Un Moment de Nebunie

giannijollys
JANE ASHTON
Un moment de
nebunie
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
LULI FILIPESCU.
ALCRIS
giannijollys
Capitolul 1
Trenul plec` [i Alandra Todd r`mase \n a[teptare \n fa]a

g`rii mici din Ferny Druffield unde fusese singura c`l`toare
care coborâse.
Un singur func]ionar era vizibil. Era un b`rbat nu prea
\nalt, foarte corpolent, \mbr`cat \n uniforma cìlor ferate bri-
tanice. |ndeplinea concomitent rolul de [ef de gar`, impiegat
de mi[care [i de casier.
„Probabil c` d` [i informa]ii” \[i spuse Alandra apropiindu-se
de el.
– V` rog, a]i putea s`-mi indica]i cel mai apropiat hotel? i
se adres` ea.
B`rbatul o privi uluit.
– Un hotel? repet` el holbându-[i ochii.
– Probabil c` exist` unul \n Ferny Druffield, nu-i a[a? Sau
un han, un pub... sau ceva asem`n`tor?
6 JANE ASHTON
– Avem dou` localuri, o anun]` el cu mândrie. Dar nu

ofer` [i pensiune.
Apoi \[i \ndrept` aten]ia spre l`zile pe care \nso]itorul le
l`sase pe peron \nainte de a da semnalul de plecare.
Alandra \[i leg`n` pe bra] sacul u[or de voiaj. O briz`
u[oar` de septembrie i se juca prin p`rul blond deschis.
„{i acum ce m` fac?” se \ntreb` ea.
Dac`, chiar \nainte de-a muri, mama ei nu i-ar mai fi cerut s`
se duc` la Ferny Druffield, niciodat` n-ar fi \ntreprins aceast`
c`l`torie! {i pe urm`, mai fusese [i scrisoarea aia \ngrozitoare...
„Ar fi trebuit s` m` interesez \nainte de a p`r`si Londra, se
gândi ea. {i ar fi trebuit s`-mi \nchipui c` nu exist` nici un
hotel aici...”
Se gândise s`-[i petreac` noaptea \n sat, pentru a descoperi
locul unde trìser` p`rin]ii ei. Apoi, \n cursul zilei de mâine,
s-ar fi dus la La Roseraie.
Având \n vedere c` nu exista nici o posibilitate de cazare la
Ferny Druffield, trebuia s`-[i reconsidere proiectele.
– Unde a[ putea s` g`sesc un taxi? \l \ntreb` ea pe
lucr`torul cìlor ferate.
– Asta depinde de locul unde vre]i s` merge]i.
– La La Roseraie.
De data asta, el manifest` un oarecare interes.
– La Roseraie, vre]i s` zice]i la familiile Carstair [i Todd?
– Exact. E departe de aici?
– La circa cinci kilometri. Pot s`-i telefonez lui Jim Lasky, v`
va conduce el pân` acolo, dac` nu e prea prins cu
gr`din`ritul...
UN MOMENT DE NEBUNIE 7
Alandra \l urm` \n interiorul g`rii [i a[tept` \n spatele unui ghi[eu.

De fapt, nu avea nici un chef s` se duc` chiar ast`zi la La
Roseraie, dar era obligat` s-o fac` dac` nu exista nici un hotel
\n sat.
Perspectiva de a se g`si \n fa]a bunicului ei – acest b`rbat
pe care nu-l v`zuse niciodat` – o \nfuria de pe acum. Ar fi
preferat s` lase s` treac` o noapte \nainte de a da ochii cu el.
Slav` Domnului c` avusese ideea de a c`l`tori \n rochia
verde, cea mai elegant` dintre toaletele ei. Fusese gata s`
plece \n blugi. Dar, \n ultimul moment, \[i pusese blugii \n
geanta de c`l`torie.
„Bine c` m` prezint \n rochie la La Roseraie, gândi ea. Nu
c` a[ vrea s` fac impresie, dar...”
Func]ionarul ap`ru brusc lâng` ea, \ntrerupându-i [irul
gândurilor.
– Ave]i noroc, domni[oar`! Jim Lasky accept` s` v` con-
duc`. Va fi aici \n zece minute.
– Mul]umesc!
– Merge]i s` lucra]i la Carstair & Todd? se interes` el cu
ochii sclipind de curiozitate.
Ea se mul]umi s` nege dând din cap. Nu avea nici un chef
s`-i povesteasc` primului-venit motivele vizitei sale la La
Roseraie.
– O s` a[tept afar`, \i comunic` ea.
Ajungând pe peron, strânse din pumni. Ura o cuprinsese
din nou... |[i detesta bunicul, Alan Todd. {i, pentru prima
oar` \n via]a ei, \l va \ntâlni.
La gândul acesta ura ei nu mai cunoscu margini.
8 JANE ASHTON
O rev`zu pe mama sa z`când pe patul de moarte. Cu mare

efort, \ntorsese capul spre ea [i, cu o voce aproape de neau-
zit, [optise:
– Alandra, trebuie s`... s` te duci la... La Roseraie.
Promite-mi... promite-mi asta.
{i \i promisese. |n acel moment, ar fi promis orice. {i din
cauza acestei promisiuni, se g`sea ast`zi la Ferny Druffield,
satul pe care p`rin]ii ei nu-l mai v`zuser` dup` fuga lor de
acum dou`zeci [i trei de ani.
Tat`l ei p`r`sise La Roseraie luând-o cu el [i pe Lucy,
orfana pl`pând` pe care o iubea, orfana r`mas` dintr-o dat`
singur` pe lume dup` moartea b`trânei m`tu[i care o
crescuse.
De ce, o dat` ce p`rin]ii ei nu se mai \ntorseser` niciodat`
acolo, de ce mama ei insistase ca ea s` vin` aici?
Dup` \nmormântare, zdrobit` de durere, Alandra aproape
c` uitase ce promisese. Cu lacrimile rostogolindu-i-se pe
obraji, \ncepuse s` aranjeze lucrurile personale ale mamei
sale.
Plângea [i când deschisese po[eta veche pe care mama ei
nu se putuse hot`r\ s-o arunce. |nùntru era o scrisoare pe
care ezitase la \nceput s-o citeasc`. |n cele din urm` se
hot`râse s` scoat` foaia de hârtie velin` din plic.
Antetul era gravat: La Roseraie, Ferny Druffield. |n acel
moment \[i amintise de promisiunea f`cut` mamei sale.
Citise cele câteva rânduri scrise cu o mân` ferm` [i
semnat` cu numele bunicului ei, Alan Todd:
„Doamn`,
V` mul]umesc c` mi-a]i anun]at moartea fiului meu. Da]i-mi
voie totu[i s` v` amintesc c` pentru mine, Edward Todd a
\ncetat s` existe din ziua când [i-a p`r`sit casa pentru a fugi cu
o femeie bolnav`, \n s`r`cie.
El nu era \n stare s` aib` grij` nici de sine. Atunci cum de
[i-a putut \nchipui c` se poate ocupa de o invalid`?
O s`-l ur`sc \ntotdeauna fiindc` [i-a p`r`sit familia [i
responsabilit`]ile profesionale.
S` nu v` a[tepta]i la nici un ajutor material din partea mea.
N-o s` primi]i nici un cent! V` voi fi recunosc`tor dac` nu \mi
ve]i mai scrie.“
Furia o cuprinsese pe Alandra. Cum de \ndr`znea omul
`sta s-o acuze pe mama ei c` e o cer[etoare, când ea era atât
de mândr`?
Dac` ar fi ascultat de primul impuls, Alandra s-ar fi dus
direct la La Roseraie pentru a-i arunca \n fa]` bunicului ei tot
ce gândea despre el.
Apoi se gândise s`-i scrie o scrisoare plin` de dispre] [i sar-
casm. Dar nu-i promisese ea mamei, pe patul de moarte, c` se
va duce la La Roseraie?
O ma[in` veche opri \n fa]a ei.
– Dumneavoastr` a]i cerut un taxi? se interes` [oferul, un
b`rbat \n vârst`, cu o fa]` ascu]it`.
– Da, eu. Vre]i s` m` a[tepta]i, v` rog, o clip`? Vreau s` v`d
la ce or` pleac` primul tren spre Londra.
– La ora optsprezece, \i r`spunse b`rbatul.
10 JANE ASHTON
– Mul]umesc, spuse ea a[ezându-se pe locul cu tapi]erie roas`.

P`rin]ii ei nu vorbeau prea des despre Ferny Druffield, [i
ea nu avea nici cea mai mic` idee despre ce o s` g`seasc`
acolo. Din timp \n timp, le mai sc`pa totu[i câte un cuvânt sau
o fraz`. Alandra \[i amintea c` \l auzise pe tat`l ei men]ionând
numele surorii lui, Eunice. Acum dou`zeci [i trei de ani era
m`ritat` [i avea un bebelu[. Cum \l chema? Alandra \[i scotoci
prin memorie. Parc` Robert... Oricum, bebelul[ul de atunci
era acum un adult.
Alan Todd [i Granville Carstair fondaser` cu mul]i ani \n
urm` Societatea Carstair & Todd. So]iile lor se hot`râser`
atunci s` caute \mpreun` o cas` mare, nu departe de sediul
societ`]ii care se g`sea \n provincie. O cas` destul de mare
pentru dou` familii...
Societatea Carstair & Todd era acum cunoscut` \n \ntreaga
lume, dar Alandra nu era mândr` c` se nume[te Todd. Cum s`
aib` ea vreo leg`tur` cu un b`rbat capabil s` scrie o scrisoare
atât de crud` unei femei care tocmai \[i pierduse so]ul?
Taxiul p`r`si [oseaua pentru a o lua pe o alee lat`, care
p`rea c` are o lungime de câ]iva kilometri. |n curând, Alandra
z`ri o re[edin]` mare construit` din piatr`.
„Un adev`rat castel”, gândi ea cu dispre].
Apoi se adres` [oferului:
– M` a[tepta]i? Nu \ntârzii mult.
El d`du din cap. Nu p`rea gr`bit, [i tufele mari de flori care
\mpodobeau peluzele p`reau s`-l captiveze.
Alandra urc` peronul [i sun`. O femeie \mbr`cat` \n rochie
neagr` nu \ntârzie s`-i deschid` u[a.
– A[ dori s`-l v`d pe domnul Alan Todd, \i spuse Alandra

pe un ton hot`rât.
St`tea dreapt`, aproape ]eap`n`, f`r` s` zâmbeasc`. Dorea
ca aceast` \ntrevedere penibil` s` se desf`[oare cu maximum
de demnitate.
– Domnul Todd este plecat.
Alandra ezit`. Ce trebuia s` fac`? S` se \ntoarc` imediat la
Londra? Dar asta \nsemna c` va trebui s` revin` alt` dat` aici.
Prefera s` scape ast`zi de aceast` corvoad`, f`r` s` fie nevoit`
s` mai fac` o a doua c`l`torie.
– To]i sunt pleca]i, adùg` femeia \n negru, probabil
menajera.
– Cine sunte]i? se interes` Alandra cu o trufie neobi[nuit` la ea.
– Menajera, doamna Pinder, \i r`spunse interlocutoarea ei
\ncruntându-se.
O examin` cu aten]ie pe Alandra. S-ar fi zis c` o cuno[tea
dar nu reau[ea s`-[i aminteasc` unde [i când o mai v`zuse...
„Probabil c` am aerul familiei” \[i spuse tân`ra f`r` pic de
entuziasm.
– La ce or` se va \ntoarce domnul Todd? o mai \ntreb` ea.
– Spre ora [aisprezece, domni[oar`.
Alandra \[i consult` ceasul [i constat` c` nu mai avea decât
o jum`tate de or` de a[teptat. {i va avea destul timp s` ia
trenul de ora optsprezece. Va putea chiar s` se \ntoarc` pe jos
la Ferny Druffield, fiindc` nu avea inten]ia s`-i cear` [oferului
de taxi s-o a[tepte atât de mult.
Se duse s`-l pl`teasc`, apoi reveni la doamna Pinder, cu
sacul de voiaj \n mân`.
12 JANE ASHTON
– Sunt o rud` a domnului Todd, rosti ea f`r` entuziasm.

Trebuia s` dea o explica]ie plauzibil` prezen]ei sale aici.
– {i trebuie s`-l v`d ast`zi, adùg` ea.
Se c`zni s` zâmbeasc`.
– {i eu m` numesc Todd. Alandra Todd...
Doamna Pinder, f`r` a-i mai cere am`nunte suplimentare,
o conduse \n salon.
Era o \nc`pere mare, decorat` cu mobil` stil. Tablouri de
mae[tri \mpodobeau pere]ii. Alandra \nghi]i \n sec. |n via]a ei
nu mai p`trunsese \ntr-o asemenea cas` luxoas`...
Casa lui Alan Todd... La gândul `sta, ura \i reveni cu [i mai
mult` intensitate.
– Vre]i o cea[c` de ceai, domni[oar` Todd? o \ntreb`
doamna Pinder.
Alandra n-ar fi vrut s` accepte nimic de la bunicul ei, dar
murea de sete.
– Cu pl`cere, se auzi ea r`spunzând.
– V` aduc imediat.
Menajera disp`ru [i Alandra putu admira \n voie salonul
imens. Cât de diferit` era aceast` cas` de micul apartament
modest pe care \l ocupa ea! Se ghicea de la prima vedere c`
familiile Carstair [i Todd nu duceau grija banilor!
P`rin]ii ei avuseser` \ntotdeauna dificult`]i financiare.
Mama ei era foarte des bolnav` [i tat`l ei ]inea s-o \ngrijeasc`
el \nsu[i. Asta \nsemna frecvente absen]e de la slujb`, pe care
patronii lui le priveau destul de prost, ceea ce f`cea ca Edward
Todd s` nu reu[easc` s` r`mân` mult timp \n acela[i loc. Iar
când nu g`sea nimic, era \n [omaj. Dar asta nu p`rea s`-l \ngri-
joreze. P`rea atât de fericit s` trìasc`, chiar dac` bugetul era
destul de dificil de reglat la sfâr[itul fiec`rei luni. Iar el fusese
obi[nuit cu o existen]` f`r` griji...
Doamna Pinder reveni cu o tav` pe care erau a[ezate un
ceainic, o cea[c` de por]elan [i o farfurie de argint, plin` cu
ni[te fursecuri apetisante.
|n timp ce \[i bea ceaiul, Alandra \ncepu s` se gândeasc` la
tat`l ei. Acesta i se p`rea mai apropiat ca niciodat`, acum c` se
g`sea \n locuin]a \n care crescuse.
Alandra avea paisprezece ani când el murise \n urma unei
pneumonii prost tratate.
Sim]i c` \i dau lacrimile. Dar \n acel moment auzi o u[`
trântindu-se. Apoi se f`cur` auzite ni[te voci \n`bu[ite.
Nu, nu era momentul s` plâng`! Ura o cuprinse din nou la
gândul c` va trebui s`-l \nfrunte \n curând pe bunicul ei,
autorul acelei scrisori oribile al c`rei fiecare rând \i r`m`sese
gravat \n memorie.
Clan]a u[ii se mi[c`. Alandra \[i \ndrept` spatele [i \[i ridic`
b`rbia cu mândrie.
Dar b`rbatul care intr` \n salon nu putea fi bunicul ei. Se
a[tepta s` vad` ap`rând un b`trân. Nu un b`rbat de treizeci de ani!
„Cine o fi?” se gândi ea.
Era prea \n vârst` pentru a fi v`rul ei Robert. F`r` s` scoat`
nici un cuvânt, se mul]umi s`-l priveasc`. P`rea s` se simt` la
el acas` aici... O examina, cu bra]ele \ncruci[ate, [i ea avu
brusc impresia c` se g`se[te \n fa]a unui judec`tor.
14 JANE ASHTON
Se apropie \ncet de ea. Era \nalt [i zvelt, cu umerii la]i,

pieptul musculos [i [oldurile \nguste. Privirea Alandrei se opri
pe chipul lui cu tr`s`turi puternice, pe b`rbia voluntar`,
buzele senzuale. Avea un p`r des de culoare \nchis`, pu]in ciu-
fulit de vânt. Dar cât de duri erau ochii lui negri...
– Cine sunte]i? o \ntreb` el \n cele din urm`.
Vocea lui era autoritar`. Se vedea c` era obi[nuit s` dea
ordine [i s` fie ascultat. Dar Alandra nu avea deloc inten]ia s`
se lase astfel dominat`.
– A[ putea s` v` pun aceea[i \ntrebare, replic` ea
impertinent.
El ridic` din sprâncene.
– Doamna Pinder mi-a spus c` pretinde]i c` v` numi]i
Todd.
– Acesta este numele meu.
El o privi printre pleoapele strânse.
– Vre]i s` m` face]i s` cred c` sunte]i \nrudit` cu familia
Todd de la La Roseraie?
Din p`cate, era. Chiar dac` nu ]inea deloc s` fie... oricum,
nu era obligat` s`-i dea explica]ii tipului `stuia. Ea voia s` vor-
beasc` doar cu Alan Todd.
|l privi pe interlocutorul ei, f`r` s` clipeasc`.
– Probabil c` sunte]i un Carstair! declar` ea.
– O deduc]ie uluitoare! o ironiz` el.
Apoi, ridicând din umeri, adùg`:
– Au trecut mai mult de patruzeci de ani de când La
Roseraie a devenit c`minul familiilor Carstair [i Todd. Dac` nu
e[ti un Todd, e[ti un Carstair. Sau invers.
– V-a]i n`scut aici? \l \ntreb` ea.

Apoi se \ncrunt` [i exclam`:
– Sunte]i \n mod sigur Matt Carstair!
{i cum el r`m`sese t`cut, adùg`:
– |mi amintesc c` tat`l meu spunea c` ave]i un caracter la
fel de independent ca [i al lui! Avea zece ani mai mult decât
dumneavoastr` [i...
– Tat`l dumneavoastr`?!
O privea acum cu o deosebit` aten]ie.
– Sunte]i... \ncepu el.
Ea termin` \n locul lui:
– ... fiica lui Edward Todd.
El d`du din cap, rostind dispre]uitor:
– Nu v` cred! So]ia lui Edward era prea boln`vicioas` ca s`
aduc` un copil pe lume!
– {i totu[i m` aflu aici, \n fa]a dumneavoastr`! \i lans` ea
pe un ton sarcastic.
Apoi trase adânc aer \n piept.
– Bine\n]eles c` pot dovedi cine sunt. {i foarte u[or chiar!
B`rbatul râse f`r` veselie.
– V-a]i adus [i actele de identitate? V` gândi]i la toate!
– E mai bine s` nu la[i nimic la voia \ntâmpl`rii, replic` ea
pe acela[i ton ironic.
El strânse din maxilare.
– {i de ce a]i venit pân` aici?
Ochii lui se \ndreptar` spre geanta de voiaj a Alandrei, pe
care tân`ra o pusese la picioarele ei.
16 JANE ASHTON
– Asta e treaba mea, replic` ea.

Timp de o clip`, crezu c` o s` se repead` la ea. Dar el reu[i
s` se st`pâneasc`.
– Dac` a[a v` \nchipui]i... mormì el.
Se preg`tea s` \nchid` u[a, pentru ca nimeni s` nu le aud`
discu]ia, dar \n aceea[i clip` un b`rbat cu p`rul alb intr` \n
salon.
Alandra, care se a[tepta s` vad` un b`trân, fu foarte mirat`
s` constate c` Alan Todd, \n ciuda p`rului alb ca z`pada, p`rea
\n floarea vârstei. I-ai fi dat cu u[urin]` zece sau chiar cinci-
sprezece ani mai pu]in decât cei [aptezeci pe care \i avea.
– Matt, [tii c`...
Remarcând prezen]a Alandrei, se \ntrerupse. Tân`ra se
ridic`, de[i se jurase c` n-o s` fac` nici un efort de polite]e fa]`
de acest om.
Se l`s` t`cerea. O t`cere incredibil de grea, pe care Matt
Carstair fu primul care o rupse:
– Aceast` tân`r` persoan` pretinde c` e fiica lui Edward.
Ce p`rere ai, Alan?
Capitolul 2
Aceast` tân`r` persoan` pretinde c` e fiica lui Edward...

Cuvintele p`rur` s` capete o rezonan]` nesfâr[it` \n
\nc`pere. Alandra avu impresia c` bunicul ei fusese lovit de
tr`snet.
O privea ne\ncrez`tor. Era clar c` \i ignora complet existen]a...
|n sfâr[it \[i reg`si graiul.
– Fiica lui Edward! exclam` el. Spui c` e[ti fiica lui Edward!
Era evident c` n-o credea. Ea schi]` o reveren]` batjocori-
toare.
– Alandra Todd. La ordinele dumneavoastr`! rosti ea cu o
pref`cut` polite]e.
|l privea drept \n ochi. Ochii b`trânului reflectau
stupoarea.
– Alandra... repet` el.
{i pentru prima dat`, tân`ra \[i d`du seama c` prenumele
ei era forma feminin` a lui Alan...
18 JANE ASHTON
Bunicul ei p`rea s`-[i vin` \n fire. Iar Matt Carstair privea

scena f`r` s` scoat` nici un cuvânt. O considera \n mod sigur
o impostoare, dar ea nu avea nici cea mai mic` idee de ceea
ce putea gândi el.
Ochii sp`l`ci]i ai lui Alan Todd deveniser` duri.
„Ce antipatic e! gândi Alandra. |l detest!”
– E[ti capabil` s` dovede[ti ceea ce sus]ii? o \ntreb` el cu o
voce repezit`.
Deci [i el o lua drept o impostoare. De ce naiba \[i d`duse
osteneala s` vin` pân` aici?
|nghi]i \n sec, amintindu-[i de promisiunea f`cut` mamei
sale.
– P`re]i \ncântat c` m` vede]i, remarc` ea pe un ton ironic.
Eu...
– Lucy Porter nu era \n stare s` aib` copii! o \ntrerupse el
cu asprime.
– |mi pare rù dar a avut o fiic`, dup` cum pute]i constata
personal.
Ochii ei de culoarea smaraldului lansau fulgere. |l ura cu
toat` puterea fiin]ei sale pe acest b`rbat care fusese \n stare s`
scrie o scrisoare atât de odioas`.
– {i de ce ai venit aici? o \ntreb` el.
Acum câteva minute doar, Matt Carstair \i pusese aceea[i
\ntrebare.
Alandra ridic` din umeri.
– To]i \ntreba]i acela[i lucru! rosti ea dispre]uitor. La fel de
b`nuitori [i unul [i cel`lalt.
Se auzi zgomotul unui motor. O ma[in` se oprise \n fa]a

verandei. Din câ]iva pa[i, Matt Carstair ajunse la fereastr`.
– Ar trebui s` te duci \n biroul tù, Alan, dac` vrei s` con-
tinui \n lini[te aceast` discu]ie, \i suger` el.
– Bun` idee, admise domnul Todd.
Apoi, adresându-i-se Alandrei, \i spuse f`r` pic de amabilitate:
– Urmeaz`-m`.
Tân`ra \i d`du ascultare. La fel ca [i bunicul ei, nu ]inea
deloc ca aceast` discu]ie s` se desf`[oare de fa]` cu mai mul]i
martori. Matt Carstair fusese deja mai mult decât era dispus`
s` suporte.
Ajuns` \n hol, \[i aminti c` uitase geanta de voiaj \n salon.
Se preg`tea s` se \ntoarc` pentru a o recupera, când Matt
Carstair ap`ru cu ea \n mân` [i i-o \ntinse.
– S` n-o uita]i la plecare! rânji el batjocoritor.
F`r` s`-i mul]umeasc`, ea o lu` [i p`trunse \n biroul a c`rui
u[` o deschisese Alan Todd. Din prag se \ntoarse, preg`tindu-se
s`-i spun` lui Matt Carstair c` prezen]a lui nu era deloc indis-
pensabil`.
Dar el \i \ntorsese deja spatele [i se \ndrepta spre u[a de
intrare pentru a-i primi pe noii-sosi]i.
Alan Todd se d`du la o parte pentru a o l`sa s` intre \n
biroul lui, o \nc`pere ai c`rei pere]i erau \n \ntregime
acoperi]i cu c`r]i. |nchise u[a [i se duse s` se a[eze \n spatele
mesei de lucru. Apoi \i indic` un fotoliu.
– A[az`-te, mormì el. {i spune-mi de ce ar trebui s` cred
aceast` poveste de necrezut!
Alandra r`m`sese \n picioare.
20 JANE ASHTON
– De fapt, mi-e perfect egal dac` m` crede]i sau nu! replic`

ea pe un ton belicos.
– Stai jos, repet` el.
– Nu, nu vreau. N-am inten]ia s` stau mult aici. N-a[ fi venit
niciodat` dac` nu m-ar fi rugat mama mea...
– Mama ta ]i-a cerut s` vii la La Roseraie? se mir` el.
P`rea mai b`nuitor ca niciodat`. Iar ea \l ura [i mai mult,
dac` asta era posibil!
– Contrar a ceea ce crede]i, nici mama nici tat`l meu nu
voiau s` ob]in` ceva de la dumneavoastr`.
F`cu o pauz` apoi continu`:
– {i nu m-a trimis aici ca s` cer[esc! adùg` ea ridicând
tonul.
– Dar...
Alandra \l \ntrerupse:
– La moartea tat`lui meu, i-a]i scris mamei mele atr`gându-i
aten]ia s` nu a[tepte nici un ajutor material din partea dum-
neavoastr`. Dar ea nu v` cerea nimic! {i ar fi preferat s` moar`
de foame decât s` apeleze la dumneavoastr`!
De data asta, Alan Todd p`ru pu]in derutat.
– Ai v`zut... acea scrisoare? o \ntreb` el pe un ton mai pu]in
sigur.
F`r` s`-i r`spund`, ea deschise po[eta [i scoase faimoasa
misiv`, pe care i-o \ntinse. Dar Alan Todd se mul]umi s-o
\nvârteasc` \ntre degete, f`r` s-o deschid` m`car. |[i reamintea
probabil con]inutul ei... {i asta n-o surprindea pe Alandra. Nu
era singurul semn de via]` pe care-l d`duse vreodat`?
Dup` câteva clipe, toat` ne\ncrederea b`trânului

disp`ruse. S-ar fi putut crede chiar c` regreta acum c` scrisese
o asemenea scrisoare.
– Eram foarte tulburat pe atunci, [opti el. Nu era drept...
– Ce nu era drept? se mir` Alandra.
– C` fiul meu murise. {i c` acea femeie care se pretindea
bolnav` mai trìa \nc`... Nu, nu era drept!
Alandra fu aproape tentat` s` se \nduio[eze de soarta aces-
tui om care \[i pierduse fiul dup` atâ]ia ani de desp`r]ire. Apoi
\[i aminti de mama ei [i de [ocul pe care-l suferise probabil
aceasta dup` deschiderea scrisorii. {i ura reveni...
– A]i vrut s-o vede]i moart` pe mama? Ei bine, pute]i fi
satisf`cut. Am pierdut-o acum o lun`.
B`trânul nu avu ipocrizia s`-i prezinte condolean]e. Dar
când \ncepu s` vorbeasc`, glasul lui era mai blând.
– {i ea ]i-a cerut s` vii la La Roseraie, din câte am \n]eles?
Ca s` locuie[ti cu noi?
– Categoric nu! exclam` cu vioiciune tân`ra.
Dup` care f`cu un gest de ne[tiin]`.
– Nu [tiu de ce mi-a cerut s` fac a[a ceva.
Apoi \[i lu` geanta de voiaj.
– Acum, c` mi-am respectat promisiunea, pot s` plec! Adio!
{i brusc, sim]i nevoia s` plâng`. Doliul ei era de dat` prea
recent`. La cea mai mic` emo]ie, \i d`deau lacrimile. {i
\ntrevederea asta o tulburase foarte mult.
Ajunsese deja \n prag.
22 JANE ASHTON
– Unde te duci?
Bunicul ei o ajunsese din urm` cu o agilitate
surprinz`toare pentru un om de vârsta lui.
– Acas`, \i r`spunse Alandra.
– Nu ]i-am v`zut ma[ina \n fa]a casei.
Ma[ina! Ea nu avusese bani nici m`car pentru o barc` cu
motor!
– Am venit cu trenul, \i explic` ea. {i o s`-l iau pe cel de
ora optsprezece spre Londra.
– Nu circul` sâmb`ta.
Alandra se \ntoarse brusc. Era rândul ei s` par`
ne\ncrez`toare.
– Dar [oferul taxiului mi-a spus c`...
– Dac` Jim Lasky ]i-a dat o asemenea informa]ie, nu trebuie
s` te mire. Jim e \ntotdeauna cu capul \n nori [i a uitat proba-
bil c` azi e sâmb`t`.
– Dar...
– Nu exist` ast`zi un tren spre Londra.
Ea \l privi f`r` s` mai scoat` nici un cuvânt. Probabil c`
b`trânul se bucura v`zând-o \ntr-o asemenea situa]ie f`r`
ie[ire!
– Adio, repet` ea pe un ton aspru.
– }i-am mai spus c` nu exist` ast`zi un tren pentru Londra.
– {i v-am auzit, declar` ea f`r` s`-[i \ntoarc` m`car capul.
O s` m` descurc eu. Va accepta cineva din sat s`-mi \nchirieze
o camer` pentru la noapte.
– Doar n-o s`-mi faci a[a ceva! exclam` el.

