© BCU Cluj

GÂNDIREA
A S C E N S I U N E
DE

G. CĂLINESCU

E <ram de tot tânăr când am simţit chemarea de a face judecăţi literare. Zi nefastă şi purtă­
toare de neguri! Gorgona mi-a împietrit inima şi pasul, lăsându-mi forma nu şi putinţa mişcării.
Eu nu aveam nicio îndreptăţire să fac aceasta. Dar am simţit că autoritatea de a judeca vine din
hotărîrea fără motivare de a judeca. Aşa puterea etică se impune prin simpla exercitare şi însăşi
împrejurarea de a discerne nedeterminat este u n principiu suficient. Eu am văzut că oricâtă dem­
nitate se leagă de acţiunea critică, puţini o îmbrăţişau. Căci omul simte mai multă bucurie să fie
judecat decât să judece. Părerea altuia stârneşte mulţumirea de sine sau mânia ; şi mânia şi mulţu­
mirea de sine sunt afecţiuni active ale sufletului care dau laolaltă o percepţie înaltă a Eului. Jude­
cata este însă generoasă sau indignată, reducând astfel proporţiile Eului prin dăruire sau prin p r ă ­
buşirea afecţiunilor sociale. Mulţi scriu în chip de opinii literare. Dar puţini mărturisesc că fac
aceasta numai pentru a-şi afirma criteriul propriu. Ei scriu ca să semneze, ca să aduleze, ca să se
promoveze, ca să se facă lor înşişi punte pentru preocupări asemeni celor judecate. In sfârşit scriu
ca să simuleze părerea asupra lui Antinou sau a lui Pantalone de'Bisognosi cari, neputându-se cântări
singuri, transmit temporar facultăţile lor critice noilor Zoili.
Dar oricât de necesară mi s'a părut această hotărîre dogmatică, n'am putut să nu observ că
singura voinţă de a pricepe nu aducea o utilitate apreciabilă spiritului.
Atunci m'am ridicat mai sus.
E cu putinţă oare ca un critic să preţuiască în intima ei vibrare sonoritatea unei coarde a cărei
undă n'a stârnit-o? Oare înţelegere nu înseamnă tacită recunoaştere că în împrejurări de spirit ase­
mănătoare ne-am fi exprimat la fel? Din tremurarea sterilă a degetelor unui violonist care audia
pe un alt violonist am dedus că cel dintâi asculta cu degetele. De câte ori căutăm să preţuim un
lucru, îl aducem mental în starea de a părea o virtualitate a puterei noastre creatoare. Când judec
creez. Când am ajuns la această convingere, am devenit poet. Am devenit nu din simplă hotărîre
a spiritului, ci fiindcă orice Eu îşi caută o expresie, în chip firesc. Trebuia aşa dar s'o caut în fan­
tasia mea, pentru ca negăsind-o, aşa cum intimul meu simţ de frumos o cerea, s'o recunosc apoi
în fantasia altora. Trebuia să fiu poet rău, ca să devin u n critic drept.
Am cântat atunci primăvara şi dragostea, deprimarea decorativă şi desorganîzarea simulată,
am cântat în metri variaţi ierburile uriaşe şi pădurile în convulsiuni, apariţiile în eclipse, şi tropotul
centaurilor, indiferenţa astrală şi rugina avuzurilor, am cântat tot ce venea delà mine sau mi se im­
punea din afară, cu sinceritate sau cu p u r ă iscusinţă, după cum eram rănit în suflet sau în orgoliu.
Am văzut însă că dacă exercitarea poeziei îmi aducea facultatea de a primi cu mai multă înfiorare
arta altora, nu-mi da însă puterea etică pe deoparte şi critică pe de alta, pentru a nu emula, jude­
când, cu artistul şi a preţui şi situa cu măsuri mai largi şi libere de mine.
Atunci m'am ridicat şi mai sus.

193

© BCU Cluj
 Adesea mi s'a întâmplat să observ că ceeace mă mişca prin raport la nevoile mele sufleteşti,
devenea, esteticeşte, inoperant atunci când cunoştinţele mele despre frumos în genere desveleau
în actul creaţiei prea multă luciditate. Dar fiecă frumosul este în parte artificiu, tehnică, fiecă jude­
cata se face mai îndemânatecă şi sufletul mai ascuţit prin experienţă, am simţit nevoia de a căpăta
acele cunoştinţe despre artă în genere, care să m ă facă mai prudent asupra fraudei şi mai întărit
prin vămile vremilor asupra calităţii frumosului. Eu aş fi dorit să cunosc multe şi de pretutindeni,
dar scurtimea vremii, incapacitatea spiritului meu de tot normal de a cuprinde prea multe lucruri
cum şi constatarea că acei tineri cari din orgoliu sau din nobilă năzuinţă citesc fără ordine şi fără
măsură capătă un fel de turburare, un fel de împânzire a minţii, tot atât de primejdioasă ca şi de­
săvârşita ignoranţă, — m'au făcut să caut numai ceeace era esenţial şi să citesc temeinic şi de trei ori
o carte bună decât odată trei cărţi trecătoare. Fireşte eu am deseori ruşinea să m ă dovedesc neştiutor
de multe lucruri prezente, dar mai ştiu că nu cantitatea ci calitatea alimentelor hrăneşte şi că cine
nu reciteşte nu ştie să citească. Dar deşi, pe cât mi-a fost cu p u t i n ţ ă , am încercat să-mi apropii cât
mai mult din tot ce se socoteşte mai trainic în cultura universală, spre a-mi face ochiul mai vigilent
şi gustul mai statornic, am văzut totuş că îmi lipsea încă puterea de a-mi rezuma experienţa în chip
de principii, de a constata multiplele legături dintre lucruri şi de a le formula în propoziţii cât mai
generale, operaţie care, deşi nu este preţuire în sine, ajută considerabil la sugerarea impresiei.
Atunci m ' a m ridicat şi mai sus.
Ca să pot convinge şi pe alţii de temeinicia judecăţii mele, eu nu m ă pot bizui pe simpla co­
municare a impresiei. Trebue pentru aceasta un principiu iar principiul cere o abilitate învederată a
minţii la dovedirea şi respingerea argumentelor.-.Nu există critică fără estetică. Văzând deci câtă
pagubă aducea unui critic matura nepricepere — dealtfel congenitală — în domeniul speculaţiei
intelectuale, m ' a m hotărît să-mi însuşesc şi o cultură ideologică, nu atât pentru documentare cât
pentru folosul pe care avea să-1 tragă mintea în direcţia clarităţii.
Cu toate acestea mulţi dintre confraţii mei posedă o nemăsurată cultură literară şi filozofică
fără ca prin aceasta autoritatea şi puterea lor de discernământ să crească. Mintea lor pare un ghem
mirific de fire de mătase, din nefericire însă, inextricabil încurcate. A pricepe mult nu înseamnă
încă a putea lămuri.
Atunci m ' a m ridicat şi mai sus.
Aristarc ştie puţine, află pe fugite şi e ajutat de o inteligenţă vie este în stare să învingă pe cei
cu pregătire îndelungă şi solidă. Alţii sperie, el convinge. Are nu ştiu ce amabilitate, nu ştiu ce lim­
piditate în înfăţişarea lucrurilor, nu ştiu ce zâmbet care înseninează cele mai grave probleme. El
are o minte lucidă care merge mereu la ţintă, îndrăzneala de a considera obiectul din unghiul de
vedere cel mai simplu, o căldură a verbului' care captivează şi impune. Intr'un cuvânt are talent.
Vasăzică nu puteam fi critic fără însuşirea de a expune. Critica este şi ea nu simplă atitudine ci şi
expresie. Am încercat să ispitesc dacă eram dotat într'adevăr cu acest dar fie pentru a-1 desăvârşi,
fie pentru a-1 căpăta măcar în parte prin exerciţiu.
Dar nici talentul singur nu dă autoritatea căci cum altfel mi-aş putea explica lipsa de prestigiu
a lui Antinou care totuş are talent.
Atunci m ' a m ridicat şi mai sus.
O prea multă circumspecţie, o prea mare indiferenţă, o rigiditate masivă a sufletului în actul
de a judeca nu sunt totdeauna capabile de a ridica spiritul la acea frecvenţă vijelioasă care giganti-
zează obiectul pentru a-1 surpa mai de sus şi mai sgomotos. Trebue u r ă , trebue indignare, trebue
mânie clamoroasă şi neîmblânzită pentruca judecata suficientă pentru sine să sgudue pe omul în
genere indiferent. Cine nu esté temut nu este respectat şi numai respectul trage după sine convingerea.
Dar aţâţi tineri nu-şi fac oare un principiu din a dărâma fără cruţare orice autoritate? N ' a u
ei impetuozitatea, lipsa de scrupul, libertatea? Ei devin dimpotrivă ridiculi, Nimeni nu se.teme de,
o soartă comună cu a tuturor şi injuria sistematică devine promovare,

194

© BCU Cluj
 Atunci m'am -ridicat şi mai sus.
Să m ă pot entusiasma, să m ă pot învinge în slăbiciunile mele, să m ă înfrăţesc cu opera de
artă şi s'o comunic apoi cu toate mijloacele, cu gestul sau cu vorba, pe calea ideilor sau a imaginilor,
acesta este darul esenţial. Critica nu distruge ci numai întunecă. Cine nu crează emoţia mediată a
artei nu este critic.
Nici aci n'am găsit însă desăvârşita gravitate a criticei. Căci am observat cum persoane care
păreau să aibă această însuşire, o anulau printr'o nefericită contradicţie a Eurilor lor istorice.
Atunci m'am ridicat şi mai sus.
La această nouă treaptă am găsit că fără statornicie a principiilor, fără demnitate critică,
fără însfârşit acea chezăşie că judecata multiplelor obiecte se face cu o măsură comună ci nu în
legătură cu vicisitudinile istorice sau nutritive, nu poate fi autoritate. Activitatea critică este fireşte
şi impresie dar nu arbitrarietate. Atât afirmi cât explici.
Cugetând însă mai bine la această problemă, m'am încredinţat că toate aceste însuşiri exclusiv
ale spiritului nu isbutesc să dea autoritate acelei persoane care nu a ajuns la aceasta şi prin alte căi.
Atunci m ' a m ridicat şi mai sus.
Critica este artă activă. In preţuirea unui tablou nu te leagă amintirea mizeriei etice a auto­
rului. Dar criticul este judecător şi ca atare persoană morală. Eu urăsc lauda estetică a cui n u in­
spiră destulă stimă. Să ai aşadar demnitatea etică, tactul omului politic, arta de a respinge fără a
jigni, de a chema fără a exalta şi de a pune pe toţi alături având aerul că dai tuturor o preţuire
particulară, aceasta este condiţiunea unei inaltarabile autorităţi. Artiştii sunt eroi, criticul trebue să
fie rege.
Dar îndeplinind toate acestea te înalţi la onoarea unei demnităţi nu şi la cultul ei.
Atunci m ' a m ridicat şi mai sus.
Numai o concepţie înaltă despre artă îmi poate da mie ardoarea şi statornicia ei. Iar arta este
sentiment al micşorării Eului în faţa propriului obiect. Lirism vrea să zică conştiinţa caducităţii
conştiinţii şi a permanenţii obiectului ei. Eu nu pot avea deci emoţia critică a operei de artă dacă
solidaritatea cu propriul mèu Eu m ă face să caut în ea nu lucrul de judecat ci orgoliul de a judeca,
îmi rămânea dar să m ă înfrâng în râvna de a m ă statornici prin creaţia altuia şi de a-mi face din
suflet cameră sonoră pentru coarde străine.
Insă nici aci nu este cea din u r m ă treaptă fiindcă conduita etică nu înlocueşte revelaţia.
Atunci m'am ridicat şi mai sus.
Oridecâteori m ' a m aflat în faţa unei adânci inspiraţii, am găsit că era de natură religioasă, că
se trăgea cu alte cuvinte, din umilinţă faţă de Non-eu. Dacă nu' pot avea această intuire a deplinei
abandonări a spiritului creator în existenţă, dacă nu pot înlătura orgoliul, încrederea de sine, luci­
ditatea, eu nu am despre artă decât o înţelegere empirică. Arta este acolo unde m ă răneşte desăvâr­
şita libertate a lumii faţă de conştiinţă, desăvârşita minune fără prevedere. Iar cine nu se poate
ridica cu spiritul până la nevăzut, neprevestit şi rugăciune, nu ştie preţui.
Am deschis atunci ferestrele, cuprins de o tainică fericire a gândului şi am respirat larg aerul
de seară cu parfum de liliac. Şi mi se părea că aripi eterice se clatină în aer cu oarbă lucire şi
vârfuri de foc.

© BCU Cluj
Z A P I
DE

V. CIOCÂLTEU

E ^ w , ^ .
Că mijlocul în două mi-1 voi frânge
Servindu-te, — că niciodată 'n viaţă
Nu mai descânt mosoarele de aţă
Pe fir de sârmă fiartă 'n căldăruşe
Ca să le-ascund sub grinda delà uşe, •
Că 'n veci, aşa cum zapisul prevede
La orice crimă îţi voi fi părtaş
Dar îţi pretind la rândul meu să-mi laşi
Copilul, ca să-1 cresc eu cum voi crede.

Din aer strânge fulgerul şi vântul

Şi 'nprospătează-mi vraciule cuvântul,
întinde-mi plumb topit cu lingura
De socoteşti că-aceasta-i singura
Scăpare, — din cătuşe mă desleagă
Să nu mai simt ce greu îmi e călcâiul
Cu ace căptuşeşte-mi căpătâiul
Şi 'nchide 'n mine forţa ta întreagă. —

196

© BCU Cluj
Ajută-mi să trag punte peste veacuri
D ă - m i liniştea nămolului din lacuri,
Invălue-mă 'n fermecata lână
Cărbuni aprinşi să pot să ţin în mână,
Să fiu stăpânul duhurilor rele
Să răscolesc în vatra lumii focul
Să n u - m i mai fie 'n viitor norocul
Cuprins în zodii şi legat de stele.

S u b mistica baghetă de magie

Stropeşte-mă cu mir şi apă vie,
Ca renăscut să pot vedea, misterul
Ce 'nvălue planetele şi cerul
Să uit că sunt legat de caldarâm,
In două coji să pot să crap pământul
Să 'nchid în miezu-i ploile şi vântul
Iar munţii peste şesuri să-i dărâm.

Să nu-mi mai fie dragostea blestem,

Şi gândul, pasăre în colivie,
Bucată mâzgălită de hârtie
Ascunsă 'n profunzimea unui ghem,
Cei suferinzi la uşa mea să bată
Ca să culeagă roadele-mi răscoapte
Şi să vorbească 'n fiecare noapte
Cu oamenii din steaua 'ndepărtată.

Privirea mea de fier sfruntând oceanul

Să tae o cărare printre valuri,
Ca toţi să vadă în adânc mărgeanul
Şi năvile ce n'au ajuns la m a l u r i . —

© BCU Cluj
 I T A N
DE

ION MARIN SADOVEANU

F ' r a t e , de curând coborît în mormânt,

îmbunat cu lacrimi, adormit cu un cânt,
T u , care ţii ca spade de-alungu-ţi tăiaţii crini
Şi-asculţi ospăţul de pământ
Al atâtor rnii de rădăcini,
Frate mut, stins în stele, ce 'ntunecatul chip ai aflat
Al tuturor celor ce nu se lămuresc în mine,
Şi ca otrăvitoare albine
M ă mint,
Frate, cu faţa-acoperită cu-o foaie de argint,
Fii bun, tu al tuturor şi nevăzutelor împărat,
Şi frânge-mi din lumina în care ai intrat!

198

© BCU Cluj
 II

Când iar mă voi frânge în două, cu'n zâmbet sau cu un suspin,

Când iarăş cleştarul din creştet pleca-va înaltul lui crin,
Şi când, ca o plută, pe apa luminii, porni-voi iar, lin,
Când haina căzută din mine, şi-uitată într'un mormânt,
Ca vrejuri tăiate de şarpe se va răsuci plângând ;
Străpunsă de-un cui, în ţărână — de-un g â n d — ,
Când calda logcdnă din mine, sfârşită, dormi-voi cu bulgării grei,
Dormi-voi cu fluturi pe ploape şi şoimi peste umerii mei,
Şi Sufletul, ca mii de isvoare
Sări-va din mine, din trista închisoare,
De vrei,
Fă cruce pe mine, o frate, şi îrxhide-mă 'n braţele ei!

P E I S A J

— Priveşte-1, mi-au spus!... Şi am stat şi-am privit

Prin geamul înalt şi subţire şi adânc şi cernit!
Era un grumaz ca de fluviu, ce din negru în negru trecea...
Peste el, cerul nostru trăia
Adormia
Se trezia
Intre zi şi 'ntre noapte, cu dcuă praguri de fcc —
Şi pentruca să văd timpul, statui prima oară pe loc!
Eram o fântână de Viaţă... Ră;frânt peste lume treceam,
Şi toate, cu cchiul, cu mâna, cu pasul le sărutam...
U n înger dormise în mine... şi nou eram p s n t r u toţi...
Azi, sufletul meu e o h r c b ă , şi ochi-mi sunt gazde de hoţi!
Am stat atunci doar o clipă... şi-acum mi-amintesc c'am privit
Prin geamul înalt şi subţire şi adânc şi cernit!...

© BCU Cluj
C A P R A N E A G R A
DE

EMANOIL BUCUŢA

Frecaseră delà Glăjărie de două ceasuri. Frunzele de fag îşi picau rar ploaia, care pe locurile
acestea din munte nu cade niciodată deadreptul. Pe povârnişuri bătaia apei fremăta nesfârşit. Aerul
stătea nemişcat şi rece. Iarna se simţea în văzduh, cu braţele pline de nămeţii nevăzuţi ai înălţi­
milor. Se uita după ei cum urcau. Cine ştie dacă la o răspântie, cu marginea de stâncă ruptă până
în fundul fundurilor, unde s'adună alb un izvor prăbuşit de sus, n'avea să fluere pe neaşteptate şi
să le zăvorască de pretutindeni zarea? Erau şase. înaintau tăcuţi, fără să le pese.
Caii mergeau pe stânga şi ţineau ca de obiceiu marginea. Râpa subt ei se pierdea în ceaţă.
Colţul mantalelor din acea parte atârna în gol. Zahei, călăuza din satul de pe Olt, venea încet la
urmă, cu iapa de frâu, care ducea dăsagii legănaţi şi merindea boerilor.
— Uitaţi-vă colo, zise el deodată. Şirul se opri ca la poruncă. Erau pe grohotişul unei să­
ritori. Caii îşi mai potriviră copita în pietre şi tăcerea se aşeză netulburată. Deasupra văii, dincolo
de brâul întunecat al brazilor, licăreau singuri nişte colţi pleşuvi. Departe nespus şi atât de pră­
păstioşi că drumeţul, privindu-i, se trage fără să vrea îndărăt şi se rezeamă de peretele din spate.
Intre ei stăteau nemişcate două capre negre.
— Trebue să fie caprele lui Găvrilă, făcu Zahei, şi se închină. Calul de povară tras din ne­
băgare de seamă de frâu, se opinti speriat. In acelaş timp cele două vietăţi zburdară a joacă, lovin-
du-se în coarne, şi pieriră. N u fusese nici o legătură între ambele fapte, dar calul nu primi mai
puţin o nuia peste piept.

