Marxismul (Karl Marx, Friedrich Engels)

Marxismul, sau Socialismul ştiinţific, este denumirea dată systemului

de idei elaborate iniţial de Karl Marx (1818-1883) şi Friederich Engels
(1820-1895). In totalitatea lor, aceste idei formează o bază teoretică
pentru lupta clasei muncitoare pentru a dobândi o formă superioară
de organizare a societăţii umane, socialismul.
In timp ce concepţiile marxismului au continuat să fie dezvoltaate şi
îmbogăţite de experienţa istorică a clasei muncitoare însăşi, ideile
fundamentale au rămas neschimbate, oferind o fermă fundaţie a
Mişcării muncitoreşti contemporane. Nici înainte şi nici după viaţa lui
Marx şi Engels nu au fost elaborate teorii mai avansate, mai profunde
sau superioare, mai ştiinţifice capabile să explice evoluţia societăţii şi
rolul clasei muncitoare în această evoluţie. De aceea, cunoaşterea
marxismului înarmează teoretic proletariatul pentru marea sarcină
istorică a transformării socialiste a societăţii.
Acesta este faptul care explică atacurile permanente şi susţinute
împotriva tuturor aspectelor marxismului din partea tuturor
apărătorilor ordinei sociale existente, de la conservatori la fabianişti,
de la pastori iezuiţi la profesori universitari. De la atacurile cele mai
insignifiante până la însăşi faptul că ele continuă şi în ciuda faptului că
fiecare din autorii acestor atacuri pretinde a fi “lichidat” marxismul,
gânditorii Mişcării muncitoreşti pot deduce două lucruri: întâi, că
apărătorii capitalismului recunosc în marxism cea mai serioasă
ameninţare a sistemului lor şi implicit atestă adevărul pe care
marxismul îl exprimă, în pofida încercărilor lor de a-l defăima. In al
doilea rând: că departe de a dispare sub mormanul de abuzuri, trăncă-
neala despre ‘abuzuri’ şi denaturările flagrante, teoriile lui Marx şi
Engels, câştigă teren în mod constant, în special în rândurile active ale
Mişcării muncitoreşti; sub influenţa adâncirii crizei capitalismului, un
număr tot mai mare de muncitori se străduiesc să descopere adevărata
natură a forţelor care determină modul lor de viaţă, pentru a fi în stare
ca în mod conştient să-şi modeleze propriul lor destin.
Teoriile marxismului înzestrează muncitorul care gândeşte cu o
asemenea înţelegere – o călăuză capabilă să-l conducă în labirintul
confuz al evenimentelor, al proceselor complexe ale societăţii, ale
economiei, ale luptei de clasă şi politicii. Inzestrat cu această sabie,
muncitorul poate tăia ‘nodul gordian’ care-l fac – pe el şi clasa căreia îi
aparţine -- să se poticnească la cel mai mic obstacol care-i iese în cale,
ignoranţa.
Acest ‘nod gordian’ este constituit de reprezentanţii plătiţi ai claselor
conducătoare cu scopul de a discredita marxismul în ochii clasei
muncitoare. Este datoria fiecărui activist al Mişcării muncitoreşti de
a-şi însuşi teoriile lui Marx şi Engels, ca o condiţie esenţială pentru a
clădi o societate a clasei muncitoare.
In lupta pentru a cuceri şi înţelege aceste teorii există şi obstacole, mai
dificile decît a descifra mâzgălelile unor erudiţi. Un bărbat sau o
femeie care trebuie să lucreze ore îndelungate, care nu s-a putut
bucura de privilegiul unei educaţii decente şi -- ca atare – nu are
obişnuinţa de a citi, va încerca unele dificultatăţi de a absorbi unele
idei mai complexe, mai ales la început. Totuşi, trebuie ţinut seama că
Marx şi Engels au scris pentru muncitori şi nu pentru “deştepţi” şi
oameni aparţinând clasei mijlocii. “Orice început este greu”, indiferent
despre ce ştiinţă este vorba. Marxismul este o ştiinţă şi de aceea cere
mult în special de la începători. Dar fiecare muncitor care este activ în
sindicate sau partid muncitoresc ştie că nimic nu este preţios dacă este
obţinut fără o anumită luptă şi sacrificiu. Acest articol se adresează în
primul rând activiştilor din mişcarea muncitorească. Muncitorilor
activi care sunt pregătiţi să persevereze, li se poate face o singură
promisiune: după efortul initial pentru a se obişnui cu idei noi şi mai
puţin folosite, teoriile marxismului se vor dovedi a fi simple, directe.
