amar`...
Corinna Hamilton? Tot ea?
– {i Jo ce mai face? reu[i s`-l \ntrebe Alandra cu o voce
neutr`.
– Foarte bine. I se \ntâmpl` s` cineze destul de des cu
Jonathan Noseby. ~[tia doi par s` se \n]eleag` foarte bine.
Dac` Jonathan ar putea s-o fac` s`-l uite pe Matt, a[ fi \ncân-
tat! Fiindc` [tiu prea bine c` Matt n-o va considera niciodat`
altfel decât o sor` mai mic`.
– Cu atât mai bine. L-am \ntâlnit doar o dat` pe Jonathan
Noseby, dar mi s-a p`rut foarte simpatic.
– Jo ar fi putut nimeri [i mai r`u! o asigur` bunicul ei.
Vorbir` despre una [i alta, apoi o \ntreb` dac` are inten]ia
s` vin` luna viitoare la La Roseraie.
– Luna viitoare? repet` ea nehot`rât`.
– E ziua mea.
– {i dai o petrecere mare cu aceast` ocazie? \l \ntreb` ea
râzând.
|[i imagin` toat` familia reunit`. Jo \mpreun` cu Jonathan
Naseby, Matt cu...
Sim]i c` i se pune un nod \n gât [i scutur` din cap. Va avea
curajul s` se \ntoarc` la La Roseraie? Ce va g`si acolo?
– O petrecere mare! pufni \n râs bunicul ei. Cine va veni
s`-i spun` la mul]i ani unui b`trân ca mine?
– {ii c` ai mul]i prieteni care te iubesc, bunicule!
|n curând \nchise, dup` ce-i promise c` va face m`car efor-
tul s`-i telefoneze de ziua lui, dac` nu putea fi liber` s` se
UN MOMENT DE NEBUNIE 135

repead` pân` acolo. De fapt, nu ]inea deloc s` se duc` \n acea


zi la La Roseraie. Se temea de \ntâlnirea cu Corinna Hamilton.
Precis c` aceasta va fi mo] \n frunte, la o asemenea petrecere.
Câteva zile \nainte de aniversarea bunicului ei, \i trimise
prin po[t` un pachet cu o hain` nou`, \mpreun` cu un scul de
lân` asortat` la culoare. {tia c` aceast` aten]ie \l va face s`
zâmbeasc`. Spinii trandafirilor nu-i distrugeau mereu hainele?
|i scrise [i o felicitare. {aisprezece c`dea \ntr-o joi [i, \n
acea zi, de câte ori se preg`tea s` formeze num`rul de la La
Roseraie, telefonul \ncepea s` sune sau ap`rea vreun client.
Abia \n cursul dup`-amiezii avu un moment de lini[te. Se
gr`bi s` formeze num`rul de la La Roseraie.
Culmea ghinionului, era ocupat... |nchise bomb`nind.
Exact \n acel moment Henry intr` \n biroul ei.
– Mor de foame! Te deranjeaz` s` te duci s`-mi cumperi un
sandvi[, Alandra? M-a[ duce eu, dar a[tept un telefon
important.
– Imediat! spuse ea ridicându-se.
{i, glumind, ad`ug`:
– Aten]ie, Henry! Dac` o s` continui cu regimul `sta de
sandvi[uri, o s` te \ngra[i!
Ajuns` jos, hot`r\ s` mai sune o dat` la La Roseraie dintr-o
cabin`. Dac` Henry a[tepta un apel important, nu era momen-
tul s` monopolizeze linia biroului.
Cineva ridic` imediat receptorul la cel`lalt cap`t al firului.
– Alo?
Era vocea lui Matt... Receptorul \i c`zu din mân`. Dup` o
clip` ie[ise din cabin`.
136 JANE ASHTON

|nchisese sau nu? N-ar fi fost \n stare s` spun`. Se a[teptase


atât de pu]in s`-l aud` pe Matt \n timpul zilei! Ce c`uta la ora
asta acolo?
|[i aminti c` Matt nu-[i acorda niciodat` o vacan]`. O sin-
gur` dat` p`r`sise biroul: când Alan Todd fusese bolnav.
Se sperie [i se \ntoarse din nou \n cabina telefonic`, unde
receptorul atârna la cap`tul firului. Form` num`rul, [i imediat
cineva ridic` receptorul dar, de data asta, nimeni nu vorbi.
|n]elese c` ea trebuia s` ia ini]iativa...
– Alo? \ng`im` ea cu greu.
Dup` o ve[nicie, dup` cum i se p`ru ei, Matt r`spunse:
– Nu \nchide, Alandra!
Ea \nghi]i \n sec...
– Bunicul... [opti ea.
{i brusc i se f`cu fric`. Decoperea cu uimire c` \l iubea mai mult
decât \[i \nchipuise.... Gândul c` era poate grav bolnav o \ngrozea.
– Avem nevoie de tine aici, spuse simplu Matt.
– Sosesc! promise ea. Imediat.
– D`-mi adresa, vin s` te iau.
– Nu, nu, ar dura prea mult. Aranjez \n a[a fel \ncât s`
ajung cât mai curând posibil.
Dac` n-o s` prind` trenul, o s` ia un taxi. Sim]ea c` trebuie
s` ajung` la La Roseraie \n cel mai scurt timp posibil.
Când se \ntoarse la birou, era extrem de palid`.
– Am uitat s`-]i cump`r sandvi[ul, [opti ea.
– Ce ]i s-a \ntâmplat, Alandra? se mir` Henry.
|mpinse un scaun spre ea [i Alandra se trânti pe el. |n câte-
va fraze dezlânate, \i explic` ce se \ntâmplase.
UN MOMENT DE NEBUNIE 137