200

© BCU Cluj
 — Cine e Găvrilă, şi cum de sânt caprele lui? întrebă întorcând ochii la călăuză, capul micii
caravane.
— N u ştiţi pe Găvrilă, cu mustaţa galbenă lăsată pe oală? „ D o m n u l " care zicea că strămoşii
i-au venit aici în valea Porumbacului, rugaţi de Maria Tereza?
— E vorba de Gabriel Kutler delà casa din Bârcaciu, zise cineva din rând de sub gluga trasă
pe frunte.
— Kutler? Pe Kutler îl cunosc foarte bine. Acum doi ani am fost împreună la vânătoare
pe valea Laitei, Ce-i cu el?
— Apoi tot din pustia de vânătoare i s'a tras lui răul.
— Ia spune, Zahei drăguţule, care r ă u ? Ne-i mai povesti şi-om mai uita de apă, zise al doilea
din şir, lăsându-şi locul şi rămânând mai îndărăt.
— Rău-ăl mare, domnule, oftă Zahei ţinându-şi puţin calul, ca să-i dea rând. Ia, când e
să-1 ajungă necazul pe om!...
— D a ' necazul n'are cum să-1 ajungă pe om, Zahei, că omul îl duce cu el în traistă.
— Samnitule, ţine-ţi o ţâr' gura şi lasă-1 mai bine pe Zahei. Că de nu, acu te punem să ne
păzeşti liniile de retragere, la o sută de paşi depărtare.
„ S a m n i t u l " era u n om de drept din ţara Moţilor, cari, pentrucă au gâtul lung, mai întâiu
poartă la cămăşile lor ţărăneşti u n guler mult mai înalt decât aiurea şi apoi au u n dar de vorbă
nesecat. Ii ziceau „ S a m n i t u l " d u p ă o slăbiciune de care pătimea. El, despre orice s'ar fi vorbit,
făcea ce făcea şi amintea de sfatul ţinut de Samniţi după înfrângerea Romanilor, că ori să-i distrugă
ori să-i lase să plece neumiliţi. A răzbit însă părerea să fie trecuţi pe sub furcile caudine. Fiecare
cap care se pleca, jura răzbunare.
— Şi delà Samniţi n'a rămas decât numele, făcea el pentru a mia oară, cu aceeaş convingere.
— Şi tu, ca să nu ne dai pace, zicea al treilea drumeţ, cel care voia să asculte pe Zahei şi
care era o femee.
Acum ieşeau la luminiş. Ceaţa se întindea sub ei liniştită şi rămânea în u r m ă cu pădurile,
începeau să se vadă ţuguele de piatră dinspre scufundătura cu tău a Avrigului şi dinspre Vânătoarea lui
Butean. Vântul se făcea mai ascuţit şi mai tainic. Şuera cu întreruperi, lua o cădere de apă şi o des­
pletea peste muşchi şi lespezi lustruite, sau se repezea năpraznic în cai, de-i silea să se priponească
şovăitori o clipă, pe muchia râpilor. Apoi nu se mai simţea u n timp deloc. Numai câte o pală de
nor care trecea înnebunită, era ruptă de colţi şi suflată pulbere pe vreo văgăună, îl dădea de gol.
Zahei povestea.
Călăreţii se duceau înainte, fără să arate prin ceva că ascultă. Fiecare putea să creadă că e
o amintire a locurilor, pe'care i-o spune singurătatea, şi e numai de el auzită. Tăceau. Tăcea şi
„Samnitul".
Casa lui Găvrilă o cunoaşte oricine. In gura podului are u n băţ cu şomoiog de pae. Drumeţii
se dau jos în gara de lângă Olt, iau căruţa, trec prin satul din vale, tae tot câmpul cu piatră m ă ­
runtă aşezată pe gârla care dă pe dinafară cel puţin de două ori pe an, când se topeşte zăpada
şi când se coace cucuruzul, şi se opresc aici. Ei n'o cunosc d u p ă băţul cu şomoiog de pae, ci d u p ă
o tablă pe care sc.ie nemţeşte : O m de încredere al Societăţii, sau d u p ă o oarbă ştiinţă a locurilor,
pentrucă de multe ori au tras la ea în ceasuri de noapte. Dacă e Găvrilă acasă, iese el în poartă ;
dacă e numai Mali, nevastă-sa, deschide fereastra să vadă cine e ; iar dacă nu sunt decât câinii,
latră amândoi, muşcându-se, dindărătul gardului. Vecinii ştiu că a doua zi „ d o m n i " au să se sue
în m u n t e .
Astăzi Găvrilă a pus în sac nişte drobi de sare. Sacul şi 1-a aruncat pe umărul stâng. Pe cel
drept are puşca, aplecată puţin în curea, cu cocoaşele în jos şi cu patul apucat în mână, vânătoreşte.
E u n om de treizeci şi cinci de ani, legat şi sprinten. E alb de bălan, şi arată între oamenii pă-

201

© BCU Cluj
mântuluî ca o scoarţă de mesteacăn între scoarţe vechi de fag. Zahei e în éurte, lângă uşa graj­
dului. Se aude scurmând şi chelălăind dindărătul ei.
— Vezi, Zahei, să nu cumva să scape câinii. M ă duc să le dau de mâncare la capre.
— Mânca-le-ar lupii de spurcăciuni. Atâta r ă u c â t m i - a ş mai rupe eu opincile până la poenele
văzduhului, unde vin dumnealor după iarbă ne'ncepută!
— T u nu eşti vânător, Zahei, asta e! Stai pe-aproape, să nu pice cineva. Mali e singură. Să
ne vedem cu bine, Mali.
Femeia stătea în fereastră, cu mâinile pe cercevele, aplecată mult afară.
— Cu bine, Gabriel. Numai fii cu ochii în patru, la păcătosu' de Murgu, să nu-ţi facă vreun rău.
— Fii fără grijă. De când nu i-a dat judecata dreptate, mă cam lasă în pace.
— Eu de-atunci mă tem mai tare. Nu te 'ncrede.
— E judecata, când ai dus calu' la Făgăraş? se amestecă şi Zahei? De primejdie gând îţi
mai veni şi ţie atunci, bade Găvrilă! Aş fi vrut să văd ochii judecătorilor.
— Spune-mi, puteam să fac altceva? N u - m i ştiam nicio vină. Incărcasem pe Cerchez cu
merinde pentru casa din Bârcaciu. Câinii îi aveam legaţi unul de altul ; puşca, cu oţelele scoase.
Pe la jumătate drum îmi iese înainte Murgu. Se dădea jos din munte. Cum mă vede se repede şi
m ă ia de piept : „Ai ieşit la vânat, hoţule! Lasă că te 'nvăţ eu minte! Acu nu-mi mai scapi". Ii
spuiu eu că n'am ieşit la niciun fel de vânat, să se uite la puşcă şi la câini ; de geaba. El o ţine
una, şi că am să răspund la judecată. „Bine, să răspund şi la judecată. N ' a u să fie toţi judecă­
torii orbi şi zăcaşi ca tine". Peste câteva zile am primit hârtie delà Făgăraş. Am întrebat pe unul,
pe altul, ce mi se poate întâmpla? Toţi, parcă se învoiseră : nu şi nu, că trebue să aduc martori.
Altfel era rău de mine. De unde să scot eu martori, la o treabă unde nu se găsea martor decât
frunza de fag?
— E bună şi frunza de fag, până nu se îngroaşă, că poţi să cânţi din ea să răsune pădurea,
zise Zahei.
— Frunza de fag e şi ea a silvicului şi n'ar fi cântat pentru mine. M'am tot gândit ce să
fac. îmi venea să crap de ciudă. C u m ? Ştie o lume că omul ăsta nu poate să mă sufere. Dacă
aş aduce chiar Cârţişoara lui, şi nu i-ar fi frică s'o tae delà pădure, să-i globească vitele pe nedrept,
sau câte mai poate născoci un om cu maţe pestriţe şi cu putere, ca să facă rău, ea ar pune în-
t r ' u n glas mărturie pentru mine şi împotriva lui. Şi-am plecat în ziua înfăţişerii, călare pe Cerchez,
tot fără să mă fi luminat, cu gândul că avea să mă lumineze el Dumnezeu acolo.
La judecată Murgu a arătat cum m'a prins asupra faptului şi m'a pârât ca pe un hoţ de vânat
nărăvaş. Vorbea şi se uita mai mult la mine, cu ochii mici şi plini de scântei. Judecătorii, vedeam
eu, dădeau crezământ omului stăpânirii. Ce eram eu faţă de u n inginer silvic? Şi de unde să
bănue ei ce-l mănâncă pe dumnealui şi de când mă paşte? Dupăce l-au ascultat, s'au întors la
mine : „Ce-ai de spus, Gabriel K u t l e r ? " „Am de spus numai atât, domnilor judecători, că vreau
să-mi iau lumea 'n cap de răul şefului de ocol". Ei dădeau să mă oprească, dar năduful îngrămădit
în mine a izbucnit odată şi n'a mai fost chip să-1 ţie nimeni.
Eu de când m ă ştiu pe locurile astea, am trăit pe munte, cu ciobanii şi cu vânătorii. Cunosc
toate potecile. Când a venit războiul şi pe-aici, am fost dat pe lângă alpini călăuză. Nu s'a trecut
pe la noi, spre Cumpăna. In schimb am făcut scăpaţi pe atâţia Români rămaşi de trupă sau ţărani
din sat bănuiţi de vânzare. Mi-era milă de toţi, iar cu unii trăisem totdeauna ca fraţii. La pace am
desbrăcat frumos hainele militare şi mi-am văzut de treabă. Societatea m'a pus paznic la casă ;
cu Mali, cu care copilărisem, ne-am luat cam tot în vremea aia şi nu erau mulţi în valea Porumba-
cului mulţumiţi ca noi. Până într'o zi, când ne-a fost numit domn peste păduri, Murgu. Venea din
Câmpie, cu şcoală, dar fără inimă pentru munte. Dupăce şi-a luat ocolul în primire, a pus ochii
pe mine, să-1 învăţ la vânatul subţire şi să-i arăt strungile cele bune. Eu aveam alte gânduri sau
poveri, şi-1 ocoleam. S'a mai întâmplat tot atunci şi necazul cu căpitanul venit de pe frontul delà

202

© BCU Cluj
 Tisa. Il trimisese generalul, să-i aducă de unde-o şti două capre negre, pentru un ospăţ. Era ar­
delean şi m ă cunoştea din faimă, de mai de mult delà Sibiu, şi a tras drept la mine. Eu l-am primit,
l-am omenit, dar la vânătoare n ' a m vrut să m ă duc. „Ascultă, Kutler, nu glumi. E poruncă de ge­
neral. Ţara e în stare de războiu. Ce-mi pasă mie de silvicul t ă u ? Să poftească şi să sufle ceva.
Pe răspunderea mea. H a i d e ! " N ' a m avut încotro şi m'am dus. Şi m'au pus păcatele să trec în pă­
durea Statului, delà valea de jos, la stânga, pentrucă dincoace se rărise vânatul. Am ajuns la locul
ştiut, am făcut goana şi am doborît trei bucăţi, pe toate trei eu. Căpitanul mi-a şchiopătat numai
u n câine, cu o descărcătură greşită. Chiar aşa nu se întâmpla nimic, dacă nu ne abăteam, din voia
tovarăşului meu, cu sania pe la cârciumă. Crăcile alunecaseră la o parte. Se opreau oamenii să se
uite la pulpele subţiri de dedesupt. N u era greu să audă M u r g u şi nu m'a iertat, cu toate că atunci
s'a făcut că nu ştie nimic. Numai odată, când m'a întâlnit în poiana de deasupra, mi-a strigat de
departe : „Ai început să intri cu puşca în averea Statului? Să ştii că te c u r ă ţ ! " „ Ţ i - a ajuns foarte
bine Ia ureche, ce-a fost. D e ce-mi bagi vină, când n'am a v u t ? " „Bine, b i n e " , a mai mormăit cu
mânie şi a pierit în brazi.
La vre-o trei luni după aia m'au luat jandarmii şi m'au dus la Sibiu. Aveam două dosare,
aşa de umflate, că trebuiau .să le ducă delà un loc la altul pe u n cal de mitralieră. Când mi s'a
citit dinăuntru am rămas trăsnit. Era acolo toată viaţa mea, delà naştere, şi mai dinainte, de la stră­
moşii aduşi de Maria Tereza. Aveam şi eu o istorie a mea ca u n grof cu castele! Mi-o făceau
din nou, bucăţică cu bucăţică, până la războiu. Şi m ă trezeam eu, care numai de dragostea hon­
vezilor n'am asudat, că fusesem în serviciul de spionaj al fostei armate şi că mulţi oameni din satele
româneşti, urcaseră în spânzurătoare, trimişi de mine şi de minciunile mele. Mai târziu călăuzisem
pe alpini, pe cărări de mine singur ştiute, în spatele liniilor româneşti, şi numai din răutate, fără
să m ă fi silit nimeni. Eram chiar acum un ins primejdios, lăsat îndărăt cu anumite însărcinări. M ă
întâlneam cu oameni deochiaţi sus la casă, u n d e duceam hârtii din vale, şi alte solii tainice. Plân­
gerea şi dovezile le înaintau funcţionari de încredere din ţinut. Ţ i 'nchipui cine era acel singur func­
ţionar de încredere, care se răsbunase că nu-1 duceam la capre, cu vina că m ă născusem şi trăisem
sas. Tribunalul marţial m'a osândit fără mult vorbă la expulzare. Abia când m ' a u pus în vagonul
de vite pentru Oradea, cu sentinelă alături, a aflat Mali ce s'a ales de mine şi-a alergat cu rufărie
de schimb, cu merinde şi cu lacrimi. M ă temeam de copilul din ea, care începuse să-i înfoeze ro­
chiile, şi m ă ţineam să nu urlu. La Oradea, Ungurii n'au vrut să m ă primească şi dupăce am zăcut
pe-acolo vreo trei luni, în care timp s'au mai dres lucrurile în ţară şi cunoscuţii delà Sibiu au putut
să alerge pe la tot felul de uşi, am fost lăsat acasă.
Acum, d u p ă un an, doi de linişte, se încerca pe altă cale să fiu scos din rândul oamenilor.
Eram hoţ de vânat, precum şi tot cum fusesem trădător de ţară. Duşmanul meu se mulţumea cu
mai puţin, dar nu se lăsa. Dacă însă armata văzuse şi se întorsese, ea care n'are atâta timp să vadă
şi se întoarce mai greu, judecătorii trebuiau să-şi dea seama ce era aici şi să mă lase să-mi caut
treaba. Suntem o mână de Saşi acolo, cunoscuţi ca oameni ai legii. D e ce să fim loviţi tocmai noi
şi slăbiţi în supunerea faţă de ea, cu care ne naştem în sânge? Ştii care a fost vorba delà u r m ă
a judecătorilor, dupăce m ă zdrobisem eu atâta să le dovedesc nedreptatea care mi se face şi des-
nădejdea de atâtea necuvenite prigoniri? T o t vorba oamenilor întrebaţi de mine mai înainte. U n d e
mi-erau martorii că nu vânasem hoţeşte în pădurile Statului? Aşa mi-a venit atunci u n val de sânge
în cap, că n'am mai gândit nimic, am îngânat nu ştiu ce şi am ieşit afară. Cerchez era în piaţă,
legat la stâlp. N'avusesem când să mai trec pe la han, să-1 las la iesle cu u n braţ de fân şi o gă­
leată de apă. A ridicat deodată vesel capul, când m'a văzut, şi a întins de frâu. Parcă nu mai era
plin de praful şi de sudoarea drumului, uitat în soare. M ă privea cu ochii mari şi schimba picioarele.
Plecasem cu gândul ăsta din sala de şedinţă, sau mi-a venit atunci? L-am luat de-acolo şi am
intrat înăuntru, în judecătorie. Aud numai loviturile lui de potcoave în podele. Sunau curat şi p u ­
ternic. M ă simţeam tare alături de el, ca u n arhanghel pornit să dea de veste lumii a doua venire,

203

© BCU Cluj
 a judecăţii celei drepte. Au sărit oamenii să ne ţie, au ieşit şi judecătorii. Le-am spus că aduceam
singurul martor pe care-1 aveam. Numai el fusese faţă şi cunoştea adevărul. Să pue acum în cum­
pănă şi să osândească. Ce obraz aveam, nu mi-a povestit nimeni, dar mi'nchipuiu, dacă nebunia
asta i-a încredinţat şi m'a întors acasă pe Cerchez ca om cinstit şi liber, cum nu mai credea fiinţă,
să m ă întorc.
— Vezi că Murgu nu uită şi fii tot gata, zise iară Mali din fereastră. De câte ori mă gândesc
la ce-am păţit până acu, mă ia groaza. Mai bine-am vinde ce-avem şi ne-am duce să ne aşezăm
în altă parte. Societatea ne-ar găsi u n loc la Păltiniş.
- Ba mai bine să-şi strângă zdrenţele veneticul de silvic şi să se cam ducă el de unde-a
venit, doamnă, o îmbuna Zahei.
Kutler râse. El mai dădu odată grija casei lai Zahei, aruncă o vorbă bună nevestei şi plecă
prin fund, peste pârleaz, pe drumul muntelui.
. Ceilalţi doi se uitau după el. Din grajd se ridică'un chelălăit mare, pe două glasuri. Kutler
se mai opri odată, chiar pe gard, la acea chemare de tovarăşi nedespărţiţi cari-1 simţiseră depăr-
tându-se şi nu se puteau învoi să rămâe.
— Le cade greu, săracii ! vorbi de-acolo stăpânul. Ţine-i până mai târziu, că altfel îmi iau urma.
Când să iasă şi să se piardă în sfârşit dincolo, nu ştiu ce gând îi veni, îşi scoase puşca de pe
umăr şi chemă pe Zahei.
— Pune-o în cuiu. Şi-aşa nu-mi trebue astăzi. Mai rău m'ar încurca şi pe la casă tot nu
dau. M ă întorc sub seară cu bureţi de cei tomnatici. Vezi de copilă, Mali. Eu de-acu mă duc.
Parcă nu se putea deslipi din loc. Şi dus a fost. Fără nimic din ce era al lui, decât drobii
de sare ai sălbăticiunilor.
Din margine delà ei şi până la poalele pădurii tot să fie o jumătate de ceas, cu opriri cu tot.
Intâiu trec băeţii cu ciurda de vaci. Trebue să-i întrebi ceva. Câte-o fătată de curând întârzie şi
muge după viţică. Ciomagul o ajunge şi o mână iară în grămadă, Iţi faci loc bătând pe pătata lui
Moş Scorei pe şold. Apoi întâlneşti pe surlar cu porcii, necăjiţi totdeauna, grohăind şi alergători.
Câte un car se duce la lemne şi trece deadreptul pâraele. Dacă vrei să nu ocoleşti sau să nu te uzi,
îi sari pe butucul roţii şi schimbi o vorbă cu omul. O fată se vede pe departe, parcă ferindu-se
de lume. „Ce, Marino, ţi-ai încălţat cişmele? De-acum curând vine şi z ă p a d a " . ' F a t a se roşeşte
toată şi umblă repede, înodându-şi mai strâns cârpa subt bărbie.
U n drum la fel a făcut şi Găvrilă atunci. Numai că el care ştia semnele vremii şi trebuia să
ajungă în locuri pustii, se mai uita şi după soare şi după aburi. Munţii erau curaţi. Lumina îi
bătea pieziş, din dreapta, şi le aprindea feţele umede ca nişte pereţi de cleştar. Se muta de pe
unul pe altul, cobora în adânc pe văi, zugrăvea fiecare râpă, îi desfăcea de cer, până înălţa întreg
şirul Făgăraşului cu Negoiul în mijloc, într'o pulbere argintie şi tremurată, pe măsură ce soarele
se ridica mai sus. O- văpae rumenă, ca o dogoreală ieşită din piatră, zimţuia puţin crestele. Vremea
avea să se păstreze frumoasă, dar cu vânt mare de seară. Pe dedesubt pădurile roşii ardeau liniştit.
Pălălaia lor se întindea în linie dreaptă cât bătea ochiul, de jos din câmp şi până în întunericul al­
bastru, al brazilor. U n Octomvrie uscat şi fără îngheţuri pregeta să le scuture frunza.
Găvrilă intrase pe drumul bătucit al casei şi urca încet. Cerceta semnele de vopsea colorată
de pe pietre şi copaci. Poate că ar fi fost b u n ă încă o placă jos, cu arătarea kilometrilor, câţi sunt
cu toţii până la adăpost şi până la vârfuri, iar la locul lui însemnat fiecare cu un număr. Şi-aducea
aminte că o uşă delà pod pierduse o balama în furtuna din urmă. N'avea destule lemne. La grajd
mai trebuia podit în fund, unde cam pica prin acoperiş. Ii veneau toate gândurile la rând, ca
oricărui gospodar,' şi se bucura că până ajunge la mal se ridică întâia rouă şi poate să se aşeze,
ca să guste ceva, chiar între jnepeni. Simbria Societăţii nu era mare, dar îi mai ieşea ceva delà mân­
cări şi băuturi, şi vara asta fusese muntele tot plin. începeau să vie şi Români, cari erau mai fudui
. şi mai darnici. In întâii ani profesori de pe la Cluj sau studenţi cu ciocănaşe şi cutii, scotocind