Alandra r`mase nemi[cat`, \ncruntându-se.
– S` v` fac ce? se mir` ea.
O enerva c` o re]inea astfel, când ea mai avea un drum
lung de f`cut. Era tentat` s` se duc` la comisariatul de poli]ie
din Ferny Druffield [i s` \ntrebe dac` vreun s`tean obi[nuia s`
\nchirieze camere.
– Numele nostru e respectat la Ferny Druffield, \i spuse cu
mândrie bunicul ei. Dar oamenii vorbesc... Bârfele circul`
repede aici, ca peste tot de altfel.
Inspir` adânc \nainte de a continua:
– V`d c` e[ti la fel de orgolioas` ca [i tat`l tù. {i eu sunt
orgolios... N-a[ vrea s` se vorbeasc` pe la toate col]urile c` am
refuzat s`-i ofer o camer` fiicei fiului meu Edward.
Alandra f`cu ochii mari [i spuse stupefiat`:
– Vre]i s`-mi petrec noaptea aici? Aici?!
– Perspectiva asta ]i se pare atât de absurd`?
– Da, r`spunse cu r`ceal` tân`ra.
El o fix`.
– Tat`l tù n-ar fi f`cut niciodat` a[a ceva. Nimeni din sat
nu [tie de cearta noastr`. Ne\n]elegerile noastre nu trec de
por]ile de la La Roseraie.
Apoi, cl`tin` din cap.
– El n-ar fi apelat la ospitalitatea unui locuitor din Ferny
Druffield.
Pentru prima oar`, Alandra ezit`. Avea impresia c` se
g`se[te \ntr-o situa]ie f`r` ie[ire.
24 JANE ASHTON
|nchise ochii pentru o clip` [i \[i rev`zu tat`l. |ntotdeauna

surâz`tor, \ntotdeauna vesel... [i atât de orgolios! Dar era
foarte grijuliu cu aparen]ele. {i probabil c` \n locul ei ar fi
acceptat s`-[i petreac` noaptea la La Roseraie decât s` dea
na[tere la cleveteli \n sat.
Alandra oft`.
– Foarte bine, [opti ea, m`rturisindu-[i prin asta \nfrân-
gerea. Bunicul ei nu triumfa \ns`. Expresia lui r`m`sese de
nep`truns.
|mpinse u[a [i, cu o voce de stentor care r`sun` \n tot holul
[i pe casa sc`rii, strig`:
– Doamn` Pinder!
Dup` cinci minute, Alandra se g`sea singur` \n camera ei,
o \nc`pere mare [i luxoas`, dotat` cu o baie superb`.
D`du din cap, cople[it` de desf`[urarea evenimentelor.
„De ce am acceptat? se \ntreb` ea surprins`. Probabil c` nu
mai sunt \n toate min]ile...”
|[i scoase din geanta de voiaj trusa de toalet` [i c`ma[a de
noapte.
– |n orice caz, continu` ea cu o jum`tate de voce, plec
mâine diminea]`. Cu primul tren!
Va trebui ca la cin` s` pun` aceea[i rochie pe care o pur-
tase toat` ziua. Nu putea cobor\ \n blugi \ntr-o cas` ca asta,
unde probabil c` se respectau tradi]iile de a se \mbr`ca spe-
cial pentru sear`.
|ntârzie mai mult \n cad`. Ce pl`cut era s` leneveasc` \n
ap` cald` [i parfumat`!
Se hot`r\ \n sfâr[it s` se \mbrace [i s` se fardeze. Doamna

Pinder \i spusese c` cina se servea la ora opt. La ora opt f`r`
cinci, Alandra cobor\.
Pe cine va g`si la mas`? Pe Matt Carstair probabil. {i pe
so]ia lui, poate. {i copiii?
Pe cine altcineva? Pe m`tu[a Eunice care locuia la La
Roseraie acum dou`zeci [i trei de ani? {i pe fiul ei, Robert?
„V`rul meu”, se gândi Alandra strâmbându-se.
Dar ce rost avea s`-i poarte pic` v`rului ei care nu avea nici
o vin` \n tot ce se \ntâmplase? Bunicul ei scrisese acea
scrisoare oribil`. {i nu trebuia s`-i \nglobeze [i pe ceilal]i
locuitori ai acestei case \n ura ei.
Toate u[ile erau \nchise. Era vizibil c` nu era a[teptat` cu
bra]ele deschise! {i nici m`car nu [tia unde se afl` sufrageria...
|mpinse u[a salonului unde doamna Pinder o condusese
când sosise. Imediat \l z`ri pe Matt Carstair. }inând un pahar
\n mân`, discuta cu un tân`r [i o tân`r`.
Când o v`zu se \ndrept` spre ea [i \i spuse pe un ton rece:
– Vino s` faci cuno[tin]` cu verii tì.
Verii? Deci avea mai mul]i?
|l urm` pe Matt Carstair, c`znindu-se s` zâmbeasc`. Nu
avea nici un motiv s` fie nesuferit` cu verii ei...
Bunicul ei, care st`tea lâng` o fereastr`, o cânt`ri din
priviri, f`r` s` scoat` nici un cuvânt. |i sus]inu privirea cu
insolen]` \nainte de a-[i \ndrepta aten]ia spre cei doi tineri cu
care st`tea de vorb` adineaori Matt.
26 JANE ASHTON
Veri[oara ei era blond`, frumoas` [i incredibil de elegant`

pentru o cin` \n familie. Era cam de vârsta ei.
Iar v`rul ei, ar fi fost foarte prezentabil f`r` acea incredibil`
claie de p`r de culoarea grâului copt care st`tea vâlvoi.
– El este Robert, spuse Matt.
Deci nu se \n[elase. Era Robert! Acesta \i strânse mâna f`r`
pic de entuziasm.
– Bun`, mormì el.
– {i Josephine, adùg` Matt. Dar toat` lumea \i spune Jo.
Aceasta din urm` se mul]umi s`-i adreseze Alandrei o
privire distant` \nso]it` de un scurt semn de cap. Apoi \i
\ntoarse spatele [i-[i puse mâna pe bra]ul lui Matt, b`tând din
gene foarte sugestiv.
– Matt, nu mi-ai spus \nc` nimic despre vânzarea la care ai
fost cu bunicul.
Manevra tinerei era clar`... Deci Matt Carstair nu era
\nsurat. Dar el [i Jo nu erau \nc` oficial logodi]i, fiindc` pe
degetul inelar al mâinii stângi, Jo nu purta nici un inel.
– Nu e nimic de spus, micu]a mea Jo, r`spunse Matt.
Alandrei \i veni s` zâmbeasc`. Dac` veri[oara ei \l privea cu
adora]ie, el p`rea s-o considere tot un copil.
– Fiindc` nu e nimic de spus, repet` el.
Privirea lui se opri asupra Alandrei [i adùg` pe un ton
u[or.
– Piesa rar` pe care bunicul tù o credea autentic` s-a
dovedit a fi un fals...
Alandra \nghi]i \n sec. Fraza aceasta cu dublu sens p`rea
s-o vizeze direct...
Strânse din maxilare, hot`rât` s` lupte. O s` le arate ea din

ce aluat era f`cut`.
– Cina e servit`, veni s` anun]e doamna Pinder.
Matt f`cu o mi[care, degajându-se astfel de mâinile lui Jo
care \i cuprinseser` bra]ul ca ni[te tentacule.
– Hai s` mergem... spuse el.
– Hai, repet` Alandra \ndreptându-[i b`tìoas` spatele.
Se apropie de bunicul ei.
– Arat`-mi, te rog, unde este sufrageria, bunicule. M` simt
pierdut` \n casa asta mare!
|i zâmbi [i-[i strecur` bra]ul sub cel al omului pe care \l ura.
Dar fu recompensat` v`zându-se ]inta privirilor a trei perechi
de ochi du[m`no[i.
Cina \ncepu printr-un aperitiv necunoscut Alandrei, dar
din care gust` f`r` nici o ezitare. Apoi trecu imediat la atac. Se
adres` veri[oarei sale care se a[ezase vizavi de ea.
– Locuie[ti la La Roseraie \mpreun` cu bunicul? o \ntreb`
ea.
O clip` crezu c` Jo va refuza s`-i r`spund`.
– Da, mormì aceasta \n cele din urm`.
– {i p`rin]ii tì locuiesc tot aici? se mai interes` Alandra.
Matt interveni.
– P`rin]ii verilor tì au divor]at de câ]iva ani.
– Oh, \mi pare rù...
Se \ntrerupse, furioas` pe ea \ns`[i c` i-au sc`pat aceste
câteva cuvinte care \i veniser` automat pe buze.
28 JANE ASHTON
– Nu prea [tiu multe lucruri despre familia mea, le explic` ea.

„{i nici n-am nici un chef s` aflu mai multe!” \[i spuse ea \n
gând.
|[i mu[c` buzele, amintindu-[i cât de vesele [i animate erau
mesele, pe vremea când p`rin]ii ei mai trìau \nc`. {i totu[i ei
aveau bani pu]ini [i meniurile erau extrem de simple...
Cât de sumbr` era atmosfera \n aceast` sufragerie
luxoas`! Degeaba o priveau verii ei de sus, \n fond erau mai
de plâns decât ea. Se p`rea c` nu avuseser` o copil`rie prea
fericit`.
Trecu din nou la atac, adresându-i-se tot lui Jo.
– Mama ta – m`tu[a mea Eunice – adùg` ea insistând voit
asupra posesivului, ce mai face?
– Eunice s-a rec`s`torit, rosti bunicul ei pe un ton
moroc`nos. Nu ne mai vedem deloc \n momentul de fa]`.
Alandra ridic` din sprâncene.
– A putut p`r`si toate astea?! exclam` ea.
Unindu-[i gestul cu vorba, indic` parcul [i casa.
O t`cere grea urm`, dar ea zâmbi nep`s`toare.
– Aha, dragostea... rosti ea, dând din cap cu sub\n]eles.
– Dragostea? repet` Matt Carstair. O cuno[ti?
Ea \l fix`.
– Dar tu, tu e[ti c`s`torit, Matt?
– Nu, r`spunse Jo \n locul lui.
„Ce familie ciudat`, \[i spuse Alandra. Trebuie ca
\ntotdeauna unii s` vorbeasc` \n locul celorlal]i!”
|i zâmbi din nou lui Jo al c`rei chip r`m`sese posomorât...

– Ah, nu e \nsurat? se mir` ea. Va trebui s` \ncerc`m s`-i
g`sim o logodnic`... Fl`cìi b`trâni devin atât de repede
maniaci [i plictico[i!
Robert, care st`tea al`turi de ea, se \nec`. Din cauza
mânc`rii sau de râs? Alandra se \ntoarse spre el.
– Probabil c` ]i-ai terminat studiile, Robert, \i spuse ea. Cu
ce te ocupi acum?
„Oh, ce p`r are! gândi ea. Ni[te oameni atât de boga]i ar
trebui s` dispun` de un frizer mai priceput!”
– Presupun c` lucrezi, nu-i a[a? insist` ea.
– Dar tu?
Matt fusese cel care intervenise \n discu]ie.
– |n acest moment, nu, r`spunse ea.
Curiozitatea o \mpinse pe Jo s` \ncerce s` afle mai multe.
– {i când lucrezi, ce faci? o \ntreb` ea pe un ton de
superioritate.
– Sunt secretar`.
– Aha!
Jo d`du din cap.
– Ai urmat probabil un curs de secretariat?
F`r` s` se gr`beasc`, Alandra privi \n jurul ei. Toat` lumea
o privea... {i nu vedea nici un pic de \n]elegere, nici un pic de
c`ldur` \n ochii acestor oameni care erau totu[i de acela[i
sânge cu ea.
|n ochii bunicului ei se putea citi ne\nduplecarea. La fel ca
[i \n ochii lui Matt. Jo o fixa cu dispre]. Iar Robert p`rea stu-
30 JANE ASHTON
pefiat de tot ce auzea \n aceast` sear`. Era \n mod sigur pen-

tru prima oar` când cineva \ndr`znea s` le vorbeasc` alor sì
cu o asemenea impertinen]`.
– Bine\n]eles, se hot`r\ ea s` r`spund`, c` nu [ti]i mai
multe despre mine decât [tiu eu despre voi...
{i le mai zâmbi o dat` cu gura pân` la urechi. Sperând c`
nimeni nu va ghici cât de pref`cut era acel zâmbet.
– Pentru \nceput, da]i-mi voie s` v` spun c` i-am furnizat
bunicului toate probele \n privin]a identit`]ii mele.
{i adresându-se direct lui, continu`:
– Nu-i a[a, dragul meu bunic?
Ochii lui Robert [i ai lui Jo p`rur` s` ias` din orbite.
Probabil c` nimeni nu-i mai spusese pân` acum „dragul meu
bunic”...
Iar cel vizat era cel mai uimit dintre to]i [i \i trebuir` câte-
va clipe ca s`-[i reg`seasc` graiul.
– Asta r`mâne \ntre mine [i tine! bomb`ni el.
Cu câteva clipe \nainte, Alandra avea chef de râs. To]i patru
i se p`reau atât de caraghio[i... dar pofta de râs o p`r`si brusc.
Bunicul ei \i recomandase \n acest fel s` nu pun` pe nimeni la
curent cu faimoasa scrisoare care f`cuse atâta rù. |ntâi
mamei sale, apoi ei...
|n timpul atacurilor Alandrei, cina \[i urmase cursul ei
firesc. Doamna Pinder \[i f`cu acum apari]ia cu desertul [i
tân`ra a[tept` ca aceasta s` ias` din sufragerie pentru a
r`spunde la \ntrebarea pus` de veri[oara ei mai \nainte.
– Nu, n-am urmat un curs de secretariat, m`rturisi ea. Tat`l meu...

F`cu o pauz` \nainte de a continua.
– Med, cum \i spunea toat` lumea...
{tia prea bine c` pentru Alan Todd, fiul lui fusese \ntot-
deauna Edward. Nu putuse niciodat` s` se hot`rasc` s`
foloseasc` diminutivul care i se p`rea prea copil`ros.
– Tat`l meu, Med, relu` ea, a murit pe când aveam doar
paisprezece ani. Nu eram destul de bogat` ca s` m` pot gândi
s`-mi continuu studiile. A[a c` le-am \ntrerupt la [aisprezece
ani [i m-am \nscris la seral \n timp ce aveam [i serviciu.
Reu[ise s` vorbeasc` pe un ton nep`s`tor, ca [i cum totul
ar fi fost extrem de u[or... Doar nu era s` le povesteasc` aces-
tor oameni antipatici cât de greu \i fusese s` \nve]e pu]inul pe
care \l [tia! Când ie[ea de la birou, trebuia s` fug` la colegiu
unde erau organizate ni[te cursuri speciale pentru adul]i,
\nainte de a se \ntoarce acas` ca s` fac` de mâncare sau curat,
mama ei fiind prea sl`bit` ca s` se ocupe de treburile
gospod`re[ti.
– Ah, ai urmat la seral? o \ntreb` Mat pe un ton
ne\ncrez`tor.
– Mai [i chiuleam, m`rturisi ea râzând.
Când mama ei se sim]ea prea rù, se ducea direct acas`.
Dar prefera s`-l lase pe Matt s` cread` c`, numai pentru a se
amuza chiulea ea de la cursuri.
Robert se decise \n sfâr[it s`-i adreseze cuvântul.
– Unde... unde locuie[ti? \ngìm` el.
– La Londra. Dar nu mereu \n acela[i cartier.
32 JANE ASHTON
– Da?! f`cu Jo pe un ton dispre]uitor.

Nu era greu de ghicit cursul pe care-l urmaser` gândurile
ei...
– Te descurcai de pe o zi pe alta, nu-i a[a? o \ntreb` ea,
pref`cându-se \ngrozit`.
Alandra \[i termin` crema de zah`r ars f`r` s` r`spund`
nimic. Apoi se ridic` [i o privi printre gene pe frumoasa ei
veri[oar`.
O p`pu[` frumoas` cu ochi alba[tri, \[i spuse ea. O p`pu[`
frumoas`, cu capul gol... O p`pu[` frumoas`, dar snoab` [i
rea!
– Scumpa mea veri[oar`, trebuie s` [tii s` te descurci \n
via]`! \i lans` ea pe un ton sarcastic.
{i f`r` s`-[i mai dea osteneala s` spun` bun` seara, p`r`si
\nc`perea. Un râs r`sun` \n urma ei. Un râs b`rb`tesc care
sem`na pu]in cu un l`trat.
Cine râsese? Bunicul ei, Matt sau Robert?
Ridic` din umeri. La urma urmei, pu]in \i p`sa.
Capitolul 3
A doua zi diminea]a – dup` o noapte excelent`, \n ciuda

tuturor celor \ntâmplate – Alandra se trezi foarte odihnit` [i \n
plin` form`.
|[i puse blugii [i o bluz`, tot \ntrebându-se cine râsese \n
ajun... |n aceast` cas` lipsit` de veselie, probabil c` se auzea
rar câte un hohot de râs!
Era \nc` foarte devreme. Dar Alandra ]inea neap`rat s` ia
primul tren. Cobor\ [i f`cu câ]iva pa[i prin hol. Casa era cufun-
dat` \n t`cere. Toat` lumea p`rea s` doarm`.
R`mase nemi[cat` \n fa]a unui vas splendid de Sévres.
Locuin]a asta era un adev`rat muzeu! Cum de se putuse hot`r\
tat`l ei s-o p`r`seasc` pentru a duce un trai atât de modest?
{i de ce verii ei p`reau s-o deteste? F`cu ochii mari,
\n]elegând brusc motivul atitudinii lor. |[i imaginau probabil
c` venise s`-[i reclame partea de mo[tenire!
34 JANE ASHTON
– Bun` diminea]a, domni[oar` Todd!

Doamna Pinder \[i f`cuse apari]ia \n hol.
– Oh... bun` diminea]a, doamn` Pinder!
– Micul dejun e deja servit \n sufragerie.
Alandra nu se gândise deloc la micul dejun. O urm` totu[i
pe menajer`. La urma urmei, o cea[c` de cafea nu i-ar prinde
rù deloc.
Sufrageria era goal`. Alandra se a[ez` \n acela[i loc pe care-l
ocupase \n ajun, \n timp ce doamna Pinder \i propunea un
mic dejun pantagruelic.
– Nu, nu, nu vreau ou` cu [unc`, v` mul]umesc. Doar
pu]in` cafea cu pâine pr`jit`, dac` sunte]i amabil`. Nimic mai
mult!
Ferestrele d`deau spre o minunat` gr`din` de trandafiri.
Probabil de aceea casa fusese numit` La Roseraie.
Z`ri o siluet` printre tufele \nflorite [i \l recunoscu pe
bunicul ei. Deci [i lui \i pl`cea s` se scoale dis-de-diminea]`!
„M`car de-ar r`mâne \n gr`dina lui \n timp ce-mi beau
cafeaua, gândi ea. N-am nici un chef s` stau de vorb` cu
„domnul tot \i tun` [i \i fulger`”!
Nu \n]elegea nici acum cum de putuse fi atât de naiv`.
Motivul ostilit`]ii verilor ei era totu[i evident! Pentru ei doar
dorin]a de câ[tig o adusese pân` aici. Nu avea ea dreptul la
jum`tate? |n timp ce ei trebuiau s` \mpart` pe din dou`
cealalt` jum`tate...
„Dac` ar putea ghici c` n-a[ accepta niciodat` nici un cent
de la bunicul meu!”
Mândria \i interzicea s` se gândeasc` la faptul c` avea drep-

tul s` reclame ceea ce \i revenea din imensa avere acumulat`
de familiile Todd [i Carstair...
„Dac` sunt atât de nesuferi]i doar pentru c` au bani, \[i mai
spuse ea, prefer s` n-am deloc!”
Se gândi la cina din ajun [i ajunse la concluzia c` Matt
Carstair fusese cel care râsese... El ghicise \n mod precis gân-
durile lui Robert [i Jo. {i bine\n]eles c` [i el \[i \nchipuia c` ea
venise la La Roseraie pentru a \ncerca s`-i smulg` bunicului ei
cât mai mul]i bani!
Probabil c` li se p`ruse atât de transparent`! Dar nu le m`rturi-
sise chiar ea c` nu avea bani [i c` trebuia s` munceasc` pentru a trì?
Se \nro[i, amintindu-[i de ultima ei s`geat`: „Scumpa mea
veri[oar`, trebuie s` [tii s` te descurci \n via]`”.
Aceast` fraz` putea fi interpretat` \n multe feluri. {i nu
exista nici o \ndoial` c` cei patru comeseni o f`cuser` \n sen-
sul cel mai rù posibil!
Se sim]i din nou cuprins` de mânie. Strânse din pumni. {i
brusc avu chef s` mu[te, s` se apere cu ghearele.
U[a de deschise [i \n pragul ei \[i f`cu apari]ia doamna
Pinder, urmat` de Matt Carstair.
– V` aduc imediat ou`le cu [unc`, domnule, \i spuse mena-
jera lui Matt.
Dup` cum se vedea, \i cuno[tea gusturile...
Alandra reu[i s`-[i ascund` enervarea. Un zâmbet \i lumin`
chipul [i lu` cafetiera.
– Bun`, Matt! rosti ea.
Rezist` cu greu tenta]iei de a-i arunca \n fa]` con]inutul
recipientului de argint.
36 JANE ASHTON
– Te servesc? \l \ntreb` ea cu o bun` dispozi]ie pref`cut`.

Vrei cafea neagr` sau cu lapte?
– Neagr`, mormì el.
|n diminea]a asta, dup` cum se vedea, nu mai avea chef de
râs. Nici de vorbit m`car...
Ce atmosfer`! gândi Alandra ridicându-[i ochii spre tavan.
|l servi cu o cea[ca de cafea. Apoi, cu o insolen]` calculat`,
\l \ntreb`:
– Suferi de ficat?
Matt se \ncrunt`.
– De unde ai scos asta?
– S` [tii c` ar trebui s` te \ngrije[ti, rosti ea cu un aer can-
did. Când te scoli atât de prost dispus, cel mai adesea e vorba
de suferin]a ficatului... Dac` ai lua medicamentele necesare, ai
fi la fel de surâz`tor [i destins ca mine!
Dar Matt r`mase la fel de \ncruntat [i, timp de o clip`,
Alandra crezu c` o s` sar` la ea ca s-o sugrume.
– Ia te uit`?! furtuna plute[te \n aer! remarc` ea pe un ton
nep`s`tor.
– Cât timp ai de gând s` bântui pe aici? mârâi el.
„Cel pu]in o lun`” avu chef Alandra s`-i r`spund` pentru
a-i vedea reac]ia.
Dar surprinse lumini]a care dansa \n ochii lui [i \[i spuse c`
ar face mai bine s` nu-l provoace...
– To]i patru sunte]i o companie fermec`toare, \l asigur` ea
cu ironie. {i m-a]i primit atât de bine \ncât parc` mi s-a f`cut
chef s`-mi prelungesc [ederea...
Redevenind serioas`, adùg` pe un ton sec:
– Dar o s` plec la Londra chiar \n aceast` diminea]`.

El o privi ne\ncrez`tor.
– Atât de repede?
Apoi \[i \ncruci[` bra]ele pe piept.
– Doar n-o s` p`r`se[ti La Roseraie, \nainte de a ob]ine
ceea ce doreai?
– S` ob]in ceea ce...
Se \ntrerupse.
– Oh, bine\n]eles! exclam` ea râzând. Vorbe[ti despre
partea mea de mo[tenire? Acea mo[tenire la care verii mei ]in
mor]i[!
Lu` un aer gânditor.
– La urma urmei, poate c` n-ar fi o idee atât de rea... Ce
crezi? Eu...
– N-ar fi o idee prea bun`, \]i spun eu, o \ntrerupse el.
– De ce? Mi se pare c`...
El o \ntrerupse din nou.
– Nu [tii despre ce vorbe[ti.
Alandra \[i lovi palmele una de cealalt`.
– Doamne! exclam` ea, f`când o mutr` \ngrozit`. Bunicul
[i-a l`sat \ntreaga avere \n scopuri de binefacere?
Se mir` [i ea c` poate juca atât de bine teatru. |ncepuse s`
se prind` \n propriul ei joc...
– Doar n-o fi f`cut a[a ceva! oft` ea.
Matt Carstair o privi f`r` s` scoat` nici un cuvânt. Apoi, cu un
zâmbet la fel de fals ca [i cel pe care \l arbora Alandra, declar`:
– Ar fi fost \n stare... dac` ar fi avut ceva de l`sat mo[teni-
torilor lui.
38 JANE ASHTON
Ochii de culoarea smaraldelor se f`cur` [i mai mari.

Societatea Carstair & Todd ajunsese \n faliment? I se p`rea un
lucru imposibil! O firm` de renume interna]ional nu disp`rea
a[a, f`r` ca ziarele s` scrie despre asta.
Mult mai probabil era c` Matt Carstair ar \ncerca s-o fac` s`
cread` c` afacerile mergeau prost pentru ca ea s` renun]e la
a[a-zisul ei proiect.
– Societatea Carstair [i Todd nu mai are beneficii? se mir`
ea. Imposibil...
– Societatea Carstair [i Todd este \n expansiune \n \ntreaga
lume.
– Atunci...
Dar Alandra nu mai avu timp s` pronun]e vreun cuvânt \n
plus.
– Singura problem`, spuse el cu un aer satisf`cut, e c`
bunicul tù nu mai are nici o ac]iune a companiei.
Alandra nu-l credea \ns`.
– Vrei s` zici c`...
– Vreau s` zic c` bunicul tù mi-a vândut mie partea lui.
– }ie?!
Min]ea \n mod sigur... era convins` de asta. Niciodat` n-ar
fi acceptat Alan Todd s`-[i vând` ac]iunile de la societatea pe
care o fondase. {i avea nepo]i... Trebuie s` se fi gândit la
interesele lui Robert [i Jo!
Alandra arunc` o privire \n direc]ia gr`dinii, unde bunicul
ei, cu un foarfece mare \n mân`, trecea printre tufele de
trandafiri.
Omul acesta \l renegase pe Edward, fiul lui... Dar nu-[i

renegase fiica, pe Eunice. {i Robert era aici pentru a prelua
conducerea societ`]ii al`turi de Matt.
– Toate astea n-au sens, [opti Alandra...
|[i \ndrept` din nou aten]ia spre b`rbatul din fa]a ei. {i avu
brusc intui]ia c` el putea fi la fel de dur, la fel de necru]`tor ca
[i bunicul ei.
– Toate astea n-au sens, repet` ea cu convingere.
– {i totu[i ai \n]eles bine.
– E[ti acum proprietarul \ntregii firme? se interes` ea.
Atunci de ce nu se nume[te doar Societatea Carstair?
Matt ridic` din umeri.
– Fiindc` nu mi s-a p`rut potrivit s` schimb numele unei
firme cunoscute de mai mult de patruzeci de ani.
– Tu...
– Doar n-o s` pretinzi c` nu [tiai asta! exclam` el.
Ea \l privi stupefiat`, f`r` s` poat` scoate nici un cuvânt.
– {i ingenuitatea pref`cut` are totu[i ni[te limite, adùg` el
repezit.
– Cum a[ fi putut ghici a[a ceva?! exclam` ea.
Matt râse f`r` nici un pic de veselie.
– Dar nu ]i-a trebuit mult timp ca s` debarci aici!
Alandra se \ncrunt` f`r` a pricepe sensul remarcii f`cute de
Matt. Doar trecuser` mai multe s`pt`mâni de când ezita s`
respecte promisiunea f`cut` mamei sale.
– Ce vrei s` zici cu asta? \ntreb` ea \n cele din urm`.
– Toate ziarele de vineri au anun]at c` preiau controlul
firmei Carstair & Todd! {i \ndr`zne[ti s` spui c` nu erai la
curent?
40 JANE ASHTON
Alandra deschise gura, o \nchise, o redeschise... Dar nici un

sunet nu ie[i din gâtul ei pe care [i-l sim]ea ca iasca. Dac` Matt
spunea adev`rul – [i era convins` de asta – sosirea ei la La
Roseraie a doua zi dup` publicarea acestui anun], p`rea mai
mult decât suspect`. Nimeni nu putea crede c` e vorba de o
simpl` coinciden]`!
Bunicul ei \ncasase probabil o sum` enorm` \n urma aces-
tei tranzac]ii. {i ea ap`rea din senin, exact a doua zi...
„Dar eu [tiu c` sunt cinstit`” \ncerc` ea s` se consoleze.
Alandra declar` pe un ton sarcastic:
– Sper c` bunicul meu a f`cut o afacere bun`! Jum`tate din
Societatea Carstair & Todd... dar asta reprezint` o adev`rat`
avere!
D`du din cap silabisind:
– O adev`rat` avere!
– A[a s-ar putea crede, spuse Matt.
Vocea i de aspri.
– Din nefericire pentru tine, ziari[tii nu [tiau chiar totul!
De fapt tranzac]ia avusese loc cu mul]i ani \nainte. Pe vremea
când bunicul tù avea nevoie de bani pentru a-[i pl`ti credi-
torii. Vânzarea efectuat` vinerea trecut` era de fapt o simpl`
problem` administrativ`.
Alandra se \ncrunt`. Dac` bunicul ei avea creditori, \nsem-
na c` avusese o mul]ime de probleme financiare. {i poate
exact \n acel timp sosise scrisoarea mamei ei la La Roseraie.
Acest om orgolios nu avusese curajul s` m`rturiseasc` faptul
c` este ruinat. Preferase s` adânceasc` pr`pastia care \l
desp`r]ea de ai sì.
Se minun` singur`. |ncerca acum s`-i g`seasc` scuze

bunicului ei c` scrisese o asemenea scrisoare? Nu, nu avea nici
o scuz`.
|[i \ndrept` spatele [i sus]inu privirea lui Matt care se uita
la ea f`r` s` scoat` nici un cuvânt. Probabil c` o credea
dezam`git` de vestea c` bunicul ei nu mai avea nici un ban.
Ah, dac` ar [ti!
– Deci Alan Todd nu este omul bogat pe care [i-l \nchipuie
lumea?
– Dezam`git`?
|n sinea ei, era furioas` foc. Abia se ab]inu s` nu-i trân-
teasc` \n fa]` individului `stuia tot ce gândea despre el.
Cu pre]ul unui imens efort reu[i s` zâmbeasc` [i s` bat`
din gene. Apoi, pe un ton indiferent, replic`:
– Dezam`git`? Nu chiar, dragul meu Matt... C` bunicul
meu nu mai are un ban, e mare p`cat! Dar exist` m`car un
b`rbat bogat la La Roseraie!
– Nu te avânta! exclam` el brusc. N-am nevoie de chestii de
genul `sta!
P`rea atât de amenin]`tor \ncât Alandra se trase \napoi cu
un pas, speriat`.
– Nu-mi plac femeile interesate! \i spuse el privind-o din
nou cu dispre].
|n acel moment doamna Pinder ap`ru cu o farfurie plin` de
ou` cu [unc`. Sosirea ei mai destinse pu]in atmosfera din camer`.
„Am \mpins prea departe lucrurile, gândi Alandra. Trebuie
s` am grij`... E atât de furios, \ncât ar fi \n stare s`-mi rup`
gâtul dac` o s` continuu s`-l provoc astfel!”
42 JANE ASHTON
Bunicul ei \mpinse u[a dinspre gr`din` [i intr` \n

sufragerie. Nu p`ru s` remarce nici prezen]a ei nici pe a lui Matt.
Nici m`car nu-[i d`deau osteneala s` se salute \n aceast` cas`...
Caracterul ei pozna[ ie[i la iveal` indirect. Ea exclam`
imediat:
– Bun` diminea]a, bunicule!
Alan Todd o \nv`lui \ntr-o privire surprins` [i, \n chip de
r`spuns, se mul]umi s` dea din cap.
Un zâmbet lumin` atunci chipul Alandrei:
– {i \]i mul]umesc, bunicule! Am dormit foarte bine...
|i \ntâlni privirea \n care se putea citi o uimire nepref`cut`.
Se p`rea c` nu e obi[nuit s` fie astfel tratat.
– Insolent` dis-de-diminea]`! oft` el.
|[i scoase apoi [erve]elul din inelul de argint. Alandra \[i
d`du abia acum seama c` se ab]ine cu greu s` nu zâmbeasc`.
– Nu-]i face probleme, bunicule! \l asigur` ea. N-o s` mai
fii mult timp nevoit s`-mi supor]i insolen]a!
El o privi \ntreb`tor.
– O s`-mi iau r`mas-bun, fiindc` plec, \i explic` ea.
– Ca s` te duci unde?
Ridic` mirat` din sprâncene. Oare uitase c` ea avea inten]ia
s` se \ntoarc` azi la Londra?
– |n seara asta o s` dorm \n propriul meu pat! preciz` ea.
Bunicul schimb` o privire cu Matt. O privire a c`rei sem-
nifica]ie Alandra n-o pricepu.
– Da, plec. Dup` ce mai beau o cafea.
Lu` cafetiera pe care doamna Pinder o l`sase pe mas` [i,
dup` ce \[i servi bunicul, \[i umplu din nou cea[ca.
|nvârtind linguri]a prin ea, \i examin` pe cei doi b`rba]i din

fa]a ei. Expresia lor r`mânea de nep`truns. Totu[i – ar fi
putut jura – p`reau s` comunice \ntre ei f`r` s` schimbe nici
un cuvânt, nici o privire, nici un gest...
– Dac` vrei s` te \ntorci ast`zi la Londra, va trebui s` a[tep]i
cam mult trenul, rosti \n cele din urm` Alan Todd.
– De ce?
Din nou p`rea s`-i vin` greu s`-[i ascund` un zâmbet
amuzat.
– Fiindc` nu exist` un tren spre Londra duminica. Matt nu
]i-a spus?
– Nu mi-a spus nimic! exclam` ea.
Bine\n]eles c` el nu considerase necesar. Doar \[i
\nchipuise c` avea de gând s`-[i impun` prezen]a cât mai mult
timp la La Roseraie.
Brusc, Alandra se ridic`, \[i arunc` [ervetul pe mas` [i
p`r`si \nc`perea.
|n cursul zilei sim]i c` furia o p`r`se[te \ncetul cu \ncetul.
Mersese la \ntâmplare, \ncotro v`zuse cu ochii [i nu se \ntor-
sese la ora prânzului, de[i \i chiorìau ma]ele de foame.
|i detesta pe to]i. F`r` nici o excep]ie. Pe bunicul ei, pe
verii ei [i mai ales pe Matt Carstair. Doamna Pinder \i era cea
mai simpatic`.
Din p`cate, era obligat` s` se \ntoarc` la La Roseraie! {i
s`-[i mai petreac` o a doua noapte sub acest acoperi[... Ce
corvoad`!
Se decise \n sfâr[it s` se \ntoarc`. Din fericire, nu \ntâlni pe
nimeni, nici \n parc nici pe hol. Urc` direct \n camera ei.
44 JANE ASHTON
Ar fi avut un chef nebun s`-[i ia bagajul [i s` se duc` la