– Bunicul e foarte bolnav. Muribund, poate... Trebuie


neap`rat s` iau trenul [i...
– Nu e[ti capabil` s` c`l`tore[ti \n starea asta! Te duc eu
pân` acolo, declar` el pe un ton f`r` replic`. Du-te repede
s`-]i preg`te[ti valiza...
– Nu mai am timp!
– Arunc` dou`-trei haine \ntr-o geant`. Nu po]i totu[i s`
pleci f`r` nimic. |n timpul `sta o s`-i telefonez so]iei mele ca
s`-i spun c` mai \ntârzii.
– Ce dr`gu] e[ti.
El \i adres` un zâmbet c`lduros.
– Nu-]i face probleme, micu]a mea. |n curând vei fi al`turi
de ai t`i.
O privi cl`tinând din cap.
– Am impresia c` ai fost \ntotdeauna acolo cu gândul... Nu
te-ai \ntors niciodat` cu adev`rat la Londra.
Cât era Henry de perspicace!
– E adev`rat, admise ea cu jum`tate de glas.
Capitolul 10

Henry p`ru vizibil surprins când o lu` pe aleea larg` ce


ducea spre impun`toarea re[edin]`. Se vedea c` nu se a[tepta
deloc ca familia tinerei lui secretare s` fie atât de bogat`...
Opri ma[ina \n fa]a intr`rii. Alandra ezit`. Nu avea curajul
s` intre \n cas`. Se temea de ce va g`si acolo...
– Intr`, te rog, reu[i ea s`-i spun`.
|ns` Henry cl`tin` din cap.
– Având \n vedere \mprejur`rile, prefer s` plec. Numai un
musafir nu-i mai lipse[te ast`zi familiei tale!
|i \ntinse valijoara.
{i nu uita c` m` a[teapt` Bianca! M` \ntorc imediat la Londra.
– |]i mul]umesc, Henry, spuse ea emo]ionat`.
– Curaj, Alandra!
Când ea se hot`r\ \n sfâr[it s` urce treptele, el b`g` \n viteza
\ntâi [i plec`. Nici m`car nu oprise motorul...
Tân`ra sun` [i a[tept` ca cineva s` vin` s`-i deschid`.
UN MOMENT DE NEBUNIE 139

„Curaj” \i spusese Henry. Dar ea nu se sim]ea deloc curajoas`...


Cuvintele lui Matt \i r`sunau \n minte: „Avem nevoie de
tine aici...“
|i d`dur` lacrimile. Probabil c` bunicul se sim]ea foarte r`u.
Doamna Pinder \[i f`cu apari]ia \n pragul u[ii. Ea se a[tepta
s`-i vad` pe Jo, Robert sau Matt. Dar probabil c` ei se aflau la
c`p`tâiul bolnavului.
– Domni[oara Todd! exclam` doamna Pinder zâmbindu-i
cu gura pân` la urechi. Ce surpriz` pl`cut`!
Alandra rosti cu greu:
– Bunicul... bunicul meu... \ncepu ea.
– O s` fie mul]umit s` v` vad`!
– Urc imediat...
– Dar nu e sus, spuse menajera. |l g`si]i probabil \n biroul lui.
|n birou! Asta \nsemna c` se sim]ise atât de r`u \ncât nu-l
putuser` transporta pân` \n camera lui!
L`sându-[i valiza pe trepte, travers` holul \n fug` [i f`r` s`
mai bat` m`car \n u[`, intr` \n birou.
Bunicul ei st`tea \n picioare \n fa]a ferestrei, fumându-[i
lini[tit pipa...
Alandra \ncremeni locului, stupefiat`.
– Alandra! exclam` Alan Todd. Nu m` a[teptam s` te v`d
ast`zi! Ai reu[it totu[i s`-]i iei liber?
– Bunicule... \mg`im` ea.
„ Avem nevoie de tine aici. D`-mi adresa, vin s` te iau eu...“
Ce \nsemna asta? De ce o p`c`lise Matt?
140 JANE ASHTON

– Ai promis c` telefonezi, continu` bunicul ei zâmbind.


M` \ntrebam dac` ]i-ai uitat promisiunea...
Deci Matt nu \i spusese c` ea d`duse telefon! Lucrurile
p`reau din ce \n ce mai greu de \n]eles! Ca prin vis, se a[ez`
\n fotoliul pe care i-l indica bunicul ei.
– Te... te sim]i bine, bunicule?
|l examin` cu aten]ie. Câteodat` mama ei ar`ta bine, când
se sim]ea mai obosit` ca niciodat`. Nu trebuie s` te iei dup`
felul cum arat` bolnavii!
– M` simt foarte bine, o asigur` el, cu o veselie care i se
p`ru for]at` Alandrei.
– Ce-a spus doctorul?
– Doctorul?
Alan Todd ridic` mirat din sprâncene.
– Doar n-o s`-l chem de fiecare dat` când mai \mb`trânesc
cu un an!
Apoi zâmbi:
– N-am mai v`zut un doctor de o ve[nicie! {i sper s` mai
a[tept tot atâta timp pân` s` am nevoie de serviciile lui!
|ncetul cu \ncetul, Alandra \ncepea s` \n]eleag`. Matt o
p`c`lise... Dar ce motiv avusese s-o sperie \n halul `sta?
– De ce \mi pui \ntreb`rile astea ciudate? se interes`
bunicul ei. Par bolnav?
– Deloc!
|ncepuse s` se \nfurie la gândul c` Matt o p`c`lise ca s-o
oblige s` vin`. Dar \n ce scop?
UN MOMENT DE NEBUNIE 141