204

© BCU Cluj
măruntaele muntelui, dar din ce în ce mai mult şi lume de cealaltă. Negoiul nu mai vorbea nem­
ţeşte ca înainte. Domnii delà Sibiu se uitau în condicile de semnături şi rămâneau pe gânduri.
Şi sărind aşa delà una la alta, lăsase tocmai drumul şi apucase pe vale, la dreapta, când se
auzi strigat pe nume :
— Kutler! Hei, Kutler!
Altădată s'ar fi oprit şi s'ar fi întors, să vadă cine-i şi ce vrea delà el. Acum mergea înainte,
ca şi cum nu-1 privea, înegurat deodată. Parcă se pusese u n nor rece peste Soare. Pentrucă acum
cunoscuse glasul care-1 chema. F ă r ă să-şi dea seama, făcuse mişcarea să-şi ia puşca, dar puşca nu
era la locul ei şi nici nu ştia la ce i-ar fi fost bună, să fi fost.
— Hei, Gabriel Kutler!
Dacă stătea şi se întorcea se găsea faţă în faţă cu şeful de ocol. De ce-1 striga? N'avea niciun
drept s'o facă. N u era argatul lui. Dacă avea de făcut vreo certare pentru casă, ştia unde să se
îndrepte şi avea oameni. La vreo douăzeci de paşi odihnea răsturnat din perete în perete de vale,
bradul cel mare, cu toată perdeaua crăcilor căzută la pământ. Odată dincolo, în răspântia cu trei
ieşiri, i se pierdea urma şi scăpa de o atât de urâtă întâlnire. Dar mai putea să ajungă până la
el? M u r g u nu mai striga, ci urca repede. Se cunoştea că era hotărît numaidecât să-i vorbească. Ar
fi trebuit sau să fugă sau să se lase apucat de haină. Se opri singur şi făcu faţă omului de sub el,
care se grăbea dărâmând ca ursul bolovani şi cioturi.
— Ce este? zise fără chef.
-— Este că strig şi nu răspunzi.
— N ' a m auzit. M ă gândeam la altele.
— Poţi să-mi spui şi mie la ce gândeai?
— Ia la nişte cleiu de prins cocoşii de munte.
- Ascultă, Kutler. Lasă batjocura. Poate că am şi eu o vină, dar nici tu nu eşti aşa de curat
cum te crezi.
— Ce vină aş putea să am e u ? Că nu m'am lăsat aruncat peste graniţă sau în puşcărie?
— Să nu mai vorbim de ce-a fost, că nu duce nicăeri. Eu nu-ţi cer decât atât : să mergi de
câteva ori cu mine la vânat.
— Iară !
— Iară şi iară. Munţii ăştia sunt ai mei. Ii bat acum de doi, trei ani şi nu-i cunosc. Fiarele
se feresc de mine. Şi când viu îndărăt, cu isprăvi mici, te miros pe tine departe, ieşind sub seară
şi înţorcându-te pe cărări pe care nu le ştiu, înainte să răsară soarele, cu mistreţul pe săniuţă de
crăci sau cu cocoşul de munte în plasă. Mi-e necaz pe ştiinţa şi norocul tău, nu mai înţelegi? D ă - m i
ceva din ele şi nu te mai văd.
— înţeleg, dar sunt daruri care nu se pot da. Lasă-mă. Eu sunt născut aici. Dumneata eşti
om din Cârrpie.
— Dacă te încăpăţânezi mereu, să ştii că tot te desfiinţez.
— Ai mai v r u t ! încearcă.
— Ştii că la casă v'am dat buşteni ; pentru drum am împrumutat şi eu braţe. Societatea nu
se poate plânge că am ceva cu ea. Dar dacă trimet vorbă că nu te vreau şi că dacă te mai ţine,
are să-i fie rău de rosturile şi delà Bârcaciu şi delà Negoiu şi delà Bâlea, poate că are să aleagă
între câştigul ei şi între tine. Gândeşte-te! Se poate să dobândesc mai mult cu binele decât n'am
fost în stare cu răul.
—. Şi asta numeşti dumneata bine?
— Dar tu de ce mă fierbi? Acuma unde te duceai?
— Ce-ar.fi dacă ai veni odată cu mine, ca să simţi singur, mai mult cu picioarele, care e
ştiinţa şi care norocul meu la vânat? M ă duc în poiana caprelor, cu nişte .drobi de sare. Să le dau
să lingă şi eh,, că mult îi mai duc d : r u l .

205

© BCU Cluj
 — Viu. Şi nu te teme, că picioarele mele nu sunt mai şubrede decât ale tale. Dar unde-i
poiana caprelor? Şi de unde-o,ştii t u ?
— Iară întrebi lucruri la care nu pot să răspund.
— Eu nu înţeleg ce căutaţi voi Saşii în munte. Voi sunteţi negustori şi evanghelici. V'aţi
făcut cetăţi, târguri şi biserici, jos. Pe înălţimi au şezut totdeauna Românii. Toate numirile sunt
vechi şi ale noastre. Dacă aţi încercat să puneţi şi voi câte una, acuma, de curând, de când v'aţi
descoperit dragostea urcuşului, nu s'a lipit şi cei dintâi oamenii voştri de bun simţ au osândit-o.
Aici trebue oameni tari şi păgâni cari se închină la stele şi nu ştiu de predică. Saşii au plecat din
şes şi la noi s'au aşezat pe râuri sau dévale, la ieşirea din trecători. In zadar v'aţi pus în cap să vă
faceţi munteni.
— Şi cu toate astea eu îţi sunt călăuză şi dumneata te ţii după mine.
— Tocmai ăsta e lucrul sucit care mă supără. Voi când vă puneţi ceva în cap, o porniţi cu
cişmele voastre ale lungi şi cu ochii spălăciţi, până acolo unde se potriveşte ce v'aţi pus în cap cu
ce-a vrut Dumnezeu. Staţi de când aţi venit, închişi ca într'o tabără de căruţe duşmane — căruţele
voastre delà Rin, cu ţoale şi cu datini, ca în zilele delà început — şi puşcaţi în oricine se apropie,
chiar băştinaş şi gazdă al acestui pământ. Asta de opt veacuri. Astăzi vi s'au cam isprăvit focurile.
— N u crede! Ne-ascundem numai puşca de nevoe.
— Aşa? Bine! Aşteptaţi! Vă înşală firea noastră petrecăreaţă şi haihue? Noi trăim în dorul
lelei, azi dorind şi mâine uitând. Ce n'avem timpul să isprăvim azi, isprăvim în alte sute de ani şi
poate nu mai isprăvim niciodată. Trecem pe lângă întăritura voastră de căruţe râzând şi uneori
ne oprim şi argăţim chiar, ca să-i dregem vreo spărtură de vreme şi să ne-o facem mai vrăşmaşe.
D a r să nu ne umflam odată ca apele tinere! Numai u n muşuroiu de pământ cleios, poate cu u n
vârf dintr'o clopotniţă de biserică deasupra şi cu u n notar sas înfipt în el şi ţinând la piept cronicul
venirii voastre, ar mai rămâne de voi.
— V'aţi duce la Rin, să aduceţi alţi Saşi, dar n'aţi mai găsi proşti ca ăi vechi. Cum, voi
n'aţi folosit nimic delà întăritura noastră de căruţe, în toate cele opt veacuri? Dacă n'am fi văzut
pe ţăranii de dincolo în timpul răsboiului! Nu semănau cu Românii noştri. Iar cu ce-i întreceţi,
e delà noi.
— Ii întrecem în cizme şi în gospodărie. încolo, nu ştiu. Dar să lăsăm asta. Aveţi şi voi ceva
bun, delà care nu ne d ă m îndărăt. Muerile.
— Dacă e ceva care a rămas în întăritura de căruţe sunt femeile. La ele n'ajungeţi.
— Ei taci! Nici nu trebue să ajungem. Se dau ele săracele singure jos. Mai ales noaptea,
când le dorm bărbaţii, evanghelici şi spelbi.
— Vorbeşti parcă ar fi de nişte căruţe de crăci pe care le dai din pădurea Statului fără să
le treci nicăeri.
— D e ce căruţe de crăci ştii t u ? Te-apuci să stai de bârfeli cu hoţii de ţărani? Ştii că pentru
asta pot să te chem în judecată?
— Eu tot mi-am găsit un martor când tăbărîseşi asupra mea cu nedreptatea. Dacă ai aduce
şi dumneata un căruţ de-acelea de crăci înaintea judecătorilor, m ă tem că ar vorbi altfel decât
căluţul meu.
— Ia ascultă Kutler? De ce te superi când spuiu şi eu o vorbă de credinţa femeilor voastre
săsoaice? N ' o fi călcat cu stângu' şi Amalia, nevastă-ta?
— Ticălosule! Iţi zdrobesc ţeasta cu dăsaga asta de sare! Ce te-a găsit să-mi murdăreşti
femeia! Nu-ţi sunt destule câte mi-ai făcut? î m i aţii acum drumurile ca să m ă bagi drăceşte în
alte ispite?
— Linişteşte-te, dragă, şi lasă-mă să-mi puiu puşca la loc. Dar ştiu că te repezi! Nici nu m ă
aşteptam delà sângele tău alb. E bine că am aflat-o, pentru mai târziu. Dar astăzi nu uita că avem
pace şi că mergem împreună la poiana caprelor negre. Treaba cu femeile uite cum stă. Am fost şi

206

© BCU Cluj
 eu prin atâtea sate de pe Târnave şi mai încoace spre Olt, pe la Ştena şi Ticuş. Sunt case întregi
cu oameni bălai şi ochi albaştri, ciolănoşi la mădulare şi albi la piele. Români din neam în neam,
între Români puţintei şi negricioşi. N'ai să zici că Saşii s'au dat la femeile oamenilor, când ei nu-şi
pct face copii nici lor şi stau mai mult pe loc, fără spor de odrasle, de când se pomeneşte,
— Dar de ce ocărăşti aşa, de florile mărului, pe bieţii oamenii voştri din acele sate? L u c r u ­
rile s'au putut petrece şi altfel, pe căi cinstite. Dacă erau să se strecoare Românii în case săseşti,
ai vedea Saşi oacheşi şi nu Români albi.
— Ascultă colea, Kutler. Mediaşul e o cetate săsească, nu-i aşa? N u numai cu fabrică de
salamă, cu vinuri şi cu şcoli, dar şi cu oameni cari vă dau îndreptări. Ei uite, dintre acei oameni
cari vă dau îndreptări, mi-am ales eu o femee, care mi-a plăcut! mândră, învăţată, cu măntăluţă
neagră de mătase şi cu tichie albă scrobită de soră, fată nedusă încă la bărbat. Ageră şi ascuţită
la treburile ei, ascultată de o întreagă lume, se înmuia pierdută lângă mine. O duceam prin p ă d u r e ,
către uliţa românească, cu case sărace, în care intra să dea un sfat sau să-şi însemne u n nume şi să
trimeată medic, sau alte ajutoare. O duceam acolo anume, ca s'o umilesc în mândria ei de sasă care
se dăduse unui om din neamul cel prost al Ardealului, într'o legătură oprită. Când vream, o chemam
la Sibiu, unde se putea feri mai bine de ochii alor voştri şi o puneam să-mi dea din toate b u n ă ­
tăţile unei cărni tinere şi neîncepute.
— Şi-acum o spui! M ă mir că nu-i strigi în stradă şi numele. A fost destul de pedepsită că
te-a găsit tocmai pe dumneata, nu pentrucă erai Român, ci pentrucă eşti ce te arăţi să fii. Săraca fată!
— Dulce fată! Acum s'a închis ca într'o mânăstire într'o şcoală de surori de ocrotire. Prin
ea vream să cunosc pe colonelul Lindehurst. Spune-mi ce-i adevărat din faima lui?
— T o t , şi încă pe deasupra.
— De ce să fie el capul vânătorilor regale, aici, în muntele şi sub nasul nostru? Numai pentrucă
e u n pensionar, dupăce a făcut aceeaş treabă Habsburgilor ?
— N u de-aia, ci pentrucă nu e un al doilea în tot ţinutul, mai iscusit decât el, şi pentrucă
are sânge de prinţ în vine.
— Dacă m'ai lua tu numai o lună la şcoala ta, ai vedea ce sânge de prinţ ar începe să-mi
curgă şi mie în vine!
— La asta visezi? Ia-ţi gândul. Lindehurst e tare şi la urs şi la sitari şi în lume. L-am însoţit
de-atâtea ori. El n'are nevoie să-i arăt poiana caprelor.
— Vânatul e al meu prin lege. Şi-am să vă taiu în curând pe toţi delà el.
— Bine. începe însă cu Lindehurst. Şi acum taci, că ne-apropiem.
Muntele se sălbăticise. Scursura de zăpezi în care umblau, pe trepte de bolovani, înceta scurt,
înaintea lor se ridica u n perete drept, până la cer. Sus, pe muchia albă, u n smoc de iarbă tremura
la u n vânt, care în adăpostul de dedesupt nu se simţea. Parcă numai pasărea putea să ajungă până
acolo. D a r o brână pierdută, mai mult o poliţă de oi, şerpuia abia văzută, înconjurând deasupra
prăpastiei, cu o potecuţă de ameţeală cetatea închisă în sine. In acea potecuţă intrară la rând, G ă ­
vrilă întâiu şi silvicul după el, siguri pe genunchii lor de căţărători de înălţimi. Urcau băgători de
seamă, cu o mână proptită de piatră şi cu cealaltă în gol, ţinând cumpăna. La întâia cotitură, omul
din cap încercă vântul. Curgea delà Miază-noapte şi fu mulţumit. La a doua se opri şi aşteptă to­
varăşul. Ii făcu semn să rămâe liniştit şi-i arătă u n loc între două stânci, de unde uşor puteau să
se salte pe pântece şi să se strecoare dincolo.
O poiană mai mult lungă decât lată li se arătă. M u r g u se silea să-şi aducă aminte dacă n'o
mai văzuse, venind din partea cealaltă, şi nu ştia nimic. Iarba era verde, cu toată vremea târzie.
In scobitura de şea se adunau ape şiroite de pe creste şi o păstrau crudă. Câţiva copăcei, mai mult
nişte vrejuri cu ace verzi închise, puneau pete de culoare şi de u m b r ă pe ruina goală a colţilor m ă r ­
ginaşi, Intre ei strălucea u n tău miç, Vântul îl încreţea mereu şi-i purta m M de zgribulirç vâ'

207

© BCU Cluj
 t
nătă încoace. Seninul era aşa de tare şi aşa de deasă lumina cuibărită acolo că lăcrămau cehii. Iar
prin lăcrămătură lucrurile tremurau, se îndoiau, şi se întreiau, şi-şi schimbau făptura.
Găvrilă se târî delà lecui lui în genunchi şi pe mâini, desfăcu din spate sacul, pe care-1 aruncă
mai întâiu, ca să se uşureze, şi apoi îl urmă şi el. Toate se petrecură repede şi neauzit. Murgu îl
privea nemişcat. II privea cum se duce şi cruţă fâneaţa, în care-şi afundau botul caprele, punând
deodată fruntea cu corniţe şi ochi fără grijă, în bătaia puştii. Cum stă şi ascultă, ca şi când aproape,
după desişul şi pietrele din faţă, ar fi fost cineva care nu trebuia să prindă de veste. Cum scoate
întâiul drob de sare, îl scoate pe al doilea, şi le lasă pe unul ia malul tăului, şi pe altul la intrarea
strungii, căutând mereu cu obrazul mersul vântulti, ca să nu otrăvească văzduhul pentru adul-
mecătorii ascuţiţi ai râpilor, la pândă în toate părţile după miros de vietate, şi mai ales de om.
Umbla ca într'o curte a lui grijind de vite, numai că tainic şi cu cea mai mare pază. La urmă
se propti în coate între doi colţi, se aplecă şi se uită dedesubt, de jur împrejur, adulmecând şi
el ca o fiară.
Seninul şi lumina lăcrămau tot mai rău cehii. Lucrurile se mişcau, se lungeau şi se scurtau
sau se scufundau leneş ca ceara la foc. Nimic nu se simţea, decât vântul care cânta pe mai multe
ţevi. Omul din fund, care-şi împlinea slujba singurătăţii, aparte de lume şi uitător de martori, era
o fiinţă a muntelui. Nimeni nu-1 putea ajunge. Nebun cine credea să-i calce pe urme. Cu copite
despicate ar fi gonit peste pietre şi ar fi scăpărat la o răspântie din blana plină de rouă, pierind.
F ă r ă să ştie bine ce face Murgu ridică puşca.
O rezemă de o zburătură, o aşeză bine la umăr şi culcă încet capul în lungul ţevii. Alunecând
peste podeţul de oţel de după cocoaşe şi peste creasta delà buză, ochiul rămânea lipit de spatele
acela, cu coatele azvârlite înapoi, din hotarul poenei. O clipă, două, trei. Dar de vraja locului sau
numai de încordarea muşchilor, lumea îngustă de-acolo începea din nou să se clatine. Şi, ca de
frică să nu scape o ţintă, Murgu apăsă pe trăgaciu.
U n bubuit înfundat sună parcă îndărătul lui şi' îl făcu mic, zgârcit între umeri, fără alt gând
decât să se ferească de o lovitură care avea să-1 zdrobească. La capătul ţevei spatele cu braţele as-
vârlite mult înapoi, se întoarse fără grabă. O faţă mirată căută locul unde se găsea el. Era Găvrilă,
era Lindehurst sau un om-cerb, care nu se îndemna să-şi scoată crăcile coarnelor dintre tancuri?
Murgu ochi repede, în miezul frunţii de departe, şi trase, trase de câteva ori la rând singurul glonţ
pe care-1 mai avea, cu degetul bolnav de spaimă. Omul, care pornise spre el, se opri deodată, şovăi,
ridică o mână ca să se apuce de ceva, se frânse întâiu pe genunchi şi se rostogoli apoi pe-o parte,
în iarba pe care o cruţase adineauri.
Poiana rămase ca înainte, pustie, cu tăul încreţit de adiere şi cu albastrul dureros. Pietrele
se buburoşeau şi creşteau de dogoare. Murgu şi-ar fi lepădat sumanul scurt de blană. Ii era cald.
Simţea şi o sfârşeală în deşert, de foame. Delà şase nu luase nimic în gură şi umblase necontenit.
Avea nişte steri de lemne dévale, la care trebuiau să vie la amiază ţăranii, cu carele. N'aveau decât
să aştepte! Nu ştia bine cum pătrunsese şi de ce întârzia pe-aici, dar nu se putea hotărî să plece.
O piroteală de somn îl făcea să-i scape capul. Se trezea speriat şi se uita împrejur, fără să înţeleagă.
Parcă venise cu Găvrilă? Unde era Găvrilă? II luă un fel de fior. Ar fi chemat şi nu putea.
Paznicul din Bârcaciu era, oricât s'ar fi apărat el, un hoţ de vânat. Intr'un fel sau altul, tot
rău trebuia să sfârşească. El, silvicul, mai dăduse cu puşca în om, pe măgurile cele de var ale Ita­
lienilor. Trăgeau toţi în acelaş timp sau cu întreruperi, din ascunzători. Găvrilă se umpluse deodată
de sânge, delà tâmplă până pe haine, în jos, parcă l-ar fi împroşcat cineva din tăul cu ape înroşite.
Apoi se prăbuşise privindu-1, fără să zică nimic.
Ce erau însă ochii aceia bulbucaţi şi mari, cari îl ţineau în căutătura lor lungă? Se sculase
căzutul într'un cot? Venise de undeva Lindehurst, să-1 ajute? Dădea să fugă, dar numai în gând,
pentrucă trupul n'asculta. Ochii tot mai calzi, în lacrămi şi fără să clipească, se apropiau. Era o
capră răsărită prin strungă. Bănuia ceva. N'avea încredere, dar înainta dusă de obiceiu şi atrasa

208

© BCU Cluj
de chemarea sării. î n d ă r ă t u l ei se îmbulzea o întreagă t u r m ă . Toamna era încă la început. N u se
alesese căpriorul şi capra de ceilalţi. Când solul se oprea, cu coarnele pe ceafă şi cu urechile ciulite,
ascultând suflarea aerului şi întrebând mirezmele, caprele care-1 urmau se izbeau în şolduri şi se
scuturau ca din juguri, s'o rupă la mal. Picioarele subţiri le dârdâiau. Câte una scotea o limbă mică
şi sorbea din t ă u . Altele se strânseseră la drobii de sare. Lingeau aspru, îşi căutau loc, îl pierdeau,
se îngrămădeau una în alta, râpâiau m ă r u n t încolo, când îşi făceau spaimă, până la marginea poenei,
şi se întorceau iară. O pereche şedea nemişcată pe colţul cel mai înalt. Drumeţii din vale o vedeau,
când treceau la Negoiu.
Ieşeau de pretutindeni, stăpânele muntelui, mai vechi decât omul, şi-1 luau în stăpânire la
acest ceas al întâei răcori. N u m a i capra din frunte înainta încet, sfredelindu-1 cu aceiaşi ochi. Ce
vrea? Nu-1 simţea, chiar aşa, ascuns cum era, şi dincoace de vânt? N ' a stat pe locul unde căzuse
Găvrilă, nu şi-a adâncit botul la căpătâiul lui şi, când 1-a ridicat, n'avea o faţă de om a paznicului
sau a regescului vânător cu sânge de prinţ în vine, sau a altcuiva, pe care îl iubise de mult şi îl fă­
cuse adineauri de batjocură. Venea mereu, cu acea faţă de om spre el, pe când alte capre negre,
nenumărate, îi dădeau ocol şi năvăleau toată poiana. Ieşeau din seară şi aduceau seara.
Căzu din bârlogul lui ca o uscătură, alergă pe brână fără să-şi dea seama de primejdie şi se
înfundă înebunit în p ă d u r e . Caprele ridicaseră toate capul şi-1 ascultau cum fuge, fără să se mai
sperie. Capra cea mare dinainte, oprită chiar pe muchia de d u p ă care stătuse pitulat, îl privea delà
marginea cerului, neclintită.