Ferny Druffield ca s` fac` apel la ospitalitatea s`tenilor.
Dar [tia c` n-ar putea proceda a[a.
I-ar fi putut ruga pe Matt, pe Robert sau pe Jo s-o conduc`
la o alt` gar` de unde plecau trenuri spre Londra.
– Dar sunt cu to]ii atât de nesuferi]i, \ncât ar refuza \n mod sigur
s`-mi fac` un asemenea serviciu! spuse ea cu jum`tate de glas.
Apoi strânse din pumni.
– {i nu vreau s` le datorez nimic!
Mu[cându-[i buza de jos, privi singura rochie pe care [i-o
adusese. Ar fi trebuit c`lcat` pu]in.
– Cu atât mai rù, bomb`ni ea. Pentru ei, bine\n]eles. Dac`
nu le place, s` nu se uite la mine.
Dup` ce f`cu un du[, se fard` discret, se \mbr`c` [i cobor\.
Era exact ora opt când deschise u[a salonului.
Jo, \mbr`cat` \ntr-o rochie ro[ie de m`tase, era mai
elegant` ca niciodat` [i Alandra se sim]i ca o s`r`ntoac` cu
toaleta ei mototolit`.
– Ne preg`tim s` ne a[ez`m la mas`, \i spuse Matt. Vrei s`
bei ceva \nainte?
P`rea c` e singurul care i-a remarcat prezen]a. Robert \[i
admira vârfurile pantofilor [i Jo discuta cu bunicul ei.
– Nu, mul]umesc, \i r`spunse Alandra. Nu vreau s` v` fac
s` \ntârzia]i la mas`. Doamne fere[te s` se r`ceasc` mâncarea!
Jo se ag`]` de bra]ul bunicului ei. Alandra avu impresia c`
prin asta voia s` spun`: „E bunicul meu! Bunicul e al meu!”
Alandra ar fi r`mas cu pl`cere \n camera ei \n loc s` coboare
la cin`. Dar murea de foame! Toat` ziua nu mâncase decât o
felie de pâine pr`jit` cu unt [i bùse dou` ce[ti de cafea.
Era atât de \nfometat` \ncât se mul]umi s` m`nânce cu

poft`, f`r` s` scoat` nici un cuvânt.
– E[ti t`cut` \n seara asta, remarc` Matt.
Oare dorea ca ea s` redeschid` ostilit`]ile?
– Am petrecut o zi extraordinar`, declar` ea pe un ton
satisf`cut. M-am plimbat pe coline. Ce vedere frumoas` ofer`
La Roseraie de acolo, de sus!
Toate privirile erau acum fixate asupra ei. Alandra nu se
putu opri s` adauge pe un ton ironic:
– Proprietatea asta trebuie c` valoreaz` o avere!
Ochii lui Matt deveniser` brusc foarte reci. Probabil \[i
\nchipuia c` evalueaz` casa spunându-[i c` o parte \i revenea
[i ei, de drept...
|ntr-o t`cere ap`s`toare, ea continu`:
– Ce p`cat c` sunt obligat` s` plec mâine!
Pentru prima oar`, Jo se ar`t` ceva mai amabil`:
– Aha, pleci mâine?
P`rea gr`bit` s-o vad` odat` plecat` de la La Roseraie.
– Da, cât mai devreme posibil.
– Exist` un tren la ora opt fix, o inform` Jo. Dac` vrei, te
conduc eu la gar`.
– Nu te scoli niciodat` \nainte de nou`! remarc` bunicul ei.
– Dar pentru mine, Jo este gata s` pun` de[tept`torul,
spuse Alandra cu ironie.
Veri[oara ei deveni stacojie la fa]` [i Alandra \[i regret`
sarcasmul. Poate c` Jo nu era chiar atât de rea dup` cum o
credea ea.
46 JANE ASHTON
„Nu-]i face iluzii! \[i spuse ea. Jo, la fel ca [i bunicul meu,
ca [i Robert sau Matt, credea c` am venit \n goana mare aici
dup` ce am aflat din pres` c` Matt Carstair a r`scump`rat de
la Alan Todd partea lui din firm`!”
Incapabil` s` mai r`mân` mult timp a[ezat` la aceast`
mas`, se ridic`. Oh, cât de mult [i-ar fi dorit s` fie deja mâine,
ca s` poat` lua trenul care o va duce departe de toate fiin]ele
astea antipatice!
Doamna Pinder abia pusese desertul pe mas`, dar Alandrei
\i era indiferent dac` este nepoliticoas`.
Urc` scara. Abia ajunsese sus pe coridor, c` auzi un zgomot
de voci pe hol. Deci nici ei nu-[i mâncaser` desertul? {i ei
ie[iser` din sufragerie?
Nici nu-[i d`du m`car osteneala s` trag` cu urechea. N-aveau
decât s` spun` ce vor! Ei pu]in \i p`sa...
Vocea bunicului ei \i ajunse totu[i la urechi, foarte
hot`rât`, foarte clar`:
– Robert, ce naiba, tunde-te odat`!
Nu ascult` mai departe [i, f`r` zgomot, \nchise u[a camerei
\n urma sa.
Un sfert de or` mai târziu, \n c`ma[` de noapte, \[i punea
unica ei rochie \n geanta de voiaj. Mâine diminea]` o s` plece
\n blugi.
U[a se deschise f`r` nici un zgomot. Ridic` repede capul [i,
cu o exclama]ie de surpriz`, \l v`zu intrând pe Matt Carstair.
El o cânt`ri din priviri f`r` s` scoat` nici un cuvânt [i Alandra
se sim]i brusc aproape goal` \n c`ma[a u[oar` de noapte.
|[i puse repede pe ea halatul.
– Ai fi putut bate la u[` \nainte de a intra! exclam` ea,

[ocat` de comportarea lui.
– |]i faci bagajul? se mir` el.
– Dup` cum vezi. N-am nici un chef s` mai r`mân o zi \n
plus \n... monumentul `sta funerar! Ah, sunte]i unul mai
politicos [i mai ciudat decât cel`lalt!
– N-ai bani, remarc` el.
– Asta se \ntâmpl` [i la case mai mari!
– {i n-ai nici de lucru \n acest moment.
– |nchipuie-]i c` am fost nevoit` s`-mi dau demisia ca s`
m` pot ocupa de mama mea bolnav`!
Dar Matt nu p`rea s-o cread`. Lacrimile umplur` ochii
Alandrei pe nea[teptate. |[i \ntoarse capul, jenat`.
– Sunt gata s` te pl`tesc ca s` r`mâi la La Roseraie, declar`
Matt.
Uluit`, Alandra \ntoarse capul s` se uite la el. Lacrimile i se
uscaser` pe loc.
– Cum?!
– Sunt gata s` te pl`tesc ca s` r`mâi la La Roseraie, repet` el.
Capitolul 4
– E[ti... e[ti gata s` m` pl`te[ti ca s`...

Se bâlbâia, nevenindu-i s`-[i cread` urechilor. Oferta era o
adev`rat` surpriz`. {i nu mai \n]elegea nimic. Era convins` c`
Matt Carstair ar fi vrut s-o vad` la mii de leghe de La Roseraie.
{i uite c`...
Revenindu-[i \n fire, continu`:
– Explic`-mi!
Era acum la fel de ne\ncrez`toare \n privin]a lui cum fusese
el fa]` de ea.
– Vorbesc serios, spuse el cu o oarecare ner`bdare.
{i avea \ntr-adev`r un aer serios. Ceea ce o intriga pe
Alandra.
– De ce \mi faci o asemenea propunere? \l \ntreb` ea.
El o privea mijindu-[i ochii [i Alandra \ncepu s` nu se mai
simt` \n largul ei.
Reu[i totu[i s` reintre \n pielea personajului pe care se

hot`râse s`-l adopte: acela al unei intrigante interesate doar
de bani.
– Deci, e[ti gata s` m` pl`te[ti ca s` r`mân la La Roseraie?
Nu m-a[ fi a[teptat!
– N-ai auzit? \ntreb` el pe un ton repezit. N-am obiceiul s`-mi
bat gura degeaba.
– Ei bine, dac` m-a[ fi a[teptat la a[a ceva... rosti ea \n doi
peri.
Apoi Alandra \i indic` un fotoliu.
– Te rog, a[az`-te. Merit` s` discut`m o asemenea
propunere.
Ea se a[ez` pe marginea patului.
– La prima vedere, propunerea ta mi se pare destul de
interesant`, \l asigur` ea.
El r`m`sese \n picioare [i se plimba nervos \ntre u[` [i
fereastr`.
Apoi se opri \n fa]a ei [i o privi. Alandra \[i arunc` pe spate
p`rul blond ca aurul [i \l privi cu \ndr`zneal` drept \n ochi.
Cu siguran]a unei aventuriere experimentate, \[i spuse ea
\n gând.
Ochii lui Matt se oprir` asupra buzelor ei pline, asupra
decolteului de la halat, pe care ea [i-l strânse instinctiv cu
mâna.
– De ce vrei s` r`mân? \l \ntreb` ea.
– Ai reu[it s`-l binedispui pe bunicul tù.
Alandra f`cu ochii mari.
50 JANE ASHTON
– |]i ba]i joc de mine! El, bine dispus? N-am v`zut \n via]a
mea un om atât de posomorât, care bomb`ne mereu, \n cazul
c` nu tace mâlc...
– Nu-l cuno[ti a[a cum \l cunosc eu, o \ntrerupse el.
– {i nici n-am chef s`-l cunosc mai bine! exclam` ea,
ie[indu-[i pentru o clip` din rol.
Matt \[i mu[c` buzele.
– Dac` nu dore[ti s`-l cuno[ti mai bine, de ce ai venit la La
Roseraie? Din cauza anun]ului ap`rut \n ziarele de vineri,
bine\n]eles, trase el concluzia.
– Tu pui \ntreb`rile, tu r`spunzi, [opti ea \mbufnat`.
– Citesc \n tine ca \ntr-o carte deschis`.
– Dragul meu Matt, n-ai cumva nevoie de ochelari? \l lu` ea
peste picior.
– Deci, dup` p`rerea ta, relu` ea, vizita mea a reu[it s`
descre]easc` fruntea acestui \ncânt`tor b`trân?
Reg`sindu-[i tonul sarcastic pe care \l adopta cu atâta
u[urin]` când se g`sea \n fa]a acestui om, Alandra adùg`:
– {i e[ti gata s` m` pl`te[ti pentru a continua s`-l distrez?
Deci, gra]ie mie, va continua s` fie bine dispus?
Matt \[i b`g` mâinile \n buzunarele pantalonilor. Se vedea
de la o po[t` c` nu avea deloc chef de glum`.
– L-am v`zut de când ai sosit, declar` el. E limpede c` \]i
apreciaz` sim]ul umorului.
– Aha! Deci, dup` p`rerea ta, am umor... Ai spirit de
observa]ie.
– Nu prea \mi scap` mare lucru.

Cel pu]in a[a credea el. Dar \n cazul ei, se cam \n[elase...
– Nu te-ai pierdut deloc cu firea, continu` Matt. {i erai una
\mpotriva tuturor...
– |mpotriva a patru persoane, da. Fiindc` te num`r [i pe
tine laolalt` cu snobii mei de veri.
– Eu n-am timp s` fac pe snobul, rosti el pe un ton sec.
Dup` o scurt` t`cere, remarc`:
– De câtva timp, Alan p`rea c` s-a s`turat de via]`. Dar eu
l-am cunoscut ca pe un om plin de via]`. {i brusc, totul a
\nceput s`-l plictiseasc`...
O fi crezut c` ea o s` se \nduio[eze de soarta acestui b`trân
egoist [i f`r` inim`!
– |nainteaz` \n vârst`, a[a c` e normal s` nu mai fie acela[i,
declar` ea.
– Nu are decât [aizeci [i nou` de ani. Fizic e \n plin` form`.
Alandra cl`tin` din cap.
– {i tu vrei s` r`mân s`-l \nveselesc!
Apoi [opti ca pentru sine, surprins`:
– |l iube[ti...
Matt se \ncrunt`.
– Ei [i? mormì el. E vreo crim`? |l cunosc de o via]`. L-a
\nlocuit pe tat`l meu când acesta a murit.
La ce vârst` \[i pierduse tat`l? se \ntreb` Alandra. Suferise
oare la fel de mult ca ea când r`m`sese orfan`?
Se crisp`, furioas` pe sine. Doar n-o s` se lase \nduio[at`
tocmai acum!
52 JANE ASHTON
– |n acest caz, aproape c` suntem rude! exclam` ea cu o

bun` dispozi]ie for]at`. S` ne s`rut`m!
Chipul lui Matt devenise glacial.
– }i-am mai spus o dat` s` nu-]i pierzi timpul cu mine,
rosti el pe un ton dur. Cunosc eu fetele de genul tù!
– Gre[e[ti, dragul meu Matt, când generalizezi! Dar gata cu
banalit`]ile, s` revenim la subiectul care ne intereseaz`. Ca...
ce slujb` \mi oferi [i pentru cât timp?
El reflect` un timp.
– S` zicem... trei luni.
– Trei luni! repet` ea stupefiat`.
Perspectiva de a petrece atât de mult timp la La Roseraie, o
\ngrozi.
„Preferam s` merg la \nchisoare!” gândi ea.
Dar nu trebuia s`-[i uite rolul. Se pref`cu deci c` se
gânde[te la propunerea lui Matt, chiar dac` inten]ia ei de a lua
trenul a doua zi diminea]` la ora opt era de neclintit.
– O s` te coste scump, spuse ea \n cele din urm`.
– }i-am spus c` sunt gata s` pl`tesc. Dac` accep]i s` r`mâi
trei luni, la sfâr[itul acestui interval o s`-]i \nmânez un cec de
o mie de lire sterline.
O mie de lire sterline! Pentru ea, asta reprezenta o
adev`rat` avere. Mai ales c` la La Roseraie va avea [i cas` [i
mas`.
F`cu totu[i o strâmb`tur`.
– O mie de lire? Nu mai mult?
– Dac` \]i pl`te[ti atât de prost angaja]ii, \n]eleg cum te-ai

\mbog`]it!
– Cecul va fi pl`tit din contul meu personal, nu din cel al
societ`]ii!
O fix`, mânios la culme.
– {i imagineaz`-]i c` angaja]ii mei sunt foarte bine pl`ti]i!
Salariile de la Carstair & Todd sunt superioare celor oferite de
celelalte companii cu acela[i profil!
Brusc, se \mblânzi.
– Ascult`, nu va fi o munc` grea. Nu va trebui decât s`
trìe[ti dup` bunul tù plac!
– |l cuno[ti pe bunicul meu. }i se pare o persoan` ciudat`?
Dar Matt nu-i r`spunse. Era deja la u[` [i \i a[tepta r`spun-
sul, Cum Alandra nu spunea nimic, el insist`:
– Ei?
– |mi ceri prea mult, declar` ea \n cele din urm`. Refuz.
– De ce?
Ce explica]ie putea s`-i dea? Tot ceea ce dorea acum, era ca
el s` plece. Abia a[tepta s` se bage \n pat ca s` doarm` [i s` uite
de cele patru personaje, unul mai antipatic decât celelalte.
– De ce? o \ntreb` din nou Matt.
Apoi reflect` o clip`.
– Te temi c` verii tì se vor purta urât? |n cazul `sta, pot...
Alandra s`ri \n sus.
– M` doare-n cot de verii mei! Sigur, ei au tot ce le pot
oferii banii [i \[i privesc de sus rudele s`race. Poate c` le e
ru[ine cu mine. Dar las`-m` s`-]i spun, Matt Carstair, c` eu m`
simt umilit` s` am ni[te veri ca ei!
54 JANE ASHTON
Ochii ei verzi aruncau fulgere. Era furioas`. |n schimb,

ciudat lucru, mânia lui Matt p`rea c` se evaporase.
Timp de o ve[nicie, dup` cum i se p`ru ei, Matt o studie
f`r` s` scoat` nici un cuvânt. Apoi \i spuse:
– Dac` a[a stau lucrurile, de ce s` nu r`mâi, ca s` le
dovede[ti din ce aluat e[ti f`cut`?
– Ca s` le dovedesc c` valorez mai mult decât ei? \ntreb`
ea, brusc tentat` s` primeasc` provocarea.
– Toate fiin]ele omene[ti s-au n`scut egale.
Alandra ridic` din umeri, rostind cu sarcasm:
– Numai c` unele sunt mai egale decât celelalte!
Matt \[i consult` ceasul.
– Ei? insist` el.
– O s` m` mai gândesc, decise ea.
– Bine...
– {i o s`-]i dau r`spunsul mâine diminea]`.
– Bine.
F`r` s` mai adauge ceva, el p`r`si \nc`perea. U[a se \nchise
cu grij` [i Alandra o privi mu[cându-[i buzele. Se \ntreb` dac` nu
visase c` avusese loc aceast` \ntrevedere atât de nea[teptat`...
Se b`g` \n fine \n pat. Dar nu-[i g`sea deloc somnul...
Probabil c` Matt Carstair \l iubea foarte mult pe bunicul ei
de \i f`cuse o asemenea propunere. Nu o considerase la
\nceput o du[manc`? {i uite c` \i propunea s` r`mân`, exact
celei pe care o considera drept o intrigant`. {i asta doar pen-
tru a-l distra pe un b`trân care se s`turase de via]`.
***
Dup` o noapte alb`, se scul` \n zori. Se s`turase s` se tot

zvârcoleasc` \n pat f`r` s` reu[easc` s` adoarm`.
Travers` sufrageria. Fa]a de mas` [i tacâmurile pentru
micul dejun erau deja aranjate. Doamna Pinder le pusese
probabil asear` dup` cin`.
Deschise u[a care d`dea spre parc [i f`cu câ]iva pa[i prin
gr`dina de trandafiri care d`duse numele propriet`]ii.
Cât de lini[tit p`rea totul aici... Cu pa[i \nce]i, trecu de la o
tuf` \nflorit` la alta. {i pu]in câte pu]in se lini[ti.
„Mi-ar pl`cea s` r`mân”, gândi ea.
Se crisp`, surprins` de aceast` constatare.
Da, i-ar pl`cea s` r`mân`, la ce bun s` se mai ascund` dup`
deget? Deja adora aceast` locuin]` frumoas`, parcul ei,
gr`dina de trandafiri [i peisajul lini[tit al \mprejurimilor.
Ce n-ar fi dat s`-i poat` pune la punct pe nesuferi]ii ei de
veri! Ca [i pe Matt Carstair, de altfel...
O alt` u[` se deschise [i bunicul ei \[i f`cu apari]ia \n
gr`din`. Era \mbr`cat foarte modest, \n pantaloni de catifea
reiat` [i o hain` din p`r de c`mil`, care cunoscuse [i zile mai
bune.
Alandra r`mase acolo unde era. {tia c` el o v`zuse...
B`trânul se \ndrept` direct spre ea.
– Bun`! se for]` ea s` spun`.
„E de necrezut, gândi ea. Dac` mai r`mân mult timp aici, o
s` ajung s` nu mai salut pe nimeni diminea]a!”
– Te scoli devreme, bunicule, remarc` ea.
– |ntotdeauna.
– Ei bine, avem m`car un lucru \n comun!
56 JANE ASHTON
– {i e atât de surprinz`tor?
Dar Alandra nu avea chef s` continue aceast` discu]ie [i
schimb` subiectul.
– Matt mi-a spus c` ai [aizeci [i nou` de ani. Nu mai
lucrezi?
– Mi se mai \ntâmpl` s` m` duc la birou.
Alandra scotoci prin amintiri. Tat`l ei nu-i vorbise despre
birourile din Ferny Druffield?
– La Ferny Durffield? \l \ntreb` ea.
– De zece ani [i mai bine au fost transferate \n alt` parte.
Se aplec` apoi spre un trandafir [i \i inspir` parfumul, cu
ochii pe jum`tate \nchi[i.
– Cea mai mare dintre uzinele noastre se afl` la Bedewick,
la circa [aisprezece kilometri de La Roseraie. Acolo ne-am
instalat birourile.
Cu un ton acru, adùg`:
– Ce, nu [tiai?
Alandra f`cu un gest indiferent cu mâna.
– Probabil c` adresa figura \n ziarele de vineri. Dar \]i spun
– a[a cum i-am spus [i lui Matt – c` n-am citit ziarele din acea
zi!
El cl`tin` din cap.
– Nu asta voiam s` spun. M` \ntrebam dac` tat`l tù a
urm`rit mi[c`rile societ`]ii.
– Dar tu, bunicule? Tu ai \ncercat s` afli ce a devenit el?
Alan Todd nu r`spunse. O t`cere ap`s`toare se instaur`.
Alandra fu prima care o rupse.
– De ce n-ai dat nici un semn de via]` dup` plecarea tat`lui

meu? insist` ea.
– De ce a[ fi f`cut-o? ripost` el f`r` menajamente.
|[i \ncruci[` apoi bra]ele pe piept.
– Edward a fugit cu o orfan` care nu avea nici un ban [i mai
era [i boln`vicioas` pe deasupra. Nici m`car nu s-a dus s`-[i
s`rute mama \nainte de plecare.
Alandra \n]elese atunci ce multe lucruri \i sc`paser`. Vina
nu era de o singur` parte, a[a cum crezuse atâta timp...
– |l iubeai pe tat`l meu? \l \ntreb` ea.
Alan Todd o privi \n t`cere.
– Afec]iunea e ca [i dragostea, Alandra. Trebuie s` fie doi...
Era prima oar` când \i spunea pe nume.
– Dac` Edward m-ar fi iubit m`car un pic, ar fi luat leg`tura
cu mine \n cursul acestor ani, [opti el.
Se \ntoarse cu spatele. Mâinile lui tremurau u[or [i
Alandrei \i p`ru rù c` trezise \n el toate aceste emo]ii, toat`
aceast` triste]e.
{i brusc se sim]i la fel de tulburat`.
Se auzi declarând cu blânde]e:
– Te iubea, bunicule, te iubea foarte mult...
Doar un mormìt \i parveni drept r`spuns.
– Da, te iubea mult! repet` ea cu convingere. Altfel crezi c`
mi-ar fi pus numele de Alandra?
– Alandra...
– Femininul de la Alan.
B`trânul se \ntoarse brusc spre ea. Ochii lui sp`l`ci]i se
\nce]o[ar`. T`cea, dar tân`ra \n]elese c` era prea emo]ionat
ca s` vorbeasc`.
58 JANE ASHTON
Alandra cùt` ceva de spus pentru a-i l`sa timp s`-[i revin`.
– Matt m-a rugat s` mai r`mân, \i m`rturisi ea. Tu ce p`rere ai?
Alan Todd \[i limpezi glasul.
– E casa lui, spuse el \n cele din urm`. Poate s` invite pe
cine vrea.
– Casa lui! exclam` Alandra. Credeam c-ai cump`rat La
Roseraie \mpreun` cu tat`l lui Matt.
– Da, aceast` proprietate \mi apar]inea pe jum`tate, pe vre-
muri...
Reflect` o clip`.
– Tat`l lui Matt a fost ucis \ntr-un accident de ma[in`, pe
când fiul sù avea doar [aisprezece ani. Pe vremea aceea tat`l
tù mai locuia \nc` aici...
– Cred c` tat`l meu nu era interesat de Societatea Carstair
& Todd... N-a vrut s` devin` inginer.
– Era principalul subiect de ceart` dintre noi, admise Alan
Todd.
{i oft` din adâncul pieptului.
– Dup` plecarea tat`lui tù, so]ul lui Eunice, care se ocupa
de partea comercial` a firmei, a f`cut ni[te afaceri proaste.
Apoi bunica ta a murit [i totul a mers din ce \n ce mai prost la
uzin`...
Alandra se \ncrunt`, \ncercând s` \n]eleag`.
– Pe vremea aceea, Matt mai era \nc` la universitate?
– Da. N-am avut curajul s`-i spun c` intrasem \n datorii
pân` peste cap. Când [i-a terminat studiile [i a venit s` m`
secondeze la conducerea societ`]ii, a descoperit c` aceasta era
\n pragul falimentului.
– Care a fost reac]ia lui?

– Matt nu e genul s` se lamenteze. S-a pus pe munc`...
Alandra [i-l imagin` f`r` greutate.
– {i ce s-a \ntâmplat? Cum a]i reu[it s` urca]i din nou
panta? Cu tot curajul lui, un bìat abia ie[it de pe b`ncile uni-
versit`]ii nu poate transforma o afacere falimentar` \ntr-una
\nfloritoare!
– Matt a muncit zi [i noapte. Cu un fel de furie care m-a
\nm`rmurit... |l ajutam [i eu cum puteam mai bine, dar entuzi-
asmul pe care \l avusesem la fondarea societ`]ii disp`ruse.
Oft` iar din adâncul pieptului.
– F`r` Matt, Societatea Carstair & Todd n-ar mai exista de
mult timp!
– Gra]ie lui...
– Da. El supraveghea totul. De la produc]ie pân` la con-
tabilitate. A reu[it s` ob]in` importante \mprumuturi bancare
[i, pu]in câte pu]in, a putut s` restabileasc` echilibrul... {i s`
[tii c` \ntr-adev`r ne aflam pe marginea pr`pastiei!
Aparent familia Todd avea motive s`-i fie recunosc`toare
lui Matt Carstair.
„Dar nu [i eu!” \[i spuse Alandra.
– {i atunci ai fost obligat s` vinzi casa? se interes` ea.
– Jum`tate din ea, o corect` el, fiindc` cealalt` jum`tate
apar]inea de drept familiei Carstair. Fusesem deja obligat s-o
ipotechez. Când Matt mi-a propus s-o cumpere, m-am sim]it
u[urat. N-a[ fi vrut ca aceast` locuin]` s` cad` pe mâini strìne.
Alandra se mir` c` \i spune totul cu atâta u[urin]`. Apoi
\n]elese c` \i f`cea bine s` vorbeasc`. Probabil c` nu avea prea
des ocazia s`-[i deschid` inima...
60 JANE ASHTON
– Deci, acum Matt Carstair posed` nu numai toat`

societatea – dup` câte mi-a spus – ci [i toat` proprietatea?
– Am impresia c` Matt \]i spune o mul]ime de lucruri!
Remarca bunicului ei o l`s` f`r` glas câteva clipe.
– {i Robert? \l \ntreb` ea ceva mai târziu.
V`rul ei nu-i era deloc simpatic. Dar pentru el, care proba-
bil c` spera s`-[i fac` o carier` \ntr-o mare companie din care
o parte \i va reveni \ntr-o zi, [ocul fusese probabil dur...
– Robert nu are voca]ie de inginer. Seam`n` \n aceast`
privin]` cu tat`l tù.
– {i el ce face?
– Matt i-a oferit un post la uzin`. Se duce acolo cinci zile
din [apte... [i nu se obose[te deloc! \ncheie el mormìnd.
|ntr-o clip`, din volubil [i deschis, redevenise b`trânul
ar]`gos pe care Alandra \l v`zuse când venise la La Roseraie.
Schimbarea era frapant`, dar ea era absurd de fericit`
descoperind c` personalitatea bunicului ei avea mai multe
fa]ete. {i ceea ce descoperise \i pl`cea...
Acum era sigur` c` \[i iubise mult fiul [i c` suferise \ngro-
zitor când acesta din urm` p`r`sise pentru totdeauna locuin]a
familiei.
{i, brusc, nu mai avu chef nici s`-l tachineze, nici s` fie
impertinent`. Dorea pur [i simplu s`-l fac` s` zâmbeasc`.
– Nu trebuie s` m` antipatizezi, bunicule, spuse ea cu
c`ldur`. Nici eu n-am nici un ban!
R`mase t`cut [i ea se \ntreb` dac` nu mersese prea
departe. Apoi un surâs amuzat \i destinse fa]a.
– Uite! spuse el \ntinzându-i un boboc de trandafir pe care

tocmai \l culesese.
– Oh, mul]umesc!
Chipul lui Alan Todd redeveni serios.
– }i-ai pierdut p`rin]ii, dar ai totu[i o familie, nu uita asta!
declar` el cu seriozitate.
– Nu uit, \l asigur` ea.
{i se \ndreptar` \mpreun` spre sufragerie. Alandra se
sim]ea aproape fericit` \n aceast` diminea]`. {i asta nu i se mai
\ntâmplase de la moartea mamei sale...
Dar acest sentiment nu dur`. Fiindc` Matt Carstair se afla
acolo, \mbr`cat \ntr-un costum de culoare \nchis`, perfect
croit.
O \nv`lui \ntr-o privire rece. Ea duse bobocul de trandafir
la nas [i \l mirosi cu delicate]e.
Dar el nu-i r`spunse.
{i totu[i, ar fi trebuit s` fie mul]umit s` vad` c` se \n]elege
atât de bine cu bunicul ei! gândi ea. Nu asta voia el?
Doamna Pinder sosi cu ou`le cu [unc` pentru Matt
– {i pentru mine, v` rog, doamn` Pinder, un ou cu [unc`!
\i ceru Alan Todd.
– Ia te uit`, apetitul revine! spuse menajera cu satisfac]ie.
Jo \mpinse u[a abia respirând, ca [i cum fugise nu [tiu câ]i
kilometri.
– Beau o cea[c` de cafea, apoi te conduc la gar`, Alandra!
Jo p`rea \ntr-o dispozi]ie excelent`. De fapt, nu fusese
niciodat` atât de surâz`toare ca \n aceast` diminea]`.
62 JANE ASHTON
– Foarte dr`gu] din partea ta, scumpa mea veri[oar`, o

asigur` Alandra.
{i f`r` s` se gr`beasc` lu` o felie de pâine pr`jit` [i \ncepu
s-o ung` cu unt.
Când \[i ridic` ochii \ntâlni privirea intens` a lui Matt fixat`
asupra ei.
– Da, foarte dr`gu] din partea ta, relu` ea. Dar cine va veni
s` m` a[tepte la gara din Ferny Druffield disear`?
Jo \[i holb` ochii la ea.
– Te \ntorci disear`? rosti ea uluit`. {i de ce?
Nici m`car nu-[i d`dea osteneala s`-[i ascund`
dezam`girea.
– Dac` a[ avea posibilitatea, nici n-a[ pleca de la La
Roseraie, o asigur` Alandra. Dar trebuie s`-mi aduc ni[te
lucruri dac` vreau s`-mi prelungesc [ederea.
– Doamn` Pinder, preg`te[te-mi dou` ou` cu [unc`! strig`
bunicul ei.
– Ai inten]ia s` mai r`mâi? insist` Jo, necrezându-[i
urechilor.
Alandra sus]inu privirea dur` a lui Matt.
– Bine\n]eles c` da! exclam` ea. Am o mie de motive s-o
fac.
|n privirea lui Matt se putea citi c` era convins de un sin-
gur lucru: hot`rârea ei era motivat` doar de cecul pe care i-l
promisese dac` r`mâne timp de trei luni.
Capitolul 5
Era foarte frumos \n acea dup`-amiaz` de duminic`.