– Vizita mea va fi foarte scurt`, se auzi ea spunând. Un pri-


eten care venea \n zon` m-a adus [i, la \ntoarcere, o s` iau
trenul. Eu... voiam s`-]i spun la mul]i ani!
– Doar n-o s` pleci atât de repede!
Bunicul \[i consult` ceasul.
– Mai ales c` e prea târziu pentru ultimul tren! Probabil c`
pleac` din gara din Ferny Druffield, chiar \n acest moment.
Ad`ug` râzând:
– N-o prea nimere[ti când e vorba de orarul trenurilor, Alandra!
Tân`ra se \nro[i.
– Atunci o s` plec mâine.
– A[a repede?
Alan Todd oft`.
– Oricum, o vizit` scurt` valoreaz` mai mult decât un tele-
fon! Sunt bucuros c` o s` iei parte la cina festiv` pe care Matt
a ]inut s-o organizeze \n cinstea mea. Jonathan Noseby e ca [i
logodit cu Jo – va veni [i el. Iar Robert o va aduce pe tân`ra
cu care iese acum.
Iar Matt va fi precis \n compania Corrinei Hamilton, con-
tinu` \n gând Alandra.
Se ridic`, extrem de agitat`.
– Eu... nu pot r`mâne, bunicule. Trebuie... trebuie s`
g`sesc un taxi care s` m` duc` la o alt` gar`. Eu... eu trebuie
s` ajung la Londra pân` disear`! Neap`rat!
Alan Todd se \ncrunt`.
– Nu te mai \n]eleg, Alandra! Ba r`mâi, ba pleci...
P`rea sup`rat. Tân`ra se duse s`-i s`rute obrazul zbârcit.
142 JANE ASHTON

– E prea complicat de explicat, [opti ea. O s` telefonez, ca


s` comand un taxi...
B`trânul cl`tin` din cap.
– N-o s` \n]eleg niciodat` femeile!
Alandra travers` gr`bit` holul. Avea inten]ia s`-i telefoneze
lui Jim Lasky, cel care o adusese la La Roseraie, prima oar`.
– Alandra?
Tres`ri. Matt era la mai pu]in de un metru de ea,
dominând-o cu silueta lui \nalt`. Slav` Domnului c` era sin-
gur! Probabil c` nu sosise [i Corinna Hamilton...
Tân`ra o z`ri pe doamna Pinder urcând scara cu valiza ei
[i-[i reg`si imediat graiul.
– Ce face doamna Pinder cu valiza mea?
Se preg`ti s` fug` dup` ea, dar Matt \i bar` drumul.
– Eu i-am spus s-o duc` \n camera ta.
– Ei bine, spune-i s-o aduc` \napoi!
|[i \ncruci[` bra]ele pe piept, \n timp ce-i comunica:
– Plec chiar acum!
{i cum el nu f`cea nici o mi[care, repet` foarte hot`rât`.
– Chiar acum!
Matt o privi strângând din pleoape.
– Cum ai venit?
Alandra nu-i r`spunse \ns`.
– N-ai putut lua trenul... spuse Matt ca pentru sine.
– De unde [tii?
– Vin de la gar`. Nici un pasager n-a coborât la Ferny
Druffield din trenul de Londra!
UN MOMENT DE NEBUNIE 143

– Te-ai dus s` m` a[tep]i? se mir` ea.


– Te surprinde?
Alandra d`du din cap.
– Da, recunoscu ea.
Apoi, reg`sindu-[i spiritul caustic, ad`ug`:
– Sper c` ai f`cut pneumonie a[teptând pe peron!
Dar Matt nu r`spunse la provocare. O privea cu aten]ie [i
expresia chipului lui se \ntunec`.
– Ai sl`bit, remarc` el \n cele din urm`.
– M-am sub]iat, vrei s` zici? \l corect` ea. Nu `sta e visul
tuturor femeilor?
{i cu un ton mai pu]in sigur, remarc`:
– {i tu ai sl`bit...
Urm` o t`cere ap`s`toare. |n cele din urm`, o rupse Matt.
– Poate c` pentru acela[i motiv ca tine, Alandra? o \ntreb`
el \n [oapt`.
Ce voia s` spun`? Dar oricum ea nu voia s` afle. Gre[ea
continuând s` r`mân` \n aceast` cas`... Cel mai bine era s`
plece imediat, f`r` s` se mai uite \napoi.
– Plec, anun]` ea. Cu sau f`r` valiz`!
Doamna Pinder cobora acum scara, cu mâinile goale.
– Camera e preg`tit`, domni[oar` Alandra! spuse ea.
– Mul]umesc, doamn` Pinder, reu[i s` spun` tân`ra.
Doar nu era s-o pun` la curent pe menajer` cu disensiunile
dintre ea [i familia ei... Dar era la fel de hot`rât` s` plece.
Doamna Pinder disp`ru \n buc`t`rie [i tân`ra se repezi la
primul etaj, cu inten]ia de a-[i recupereze valiza [i de a pleca
144 JANE ASHTON