© BCU Cluj
 O A P T
DE

V. V O I C U L E S C U

Din negrul munte-al nopţii pe pieptul lumii pus

Au isbucnit obârşii de slăvi cotropitoare
Şi s'au vărsat deodată cernitele isvoare
Rotindu-se, acolo, în mările de sus.

Izvod al morţii, somnul pe toate le-a supus,

împresurat de umbre şi stele veghetoare
Şi legănat în poala tăcerii robitoare
Ca un copil în faşă pământul doarme dus.

U n fir nu se prelinge din marele mister-:

Căci noaptea stând de pază nimica să nu-i scape
Cu mâinile-apăsate pe naltul zodier,

Dospind întunecimea în care să ne 'ngroape,

Cu grije îşi strecoară posacele ei ape
Prin vastul ciur de aur al veşnicului cer.

© BCU Cluj
O S P Ă Ţ U L LUI P A N
DE

A. POP MARŢIAN

Î3eau însetat din unda bunătăţii tale

Precum s'adapă mielul din isvor ;
Şi râul bun, de lapte, al mâinii tale,
î m i spală tâmplele — cum spală vântul, cerul orb, de nor.

Stau lângă tine trunchi : m ă 'nşerpueşte, mladă,

Vrej darnic, cu ciorchină plină,
Să te ridic spre cer, — şi el să-mi vadă
Povara dulce cu ciorchine de u m b r ă şi lumină!

întind spre mierea vorbii tale stupii goi, —

Şi torni în mine frumuseţea ta,
Ca vinul tare în urcioare noi.

La masa sufletului, pâine caldă pururi tu-mi vei sta.

2.11

© BCU Cluj
 K R I N O N I S
SAU

TREPTELE SINGURĂTĂŢII
DE
SORIN PAVEL
Ailes funktioniert, nur der Mensch
telber nlchi mehr.
Hugo Bail,

Goethe spusese că Orientul şi Occidentul sunt un tot inseparabil. Şi totuşi aceste două lumi
prezintă deosebiri fundamentale. In antichitate se călătorea puţin, mai ales pentru studii, — şi
deaceia mulţi curioşi au rămas la jumătate de drum sau numai cu dorul să cunoască Orientul.
Plotin voia să vadă nodul gordian şi Metodorus să cunoască India. Dar până la francezul Tavernier
şi la Anquetil-Duperron, în traducerea căruia a cunscut Schopenhauer Upanişadele, Orientul a
rămas cu porţile zăvorite pentru cunoştinţa precis ştiinţifică. De atunci au început să sosească
ştirile exacte şi Europa a început să bănuiască viaţa veritabilă a Indiei din Scrisorile indiene ale lui
Ernest Haeckel şi din călătoria împrejurul lumii întreprinsă de Hermann Keyserling.
China, ţara brocartului galben şi India, imperiul diamantelor şi spicelor albe, constituesc o
civilizaţie aparte pentrucă au apucat drumul către solitudine pe o răspântie direct opusă Europei.
Ambele au înţeles să realizeze singurătatea prin acordarea preponderenţii percepţiei interioare în com­
plexul vieţii umane. In cartea lui Nan-hua tsen King se spune că Tao însuşi nu se strădueşte pentru
un loc mai înalt în ochii omenirii şi prin urmare nici omenirea n'are motive să se ridice prin acti-

212

© BCU Cluj
vitate către T a o . Deaceia sfântul, chîar dacă nu iocueşte în peşteri, îşi ascunde totuşi faptele. Taoîştii
rămâneau de predilecţie în u m b r ă , nu-şi puneau în evidenţă personalitatea, „...Nu şi-au ascuns în­
ţelepciunea, dar mei n'au scos-o în vitrină". Prin această oroare de acţiune, oroare de exteriorizare,
se explică că sute de milioane de oameni au întors spatele legăturilor cu lumea externă şi au rămas
încremeniţi în paralizie aistorică. D r u m u l solitudinei chineze duce aşadar prin regiunea liniştii,
învăluit de linişte, izolat de oameni, înţeleptul va căuta să se scape şi de t r u p , care în realitate,
e u n rest de exterior urmărindu-1 în singurătate. Prin urmare asceză. Purificarea vine treptat prin
nemişcare şi atitudine fixă. Mişcările trebuesc încetinite, căci cine „îşi împarte fazele unei acţiuni
într'o lungă perioadă de timp, îşi încetineşte în acelaş timp viaţa". Aşa fuge sihastrul chinez de sine
însuşi şi cine fuge de sine însuşi nu mai are dorinţa să se deştepte la acţiune. Pierzând conştiinţa
că lumea exterioară există, uitând curgerea timpului, taoistul cade în uitare de sine. Lumea sen­
sibilă nu-1 mai ' impresionează, simţurile sunt cloroformizate. Nici mort, nici viu, şi-a atins ţinta
liniştii desăvârşite. Astfel se realizează voluntar încorporarea în solitudinea universală, aşa cum a
găsit cu cale tehnica chineză. Solitarul rămâne înstrăinat în lume şi deslipit de sine însuşi.
India a pronunţat şi mai mult această preponderenţă a interiorizării. Vedele laudă studiul,
adică cercetarea prin analiza înţeleaptă de sine. Adâncirea în sine însuşi este fericirea supremă pe
pământ. Aşa se liberează omul de toate câte îl domină cu forţa lor de atracţie şi-1 fac să le u r m ă ­
rească ca un sclav ca să le dobândească. Interiorizarea îmblânzeşte simţurile şi aduce bucuria sin­
gurătăţii.' Budismul se întemeiază pe singurătate. Treptele înţelepciunii se nasc pe rând în singu­
rătate şi prima este meditaţia „o stare de seninătate şi bucurie voluptoasă". A patra treaptă a medi-
tăţiunii aduce tocmai lipsa de durere, lipsa de bucurie, indiferenţa totală. Budismul însemnează
concentrarea voluntară în sine însuşi, ignorarea lumii exterioare, cufundarea în analiză, examina­
toare până când îşi face loc definitiv convingerea intelectuală despre nimicnicia a tot ce nu e Nir­
vana. Doctrina Yoga, despre irealitatea eului, împinge în ultimele consecinţe tehnica orientală a
singurătăţii. Nirvana este cufundarea în singurătatea originară şi începutul predicilor budiste de­
vine caracteristic :
Explicabilă prin condiţiunile de climă şi mediu fizic, prin condiţiile sociologice ale organizării
sociale, — castele fixe — şi prin curentele de idei specifice, —- singurătatea orientală oferă pre­
ponderenţa percepţiei interioare ca prim caracter principal al acelor civilizaţii.
T o t Orientul, dar în marginile sale europene, a creat a doua condiţie pentru singurătate : scep­
ticismul. Adevăratul scepticism pornit dintr'o convingere sinceră este. creaţiune arabă. Nicăeri nu
străbate u n scepticism metafizic mai pătrunzător şi mai ameţitor, decât în această filosofic
Ceux qui sont des Océans de science et d'érudition, spune Hassan Kheyâm, et que. leur
perfections ont rendu des lumières pour leurs contemporains, n'ont pas fait u n pas en dehors de
cette nuit sombre ; ils ont conté une fable et sont allés dormir;
Fatalismul oriental este filosofia espectativei. N u poate acţiona decât cel care are o credinţă,
o siguranţă. Inacţiunea, lenea orientală, rezultă din scepticismul caracteristic rassei şi nimic nu
exprimă mai bine aşteptarea arabă, decât acel bătrân Mokrani din Georges Duhamel : „Bătrânul
Mokrani întreprinde ceva numai d u p ă ce s'a gândit cel puţin patru sau cinci veacuri".
Occidentul e tot pe drumul solitudinei şi cei mai bine cunoscuţi dintre vechii europeni, Elinii,
au cunoscut şi ei, începând poate cu acel Abaris sau Epimenides din Creta, încă din secolul al şap­
telea înainte de Christos, profeţii şi catarţii singurateci. Afară de Heraclit şi de Empedocle, pe care
legenda i-a volatilizat aproape cu totul, Socrates se pare să fi fost un mare singuratic. D u p ă câţiva
ani desordonaţi în compania unor libertini, filosoful cu cap de satir a simţit pătrunzându-i în
suflet u n fel de teamă, în care se ascunde poate originea demonului socratic. D e atunci au început
acele stranii comportări, când, cu privirile întoarse cercetătoare asupra sa însuşi, Socrates s'a de­
dublat, ascunzându-şi singurătatea sub masca socială a unei aparente credulităţi-naive. Dacă despre
Voltaire se spune că niciodată nu se va termina definitiv cu publicarea scrisorilor sale răspândite

213

© BCU Cluj
in toată Europa, despre Socrates se poate spune că niciodată nu se vor épuisa portretiştii săi. E de
mirat totuşi că în portrete celebre, ca cel al lui Gomperz sau Boutroux, nu este semnalată singurăr
tatea sa. Ernest Forneron sesizează acest lucru şi scoate cu justeţă în evidenţă această veritabilă
axă a unei mari tragedii : „grija extremă a distanţelor şi solitudinea în comerţul cu oamenii". Cu
siguranţă că puţini oameni au fost aşa de sociabili, ca acest grec pasionat de conversaţie, puţine
personalităţi istorice mai intim şi prin urmare mai indiscret amestecate în viaţa concetăţenilor,
decât acest nemilos denunţător al infatuităţii. Totuşi, cine reciteşte Apologia simte că Socrates
a rămas o enigmă pentru Platon ca şi pentru ceilalţi discipoli. Există un secret socratic şi cu drep­
tate Forgeron spune că dintre toţi sociabilii, Socrate este acela care „s'a t r ă d a t " cel mai puţin.
Stoicismul, această mândră cerbice încovoiată de greutatea destinului, urmaşii autentici ai
marilor tragedieni, s'au simţit tot aşa de singuri ca şi eroii lui Euripide sau Antigona lui Sophocle.
Zeii elini n'aveau înclinări paterne. Deşi Zeus era tatăl zeilor şi al oamenilor, nimic moral în con­
duita sa nu justifică epitetul. Comprimat între legea cetăţii şi legea divină, între inexorabilul ananke
şi neputinţa firei sale omeneşti, eroul din tragedie nu învinge şi nu luptă căci adversarul său este
invizibil şi pretutindeni ca atmosfera. In tragedie este o simplă atitudine de revoltă, urmată de-o
profundă singurătate. Raţiunea stoică universală e un gheţar. Nimic din căldura şi slăbiciunea
omenească nu ajunge la ea şi atunci resemnarea închisă, mândră, în convenţionalele turnuri de
fildeş, se oferă ca singura posibilitate de viaţă stoicului ajuns prisonier al solitudinei. Stoicul nu
luptă, stoicul se supune naturii. Problema durerii devine caracteristică în soluţia stoică. Zenon,
Epictet, sclavul şchiop pentrucă nu şi-a retras piciorul din năvala loviturilor, ci 1-a considerat sub
punctul de vedere al legii naturale în vestita frază : „nu da, că se r u p e " , — încorporează durerea
în natură, îi răpeşte o calitate prin înscrierea ei sub un concept mai general şi deci mai sărac, D u ­
rerea poate fi în ordinea naturii şi prin urmai e e de prisos revolta împotriva unei asemenea ordini,
dar în acelaşi timp durerea e morală şi nesuferită. Acest caracter îl trec cu vederea şi astfel durerea
este ignorată. Durerea nu pierde însă nimic din realitatea sa. Prin ignorarea realităţii, stoicii îşi de­
monstrează definitiv singurătatea.
Epicureismul se declară direct pentru singurătate, deşi s'ar părea că Epicur a plasat amiciţia
în locul de onoare al plăcerilor distinse. Epicureii au fundat fericirea umană isgonind zeii. Tocmai
contrar unui pamfletar catolic de mare talent între contimporani, copilul teribil al perfidului al-
bion, care spune că dacă n'ar fi Dumnezeu, n'ar fi loc pentru un singur om pe pământ, Epicur s'a
simţit stingherit de aleşii oaspeţi ai Olimpului. Formula de evacuare, demonstrând că zeii nu există,
pentrucă dacă ar exista ar trebui să se ocupe de oameni. O asemenea ocupaţie neplăcută şi iritantă
ca o sală de tribunal sau o încăpere infernală, contrazice însă flagrant presupoziţia axiomatică că
Zeii sunt fericiţi. Cele două propoziţii „zeii se ocupă de oameni" şi „zeii sunt fericiţi" se contrazic.
O noţiune cu caractere intern contradictorii, sau o realitate cu acelaşi caracter, — îşi pierde exi­
stenţa. Prin urmare, tragem concluzia că fericirea presupune indiferenţa pentru lucruri străine,
lipsa de grijă pentru tot ceeace nu este eul nostru. Un pas către singurătate. — Idealul vieţii epi-
curiene era liberarea de problemele lumeşti şi petrecerea anilor în cercuri închise, liniştit, senin şi
nobil. Al doilea pas către solitudine prin distanţarea de plebe. S'a observat deasemenea că epicu­
reul nu savurează însăşi lucrurile, ci personalitatea proprie în devenirea sa costructivă, ceiace în­
tăreşte impresia că epicureul este un singuratec, bucurându-se de propria sa societate. In sfârşit—
Epicur plasează fericirea supremă în căpătarea unei bune păreri despre lucruri, ceeace duce la u n
fel de contemplativism caracteristic singurătăţii. Din raportul între doctrina epicureiană şi Stat, care
consiliază ignorarea afacerilor publice şi evitarea comerţului strâns cu semenii,. în tocmai ca şi şcoala
zenoniană, conchidem că epicureii au căutat cărarea fericirii tot în singurătate.
Epicurei tardivi, ca Petronius, seducătorul arbiter elegantiarum delà curtea împărătească
a lui Nerone, deschizându-şi vinele pe coasta albastră a mării Adriatice, Oscar Wilde nefericitul
epigon impertinent din veacul al XIX-lea, dovedesc aceiaşi singurătate în mijlocul celui mai for-

214

© BCU Cluj
midàbil iux de latifundiari romani sau de lorzi englezi. Petronius, contemplativul realist din Sa-
tyricon, a fost u n singuratec. U n decor artistic şi u n gest estetic l-au întovărăşit în viaţă şi până la
u r m ă s'a simţit părăsit şi de iluzia aceasta, ca să moară cu simţământul grozav al înstrăinării de
tot şi toate. „Distanţa psihică" acesta este cuvântul de ordine al solitudinei petroniene. D u p ă moarte,
distanţa nefiinţei.
Stoici şi epicurei mărunţi, caractere mai puţin hotărîte, îngrozite de ineleganta soluţiunilor
extreme, au descoperit, prin umanizarea doctrinelor supraumane edificate de marii iniţiatori, un
fel de solitudine-compromis, cu imperative modeste şi potrivite unui suflet iubitor de nuanţe şi al
drumului de mijloc. E solitudinea agrestă. Către ea se simt chemaţi oportuniştii cu orizont mai larg
şi obosiţii marilor civilizaţii. Oportunismul galeriilor-de cârtiţă oarbă este teluric. Singură lumea
de aici o văd şi o simt oportuniştii vulgari şi în ea se acomodează cu graţii de scamator. Oportu­
niştii cu perspective au auzit ca prin vis bătând două inimi : a pământului şi a cerurilor. Dar cu­
vântul definitiv n'a fost încă scos din gură omeneaccă şi siguranţa n'o are nimeni, Nehotărîţi la răs­
cruce, terorizaţi de prudenţă, improvizează un adăpost în preajma răspântiei. Acolo au să cânte
munţi albiţi de nea şi copacii îmbrobodiţi în zăpadă, acolo au să desfunde Falernul, la gura caldă
a focului prieten. Horaţiu se retrage la o parte de milionul de locuitori ai Romii antice şi călăto­
reşte pe asin, bunduc şi humoristic, către locuinţa sa de ţară. Luiz Gonjaz del Gongoras sau Se-
rafino Estebanez Caldéron, vor scrie scene câmpeneşti, cu animale şi păsări domestice, — toate
„por el solitario". Socoteala acestor avizaţi timoraţi se nuanţează filosofic. Numai acţiunea capătă
efecte, numai fapta poate fi rea sau bună, încoronată de succes sau de eroare. Acţiunea antrenează
răspunderea şi riscul, inacţiunea însă se păstrează inocentă şi virtuală. In credinţa lor prudentă
inacţiunea nu creiază obligaţii, prin urmare atâta timp cât o viaţă activă nu-şi probează eficacita­
tea metafizică, înţelepciunea rezidă în cantonare provizoriu comcdă. Lasă regii şi împăraţii să
cucerească, poeţii să-şi asigure nemurirea declamând poeme la terme, sportsmanii să ridice col­
bul în arene şi mirarea nu va putea niciodată să le înţeleagă curajul de a se decide aşa de prompt.
Neposedând nici suficienţa muritorilor de rând ca să plutească ca amfibiile în divin şi profan, nici
bronzul caracterului ascet ca să păşească în sfere celeste, nici epicurei îndeajuns ca să nege divi­
nul şi să aprecieze cu selecţiune bunurile lumeşti, solitarii agreşti adoră simplicitatea rustico-
bucolică. Simplicitatea e sâmburele filosofiei morale a virtualităţii, pentrucă nu angajează în
nici-o direcţie, lăsând teren fecund deciziunii însoţită de siguranţă. Aşa se izolează solitudinea
agrestă în aşteptare durând uneori u n veac de om sau întreruptă de o iluminaţie subită, care-i
aduce iarăşi în mijlocul oamenilor, profeţi vestitori ai unui adevăr nou.
O solitudine interesantă îşi trage primele începuturi din sofistica greacă şi din pironism.
Protagoras sau Gorgias din Leontinum, învăţând că orice afirmare poate fi susţinută şi pro şi
contra, că nu există niciun adevăr şi chiar dacă ar exista nu l-am putea comunica, p u n bazele unei
solitudini filosofice. Nici adevărul nu ne uneşte, căci fiecare rămânem închişi în noi înşine. Suntem
singuri. Nesinceră în sofismele eline, solitudinea aceasta se întemeiază mai puternic în scepticism,
îndoiala sceptică e adeseori potoul inteligenţelor mari, a monştrilor umani în care inteligenţa a
omorît inima şi credinţa. Raţiunea epuizează uşor realitatea, dar fără credinţă intrarea în imperiul
numenal e barată. Din tinereţe, încă, precocitatea sângelui evreo-toledan şi îngrijarea educativă a
lui Pierre Eyquem de Montaigne, făcuse din filosoful sceptic de mai târziu, un şcolar care se juca
cu greutăţile studiului, erijându-1 de timpuriu în spectator al vieţii. Spectatorul se înstrăinează însă
de plebea care munceşte şi asudă. Nu-1 mai unesc nici speranţele ştiinţei şi filosofiei, pentrucă le
ştie zadarnice, nici străduinţele practice, non-sensuri absurde. Scepticul devine u n castelan sin­
guratec. Solitudinea filosofică veghează în scepticismul metodologic cartesian. Dubito, ergo cogito
pleacă delà u n fenomen de interiorizare individuală, întemeiază solitudinea şi deaceia pe de-o parte
morala socială întâmpină greutăţi în cartesianism, iar pe de altă parte Descartes indică ca maximă
de conducere în viaţă, vestita, — bene vixit qui bene latuit, elogiu al singurătăţii. — In idealismul