Mai mult – şi asta trebuie subliniat – muncitorul care va dobândi, prin
efort, înţelegerea marxismului, va deveni un teoretician mai bun decât
majoritatea studenţi-lor, tocmai pentru că el va absorbi ideile nu
abstract ci concret, bazat pe propria lui viaţă şi experienţă de muncă.
Toate clasele exploatatoare încearcă să-şi justifice moral dominaţia lor
de clasă, prezentându-se ca fiind forma naturală, cea mai înaltă de
dezvoltare socială, ascunzând în mod deliberat caracterul ei
exploatator, ascunzând sau deformând adevărul. Capitaliştii zilelor
noastre, prin lefegiii şi lingăii lor profesionişti, au elaborat şi dezvoltat
o întreagă nouă filozofie şi moralitate pentru a-şi justifica poziţia lor
conducătoare în societate.
In contrast, clasa muncitoare nu are nici un interes material de a
deforma adevărul şi şi-a asumat sarcina de a înfăţişa realitatea
capitalismului, gol-goluţ, cu scopul ca în mod conştient să-şi
pregătească propria sa emancipare. Departe de a căuta o pozitie
specială pentru sine-însuşi, ţelul clasei muncitoare este lichidarea
capitalismului şi prin aceasta desfiinţarea tuturor distincţiilor şi
privilegiilor de clasă. Pentru atingerea acestui ţel trebuiesc înlăturate
toate aspectele aparente ale capitalismului, creind pentru sine o nouă
metodă, marxistă de înţelegere a capitalismului.
Metoda marxistă oferă o vedere mai bogată, mai completă,
atotcuprinzătoare a societăţii şi vieţii –în general, înlătură vălul de
misticism în înţelegerea dezvoltării omului şi umanităţii. Filozofia
marxistă explică faptul că forţa conducătoare a istoriei nu este un
“Supra-om” sau ceva supra-natural, ci este rezultatul dezvoltării
forţelor de producţie însăşi (industria, ştiinţa, tehnica etc.). In ultimă
analiză, economia este ceea ce determină condiţiile de viaţă,
obiceiurile şi conştiinţa fiinţei umane.
Fiecare nouă re-organizare a societăţii –fie ea sclavagistă, feudală sau
capitalistă—a fost însoţită de o enormă dezvoltare a forţelor de
producţie care, la rândul ei a dat oamenilor forţe superioare asupra
naturii. Când un sistem social se dovedeşte incapabil de a dezvolta
aceste forţe de producţie, societatea intră într-o fază revoluţionară. In
cazul trecerii de la capitalism la socialism, procesul schimbării nu este
automat ci cere intervenţia conştientă a clasei muncitoare de a
înfăptui această sarcină istorică. In termen lung, neîndeplinirea
acestei misiuni pavează drumul spre o reacţie care, până la urmă,
poate genera un război mondial.
Capitalismul a intrat din nou într’o nouă criză mondială, rezultând în
şomaj de masă la nivelul anilor ’30. Teoriile gălăgioase ale
economiştilor capitalişti s-au dovedit în întregime incapabile să evite
asemenea crize şi au împins clasele conducătoare să dezgroape
keynesianismul şi să readopte vechile măsuri de ‘finanţe forte’ ale
monetarismului. In loc să salveze situaţia, aceste programe au adâncit
şi prelungit criza!
Numai marxismul a fost capabil să dezvăluie contradicţiile
capitalismului, care generează periodic depresiuni şi crize economice.
Capitalismul şi-a terminat rolul său istoric în dezvoltarea bazei
productive a societăţii. Ingrădite de limitele de stat şi de proprietatea
privată, forţele productive sunt distruse sistematic de suprapruducţia
de masă a bunurilor de consum şi de capital.