imediat. Pe jos, cu ma[ina... cu indiferent ce mijloc de trans-


port. {i indiferent \ncotro! Un singur lucru conta: s` fug` din
aceast` cas`.
S` fug` de Matt...
P`trunse val-vârtej \n acea frumoas` \nc`pere \n care
locuise timp de aproape dou` luni. Matt, care o urm`rise pe
scar`, intr` la rândul lui \n camer`.
O lu` de umeri [i o trase spre el. Alandra se zb`tu din
r`sputeri.
„Dac` m` s`rut`, sunt pierdut`!” gândi ea disperat`.
– Las`-m`! \i porunci ea.
|n loc s-o asculte, el o strânse \n bra]e cu [i mai mult`
putere. Alandra \ncepu s`-l loveasc` \n piept cu pumnii. Dar
loviturile nu p`reau s`-l ating`.
– Las`-m`! strig` ea.
– Nu.
– Nu vreau ca un mincinos s`-mi spun` ce am de f`cut!
exclam` ea furioas`.
}inând-o \n continuare cu putere, el o \ntreb`:
– Eu? Eu, mincinos?
– Cel mai mare pe care l-am v`zut vreodat`! Cel...
– Când te-am min]it, Alandra?
Tân`ra deschise gura, apoi o \nchise, stupefiat` s`-l aud`
vorbind cu un asemenea aplomb.
– Când? insist` el.
Ea \l privi cu ochii holba]i.
giannijollys
UN MOMENT DE NEBUNIE 145

– Cât cinism... [opti ea. E[ti...


– Când te-am min]it? repet` el.
Alandra \l privi drept \n ochi.
– De ce m` aflu aici? exclam` ea. Doar fiindc` mi-ai spus c`
trebuie s` vin! C` era ceva foarte important! Dac` n-ar fi fost
a[a, crezi c` a[ fi venit atât de repede? M` a[teptam s`...
Se \ntrerupse [i scutur` din cap.
– De ce te-ai distrat pe socoteala mea? M-ai speriat \ngro-
zitor. Credeam c` bunicul este bolnav [i...
– Dar nu te-am min]it, repet` Matt.
– Ba da! explod` ea. {tii prea bine c` da! L-am v`zut
adineaori pe bunicul. E \n plin` form`!
Strânse din pumni, prad` unei furii neputincioase.
– M-ai p`c`lit cu bun` [tiin]`!
Matt cl`tin` din cap.
– Aha, deci asta era! Dac` \]i aminte[ti termenii exac]i ai
conversa]iei noastre telefonice, [tii c` n-am pomenit deloc de
starea s`n`t`]ii bunicului t`u. Pur [i simplu ]i-am zis c` avem
nevoie de tine aici...
Alandra \[i mu[c` buza de jos, \n]elegând c` ea singur`
tr`sese ni[te concluzii gre[ite.
– Dar de ce... \ncepu ea.
– {i tu m-ai p`c`lit, Alandra! spuse el cu o voce grav`. De
câte ori m-ai indus deliberat \n eroare? M-ai f`cut s` cred c` nu
e[ti decât o aventurier` \n goan` dup` bani...
Alandra nu se mai zb`tea. F`r` s` scoat` nici un cuvânt, \l
privea... Deci \[i schimbase p`rerea \n privin]a ei?
146 JANE ASHTON

– |]i \nchipui c` banii nu conteaz` pentru mine? spuse ea,


râzând pref`cut. {i asta doar fiindc` am p`r`sit La Roseraie,
f`r` s`-]i cer mia de lire promis`?
Matt ridic` din umeri.
– Te-am ghicit \nc` dinainte de plecarea ta!
Apoi o lu` brusc \n bra]e [i o duse de cealalt` parte a
culoarului, \n apartamentul lui. Niciodat` nu pusese Alandra
piciorul \n aceast` \nc`pere confortabil` [i luxoas`.
„Trebuie s` fug, gândi ea. Dac` mai r`mân mult aici, sunt
pierdut`!”
Asta i-o spunea instinctul. Dar trupul ei n-o mai asculta...
Iar gândurile \i erau incoerente.
Matt se a[ezase \ntre ea [i u[`, t`indu-i orice posibilitate de
fug`.
Alandra \[i \ncruci[` bra]ele la piept.
– M` la[i odat` s` plec? \l \ntreb` ea pe un ton provocator.
Nu \ndr`znea s` se apropie de el. Dac` Matt o atingea, o
s`-[i piard` capul...
– Regret c` te-am speriat, declar` el. Crede-m` c` n-am
avut inten]ia s` te fac s` crezi c` bunicul t`u e bolnav! Abia
dup` ce am \nchis, am \n]eles c` vei ajunge poate la aceast`
concluzie. |l iube[ti mult pe Alan [i ai atâta imagina]ie...
– {tii c`... \l iubesc mult?
Cum de putuse ghici asta?
– Bine\n]eles, o asigur` el.
– {i totu[i...
Alandra \[i mu[c` buzele.
UN MOMENT DE NEBUNIE 147