215

© BCU Cluj
subiectivist ai lui Berkley solitudinea se dă învinsă numai de intervenţia divină, iar în individualismul
monadelor leibnitziene, fără uşi şi fără ferestre, singurătatea cedează tot unei intervenţii gratuite
din punctul de vedere al raţiunii — prestabilismul armonic.
Se crede obişnuit, că omagiul creştinismului ar fi veritabila descoperire a sufletului omenesc.
Iisus a deschis orizonturi în lumea interioară, a exaltat valoarea inimei şi făcând admisibilă pre­
ponderenţa percepţiei interioare, Nazarineanul ar fi creat singurătatea în lumea europeană. Sin­
gurătatea lui Iisus pe Golgotà, singurătatea lui Iisus în grădina Ghetsimani... „Doamne, ia delà
mine paharul acesta". Singurătatea nopţii veghiate înainte de sărutul lui Iuda,,, Singurătatea cinei
celei de taină... Singurătatea întreitei lepădări a pescarului Petru.... Singurătatea cruciii... „Doamne,
ia delà mine paharul acesta".
Iisus a fost singur în lume, singur între oameni, singur între apostoli. Prea oameni ca să-1 în­
ţeleagă, prea omeneşte oameni ca să se apropie de El, apostolii au fost în jurul lui, dar mai înstrăi­
naţi decât străinii. N'au bănuit măcar inima aceluia care a spus „Lăsaţi copiii să vie la m i n e "
pentrucă copiii îi mângâiau înstrăinarea. Numai Iuda. Numai Iuda s'a înfiorat de taina lui Iisus.
Numai Iuda a simţit suprafirescul aureolându-i fruntea şi noul Testament îi păstrează amintirea
de apostol, veşnic în preajma lui Iisus, veşnic şi fără rezerve devotat şi emoţionat... A căutat să-1
înţeleagă, a vroit să suie drumul către suprafirescul deschizătorului de Evanghelii... Iuda n'a în-
genunchiàt în ţărână ca fiii oamenilor cu capul plecat. A privit şi a ridicat mâinile să înţeleagă
Dumnezeirea. N'a rămas pe pământ, s'a ridicat spre ceruri şi a căzut în veşnica rostogolire şi scrâş-
nire a dinţilor. Iuda a vrut să pătrundă în solitudinea lui Iisus, a vrut să-i priceapă taina şi 1-a
vândut în ultima seară din grădina măslinilor ca să-i smulgă secretul singurătăţii. Singurătatea lui
Iisus a presimţit-o numai Iuda şi a căzut, fiindcă spus a fost : „crede şi nu cerceta". Iuda a siluit
singurătatea fiului lui Dumnezeu, şi s'a spânzurat în miezul otrăvit al nopţii ca să se împlinească
cuvântul Scripturii.
încercările de reîntoarcere la creştinismul originar, protestantismul lutheran şi calvinismul,
introduc în lume singurătatea. Protestantismul cu formula sa individualistă a mântuirii, ispăşirea
şi mântuirea individuală şi nu prin comunitatea catolică, izolează pe fiecare lutheran în intèriori-
tatea inimii sale. „ G e h ' in deinem Zimmer und b e t e " repetat delà Reformă şi până astăzi, a creat
acea atmosferă de individualism mulţumit în sine şi lipsit de grijă, de compătimire şi curiozitate,
care a preformat sufletul din centrul Europei. Calvinismul, prin concepţia sa extraordinară despre
iubirea creştinului pentru Dumnezeul său, a tonificat la extrem individualismul şi solitudinea pro­
testantă. Toată iubirea sufletului tău aparţine lui Dumnezeu. Orice u r m ă de iubire omenească,
pentru copil sau prieten, este ceva răpit Aceluia căruia îi datoreşti toată dragostea şi tot sufletul tău.
Pe aceste fundamente se ridică între om şi om cortine până la cer. Solitudinea lor pămân­
tească, desăvârşită şi uriaşă, se întâlneşte în ceruri, în dragostea omenirii creştine către
Dumnezeul ei.
Pe aceste motive se încearcă, delà Troeltsch la Max Weber, o explicare a succesului capitalist
în Apus. Individualismul protestant şi calvin, raţionalist practic şi auster, înţelegând să cânte un
Gloriam Dei prin creaţia mâinilor sale, lămureşte eforturile imense şi continui care au ridicat opera
capitalistă la aceste proporţii gigantice.
Lepădarea de cele lumeşti, în porunca Domnului ca să părăseşti pe tatăl şi pe mama ta, să-ţi
împărţi averea la săraci şi să-L urmezi, apolitia creştină originară din „daţi Cezarului ce-i al Ce­
zarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu", singurătatea lui Iisus în rugăciune, au reînviat în
Reformă şi au readus solitudinea din grădina Ghetsemani în lumea europeană.
Solitudinea a fost poate pentru prima oară recunoscută în romantism.
Romantismul filosofic sau literar, a răsărit dintr'o antinomie : dragostea imensă de viaţă şi
filosofia efemerităţii. Până la romantism omenirea cunoscuse u n elan tot aşa de puternic, însă în
direcţia opusă a morţii. Antichitatea cunoscuse seninătatea sinuciderii stoice, creştinismul dăduse

216

© BCU Cluj
 bucuria nefiinţei ca o cufundare în Dumnezeu, Celţii nu ezitau să se sinucidă în masă, punând în
mirare chiar pe u n reprezentant al lumii greco-latine, poetul Silicus Italicus :
Prodiga gens animae et properare facillima mortem,
dar istoria nu înregistrase încă o dragoste de viaţă aşa de grozavă ca aceea a romanticilor. Nemai pome­
nită dragoste de viaţă, de viaţa atotcuprinzătoare şi etern ă, s'a întâlnit în acelaşi suflet cu dezolanta f ilô-
sofie a efemerităţii t u t u r o J făpturilor, a planetelor şi a sistemelor solare. Teama de moarte şi regretul
vieţii au scos acorduri de nespusă melancolie din lira romantică. Părăsiţi şi trişti ca primul om pe lume,
romanticii au căutat să înfrângă fragilul şi efemerul hărăzit omului, dând eului rezonanţa crista­
lului şi îmbogăţindu-se cu tot trecutul istoric al umanităţii. Au vrut să-şi pregătească nemurirea
renunţând la proporţiile infime ale individului, înrădăcinându-se în trecut şi în rassă. „ D a r , când
sorii se sting şi stelele pică", romanticii au renunţat la expansiunea cosmică, au făcut drumul înapoi
la melancolie şi dor de moarte, pentrucă dragostea prea mare de viaţă, omoară viaţa însăşi. La re­
întoarcere îi aştepta singurătatea. Au sperat încăodată să descopere eternul, negăsit nicăeri în
lumea largă, în interioritatea propriului suflet. Cântând o clipă melodiile unui suflet cu aripile ple­
cate, după u n sbor zadarnic către veşnicia nehărăzită argilei, s'au trezit singuri, mai singuri ca nici­
odată, depărtaţi ca cerul de pământ de ceilalţi oameni. Moïse al lui Vigny se roagă pe muntele Sinai :
Vous m'avez fait, Seigneur, puissant et solitaire,
Laissez moi m'endormir du sommeil de la terre.
Individualismul s'a născut în era noastră din singularizarea pitorească a oamenilor Renaşterii,
în cascada ei neptunică, şi germenii de atunci s'au deschis câte unul în secolele următoare : raţiunea
individualistă cu liberul examen, evanghelia sentimentului cu precursori în Francise d'Assisi şi
Rousseau, culminând în romantism şi curentele voluntariste din secolul al XIX-lea. Toate au la
bază u n individ cu putere de expansiune metafizică până la coinciderea cu Cosmosul. Toate îşi văd
obârşia în figura puternică şi solitară, cu ochii în altă lume, pe care Michelangelo a aşezat-o la mor­
mântul Medicişilor : Moise. Stendhal spunea cu dreptate că Grecii vechi s'ar mira să vadă lucruri
aşa de noui şi aşa de puternice apăsând sufletul omenesc.
Grefată pe sensibilitatea romantică şi pe anonimatul contemporan, singurătatea baudelairiană
reţine gustul cenuşii şi al răului, amestecându-1 cu delirul creerelor saturate de t u t u n şi alcool. In-
firipându-se între două epoci, uneşte tendinţa de singularizare cu abrutizarea. Baudelaire a găsit
cheia pierdută de romantici : destinul nostru efemer şi trist a fost condiţionat de un păcat originar.
Remuşcarea păcatului iremisibil provoacă insomnia lumii din decadele postromantice şi anii pre­
gătitori ai secolului nostru oferă panaceul, cel mai b u n între cele rele, — abrutizarea : Pierre Louis
spunea că singura voluptate nouă creată de moderni este fumatul, completând înfrăţirea baudelai­
riană între păcat şi voluptate. Revolta împotriva anonimatului a înscris în faţa paşilor vieţii sale ne­
fericite plăcerea aristocratică de a displace. „ C â n d voi fi inspirat, spune Byron, desgustul şi oroarea
universală, atunci voi fi cucerit solitudinea". Butadele pentru epatarea burghezului, bizareriile, pa-
radoxele ciudate se înalţă la rangul de sistem al izolării, îndreptăţind convingerea că Baudelaire
şi-a petrecut viaţa în autocalomniare. Pe lângă singularizare, tehnica acestei singurătăţi înscrie cu­
fundarea în lanţul păcat-remuşcare-voluptate. Păcatul ancestral ravagiază conştiinţa sa catolică şi
totuşi, copleşit de spiritul ateu al vremii, omul, care spusese că dacă Dumnezeu n'ar exista, religia
n'ar fi mai puţin divină, omul, care cunoscuse trei fiinţe superioare — soldatul, sacrificându-şi viaţa,
poetul, care cântă şi preotul în rugăciune, — nu îngenunche în credinţă mistică, ci fuge de sine
însuşi cu fruntea îngropată în voluptatea paradisurilor artificiale. Guillaume Apollinaire îl considera
u n sceptic întristat de propria sa inteligenţă, care făcuse prea curând şi prea uşor „le tour des choses"
şi singurul mijloc ca să evite sensaţia supraomenească a hotarelor neantului erà tristeţea dublată
de dandysm. Tristeţea umanizează, coboară la dimensiuni muritoare suprafirescul plasat dincolo
de bine şi de rău. In poezia lui Baudelaire este un vestigiu de interiorizare salvat de restul de tristeţe,

217

© BCU Cluj
care a răsunat mcă în sufletul său, — deşi Barrés crede că Baudelaire a izgonit ambele lumi, ex­
ternă şi internă, inspiraţia sa mişcându-se „în abstract şi fără intervenţia lumii externe". Gautier,
Benjamin Constant, Sainte-Beuve, ating divinul prin iubirea femeilor tinere sau prin frumuseţea
naturii. In Baudelaire lumea externă a murit, trecutul poetic a fost învins de primul element al sin­
gurătăţii sale ; voluptatea a înăbuşit conştiinţa — al doilea element. Acel rest de tristeţe opreşte pe
Baudelaire să fie cel mai contemporan poet european, — căci posteritatea a învins şi tristeţea. In­
teriorizarea nu mai are sens. Suntem dincolo de om şi dincolo de tristeţe. Tristeţe metafizică sau
morală, bucurie senină şi paşnică, nu mai cunoaşte omul actual. Dincolo de regrete şi dincolo de
speranţe, solitudinea desăvârşită e în mâinele noastre. O spune Max Brod :

„Geliebte! K i n d ! wie ist es schôn

dass wir einander nicht verstehn".

Hotărît deosebită de solitudinea orientală egotistă şi spirituală, singurătatea apuseană apărând

în condiţiile unei culturi îndreptată spre exterior, nu se caracterizează prin dogma predominării
percepţiei interioare, ci dimpotrivă prin dogma absenţii sufletului. Drumul solitudinii orientale duce
la interiorizare. Prin închiderea în sine şi aplicarea către analiză introspectivă se desăvârşeşte idealul
singurătăţii. Apusul a căutat însă să nimicească sufletul proectându-1 în afară, punând tot spiri­
tualul în lucruri, înstrăinându-şi-1 prin epuisare exterioară. întreaga istorie apuseană probează
această tendinţă către creaţia externă, în care omenirea contemporană a isbutit să lepede şi ultimul
rest de suflet. Sufletul nu mai este în noi, sufletul a fost evacuat şi rezidă în lucruri. T o t ce este
în afară; toate rezultatele civilizaţiei apusene trăesc şi funcţionează însufleţite de ceeace am pus
noi în ele, numai omul contemporan a rămas gol. „Alles funktioniert nur der Mensch selber nicht
mehr".
Ca în dragostea gângăniilor de-o zi, moarte după prima şi ultima fecundare, ca în iubirea
păianjenilor, când femela fecundată suge viaţa masculului prisoselnic de-aci înainte, sau ca în alte
cazuri în care ne plimbă egzema lui Rémy de Gourmont sau răbdarea lui Fabre, umanitatea a plă­
mădit din sângele şi carnea ei o nouă lume exterioară — civilizaţia — şi i-a insuflat duhul vieţii
— cultura —. Spiritul omenesc a creat, dar şi-a pregătit implicit moartea. Maurul şi-a făcut da­
toria, maurul poate să plece.
Umanitatea a trăit în secole nenumărate povestea privighetorii lui Oscar Wilde : şi-a înfipt
ghimpele ascuţit de măcieş în inimă ca să crească trandafiri roşii peste noapte. Sângele a îmbujorat
rozele, dar anemia a împlinit sacrificiul. Cu roze la mânerul spadei luptau cavalerii cruciaţi la sfântul
mormânt şi trandafirii stropiţi de sânge se numeau Keff Mariam ; cu roza la cingătoare, în viaţă
şi pe rug, s'a trecut fecioara delà Orléans. Nutrite cu sânge omenesc, rozele civilizaţiei şi culturii
umane au asasinat spiritul uman. Creatorul e o ruină înflorită de propria sa creaţie. „Das Alte sturzt,
es aendert sich die Zeit, Und neues Leben bluht aus den Ruinen". Ieşit din mâinile creatorului,
omul i-a păstrat o vreme amintirea, dar a devenit curând desinestătător şi a clădit lumea sa proprie
pe ruina Dumnezeiriî, Pe ruinele spiritului uman, a căruia amintire mai persistă încă, se va ridica
o lume nouă. Care este acea lume şi cum va fi — rămâne taina viitorului. Ca şi Dumnezeu altădată,
lumea spiritului în agonia morţii, mai trimite profeţi să oprească omenirea în mersul ei fatal către
acea treaptă a unei lumi noui — lumea solitudinei desăvârşite.
Solitudine totală şi iremediabilă prezic omenirii profeţii contemporani, care vor s'o întâr-
zieze prin altoirea orientală a Occidentului agonic. In realitate totul e zadarnic şi copilăresc, pen­
trucă pe căi diferite, Orientul şi Occidentul păşesc spre solitudinea inevitabilă. „ D u c u n t fata volentem,
nolentem trahunt", spunea dăunăzi Spengler.
' Motivele profeţiei se culeg din observarea atentă a fundamentelor culturii apusene : creşti­
nismul şi elenismul.

218

© BCU Cluj
 Creştinismul n'a descoperit în realitate interiorizarea. Interiorizarea este un element străin şi
accesoriu în faţa lui Christos. E o influenţă orientală. Esenţa creştinismului — veritabila sa noutate —
stă în cufundarea mistică în Dumnezeu. Când raporturile cu lumea externă s'au deslegat, când însăşi
individualitatea s'a desbărat de intimitatea sa, când uitarea totală a cuprins fiinţa omenească, atunci
misticul e singur cu Dumnezeu, singur în marea solitudine. Distrugerea oricărei relaţii creiază ex­
tazul mistic şi cufundă în solitudine, împlinind idealul religiozităţii c r e ş t i n e : „ I n q u i e t u m est cor
m e u m , donec requiescat, Domine, in T e " .
Profeţia că Occidentul apune a îndemnat la analize serioase şi unele rezultate par să confirme
melancolia unei civilizaţii, al căreia viitor s'ar rezolva într'o apropiată cretinizare universală, cum
a spus Anatole France. Din toate acuzaţiile formulate împotriva civilizaţiei contemporane, transpiră
una şi aceeaşi clamare : de-spiritualizarea culturii apusene, absenţa treptată a spiritului, a sufletului
din viaţa omenirii născute în jurul mării Mediterane,
D i n toate păcatele reproşate : maşinism, raţionalism excesiv, capitalism, diviziunea muncii,
specializare, individualism ateu, democratism şi multe altele răspândite în publicistica mondială,
se poate trage concluzia că civilizaţia actuală moare prin gigantotanasie. Toate aceste tare îşi au
germenii în cultura elină ai cărei moştenitori sunt Occidentalii. Cultura şf civilizaţia occidentală
n u trebuesc înţelese în legătură cu expresia geografică, ci în raport cu un anumit „spirit occidental"
răspândit pe toată întinderea planetei. N u mai este prin urmare vorba de cazuri izolate de singu­
rătate, ci de solitarizarea în masă a unei întregi culturi, prin desvoltarea fabuloasă a unor germeni
impliciţi în fiinţa ei. Civilizaţia actuală se sufocă : creaţiile proprii o copleşesc.
Metodica sociologiei culturale se găseşte încă în faza de indecizie, deaceea ca să se evite acu­
zaţia de materialism marxist sau de ideologism, s'a apelat la soluţia tranzitorie a clasificării feno­
menelor sociale în categorii, deobiceiu patru, presupuse în reciprocă şi continuă dependenţă : fe­
nomenele economice şi psihologice (înglobate în categoria constitutivă), fenomenele juridice şi po­
litice (înglobate în categoria regulativă). Toate patru schematizează întreaga viaţă socială şi-i dau
ritm, aspect şi permanenţă.
In prima categorie ar conta prin urmare pentru alcătuirea unui tablou al vieţii moderne de­
cadente, capitalismul şi maşinismul cu diviziunea muncii în seria economică, raţionalismul, indi­
vidualismul ateu, dizolvarea familiei morale şi specializarea ştiinţifică în seria psihologică ; iar în
seria politico-juridică, democraţia cu tehnica parlamentară, ideea majorităţii şi a votului obştesc,
individualismul contractualist, suveranitatea populară şi concepţia anarhică a raporturilor dintre
individ şi Stat.
Tinerimea contemporană a fost aleasă de soartă să trăiască o stare sufletească pe care tine­
retul altor generaţii n'a bănuit-o nici măcar ca posibilitate existenţială. E vorba de impresia de în­
străinare faţă de foştii camarazi, trăită după un an sau doi de specializare, căci proporţiile enorme
ale fiecărui domeniu de cercetare teoretică cere o exagerare nebănuită în tendinţa de specializare.
Fiecare se restrânge în ţinutul său, preocupat de problemele sale în aşa mod, încât nu mai poate
procura materialul de general omenesc, pe care se întâlnesc inteligenţele şi inimile omeneşti. Spe­
cializarea amputează sau înăbuşă valenţele general-umane, împiedecând astfel comunicarea delà
om la om. Tânărul trăeşte cu strângere de inimă înstrăinarea prieteniilor de care altădată 1-a
legat posibilitatea de a se mişca liber pe acelaş teren de idei şi simţăminte. Acum fiecare se mişcă
pe planuri deosebite, încarcerat în lumea sa. O să vie vremea — şi poate o trăim în începuturile ei —
când numai diletanţii vor mai reţine în pragul dispariţiei, prietenia. Castor şi Pollux vor deveni le­
genda unui fenomen consumat de lumea veche. Prietenia moare şi cu ea apune o mare şi frumoasă
legătură socială, în locul ei păşind negura opacă a solitudinei. In zadar se organizează mişcări de
cooperare intelectuală şi congrese ştiinţifice : primele nu vor avea rost decât în scopul de plebeizare
a ştiinţei, iar cele d i n . u r m ă vor vedea că numărul de membri descreşte treptat şi vertiginos, p â n ă
când anunţurile vor chema în congres de specialitate pe cutare profesor universitar cu asistentul