Alandra mergea repede pe o c`rare de pe coasta abrupt` a co-
linei. Jos se z`rea La Roseraie \n mijlocul unei m`ri de verdea]`.
Tân`ra trebuia s` recunoasc` faptul c` via]a la Ferny
Druffield era mult mai pl`cut` decât [i-o \nchipuise acum o
lun`, când sosise pentru o vizit` care, dup` p`rerea ei, nu tre-
buia s` dep`[easc` un sfert de or`...
Nu reu[ise \nc` s` elucideze motivele care o f`cuser` s`
r`mân`... Poate doar instinctul ei b`tìos care o \mpingea s`
se opun` fiec`rui ocupant al acestei case? Ei o provocaser`,
fiecare \n felul lui, [i ea nu mai voia s` se dea b`tut`...
|n schimb, nu avea nici cea mai mic` inten]ie s` accepte
banii lui Matt. Bine\n]eles c` \l l`sa s` cread` \n continuare c`
doar dorin]a de câ[tig o re]inea... Dar mândria \i interzicea s`
accepte un singur cent de la acest om, cel mai odios, cel mai
nesuferit din câ]i cunoscuse vreodat`.
64 JANE ASHTON
Da. Matt Carstair i se p`rea [i acum la fel de antipatic.

Totu[i, p`rerea despre verii ei \ncepuse s` i se schimbe.
{tia acum c`, dac` Robert nu-i spusese aproape nici un
cuvânt \n primele zile ale [ederii ei la La Roseraie, asta se dato-
ra faptului c` era foarte timid.
La fel ca [i sora lui, se scula foarte târziu [i Alandra nu-[i
vedea verii \n cursul dimine]ii. Avea ocazia s` flec`reasc` pu]in
cu Robert seara, \n timpul cinei.
Timiditatea lui se topea \ncetul cu \ncetul, la fel ca z`pada la
soare. Mai ales c` Alandra \l \ncuraja cu dr`g`l`[enie s` vorbeasc`.
|n ajun, \n timpul mesei, \i adresase un surâs de \ncurajare
[i, miracol, el \i zâmbise la rândul lui.
Alandrei i se [tersese \ns` zâmbetul de pe buze când \ntâl-
nise privirea lui Matt. O fixa cu un aer iritat, imaginându-[i
probabil c` \ncerca s`-l seduc` pe bietul Robert...
Iu]ind [i mai mult pasul, tân`ra ridic` din umeri.
– Nu vreau s` m` gândesc la Matt Carstair! rosti ea cu voce
tare. M` \nfurii de fiecare dat` când fac asta!
Strânse din pumni.
– |l detest!
Când nu erau singuri, era destul de amabil. Când se \ntâl-
neau \ntâmpl`tor, f`r` martori, el o ignora sau se ar`ta de o
polite]e glacial`.
Alandra [tia c` nici acum nu avea \ncredere \n ea. |i atribuia
cele mai \ngrozitoare defecte [i o judeca f`r` mil`.
***
Seara, Matt nu-[i f`cu apari]ia la mas`. Alandra se sim]i

\ncântat`. Din contr`, chipul lui Jo se crisp` când \n]elese c`
nu-l va mai vedea \n acea sear`.
– Unde este? \ntreb` ea.
Nimeni nu-i r`spunse, a[a c` Jo \[i b`g` nasul \n farfurie.
– Unde este? repet` ca pentru sine. S-a dus s` ia masa \ntr-o
companie galant`?
– Cred c` Matt e destul de mare ca s` hot`rasc` felul cum
\[i folose[te timpul f`r` s` ne dea nou` socoteal`, rosti Alan
Todd pe un ton oarecum sarcastic.
Dup` cin`, Jo urc` direct \n camera ei. Alandra se instal` la
televizor \n compania lui Robert. Iar bunicul lor se duse \n
biroul lui, unde obi[nuia s`-[i fumeze pipa \n fiecare sear`
dup` ce mâncau.
– Nu mi se pare interesant, mormì Robert p`r`sind micul
salon unde era instalat televizorul.
Dup` plecarea lui, Alandra schimb` câteva canale. Dar nici
un program nu-i pl`cu.
Urc` \n camera ei [i \ncepu s` citeasc` o carte. Dar [i aceas-
ta i se p`ru la fel de insipid` ca filmele [i dezbaterile pe care
\ncercase s` le urm`reasc` pe micul ecran...
„Ciudat, gândi ea. Dac` Matt nu e aici, toat` casa pare \n
derut`...
{i totu[i nu era prima oar` când cina \n ora[. O fi fost de
fiecare dat` \n compania aceleia[i femei?
{i dac`, \ntr-o bun` zi, \i anun]a c` se c`s`tore[te?
Jo ar fi disperat`...
66 JANE ASHTON
|ncercând s` [i-l alunge din minte pe Matt, Alandra se

gândi la Robert. Avuseser` de curând o discu]ie serioas`, \n
cursul c`reia el \i m`rturisise c` nu-i pl`cea deloc s` lucreze la
Societatea Carstair & Todd.
{i ce ]i-ar pl`cea s` faci? \l \ntrebase ea.
– Nu [tiu... Orice altceva! Dar \n nici un caz o meserie care
s` aib` leg`tur` cu profesia de inginer. N-am nici o treab` cu
tehnica.
***
Alandra nu reu[i s` doarm` prea bine \n acea noapte.

Totu[i, a doua zi era \n picioare dis de diminea]`, a[a cum
avea obiceiul.
– Te-ai sculat chiar mai devreme decât mine! \i spuse
bunicul ei venind \n gr`dina de trandafiri, unde le pl`cea la
amândoi s` se plimbe \nainte de micul dejun.
– Bun`...
– Oh! Un spin ]i-a ag`]at haina...
– A[a e...
Ridic` din umeri.
– {tii s` cârpe[ti, feti]o?
– Bine\n]eles. Dac` vrei o repar eu. Nu va fi prea greu!
F`cur` câ]iva pa[i \n t`cere [i Alandra se aventur` s`-i pun`
\ntrebarea care \i st`tea pe limb`.
– Matt s-a \ntors?
|n loc s`-i r`spund`, b`trânul \[i ridic` ochii spre cer.
– Doamne! exclam` el. {i tu?

– Cum asta, [i eu?
– La fel ca [i Jo, a trebuit s` te \ndr`goste[ti de Matt!
– Eu?! Eu \ndr`gostit` de Matt Carstair?! exclam` ea oripi-
lat`. Bunicule, cred c` ai luat-o pu]in razna!
El nu se sup`r` [i \i \ntinse doi trandafiri.
– La vârsta mea, ai dreptul s-o iei pu]in razna, glumi el.
Uitasem c` tu [i Matt sunte]i la cu]ite...
– Dac` ar fi primit mai mult` b`taie \n copil`rie, ar fi \n
mod sigur mai u[or de trìt cu el acum, declar` Alandra. Mama
lui n-a fost destul de sever`...
Dup` un timp de gândire, \ntreb`:
– Mama lui mai trìe[te?
– Da. E pictori]` [i locuie[te \n sudul Spaniei. Climatul e
mai bun acolo pentru reumatismul ei.
{i mama Alandrei era reumatic` [i tân`ra sim]i c` \ntre ea
[i Matt se creaz` o punte de leg`tur`...
|l v`zu apoi intrând \n sufragerie. Era gata s` plece la birou.
|n costumul gri-\nchis [i c`ma[` alb`, p`rea un adev`rat om de
afaceri.
Privirea lui se opri pe cei doi trandafiri pe care Alandra \i
avea \n mân` [i buzele lui f`cur` o strâmb`tur` dezaproba-
toare. Exact ca [i \n diminea]a când Alandra venise cu un
boboc de trandafir...
Apoi se duse s` se a[eze pe locul ei [i puse florile lâng` farfurie.
– Când o s` plec, o s` iau un buchet \ntreg! spuse ea ca s`-l
calce pe nervi.
68 JANE ASHTON
– Dac` n-o s` pleci decât cu un buchet, valiza nu va fi prea grea.

Ciudat, dar aceast` remarc` o \ndurer` pe Alandra. {i
totu[i, de obicei, nimic din ceea ce spunea Matt nu reu[ea s-o
afecteze...
– Nu-]i face probleme, spuse ea pe un ton provocator. O s`
v` las adresa mea... A[a c` ve]i putea veni s` recupera]i
argint`ria familiei \n cazul c` o voi lua cu mine din neb`gare
de seam`.
– Ai un apartament la Londra? se interes` el.
F`r` s`-i r`spund`, ea lu` cafetiera [i se servi.
– |n ce cartier? insist` Matt. Nu mi-ai spus niciodat`.
– {i nici n-am inten]ia s`-]i spun.
– Iart`-m`. Credeam c` \]i va face pl`cere s` te vizitez...
Ea puse jos cafetiera cu un gest atât de brusc, \ncât câteva
pic`turi de cafea stropir` fa]a alb` de mas`.
– Ia te uit` ce idee bun`! exclam` ea cu ironie. Vino s` m`
vezi la Londra! Locuiesc la etajul unu [i o s`-]i arunc cu
pl`cere o c`ldare de ap` \n cap! Eu...
Dar bunicul ei intr` exact \n acel moment \n sufragerie [i
Alandra t`cu.
***
Venise luna octombrie [i zilele de toamn` erau splendide.

– Nu va mai dura mult! spuse cu regret Jo.
O \nso]ise pe Alandra \n ora[. Merseser` amândou` pe jos
ca s` cumpere pu]in` lân` la culoare pentru repararea hainei
bunicului. Jo nu \nceta s` vorbeasc` despre marele bal care
urma s` aib` loc la Bedewick s`pt`mâna viitoare.
– O s` mearg` [i Matt? o \ntreb` Alandra.

– Nu cred. L-am rugat dar n-a p`rut prea tentat.
Un oftat ie[i din pieptul lui Jo.
– Dar o s`-i mai spun [i disear`. Mi-ar pl`cea atât de mult
s` vin` cu mine!
***
Cina aproape c` se terminase când Jo se hot`r\ s` abordeze

subiectul care-i st`tea pe inim`. Dar \n loc s` i se adreseze
direct lui Matt, se adres` bunicului ei care se strâmb`.
– |]i m`rturisesc, feti]o, c` balurile nu m` mai atrag deloc!
– Vor avea o orchestr` atât de bun`! {i se duc to]i oamenii
pe care-i cunoa[tem...
F`cu o mutri[oar` dr`g`la[`.
– {i am chef s` dansez!
Fiindc` nimeni nu deschidea gura, adùg`:
– {i mi-a[ dori [i o rochie nou`...
Pe nea[teptate, Alan Todd se \ntoarse spre Alandra.
– Dar tu? Te duci [i tu la bal?
Era gata s` rosteasc` un „nu” categoric. Dar \[i d`du seama
c` Matt o privea \ncruntat.
{i, nici de data asta, nu putu rezista dorin]ei de a-l
tachina...
Lu` o expresie candid`.
– Mi-ar pl`cea, spuse ea. Dar, ca [i Jo, n-am nimic de
\mbr`cat.
70 JANE ASHTON
Bine\n]eles c` Matt se va gândi c` \ncerca s` ob]in` o rochie

nou` de la bunicul ei. De fapt, ea nu avea deloc inten]ia s` se
duc` la bal [i spera c` bunicul nu se va sup`ra când, mâine
diminea]`, \i va spune c` nu are nevoie de rochie.
– Am priceput, ve]i avea amândou` toalete noi de sear`,
mormì el.
Dar un surâs \i plutea pe buze.
Jo scoase un strig`t u[or de pl`cere. Alandra se mul]umi s`-i
zâmbeasc` bunicului cu c`ldur`. Nu \ndr`znea s` se \ntoarc`
spre Matt, fiindc` se temea c` o s` izbucneasc` \n râs...
Robert se agit` pe scaunul lui.
– Alandra...
|[i drese glasul [i continu` cu o voce mai puternic`:
– Alandra, mi-ar face pl`cere s` te \nso]esc la bal.
– Dar... \ncepu ea.
Era s` zic`: „dar eu nu vreau s` merg!”. Totu[i, când v`zu
c` bietul Robert se \nro[ise pân` peste urechi dup` acest efort
de a-[i \nvinge timiditatea, nu \ndr`zni s` revin` asupra
spuselor ei.
– {i mie mi-ar face pl`cere s` merg cu tine, \l asigur` ea.
Robert, care cu o clip` mai \nainte p`rea gata s` se ascund`
sub mas`, arbor` acum un zâmbet triumf`tor.
Matt se ridic`.
– Vom merge cu to]ii! decise el.
Alandra \i arunc` o privire ucig`toare. Dar nu risc` totu[i s`
protesteze.
|ntr-al nou`lea cer, Robert p`r`si sufrageria urmat de Matt.
Jo se gr`bi s` se ia dup` ei.
Alandra r`mase singur` cu bunicul ei. Rapiditatea cu care

se desf`[uraser` evenimentele o l`sase f`r` glas. |n urm` cu
cinci minute era hot`rât` s` nu se duc` la acest bal, [i pentru
a-i face pl`cere lui Robert, acum era obligat` s` se duc`...
– S` te duci \mpreun` cu Jo la Bedewick, \i spuse Alan
Todd. Am cont deschis la câteva magazine.
– Dar am glumit când am spus c` n-am nimic de \mbr`cat,
se ap`r` Alandra.
{i totu[i, `sta era motivul! Nu avea nici o toalet` mai ca
lumea \n garderoba ei destul de s`r`c`cioas`.
Bunicul se \ncrunt`.
– Doar n-o s` fii la fel de \nc`p`]ânat` ca tat`l tù?
Alandra \l privi. Nu voia ca el s`-i ofere cadouri...
– Eu...
Se \ntrerupse. Revedea urechile ro[ii ale lui Robert.
Ridicându-[i privirea, \ntâlni ochii bunicului [i-[i reaminti
emo]ia pe care o citise \n ochii lui sp`l`ci]i \n urm` cu câteva
zile.
A[a era... omul acesta o f`cuse s` sufere pe mama ei. Dar [i
el suferise când fiul lui \l p`r`sise...
„Via]a este foarte complicat`, gândi ea. Nu trebuie s` judec
pripit. Mai ales c` nici o fiin]` omeneasc` nu e perfect`.”
– Ei bine? o \ntreb` el.
Alandra ezit`. |nc`p`]ânarea era, la fel ca [i orgoliul, o
calitate – sau un defect? – care p`rea s`-i caracterizeze pe to]i
membrii familiei Todd. Bunicul ei, tat`l ei [i acum chiar ea...
Dac` bunicul [i tat`l ei n-ar fi fost atât de \nc`p`]âna]i, ar fi
reu[it probabil s`-[i rezolve disensiunile.
giannijollys
72 JANE ASHTON
***
A doua zi de diminea]`, o \nso]i pe Jo la Bedewick ca s`

bat` magazinele.
Veri[oara ei nu \ntârzie s`-[i fixeze alegerea asupra unei
rochii lungi imprimate care \i venea foarte bine.
– Acum trebuie s` g`sim ceva pentru tine, \i spuse ea
Alandrei.
Dar aceasta nu era prea entuziasmat`. |ns` când v`zu o
rochie splendid` din m`tase ro[ie, drapat` ca o tunic` pe un
um`r, \n timp ce cel`lalt r`mânea gol, nu mai rezist`.
Niciodat` nu-i f`cuse atâta pl`cere s` probeze ceva...
Când se v`zu \n oglind`, r`mase f`r` glas. Ea era fata aceea
\nalt`, cu alur` de manechin?
{i brusc se v`zu \nso]it` nu de Robert, ci de Matt... B`tu din
gene [i imaginea nebuneasc` disp`ru imediat.
– Ce se \ntâmpl` cu mine? [opti, sup`rat` pe sine.
Dar gândul ei fugea tot spre Matt Carstair. Cum de \[i putea
pierde astfel timpul?
„A[ face mai bine s` m` gândesc la Robert...” \[i spuse ea
mu[cându-[i buza de jos.
Atitudinea v`rului ei \i f`cea probleme. De când \i accep-
tase invita]ia, p`rea \ntr-al nou`lea cer. {i \n]elegea acum c`
gre[ise \ncurajându-l astfel. Fiindc` \[i va face iluzii... Va trebui
s` pun` foarte repede lucrurile la punct [i s`-l fac` s` \n]eleag`
c` nu e posibil` o rela]ie \ntre ei.
***
|n timp ce cobora la cin`, nu se sim]ea deloc \n largul ei.

Cum s`-l resping` pe Robert f`r` s`-l bruscheze?
– Ah, iat`-te \n sfâr[it, Alandra! exclam` v`rul ei de cum o
z`ri. |ncepusem s` m` \ntreb dac` o s` te ar`]i...
– {tii bine c` vin \ntotdeauna la mas`, \i r`spunse ea
zâmbind.
Matt o privi cu un aer glacial. {i avu impresia c`, \n tot tim-
pul cinei, n-o sc`p` din ochi... La fel ca [i Robert...
{ervetul \i alunec` de pe genunchi [i c`zu pe covor. Robert
se repezi s`-l ridice.
– Mul]umesc, [opti ea.
Abia \[i \nghi]ise ultima buc`]ic` de desert c` se [i ridic`.
– V` rog s` m` ierta]i... dar vreau s` scriu ni[te scrisori.
Robert o privea. |n ochii lui citi adora]ia umil` a unui câine.
Travers` holul cu pas vioi, dar nu avu timp s` ajung` la
primele trepte ale sc`rii: o mân` de fier o prinse de
\ncheietura mâinii...
Robert o urm`rise!
|[i ridic` ochii [i, cu mirare, constat` c` nu v`rul ei o
strângea de mân` atât de posesiv, ci Matt Carstair.
Vru s` se degajeze. Dar el nu-i l`s` timp [i, cu brutalitate, o
\mpinse \n biroul lui.
Capitolul 6
Matt o prinse de umeri [i o scutur` f`r` pic de blânde]e.

Ochii \i str`luceau.
– Unde te crezi?! exclam` el.
|i d`du drumul la fel de brusc [i \[i \ncruci[` bra]ele,
privind-o acuzator.
– N-ai pic de minte! Comportarea ta este incalificabil`!
– La fel ca a ta, ripost` ea frecându-[i \ncheietura \nro[it`.
Te compor]i exact ca omul cavernelor! Dar poate c` a[a este
moda la Ferny Druffield. Nu uita \ns` c` eu vin de la Londra,
unde suntem pu]in mai civiliza]i...
– Dar aici nu suntem la Londra, o \ntrerupse el. Ci la ]ar`.
{i \nchipuie-]i c` aici lucrurile se petrec mult mai simplu.
– Tu e[ti un om simplu, Matt? Tu? \l ironiz` ea.
– Nu vorbesc despre mine, [tii perfect asta!
– Atunci despre cine vorbe[ti?
– Despre Robert.
Alandra cl`tin` din cap.
– Foarte bine... rosti ea sarcastic. S` vorbim despre Robert,
dac` a[a vrei.
O fixa [i se sim]i pe nea[teptate foarte vulnerabil` \n fa]a
acestui b`rbat dur.
– {i s` [tii c` n-o s`-]i repet de dou` ori, \ncepu el
vehement.
– |n consecin]`, sunt numai ochi [i urechi.
Cu cât glumea ea mai mult, cu atât se \ntuneca Matt la fa]`.
Alandra se sim]ea oarecum \n starea de spirit a unui toreador
care flutur` pânza ro[ie \n fa]a unui taur \nfuriat... Oricum ea
nu avea inten]ia s`-i explice faptul c` aten]iile lui Robert o
deranjau [i c` nu [tia cum s` scape de ele.
– Las`-l \n pace pe Robert! \i spuse el. Nu e pentru o fat`
ca tine. {tii prea bine asta!
O fat` ca tine. Cu cât dispre] pronun]ase aceste patru
cuvinte!
Atunci Alandra se zbârli.
– Sunt liber` s` fac ceea ce-mi place! Robert e major [i eu
la fel. De ce te amesteci?
Matt strânse pumnii [i Alandra ridic` din umeri.
– Vin dintr-un mare ora[, \i reaminti ea. {i m` cam plicti-
sesc la ]ar`. Trebuie s`-mi g`sesc ni[te distrac]ii!
Reu[i chiar s`-i zâmbeasc` ironic.
– Mi-ai spus s` nu-mi \ncerc din]ii pe tine, scumpul meu
Matt. A doua op]iune de aici fiind Robert, ]i se pare
surprinz`tor c` m-am orientat spre el?
76 JANE ASHTON
Era furioas`, dar reu[ise totu[i s` vorbeasc` pe un ton

glume]. |[i d`dea seama c` lui Matt \i venea extrem de greu
s`-i suporte sarcasmele.
– E[ti... \ncepu el.
Dar nu avu timp s` spun` mai mult: soneria telefonului se
f`cu auzit`. Lu` receptorul [i mârâi:
– Alo?
– Of! Salvat` de telefon! exclam` Alandra pe un ton batjo-
coritor.
– Alo? repet` Matt \nfuriat.
|ncruntat, \[i ascult` interlocutorul invizibil. Apoi d`du din
cap, \n timp ce o privea pe Alandra.
– Cine e? url` el.
Alandra se preg`tea s` p`r`seasc` \nc`perea \n vârful
picioarelor, când Matt aproape c` arunc` aparatul spre ea.
– E pentru tine!
Ridicând din sprâncene, Alandra lu` receptorul. Era pentru
prima oar` când primea un telefon la La Roseraie!
Matt nu se pref`cu deloc c` ar vrea s` ias` din birou.
R`mase lâng` ea, decis s` nu piard` nici un cuvânt din aceast`
convorbire telefonic`.
|ncercând s` nu ]in` cont de prezen]a lui, Alandra \ntreb`:
– Alo? Cine e la telefon? Aici Alandra Todd...
– Nu prea e[ti bine primit când ri[ti s` formezi num`rul tù
de telefon, se auzi o voce b`rb`teasc` la cel`lalt cap`t al firului.
– Henry! exclam` Alandra, \ncântat` s`-[i aud` patronul [i
prietenul totodat`.
Singurul ei prieten de pe lume, poate... Se ar`tase atât

de \n]eleg`tor, la fel ca [i so]ia lui, când ea \[i pierduse
mama.
– Dar cum de mi-ai g`sit num`rul de telefon? se mir`
ea.
– N-a fost greu. Mi-ai dat adresa de la Ferny Druffield [i a
trebuit doar s` consult cartea de telefon.
– Deci ]i-a fost dor s`-mi auzi vocea? rosti ea, amuzat`.
Al`turi de ea, Matt Carstair se crispa [i ea se hot`r\ s`-l \nfu-
rie [i mai mult:
– Trebuia neap`rat s` m` contactezi? Era atât de urgent?
spuse ea cu o voce pisicoas`.
– Oh, da! |nlocuitoarea ta tocmai [i-a dat demisia. {i
oricum, nu era prea priceput`! N-am \ncetat nici o clip` s`-]i
regret plecarea [i m` \ntrebam dac`, din \ntâmplare, n-ai avea
chef s`-]i reiei slujba?
– Hmm, eu...
Alandra ezit`. Matt f`cu un gest ner`bd`tor.
– Mi-ar pl`cea, Henry, spuse ea \n cele din urm`. Din
nefericire, nu pot pleca de aici pentru moment...
Apoi, pe un ton confiden]ial, adùg`:
– Mi-am luat o slujb` temporar`.
– Lucrezi! exclam` el.
– Provizoriu.
|i arunc` o privire lui Matt. Un Matt cu o fa]` dezaproba-
toare [i ale c`rei buze strânse nu prevesteau nimic bun...
78 JANE ASHTON
– Vezi, Henry, relu` Alandra, munca asta este cam prost

pl`tit`. Dar cu pu]in noroc, o s` ob]in o prim` gras` la sfâr[it,
fiindc`...
Dar nu mai avu timp s` spun` mai mult. Matt \nh`]ase
receptorul [i \l trântise \n furc`, \ntrerupându-i astfel convor-
birea.
Apoi se apropie amenin]`tor de Alandra care se d`du
\napoi, speriat` cu adev`rat.
Dar \n acel moment, u[a se \ntredeschise [i \n cadrul ei
ap`ru mutri[oara dr`g`la[` a lui Jo.
– Am crezut c` aud soneria telefonului...
F`cu ochii mari când \l v`zu pe Matt, palid de furie, [i pe
Alandra, vizibil speriat`.
– Iar v` certa]i! exclam` ea.
– Am terminat, am terminat, se gr`bi s-o asigure Alandra.
Nu-i a[a Matt, c` am terminat?
{i f`r` s`-i mai a[tepte r`spunsul, disp`ru \n mare grab`,
\ntrebându-se ce gândise Henry despre acest mod deloc cere-
monios de a \ntrerupe o convorbire telefonic`...
***
|n cursul zilelor urm`toare, Matt o ignor` cu des`vâr[ire. {i

ea f`cu la fel. Totu[i \i sim]ea adesea privirea fixat` asupra ei,
mai ales când Robert se g`sea prin preajm`.
Apoi atmosfera se mai dezghe]`, Matt ajungând chiar s`-i
ofere un pahar de Xeres \ntr-o sear`, \nainte de cin`.
|n seara balului, p`rea s` fie \ntr-o dispozi]ie excelent`.

– Toat` lumea e gata? \ntreb` el. Atunci, hai...
Cu r`suflarea tìat`, Alandra \l privea. Era extrem de
seduc`tor \n smochingul de o croial` perfect`... Toate femeile
vor fi la picioarele lui!
{i Robert ar`ta bine. Mai ales c` se hot`râse \n sfâr[it s` se
duc` la frizer. Acesta reu[ise s`-i disciplineze oarecum ciuful
rebel, dup` ce-l scurtase destul de mult.
Matt se urc` la volan [i, considerând c` e \ndrept`]it`, Jo se
a[ez` al`turi de el. Alandra se instal` deci \n spate, \mpreun`
cu Robert.
O dat` ajun[i, Alandra [i Jo se \ndreptar` spre garderob`.
Capa de catifea pe care o purta Alandra \i fusese \mprumutat`
de veri[oara ei.
O \ntinse femeii de la garderob` [i Jo scoase o exclama]ie
admirativ`.
– Ar`]i splendid, Alandra!
Tân`ra surâse.
– {i tu la fel, Jo!
Privirea acesteia din urm` se oprir` pe colierul de perle pe
care Alan Todd i-l \mprumutase Alandrei pentru aceast` sear`
special`. Refuzase la \nceput, dar bine\n]eles c` el insistase [i
ob]inuse câ[tig de cauz`.
– Sunt perlele bunicii? se interes` veri[oara ei.
– Da. Te deranjeaz`? Bunicul a insistat s` le port \n seara
asta [i...
80 JANE ASHTON
– Nu m` deranjeaz` deloc! exclam` Jo.

Ridic` bra]ul, f`când s` sclipeasc` o br`]ar` splendid`.
– Uite, eu port diamantele bunicii!
{i \mpreun` se duser` s`-i \ntâlneasc` pe Matt [i Robert
care \i a[teptau \n hol. F`r` voia ei, Alandra se \nro[i brusc,
con[tient` de um`rul ei gol [i de decolteul generos al rochiei.
Cu pu]in` timiditate, ridic` ochii spre Matt [i remarc` fap-
tul c` nu decolteul ei \l interesa, ci perlele...
|n seara asta, ar fi vrut s` fac` un armisti]iu cu el. Dar era
prea obi[nuit` s`-l provoace...
– Frumos cadou, nu-i a[a? \i lans` ea cu un aer satisf`cut.
El ridic` din sprâncene [i \ntreb` ne\ncrez`tor:
– Alan ]i-a dat colierul?
Abia se ab]inu s` nu-l p`lmuiasc`. Din fericire ni[te prieteni
de familie \p`rur` exact \n acel moment. Matt o prezent`
drept nepoata lui Alan Todd [i Alandra \[i uit` furia...
Dac` Robert ar fi avut posibilitatea s` fie organizatorul
balului, el n-ar fi dansat decât cu Alandra. Dar tân`ra nu ducea
lips` de cavaleri [i \i rezerv` v`rului sù doar dou` sau trei
dansuri.
– E pentru prima oar` când ie[im \mpreun`, \i [opti el la
ureche \n timp ce o strângea \n bra]e.
Ea reu[i s`-l \mping` cu blânde]e [i s` lase pu]in` distan]` \ntre
ei. Nu-i pl`cea s`-i vorbeasc` despre acest bal ca despre o ie[ire \n
doi, p`rând s` sugereze c` vor mai exista \nc` multe altele.
|ncercând s` schimbe subiectul, spuse primul lucru care \i
trecu prin minte.
– |mi place tunsoarea ta.

Robert zâmbi \ncântat.
Matt m-a trimis la frizerul lui \n aceast` dup`-amiaz`.
– {i dac` am face un tur pe la bufet? \i suger` Alandra,
fiindc` orchestra ataca un tangou prea languros.
– Cum vrei, spuse Robert f`r` entuziasm.
Fu [i mai dezam`git când câ]iva tineri se repezir` spre
ei.
– Când o s` te hot`r`[ti odat` s` ne-o prezin]i pe veri[oara
ta?! exclam` unul dintre ei.
Cu regret, Robert se execut`:
– Dudley Nillan... Alandra Todd, mormì el.
Un alt tân`r, cu care Alandra dansase la \nceputul serii, \i
zâmbi cu gura pân` la urechi.
– {i tu vrei s` fii prezentat? se strâmb` Robert. Nigel
Morgan...
– Nu-i cazul, \l \ntrerupse acesta. Eu am dansat deja cu
veri[oara ta.
Apoi se adres` Alandrei:
– {i o s` mai dans`m, nu?
Robert scutur` cu \nc`p`]ânare din cap.
– Alandra a venit cu mine [i cu mine o s` danseze!
Nigel Morgan ridic` din umeri.
– Verii nu intr` la socoteal`!
Atmosfera \ncepea s` fie \ncordat`. Alandra \ncerc` o
porti]` de ie[ire.
82 JANE ASHTON
– Dar unde e Jo? se interes` ea.