– La \nceput \l detestam, \i explic` ea cinstit. Când am venit


aici pentru prima dat`, \l uram [i credeam c`... mereu va fi a[a.
Matt surâse.
– {i n-a fost a[a, constat` el oarecum amuzat. Nu-]i
comanzi atât de u[or ura. Nici dragostea.
Alandra \[i feri privirea.
– Probabil c` a[ fi continuat s`-l detest dac` vizita mea ar fi
durat zece minute, dup` cum prev`zusem. Dar situa]ia a fost
de a[a natur` \ncât m-a obligat s`-mi prelungesc [ederea la La
Roseraie. Mai \ntâi n-am avut tren. Pe urm`, primirea rece
f`cut` de Jo [i de Robert pe care i-am crezut ni[te snobi. {i tu...
Se \ntrerupse, \ntrebându-se cum de ajunsese s` spun` a[a
ceva. Pentru nimic \n lume nu voia s`-[i deschid` inima \n fa]a
lui Matt!
– {i mai eram [i eu, \i lu` el vorba din gur`. Eu care m-am
limitat s` te judec dup` aparen]e, f`r` s` \ncerc s`-]i
\ndep`rtez masca... Eu care am avut tupeul s`-]i ofer bani ca
s` mai r`mâi aici!
Râse cu am`r`ciune.
– {i mi-ai acceptat oferta. Doar pentru a avea pl`cerea s`
rupi cecul când ]i l-a[ fi \nmânat... M` \n[el, oare, Alandra?
Tân`ra nu \ndr`znea s`-i r`spund`. Da, reu[ise s`-i
ghiceasc` inten]iile! Fiindc` exact a[a ar fi procedat... Cu ce
pl`cere i-ar fi aruncat banii \n fa]`, spunându-i cu dispre] c`
nu are nevoie de ei!
Dar cât de departe p`reau toate! Uitase de ideile ei de
r`zbunare, de dorin]a de a-[i lua revan[a.
148 JANE ASHTON

– Dragul meu Matt, te \n[eli cu des`vâr[ire, reu[i ea s`


r`spund` pe un ton sarcastic. Crezi c`, asemeni tat`lui meu,
nu dau nici o importan]` bunurilor materiale?
Matt ridic` din umeri.
– |ncerci s` m` faci s` cred c` semeni cu mama ta? {i c` ea
era o persoan` interesat`?
– Ea [tia \n orice caz c` nu are rost s` faci apel la bunicul.
Când i-a adus la cuno[tin]` moartea fiului s`u, i-a r`spuns
imediat comunicându-i s` nu se a[tepte la nici un ajutor mate-
rial din partea lui.
Dar regret` imediat c` vorbise despre asta.
– Când ai aflat despre aceast` scrisoare? se interes` Matt.
Alandra se \ncrunt`.
– Cât a tr`it mama, nu i-am scotocit niciodat` prin lucruri!
exclam` ea.
Matt d`du din cap.
– |n]eleg...
– M` \ntreb ce \n]elegi. Dar oricum, mi-e indiferent!
– |n]eleg acum de ce \l urai pe Alan, f`r` m`car s`-l cuno[ti!
Mama ta tocmai murise [i tu ai descoperit acea scrisoare...
Inten]ia ta era doar de a veni la La Roseraie pentru a-i \napoia
bunicului t`u faimoasa misiv`. {i de a pleca imediat. Din
nefericire, sau mai degrab` din fericire, orarul trenurilor ]i s-a
pus de-a curmezi[ul!
– Mama m-a pus s`-i promit c` voi veni la La Roseraie, se
auzi ea spunând.
UN MOMENT DE NEBUNIE 149

– Când te-a f`cut s`-i promi]i asta? Pe patul de moarte?


Matt avea darul s` ghiceasc` totul...
– De unde... de unde [tii? \ng`im` ea.
{i oft` din adâncul pieptului.
– Nici acum n-am \n]eles de ce ]inea atât de mult s` vin
aici!
– Dar eu [tiu, o asigur` el.
– Spune-mi! \l rug` ea, cu ochii str`lucind de curiozitate.
– Se temea c` vei r`mâne singur` pe lume [i dorea s` vii s`
tr`ie[ti \n mijlocul alor t`i. Alandra vru s` protesteze dar nu
avu curajul. |n fundul sufletului ei era convins` ca Matt avea
dreptate.
|ncercând s` nu se lase cuprins` de emo]ie, ea declar`:
– Ui]i c` am ob]inut un maximum de profit din [ederea
mea aici!
Matt ridic` dintr-o sprâncean` [i ea continu`:
– N-am avut timpul necesar s`-l conving pe bunicul s`-mi
ofere o ma[in`, dar a[ fi avut prea mare b`taie de cap la
Londra cu \ntre]inerea! |ns` am reu[it s` p`strez perlele
bunicii! Sunt splendide...
Matt se mul]umi s` zâmbeasc`.
– Sunt cu adev`rat splendide, asta e [i p`rerea mea! Asta
e [i p`rerea firmei de asigurare. S`pt`mâna trecut` Alan mi
le-a dat s` le expertizez [i s` le asigur. Atunci am aflat c` ]i
le-a oferit [i le-ai refuzat.
Alandra se \nro[i, dar nu se d`du b`tut` doar pentru atât.
150 JANE ASHTON