219

© BCU Cluj
său. Savantul contemporan, cu capul plin de fişe şi autori, a înlocuit pe înţeleptul din alte vremuri,
înţelepţii erau de obiceiu ignoranţi sau cel puţin nu ştiau lucruri de speriat în comparaţie cu clien­
tela sfaturilor lor, dar ceeace îi distingea de mulţime era instrumentul perfecţionat al gândirii, perspi­
cacitatea capabilă să se descurce prin însăşi forţa sa, plus prestigiul moral al experienţelor trăite.
Definind pe filosof, Simmel vizează pe înţelept, <când spune că acela e filosof, care spune ceeace
toată lumea ştie, cu mica deosebire, că ştie ce spune. înţeleptul reprezintă potente psihice, savantul
reprezintă utilitatea unei biblioteci, căci cunoscând o sumedenie de lucruri, ignorate de specialişti
şi perfect utile în munca sa ştiinţifică, a uitat o mulţime de lucruri pe care toată lumea ar trebui
să le ştie. Avem savanţi, dar nu mai avem înţelepţi, avem muncitori, dar au dispărut conducătorii.
Specializarea a specializat totul, fecundând activitatea omenească, dar n'a putut crea „specialitatea
înţelepţilor" şi deaceea i-a distrus.
Odată cu savantul a apărut în lume u n fenomen nou — istorismul — din care Koïgen a tras
toate consecinţele pentru solitudine, cu singura eroare regretabilă că astfel confundă epocile istorice.
Ceeace spune Koïgen şi anume că istorismul ar provoca, prin proectarea individului pe fondul fără
margini al trecutului şi prin compararea spontană a unei biete fiinţe omeneşti cu statura uriaşă a
neamurilor, rasselor şi civilizaţilor, — o sensaţie profundă de nimicnicie şi efemeritate. In realitate,
istorismul aşa înţeles l-am considerat condiţie ideologică a unei trepte de singurătate din trecut :
singurătatea romantică, care înţelegând istorismul pe u n plan practic, a găsit în el o iluzie la început
şi o deziluzie mai pe urmă. Romanticii au creat simţul istoric, dar contemporanii l-au mutat pe
planul teoretic. Teoretizat, istorismul a devenit sistem filosofic de explicare a lumii sau cel puţin
metodă ştiinţifică. In ambele cazuri însă, istorismul şi-a legat soarta de raţionalitatea ştiinţei, pier-
zându-şi influenţele exercitate în romantism.
Mentalitatea contemporană, chiar în curentele aparent lăturalnice, este rezultatul unui p u ­
ternic impuls ideologic modern : raţionalismul. Descartes rămâne înadevăr părintele culturii mo­
derne, pentrucă dacă raţionalismul a fost negat ca o concepţie de viaţă, n'a rămas mai puţin normă
de conducere în viaţă. Ştiinţa a absorbit în sine empirismul transformându-1 în metodă, misticismul,
istorismul, sociologismul, însuşindu-le scopurilor ei raţionale. Raţionalismul în filosofie şi ştiinţă a
devenit scientism, iar în viaţa cotidiană a înlocuit orice altă normă inspiratoare, unindu-se sau cu
credinţa religioasă protestanto-calvină ca să creieze capitalismul prin calcul, prudenţă şi supra­
umană stăruinţă, — sau cu individualismul ateu, liber-penseur. In ambele cazuri, raţionalismul a
produs aceleaşi rezultate : a distrus misterul vieţii şi a mumificat pe Dumnezeu. Omul a pierdut
contactul cu cerul şi pământul şi a început să se usuce ca o plantă desrădăcinată. Raţionalismul e
uscat şi steril, viaţa e umedă şi fecundă.
Gloria raţionalismului rămâne pentru istoricul viitorului în mâna de ajutor dată capitalis­
mului. Austeritatea raţionalistă a rupt legăturile afective dintre oameni, dar a creat în loc cea mai
gigantică colaborare solidarist-contractuală a muncii şi a inteligenţii. Capitalismul a introdus maşina,
care pe de-o parte a necesitat exagerarea în diviziunea muncii, iar pe de altă parte a creat mii de
necesităţi noui. Diviziunea muncii a strâmtat orizontul omenirii muncitoare, înăbuşind prin inac­
tivitate fondul de general omenesc. Şi oamenii s'au înstrăinat unii de alţii. Multiplicarea necesi­
tăţilor a îmbrăcat în oţel omenirea şi a silit-o cu vremea să trăiască numai şi numai pentru ele.
N u mai lucra maşina pentru om, ci acesta pentru maşină. O rotiţă într'un imens mecanism, omul
a pierdut legătura organică cu totul şi s'a mutilat restrângându-şi proporţiile, meritele şi dorinţele
la acelea de instrument în laboratorul sau specialitatea sa.
In termeni filosofici, rezultatele raţionalismului se pot rezuma în exteriorizarea tuturor fe­
nomenelor. Faptele psihice însăşi s'au văzut expropriate şi aruncate în afară. Interioritatea şi di­
mensiunea sa — timpul — a fost spaţializată, iar spaţiul însuşi omorît de viteză s'a relativizat enorm.
Ceeace mai rămăsese din data imediată a timpului, din durata bergsoniană a trebuit să se evaporeze

220

© BCU Cluj
în faţa metodei istorice, care juca aci acelaşi rol ca tehnica şi viteza în intuiţia spaţială. I n concluzie
omul contemporan s'a simţit la u n moment dat deposedat şi tiranizat în slăbiciunea sa de creaţiunile
proprii.
Efortul de muncă prestat în cantităţi încă necunoscute în istorie şi programul de lucru fără
respectarea curgerii noapte-zi cerute de nevoia capitalistă de a produce în cantităţi, care nu cunosc
o limită maximă şi de necesitatea impusă de maşină a continuităţii în muncă, a impus familiilor
muncitoreşti o viaţă ciudată încoronată de anihilarea valorii morale a relaţiilor dintre soţ şi femee,
tată şi copii. Aceste relaţii s'au redus la satisfacerea nevoilor fizice — tatăl rămânând înstrăinat de
familia sa. Munca a copleşit forţa de resistenţă, mobilisând-o pentru sine în întregime. F ă r ă su­
port moral, înstrăinaţi unii de alţii şi singuri cu desăvârşire, — raţiunea de existenţă comună a
membrilor unei familii a dispărut. David Koïgen remarcă just că roata istoriei a schimbat soarta
sexelor : femeia, care a trăit o singurătate de zeci de secole fie în haremurile orientale, fie în gine-
ceul greco-roman sau cu centura de castitate a sălilor din castelele feudale, s'a trezit la viaţă socială,
în timp ce bărbatul a devenit prin m u n c ă prizonierul solitudinei.
In acelaşi complex se înserează democraţia, consfinţind idolatria modernă a numărului şi a
majorităţii. Consecinţele sistemului democratic s'au .concentrat în anonimatul valorilor şi în crearea
oraşelor goliatice moderne. Individul a devenit abstract şi solitar ca u n n u m ă r sau o literă algebrică,
material amorf pentru o anumită funcţiune în maşina democratică a vieţii sociale moderne. Sta­
tistica cu omul mijlociu al raţionalistului Quetelet este veritabila creaţie ştiinţifică a democraţiei.
In zadar însă se vor cătita în democratism relaţii umane. Totul e în raport de relaţie funcţională,
caracteristic mecanică. In zadar va încerca ingeniozitatea lui Max Scheler să împace democraţia
raţionalistă şi simpatia umană — exclusiv afectivă. Simpatia se stabileşte delà om la om, delà con­
cret la concret şi niciodată u n concret nesuferit nu va ajunge susceptibil de iubire prin absorbirea
lui într'un concept general, care se bucură de simpatia noastră. întotdeauna se vor găsi valori in­
dividuale, imposibil de comprimat în omogeneitatea democratică şi în anonimatul oraşelor mari,
urmaşi ai lui de Saint-George, care să protesteze când chelnerul îl numea „ D o m n u l delà masa PsTo. i " .
Democraţia şi anonimatul au despuiat omul contemporan de însuşi numele său şi devine caracte­
ristică plângerea u n u i personagiu parizian dintr'un roman modern, că nimeni nu-1 cheamă „ p a r
son petit-nom". Intimitatea a dispărut dintre oameni şi contemporanul rămâne din ce în ce mai
izolat, mai nemângâiat, mai lipsit de suport m o r a l , din ce în ce mai singur.

* * *

Aceste condiţii, coroborate de nenumărate alte subcondiţii apărând în anumite circumstanţe

speciale, determină solitarizarea în massă a Occidentului prin evacuarea sufletului din om şi translaţia
lui în lucruri : Ultima treaptă a singurătăţii, pe care umanitatea păşeşte ca un gigant, ieşit din sin­
gurătatea originară delà începutul lumi şi'dispărând în singurătatea neantului delà sfârşitul e i :

Din haos, Doamne-am apărut

Şi m'aş întoarce 'n haos
Şi din repaos m ' a m născut
Mi-e sete de repaos.

Ecoul psihic al fiecărei trepte de singurătate a fost diferit.

Stoicul s'a simţit învins şi resemnat cum 1-a reînviat Vigny în „Moartea lupului". Epicureul
s'a simţit comod în gospodăreasca retragere horaţiană, iar Christos şi colomba creştină au fost cuprinşi
de beatitudinea celestă a dăruirii în Dumnezeu. Romanticul s'a simţit părăsit, melancolic şi abătut,

221

© BCU Cluj
chemând privighetoarea să-şi spuie trilurile apelative în tufişuri nocturne, pe când Baudelaire auzia
ronronul pisicei aristocratice şi enigmatice ca un sfinx. Orientalul a perceput Nirvana şi închis în pa­
goda sufletului său a trăit imaginea şarpelui încolăcit şi înghiţindu-se pe sine-însuşi, cum arată fili­
grana supremei înţelepciuni orientale. Occidentalul, contemporan a simţit căzând toate relaţiile între
sine şi oameni, lucruri şi Dumnezeu : izolat şi singur ca într'o fotografie. Pictura reţinea relaţia
între personagii, câteodată aşa de uman-elocvent ca în „Cina cea de taină". Deaceia pictura nu mai
este actuală şi lasă loc fotografiei, care reproducând un grup, respectă solitudinea fiecăruia, orice
urmă de legătură umană între ei devenind imperceptibilă. Fotografia rămâne simbolul unei epoci
şi al singurătăţii contemporane : nici-o legătură cu lumea, sau cu oamenii. înstrăinare acosmică
şi aumană — indiferenţă.
(sfârşit)

© BCU Cluj
N E L I N I Ş T I
DE

ZAHARI A STÂNCU

Doamne,
Sunt prea flămând pentru-a putea rămâne
Pe piscuri, printre vulturi, fără pâne,
Prea trist, prea gol şi prea mânjit de tină
Spre-a nu m ă vrea pe-o culme de lumină...

Aripele mi-s şubrede. M ă dor.

D e prea mult timp nu le-am deschis în zbor.

Vechi buciume şi gonguri de aramă

In codrii cu stejari străbuni mă chiamă,
Cuptoare şi izvoare 'n d r u m m ă 'mbie
Cu azimi calde şi cu apă vie.

Dar eu
îmi părăsesc livezile cu rod
Pentru meleaguri cu frunzişuri sterpe,
Ucid o mierlă şi mângâi u n şerpe
Şi 'mi svârl cununa 'naltă-a frunţii 'n glod,

Mi-am spart cu-o piatră fluierul de-alint

Ca viersul lui să nu m ă mai înşele
Şi-am frânt-o spada cu mâner de stele
In coapsa roibului cu şea de-argint.

Doamne,
Ce bici mă fugare din loc în loc,
Ce mâni sub tălpi mi-aruncă ghimpi de foc
Şi cin' mă silueşte ceas cu ceas
Ca să-ţi păstrez în hârbul u n u i vas, '
Intre nămoale, deapururi p u r ,
Nufărul alb cu gene de azur?...

223

© BCU Cluj
RUGĂ PENTRU CÂNTECUL
ÎNTÂRZIAT
DE

CICERONE THEODORESCU

In nopţile cereşte înfrunzite,

In toamna-acestor întristate ore,
Albastrul, printre stele ruginite,
întinde pretutindeni crengi sonore.

Cu gândul T ă u mă 'mpodobesc aci

Ca pasărea cu pene aurii
Ca luna, care-şi cântă neatins
Pe ram albastru, cântecul aprins.

N u am prieten nici un om.

Te-ascunzi, prietenia T a o caut.
Din crengile înaltului T ă u pom
Ajută-mă să tai un flaut.

224

© BCU Cluj
 C R O N I C I

IDEI, O A M E N
S I T U A Ţ I A L U I

G E N T E N A R U L lui T a i n e e un p r e t e x t exce­ H. T A I N E
lent p e n t r u a e x a m i n a c u r s u l a c t u a l a l valo­ t i n t e n a t u r a l e , i n t r o d u c e în t o a t e d o m e n i i l e în
rilor lui; I n c i n c i t a s u v e r a n i t a t e i n t e l c t u a l ă , în care s'a î n t r o n a t ştiinţa, o t e r m i n o l o g i e n a t u ­
lozoft'e, psihologie, critică, e s t e t i c ă şi istorie, r a l i s t ă i m e d i a t a c c e p t a t ă . El este c r e a t o r u l m e ­
t i m p d e trei s a u p a t r a decenii a p r o a p e , a p a r e taforei, ştiinţifice de confuzie a metodelor
d u p ă a l t e d o u ă s a u t r e i decenii î n c ă i m p u n ă ­ înţrei e l e (la noi vezi metodolo<gia d-lui D r a g o -
toare, deşi r e v o l u t ă . Civilizaţia, neîntreruptă m i r e s c u ) . T a i n e f o r ţ e a z ă m e t o d a ştiinţifică în
t n u t a t o a r e d e v a l o r i , c o n s o l i d e a z ă în fiecare critică, e x p l i c ă s c r i i t o r u l • şi o p e r a în f u n c ţ i e
g e n e r a ţ i e c o n c e p t e nouii cu r e z i d u u l _ g e n e r a ­ d e r a s ă biologică, m e d i u social, m o m e n t cul­
ţiilor t r e c u t e . U n b i l a n ţ a l i d e i l o r a g i t a t e d e t u r a l şi s i m p l i f i c a t l a o_ s i n g u r ă c a l i t a t e . I n a-
T a i n e d ă un rezultat, în definiv, prestigios. ceilaş a n în cave T h . R i b o t popularizează în
Franţa metoda, p a r a l e l i s m u l u i _ asociaţionist,
Căci T a i n e , c r e a i o r s a u i n v e n t a t o r medio­ T a i n e o prezintă pe cont p r o p r i u în dificilul
c r u d a r a d m i t a b i l reg^sor al i d e i l o r în g e r m e n s ă u t r a t a t „ d e s p r e I n t e l i g e n t ă ' , şi i n i ţ i a z ă psi­
a ş t i u t ca n i m e n i a l t u l să d e a f o r ţ ă şi relief hologia fiziologică s a u e x p e r i m e n t a l ă . Aci ca
ideilor „în a e r " şi î n m e r s . Astfel, în c e a s u l al p r e t u t i n d e n i , m e t o d a l u i e s t a t i c ă , riguroasă şi
u n s p r e z e c e l e a a p l i c ă l o v i t u r a d e m o a r t e eclec­ strâmtă. .
t i s m u l u i s p i r i t u a l i s t şi i n s t a u r e a z ă m e t o d e l e p o ­ E a a p a r e m a i t i r a n i c ă în î n c e r c a r e a l u i d e a
zitive în t o a t e d o m e n i i l e vieţii s p i r i t u a l e . M a i no­ e n u n ţ a ,Filozofia A r t e i ' , p r i n a c e i a ş i i l u z i e a
rocos d e c â t g e n i a l u l A. C o m t e , T a i n e e s t e o- ştiinţelor naturale. Suggerăm o i m p r e s i e a-
rniul t i m p u l u i său, c a r e oferă u n e i e p o c i filo­ p r o a p e exactă a acestui 1
op o a r e a f e r m e c a t
zofia ei. T a i n e în adevăr! e s t e c a p u l g â n d i t o r al c o n t i m p o r a n i i , p r i n c o m p a r a ţ i a c u poezia, gla­
g e n e r a ţ i e i sale : o r e z u m ă c o m p l e t şi o e x p r i m ă cială a lui L e c o n t e d e Lîsle, c a r e t e n t a p o t r i v i t
desăvârşit, o conduce u r m â n d - o . C u m a t u r i t a t e a c e l o r a ş i erezii, a l i a n ţ a d i n t r e ş t i i n ţ ă şi poezie.
precoce îşi s u s ţ i n e djintr'un. î n c e p u t r o l u l . A p a r e I n m o m e n t u l r ă s b o i u l u i d e l à 70. T a i n e d i c ­
şi puternicii! zilei se p l e a c ă . S a i n t e - B e u v e îl în­ t e a z ă incoinitestat în filozofie, psihologie, cri­
cununează fără a stecura nici u n g h i m p e în tică şi estetică, în c i u d a filistinilor şi a a u t o r i ­
c u n u n a d e l a u r i . C o u s i n , p r i n c i p a l a lui v i c t i m ă , tăţii, şi s p r e m a i m a r e a b u c u r i e a s p i r i t e l o r li­
1
tace, 'iar prepuşii săi t r â m b i ţ e a z ă ridicol ..renaş­ b e r e şi a m o r a l e , c a r e i-au î n c r e d i n ţ a t integral
terea spiritualismului în F r a n ţ a " în m o m e n t u l exerciţiul facultăţilor gânditoare.
î n s c ă u n ă r i i p o z i t i v i s m u l u i p e n t r u a p r o a p e o jui D a r r ă s b o i u l ş'i C o m u n a t r a n s f o r m ă acest spi­
m ă t a t e d e veac. C u ambiţii p o a t e m a i presus rit ştiinţific şi f ă r ă p a s i u n i , cu excepţia, p a ­
d e p u t e r i l e lui, T a i n e c l ă d e ş t e u n sistem filozo­ siunii a b s o l u t e a. a d e v ă r u l u i şi a. ştiinţei, î.n-
fe m a t e r i a l i s t şi m e c a n i s t , m a s i v şi în a p a r e n t ă t f u n d o c t o r social, istoric i m p r o v i z a t , insufi­
solid. Hărţuit d e t e n d i n ţ e d e spirit diverse, c i e n t documientat, p ă t i m a ş a d v e r s a r a l R e v o ­
poate de un dualism latent, de influente etero­ l u ţ i e i f r a n c e z e şi al R e p u b l i c e i a d e r e n t u t i l i t a r
gene, î n c e a r c ă o c o n c i l i e r e a p o z i t i v i s m u l u i c u şi p r a g m a t i c al d r e p t u l u i istoric, al d e s c e n t r a ­
idealismul hegelian. Unii spiritualişti, un Caro, lizării, al Bisericii, a l M o n a r h i e ' . U l t i m i i săi
u n P a u l Janef„ r i d i c ă obiecţii serioase, d a r opi­ a n i s u n t î n t u n e c a ţ i d e d e f e c ţ i u n e a elevilor săi
nia; p u b l i c ă e d e p a r t e a lui T a i n e ; alţii, u n Bourget, p r o m o t o r u l r o m a n u l u i psihologic d u p ă
Ravaisson şi u n L a c h e l i e r , î n t i n d r a m u r a d e r e ţ e t a t a i n i a n ă şi B r u n e t i è r e militantul unei
m ă s l i n , în s p e r a n ţ a c o n v e r t i r i i lui. T a i n e e x ­ c r i t i c i ştiinţifice, prin _ punerea în d ' s c u ţ i e a
p r i m ă î n c r e d e r e a g e n e r a ţ i e i sale în ştiinţă, în valorii morale a determinismului.
t e r m e n i a b s o l u ţ i d e o r a c o l ; c r e z u l e p o c i i sale
v a fi n e s d r u n c i n a t scientist. C u r e l a t i v e c u n o ş - Teza „Discipolului a c t u a l ă l a a p a r i ţ i e , ve­
c h e în a r g u m e n t e p r a g m a t i c e , o g ă s i m e x p r i -