– Adineaori dansa cu Jonathan Noseby, spuse Dudley
Nillan.
|n acest caz, unde era Matt? se \ntreb` Alandra.
Evit` totu[i s` pun` \ntrebarea cu voce tare. Mai ales c`
r`spunsul ap`ru singur, chiar \n persoana lui Matt... Cu mer-
sul lui suplu, felin, \[i f`cea intrarea \n sala unde organizatorul
plasase bufetul.
O g`si imediat \n mijlocul curtezanilor ei. O clip` ea crezu
c` o s` li se al`ture [i, ciudat, inima \ncepu s`-i bat`
nebune[te.
Dar Matt le \ntoarse brusc spatele [i se \napoie \n sala de
bal.
Ceva mai târziu, Alandra \l rev`zu din \ntâmplare. De data
asta zâmbea. {i i se \ntâmpla atât de rar, \ncât ea r`mase cu
gura c`scat` – \i zâmbea unei tinere de vreo treizeci de ani,
\mbr`cat` \ntr-o rochie strâmt` de lame auriu care nu ascun-
dea mare lucru din formele ei perfecte. P`rul \i era strâns pe
ceaf` \ntr-un coc de culoarea abanosului, l`sându-i liber` fa]a
cu un oval perfect.
Alandra dansase de mai multe ori cu Nigel Morgan [i
Dudley Nillan. |ncepea s` se plictiseasc` [i ar fi vrut s` plece
acas`, dar nimeni nu p`rea s` se gândeasc` la plecare.
Robert f`cea opriri din ce \n ce mai \ndelungi la bar. Jo se
\nvârtea \n mijlocul ringului de dans, cu un aer extaziat, \n
bra]ele unui tân`r zâmbitor. Iar Matt p`rea fascinat de
conversa]ia acelei brunete frumoase cu trup de zei]`.
Un b`rbat, mai \n vârst` decât tinerii cu care dansase

pân` acum Alandra, o invit`. {i ea \l urm` pe ringul de dans.
Se p`rea c` noul ei cavaler nu [tia cine este, fiindc` o
\ntreb` dac` locuie[te la Bedewick.
– Nu, sunt aici... \n vacan]` la ni[te rude din Ferny
Druffield, \i explic` ea.
Printre gene arunc` o privire spre locul unde se afla Matt
\n urm` cu o clip`. Dar el disp`ruse.
– Ferny Druffield! exclam` necunoscutul. Locuiesc foarte
aproape de acolo! Ne-am putea revedea [i...
O mân` se a[ez` pe um`rul Alandrei.
– Mi-ai promis urm`torul vals, rosti Matt.
{i o lu`, pur [i simplu, din bra]ele cavalerului ei. Alandra
nu [tia s` danseze prea bine vals. Dar Matt era un excelent
dansator [i o antren` \ntr-un vârtej ame]itor \n care ea \l
urm`ri f`r` nici o greutate.
– Nu-mi amintesc s`-]i fi promis acest vals! remarc` ea,
extrem de bine dispus`.
Cum Matt r`mânea t`cut, ea adùg`:
– Nu sunt de acord cu felul \n care mi-ai izgonit cavalerul.
Un asemenea procedeu nu-]i prea st` \n obicei!
Fiindc` el continua s` tac`, Alandra rosti exasperat`:
– }i-au trebuit patru ore ca s`-]i aminte[ti de existen]a
mea?
– Crezi c` a[ fi putut s` te uit? o \ntreb` el sarcastic.
Ochii lui fixau de data asta decolteul generos al rochiei, din
care se putea ghici \nceputul sânilor.
84 JANE ASHTON
Tonul ironic al lui Matt o atinse pân` \n adâncul sufletului

pe Alandra. De[i era inexplicabil, a[a se \ntâmplase. Ni[te
lacrimi tr`d`toare \i umezir` ochii.
|nghi]i \n sec. Era pentru prima dat` când o remarc` \n doi
peri f`cut` de Matt Carstair o sup`ra.
– Ce s-a \ntâmplat? se interes` el \n [oapt`.
Remarcase faptul c` se schimbase la fa]`. Din fericire, nu
[tia care este cauza...
– La ce or` se va termina balul? \ntreb` ea.
– Nu prea târziu. Presupun c` la Londra ]i se \ntâmpla ade-
sea s` te culci \n zori...
– La Londra e altceva.
Valsul se terminase. Alandra vru s` se desprind` din bra]ele
lui, dar Matt nu-i d`du drumul.
– Plec`m, hot`r\ el.
– {i Jo? Pare s` se distreze de minune. Tu...
– {i Robert? rosti el ca un ecou. S`rmanul de el s-a dus
s`-[i \nece necazul la bar...
– Ar trebui s` te hot`r`[ti odat` ce vrei! explod` ea. |ntr-o
zi m` acuzi c` vreau s`-l seduc pe s`rmanul Robert [i \mi
porunce[ti s`-i dau pace! {i a doua zi te super fiindc` nu m`
ocup destul de el!
– Pe drumul de \ntoarcere o s`-i explici c` nu ]ineai
neap`rat s` dansezi cu tot Bedewick-ul!
Apoi zâmbi ironic.
– Dar dac` nu te sim]i \n stare s`-l \nfrun]i pe Robert, po]i
s` stai \n fa]`, lâng` mine.
Alandra ridic` dispre]uitoare din umeri.
– M` simt \n stare s` \nfrunt orice b`rbat, \l asigur` ea.

Ceva mai târziu, \n ma[ina care \i ducea \napoi la La
Roseraie \i veni destul de greu s`-l resping` pe Robert. Un
Robert beat care uitase de timiditatea lui obi[nuit` [i tot \ncer-
ca s-o ia \n bra]e...
|n tot timpul drumului Alandra duse cu el o b`t`lie t`cut`.
Nici una din mi[c`rile ei nu-i sc`pa lui Matt, care se uita
aproape \n permanen]` \n oglinda retrovizoare pe care o
reglase \n a[a fel \ncât s`-i poat` supraveghea pe pasagerii din
spate...
Alan Todd se retr`sese de mult \n camera lui, când Matt,
Alandra [i Jo intrar` \n hol, urma]i de Robert care se
\mpleticea.
– Ai face mai bine s` te bagi \n pat, Robert, spuse Matt cu
severitate.
Cl`tinându-se, tân`rul se \ndrept` spre Alandra.
– Vino... vino cu mine...
Fu gata s` cad`; tân`ra \ntinse repede mâna ca s`-l ajute
s`-[i recapete echilibrul.
Matt \l lu` de umeri [i \l \mpinse pe sc`ri.
– S` nu te superi pe el, Alandra! rosti Jo pe un ton de
scuz`. S`racul Robert! A bùt atât de mult \ncât nu mai [tie
nici ce zice nici ce face! O s`-i fie ru[ine mâine când o s`-[i
reaminteasc` de aceast` sear`. Dac` o s`-[i mai
reaminteasc`...
– Nu sunt deloc sup`rat` pe el, o asigur` Alandra.
Urc` la rândul ei scara, \nso]it` de Jo.
86 JANE ASHTON
– Te-ai distrat bine? o \ntreb` pe veri[oara ei.

– A[a [i a[a.
– Totu[i aveai aerul c` te distrezi foarte bine!
Jo oft`.
– Pe de o parte da, pe de o parte nu.
– De ce?
– Fiindc` a ap`rut din nou acea... Hamilton!
– Oh! se mul]umi s` rosteasc` Alandra.
Nu-i fusese greu s` ghiceasc` c` femeia \n rochie de lame
auriu era acea... Ce reprezenta doamna sau domni[oara
Hamilton pentru Matt? Era amanta lui? Voia s-o ia de nevast`?
|n timp ce \[i scotea colierul de perle \n camera ei, Alandra
\ntorcea problema pe toate fe]ele.
Nu avea somn. Seara asta nu se desf`[urase a[a cum
sperase... Un sentiment ciudat de insatisfac]ie punea st`pânire
pe ea.
{i, brusc, avu chef s` fac` o plimbare pe afar`. F`r` s` se
mai gândeasc`, ie[i din camera ei.
„Nu voiam s`-l sup`r pe Robert! gândi ea. Chiar c` nu
voiam...”
Oft`. Travers` \ncet sufrageria [i \mpinse una din u[ile care
d`deau spre gr`din`. Era prea cufundat` \n gândurile ei ca s`
remarce faptul c` aceasta nu era \nchis`.
Alese aleile pres`tare cu nisip. Parfumul trandafirilor era
ame]itor.
– Nu reu[e[ti s` dormi, Alandra?
Tân`ra tres`ri recunoscând vocea lui Matt.
– Ia te uit`... [i tu ai ie[it la plimbare? \ngìm` ea.

Sim]i c` inima \ncepe s`-i bat` din ce \n ce mai repede.
Gâtul \i era uscat [i regreta c` n-a g`sit ceva mai inteligent de
spus.
– Nu reu[e[ti s` dormi fiindc` l-am \mpiedicat pe Frank
Millington s`-]i dea o \ntâlnire amoroas`?
Deci b`rbatul de vreo patruzeci de ani cu care dansa când
\[i f`cuse Matt apari]ia ca s-o invite la dans se numea Frank
Millington...
– }i-ai scos pârleala \n seara asta! rosti Matt cu dispre].
Alandra se \ncrunt`.
– Ce vrei s` zici cu asta?
– Pretindeai c` te plictise[ti aici. N-am avut impresia c` a[a
a fost cazul [i la bal! }i-ai f`cut o mul]ime de rela]ii...
Tân`ra ridic` din umeri.
– Dac` \]i \nchipui c` sunt \n cùtarea unei \ntâlniri
amoroase, conform propriilor tale cuvinte, nu uita c` m-a[ fi
putut mul]umi cu Robert.
– |n seara asta Robert n-a fost tovar`[ul visat! De aceea ai
ie[it dup` mine \n gr`din`?
– Eu, s` m` ]in dup` tine?! exclam` ea.
Timp de o clip`, r`mase f`r` glas. Apoi continu`:
– Nici m`car nu [tiam c`...
Apoi furia \[i spuse cuvântul:
– Ce preten]ie! Chiar c` e[ti un... e[ti un...
Se \ntrerupse, cùtând insulta potrivit`. Apoi o rev`zu pe
acea Hamilton cu Matt, [i \l asigur` dispre]uitoare:
88 JANE ASHTON
– Celelalte femei n-au decât s` se \nvârteasc` \n jurul tù ca

fluturii de noapte pe lâng` lamp`. |nchipuie-]i c` nu e [i cazul
meu, Matt Carstair! |nchipuie-]i c` nu va fi niciodat` cazul meu!
– Ah, da? Deci pretinzi c` n-ai chef s` te distrezi pu]in?
{i brusc, o trase spre sine.
– Vedem noi acum, mormì el.
|nainte ca ea s`-i fi putut ghici inten]iile, pusese st`pânire
pe buzele ei cu o s`rutare care nu avea nici un pic de blânde]e
\n ea.
|n primele clipe, Alandra se zb`tu ca o nebun`. Dar el o
]inea cu putere... {i pu]in câte pu]in, sim]i c` \ncepe s`-i curg`
foc prin vine.
– Opre[te-te! reu[i ea s`-i spun`.
El \[i ridic` o clip` capul.
– Vrei s` m` opresc? Chiar vrei?
Acum depunea o ploaie de s`rut`ri pe um`rul ei gol [i ea
se \nfiora de pl`cere, de dorin]`...
– Opre[te-te, repet` ea mai slab.
Acum nu se mai zb`tea. Dimpotriv`, toat` fiin]a ei tânjea
dup` trupul lui b`rb`tesc. El puse din nou st`pânire pe buzele
ei. Nu era s`rutat` pentru prima oar`, dar nu fusese niciodat`
atât de tulburat` de un simplu s`rut.
Un simplu s`rut? Nu, acela al lui Matt nu era deloc
obi[nuit... Avea puterea s-o transporte \ntr-o lume necunos-
cut`. O lume senzual` a c`rei existen]` o ignora.
Pe nea[teptate, Matt \i d`du drumul. Cu ochii \nchi[i, ea \i
\ntinse buzele.
– Ei, acum [tim! remarc` el zeflemitor.

Alandra tres`ri, ca trezit` dintr-un vis, [i deschise ochii.
– Ce... ce [tim? \l \ntreb` ea.
Cu bra]ele \ncruci[ate pe piept, el o privea de sus.
– C` supor]i cu greu abstinen]a, \i arunc` el \n fa]`.
Aceast` adev`rat` insult` parc` o plesni.
– Cum... cum \ndr`zne[ti! se indign` ea, ro[ie de umilin]`.
Deci, acea s`rutare nu avea nici o semnifica]ie! Pentru el
era vorba doar de un test! Un test la care d`dea r`spunsul care
\i convenea...
– Nu conta pe mine s`-]i potolesc sim]urile, draga mea! o
asigur` el. O s` ai cecul tù de o mie de lire sterline [i nimic
mai mult! Dac` tu cau]i... altceva, adreseaz`-te \n alt` parte.
Alandra p`lise. Tot sângele \i fugise din obraji. O furie f`r`
nume pusese st`pânire pe ea. F`r` s` se mai gândeasc`, ridic`
mâna [i \l p`lmui cu toat` puterea.
– De mult timp meritai asta! exclam` ea. Cred c` palma
asta valoreaz` o mie de lire!
Dup` aceste cuvinte, \i \ntoarse spatele [i se \ndrept` spre cas`.
Capitolul 7
Când Alandra deschise ochii a doua zi de diminea]`, eveni-

mentele serii \i revenir` imediat \n minte.
Satisfac]ia pe care o \ncercase p`lmuindu-l pe Matt Carstair
disp`ruse. Se sim]ea nehot`rât`, prost dispus`...
{i când cobor\ s`-[i ia micul dejun, \[i d`du seama c` nu
era singur`.
– Bun`, spuse ea dup` cum obi[nuia.
Nimeni nu-i r`spunse. Evit` s`-l priveasc` pe Matt. {i lucru
uimitor, Jo [i Robert erau prezen]i.
Jo p`rea teribil de deprimat`. Iar Robert ar`ta \ngrozitor. Ai
fi crezut c` era un câine b`tut.
Las’ c` merit`! gândi f`r` mil` Alandra.
O pendul` b`tu jum`tatea de or`. Robert se strâmb` [i Matt
se ridic`. Jo se lu` \n fug` dup` el... Atunci Robert se hot`r\ la
rândul lui s` p`r`seasc` \nc`perea, cu capul plecat, f`r` s`
\ndr`zneasc` s` arunce nici o privire \n direc]ia Alandrei.
|n acel moment Alan Todd \[i f`cu apari]ia \n sufragerie.

– Bun`, mormì el.
Tân`ra deschise po[eta [i scoase perlele pe care le primise
\n ajun.
– |]i mul]umesc foarte mult c` mi le-ai \mprumutat, declar`
ea, nereu[ind s` par` prea entuziasmat`.
Alan Todd o fix`, apoi \[i \ndrept` privirea asupra perlelor
care str`luceau f`r` ostenta]ie pe mas`, f`r` a face \ns` vreun
gest s` le ia.
– Mi-ar face pl`cere s` p`strezi perlele bunicii tale, Alandra,
spuse el \n cele din urm`.
Dar tân`ra scutur` din cap.
– Mul]umesc, dar nu vreau.
Ar fi putut vorbi mai altfel... Dar era prea demoralizat`.
Alan Todd oft`.
– Doamne! exclam` el. {i se zice c` sunt orgolios! Dar
orgoliul meu nu e nimic \n compara]ie cu al tù.
Luând colierul, \l b`g` \n buzunarul hainei.
Jo reveni \n sufragerie.
– Pe Robert \l doare capul, declar` ea turnându-[i o cea[c`
de cafea.
Nimic de mirare!
– Am observat c` nu p`rea prea \n form`, [opti Alandra.
– Ai remarcat c` [i Matt e foarte prost dispus? o \ntreb` Jo.
– Nu...
92 JANE ASHTON
Ar fi trebuit s`-l priveasc`. M`car s` vad` dac` \i r`m`seser`

urme pe obraz de la degetele ei. Cu pu]in noroc, poate c` avea
[i un ochi \nvine]it...
– {tii de ce este prost dispus? \ntreb` Jo. Pur [i simplu pen-
tru c` am avut proasta inspira]ie s`-l pun \n gard` \mpotriva
Corinnei Hamilton!
Alandra f`cu ochii mari.
– Da? se mul]umi ea s` spun`.
– Dat fiind c` s-a \ntors aici, se va face luntre [i punte ca s`
re\nnoade rela]ia lor! exclam` disperat` Jo.
– S` re\nnoade?
– Era gata s`-l fac` s-o ia de nevast`, acum vreo doi sau trei
ani, explic` Jo. Dar cum Matt nu se hot`ra destul de repede
dup` gustul ei, prins \n mreje un b`rbat bogat...
– {i este m`ritat`? se interes` repede Alandra.
– Era, o corect` Jo. Dup` câteva luni de la c`s`torie a
divor]at. {i se pare c` prime[te de la fostul ei so] o pensie mai
mult decât bun`!
Alandra clatin` din cap.
– Crezi c` s-a \ntors din cauza lui Matt?
– Bine\n]eles! N-ai v`zut-o asear`? Se ]inea dup` el ca o
lipitoare...
Jo strânse din pumni [i puse cu zgomot cea[ca pe mas`.
– O s` fac un tur cu ma[ina, decise ea. Vii cu mine,
Alandra?
– Nu, mul]umesc.
Alandra prefera s` mearg` pe jos. |n acest fel se putea
gândi [i \[i putea pune ideile \n ordine...
Regreta acum c` refuzase perlele bunicii sale cu atât de

pu]in tact. Bine\n]eles c` nu le voia. Dar ar fi putut s`-i ofere
o explica]ie bunicului ei.
Se gândi apoi la Jo. Asear` veri[oara ei p`ruse s`-l uite pe
Matt \n favoarea tân`rului Jonathan Noseby.
„Ar fi \n mod sigur mult mai fericit` cu un bìat de vârsta
ei” gândi Alandra. „Nu cred c` Matt e \n stare s` fac` fericit` o
femeie. Mai ales o copil` ca Jo, care e [i atât de sensibil`...
Gândurile \i revenir` \n sfâr[it la Robert. Trebuia neap`rat
s` g`seasc` o ie[ire din aceast` situa]ie...
S`racul Robert! Avea un aer atât de nefericit \n aceast`
diminea]`...
Timp de o clip` se gândi s` p`r`seasc` La Roseraie. N-ar fi
mai rezonabil? Dar abia \i trecuse prin cap aceast` idee c` se
sim]i disperat`.
Nu, nu voia s` plece.
***
|n acea sear`, \mbr`cat` doar \ntr-un halat u[or, examina

con]inutul dulapului, \ntrebându-se ce s` \mbrace la cin`.
Alegerea nu era prea grea [i avea impresia nepl`cut` c`
mereu coboar` \mbr`cat` la fel... Spre deosebire de celelalte,
care...
Cineva b`tu la u[` \ntrerupându-i [irul gândurilor. |n prag
era Robert.
94 JANE ASHTON
– A[ vrea s`-]i vorbesc, Alandra.

– Po]i s`-mi vorbe[ti jos, peste 10 minute, r`spunse ea cu
r`ceal`.
– |ntotdeauna e lume de fa]`. Nu po]i avea o convorbire
f`r` martori!
– Bine, intr`, spuse ea f`r` chef.
– A[ vrea s`-mi cer scuze, spuse el imediat. Comportarea
mea de asear` a fost incalificabil`...
Oft`, fixându-[i vârfurile pantofilor.
– Matt mi-a povestit totul, [opti el. Nu-mi aminteam de
nimic! Când ne-am \ntors la La Roseraie, se pare c` ]i-am zis
s`... s`...
Se \ntrerupse, ro[u ca sfecla la fa]`. Alandra se sim]ea
jenat` pentru el.
– S` nu mai vorbim despre asta, Robert.
{i adùg` cu un zâmbet.
– Pe viitor, \ncearc` s` te st`pâne[ti.
– Oh, fii f`r` team`! exclam` el. Nu mi se va mai \ntâmpla
niciodat`.
Ro[ea]a fe]ei se accentua.
– Vezi, Alandra, cred c`... cred c` sunt pe cale s` m`
\ndr`gostesc de tine.
– Oh, Robert! exclam` ea, dezolat` c` \l face s` sufere.
Dar era momentul ca, acum sau niciodat`, s` pun`
lucrurile la punct \ntre ei.
– Nimic nu este posibil \ntre noi, \i spuse ea cu hot`râre.
– Fiindc` suntem veri?
Alandra oft`.
– Nu, Robert...
– Atunci...
Ea \l \ntrerupse cu blânde]e.
– Fiindc` nu sunt \ndr`gostit` de tine, Robert.
„{i n-o s` fiu niciodat`”, avu ea chef s` adauge.
– Dar... dar nu m` dete[ti? o \ntreb` el cu timiditate. {tiu
c` sunt departe de a fi foarte
***
A doua zi, Alandra se scul` tot foarte de diminea]`, a[a cum

era obi[nuit`. Dar nu cobor\ imediat. Prefera s` a[tepte s`
plece mai \ntâi Matt cu Robert. Nu ]inea s`-i vad` nici pe unul
nici pe cel`lalt.
Din nefericire, când ajunse \n josul sc`rilor, \l v`zu pe Matt,
care ridica telefonul din hol.
El \i \ntinse receptorul.
– E pentru mine? \l \ntreb` ea.
– Evident, mormì el.
Se a[tepta se aud` vocea lui Henry [i fu destul de surprins`
când interlocutorul ei se prezent`:
– Frank Millington. Am dansat \mpreun` la balul de la
Bedewick...
– Sigur c` da, \mi amintesc!
Atunci când dansa cu el, venise Matt [i intervenise destul
de nepoliticos, desp`r]indu-i...
– Iart`-m` c` \]i telefonez atât de devreme, dar voi lipsi
toat` ziua. Vrei s` cin`m \mpreun` disear`?
96 JANE ASHTON
De fapt, Alandra nu avea nici un chef. Abia \l cuno[tea pe

tipul `sta care avea cu cel pu]in dou`zeci de ani mai mult
decât ea.
– Hmm, eu...
Cùta cu disperare o scuz`.
– Am \ncercat de mai multe ori s`-]i vorbesc, continu`
Frank Millington. Matt mi-a spus mereu c` nu e[ti acas`. L-am
rugat s`-]i transmit` s`-mi rezervi aceast` sear`. }i-a parvenit
mesajul meu?
– Da, mi-a transmis mesajul tù, \l asigur` ea \n cele din urm`.
Dac` min]ea, era din spirit de solidaritate fa]` de locuitorii
de la La Roseraie [i totodat` fiindc` ea considera c` Frank
Millington procedase cu un om extrem de manierat.
– O clip`, te rog, \i spuse ea.
Acoperind cu mâna receptorul, \l \ntreb` \n [oapt` pe Matt:
– Spune-mi, Frank e bogat?
A[a dup` cum prev`zuse, Matt se uit` urât la ea [i rosti cu
dispre]:
– Precum Cresus!
Dar nu p`rea s` vrea s` plece de lâng` telefon. Alandra se
pref`cu atunci c` reflecteaz`.
– Spune-mi, Matt, \l mai \ntreb` ea. O „fat` ca mine” ar tre-
bui s`-i accepte invita]ia?
Matt mormì:
– Ar putea merge dac` reu[e[ti s`-l faci s` cread` c` nu e[ti
o prad` u[oar`! [uier` el printre din]i.
{i, dup` aceste cuvinte, \i \ntoarse spatele. Dup` o clip`,

disp`ruse din raza ei de vedere. Alandra \nchise ochii, având
impresia c` a primit un pumn \n piept. |i disp`ruse complet
cheful de râs.
Trase adânc aer \n piept [i duse receptorul la ureche.
– Alo? Alo? se impacienta Frank Millington. Mai e[ti la
aparat?
– Da. Regret, dar \n seara asta nu sunt liber`.
{i f`r` s`-[i dea osteneala unei explica]ii \nchise telefonul.
Spre sfâr[itul dup`-amiezii, se afla \n salon unde frunz`rea
una dintre numeroasele reviste pe care le cump`ra Jo.
– Alandra!
Robert \[i f`cuse apari]ia \n salon.
– E[ti gata s` iei prima lec]ie de conducere?
– Oh...
Uitase complet de asta.
– Când \nve]i \n afara [colii, nu ai nevoie de o autoriza]ie
special`? \l \ntreb` ea.
– Adev`rat! exclam` Robert. Am cump`rat semnele care
indic` faptul c` un [ofer \ncep`tor se afl` la volan, dar nu
m-am gândit...
Apoi \[i ridic` bra]ele cu un gest triumf`tor.
– Nu departe de aici se g`se[te un teren de avia]ie, deza-
fectat. Nu e nevoie de autoriza]ie ca s` conduci acolo!
Ar fi fost atât de dezam`git dac` ea ar fi zis nu, \ncât
Alandra \l urm`, f`r` s` mai caute vreo porti]` de sc`pare.
Ajun[i pe terenul de avia]ie, schimbar` locul [i Alandra
\ncepu s` se ini]ieze \n subtilit`]ile [oferiei.
98 JANE ASHTON
Dar Robert, care se dovedea un excelent instructor, profi-

ta de situa]ie, ca s-o ]in` prea mult de mân` când schimba
vitezele sau \ntorcea volanul.
Brusc, \i [opti la ureche cu o voce tulburat`.
– Alandra...
Chipul lui era foarte apropiat de al ei [i tân`ra ghici c` are
inten]ia s-o s`rute.
– Nu, Robert, [opti ea.
Ridic` picioarele de pe pedale [i motorul se cal`, zguduin-
du-i pu]in.
– |mi placi, Robert. Dar ca o veri[oar`... nimic mai mult.
– Dar ai putea s` m` iube[ti \ntr-o bun` zi? rosti el plin de
speran]`.
– Nu.
– De unde [tii?
– {tiu, declar` ea cu convingere.
Robert \[i plec` trist capul.
– De ce?
Fiindc` o singur` explica]ie \i venea \n minte, o \ntreb` imediat:
– Pentru c` iube[ti un altul?
F`r` s` ezite, ea se ag`]` de aceast` explica]ie.
– Da, asta e, Robert. Iubesc pe altcineva.
Se \ntoarser` la La Roserie f`r` s` mai schimbe vreun
cuvânt. Alandra \[i d`dea prea bine seama c` \l \ndurerase pe
Robert. Dar fusese onligat` s` fac` asta... Poate c` va \nceta de
acum \nainte s-o mai bat` la cap?
Abia intrase \n camera ei, c` Matt Carstair \[i f`cu apari]ia
ca o tornad`.
– Nu obi[nuie[ti niciodat` s` ba]i la u[` \nainte de a intra?!

exclam` ea.
– Unde ai fost?
– Dac` arunci o privire pe fereastr`, o s` vezi c` ma[ina lui
Robert poart` ni[te pl`cu]e care, dac` e nevoie s`-]i mai spun,
indic` faptul c` un [ofer \ncep`tor...
Matt nu-[i d`du osteneala s` verifice.
– N-are decât s`-[i scoat` pl`cu]ele! exclam` el. O s` te duci
la o [coal` de [oferi, te-am \nscris deja!
– Oh!
Alandra reu[i s`-i adreseze un surâs \ncântat.
– |mi oferi lec]ii de conducere? se mir` ea.
Apoi cl`tin` din cap.
– |n]eleg...
– Ce \n]elegi? mormì el.
– Nu vrei s`-l seduc [i mai mult pe Robert...
– Faptul e deja consumat!
– Eu...
Alandra se \ntrerupse, surprins` s` constate c` n-o mai
]ineau picioarele.
Matt o privea cu un aer ostil [i ea reu[i s` ridice din umeri
cu un aer indiferent.
– Nu-]i face probleme pentru Robert! {tie c` nu are nici o
[ans` cu mine.
Alandra sim]ea c` i s-au \nmuiat genunchii. Dac` ar fi f`cut
vreun pas, s-ar fi pr`bu[it.
100 JANE ASHTON
„Ce se \ntâmpl` cu mine? se \ntreb` ea cu \nfrigurare. M`

simt atât de ciudat, sunt atât de sl`bit`...
– I-am spus lui Robert c` nu poate fi nimic \ntre noi, repet`
ea. {i el m-a crezut.
– M` \ntreb de ce!
Alandra sim]i c` se \nfurie [i asta o f`cu s`-[i reg`seasc`
\ntreaga vitalitate.
– Fiindc` i-am m`rturisit c` sunt \ndr`gostit` de un altul!
se auzi ea declarând cu vehemen]`.
Matt strânse din pumni.
– Min]i! Nu-i adev`rat!
– Ce idee! ripost` ea. {tiu totu[i când sunt \ndr`gostit` sau
nu sunt!
– Doar nu po]i fi \ndr`gostit` de un...
– Doamne! \l \ntrerupse ea. Ia te uit` cine \mi dicteaz` sen-
timentele. Uite unde poate duce excesul de autoritate!
|[i reg`sise verva care, timp de o clip`, o p`r`sise.
– Haide, scumpul meu Matt, doar n-a[ respinge un tân`r
celibatar ca v`rul meu dac` n-a[ avea un motiv foarte valabil!
{i o s`-]i fac cunoscut acest motiv.
Matt f`cu un pas spre ea. Chipul lui era crispat de furie [i
ochii \i str`luceau. Alandra se d`du \napoi, speriat`. {i de data
asta, \[i spuse c` \mpinsese lucrurile prea departe...
Matt o prinse cu brutalitate de umeri [i o scutur`.
– {tiu c` min]i! {tiu! spuse el furios.
O ridic` f`r` pic de efort [i o arunc` pe pat. Dup` o clip`,
o urm`. Panica o cuprinse pe Alandra, care \ncepu s` se zbat`
din r`sputeri.
– Min]i! repet` el. {i o s` avem imediat dovada!

Buzele lui puser` p`tima[ st`pânire pe ale ei.
– Nu...
Alandra continua s` se zbat`. |i era fric`. De el, dar mai ales
de ea... Fiindc` sim]ea c` rezisten]a \i scade [i pentru nimic \n
lume, n-ar fi vrut s` cedeze, victim` a sim]urilor ei.
Fiindc` asta voia Matt! {i pe urm` o va umili.
– Nu! strig` ea.
Buzele lui Matt coborâr` de-a lungul gâtului ei. {i, din nou,
trupul ei nu mai vru s-o asculte.
– Nu, spuse ea mai \ncet.
Cu mult` \ndemânare, el \i desf`cu nasturii de la bluz`,
apoi \nchiz`toarea de la sutien, [i sânii ei feciorelnici ie[ir` la
iveal`.
Buzele lui atingeau ca o mângâiere pielea ei goal`,
trezind \n ea mii de fiori, mii de dorin]e, dar [i o pl`cut`
mole[eal`.
– Nu, gemu ea.
Dar acest „nu” era acum aproape un „da”.
Mâinile lui Matt, atât de dure cu câteva minute \n urm`,
erau atât de mângâietoare. Degetele lui reu[eau s` fac` s`
vibreze toate fibrele trupului ei tân`r.
Alandra se arcui, lipindu-se [i mai mult de el.
– Matt... [opti ea.
|[i \ncol`ci bra]ele \n jurul gâtului lui, cu un geam`t venit
din adâncul fiin]ei sale.
102 JANE ASHTON
– Matt...
Cu ochii \nchi[i, se abandon` complet. Atunci el se
\ndep`rt`. Alandra \[i \ntinse bra]ele spre el.
– Matt...
Dar Matt se ridicase. Ea se hot`r\ s`-[i deschid` ochii [i \l
v`zu stând \n picioare la cap`tul patului. O fixa cu un dispre]
nem`rginit [i, brusc, Alandra \[i d`du seama cum ar`ta.
Probabil c` era foarte ro[ie la fa]` [i ciufulit`. |[i trase
instinctiv bluza pentru a-[i ascunde sânii goi.
– Deci astfel \mi r`spunzi când pretinzi c` e[ti \ndr`gostit`?
\i arunc` el cu dispre].
Apoi Matt ridic` din umeri.
– Dragostea! Habar n-ai ce \nseamn`!
Dup` aceste cuvinte, ie[i din camer`. Alandra \[i ascunse
chipul \n pern`, \n`bu[indu-[i un hohot de plâns.
Da, era \ndr`gostit`.
De Matt Carstair...
Capitolul 8
Cum reu[i Alandra s` g`seasc` destul` energie s` coboare

la cin`, dup` aceast` teribil` revela]ie? N-ar fi fost \n stare s`
r`spund` la aceast` \ntrebare...
Dac` ar fi fost dup` ea, ar fi r`mas \n pat sau ar fi plâns pe
rupte...
Dar mândria ei era mai puternic` decât orice. Ap`ru \n
sufragerie f`r` s` lase s` i se \ntrevad` emo]ia.
– Ierta]i-m` c` am \ntârziat pu]in, reu[i ea s` spun` p`rând
bine dispus`. Pierzi no]iunea timpului când te distrezi...
Sus]inu privirea lui Matt câteva clipe. Apoi \ntoarse capul,
cu obrajii \n fl`c`ri.
– Ai luat prima lec]ie de conducere cu Robert, spuse
bunicul ei. A fost atât de amuzant?
Doamne! Uitase complet de aceste lec]ii.
– Robert e un [ofer extraordinar, \i asigur` ea.
|i zâmbi v`rului ei care se umfl` \n pene de mândrie.
104 JANE ASHTON
– Dar eu... hmm...