– |]i aminte[ti de ziua când am ie[it din biroul bunicului


meu cu un teanc de bancnote \n mân`?
– {i \n ajunul acelei zile, Alandra, te ]ineam \n bra]e. Cu
ochii plini de lacrimi. |n acel moment erai tu \ns`]i. Nu mai
\ncercai s` pari o intrigant`.
– Ce... ce [tii tu? \ng`im` ea.
– |n seara aceea am reu[it s` citesc \n sufletul t`u.
– Oh...
Alandra \ncerc` s` schimbe subiectul conversa]iei.
– Erau furioas` c` m-ai v`zut cu banii `ia, de care \l extor-
casem pe bunicul!
– Zi mai degrab` c` te obligase s`-i iei!
– Oh... exclam` ea din nou.
– {i Alan mi-a mai spus c` ai refuzat s` prime[ti o mic`
rent` lunar`, cum \i d` lui Jo. Fiindc` e[ti prea mândr`...
Tân`ra fu nevoit` de data asta s`-[i recunoasc` \nfrângerea.
Era inutil s` mai \ncerce s` treac` drept ce nu era de fapt.
Reu[i s` zâmbeasc` [i s` schimbe tonul.
– Am priceput! Sunt perfec]iunea \ns`[i... {i acum, te rog,
las`-m` s` plec...
Dar Matt o prinse de mân` [i izbucni \n râs.
– Alandra, chiar c` e[ti o fat` ciudat`!
Ea se \ncrunt`.
– M` \ntreb de ce!
Dar el nu mai râdea. Chipul lui devenise serios, aproape
grav. Alandra sim]i c` b`t`ile inimii ei se accelereaz` nebune[te.
Matt se aplec` [i ea ghici c` o va s`ruta...
UN MOMENT DE NEBUNIE 151

{i atunci se \ntoarse brusc. Matt oft` [i o trase spre o cana-


pea, obligând-o s` se a[eze. Apoi se instal` al`turi de ea.
– Ar cam fi timpul s` avem o explica]ie, Alandra.
– Nu v`d de ce ar fi necesar.
– }i-am spus la telefon c` e nevoie de tine aici. Nu te
\ntrebi de ce?
– Hmm, eu...
– Da, e nevoie de tine aici. O nevoie disperat`!
– O nevoie disperat`? repet` ea ca un ecou.
Ar trebui s` plece... De ce s` prelungeasc` aceast` discu]ie?
– Eu, eu am nevoie de tine, Alandra. {i asta de când te-am
v`zut prima oar`, a[ezat` \n salon. Soarele \]i lumina p`rul [i s-ar
fi putut crede c` un halou de aur str`lucitor \]i \ncadra chipul...
Cu respira]ia t`iat`, ea \l privea f`r` s` g`seasc` nimic de
spus. Pentru prima oar` \i vorbea astfel... [i nu-i venea s`-[i
cread` urechilor.
– Eu... eu ]i-am lipsit? \l \ntreb` ea uimit`.
Apoi se corect`:
– Vrei s` zici c` le-am lipsit tuturor de-aici?
– Da, tuturor.
Apoi o lu` de mân`.
– Dar mie mai mult decât oricui, Alandra.
– Matt... [opti ea, ro[ie ca para focului.
– Ai fost mult timp plecat`. Iat` de ce trebuia s` revii cât mai
repede posibil... Dar atunci când ]i-am spus c` e nevoie de tine, nu
mi-am \nchipuit c` o s` te sperii la gândul c` bunicul t`u e bolnav!
Privirea lui se cufund` \n ochii ei.
152 JANE ASHTON

– Eu am nevoie de mine.
O trecu un fior.
– Dar... de ce? \ng`im` ea.
Matt duse la gur` mâna tremur`toare a Alandrei.
– Pentru c`, f`r` tine, via]a mea nu are sens, declar` el. Ai
plecat [i...
– Trebuia s` plec!
– De ce? o \ntreb` la rândul lui.
Alandra nu r`spunse. Matt \i s`rut` din nou vârful
degetelor.
– Când bunicul t`u mi-a spus c` ai plecat la Londra, nu
mi-a venit s` cred. Apoi am fost furios pe tine...
– Furios?
– Pe tine, repet` el. Dar mai ales pe mine. Mi-era necaz c`
reu[ise[i s` cape]i atâta importan]` \n via]a mea, \n inima mea.
Alandra scoase un strig`t u[or de surpriz`. Matt o lu` \n
bra]e cu o nespus` tandre]e. Cu ochii \nchi[i, ea se sprijini de
pieptul lui, a[teptând o s`rutare care nu veni. Apoi deschise
ochii [i \n]elese c` nu-i spusese \nc` totul.
– Când ]i-am cerut s` r`mâi la La Roseraie, \ncercam s` m`
conving c` o f`ceam spre binele lui Alan.
– {i... nu era doar pentru el?
Matt scutur` din cap.
– Nu, era [i pentru mine, chiar dac` refuzam s` recunosc
asta. Când a sosit cadoul pentru ziua bunicului, zilele trecute,
am crezut c` \nnebunesc!
F`cu ochii mari.
UN MOMENT DE NEBUNIE 153

– Asta \nsemna c` n-o s` vii aici de ziua lui, \i explic` el.