225

© BCU Cluj
 m a t ă ineficace în c o n t r a l u i T a i n e d o G u s t a v e
Planche, criticul a r ţ ă g o s delà ,,Revue des D e u x
Mondes'', în 1857. C i t ă m c a titlu d e c u r i o z i t a t e :
D . T a i n e m i - a r r ă s p u n d e î n z a d a r c ă n u s'a gân­
dit n i c i o d a t ă s ă s u p r i m e m o r a l i t a t e a din ac­
ţ i u n i l e u m a n e . F i e c ă a p r e v ă z u t , fie c ă a i g ­
n o r a t consecinjele doctrinei l u i Spinoza, d a t o r i a
n o a s t r ă este s ă i l e ' s e m n a l ă m şi' să-i i m p u t ă m
responsabilitatea l o r ' .
In a n u l fatidic 1889, o d a t ă c u „ D i s c i p o l u l "
cane î n s e m n ă p r i m a r u p t u r ă a pragmaticilor
cu d e t e r m i n i s m u l t a i n i a n , a p a r e .„Essaî s u r leg
1
D o n n é e s I m m é d i a t e s d e la Conscience", înce­
p u t u l roac'ţiunii filozofiei spiritualiste. T a i n e a
suferit d e r u p t u r a m o r a l ă a lui Bourget şi B r u -
netière, d a r n ' a citit p r o b a b i l cealaltă o p e r ă (el
c r e d e a c ă un fapt psihic b i n e e x p e r i m e n t a t v a ­
l o r e a z ă m a i m u l t decât u n s t u d i u metafizic
d e s p r e siubstanta eului) şi n ' a p r e s i m ţ i t b ă ­
taia ei l u n g ă . A m u r i t l a .timp c a să n u asiste l a
iconoclastele d i a t r i b e î m p o t r i v a Ştiinţei decla­
rară în s t a r e d e faliment d e Brunètiere. A m u r i t
la timp^ D e fapt, o p e r a l u i m o n u m e n t a l ă se clă­
t i n a p r i n d e p l a s a r e a t e r e n u l u i . Veacul e r a o-
bosit şi d e c e p ţ i o n a t d e e f o r t u l ştiinţific, cu t o a t e
realizările e x t r a o r d i n a r e . U n T a i n e , u n R e n a n ,
un Berthelot d e c l a r a u c ă în c o n c e p ţ i a ştiinţi­
fică a l u c r u r i l o r s ' a r afla o a r t ă , o m o r a l ă , o
politică, o religie n o u ă . O a r t ă n a t u r a l i s t ă şi p a r ­
n a s i a n ă ? o m o r a l ă fatalistă? o religie a ştiin­
O ALTĂ FAŢĂ A PROBLEMEI
MIŞCAREA p e n t r u î n t r e g i r e a c u n o ş t i n ţ e l o r
s a u păstrarea! l o r l a c u r e n t c u m e r s u l ştiinţei,
î n t r e o a m e n i i c a r i n u m a i m e r g l a şcoli e ve­
che în R o m â n i a , .Statul, legat d e a p l i c a r e a le­
gilor î n v ă ţ ă m â n t u l u i obligator sau. special şi
s u p e r i o r d e t o t felul, a făcut m a i p u ţ i n în a-
eeastă direcţie. C u a t â t m a i m u l t însă, i n i ţ i a t i v a
liberă r e p r e z e n t a t ă d e societăţi, c u l t u r a l e s a u d e
personalităţi î n d r ă g i t e d e c u l t u r a p o p u l a r ă . In­
tre- v r e m e c â n d u n i v e r s i t ă ţ i l e l i b e r e s a u organi­
zaţiile d e c u l t u r ă a l e sindicatelor m u n c i t o r e ş t i
îşi a v e a u m a r e l e r ă s u n e t în E u r o p a , România, a
cunoscut, m a i cu s e a m ă în oraşele ei, acelaş en.-
t u s i a s m d e c u r s u r i şi c o n f e r i n ţ e serale, p e n t r u
orice p u b l i c s a u p e n t r u p u b l i c u l mali special i n ­
scris î n t r ' u n p a r t i d politic. I n acelaş timp
ţ a r a d e ţărani, găsea în diferiţi intelectuali sau*
societăţi, p e întemeietorii caselor d e sfat şi d e
citire. Sfatul însuş, p r i n a c t i v i t a t e a zisă e x t r a ­
p o l a r ă , î n c r e d i n ţ a t ă m e m b r i l o r corpului didac­
tic, l u c r a i n î n t i n d e r e , d a c ă n u în a d â n c i m e ,
p e n t r u nouli î n d r e p t ă r i economice şi sociale.
Starea! d e asţăz'i, d e d u p ă răsboi, se a r a t ă insă
a t â t do deosebită faţă d e ce se încercase înainte,
î n c â t e c h i a r m a i p r e v ă z ă t o r p e n t r u înţelegeiea
fenomeuului, să fie cercetată în sine, f ă r ă legă­
t u r ă d e c o n t i n u i t a t e cu t r e c u t u l .
„ C a o l ă m u r i r e d e î n c e p u t e nevoie să fie spus
că la noi n o ţ i u n e a d e „ e d u c a ţ i e a a d u l ţ i l o r " a r a
u n înţeles peiorativ şi special. Ea face p a r t e
m a i m u l t din termihiologiâ i'oficMăy p e n t r u c ă
a fost î n t r e b u i n ţ a t ă c a n u m e a l u n e i instituţii
î n c ă în funcţiune. Statul a î n f i i n ţ a t şi a r e astăzi
n u m e r o a s e şcoli d e adulţi, c a r e s u n t şcolile a-
226
ţei ? A r t a s f â r ş i t u l u i de v e a c e idealistă ; m o r a l a
spiritualistă ; religia creştină.
Veacul p i v o t e a z ă în j u r u l materialismului! şi
r e v i n e d e u n d e plecase. Filozofia şi morala, l u i
Taine s u n t r e p u d i a t e , d u p ă 1889, d e reprezen­
t a n ţ i i l i t e r a i i ai generaţiilor următoare, un
Bourget, u n Barrés, u n Massis, c a p r i n c i p i i de
i m o r a l i t a t e , d e d e s c u r a j a r e , d e renunţare» d e
numam'tate.
C e n t e n a r u l l u i T a i n e î n t r u n e ş t e în j u r u l pla­
t a n u l u i d e p e S q u a r e des Invalides, simbolicul
a r b o r e a l m a e s t r u l u i , d o a r p e elevii s ă i politici,
c a r e a u t r a s din „ O r i g i n i l e F r a n ţ e i C o n t i m p o ­
r a n e ' concluzii d e r e a c t i u n e î m p o t r i v a R e p u ­
blicii: u n Bourget,, u n M a u r r a s un Gaxotte.
C o n t i m p o r a n i i j u d e c ă oaTecum a s p r u s a u su­
m a r activităţile s a l e : estetică (Croce), critică
(Lainso'ni), istorică (Mathiez) şi chiar filozofică
(Meyerson) s a u psihologică (Dumas).
E o n e d r e p t a t e , d a r şi u n semn a l v i t a l i t ă ţ i i
operiii tainiane.
N e - a r plăcea, c a , în a b s e n t a Republicii a treia,
vindicative, t i n e r e t u l suficient, individualist,
p a r t i z a n al intuiţiei şi al libertăţii m a r a l e şi p r e -
ţ u i t o r al frumosului, s ă a c l a m e dintr'un _ senti­
m e n t estetic, p a r a d o x u l u n e i vieţi de sfânt în
s l u j b a u n o r idei materialiste, t r a n s c e n d a t e p r i n
a l t i t u d i n e a ţelurilor z a d a r n i c u r m ă r i t e .
ŞERBAN C10CULESCU
CĂRŢII I E D U C A Ţ I A ADULŢILOR
nalfabeţilor. C a r a c t e r u l a g r a r a l ţării, c u sata
risipite, p r e c u m şi t r e b u i n ţ e l e d e m u l t e feluri
ale u n u i Stat n o u c a r e îşi u r m ă r e a î n t r e g i r e a c u
m a r i p ă r ţ i d i n p o p o r r ă m a s e în a f a r ă d e h o t a r e
au a d u s l a o a p l i c a r e n u m a i p a r ţ i a l ă a obliga­
tivităţii î n v ă ţ ă m â n t u l u i elementar, d e s t u l d e v e ­
che, d e a l t m i n t e r i c a d a t ă . Ministerul I n s t r u c ­
ţiei Publice a, c ă u t a t să î n d r e p t e , ceeace n u fă­
cea l a t i m p u l şi locul potrivit, în şcolile d e copii,
prin şcolile d e a d u l ţ i .
R o m â n i a d e astăzi s e a m ă n ă f o a r t e p u ţ i n c u
R o m â n i a d i n a i n t e d e 1918, a t â t ca: î n t i n d e r e şi
p o p u l a ţ i e , c â t şi ca. tendinţe. O r e o r g a n i z a r e a
t u t u r o r r a m u r i l o r d e p r e o c u p ă r i m a t e r i a l e sau,
s p i r i t u a l e e în curs. Şcoala e l e m e n t a r ă e t r a t a ­
t ă c u o grijă deosebită şi trebuie, d u p ă c a l c u l e l e
şi m ă r t u r i a oficialităţii, să desfiinţeze a n a l f a b e ­
t i s m u l î n t r ' o p e r i o a d ă d e p a t r u a n i ! E v o r b a , cel
p u ţ i n , d e cunoaşterea, d e c a r t e a v â r s t e l o r fra­
gede. P e n t r u r ă m ă ş i ţ e l e d e î n t u n e r i c ale t r e c u ­
t u l u i r ă m â n şcolile d e a d u l ţ i .
i
Delà concepţia mai strâmtă, a învăţământului
p e n t r u m u l ţ i m e c a d a t o r i e d e c ă p e t e n i e saiu sin­
g u r ă d a t o r i e a S t a t u l u i , oficialitatea a î n a i n t a t
p â n ă l a c o n c e p ţ i a c u l t u r i i generale, c a r e mu se
mali opreşte î n a i n t e a u n e i a n u m i t e v â r s t e şi însu­
şire d e c u n o ş t i n ţ e e l e m e n t a r e p r o g r a m a t i c e , A -
ceste c u n o ş t i n ţ e a u fost privite, însfârşît, n u m a i
ca o p r e g ă t i r e p e n t r u s t a r e a a d e v ă r a t ă d e price­
p e r e a b u n u r i l o r s p i r i t u a l e şi d e înţelegere a Iu
mii, oare t r e b u i e a j u n s ă p r i n osteneli m a i târzii
şi m a i statornice.
î n f l o r i r e a n e a ş t e p t a t ă a tot felul d e i n i ţ i a t i v e
p a r t i c u l a r e şi e n t u s i a s m u l p o p u l a r p e n t r u ceeace
î n s e a m n ă în A p u s e d u c a ţ i a a d u l ţ i l o r a t r a s l u a -
© BCU Cluj
r e a a m i n t e a acelei oficialităţi. E a s'a t r e z i t m -
tr'o n ă v a l ă d e c r e a ţ i i c a r e î n c e p e a u să o d e p ă ­
şească. Astfel a a j u n s M i n i s t e r u l I n s t r u c ţ i e i , ca,
p e l â n g ă n o u d e legi d e o r g a n i z a r e a î n v ă ţ ă m â n ­
t u l u i e l e m e n t a r , s e c u n d a r şi s u p e r i o r , s ă se g â n ­
d e a s c ă şi la o lege, c a r e s ă a j u t e şi să r e g l e m e n ­
teze c u l t u r a în î n ţ e l e s u l d e e d u c a ţ i e a a d u l ţ i ­
lor.. O comisie de specialişti, sociologi, p e d a g o g i ,
f r u n t a ş i d e societăţi l i b e r e c u l t u r a l e , a fost în­
s ă r c i n a t ă să l u c r e z e la. u n a n t e p r o e c t , c a r e n ' a ş -
teaptă decât formele obişnuite p r e p a r l a m e n t a r e
c a să se a p r o p i e d e r e a l i z a r e . M i ş c a r e a s'a n ă s c u t
şi ^se d e s v o l t ă s i n g u r ă . S t a t u l a d e s c o p e r i t - o îii
plină putere.
A c t i v i t a t e a b o g a t ă d e e d u c a ţ i e a a d u l ţ i l o r iu
R o m â n i a se m i ş c ă în d o u ă r e g i m u r i d e o s e b i t e :
u n u l d e S t a t şi a l t u l d e i n i ţ i a t i v ă l i b e r ă .
P a t r u m i n i s t e r e a u u n p r o g r a m şi u n p e r s o n a l
special p e n t r u t r a t a r e a acestei p r o b l e m e : al In­
strucţiei Publice, al Răsboiului, al Agriculturii
şi a l M u n c i i .
A m a m i n t i t d e s p r e şcolile d e a d u l ţ i . E l e a u
s u t e d e c u r s u r i în t o a t ă t a r a şi' n i a i m u l t de
100.000 dfei elevi. O l i t e r a t u r ă d i d a c t i c ă specială,
d c u n o ş t i n ţ e g e n e r a l e şi c e t ă ţ e n e ş t i , l e s t ă l a
e l i b e r ă a conferinţei, c u n o ş t i n ţ e l e d e c a r e satele
dispoziţie. C a să se î n ţ e l e a g ă r o s t u l l o r şi p o s i
bilităţile adevăratei educaţii a adulţilor trebue
să se ştie că în V e c h i u l R e g a t m a i s u n t 40 l a
s u t ă d i n p o p u l a ţ i e f ă r ă c u n o ş t i p ţ ă d e c a r t e ; in
Bucovina], î n t o a r s ă delà Austria, 54 l a sută
(1910); i a r în B a s a r a b i a fostă p r o v i n c i e r u s s a -
scăi, R o m â n i i , cari r e p r e z i n t ă m a j o r i t a t e a a b s o ­
l u t ă , a b i a a v e a u (1907) 6,1 Ia s u t ă ş t i u t o r i do
carte! E uevoe de o adevărată cruciată a alfabe­
t u l u i , p e n t r u î n l ă t u r a r e a u n e i a s e m e n e a stări,
î m p ă r ă ţ i i l e c a r e m ă r g i n e a u România! şi a n e x a s e r ă
în c u r s u l secolelor p ă r ţ i d i n e a c a să I e feri­
cească, e r a u n i ş t e î m p ă r ă ţ i i ale întunericului.
Armatele de analfabeţi, mult mai numeroase de­
cât în ţ a r a m a m ă , s ă r a c ă şi t r ă i n d s u b s p a i m a
a c e l o r p u t e r n i c i vecinii, s u n t d o v a d ă .
Tot p e lângă Ministerul I n s t r u c ţ i e i _ funcţio­
n e a z ă C a s a Şcoalelor, c a r e a r e o direcţie a p a r i c ,
a c u l t u r i i p o p o r u l u i . E a p a t r o n e a z ă tot felul de
c e r c u r i c u l t u r a l o l a s a t e şi oraşe, o r g a n i z e a z ă
c o n f e r i n ţ e d e p o p u l a r i z a r e s a u c i c l u r i d e confe­
rinţe cu subiect p e d a g o g i c sau g e n e r a l c u l t u r a l
p e n t r u m a r e l e p u b l i c , a r e o secţie d e c i n e m a t o ­
graf şi u n s e r v i c i u d e b i b l i o t e c i cu 1.304.506 vo­
l u m e , c a r e , deşi a l i p i t e şcolilor, a u t i t l u l şi me­
nirea de biblioteci populare. E a are pentru tipă­
r i r e şi c u m p ă r a r e d e cărţi o p r e v e d e r e b u g e t a r ă
în 1928 d e 21.500.000 l e i E o r g a n u l c a r e a p l i c ă
în R o m â n i a p o l i t i c a bibliotecii şi a c ă r ţ i i .
Ministerul de Răsboiu are o întreagă organiza­
ţie, p e n t r u a r m a t a d e uscajt şi d e a p ă c u scop
să_ p r i n d ă şi să d e s ă v â r ş e a s c ă ceeace a s c ă p a t
M i n i s t e r u l I n s t r u c ţ i e i . F i e c a r e r e g i m e n t îşi a r a
în acest p l a n şcoala l u i d e adulţii- P e l â n g ă m a ­
n u a l e l e t i p ă r i t e a n u m e s'au d e s c o p e r i t şi m i j ­
loace t e h n i c e , a d e v ă r a t e m a ş i n i d e î n v ă ţ a t r e p e ­
de, p r o p r i i p â n ă a s t ă z i c a z ă r m i i şi c a r e n ' a u ieşit
din c u r t e a ei.
Ministerul Agriculturii, într'o t a r ă de ţărani,
cum e R o m â n i a a înjghebat a d e v ă r a t e universi­
t ă ţ i p o p u l a r e a m b u l a n t e , c a r e s t r ă b a t fiecare sat
ca să d e a c u n o ş t i n ţ e m a i ales în l e g ă t u r ă c u în­
d e l e t n i c i r e a oamenilor. D i r e c ţ i a î n d r u m ă r i l o r a-
gricole a p u b l i c a t î n t r ' u n p u t e r n i c v o l u m d e
s u t e d e p a g i n i p l a n u l c u r s u r i l o r p o p u l a r e d e a-
gricultură, apicultură, sericicultură, viticultură
227
şi c r e ş t e r e a vitelor. S u b i e c t e l e s u n t t r a t a t e î n
c â t e 6 p â n ă l a 22 d e lecţii teoretice, u r m a t e tot­
d e a u n a d e lecţii p r a c t i c e . C o r p u l d e profesori şi
d c o n f e r e n ţ i a r i e a l c ă t u i t din profesori a i şcoa­
e
lelor d e a g r i c u l t u r ă , din consilieri, agricoli, f u n c ­
ţ i o n a r i specialişti ai M i n i s t e r u l u i sau arendaşi
.ai l o t u r i l o r d e m o n s t r a t i v e . P e n t r u c u r s u r i , i a t ă
d e p i l d ă , cine s u n t a u d i t o r i i şi c a r i s u n t c o n d i ­
ţiile, l a T u r d a . Se p r i m e s c 30 de) i n t e r n i g ă z d u ­
iţi l a ş c o a l a d e a g r i c u l t u r ă şi 30 d e externi
în oraş. Zece l o c u r i d e internii s u n t rezervata
p e r s o n a l u l u i M i n i s t e r u l u i A g r i c u l t u r i i , zece l o ­
c u r i p e n t r u î n v ă ţ ă t o r i şi p r e o ţ i şi 10 locuri de
i n t e r n i şi t o a t e l o c u r i l e d e e x t e r n i p e n t r u orice
d o r i t o r să se înscrie. L a a c e a s t ă şcoală se v a or­
g a n i z a o popotă, pentru, t o ţ i curgiştii, în care
scop M i n i s t e r u l d ă u n a j u t o r d e 25 lei zilnic d e
fiecare cursist. C o n f e r i n ţ e l e , c a r e se f a c în a-
f a r ă d e c u r s u r i şi în t o a t e c o m u n e l e m a i î n ­
s e m n a t e ale ţ ă r i i a u u n Cerq m u l t m a i l a r g d e
ascultători.
Zeci şi s u t e d e m i i d e oamtenil î n t r ' u n an p r i ­
m e s c p e a c e a s t ă î n d o i t ă oale, în forma mai
s t r i c t ă a cursuriloir dle v a r ă sau în atoeea m a i
cu holde! d e g r â n e şi p ă ş u n i p l i n e d e vite, a u
nevoie.
M i n i s t e r u l M u n c i i se î n d r e a p t ă c ă t r e c e a l a l t ă
p ă t u r ă a p o p u l a ţ i e i m a i m u l t orăşăniească, a
meseriaşilor şi m u n c i t o r i l o r i n d u s t r i a l i . I n a f a r ă
d e şcolile d e u c e n i c i tot m a i n u m e r o a s e , d a r in­
t r â n d m a i m u l t în r u b r i c a î n v ă ţ ă m â n t u l u i p r o ­
p r i u zis, d i r e c ţ i a m e s e r i i l o r şi, a î n v ă ţ ă m â n t u l u i
muncitoresc! a r e un, p r o g r a m d e l u c r u b o g a t , în
l e g ă t u r ă cu î n t r e b u i n ţ a r e a , t i m p u l u i liber al
lucrătorilor. Din ceeace s a realizat trebuie?
a-
m i n t i t ă l a locul î n t â i u U n i v e r s i t a t e a m u n c i i , c u
c o n f e r i n ţ e ciclice d i n tot c â m p u l c u n o ş t i n ţ e l o r
o m e n e ş t i şi al celor profesionale. P r o f e s o r i u n i ­
versitari, i n g i n e r i , medici, i n t e l e c t u a l i d e t o a t e
categoriile a u alcătuit corpul' de conferenţiari.
• A s c u l t ă t o r i a u fost m u n c i t o r i i d i n f o a r t e m u l t e
oraşe ale R o m â n i e i . C ă m i n e l e d e ucenici,, p r i n
e d u c a ţ i a m o r a l ă p e cai'e o d a u i n t e r n i l o r lor şi
prin bibliotecile nelipsite d i n n i c i u n u l , l u c r e a z ă
în acelaş sens. R e p r e z e n t a ţ i i de t e a t r u ; a n u m e
p e n t r u m u n c i t o r i , t a b e r e şi colonii d e v a r ă , ser­
1
b ă r i şi, congrese muncitoreşti._ p u b l i c a ţ i i specia­
le întregesc i m a g i n e a . E a e p l i n ă d e v a r i a ţ i e şi
de îndrăsneaţă iniţiativă.
Alături, d e a c e a s t ă a c t i v i t a t e oficială se des­
voltă d e n e n u m ă r a t e a s o c i a ţ i i o a c t i v i t a t e l i b e r ă ,
caracterizată printr un mare avânt cultural.
N ă s c u t ă m a i ales d u p ă î n t r e g i r e a ţ ă r i i , e a u r ­