Se \ntrerupse, \ncercând cu disperare s` spun` ceea ce
avea de spus f`r` s`-l r`neasc`.
– |mi amintesc c` o prieten` a \nceput s` \nve]e s` [ofeze
cu fratele ei. {i au reu[it s` se certe \ntr-un asemenea hal \ncât
au trebuit s` renun]e...
|ntoarse paharul \ntre degete [i \ncheie:
– |n consecin]`, nu cred c` ar fi rezonabil s` continuu
lec]iile cu Robert. N-a[ vrea s` m` cert cu el!
Robert ridic` mâinile.
– Dar...
Alandra nu-i l`s` \ns` timp s` spun` mai multe.
– A[ prefera s` r`mânem prieteni, Robert. Ar fi p`cat s` ne
cert`m din cauza volanului.
– |n acest caz, spuse Jo, ar trebui s` iei lec]ii la o [coal` de
[oferi.
Matt o s` cread` c` aranjase totul dinainte! Alandra se
repezi s` r`spund` \nainte ca el s` deschid` gura.
– M-am gândit, \i spuse veri[oarei sale, [i m-am hot`rât s`
nu mai \nv`] s` conduc.
Jo ridic` sprâncenele a mirare.
– Bunicul era gata s`-]i ofere o ma[in` dac` ob]ineai per-
misul de prima dat`! exclam` ea.
F`r` s` vrea, Alandra se \ntoarse spre Matt. El n-o sc`pase
deloc din ochi \n timpul acestui schimb de cuvinte.
Cu un ton u[or, Alandra se eschiv`:
– Am fost \ntotdeauna sub orice critic`, atunci când trebuia

s` dau un examen. M` pierd cu firea din cauza emo]iei! |n
concluzie, a[ fi ratat precis permisul.
Bunicul ei zâmbi.
– Semeni prea mult cu tat`l tù, Alandra!
Tân`ra \[i ridic` ochii spre el [i \n]elese c` el nu se referise
la examene, ci compara orgoliul ei cu cel al fiului sù. {i mai
remarca faptul c` amândoi dispre]uiau bunurile materiale.
– |]i mul]umesc, bunicule, [opti ea, sim]indu-se brusc
emo]ionat`.
Dup` cin`, Alan Todd se retrase \n biroul lui, cu pipa \n
gur`. Jo [i Robert se instalar` \n fa]a televizorului. Matt se duse
s` se \nchid` \n apartamentul lui.
Temându-se c` \l va \ntâlni la primul etaj dac` urca imediat,
Alandra mai \ntârzie \n bibliotec`.
Lu` la \ntâmplare o carte [i, dup` ce le ur` noapte bun`
verilor ei, se duse s` se bage \n pat.
Dar era prea enervat` ca s` poat` urm`ri intriga romanu-
lui... Rândurile dansau \n fa]a ochilor ei [i cuvintele i se
p`reau f`r` nici un sens.
Pe la miezul nop]ii se \mbr`c` \n halat [i \ncepu s` se
plimbe prin camer`, ca un leu \n cu[c`.
Niciodat` nu se mai sim]ise atât de trist`, atât de demora-
lizat`, atât de nefericit`... Culmea era c` Matt plecase imediat
dup` cin`... Probabil c` acum se g`sea \n compania Corinnei
Hamilton!
Strângându-[i cordonul halatului, se hot`r\ s` coboare ca
s`-[i fac` un ceai. Se duse \n buc`t`rie [i umplu ibricul.
106 JANE ASHTON
Apoi se a[ez` \n fa]a mesei de buc`t`rie [i-[i cuprinse capul \n mâini.

De ce se \ndr`gostise de acest b`rbat? Cel mai \ngrozitor
din câ]i \ntâlnise vreodat`! Ah, cât de ironic` era câteodat`
soarta...
|[i aminti de s`rut`rile lui, de mângâierile lui [i izbucni \n
lacrimi.
|n fa]a cui [i-ar fi putut deschide sufletul? Nu avea pe
nimeni destul de apropiat... Doar mama ei ar fi putut-o
\n]elege [i sf`tui.
Mama ei... La gândul `sta disperarea \i crescu [i hohotele
de plâns se \nte]ir`.
Dup` zece minute tot nu se putuse opri din plâns, [i din
ibric ie[eau aburi.
Când o mân` se a[ez` pe um`rul ei, Alandra tres`ri. Nu-l
auzise pe Matt intrând... {i nici nu-l v`zuse \nchizând aragazul.
Nici privind-o \ndelung \n timp ce strângea din maxilare...
– Cine te-a sup`rat?
|i vorbea ca unui copil.
– Biata Alandra, [opti el.
O b`tu pe um`r cu blânde]e. Alandra se ridic`, gata s-o ia
la fug`. S` fug` de el... |[i ascundea fa]a \n palme fiindc` nu
voia s-o vad` plâns`.
– Hai, nu e atât de grav, continu` el. O s` reu[e[ti tu s`-l
convingi pe bunicul s`-]i dea ceea ce vrei!
Lacrimile Alandrei se uscar` imediat. De ce Matt \[i
\nchipuia c` ea plânge fiindc` \[i jucase prost cartea [i
pierduse ma[ina?
– Din cauza asta plângi? insist` el. Am ghicit?

Alandra nu-i r`spunse.
– Sau regre]i c` n-ai luat cina cu Frank Millington? continu` el.
Refuzând s` asculte mai mult, Alandra se repezi spre u[`,
abia st`pânindu-[i plânsul.
Dar Matt o prinse chiar \nainte s` fi putut trece pragul. O
strânse cu putere de bra], obligând-o s` se \ntoarc` spre el.
– Dar sunt lacrimi adev`rate, se mir` el.
O privi apoi f`r` s` mai spun` nimic.
– Nu e vorba de o criz` de furie sau de ciud`! Chiar plângi
cu adev`rat... Cum e posibil? O fat` atât de dur`, atât de insen-
sibil` ca tine...
Alandra descoperi o batist` \n buzunarul halatului [i \[i
[terse obrajii, cu o mân` tremur`toare. Tr`gând adânc aer \n
piept, \ncerc` s`-[i revin`.
Matt nu trebuia cu nici un pre] s` afle de ce plânsese. I-ar
fi fost prea ru[ine dac` ar fi ghicit adev`ratul motiv al
lacrimilor ei.
C`znindu-se s` zâmbeasc`, \i spuse la \ntâmplare primul
lucru care \i trecu prin minte:
– |nchipuie-]i c` tocmai cur`]asem ni[te ceap`.
– Da?!
– }i se pare de necrezut, nu-i a[a? adùg` ea cu o voce
nesigur`.
Matt o privi [i \n ochii lui Alandra descoperi o lumini]` de
admira]ie. Era un omagiu adus orgoliului ei. Ceea ce saluta el
era puterea ei de caracter.
108 JANE ASHTON
– Da, pare de necrezut, admise el. De altfel, nici nu te cred!

– Oh...
– Dac` mi-ai spune pur [i simplu adev`rul? o \ntreb` el. Ar
fi mai u[or, nu-i a[a?
Cu gesturi absente, ea \[i [terse din nou obrajii. Cùta cu
disperare un pretext plauzibil pentru a-i explica criza ei de
disperare.
Privind \n jur, \[i d`du seama c` pusese ibricul pe foc.
– Eu... nu puteam dormi, \i explic` ea. {i atunci... am
coborât s`-mi fac... o cea[c` de ceai.
Considerând c` s-a justificat, se preg`ti s` p`r`seasc`
buc`t`ria. Degetele lui Matt \i strânser` \ns` [i mai tare bra]ul.
– {i ]i-ai bùt ceaiul?
– Hmm... eu... eu...
Matt privi \n jurul lui, \n cùtarea ce[tii [i a ceainicului.
– Nu mi se pare, rosti el.
Alandra \l privi \ncurcat`.
– Vrei [i tu? \i propuse ea.
Dac` \[i g`sea ceva de f`cut, poate c` va reu[i s`-[i recapete
st`pânirea de sine? Poate c` va reu[i s` se gândeasc` [i la altce-
va decât la dragostea ei f`r` speran]` pentru Matt Carstair?
F`r` speran]`, da... Dar mai ales ridicol`! Cum de putea
inima ei s` bat` pentru acest b`rbat?
Cu blânde]e, el o f`cu s` se a[eze din nou \n fa]a mesei de
buc`t`rie.
O cut` \i br`zda fruntea [i pentru prima oar` nu era nici
agresiv nici dispre]uitor. Lacrimile ei avuseser` puterea s`-l
emo]ioneze?
Se sprijini de sp`tarul scaunului, sim]indu-se brusc

epuizat`. Matt scoase dintr-un dulap dou` ce[ti [i dou` far-
furioare, apoi \ncepu s` fac` ceaiul, cu dexteritate.
F`r` s` scoat` nici un cuvânt, ea \l privea treb`luind. Nu se
a[teptase deloc ca el nu numai s` accepte s` bea o cea[c` de
ceai \n compania ei, dar chiar s`-l [i preg`teasc`!
Matt nu-i vorbea [i Alandra se \ntreb` dac` `sta era scopul
lui: s`-i dea ocazia s`-[i vin` \n fire [i s`-[i usuce complet
lacrimile. Dar oare era el capabil de atâta solicitudine?
|n curând, puse \n fa]a ei o cea[c` plin` cu un ceai fierbinte
[i parfumat.
– Mul]umesc, [opti Alandra.
Matt se a[ez` lâng` ea, dup` ce se servise [i el cu o cea[c`
de ceai. Cu ochii pleca]i, Alandra \nvârtea linguri]a \n cea[c`,
f`r` s` \ndr`zneasc` a-l privi. Se temea c` va fi tr`dat` de
expresia fe]ei...
„A[ muri de ru[ine dac` ar ghici c` sunt \ndr`gostit` de el!”
gândea Alandra.
Dup` ce bù o \nghi]itur` de ceai, el puse cea[ca pe mas`
[i o privi gânditor.
– Dac` m` gândesc bine, Alandra, \ncep s` cred c` nu e[ti
atât de \nc`p`]ânat` [i dur` precum dai impresia.
Tân`ra se sim]i cuprins` de team`. Nu voia ca el s` se gân-
deasc` prea mult la ea. Fiindc`, dac` \ncepea s-o studieze \ntr-o
lumin` nou`, ar fi \n stare s`-i descopere secretul...
{i dac` \n]elegea c` se l`sase cuprins` de disperare fiindc`
fusese destul de proast` ca s` se \ndr`gosteasc` de el?
110 JANE ASHTON
Trebui s`-[i adune tot curajul, toat` mândria, toate puterile

pentru a ridica \n fine capul [i a-i sus]ine privirea f`r` s` cli-
peasc`. Acum, mai mult ca niciodat`, el trebuia s` r`mân` con-
vins c` ea era tipa dur`, f`r` prea multe scrupule [i principii,
pe care el o dispre]uia atât de mult...
– Ei! exclam` ea. Nu-]i face prea multe iluzii \n privin]a
mea. Reu[ise s` vorbeasc` destul de cinic. Dar Matt continua
s-o studieze cu un aer gânditor.
Trebuia s` g`seasc` la iu]eal` un pretext pentru a-i explica
de ce plânsese.
– Nu credeam c` te vei \ntoarce atât de devreme, declar`
ea. Altfel...
– Altfel nu m-ai fi l`sat s` te v`d plângând. N-ai fi permis
nim`nui, de altfel, s`-]i vad` lacrimile. E[ti prea orgolioas`
pentru a[a ceva.
Alandra r`mase t`cut`.
– M` \n[el? insist` el.
Tân`ra oft`. Niciodat` nu se mai sim]ise atât de vulnerabil`
ca \n aceast` clip`. Nu era \n stare s` scoat` nici un cuvânt...
Dac` ar fi deschis gura, ar fi izbucnit din nou \n hohote de
plâns.
„Ar trebui s` urc \n camera mea, gândi ea. Mâine voi rede-
veni eu \ns`mi... Mâine voi fi capabil` s`-l \nfrunt f`r`
emo]ii...“
Dar nu avea deloc chef s` plece. Era atât de pl`cut s` fie
al`turi de el când toat` casa era adormit`.
– Haide, bea-]i ceaiul \nainte s` se r`ceasc`, o sf`tui el.

|i vorbea cu mult` blânde]e [i o nesfâr[it` r`bdare. Ca unui
copil bolnav...
Alandra bù o \nghi]itur`. Apoi alta. {i, pu]in câte pu]in, \i
venea mintea la cap.
„Gre[esc r`mânând atât de mult timp aici, \[i spuse ea. M`
joc cu focul... A[ face mai bine s` m` refugiez \n camera mea
cât mai am putere!”
|[i \ndrept` cu hot`râre spatele, preg`tindu-se s`-i spun`
noapte bun` [i s-o [tearg`. Dar, ca [i cum \i ghicise inten]iile,
Matt o re]inu punându-[i mâna pe mâna ei.
– {i dac` mi-ai spune acum de ce ace[ti frumo[i ochi verzi
v`rsau atâtea lacrimi? o \ntreb` el.
Ea \l privi stupefiat`. Nu se a[teptase deloc la un asemenea
compliment. Fiindc` era un adev`rat compliment... Ace[ti
frumo[i ochi verzi... Cele câteva cuvinte r`sunau continuu \n
urechile sale ca o muzic`.
Da, nu avea deloc chef s` p`r`seasc` buc`t`ria. De fapt, s`-l
p`r`seasc` pe el...
Matt voia s` [tie. Era omul care mergea pân` la cap`tul
firului. Lacrimile ei nu se potriveau deloc cu imaginea pe care
[i-o f`cuse despre ea. {i n-o va l`sa \n pace \nainte de a
descoperi motivul durerii ei...
Alandra se c`zni s` zâmbeasc`.
– Crezi c` am ochi frumo[i? \l \ntreb` ea, sperând s`
devieze discu]ia.
112 JANE ASHTON
– Alandra, nu tri[a! }i-am pus o \ntrebare.

– E[ti prea tare pentru mine, [opti ea \ndep`rtându-[i
mâinile \ntr-un gest de neputin]`. Abandonez partida.
– Nu [i eu. N-o s` te las \n pace pân` nu aflu de ce
plângeai.
Alandra râse cu am`r`ciune. Dac` ar fi ghicit!
Dar ea nu-i va m`rturisi niciodat` c` din cauza lui... Nu, nu
va afla c` \l iube[te, c` o roade gelozia \nchipuindu-[i c` \[i
petrece timpul \n compania Corinnei Hamilton.
– Ei? insist` Matt.
A[tepta ca ea s`-i r`spund`. A[a c` trebuia neap`rat s`
g`seasc` o explica]ie plauzibil`...
– Hmm, eu... eu... m` gândeam la... la...
Se \ntrerupse. Dac` se sim]ea nefericit` din cauza lui,
plânsese [i amintindu-[i de mama ei, regretând c` nu e al`turi
de ea ca s-o sf`tuiasc`.
– M` gândeam la mama.
Alandra \ntoarse capul.
– A murit de curând, adùg` ea \n [oapt`.
– Când?
I se p`ru c` descoper` o not` metalic` \n vocea lui Matt.
|ncepuse din nou s` nu aib` \ncredere \n ea?
|n acest caz, cu atât mai bine! gândi ea cu disperare \n
suflet.
Se crisp` [i vocea \i deveni mai puternic`.
– Acum dou` luni.
Matt f`cu o pauz` \nainte de a \ntreba:
– {i moartea ei te-a dat peste cap? O iubeai mult?

Ce \ntreb`ri! Trebuia s` fii un monstru ca s` nu-]i iube[ti
mama [i ca moartea ei s` nu te dea peste cap!
– Dar tu? \i \ntoarse \ntrebarea. Tu \]i iube[ti mama?
Vorbise cu o agresivitate st`pânit`. Dar Matt nu p`ru s` ia
asta \n seam`.
– Ai venit la La Roseraie la o lun` dup` moartea mamei
tale, calcul` el. Ai f`cut acest pas fiindc` doreai s` te apropii
de familia ta?
Se \n[elase \nchipuindu-[i c` el devenise din nou b`nuitor
\n privin]a ei. Dac` o \ntreba, f`cea asta \n \ncercarea de a o
\n]elege.
– Dup` p`rerea mea, doreai s` te apropii de familia ta, \[i
r`spunse el singur la \ntrebare. E un lucru evident! Alandra
trase adânc aer \n piept. Nu voia s`-l mint` \n aceast`
privin]`...
– Nu, spuse ea pe un ton ferm.
{i \i sus]inu privirea.
– Nu, nu aveam nici un chef s`-mi cunosc familia! \l asigur`
ea. El r`mase t`cut. Interogatoriul se terminase \n sfâr[it? Matt
descoperise c` plângea din cauza doliului ei recent. {i
ajunsese la concluzia c` venise la La Roseraie pentru a \ncerca
s` stoarc` tot ce putea de la bunicul ei...
Acum c` lucrurile p`reau a fi puse la punct, nu-i mai
r`mânea decât s` urce \n camera ei.
Se ridic`. Dar, din nou, Matt \i acoperi mâna cu mâna lui,
obligând-o s` se a[eze la loc. Ce mai voia s` [tie?
114 JANE ASHTON
Oft`, [i fiindc` nu avea \ncotro, tân`ra se a[ez`. Oricum era

hot`rât` s` nu-i vorbeasc` lui Matt despre promisiunea f`cut`
mamei sale. {i nici despre scrisoarea scris` de bunicul ei...
Se a[tepta ca Matt s-o \ntrebe de ce venise la La Roseraie.
{i se preg`tea s`-i r`spund` cu cinism: „Dar [tii prea bine,
dragul meu Matt!”
Spre marea ei surpriz`, nu aceasta fu \ntrebarea care \i veni
pe buze. Poate c`, crezând-o mai vulnerabil` ast`zi, \ncerca s`
afle mai multe despre via]a pe care o dusese \nainte de a sosi
la Ferny Druffield?
– Alan mi-a spus c` mama ta, pe când era foarte tân`r`, a
avut o s`n`tate foarte delicat`. |ntotdeauna a fost atât de
[ubred`?
– Da.
– Din ce \n ce mai rù?
– Ce \ncerci s` m` faci s` spun?
Acum era \n defensiv`.
– {tiu, a vrut s` aib` un copil [i asta a fost o gre[eal`.
Medicii au sf`tuit-o s` \ntrerup` sarcina. N-ar fi trebuit s` m`
aduc` pe lume, dar...
– Nu aici voiam s` ajung, o \ntrerupse el.
O privi \ndelung.
– Dac` am \n]eles bine, avea]i dificult`]i financiare.
Presupun c` nu v` putea]i permite s` angaja]i o infirmier`...
Cine se ocupa de mama ta când era bolnav`?
– Tat`l meu, r`spunse Alandra f`r` cea mai mic` ezitare.

– Tat`l tù...
– De altfel, pentru acest motiv aveam atâtea probleme
materiale, adùg` ea.
Temându-se c` va fi gre[it \n]eleas`, consider` c` e bine s`
dea mai multe explica]ii:
– |n]elegi, pentru tat`l meu, mama era mai presus de toate.
A trebuit s` renun]e la orice speran]` de avansare...
– {i se \ntâmpla des s` nu se duc` la serviciu ca s` poat`
r`mâne lâng` ea?
– Foarte des. {i din cauza asta era frecvent concediat. Rari
sunt patronii care admit absen]ele dese, nejustificate pentru ei!
– {i au trecut [ase ani de când a murit tat`l tù? o \ntreb`
Matt cu blânde]e.
Alandra se mul]umi s` dea din cap.
– {i dup` moartea lui, continu` Matt, cine s-a ocupat de
mama ta?
– Hmm...
– Tu aveai paisprezece ani pe atunci.
– Ne... descurcam totu[i, \l asigur` ea.
Nu-i povesti de câte ori lipsea de la ore ca s` r`mân` la
c`p`tâiul mamei sale. Dar probabil c` el era destul de perspi-
cace pentru a ghici asta...
– {i ]i s-a \ntâmplat [i ]ie destul de des s` schimbi slujbele,
nu-i a[a? \[i continu` el interogatoriul.
Alandra se gândi la Henry Nolan [i un zâmbet recunosc`tor
\i ap`ru pe buze.
116 JANE ASHTON
– Eu am avut mai mult noroc decât tat`l meu. Am avut un

patron foarte \n]eleg`tor.
|i datora foarte mult lui Henry. Nu el \i propusese s` ocupe
apartamentul situat deasupra birourilor? {i asta, pentru o
chirie derizorie.
Nu o l`sa el s` urce oricât de des era necesar? De câte ori
nu s`rise de la ma[ina de scris ca s` fug` lâng` mama ei! {i
Henry nu-i repro[ase niciodat`... Dar ea f`cea \n a[a fel \ncât
s` recupereze. De câte ori r`m`sese la birou seara târziu, dup`
orele de program? Nu voia ca munca ei s` aib` de suferit din
cauza absen]elor repetate.
– Patronul tù era foarte \n]eleg`tor? repet` Matt cu un aer
de \ndoial`. Atunci de ce ]i-ai dat demisia?
– Fiindc`... trebuia.
– De ce?
Vocea lui redevenise dur`. {i Alandra \i r`spunse pe un ton sec:
– N-am fugit cu banii din casierie, dup` cum pari s`-]i
\nchipui!
Dar mânia ei disp`ru la fel de repede cum ap`ruse [i, cu
ochii pleca]i, [opti:
– Când medicii mi-au spus c` mama nu mai avea mult de
trìt, am vrut s` fiu mereu lâng` ea.
O trecu un fior [i o podidir` din nou lacrimile.
– S`rmana mea mam`! Se s`turase de stat prin spitale.
Voiam s` stea acas`, s-o \ngrijesc cu mâinile mele...
Matt \i cuprinse mâinile \ntr-ale lui. Ea \[i ridic` ochii [i fu
mirat` s`-i citeasc` o oarecare \n]elegere \n privire.
– Probabil c` a fost foarte greu pentru tine, spuse el cu o

voce cald`.
Alandra \ncerc` s` nu mai plâng`.
Cu o voce tremur`toare declar`:
– Dac` aceast`... aceast` conversa]ie era menit` s`-mi
schimbe gândurile, s` [tii c` nu ]i-ai atins scopul!
Matt zâmbi. Un zâmbet care \i schimb` complet expresia
fe]ei... Pe nea[teptate avea un aer atât de apropiat, atât de...
omenesc!
Dar chipul \i redeveni imediat serios, aproape grav.
– B`rbatul acela... pe care \l iube[ti, preciz` el, cum privea
faptul c` trebuia s`-]i \mpar]i timpul \ntre mama ta [i el?
Alandra ezit`. Din nou se sim]ea pe un teren periculos.
|ntoarse repede capul pentru ca Matt s` nu-i poat` vedea
expresia chipului.
– Aranjam eu \n a[a fel ca totul s` fie bine, pretinse ea.
– Locuiai cu el?
– Nu! exclam` ea f`r` s` se gândeasc`.
– Dar erai amanta lui? insist` Matt.
De data asta, Alandra ar fi avut chef s` r`spund` „da”. De ce
\i punea asemenea \ntreb`ri? Curiozitatea lui nu mai avea limite?
– De fapt... \ncepu ea.
Dar se \ntrerupse. Matt o apuc` de b`rbie [i o oblig` s` se
\ntoarc` spre el. Când o privea a[a \n ochi, nu era \n stare s`-l
mint`.
– De fapt... repet` ea.
Apoi strig`:
118 JANE ASHTON
– Nu!
Matt \[i cufund` privirea \ntr-a ei.
– Deci b`rbatul acela nu era amantul tù, recapitul` el.
Dar ai avut aman]i, Alandra?
– Este vorba despre... despre via]a mea particular`...
Se ridic` [i fugi spre u[`. Dar Matt fu mai rapid decât ea.
Ajunse \naintea ei, [i \i bar` trecerea.
– Matt...
Dar nu avu timp s` spun` mai mult. O trase spre el [i,
nemaiputând s` reziste, Alandra se cuib`ri la pieptul lui [i \[i
sprijini capul de um`rul lui Matt.
– Via]a ta particular`? o \ntreb` el cu blânde]e. {i eu fac
acum parte din ea. Aminte[te-]i de s`rut`rile noastre...
– Matt, te rog! Aceste... aceste mici jocuri au ni[te reguli.
Reguli pe care eu nu le cunosc prea bine.
Ridic` apoi capul, \ncercând s` se degajeze. Toate astea nu
aveau nici un sens... De ce nu-i d`dea Matt drumul? De ce era
atât de schimbat \n seara asta? Dar pân` mâine diminea]` el va
uita totul... Iar ea \[i va aminti fiecare clip` a acestei seri. Toat`
via]a ei, aceste clipe \i vor r`mâne gravate \n memorie.
Matt o strânse cu putere \n bra]e.
– Reguli pe care nu le cuno[ti deloc, asta vrei s` spui,
Alandra? o \ntreb` el.
– Eu... hmm... eu...
Matt o s`rut` u[or pe frunte.
– O anumit`... candoare pe care o dovedeai când mi-ai
r`spuns la mângâieri m-a f`cut la \nceput s` cred c` joci teatru.
Alandra se crisp`. |ntotdeauna dorise ca el s-o considere

capabil` de ce este mai rù. Iar acum, gândul `sta \i displ`cea...
– Matt, eu...
– Cred c` m-am \n[elat, [opti el. Nu, nu jucai teatru...
Alandra \[i plec` privirea, ro[ie la fa]`.
– Am reu[it s` deschid o poart`, eliberând astfel anumite
instincte, continu` el. {i, la fel ca un animal s`lbatic, te-ai
abandonat, f`r` s` cuno[ti urm`rile...
Alandra sim]ea c` \i ard obrajii. Instinctele ei? Era
dragostea, doar dragostea...
– Te rog, Matt! \l implor` ea. Nu mai analiza fiecare din
cuvintele mele, fiecare din gesturile mele!
Alandra trase aer \n piept.
– Mai devreme, când ai venit \n camera mea, erai furios pe
mine. E adev`rat, n-am prea mult` experien]`, dar...
Tân`ra oft` din adâncul sufletului.
– ... dar s` \ncerc`m s` uit`m asta, reu[i ea s` adauge. S`
nu mai vorbim despre a[a ceva!
|l privea implorator. Splendizii ochi de smarald p`reau [i
mai mari \nc`...
– E[ti obosit`, remarc` el cu blânde]e. Crezi c` acum vei
reu[i s` dormi?
– Da...
Se aplec` [i, timp de o clip`, buzele lui se lipir` de ale ei,
\ntr-o s`rutare plin` de tandre]e.
– Du-te repede la culcare, Alandra. Pleac` atâta timp cât
mai sunt destul de st`pân pe mine ca s` te las s` pleci!
Capitolul 9
Când Alandra deschise ochii a doua zi de diminea]`, era

doar [ase [i jum`tate.
Se \ntinse lene[`.
– N-o s` reu[esc s` adorm din nou, [opti ea.
{i imediat evenimentele nop]ii trecute \i revenir` \n minte.
Era posibil s` nu fi visat totul? Matt chiar venise dup` ea \n
buc`t`rie? Pentru prima dat` de când se cuno[teau, el nu
d`duse dovad` de agresivitate, ne\ncredere sau dispre]...
A[a ceva p`rea de necrezut...
{i dac` \[i revizuia impresia pe care [i-o f`cuse despre ea?
Pe de o parte ar fi vrut s-o priveasc` altfel. Ar fi vrut ca el
s` \n]eleag` c` ea nu este fata dur` pe care o dispre]uia atât de
mult. Dar unde putea duce asta?
F`r` s` se mai gândeasc` la toate astea, Alandra s`ri din pat
ca s` fac` un du[. Apoi se \mbr`c` repede.
giannijollys
– Nu trebuie s`-[i schimbe impresia pe care o are despre

mine, spuse ea \n [oapt`. Fiindc`, dac` [i-ar da seama c` sunt
\ndr`gostit` de el...
Strânse din pumni.
– {i nu vreau deloc asta! decise ea.
|l rev`zu pe Matt zâmbindu-i cu indulgen]` lui Jo. Cu nici
un pre] nu voia s` fie tratat` \n acela[i fel! Era prea mândr`...
Cobor\ sc`rile din patru \n patru [i fu gata s` se ciocneasc`
de bunicul ei care venea din sens invers.
– Pu]in` aten]ie, feti]o! mormì el. Nu mai ai vârsta s` te
dai pe balustrada sc`rii!
– Iart`-m`, bunicule, \ngìm` ea.
Apoi \i zâmbi.
– {i bun` diminea]a!
– Bun`...
– Nu te duci \n diminea]a asta s`-]i vezi trandafirii?
– |ntâi m` duc s`-mi caut pipa.
– Am chef s` dau o fug` pân` la Londra, se auzi ea
declarând.
– Iat` o hot`râre destul de nea[teptat`!
– Doar cuno[ti femeile, bunicule! replic` ea pe un ton u[or.
– Vino pân` \n biroul meu, \i porunci el.
Alandra \l urm`.
– {i ce o s` faci la Londra? se interes` el.
– Hmm...
Cùt` un pretext plauzibil.
122 JANE ASHTON
– Magazinele din Bedewick nu se compar` cu cele din

capital`, g`si ea \n cele din urm`.
– Aha! Despre asta e vorba! exclam` el amuzat.
Deschise un dulap, dar Alandra nu era atent` la ceea ce
face el.
– La Londra, continu` ea, [tiu exact unde trebuie s` m` duc
ca s` g`sesc ceea ce-mi trebuie. {i, pe urm`, am chef s`-mi
rev`d câ]iva prieteni! Probabil c` se \ntreab` ce s-a \ntâmplat
cu mine!
Alan Todd \i puse \n mân` un teanc de bancnote.
– Dar... protest` ea. Eu nu...
– Dac` o s` faci cump`r`turi, o s` ai nevoie de bani.
„{i s` nu-]i treac` prin minte s`-mi refuzi cadoul!” p`reau
s` spun` ochii lui.
– E prea mult! exclam` ea.
{i \i \ntinse bancnotele.
– Nu vreau banii tì, bunicule!
– A[a ai refuzat [i perlele bunicii tale, \i reaminti el. Ca [i
ma[ina pe care ]i-a[ fi oferit-o, chiar dac` ai fi ob]inut permisul
de conducere la a zecea \ncercare! E[ti foarte orgolioas`,
Alandra. Dar \]i dai seama c` procedând astfel, r`ne[ti pro-
priul meu orgoliu?
– Bunicule, eu...
– Deci nu vrei nimic de la mine? o \ntreb` el cu triste]e.
– Oh, bunicule...
– E[ti nefericit` aici? insist` el.
{i \i b`g` din nou banii \n mân`. Ea \i privi oftând, ne[tiind
ce s` fac`...
– Am r`mas la La Roseraie, \i reaminti ea.