– {i ai fi vrut s` vin?
– Bine\n]eles. Nu puteam suporta ideea c` e[ti la Londra.
Cu acel b`rbat pe care pretinzi c`-l iube[ti.
Matt o strânse [i mai tare \n bra]e.
– Alandra, locul t`u e la La Roseraie.
Tân`ra oft`, \ntrebându-se dac` auzise bine. {i mai ales
dac` a \n]eles bine. De ce nu vorbea Matt mai limpede?
|l \ntreb` cu timiditate:
– Locul meu este la La Roseraie, fiindc`... fiindc` sunt
nepoata lui Alan Todd?
El \i cuprinse cu blânde]e umerii [i o privi cu pasiune.
– Fiindc` e[ti nepoata lui Alan Todd; admise el. Dar mai
ales, fiindc` inima mea \]i apar]ine, scumpa mea.
Scumpa mea... Aceste dou` cuvinte minunate fur` o adev`rat`
mângâiere pentru urechile ei. Chiar le rostise Matt? Sau visa...
Inima mea \]i apar]ine... Asta \nsemna c` o iube[te! |i
m`rturisise dragostea lui.
|l privi f`r` s` pronun]e nici un cuvânt. Emo]ia o cople[ise.
Pentru prima dat` de când \l cuno[tea, Matt nu mai p`rea atât
de sigur pe el...
Cu am`r`ciune, el \i spuse:
– Cum de te po]i astfel abandona \n bra]ele mele [i s` fii
\ndr`gostit` de altul?
Alandra tres`ri [i deschise gura. Dar nici un sunet nu-i ie[i
de pe buze.
154 JANE ASHTON

– Am totu[i impresia c` nu-]i sunt indiferent! continu` el


cu disperare. Reac]ionezi la mângâierile [i la s`rut`rile mele...
Pari tulburat` de prezen]a mea.
Apoi Matt oft` [i-[i plec` trist capul.
– Merit dispre]ul t`u. Te-am tratat \ntr-un mod incalificabil!
– Matt! protest` ea cu o voce r`gu[it`.
Voia s`-i spun` c` nu-i purta pic`. {i c` \l iubea... Dar era
prea tulburat` ca s` se poat` exprima firesc.
– M-am sim]it atât de apropiat de tine, \n noaptea \n care
te-am g`sit plângând \n buc`t`rie, continu` el. M-am \n[elat
oare? Emo]ia venea dintr-o singur` direc]ie? Nu sim]i nimic
pentru mine?
– Matt, reu[i ea s` spun`. M` iube[ti un pic?
– Un pic? exclam` el. Dar te iubesc cu pasiune! Te ador!
Visul meu cel mai scump ar fi s` devii so]ia mea. Dar, din
nefericire, iube[ti un alt b`rbat!
Ea se strânse la pieptul lui.
– Cel`lalt b`rbat e[ti tu, Matt! Tu!
Lacrimile se rostogoleau pe obrajii Alandrei. Dar de data
asta erau lacrimi de bucurie. Matt o strângea \n bra]e [i ea se
l`sa f`r` nici o re]inere \n voia bra]elor lui puternice.
El o iubea, ea \l iubea... [i toate ne\n]elegerile disp`ruser`.
Toate ne\n]elegerile? Nu, ea mai trebuia s`-i cear` ni[te expli-
ca]ii. }inea ca totul s` fie clar \ntre ei.
– Corinna Hamilton? rosti ea \ntreb`tor.
Matt ridic` din sprâncene.
UN MOMENT DE NEBUNIE 155

– Da? f`cu el surprins, auzind c` pronun]` numele acelei femei.


– Ce reprezint` ea pentru tine? insista Alandra.
Un zâmbet ap`ru \n col]ul buzelor lui Matt.
– Henry Nolan, replic` el. El ce reprezint` pentru tine?
– Henry Nolan! exclam` ea.
Fu rândul ei s` zâmbeasc`. Deci amândoi erau gelo[i...
– N-a existat niciodat` nici un b`rbat \n via]a mea, \l asigur`
ea. Singurul pe care l-am iubit vreodat`, singurul pe care o s`-l
iubesc \ntotdeauna, pân` la ultima mea suflare, e[ti tu, Matt.
– {i de ce \]i telefona acel Henry Nolan?
– El m-a adus azi pân` aici. E un om minunat! \l asigur` ea.
Fiindc` Matt se \ncruntase, ea se gr`bi s` adauge:
– Henry Nolan e c`s`torit. |[i ador` so]ia, [i pe cei doi
copii. E patronul meu [i totodat` proprietarul apartamentului
meu din Londra. Când eram la La Roseraie, i-am trimis un cec,
ca s` reglez plata chiriei. A[a c` mi-a aflat adresa [i nu i-a fost
greu s`-mi g`seasc` num`rul de telefon. M-a sunat aici ca s`
m` \ntrebe dac` vreau s`-mi reiau slujba, fiindc` secretara care
m-a \nlocuit tocmai \[i d`duse demisia. {i oricum, nu era
mul]umit de ea.
– {i ]i-ai reluat slujba când te-ai \ntors la Londra?
– Exact.
Alandra ezit` \nainte de a-i pune o \ntrebare care-i st`tea pe
inim`:
– De ce erai atât de sup`rat \n diminea]a \n care am plecat?
Doar nu din cauza banilor pe care mi-i d`duse bunicul...
156 JANE ASHTON

