Sunteți pe pagina 1din 2

 - abcesele subfrenice şi subhepatice

 abcesele din stânga se dezvoltă în principal după o peritonită supurativă difuză, dar şi în
caz de perforaţie a unui viscer cavitar, în caz de pancreatită acută severă sau după
splenectomie;

 abcesele subfrenice drepte de novo apar în caz de ruptură spontană a abceselor hepatice
sau postoperator după operaţii pe stomac sau duoden;

 abcesele subhepatice apar mai ales după perforaţie gastroduodenală sau operaţii cu
interesare gastrică, apendicita şi procedurile pe tractul biliar sau colon putând
reprezenta alte evenimente antecedente):

 drenajul percutan e răsplătitor în peste 80% din cazuri (însă trebuie menţinut până la 3
săptămâni); în cazul necesităţii intervenţiei chirurgicale, se preferă abordul median;

 - abcesele paracolice (rezultate în principal în cazul perforaţiei colonice în caz de


apendicită, diverticulită sigmoidiană, etc.): drenaj percutan sau prin abord chirurgical pe
linia mediană;

 - abcesele dintre anse (apărute în urma aderenţelor dintre ansele intestinale, mezenter,
oment şi peretele abdominal;

- extensia superioară este limitată de mezocolonul transvers;


- asociere frecventă cu abcese pelvine)
- drenaj chirurgical (laparotomie mediană, cu mobilizare completă a tuturor anselor prin
VISCERIOLIZĂ atentă viscero-viscerală şi viscero-parietală, urmată de lavaj
peritoneal abundent);

 - abcesele pelvice (în diverticulita sigmoidiană perforată, apendicita perforată, boala


inflamatorie pelvină, sau după o peritonită generalizată):

- drenajul percutan - succes în 35-50% din cazuri (realizat prin


- abord transabdominal,
- translombar,
- transischiatic sau
- transrectal);
- tratamentul chirurgical poate fi realizat uşor prin abord transrectal în caz de palpare a
colecţiei anterior de rect.