Alan Todd zâmbi.
– {i sunt fericit pentru asta. |mi face atâta pl`cere s` te am
aici, lâng` mine, Alandra!
Tân`ra sim]i c` \i dau lacrimile. Bunicul ei vorbea cu o sin-
ceritate [i o c`ldur` care \i mergeau drept la inim`.
– {i acum, dac` ne-am lua micul dejun? mormì el pe un
ton posomorât, destinat s`-i mascheze emo]ia.
Deschise u[a biroului [i se d`du la o parte ca s-o lase s` treac`.
– Oh, mi-am uitat pipa! exclam` el.
Se \ntoarse s-o caute, \n timp ce Alandra r`m`sese \n prag,
privind bancnotele pe care bunicul ei o obligase s` le accepte.
|n acel moment ap`ru Matt [i imediat ochii lui se \ndrep-
tar` spre banii pe care tân`ra \i ]inea \n mân`.
Alandra se \nro[i ca focul. {i de data asta, aparen]ele erau
\mpotriva ei... Matt o s` cread` c` se d`duse bine pe lâng`
bunicul ei...
|i era atât de ru[ine \ncât nici nu se sim]i \n stare s`-l salute.
Cu un aer vinovat, \nghesui bancnotele \n buzunarul blugilor
[i se \ndrept` spre sufragerie.
El o urm`. Alandra ridic` plin` de timiditate capul spre el
[i descoperi c` o privea cu expresia dispre]uitoare care \i era
obi[nuit`.
Episodul din ajun nu fusese decât un scurt intermezzo \n
rela]ia lor... Matt continua s-o judece la fel de rù.
{i ce dac`! |[i \ndrept` spatele cu mândrie [i se a[ez` la
locul ei obi[nuit.
Alan Todd veni imediat dup` ei.
124 JANE ASHTON
– Alandra ]i-a spus c`-[i va petrece ziua la Londra, Matt? \l

\ntreb` el.
– Nu, mormì acesta.
{i mârâi apoi la adresa ei:
– Ce ai de f`cut acolo?
– Chiar trebuie s`-]i spun motivele mele? ripost` ea pe un
ton acru.
– {i când te \ntorci? o \ntreb` el pe acela[i ton.
Alandra oft`, u[urat` dar [i dezam`git` c` nu se schimbase
nimic \n rela]ia lor.
– Nu-]i face probleme, dragul meu Matt! rosti ea sarcastic`.
O s` m` \ntorc \nainte s` fi avut timp s`-mi sim]i lipsa!
– O s` te conduc la gar`, hot`r\ el.
Era deci atât de gr`bit s-o vad` plecat`?
– Nu-]i da atâta osteneal`!
Constata cu satisfac]ie c` mai reu[ea s`-l ia peste picior.
– Pot s` m` duc s`-l trezesc pe Robert [i s`-l rog s` m` con-
duc`, spuse ea cu un surâs angelic.
Matt \i arunc` o privire ucig`toare.
– |ncearc` s` fii gata la ora opt! \i porunci el.
La ora stabilit`, Alandra \l a[teapta \n fa]a casei. Matt ap`ru
la volanul ma[inii [i se opri \n fa]a ei. Se aplec` [i deschise u[a
din partea pasagerului. Alandra abia avu timp s` se instaleze
c` Matt demar`, f`când s` scrâ[neasc` sub pneuri pietri[ul de
pe alee.
– Sper c` n-ai uitat de târgul pe care l-am f`cut! \i spuse el
printre din]i.
– Nu, bine\n]eles c` nu!

– |]i precizez c`-]i vei primi cele o mie de lire, doar dac` vei
petrece toate, m` auzi? Toate nop]ile la La Roseraie!
– Acum aud pentru prima oar` asta! exclam` ea.
– Ori te \ntorci disear`, ori am stricat \n]elegerea, [uier` el.
Alandra abia se ab]inu s` nu-i trânteasc` vreo dou`. Dac`
Matt credea c` ea o s`-i accepte banii, \[i f`cea iluzii!
– Chiar [i Cenu[`reasa avea permisiunea s` ajung` la
miezul nop]ii, \i reaminti ea.
Matt nu-i r`spunse. Doar când se aflau pe drumul spre
Ferny Druffield, el declar` pe un ton posomorât:
– Am gre[it când te-am l`sat s` pleci asear` f`r` s`-mi
\ncerc norocul.
Alandra ghici c` va urma o remarc` nepl`cut`. {i nu se
\n[elase...
– |mi dau seama c`... erai dornic` de a[a ceva!
Vrând \n mod sigur s-o insulte, continu`:
– Ai nevoie s` fii strâns` \n bra]e! Ai nevoie de s`rut`rile
unui b`rbat, de...
Ea \l \ntrerupse:
– Dragul meu Matt, am f`cut o mic` repeti]ie asear` [i n-a
mers prea rù...
Matt strânse din maxilare [i Alandra adùg` pe acela[i ton
glume]:
– Dar unele s`rut`ri valoreaz` mai mult decât altele!
Matt frân` cu brutalitate \n fa]a g`rii. Ma[ina se opri,
opintindu-se parc`. F`r` s`-i arunce vreo privire, Matt
cump`r` un bilet dus-\ntors pentru Londra, la clasa \ntâia.
126 JANE ASHTON
– O s` te \ntorci cu trenul de ora [ase [i zece, \i spuse el pe

un ton care nu admitea replic`. Vin s` te a[tept la gar`.
– {i dac` lipsesc la \ntâlnire? N-a[ vrea s` fii dezam`git,
a[teptând \n zadar, rosti ea cu un zâmbet ipocrit. Tu...
Dar nu avu timp s` spun` mai mult. El se a[ezase deja la
volan, dup` ce aproape c` \i aruncase \n fa]` biletul pe care i-l
cump`rase. Dup` o clip`, ma[ina demar` \n tromb`.
***
O dat` ajuns` la Londra, Alandra lu` un taxi care o duse

acas`. Deschise la perete ferestrele apartamentului ca s`
aeriseasc`. Apoi \ncepu s` se plimbe cu nervozitate de colo-colo.
|ncerca s`-l uite pe Matt [i amintirile din noaptea trecut`,
care nu \ncetau s-o asalteze... Dar era foarte greu! Clip` de
clip`, mintea ei o tr`da.
Matt... S`rut`rile lui Matt... Mâinile lui Matt care \i cuprin-
seser` talia...
Oft` din adâncul pieptului. Dac` ar fi fost dup` ea, s-ar fi
aruncat pe pat ca s` plâng` \n voie.
Soneria de la intrare se f`cu auzit` [i se duse s` deschid`.
Nu fu surprins` s`-l descopere \n prag pe Henry Nolan.
– Am auzit zgomot, \i explic` el. {i mi-am zis: ori sunt ni[te
[oareci, ori Alandra s-a \ntors...
Tân`ra se c`zni s` zâmbeasc`.
– Alandra s-a \ntors, dup` cum po]i constata!
– Cu ve[ti bune pentru mine? |mi accep]i oferta? |]i reiei sluj-
ba? Dac` zici da, \mi iei o mare povar` de pe umeri, crede-m`!
– Lucrurile merg deci atât de rù?

Henry cl`tin` din cap.
– |nlocuitoarea ta nici m`car nu [i-a \ncheiat luna de
preaviz! Dosarele se \ngr`m`desc [i n-am timp s` r`spund la
coresponden]`. Pe scurt, e un dezastru!
– Doar atât? \l \ntreb` ea râzând.
– |ntoarce-te, Alandra! o rug` el. Cât \mi ceri atâta \]i dau...
– Cum s` refuz o asemenea ofert`?
– Of! exclam` el. Dac` ai [ti cât de u[urat m` simt!
Ea \i r`spunsese f`r` s` se gândeasc`. |n sinea ei, nu
sperase c` Henry \i va face o asemenea propunere? Nu pentru
asta se decisese s` vin` la Londra, \n aceast` diminea]`?
Trase adânc aer \n piept [i \[i \ndrept` b`tìoas` spatele.
{tia \n sfâr[it ce are de f`cut! Via]a ei \[i relua cursul aproape
normal, cu obliga]ii, cu un program.
O s` p`r`seasc` La Roseraie. {i n-o s`-l mai vad` niciodat`
pe Matt. Era mai bine. {tia \n fundul sufletului ei c` hot`rârea
luat` era cea mai \n]eleapt`.
***
La ora stabilit`, sosi la Ferny Druffield. Matt o a[tepta la

gar`. Nu p`rea nici mai amabil, nici mai zâmbitor decât \n
urm` cu câteva ore...
Având \n vedere c` Alandra nu venise nici m`car cu un
pache]el, \[i \nchipuia probabil c` se dusese s`-l vad` pe
b`rbatul pe care pretindea c`-l iube[te.
128 JANE ASHTON
– L-ai v`zut? o \ntreb` el f`r` nici o alt` introducere.

– Cum m-a[ fi putut duce la Londra [i s` nu-l v`d? replic`
ea.
Se \ntoarser` la La Roseraie f`r` s` mai schimbe nici un
cuvânt pe drum.
„Parc` ar fi gelos”, gândi Alandra.
El? Gelos din cauza ei? Cum se putea gândi la a[a ceva? Era
ridicol...
Matt frân` \n fa]a casei. Abia coborâse Alandra, c` el plec`
din nou spre Ferny Druffield, ap`sând pân` la fund pe
accelerator.
Alandra se duse s` se schimbe \nainte de a cobor\. Cina
urma s` fie servit` peste câteva minute, dar numai Jo se g`sea
\n salon.
– Dac` a[ fi [tiut c` te duci la Londra, te-a[ fi \nso]it, declar`
ea.
P`rea la fel de deprimat` ca [i Alandra.
– Bunicul e \ngrozitor de prost dispus, adùg` ea. Iar
Robert n-a fost niciodat` atât de nesuferit!
– Ah, da? rosti Alandra din vârful buzelor.
– Matt a venit s` te a[tepte la gar`?
– Da, dar p`rea foarte gr`bit. Abia am ajuns la La Roseraie
c` a [i plecat \n mare vitez`.
– Ei bine, sper c` m`car Corinna Hamilton va reu[i s`-l
binedispun`.
Deci Matt se \ntâlnea \n seara asta cu ea!
„N-am de ce s` fiu geloas`, gândi Alandra. Nu inten]ionez
eu oare s` p`r`sesc pentru totdeauna La Roseraie?”
– Poate c` are nevoie s` se odihneasc` pu]in? continu` Jo.

Munce[te atât de mult. {i nu-[i ia niciodat` concediu! Nu l-am
v`zut oprindu-se decât o singur` dat`: atunci când bunicul
s-a \mboln`vit.
– Bunicul a fost bolnav?
– Oh, nimic grav... {i de mult timp! Aveam paisprezece ani
pe atunci [i \mi amintesc c` Matt mi-a recomandat s` m` port
foarte dr`gu] cu el fiindc` primise ni[te ve[ti proaste care \l
afectaser` foarte mult.
Alandra r`mase t`cut`. Jo avea aceea[i vârst` ca [i ea...
Acum [ase ani, când amândou` aveau paisprezece ani, murise
tat`l ei. {i mama ei considerase c` e necesar s`-l informeze pe
Alan Todd. Acestea erau „Ve[tile proaste” care afectaser`
s`n`tatea bunicului ei?
– {i... ce-a avut? \ntreb` ea.
– Cred c` ni[te probleme cu inima.
|n acel moment \[i f`cur` apari]ia Alan [i Robert [i ele
schimbar` subiectul.
Alandra hot`r\ s` mai a[tepte pu]in \nainte de a-i anun]a
bunicului ei hot`rârea de a se \ntoarce la Londra [i s`-[i reia
serviciul.
Dup` cin`, b`tu la u[a biroului.
– Intr`!
Alandra p`trunse \n \nc`perea plin` de fum [i \l puse pe
scurt la curent cu inten]iile ei.
– Cum, vrei s` pleci?! exclam` el. Când?
– Mâine.
– Mâine, repet` el stupefiat. Dar de ce?
130 JANE ASHTON
– Nu voiam s` stau mai mult de zece minute la La Roseraie,

\i reaminti ea. Dar, fiindc` nu exista un tren spre Londra, a tre-
buit s`-mi amân plecarea. {i uite c` m-am instalat aici de dou`
luni.
– }i-a trebuit revederea capitalei, remarc` el. |nainte s`
pleci, p`reai foarte fericit` s` locuie[ti aici.
Alandra \nghi]i \n sec.
– Trebuie s` muncesc, bunicule. {ederea la La Roseraie
mi-a f`cut bine. A fost o adev`rat` vacan]` pentru mine.
Apoi se ridic`.
– Dar \]i repet: simt nevoia s` muncesc. Sunt obi[nuit` s`
fiu independent`!
– Matt ar putea s`-]i g`seasc` un post de secretar` la uzin`,
\i suger` el.
– Nu! exclam` Alandra.
|[i plec` apoi capul.
– E imposibil, [opti ea.
S`-l vad` pe Matt \n fiecare zi? S` lucreze cu el? Nu, cate-
goric nu...
– Totu[i, \]i place s` te ciond`ne[ti cu Matt, remarc`
bunicul ei cu blânde]e.
– }i-ai dat seama de asta?
El cl`tin` din cap f`r` s` mai spun` nimic [i, timp de o
clip`, Alandra se temu c` i-a ghicit secretul.
Dar se \n[ela.
– Deci nu este Matt. Atunci e Robert? o \ntreb` el.
Alandra ridic` mirat` din sprâncene.
– E pu]in \ndr`gostit de tine, insist` bunicul ei. Ai observat

[i tu asta, nu-i a[a?
Alandra d`du din cap.
– Bine\n]eles. Dar... o s` m` uite repede!
– De aceea nu vrei s` lucrezi la uzin`? Ca s`-l ui]i pe
Robert?
I-ar fi fost u[or s` r`spund` „da”. |ns` n-ar fi fost cinstit din
partea ei.
– Nu, afirm` ea. Nu din cauza lui Robert plec!
Alan Todd oft`.
– {i o s` ne mai dai vreun semn de via]`? O s` vii s` ne mai
vezi din când \n când? Sper c` n-o s` dispari cu des`vâr[ire...
– Drept cine m` iei? \l \ntreb` ea cu un zâmbet c`lduros.
– Drept o fat` bun` [i dr`gu]`. O fat` pe care o iubesc
mult... Chiar dac` este un pic cam orgolioas`.
Apoi Alan ridic` dintr-o sprâncean`.
– Dar dac` ]i-a[ propune s`-]i ofer lunar o mic` rent`, ca lui Jo, ai...
– A[ refuza, termin` ea \n locul lui.
Dup` spusele lui Matt, bunicul ei era ruinat. Dar se p`rea
c` nu de tot... Pentru ace[ti oameni extrem de boga]i, nu era
probabil nici o diferen]` \ntre s` nu ai bani deloc sau s` mai ai
\nc`, dar foarte pu]ini.
– Nu pot s` accept, adùg` ea cu blânde]e. {tii asta!
– E[ti prea independent`, Alandra!
– A[ putea s` te rog, bunicule, s` nu spui la nimeni c` plec?
El o studie f`r` s` scoat` nici un cuvânt, imaginându-[i
probabil c` \ncerca s` scape de Robert, pe când adev`rul era
c` ea se gândea la Matt...
132 JANE ASHTON
La Matt, c`ruia \i promisese s` r`mân` trei luni [i care va

fi \n mod sigur foarte sup`rat dac` afla c` va pleca \nainte de
data fixat`. {i nu avea curajul s`-i aud` repro[urile [i vor-
bele tìoase. Prefera s` fug`... cu riscul de a trece drept o
la[`.
– |]i promit c` n-o s` spun nim`nui nimic, o asigur`
bunicul ei.
– |]i mul]umesc.
***
A doua zi de diminea]`, când cobor\ la ora obi[nuit`, \l g`si

pe Matt \n sufragerie \n compania bunicului ei.
Totul se terminase... Deja [i atât de repede! Deci sosise la
La Roseraie cu ura \n suflet, pleca plin` de dragoste [i
afec]iune. Afec]iune pentru bunicul ei, pentru Jo, chiar [i pen-
tru Robert.
{i de dragoste pentru Matt.
El aproape c` \[i terminase micul dejun. Abia \ndr`zni s`-[i
\ndrepte ochii spre el. Apoi Matt se scul` brusc [i, f`r` s` ros-
teasc` nici un cuvânt, p`r`si \nc`perea.
„Adio, Matt!” gândi ea disperat`.
***
Oftând, Alandra b`g` o foaie nou` de hârtie \n ma[ina de

scris. Trecuser` exact [apte s`pt`mâni de când p`r`sise La
Roseraie. {i nu reu[ise s`-l uite...
|n cursul acestor [apte s`pt`mâni sl`bise mult. {i cât de

palid` era! Când Henry f`cea vreo remarc` \n privin]a minei ei
proaste, se mul]umea s` r`spund` printr-o ridicare din umeri.
El \[i \nchipuia c` nu-[i revenise \nc` \n urma doliului recent
[i ea nu-l contrazicea.
La ce bun? Doar nu era s`-i povesteasc` tot ce se \ntâm-
plase la La Roseraie.
{i nu era s`-i spun` c`, \n fiecare clip`, gândul ei se \ndrep-
ta spre Matt Carstair.
La \nceput abia se ab]inea s` nu fug` la gar` [i s` ia un bilet
numai dus spre Ferny Druffield...
Dar reu[ise s` reziste acestui impuls. Totu[i \i d`du telefon
bunicului ei. Nu-i promisese ea s` ]in` leg`tur`?
De fapt – [i nu-[i f`cea iluzii \n aceast` privin]` – era vocea
lui Matt cea pe care ar fi dorit s-o aud`. Dar form` num`rul de
la La Roseraie la o or` când el se g`sea la birou. {i dup` cum
se a[tepta, bunicul \i r`spunse la telefon.
– Ce pl`cere \mi face s`-]i aud vocea, Alandra! exclam` el.
Ce mai faci?
– Mi-am reluat vechea slujb`
– Toat` lumea \]i duce dorul aici.
Alandra nu putu rezista dorin]ei de a-l \ntreba:
– Chiar [i Matt?
– Matt e destul de ciudat acum. |ntotdeauna e prost dis-
pus... ceea ce \i rupe inima lui Jo, dup` cum \]i \nchipui!
Inima Alandrei f`cu un salt \n piept. {i dac` Matt se schim-
base din cauza ei? Dac` \i regreta plecarea? Oare suferise din
cauza asta?
„Nu fi caraghioas`, feti]o!” se mustr` singur`.
134 JANE ASHTON
– Jo pretinde c` e \ndr`gostit, adùg` bunicul ei. {i c`

faimoasa Corinna Hamilton \i face via]a amar`...
Corinna Hamilton? Tot ea?
– {i Jo ce mai face? reu[i s`-l \ntrebe Alandra cu o voce
neutr`.
– Foarte bine. I se \ntâmpl` s` cineze destul de des cu
Jonathan Noseby. ~[tia doi par s` se \n]eleag` foarte bine.
Dac` Jonathan ar putea s-o fac` s`-l uite pe Matt, a[ fi \ncân-
tat! Fiindc` [tiu prea bine c` Matt n-o va considera niciodat`
altfel decât o sor` mai mic`.
– Cu atât mai bine. L-am \ntâlnit doar o dat` pe Jonathan
Noseby, dar mi s-a p`rut foarte simpatic.
– Jo ar fi putut nimeri [i mai rù! o asigur` bunicul ei.
Vorbir` despre una [i alta, apoi o \ntreb` dac` are inten]ia
s` vin` luna viitoare la La Roseraie.
– Luna viitoare? repet` ea nehot`rât`.
– E ziua mea.
– {i dai o petrecere mare cu aceast` ocazie? \l \ntreb` ea
râzând.
|[i imagin` toat` familia reunit`. Jo \mpreun` cu Jonathan
Naseby, Matt cu...
Sim]i c` i se pune un nod \n gât [i scutur` din cap. Va avea
curajul s` se \ntoarc` la La Roseraie? Ce va g`si acolo?
– O petrecere mare! pufni \n râs bunicul ei. Cine va veni
s`-i spun` la mul]i ani unui b`trân ca mine?
– {ii c` ai mul]i prieteni care te iubesc, bunicule!
|n curând \nchise, dup` ce-i promise c` va face m`car efor-
tul s`-i telefoneze de ziua lui, dac` nu putea fi liber` s` se
repead` pân` acolo. De fapt, nu ]inea deloc s` se duc` \n acea

zi la La Roseraie. Se temea de \ntâlnirea cu Corinna Hamilton.
Precis c` aceasta va fi mo] \n frunte, la o asemenea petrecere.
Câteva zile \nainte de aniversarea bunicului ei, \i trimise
prin po[t` un pachet cu o hain` nou`, \mpreun` cu un scul de
lân` asortat` la culoare. {tia c` aceast` aten]ie \l va face s`
zâmbeasc`. Spinii trandafirilor nu-i distrugeau mereu hainele?
|i scrise [i o felicitare. {aisprezece c`dea \ntr-o joi [i, \n
acea zi, de câte ori se preg`tea s` formeze num`rul de la La
Roseraie, telefonul \ncepea s` sune sau ap`rea vreun client.
Abia \n cursul dup`-amiezii avu un moment de lini[te. Se
gr`bi s` formeze num`rul de la La Roseraie.
Culmea ghinionului, era ocupat... |nchise bomb`nind.
Exact \n acel moment Henry intr` \n biroul ei.
– Mor de foame! Te deranjeaz` s` te duci s`-mi cumperi un
sandvi[, Alandra? M-a[ duce eu, dar a[tept un telefon
important.
– Imediat! spuse ea ridicându-se.
{i, glumind, adùg`:
– Aten]ie, Henry! Dac` o s` continui cu regimul `sta de
sandvi[uri, o s` te \ngra[i!
Ajuns` jos, hot`r\ s` mai sune o dat` la La Roseraie dintr-o
cabin`. Dac` Henry a[tepta un apel important, nu era momen-
tul s` monopolizeze linia biroului.
Cineva ridic` imediat receptorul la cel`lalt cap`t al firului.
– Alo?
Era vocea lui Matt... Receptorul \i c`zu din mân`. Dup` o
clip` ie[ise din cabin`.
136 JANE ASHTON
|nchisese sau nu? N-ar fi fost \n stare s` spun`. Se a[teptase

atât de pu]in s`-l aud` pe Matt \n timpul zilei! Ce cùta la ora
asta acolo?
|[i aminti c` Matt nu-[i acorda niciodat` o vacan]`. O sin-
gur` dat` p`r`sise biroul: când Alan Todd fusese bolnav.
Se sperie [i se \ntoarse din nou \n cabina telefonic`, unde
receptorul atârna la cap`tul firului. Form` num`rul, [i imediat
cineva ridic` receptorul dar, de data asta, nimeni nu vorbi.
|n]elese c` ea trebuia s` ia ini]iativa...
– Alo? \ngìm` ea cu greu.
Dup` o ve[nicie, dup` cum i se p`ru ei, Matt r`spunse:
– Nu \nchide, Alandra!
Ea \nghi]i \n sec...
– Bunicul... [opti ea.
{i brusc i se f`cu fric`. Decoperea cu uimire c` \l iubea mai mult
decât \[i \nchipuise.... Gândul c` era poate grav bolnav o \ngrozea.
– Avem nevoie de tine aici, spuse simplu Matt.
– Sosesc! promise ea. Imediat.
– D`-mi adresa, vin s` te iau.
– Nu, nu, ar dura prea mult. Aranjez \n a[a fel \ncât s`
ajung cât mai curând posibil.
Dac` n-o s` prind` trenul, o s` ia un taxi. Sim]ea c` trebuie
s` ajung` la La Roseraie \n cel mai scurt timp posibil.
Când se \ntoarse la birou, era extrem de palid`.
– Am uitat s`-]i cump`r sandvi[ul, [opti ea.
– Ce ]i s-a \ntâmplat, Alandra? se mir` Henry.
|mpinse un scaun spre ea [i Alandra se trânti pe el. |n câte-
va fraze dezlânate, \i explic` ce se \ntâmplase.
– Bunicul e foarte bolnav. Muribund, poate... Trebuie

neap`rat s` iau trenul [i...
– Nu e[ti capabil` s` c`l`tore[ti \n starea asta! Te duc eu
pân` acolo, declar` el pe un ton f`r` replic`. Du-te repede
s`-]i preg`te[ti valiza...
– Nu mai am timp!
– Arunc` dou`-trei haine \ntr-o geant`. Nu po]i totu[i s`
pleci f`r` nimic. |n timpul `sta o s`-i telefonez so]iei mele ca
s`-i spun c` mai \ntârzii.
– Ce dr`gu] e[ti.
El \i adres` un zâmbet c`lduros.
– Nu-]i face probleme, micu]a mea. |n curând vei fi al`turi
de ai tì.
O privi cl`tinând din cap.
– Am impresia c` ai fost \ntotdeauna acolo cu gândul... Nu
te-ai \ntors niciodat` cu adev`rat la Londra.
Cât era Henry de perspicace!
– E adev`rat, admise ea cu jum`tate de glas.
Capitolul 10
Henry p`ru vizibil surprins când o lu` pe aleea larg` ce

ducea spre impun`toarea re[edin]`. Se vedea c` nu se a[tepta
deloc ca familia tinerei lui secretare s` fie atât de bogat`...
Opri ma[ina \n fa]a intr`rii. Alandra ezit`. Nu avea curajul
s` intre \n cas`. Se temea de ce va g`si acolo...
– Intr`, te rog, reu[i ea s`-i spun`.
|ns` Henry cl`tin` din cap.
– Având \n vedere \mprejur`rile, prefer s` plec. Numai un
musafir nu-i mai lipse[te ast`zi familiei tale!
|i \ntinse valijoara.
{i nu uita c` m` a[teapt` Bianca! M` \ntorc imediat la Londra.
– |]i mul]umesc, Henry, spuse ea emo]ionat`.
– Curaj, Alandra!
Când ea se hot`r\ \n sfâr[it s` urce treptele, el b`g` \n viteza
\ntâi [i plec`. Nici m`car nu oprise motorul...
Tân`ra sun` [i a[tept` ca cineva s` vin` s`-i deschid`.
„Curaj” \i spusese Henry. Dar ea nu se sim]ea deloc curajoas`...

Cuvintele lui Matt \i r`sunau \n minte: „Avem nevoie de
tine aici...“
|i d`dur` lacrimile. Probabil c` bunicul se sim]ea foarte rù.
Doamna Pinder \[i f`cu apari]ia \n pragul u[ii. Ea se a[tepta
s`-i vad` pe Jo, Robert sau Matt. Dar probabil c` ei se aflau la
c`p`tâiul bolnavului.
– Domni[oara Todd! exclam` doamna Pinder zâmbindu-i
cu gura pân` la urechi. Ce surpriz` pl`cut`!
Alandra rosti cu greu:
– Bunicul... bunicul meu... \ncepu ea.
– O s` fie mul]umit s` v` vad`!
– Urc imediat...
– Dar nu e sus, spuse menajera. |l g`si]i probabil \n biroul lui.
|n birou! Asta \nsemna c` se sim]ise atât de rù \ncât nu-l
putuser` transporta pân` \n camera lui!
L`sându-[i valiza pe trepte, travers` holul \n fug` [i f`r` s`
mai bat` m`car \n u[`, intr` \n birou.
Bunicul ei st`tea \n picioare \n fa]a ferestrei, fumându-[i
lini[tit pipa...
Alandra \ncremeni locului, stupefiat`.
– Alandra! exclam` Alan Todd. Nu m` a[teptam s` te v`d
ast`zi! Ai reu[it totu[i s`-]i iei liber?
– Bunicule... \mgìm` ea.
„ Avem nevoie de tine aici. D`-mi adresa, vin s` te iau eu...“
Ce \nsemna asta? De ce o p`c`lise Matt?
140 JANE ASHTON
– Ai promis c` telefonezi, continu` bunicul ei zâmbind.

M` \ntrebam dac` ]i-ai uitat promisiunea...
Deci Matt nu \i spusese c` ea d`duse telefon! Lucrurile
p`reau din ce \n ce mai greu de \n]eles! Ca prin vis, se a[ez`
\n fotoliul pe care i-l indica bunicul ei.
– Te... te sim]i bine, bunicule?
|l examin` cu aten]ie. Câteodat` mama ei ar`ta bine, când
se sim]ea mai obosit` ca niciodat`. Nu trebuie s` te iei dup`
felul cum arat` bolnavii!
– M` simt foarte bine, o asigur` el, cu o veselie care i se
p`ru for]at` Alandrei.
– Ce-a spus doctorul?
– Doctorul?
Alan Todd ridic` mirat din sprâncene.
– Doar n-o s`-l chem de fiecare dat` când mai \mb`trânesc
cu un an!
Apoi zâmbi:
– N-am mai v`zut un doctor de o ve[nicie! {i sper s` mai
a[tept tot atâta timp pân` s` am nevoie de serviciile lui!
|ncetul cu \ncetul, Alandra \ncepea s` \n]eleag`. Matt o
p`c`lise... Dar ce motiv avusese s-o sperie \n halul `sta?
– De ce \mi pui \ntreb`rile astea ciudate? se interes`
bunicul ei. Par bolnav?
– Deloc!
|ncepuse s` se \nfurie la gândul c` Matt o p`c`lise ca s-o
oblige s` vin`. Dar \n ce scop?
– Vizita mea va fi foarte scurt`, se auzi ea spunând. Un pri-

eten care venea \n zon` m-a adus [i, la \ntoarcere, o s` iau
trenul. Eu... voiam s`-]i spun la mul]i ani!
– Doar n-o s` pleci atât de repede!
Bunicul \[i consult` ceasul.
– Mai ales c` e prea târziu pentru ultimul tren! Probabil c`
pleac` din gara din Ferny Druffield, chiar \n acest moment.
Adùg` râzând:
– N-o prea nimere[ti când e vorba de orarul trenurilor, Alandra!
Tân`ra se \nro[i.
– Atunci o s` plec mâine.
– A[a repede?
Alan Todd oft`.
– Oricum, o vizit` scurt` valoreaz` mai mult decât un tele-
fon! Sunt bucuros c` o s` iei parte la cina festiv` pe care Matt
a ]inut s-o organizeze \n cinstea mea. Jonathan Noseby e ca [i
logodit cu Jo – va veni [i el. Iar Robert o va aduce pe tân`ra
cu care iese acum.
Iar Matt va fi precis \n compania Corrinei Hamilton, con-
tinu` \n gând Alandra.
Se ridic`, extrem de agitat`.
– Eu... nu pot r`mâne, bunicule. Trebuie... trebuie s`
g`sesc un taxi care s` m` duc` la o alt` gar`. Eu... eu trebuie
s` ajung la Londra pân` disear`! Neap`rat!
Alan Todd se \ncrunt`.
– Nu te mai \n]eleg, Alandra! Ba r`mâi, ba pleci...
P`rea sup`rat. Tân`ra se duse s`-i s`rute obrazul zbârcit.
142 JANE ASHTON
– E prea complicat de explicat, [opti ea. O s` telefonez, ca

s` comand un taxi...
B`trânul cl`tin` din cap.
– N-o s` \n]eleg niciodat` femeile!
Alandra travers` gr`bit` holul. Avea inten]ia s`-i telefoneze
lui Jim Lasky, cel care o adusese la La Roseraie, prima oar`.
– Alandra?
Tres`ri. Matt era la mai pu]in de un metru de ea,
dominând-o cu silueta lui \nalt`. Slav` Domnului c` era sin-
gur! Probabil c` nu sosise [i Corinna Hamilton...
Tân`ra o z`ri pe doamna Pinder urcând scara cu valiza ei
[i-[i reg`si imediat graiul.
– Ce face doamna Pinder cu valiza mea?
Se preg`ti s` fug` dup` ea, dar Matt \i bar` drumul.
– Eu i-am spus s-o duc` \n camera ta.
– Ei bine, spune-i s-o aduc` \napoi!
|[i \ncruci[` bra]ele pe piept, \n timp ce-i comunica:
– Plec chiar acum!
{i cum el nu f`cea nici o mi[care, repet` foarte hot`rât`.
– Chiar acum!
Matt o privi strângând din pleoape.
– Cum ai venit?
Alandra nu-i r`spunse \ns`.
– N-ai putut lua trenul... spuse Matt ca pentru sine.
– De unde [tii?
– Vin de la gar`. Nici un pasager n-a coborât la Ferny
Druffield din trenul de Londra!
– Te-ai dus s` m` a[tep]i? se mir` ea.