Marx însuşi a explicat că “aceste crize poartă în sine o epidemie care
în epocile timpurii [ale capitalismului], ar fi fost privite ca o
absurditate – epidemia de supra-producţie.”
“Dintr-odată, societatea se găseşte împinsă înapoi, într-o stare de
barbarism monetar; apare ca şi cum o foamete, un răzoi universal
distrugător a ‘tăiat’ furnizarea tuturor mijloacelor de subzistenţă;
industria şi comerţul par a fi fost distruse. Şi dece? Pentru că este
prea multă civilizaţie, prea multe mijloace de subzistenţă, prea multă
industrie, prea mult comerţ. Forţele productive de care dispune
societatea nu mai tind să se dezvolte în condiţiile proprietăţii
burgheze; dimpotrivă, ele au devenit prea puternice în aceste condiţii
în care sunt încătuşate; şi de-îndată ce reuşesc să se descătuşeze, ele
produc dezordine în întreaga societate burgheză, pun în primejdie
proprietatea burgheză.”
Pentru prima dată, acest articol pune împreună cele trei suplimente
ale publicaţiei South Wales Bulletin of Marxist Studies (publicat
pentru prima dată în 1970) ca o mică contribuţie pentru a satisface
setea crescândă pentru ideile marxismului. Publicarea articolului
coincide cu comemorarea centenarului încetării din viaţă (la 14 Martie
1883) a lui Karl Marx care, împreună cu Engels, este fondatorul
socialismului ştiinţific.
Acest articol nu pretinde a face o presentare completă a marxismului
ci doar de a ajuta muncitorul-studios în abordarea acestui subiect,
dându-i doar o schiţă a unor idei de bază şi o selecţie de lecturi care ar
ajuta pe cei care ar dori să continue să studieze acest subiect. Insuşi
Marx şi Engels au scris scurte articole explicative menite să
popularizeze teoriile lor în rândurile muncitorilor, şi acestea
reprezintă baza listei menţionate mai sus.
Studierea marxismului este împărţită în trei părţi, definite –în mare--
filozofie, istorie socială şi economie sau, pentru a le da denumirile lor
corecte: Materialism dialectic, Materialism istoric şi Teoria valorii
bazată pe muncă. Acestea sunt faimoasele “trei părţi componente ale
marxismului” despre care a scris Lenin.
Marxismul (Karl Marx, Friedrich Engels)
Marxismul este o filosofie a istoriei, teorie economică și doctrina politica
afirmată în contextul crizei capitaliste de la mijlocul sec.XIX-lea. A fost
elaborată în lucrările lui Marx și Engels.
Karl Marx și-a numit concepția filosofica ,, Materialism Practic” , în
sensul că este real tot ce este rezultatul practicii, adică activitații complexe
prin care omul se raportează la lume si la sine.
Punctul de vedere al practicii este decisiv in ințelegerea realității în genere, în
cunoașterea adevărului, în explicarea și înțelegerea omului, a societății și
istoriei. Filosofia Marxistă pretiinde că a descifrat legile societații întemeiate
pe proprietatea privata. Marx considera proprietatea privata sursa tuturor
relelor sociale, deoarece diferențiază oamenii în bogați și săraci.
Conform teoriei lu Marx în faza modernei capitaliste conflictul social se va
acutiza (dintre păturile sociale) și în ultima instanța va determina prăbușirea
acestui tip de societate printr-un proces revoluționar care ar avea loc în țările
cela mai industrializate.
După cum este cunoscut, revoluția nu s-a realizat potrivit reviziunii lui Marx,
iar țările capitaliste dezvoltate au evitat zguduirile revoluționare, mergând pe
calea reformelor în structura relațiilor sociale.
Dispariția luptei de clasa (în formele specifice secolului XIX-lea) și
constituirea claselor mijlocii în societățile moderne dar și evoluțiile
regimurilor comuniste și a celor numite capitaliste , au demonstrat că
marxismul se prezintă astăzi mai mult ca un articol al credinței decât o
legitate reală a istorie.
Este cert că marxismul a influențat viața contemporană, dar în condițiile
trecerii la o societate post industrială în care este reevaluată personalitatea
individului uman și libertățile lui fundamentale, marxismul este depășit.