– Eram gelos ca un tigru. |mi spusese[i c` iube[ti pe altul,


[i te duceai s`-l \ntâlne[ti la Londra! |n plus, f`cuse[i remar-
ca nea[teptat` c` unele s`rut`ri valoreaz` mai mult decât
altele!
– Dar e adev`rat! exclam` ea.
El o strânse \n bra]e, mai s-o \n`bu[e.
– Alandra, m` \nnebune[ti!
Buzele lor se \ntâlnir` \ntr-un s`rut interminabil. Când
Alandra reu[i s`-[i ridice capul gâfâind, \l \ntreb`:
– Chiar e[ti gelos?
– |]i spun: ca un tigru!
|[i trecu mâna prin p`rul negru.
– Chiar \nainte de a recunoa[te fa]` de mine \nsumi c` te
iubesc, eram gelos. Nu puteam suporta ca un b`rbat s` se
apropie de tine. A[ fi fost capabil s`-l iau la pumni pe bietul
Robert!
Alandra \l sim]i c` se \ncordeaz`.
– Când a hot`rât s`-]i dea lec]ii de conducere, eu... eu...
Ea \i mângâie cu blânde]e obrazul [i el se destinse imediat.
– {i pe urm` ai primit acea scrisoare, care se vedea de la o
po[t` c` e scris` de o mân` b`rb`teasc`... {i imediat, telefonul
de la Henry Nolan. Apoi balul de la Bedewick, când to]i
b`rba]ii de prin \mprejurimi se \nghesuiau s` te ia la dans!
– Oh, Matt! f`cu ea râzând. {i tu ai dansat cu mine.
– Ca s` evit s` faci cuno[tin]` mai \ndeaproape cu Frank
Millingham. N-aveam nici un chef s` te v`d ie[ind \n compania lui!
Matt oft`.
UN MOMENT DE NEBUNIE 157

– De ce refuzam s` recunosc c` te iubesc? Nu [tiu... Cred


c` te iubeam deja când ]i-am cerut s` r`mâi. Pretextând c`
pentru a-l distra pe bunicul t`u...
– Nu mi-ai cerut s` r`mân! \l corect` ea. Mi-ai oferit o mie
de lire pentru trei luni de prezen]`.
– O s` m` ier]i vreodat`?
El o lu` din nou \n bra]e.
– Tot ce am \]i apar]ine, scumpa mea!
Dar ea mai avea o \ntrebare de pus.
– De ce erai azi acas`? La ora când am telefonat, erai de
obicei la birou.
– Alan \mi spusese c` ai promis s` suni de ziua lui. {i mi-am
petrecut toat` ziua lâng` telefon.
– Oh, Matt...
Se cuib`ri la pieptul lui [i \i oferi buzele. Timp de o
ve[nicie parc`, r`maser` unul \n bra]ele celuilalt.
– Va trebui ca Henry Nolan, s`-[i caute o alt` secretar`,
remarc` pe nea[teptate Matt.
Alandra se \ncrunt`.
– {i Corinna Hamilton? Va trebui s`-[i caute [i ea un alt
cavaler?
– Scumpa mea, nu ai nici un motiv s` fii geloas` pe acea
Hamilton, dup` cum o nume[te Jo...
– Dar ie[eai tot timpul cu ea!
El cl`tin` din cap.
158 JANE ASHTON

– Ie[eam, dar singur! Am v`zut-o o singur` dat` pe Corinna


dup` bal. |ncercam s` m` conving c` toate femeile sunt la fel.
De ce una s` fie preferat` \n locul alteia? O sear` \n compania
ei a fost de ajuns s` m` conving` c` nimic nu va mai fi posibil
\ntre mine [i ea. Nu-mi plac femeile frivole, egoiste [i intere-
sate...
O strânse tandru la piept.
– Femeia pe care o iubesc e o blond` cu ni[te splendizi
ochi verzi. E o femeie orgolioas`, independent` [i inimoas`...
O ador, [i dac` ai [ti cât de mândru sunt de ea!
– B`rbatul pe care-l iubesc... \ncepu ea.
Dar nu avu timp s` spun` mai mult. Matt \i \nchise gura cu
o s`rutare.
Pe urm`, tres`ri [i-[i privi ceasul.
– Scumpo, o s` \ntârziem la petrecere! Trebuie neap`rat s`
coborâm... Toat` lumea se va \ntreba ce s-a \ntâmplat cu noi!
O \mpinse cu blânde]e.
– Dac` te mai ]in \n bra]e, o s` uit`m complet de petre-
cere... {i n-ar fi frumos fa]` de bunicul t`u!
Alandra \[i mu[c` buza de jos. Venise la La Roseraie
\mbr`cat` \n blugi [i pulov`r. Se schimbase \n grab` pentru
plecare, \nainte de a arunca \n valiz` câteva haine la \ntâm-
plare. Era sigur` c` nu avea [i ceva elegant!
– N-am nimic de \mbr`cat, \n afar` de pantaloni [i
pulov`re!
Matt izbucni \n râs.
UN MOMENT DE NEBUNIE 159

– Nu cred c` bunicul t`u se va sim]i [ocat v`zându-te \n


blugi, scumpa mea!
O lu` de mân` [i o trase spre scar`.
– Mai ales când va afla marea veste!
– Ce veste? \l \ntreb` ea, privindu-l cu ni[te ochi \n care
str`luceau stelele.
– C` Alandra Todd va deveni \n curând Alandra Carstair...
dac` accept`, bine\n]eles.
– Oh, Matt! Dar nici nu visez altceva!

Sfâr[it

giannijollys