– Te surprinde?
Alandra d`du din cap.
– Da, recunoscu ea.
Apoi, reg`sindu-[i spiritul caustic, adùg`:
– Sper c` ai f`cut pneumonie a[teptând pe peron!
Dar Matt nu r`spunse la provocare. O privea cu aten]ie [i
expresia chipului lui se \ntunec`.
– Ai sl`bit, remarc` el \n cele din urm`.
– M-am sub]iat, vrei s` zici? \l corect` ea. Nu `sta e visul
tuturor femeilor?
{i cu un ton mai pu]in sigur, remarc`:
– {i tu ai sl`bit...
Urm` o t`cere ap`s`toare. |n cele din urm`, o rupse Matt.
– Poate c` pentru acela[i motiv ca tine, Alandra? o \ntreb`
el \n [oapt`.
Ce voia s` spun`? Dar oricum ea nu voia s` afle. Gre[ea
continuând s` r`mân` \n aceast` cas`... Cel mai bine era s`
plece imediat, f`r` s` se mai uite \napoi.
– Plec, anun]` ea. Cu sau f`r` valiz`!
Doamna Pinder cobora acum scara, cu mâinile goale.
– Camera e preg`tit`, domni[oar` Alandra! spuse ea.
– Mul]umesc, doamn` Pinder, reu[i s` spun` tân`ra.
Doar nu era s-o pun` la curent pe menajer` cu disensiunile
dintre ea [i familia ei... Dar era la fel de hot`rât` s` plece.
Doamna Pinder disp`ru \n buc`t`rie [i tân`ra se repezi la
primul etaj, cu inten]ia de a-[i recupereze valiza [i de a pleca
144 JANE ASHTON
imediat. Pe jos, cu ma[ina... cu indiferent ce mijloc de trans-

port. {i indiferent \ncotro! Un singur lucru conta: s` fug` din
aceast` cas`.
S` fug` de Matt...
P`trunse val-vârtej \n acea frumoas` \nc`pere \n care
locuise timp de aproape dou` luni. Matt, care o urm`rise pe
scar`, intr` la rândul lui \n camer`.
O lu` de umeri [i o trase spre el. Alandra se zb`tu din
r`sputeri.
„Dac` m` s`rut`, sunt pierdut`!” gândi ea disperat`.
– Las`-m`! \i porunci ea.
|n loc s-o asculte, el o strânse \n bra]e cu [i mai mult`
putere. Alandra \ncepu s`-l loveasc` \n piept cu pumnii. Dar
loviturile nu p`reau s`-l ating`.
– Las`-m`! strig` ea.
– Nu.
– Nu vreau ca un mincinos s`-mi spun` ce am de f`cut!
exclam` ea furioas`.
}inând-o \n continuare cu putere, el o \ntreb`:
– Eu? Eu, mincinos?
– Cel mai mare pe care l-am v`zut vreodat`! Cel...
– Când te-am min]it, Alandra?
Tân`ra deschise gura, apoi o \nchise, stupefiat` s`-l aud`
vorbind cu un asemenea aplomb.
– Când? insist` el.
Ea \l privi cu ochii holba]i.
giannijollys
– Cât cinism... [opti ea. E[ti...

– Când te-am min]it? repet` el.
Alandra \l privi drept \n ochi.
– De ce m` aflu aici? exclam` ea. Doar fiindc` mi-ai spus c`
trebuie s` vin! C` era ceva foarte important! Dac` n-ar fi fost
a[a, crezi c` a[ fi venit atât de repede? M` a[teptam s`...
Se \ntrerupse [i scutur` din cap.
– De ce te-ai distrat pe socoteala mea? M-ai speriat \ngro-
zitor. Credeam c` bunicul este bolnav [i...
– Dar nu te-am min]it, repet` Matt.
– Ba da! explod` ea. {tii prea bine c` da! L-am v`zut
adineaori pe bunicul. E \n plin` form`!
Strânse din pumni, prad` unei furii neputincioase.
– M-ai p`c`lit cu bun` [tiin]`!
Matt cl`tin` din cap.
– Aha, deci asta era! Dac` \]i aminte[ti termenii exac]i ai
conversa]iei noastre telefonice, [tii c` n-am pomenit deloc de
starea s`n`t`]ii bunicului tù. Pur [i simplu ]i-am zis c` avem
nevoie de tine aici...
Alandra \[i mu[c` buza de jos, \n]elegând c` ea singur`
tr`sese ni[te concluzii gre[ite.
– Dar de ce... \ncepu ea.
– {i tu m-ai p`c`lit, Alandra! spuse el cu o voce grav`. De
câte ori m-ai indus deliberat \n eroare? M-ai f`cut s` cred c` nu
e[ti decât o aventurier` \n goan` dup` bani...
Alandra nu se mai zb`tea. F`r` s` scoat` nici un cuvânt, \l
privea... Deci \[i schimbase p`rerea \n privin]a ei?
146 JANE ASHTON
– |]i \nchipui c` banii nu conteaz` pentru mine? spuse ea,

râzând pref`cut. {i asta doar fiindc` am p`r`sit La Roseraie,
f`r` s`-]i cer mia de lire promis`?
– Te-am ghicit \nc` dinainte de plecarea ta!
Apoi o lu` brusc \n bra]e [i o duse de cealalt` parte a
culoarului, \n apartamentul lui. Niciodat` nu pusese Alandra
piciorul \n aceast` \nc`pere confortabil` [i luxoas`.
„Trebuie s` fug, gândi ea. Dac` mai r`mân mult aici, sunt
pierdut`!”
Asta i-o spunea instinctul. Dar trupul ei n-o mai asculta...
Iar gândurile \i erau incoerente.
Matt se a[ezase \ntre ea [i u[`, tìndu-i orice posibilitate de
fug`.
Alandra \[i \ncruci[` bra]ele la piept.
– M` la[i odat` s` plec? \l \ntreb` ea pe un ton provocator.
Nu \ndr`znea s` se apropie de el. Dac` Matt o atingea, o
s`-[i piard` capul...
– Regret c` te-am speriat, declar` el. Crede-m` c` n-am
avut inten]ia s` te fac s` crezi c` bunicul tù e bolnav! Abia
dup` ce am \nchis, am \n]eles c` vei ajunge poate la aceast`
concluzie. |l iube[ti mult pe Alan [i ai atâta imagina]ie...
– {tii c`... \l iubesc mult?
Cum de putuse ghici asta?
– Bine\n]eles, o asigur` el.
– {i totu[i...
Alandra \[i mu[c` buzele.
– La \nceput \l detestam, \i explic` ea cinstit. Când am venit

aici pentru prima dat`, \l uram [i credeam c`... mereu va fi a[a.
Matt surâse.
– {i n-a fost a[a, constat` el oarecum amuzat. Nu-]i
comanzi atât de u[or ura. Nici dragostea.
Alandra \[i feri privirea.
– Probabil c` a[ fi continuat s`-l detest dac` vizita mea ar fi
durat zece minute, dup` cum prev`zusem. Dar situa]ia a fost
de a[a natur` \ncât m-a obligat s`-mi prelungesc [ederea la La
Roseraie. Mai \ntâi n-am avut tren. Pe urm`, primirea rece
f`cut` de Jo [i de Robert pe care i-am crezut ni[te snobi. {i tu...
Se \ntrerupse, \ntrebându-se cum de ajunsese s` spun` a[a
ceva. Pentru nimic \n lume nu voia s`-[i deschid` inima \n fa]a
lui Matt!
– {i mai eram [i eu, \i lu` el vorba din gur`. Eu care m-am
limitat s` te judec dup` aparen]e, f`r` s` \ncerc s`-]i
\ndep`rtez masca... Eu care am avut tupeul s`-]i ofer bani ca
s` mai r`mâi aici!
Râse cu am`r`ciune.
– {i mi-ai acceptat oferta. Doar pentru a avea pl`cerea s`
rupi cecul când ]i l-a[ fi \nmânat... M` \n[el, oare, Alandra?
Tân`ra nu \ndr`znea s`-i r`spund`. Da, reu[ise s`-i
ghiceasc` inten]iile! Fiindc` exact a[a ar fi procedat... Cu ce
pl`cere i-ar fi aruncat banii \n fa]`, spunându-i cu dispre] c`
nu are nevoie de ei!
Dar cât de departe p`reau toate! Uitase de ideile ei de
r`zbunare, de dorin]a de a-[i lua revan[a.
148 JANE ASHTON
– Dragul meu Matt, te \n[eli cu des`vâr[ire, reu[i ea s`

r`spund` pe un ton sarcastic. Crezi c`, asemeni tat`lui meu,
nu dau nici o importan]` bunurilor materiale?
– |ncerci s` m` faci s` cred c` semeni cu mama ta? {i c` ea
era o persoan` interesat`?
– Ea [tia \n orice caz c` nu are rost s` faci apel la bunicul.
Când i-a adus la cuno[tin]` moartea fiului sù, i-a r`spuns
imediat comunicându-i s` nu se a[tepte la nici un ajutor mate-
rial din partea lui.
Dar regret` imediat c` vorbise despre asta.
– Când ai aflat despre aceast` scrisoare? se interes` Matt.
– Cât a trìt mama, nu i-am scotocit niciodat` prin lucruri!
exclam` ea.
Matt d`du din cap.
– |n]eleg...
– M` \ntreb ce \n]elegi. Dar oricum, mi-e indiferent!
– |n]eleg acum de ce \l urai pe Alan, f`r` m`car s`-l cuno[ti!
Mama ta tocmai murise [i tu ai descoperit acea scrisoare...
Inten]ia ta era doar de a veni la La Roseraie pentru a-i \napoia
bunicului tù faimoasa misiv`. {i de a pleca imediat. Din
nefericire, sau mai degrab` din fericire, orarul trenurilor ]i s-a
pus de-a curmezi[ul!
– Mama m-a pus s`-i promit c` voi veni la La Roseraie, se
auzi ea spunând.
– Când te-a f`cut s`-i promi]i asta? Pe patul de moarte?

Matt avea darul s` ghiceasc` totul...
– De unde... de unde [tii? \ngìm` ea.
{i oft` din adâncul pieptului.
– Nici acum n-am \n]eles de ce ]inea atât de mult s` vin
aici!
– Dar eu [tiu, o asigur` el.
– Spune-mi! \l rug` ea, cu ochii str`lucind de curiozitate.
– Se temea c` vei r`mâne singur` pe lume [i dorea s` vii s`
trìe[ti \n mijlocul alor tì. Alandra vru s` protesteze dar nu
avu curajul. |n fundul sufletului ei era convins` ca Matt avea
dreptate.
|ncercând s` nu se lase cuprins` de emo]ie, ea declar`:
– Ui]i c` am ob]inut un maximum de profit din [ederea
mea aici!
Matt ridic` dintr-o sprâncean` [i ea continu`:
– N-am avut timpul necesar s`-l conving pe bunicul s`-mi
ofere o ma[in`, dar a[ fi avut prea mare b`taie de cap la
Londra cu \ntre]inerea! |ns` am reu[it s` p`strez perlele
bunicii! Sunt splendide...
Matt se mul]umi s` zâmbeasc`.
– Sunt cu adev`rat splendide, asta e [i p`rerea mea! Asta
e [i p`rerea firmei de asigurare. S`pt`mâna trecut` Alan mi
le-a dat s` le expertizez [i s` le asigur. Atunci am aflat c` ]i
le-a oferit [i le-ai refuzat.
Alandra se \nro[i, dar nu se d`du b`tut` doar pentru atât.
150 JANE ASHTON
– |]i aminte[ti de ziua când am ie[it din biroul bunicului

meu cu un teanc de bancnote \n mân`?
– {i \n ajunul acelei zile, Alandra, te ]ineam \n bra]e. Cu
ochii plini de lacrimi. |n acel moment erai tu \ns`]i. Nu mai
\ncercai s` pari o intrigant`.
– Ce... ce [tii tu? \ngìm` ea.
– |n seara aceea am reu[it s` citesc \n sufletul tù.
– Oh...
Alandra \ncerc` s` schimbe subiectul conversa]iei.
– Erau furioas` c` m-ai v`zut cu banii ìa, de care \l extor-
casem pe bunicul!
– Zi mai degrab` c` te obligase s`-i iei!
– Oh... exclam` ea din nou.
– {i Alan mi-a mai spus c` ai refuzat s` prime[ti o mic`
rent` lunar`, cum \i d` lui Jo. Fiindc` e[ti prea mândr`...
Tân`ra fu nevoit` de data asta s`-[i recunoasc` \nfrângerea.
Era inutil s` mai \ncerce s` treac` drept ce nu era de fapt.
Reu[i s` zâmbeasc` [i s` schimbe tonul.
– Am priceput! Sunt perfec]iunea \ns`[i... {i acum, te rog,
las`-m` s` plec...
Dar Matt o prinse de mân` [i izbucni \n râs.
– Alandra, chiar c` e[ti o fat` ciudat`!
Ea se \ncrunt`.
– M` \ntreb de ce!
Dar el nu mai râdea. Chipul lui devenise serios, aproape
grav. Alandra sim]i c` b`tìle inimii ei se accelereaz` nebune[te.
Matt se aplec` [i ea ghici c` o va s`ruta...
{i atunci se \ntoarse brusc. Matt oft` [i o trase spre o cana-

pea, obligând-o s` se a[eze. Apoi se instal` al`turi de ea.
– Ar cam fi timpul s` avem o explica]ie, Alandra.
– Nu v`d de ce ar fi necesar.
– }i-am spus la telefon c` e nevoie de tine aici. Nu te
\ntrebi de ce?
– Hmm, eu...
– Da, e nevoie de tine aici. O nevoie disperat`!
– O nevoie disperat`? repet` ea ca un ecou.
Ar trebui s` plece... De ce s` prelungeasc` aceast` discu]ie?
– Eu, eu am nevoie de tine, Alandra. {i asta de când te-am
v`zut prima oar`, a[ezat` \n salon. Soarele \]i lumina p`rul [i s-ar
fi putut crede c` un halou de aur str`lucitor \]i \ncadra chipul...
Cu respira]ia tìat`, ea \l privea f`r` s` g`seasc` nimic de
spus. Pentru prima oar` \i vorbea astfel... [i nu-i venea s`-[i
cread` urechilor.
– Eu... eu ]i-am lipsit? \l \ntreb` ea uimit`.
Apoi se corect`:
– Vrei s` zici c` le-am lipsit tuturor de-aici?
– Da, tuturor.
Apoi o lu` de mân`.
– Dar mie mai mult decât oricui, Alandra.
– Matt... [opti ea, ro[ie ca para focului.
– Ai fost mult timp plecat`. Iat` de ce trebuia s` revii cât mai
repede posibil... Dar atunci când ]i-am spus c` e nevoie de tine, nu
mi-am \nchipuit c` o s` te sperii la gândul c` bunicul tù e bolnav!
Privirea lui se cufund` \n ochii ei.
152 JANE ASHTON
– Eu am nevoie de mine.
O trecu un fior.
– Dar... de ce? \ngìm` ea.
Matt duse la gur` mâna tremur`toare a Alandrei.
– Pentru c`, f`r` tine, via]a mea nu are sens, declar` el. Ai
plecat [i...
– Trebuia s` plec!
– De ce? o \ntreb` la rândul lui.
Alandra nu r`spunse. Matt \i s`rut` din nou vârful
degetelor.
– Când bunicul tù mi-a spus c` ai plecat la Londra, nu
mi-a venit s` cred. Apoi am fost furios pe tine...
– Furios?
– Pe tine, repet` el. Dar mai ales pe mine. Mi-era necaz c`
reu[ise[i s` cape]i atâta importan]` \n via]a mea, \n inima mea.
Alandra scoase un strig`t u[or de surpriz`. Matt o lu` \n
bra]e cu o nespus` tandre]e. Cu ochii \nchi[i, ea se sprijini de
pieptul lui, a[teptând o s`rutare care nu veni. Apoi deschise
ochii [i \n]elese c` nu-i spusese \nc` totul.
– Când ]i-am cerut s` r`mâi la La Roseraie, \ncercam s` m`
conving c` o f`ceam spre binele lui Alan.
– {i... nu era doar pentru el?
Matt scutur` din cap.
– Nu, era [i pentru mine, chiar dac` refuzam s` recunosc
asta. Când a sosit cadoul pentru ziua bunicului, zilele trecute,
am crezut c` \nnebunesc!
F`cu ochii mari.
– Asta \nsemna c` n-o s` vii aici de ziua lui, \i explic` el.

– {i ai fi vrut s` vin?
– Bine\n]eles. Nu puteam suporta ideea c` e[ti la Londra.
Cu acel b`rbat pe care pretinzi c`-l iube[ti.
Matt o strânse [i mai tare \n bra]e.
– Alandra, locul tù e la La Roseraie.
Tân`ra oft`, \ntrebându-se dac` auzise bine. {i mai ales
dac` a \n]eles bine. De ce nu vorbea Matt mai limpede?
|l \ntreb` cu timiditate:
– Locul meu este la La Roseraie, fiindc`... fiindc` sunt
nepoata lui Alan Todd?
El \i cuprinse cu blânde]e umerii [i o privi cu pasiune.
– Fiindc` e[ti nepoata lui Alan Todd; admise el. Dar mai
ales, fiindc` inima mea \]i apar]ine, scumpa mea.
Scumpa mea... Aceste dou` cuvinte minunate fur` o adev`rat`
mângâiere pentru urechile ei. Chiar le rostise Matt? Sau visa...
Inima mea \]i apar]ine... Asta \nsemna c` o iube[te! |i
m`rturisise dragostea lui.
|l privi f`r` s` pronun]e nici un cuvânt. Emo]ia o cople[ise.
Pentru prima dat` de când \l cuno[tea, Matt nu mai p`rea atât
de sigur pe el...
Cu am`r`ciune, el \i spuse:
– Cum de te po]i astfel abandona \n bra]ele mele [i s` fii
\ndr`gostit` de altul?
Alandra tres`ri [i deschise gura. Dar nici un sunet nu-i ie[i
de pe buze.
154 JANE ASHTON
– Am totu[i impresia c` nu-]i sunt indiferent! continu` el

cu disperare. Reac]ionezi la mângâierile [i la s`rut`rile mele...
Pari tulburat` de prezen]a mea.
Apoi Matt oft` [i-[i plec` trist capul.
– Merit dispre]ul tù. Te-am tratat \ntr-un mod incalificabil!
– Matt! protest` ea cu o voce r`gu[it`.
Voia s`-i spun` c` nu-i purta pic`. {i c` \l iubea... Dar era
prea tulburat` ca s` se poat` exprima firesc.
– M-am sim]it atât de apropiat de tine, \n noaptea \n care
te-am g`sit plângând \n buc`t`rie, continu` el. M-am \n[elat
oare? Emo]ia venea dintr-o singur` direc]ie? Nu sim]i nimic
pentru mine?
– Matt, reu[i ea s` spun`. M` iube[ti un pic?
– Un pic? exclam` el. Dar te iubesc cu pasiune! Te ador!
Visul meu cel mai scump ar fi s` devii so]ia mea. Dar, din
nefericire, iube[ti un alt b`rbat!
Ea se strânse la pieptul lui.
– Cel`lalt b`rbat e[ti tu, Matt! Tu!
Lacrimile se rostogoleau pe obrajii Alandrei. Dar de data
asta erau lacrimi de bucurie. Matt o strângea \n bra]e [i ea se
l`sa f`r` nici o re]inere \n voia bra]elor lui puternice.
El o iubea, ea \l iubea... [i toate ne\n]elegerile disp`ruser`.
Toate ne\n]elegerile? Nu, ea mai trebuia s`-i cear` ni[te expli-
ca]ii. }inea ca totul s` fie clar \ntre ei.
– Corinna Hamilton? rosti ea \ntreb`tor.
Matt ridic` din sprâncene.
– Da? f`cu el surprins, auzind c` pronun]` numele acelei femei.

– Ce reprezint` ea pentru tine? insista Alandra.
Un zâmbet ap`ru \n col]ul buzelor lui Matt.
– Henry Nolan, replic` el. El ce reprezint` pentru tine?
– Henry Nolan! exclam` ea.
Fu rândul ei s` zâmbeasc`. Deci amândoi erau gelo[i...
– N-a existat niciodat` nici un b`rbat \n via]a mea, \l asigur`
ea. Singurul pe care l-am iubit vreodat`, singurul pe care o s`-l
iubesc \ntotdeauna, pân` la ultima mea suflare, e[ti tu, Matt.
– {i de ce \]i telefona acel Henry Nolan?
– El m-a adus azi pân` aici. E un om minunat! \l asigur` ea.
Fiindc` Matt se \ncruntase, ea se gr`bi s` adauge:
– Henry Nolan e c`s`torit. |[i ador` so]ia, [i pe cei doi
copii. E patronul meu [i totodat` proprietarul apartamentului
meu din Londra. Când eram la La Roseraie, i-am trimis un cec,
ca s` reglez plata chiriei. A[a c` mi-a aflat adresa [i nu i-a fost
greu s`-mi g`seasc` num`rul de telefon. M-a sunat aici ca s`
m` \ntrebe dac` vreau s`-mi reiau slujba, fiindc` secretara care
m-a \nlocuit tocmai \[i d`duse demisia. {i oricum, nu era
mul]umit de ea.
– {i ]i-ai reluat slujba când te-ai \ntors la Londra?
– Exact.
Alandra ezit` \nainte de a-i pune o \ntrebare care-i st`tea pe
inim`:
– De ce erai atât de sup`rat \n diminea]a \n care am plecat?
Doar nu din cauza banilor pe care mi-i d`duse bunicul...
156 JANE ASHTON
– Eram gelos ca un tigru. |mi spusese[i c` iube[ti pe altul,

[i te duceai s`-l \ntâlne[ti la Londra! |n plus, f`cuse[i remar-
ca nea[teptat` c` unele s`rut`ri valoreaz` mai mult decât
altele!
– Dar e adev`rat! exclam` ea.
El o strânse \n bra]e, mai s-o \n`bu[e.
– Alandra, m` \nnebune[ti!
Buzele lor se \ntâlnir` \ntr-un s`rut interminabil. Când
Alandra reu[i s`-[i ridice capul gâfâind, \l \ntreb`:
– Chiar e[ti gelos?
– |]i spun: ca un tigru!
|[i trecu mâna prin p`rul negru.
– Chiar \nainte de a recunoa[te fa]` de mine \nsumi c` te
iubesc, eram gelos. Nu puteam suporta ca un b`rbat s` se
apropie de tine. A[ fi fost capabil s`-l iau la pumni pe bietul
Robert!
Alandra \l sim]i c` se \ncordeaz`.
– Când a hot`rât s`-]i dea lec]ii de conducere, eu... eu...
Ea \i mângâie cu blânde]e obrazul [i el se destinse imediat.
– {i pe urm` ai primit acea scrisoare, care se vedea de la o
po[t` c` e scris` de o mân` b`rb`teasc`... {i imediat, telefonul
de la Henry Nolan. Apoi balul de la Bedewick, când to]i
b`rba]ii de prin \mprejurimi se \nghesuiau s` te ia la dans!
– Oh, Matt! f`cu ea râzând. {i tu ai dansat cu mine.
– Ca s` evit s` faci cuno[tin]` mai \ndeaproape cu Frank
Millingham. N-aveam nici un chef s` te v`d ie[ind \n compania lui!
Matt oft`.
– De ce refuzam s` recunosc c` te iubesc? Nu [tiu... Cred

c` te iubeam deja când ]i-am cerut s` r`mâi. Pretextând c`
pentru a-l distra pe bunicul tù...
– Nu mi-ai cerut s` r`mân! \l corect` ea. Mi-ai oferit o mie
de lire pentru trei luni de prezen]`.
– O s` m` ier]i vreodat`?
El o lu` din nou \n bra]e.
– Tot ce am \]i apar]ine, scumpa mea!
Dar ea mai avea o \ntrebare de pus.
– De ce erai azi acas`? La ora când am telefonat, erai de
obicei la birou.
– Alan \mi spusese c` ai promis s` suni de ziua lui. {i mi-am
petrecut toat` ziua lâng` telefon.
– Oh, Matt...
Se cuib`ri la pieptul lui [i \i oferi buzele. Timp de o
ve[nicie parc`, r`maser` unul \n bra]ele celuilalt.
– Va trebui ca Henry Nolan, s`-[i caute o alt` secretar`,
remarc` pe nea[teptate Matt.
– {i Corinna Hamilton? Va trebui s`-[i caute [i ea un alt
cavaler?
– Scumpa mea, nu ai nici un motiv s` fii geloas` pe acea
Hamilton, dup` cum o nume[te Jo...
– Dar ie[eai tot timpul cu ea!
El cl`tin` din cap.
158 JANE ASHTON
– Ie[eam, dar singur! Am v`zut-o o singur` dat` pe Corinna

dup` bal. |ncercam s` m` conving c` toate femeile sunt la fel.
De ce una s` fie preferat` \n locul alteia? O sear` \n compania
ei a fost de ajuns s` m` conving` c` nimic nu va mai fi posibil
\ntre mine [i ea. Nu-mi plac femeile frivole, egoiste [i intere-
sate...
O strânse tandru la piept.
– Femeia pe care o iubesc e o blond` cu ni[te splendizi
ochi verzi. E o femeie orgolioas`, independent` [i inimoas`...
O ador, [i dac` ai [ti cât de mândru sunt de ea!
– B`rbatul pe care-l iubesc... \ncepu ea.
Dar nu avu timp s` spun` mai mult. Matt \i \nchise gura cu
o s`rutare.
Pe urm`, tres`ri [i-[i privi ceasul.
– Scumpo, o s` \ntârziem la petrecere! Trebuie neap`rat s`
coborâm... Toat` lumea se va \ntreba ce s-a \ntâmplat cu noi!
O \mpinse cu blânde]e.
– Dac` te mai ]in \n bra]e, o s` uit`m complet de petre-
cere... {i n-ar fi frumos fa]` de bunicul tù!
Alandra \[i mu[c` buza de jos. Venise la La Roseraie
\mbr`cat` \n blugi [i pulov`r. Se schimbase \n grab` pentru
plecare, \nainte de a arunca \n valiz` câteva haine la \ntâm-
plare. Era sigur` c` nu avea [i ceva elegant!
– N-am nimic de \mbr`cat, \n afar` de pantaloni [i
pulov`re!
Matt izbucni \n râs.
– Nu cred c` bunicul tù se va sim]i [ocat v`zându-te \n

blugi, scumpa mea!
O lu` de mân` [i o trase spre scar`.
– Mai ales când va afla marea veste!
– Ce veste? \l \ntreb` ea, privindu-l cu ni[te ochi \n care
str`luceau stelele.
– C` Alandra Todd va deveni \n curând Alandra Carstair...
dac` accept`, bine\n]eles.
– Oh, Matt! Dar nici nu visez altceva!
Sfâr[it
giannijollys

Limbă

Un Moment de Nebunie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Un Moment de Nebunie

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

giannijollys

Trenul plec` [i Alandra Todd r`mase \n a[teptare \n fa]a

– Avem dou` localuri, o anun]` el cu mândrie. Dar nu

Alandra \l urm` \n interiorul g`rii [i a[tept` \n spatele unui ghi[eu.

O rev`zu pe mama sa z`când pe patul de moarte. Cu mare

– Mul]umesc, spuse ea a[ezându-se pe locul cu tapi]erie roas`.

– A[ dori s`-l v`d pe domnul Alan Todd, \i spuse Alandra

– Sunt o rud` a domnului Todd, rosti ea f`r` entuziasm.

Se apropie \ncet de ea. Era \nalt [i zvelt, cu umerii la]i,

– V-a]i n`scut aici? \l \ntreb` ea.

– Asta e treaba mea, replic` ea.

Aceast` tân`r` persoan` pretinde c` e fiica lui Edward...

Bunicul ei p`rea s`-[i vin` \n fire. Iar Matt Carstair privea

Se auzi zgomotul unui motor. O ma[in` se oprise \n fa]a

– De fapt, mi-e perfect egal dac` m` crede]i sau nu! replic`

Dup` câteva clipe, toat` ne\ncrederea b`trânului

– Doar n-o s`-mi faci a[a ceva! exclam` el.

|nchise ochii pentru o clip` [i \[i rev`zu tat`l. |ntotdeauna

Se hot`r\ \n sfâr[it s` se \mbrace [i s` se fardeze. Doamna

Veri[oara ei era blond`, frumoas` [i incredibil de elegant`

Strânse din maxilare, hot`rât` s` lupte. O s` le arate ea din

– Nu prea [tiu multe lucruri despre familia mea, le explic` ea.

|i zâmbi din nou lui Jo al c`rei chip r`m`sese posomorât...

pefiat de tot ce auzea \n aceast` sear`. Era \n mod sigur pen-

– Nu, n-am urmat un curs de secretariat, m`rturisi ea. Tat`l meu...

– Da?! f`cu Jo pe un ton dispre]uitor.

A doua zi diminea]a – dup` o noapte excelent`, \n ciuda

– Bun` diminea]a, domni[oar` Todd!

Mândria \i interzicea s` se gândeasc` la faptul c` avea drep-

– Te servesc? \l \ntreb` ea cu o bun` dispozi]ie pref`cut`.

– Dar o s` plec la Londra chiar \n aceast` diminea]`.

Ochii de culoarea smaraldelor se f`cur` [i mai mari.

Omul acesta \l renegase pe Edward, fiul lui... Dar nu-[i

Alandra deschise gura, o \nchise, o redeschise... Dar nici un

Se minun` singur`. |ncerca acum s`-i g`seasc` scuze

Bunicul ei \mpinse u[a dinspre gr`din` [i intr` \n

|nvârtind linguri]a prin ea, \i examin` pe cei doi b`rba]i din

Ar fi avut un chef nebun s`-[i ia bagajul [i s` se duc` la

Era atât de \nfometat` \ncât se mul]umi s` m`nânce cu

– Ai fi putut bate la u[` \nainte de a intra! exclam` ea,

– E[ti... e[ti gata s` m` pl`te[ti ca s`...

Reu[i totu[i s` reintre \n pielea personajului pe care se

– Nu prea \mi scap` mare lucru.

– |n acest caz, aproape c` suntem rude! exclam` ea cu o

– Dac` \]i pl`te[ti atât de prost angaja]ii, \n]eleg cum te-ai

Ochii ei verzi aruncau fulgere. Era furioas`. |n schimb,

Dup` o noapte alb`, se scul` \n zori. Se s`turase s` se tot

– De ce n-ai dat nici un semn de via]` dup` plecarea tat`lui

– Care a fost reac]ia lui?

– Deci, acum Matt Carstair posed` nu numai toat`

– Uite! spuse el \ntinzându-i un boboc de trandafir pe care

– Foarte dr`gu] din partea ta, scumpa mea veri[oar`, o

Era foarte frumos \n acea dup`-amiaz` de duminic`.

Da. Matt Carstair i se p`rea [i acum la fel de antipatic.

Seara, Matt nu-[i f`cu apari]ia la mas`. Alandra se sim]i

|ncercând s` [i-l alunge din minte pe Matt, Alandra se

Alandra nu reu[i s` doarm` prea bine \n acea noapte.

– Doamne! exclam` el. {i tu?

– Dac` n-o s` pleci decât cu un buchet, valiza nu va fi prea grea.

Venise luna octombrie [i zilele de toamn` erau splendide.

– O s` mearg` [i Matt? o \ntreb` Alandra.