m ă r e ş t e în acelaş t i m p d o u ă s c o p u r i : să unifi­
ce O' c o n ş t i i n ţ ă c e t ă ţ e n e a s c ă a d u n a t ă d i n p a t r u
i z v o a r e deosebite, şi s'o ridice, p r i n m i j l o a c e d e
înrâurire concentrate, p â n ă la nivelul vremuri­
lor, î n t â i u l scop e m a i m u l t l o c a l n a ţ i o n a l ; a l
doilea, general omenesc. Societăţi c u l t u r a l e , u n i ­
:
versităţi p o p u l a r e şi l i b e r e , atenee, c a s e n a ţ i o ­
nale şi c a s e a l e p o p o r u l u i , cu s t a t u t e şi o r g a n i ­
zaţii c o m p l i c a t e , îşi u r m ă r e s c zi d e zi a c ţ i u n e a
lor p e t o t t e r i t o r i u l R o m â n i e i , î n oraşele m a r i
ca şi în cele m a i răsfeţe c ă t u n e . D ă r i d e s e a m ă
şi C o n g r e s e p u n s u b t o i i ochii r e z u l t a t e l e a-
junse.
C e a m a i v e c h e societate r o m â n e a s c ă d e c u l t u ­
ra, c a r e a c o n c e n t r a t în e a s i n g u r ă t o t ce se p u ­
tea face p e n t r u m a i m u l t d e d o u ă m i l i o a n e d e
oameni, în m a t e r i e d e e d u c a ţ i e a a d u l ţ i l o r , n u
© BCU Cluj
e clin R o m â n i a liberă p â n ă la răsboiu, ci din
T r a n s i l v a n i a . E a s'a p u t u t n a ş t e p e v r e m e a a b ­
solutismului a u s t r i a c , a t u n c i c â n d î n t r e 1849 şi
1867, p o p o a r e l e fostei împărăţii!, c a r e a v e a u de
suferit d e p e u r m a n a ţ i o n a l i s m u l u i d e s n ă d ă j -
duit al U n g u r i l o r , p u t e a u găsi a s c u l t a r e l a Vie-
ua. Societatea se c h i a m ă „Astra", î n t e m e i a t ă în
1861 şi e o p r e s c u r t a r e a n u m e l u i ei) î n t r e g
„Asociatiunea p e n t r u l i t e r a t u r a r o m â n ă şi cul­
t u r a p o p o r u l u i r o m â n " . Sediul e gi astăzi l a Si­
biu. " T r a n s i l v a n i a î n t r e a g ă e î m p ă r ţ i t ă în secţii,
c a r e n u lasă njciun sat în a f a r ă d e acţiunea
c u l t u r a l ă a societăţii. D u p ă u n i r e en a trecut ii:
B a s a r a b i a şi a c u m d e c u r â n d în D o b r o g e a u n d e
îşi a p l i c ă p r o g r a m u l cu m i n u n a t e r e z u l t a t e . A-
d u n ă r i l e ei g e n e r a l e a n u a l e , ţ i n u t e tot în alt
o r a ş al ţării, s u n t a d e v ă r a t e congrese cultu­
rale ale u n u i î n t r e g p o p o r . Mii de delegaţi şi d e
intelectuali se a d u n ă a t u n c i din t o a t e colţurile
ţării în o r e a j m a vestitului a ş e z ă m â n t . B u g e t u l
central al Astrei e d e "4 milioane, d a r secţiile
locale îşi a u b u g e t e l e lor spéciale, c a r e se a p r o ­
pie u n e o r i de al centralei. A ş a e, d e pildă, secţia
delà Braşov, u n a d i n t r e cele m a i vii, m a i b i n e
o r g a n i z a t e şi m a i b o g a t a Ea! ştie să a p l i c e în
folosul ei acel articol din n o u a r e g u l a m e n t a r e a
cinematografelor, c a r e d ă cu p r e f e r i n ţ ă concesii
noui societăţilor c u l t u r a l e . Cea m a i v e c h e re­
vistă de l i t e r a t u r ă şi c u l t u r ă g e n e r a l ă din Roj
m â n i a , e b u l e t i n u l acestei societăţi şi se c h j a m ă
, T r a n s i l v a n i a ' ' : cel mai vechiu şi m a i v i z i t a t
muzeu etnografic tot al ei. ,,Astra" a î n f i i n ţ a t
în i f 13. 594- biblioteci, în 1914 626, în 1921, d u p ă
m a r e a î n t r e r u p e r e a r ă s b o i u l u i , c a r e a a d u s însă
u n i r e a t u t u r o r R o m â n i l o r . 1594, i n 1922 şi 1923
.2207, în 1924 şi 1.925, 2771. In u l t i m e l e trei de­
cenii s'au î n c e p u t şi s'au s p r i j i n i t d e societate
3149 biblioteci, a t â t în T r a n s i l v a n i a cât şi în
vechiul Ree-at şi în B a s a r a b i a . In 1925—1926 c-
rau 188 biblioteci p o p u l a r e în 153 d e „cercuri
c u l t u r a l e " şl 35 d! şcoli, spitale, î n c h i s o r i Bir
e t e a z ă reviste de l i t e r a t u r ă , p u b l i c ă colecţii
bHoteoile s u n t în cea m a i m a r e p a r t e a l c ă t u i t e
di'i c ă r ţ i e d i t a t e d e societate însăş.
In a f a r ă d e c u r s u r i l e d e analfabeţi ..Astra*
l u c r e a z ă d e a d r e p t u l a s u p r a m u l ţ i m i i delà, sate
prim şezători si conferinţe. In 1911 se socoteşte
n u m ă r u l a s c u l t ă t o r i l o r l a 150.000 în 775 de p r e ­
legeri. In 1913 s'au ţ i n u t 1459 d e prelegeri ş^, 47
de şezători. In 1926 a u fost 608 c e r c u r i c u l t u r a l e
r e o r g a n i z a t a , cu r a p o a r t e trimise la. centru, şi
772 d e prelegeri p e n t r u popor. In 1925 au fost
450 de conferinţe l a oraş. i a r în 1926. 272. P r o -
n a g a n d a si o r g a n i z a r e a ştiinţifică eugenică d e l à
C l u j . p u s ă l a c a l e d e nrofesori u n i v e r s i t a r i şi de
specialişti, prin conferinţe, nublicaţi" şi institute,
e u n a din m a r i l e s p e r a n ţ e ale zilei d e m â i n e .
Am s t ă r u i t m a i m u l t a s u p r a .,Astrei" p e n t r u ­
că ea a t r a s o a r e c u m şi c a d r e l e în c a r e se mişcă
a c t i v i t a t e a c u l t u r a l ă a iniţiativei libere din Ro­
m â n i a veche. D e s v o l i a t ă alătur- <în t i m p sau
venită m a i târziu, aceasta ai folosit pe cât a t ă m â n a l e , s'a o r g a n i z a t o U n i v e r s i t a t e p o p u l a r ă ,
p u t u t m a r e a şi simbob'ea pildă a r d e l e a n ă . O re­
găsim îiaai diferite dozaje, şi fireşte şi cu p ă r ţ i
noui în o r g a n i z a ţ i a t u t u r o r societăţilor mari
c u l t u r a l e din ţ a r ă : delà .il.iga p e n t r u u n i t a t e a
culturală a tuturor Românilor'. înfiinţată în
1891. cu n e n u m ă r a t e secţii în s a t e sil oraşe, c u
biblioteci,, conferinţe si o m a r e a c ţ i u n e directă
p o p u l a r ă , c o n d u s ă şi însufleţită d e u n u l din
roi m a i cunoscuţi o a m e n i d e ştiinţă şi o a m e n i
de inimă r o m â n i nu n u m a i în h o t a r e l e ţ ă r i i ,
profesorali Nicolae .larga; p â n ă l a societăţile în­
fiinţate d u p ă răsboiu, îiitr'un e n t u s i a s m u n a ­
nim p e n t r u c u l t u r ă , d a r şi din s i m ţ u l d e răs­
p u n d e r e c a r e a p a s ă mai cu s e a m ă a s u p r a inte­
lectualilor în î n s e m n a t e l e s c h i m b ă r i din u r m ă :
,Casele N a ţ i o n a l e " şi „ F u n d a ţ i a Culturală! P r i n ­
cipele C a r o l " .
„ F u n d a ţ i a C u l t u r a l ă P r i n c i p e l e C a r o l " a lu­
c r a t în acelaş t i m p p e n t r u r ă s p â n d i r e a c u l t u r i i
în p o p o r şi p e n t r u formele ei s u p e r i o a r e . L a sat
ea a înfiinţat peste 600 d e c ă m i n e c u l t u r a l e . C ă ­
m i n u l c u l t u r a l e g â n d i t şi în u n e l e locuri fericite
c h i a r realizat, ca, o o r g a n i z a ţ i e c a r e cuprinde
toaie posibilităţile d e v i a t ă c u l t u r a l ă a u n u i sat
românesc. Delà' s a l a d e conferinţe, l a sala de
l e c t u r ă şi bibliotecă, depozit d e medicamente,
p â n ă l a t e r e n u l d e e x p e r i e n ţ e agricole, t o t u l e
p r e v ă z u t . Bibliotecile, c ă m i n e l o r c u l t u r a l e r e p r e ­
zintă cel p u ţ i n 100.000 d e c ă r ţ i ş i , n u m ă r u l con­
ferinţelor şi şezătorilor î n t r ' u n au, cel puţin
3000. Bugetul F u n d a ţ i e i e d e peste 4.000.000 lei,
d a r fiecare clini cele 600 d e c ă m i n e îşi a r e b u g e ­
t u l p r o p r i u , c a r e v a r i a z ă delà c â t e v a s u t e d e lei
în satele s ă r a c e p â n ă l a c â t e v a s u t e d e mii, în
altele. O p u b l i c a ţ i e periodică, ieşind lunar,
„ C ă m i n u l c u l t u r a l ' , face l e g ă t u r a cu c ă m i n e l e
şi le ţ i n e la c u r e n t cu tot ceeace e m e n i t să le
a j u t e activitatea. P e n t r u desvoltarea culturii
populare, Fundaţia, care a r e o m a r e tipografie
p r o p r i e , p u b l i c ă revistele cu cel m a i m a r e t i r a j
clin R o m â n i a , „ L a m u r a " în 25.000 d e e x e m p l a ­
re, gi „Albina", aceasta' din u r m ă a n u m e pen­
tru săteni. In ce p r i v e ş t e c u l t u r a superioară,
F u n d a ţ i a a r e cicluri d e conferinţe, c a r e alcă­
tuiesc a d e v ă r a i e c u r s u r i d e u n i v e r s i t a t e liberă,
o r g a n i z e a z ă expoziţii d e a r t ă şi d e c u l t u r ă , scoa­
te b u l e t i n e d e i n f o r m a ţ i i , în l i m b i s t r ă i n e pen­
t r u s t r ă i n ă t a t e , a d m i n i s t r e a z ă şi c o n d u c e cea
mai p u t e r n i c ă o r h e s t r ă din R o m â n i a , t i n e la
dispoziţia p u b l i c u l u i o b o g a t ă bibliotecă, edi­
de
litere si ştiinţă popularizattă, îngrijeşte do e d u ­
caţia fizică a t i n e r e t u l u i . U n a din secţiile ei de
l u c r u c u p r i n d e cercetăşia, a l t a l u c r e a z ă p e n t r u
răspândirea cinematografului.
O s o c i e t a t e d e c a r a c t e r p o p u l a r , c a r e se în­
t i n d e r e p e d e şi a c u p r i n s a p r o a p e t o a t e oraşele
e Ateneul. Cea! m a i v e c h e o r g a n i z a ţ i e e din Bu­
cureşti şi u r c ă p â n ă a p r o a p e l a j u m ă t a t e a seco­
lului t r e c u i . A t e n e u l din C a p i t a l ă a r e o c l ă d i r e
proprie ridicată prin subscripţie publică încă din
1888 cu cele m a i m a r i , m a i c u n o s c u t e şi m a i fo­
losite săb' de c o n c e r t e si d e conferinţe, saloane
de expoziţii plastice, săli d e bibliotecă p u b l i c ă
si! de c i n e m a t o g r a f din Bucureşti. Pinacoteca
S t a t u l u i e a d ă p o s t i t ă t o t aici. C o n f e r i n ţ e l e ci­
clice ale A t e n e u l u i au a c u m o t r a d i ţ i e d e m u l t e
decenii şi oricine a r v r e a să facă istoria cultu­
r a l ă a României, n ' a r a v e a voie să le ignoreze.
D e vre-O' d o i ani, p e l â n g ă aceste c o n f e r i n ţ e săp­
cu tot felul de c u r s u r i d i n î n t r e g d o m e n i u l cu­
noştinţelor omeneşti. E l e s u n t publice, g r a t u i t e
si ţ i n u t e de profesori u n i v e r s i t a r i si d e , s p e c i a ­
lişti. Biblioteca Ateneului, p u s ă l a dispoziţia, p u ­
blicului, a r e 40.000 d e v o l u m e .
D u p ă c h i p u l şi a s e m ă n a r e a A t e n e u l u i din Bu­
cureşti sau în v a r i a n t e muljt m a i l i b e r e s'au în­
fiinţat în t o a t ă ţ a r a , şi se înfiinţează m e r e u u n
n u m ă r d e A t e n e e p o p u l a r e , c a r e tocmai d e aceea
nu p o a t e fi p r i n s d e o c a m d a t ă în cifre. E destul
228
© BCU Cluj
să spun că numai iu. Bucureşti ele au trecut de
60. Primăria C a p i t a l e i care l e înfiinţează şi în­
drumă printr'un serviciu special, le dă şi toate
posibilităţile de mare înrâurire. Săli anume, în­
căpătoare, cu scenă, biblioteci şi alte înlesniri de
acţiune, li s'au p u s l a îndemână, fie p e lângă
şcoli, fie independent. Publicul s a alăturat la
fapta comunei şi, atât prin subscriere d e fon­
duri cât şi prin participare l a organizare şi
împlinirea programelor, a dat viată acestor in­
stituţii, care sunt în plină dosvoltare. D i n cen­
trul oraşului! până în cele m a i depărtate perife­
rii, peste 60 d e săli, cu conferenţiari uneori de
întâia m â n ă şi c u serbări culturale, în care intră
teatrul m u z i c a şi cinematograful, primesc în
fiecare D u m i n i c ă , timp de opt, nouă luni p e an
până l a 25.000 de ascultători. O doctrină apli­
cată c u tot atâta d i s c r e t e câtă grije, aceea a
emotivităţii, şi o îndreptare generală spre des­
coperirea isvoarelor lăuntrice şi creştine, dă o
înfăţişare aparte acestei mişcări, delà care, după
corectările trebuincioase, se aşteaptă mult bine.
Universităţii populare propriu zise întregesc
mijloacele d e educaţie a adulţilor la oraş. Deşi
n'au un program unitar nici frecventa obliga­
toriei, ele nu înseamnă mai putui, prin cursurile
Serale s a u conferinţele duminicala, o mare şcoa­
lă liberă pusă la îndemâna comunităţii. O a-
nuntire deosebită merită poate e x t e n s i u n e a uni
versitară" delà Cluj, înfiinţată d e profesorii .i
celei universităţi şi care lucrează mai cu seama
în Transilvania. Celelalte trei universităţi fac şi
ele, într'o formă sau alta^ în afară d e lucrul lor
ştiinţific, aceeaş acţiune paralelă, de răspândire
a cunoştinţelor în mulţime.
O alcătuire aparte are ,,Universitatea L i b e r ă '
din Bucureşti, care intră acum în al I l - l e a a,n şi
care tine două feluri de conferinţe anuale ci-
O Ş C O A L Ă I N
D A C A c i n e v a a r face m ă r t u r i s i r e a c ă simte
o nedefinită atracţie pentru cărţile semnate de
a u t o r i n e c u n o s c u ţ i , m ' a ş g r ă b i să-1 a p r o b şi să
s t ă r u i a s u p r a ciudatei lui slăbiciuni. Cărţile ne­
c u n o s c u ţ i l o r , a l e d i l e t a n ţ i l o r , a l e celor c a r i n u
se ştiu scriitori, n u s e v o r scriitori, n u s'au p r e ­
gătit în acest sens şi sunt, cele m a i adesea, l a
ultima carte când sunt la întâia, a u u n far­
m e c d e v i a t ă specifică, e x a l â n d a n o n i m o poe­
zie, c a r e s u g e r e a z ă c e v a din c h i n u i t o a r e a p o ­
veste f ă r ă c u v i n t e a s o a r t e i şi vieţii g e n e r a l e .
C h i a r c â n d aceste [ c ă r ţ i s u n t meisbutite, ele in­
teresează c a e x p e r i e n ţ ă ; oeeace l a scriitori ca­
r a c t e r i z a ţ i a r fi s i m p l e greşeli s u p ă r ă t o a r e , l a
ceilalţi d e v i n e adesea, o serie d e c a l i t ă ţ i şi d e
m o m e l i . D e c â t e o r i greşelile c o p i i l o r m i - s m a i
f r u m o a s e decât v i r t u o z i t ă ţ i l e a d u l ţ i l o r ? I a r d a c ă
s u b u n n u m e n e c u n o s c u t d e s c o p e r i u n t a l e n t în
a d e v ă r i m p u n ă t o r , deşi ,nu ştie die sine î n m ă ­
s u r a e x c e l e n ţ e i lui, a i b u c u r i a s u r p r i n d e r i i . O r i ­
c u m a r fi, a c e s t e c ă r ţ i , d e c a r i n e o c u p ă m a c u m ,
a u d o u ă c a l i t ă ţ i , p e c a r i c u g r e u le p o t a v e a
cărţile î n s e m n a t e c u m a r c a profesională. E, pe
deoparte), o i n g e n u i t a t e î n a p r i v i v i a t a , ce e
î n s u ş e c o u l n e d u m e r i r i i d i n t â m a s p i r i t u l u i a-
j u n s î n a n o t i m p u l eflorescentei. I n a c e a s t ă inge-
229
clice: u n e l e în C a p i t a l ă şi altele în provincie.
I a t ă , d e p i l d ă , c o n f e r i n ţ e l e b u e u r e ş t e n e d i n pri­
m ă v a r a a n u l u i 1927. S'au ţ i n u t : u n ciclu ăi
c o n f e r i n ţ e d e s p r e F i l o z o f i a ştiinţelor şi arteloi :
un ciclu l i t e r a r d e s p r e Motivele c r e a ţ i e i popu­
lare, a m b e l e î n c â t e şase conferinţe, şi a l 3-lea
d e s p r e R ă s b o i u l I n d e p e n d e n ţ e i R o m â n i e i m 12
conferinţe. I n t o a m n a a c e l u i a ş a n : u n ciclu fi­
lozofic d e s p r e S p i n o z a , u n ciclu istoric şi eco­
n o m i c d e s p r e D u n ă r e şi u n c i c l u ştiinţific des­
p r e c r e a t o r i i d e ştiinţă, t o a t e dini c â t e şase con­
ferinţe. I n t r e 15 şi 20.000 d e a s c u l t ă t o r i i a ; ;
p a r t e la aceste cursuri,.
Unele iniţiative internaţionale împământenit';
în R o m â n i a , c u m e „Asociaţia c r e ş t i n ă a tineri­
lor Y. M. C. A . " ţ i n c u r s u r i , c o n f e r i n ţ e , fac t a ­
bere d e vară „Asociaţia creştină a femeilor"
Y. W. C. A., î n t r e a l e c ă r e i m e m b r e se deose­
beşte p r i n r â v n ă neobosită, i n i m ă b u n a i a t ă d e
cei m u l ţ i şi t a l e n t d e v o r b ă şi d e scris, P r i n c i ­
pesa Ileana,—desvoltând m a i d e p a r t e nişte prin­
c i p i i g e n e r a l e d e f u n c ţ i o n a r e — a a j u n s u n aşeză­
m â n t d e m a r e î n d r u m a r e m o r a l ă şi d i p r e g ă t i r e
socială a fetelor, p r e c u m şi d e o r g a n i z a r e d e d e ­
s ă v â r ş i t e s e r b ă r i , biblioteci, c a n t i n e şi colonii do
vară muncitoreşti.
A c e s t a este m a t e r i a l u l d e informatic, n u m a i
a d u n a t şi g r u p a t , f ă r ă a p r e c i e r i , î n l e g ă t u r ă c i
educaţia mulţimii la n o i El deschide perspec­
tive,., a t â t s p r e f o r m a r e a c u r e n t e l o r de. opinie,
c â t şi s p r e p r o b l e m e c u m e aceea a, p a r t i c i p ă r i i
scriitorilor, d e a d r e p t u l şi n u p r i n r â n d u l scris,
l a c r e a r e a c u l t u r i i p o p u l a r e , s a u c h i a r prin a c e !
r â n d scris î n t r ' u n r e g i m r e g l e m e n t a t a l b i b l i o ­
tecii p o p u l a r e . P e r s p e c t i v e l e e x i s t ă , c u m e x i s t ă
şi stelele. M a i t r e b u i e descoperit d r u m i d pr.nă
l a ele.
EMAN01L BUCUŢA
A E R L I B E R
m i i t a t e se i r i z e a z ă a t â t e a v i b r a ţ i i şi v i z i u n i per­
s o n a l e încât, oricât d e c u n o s c u t ă a r fi i d e i a e x ­
primată, e a devine nouă prin însuş privilegiul
vieţii t i n e r e c a r e o a c t u a l i z e a z ă şi, p r i n aceasta,
oferă u n m o t i v d e s u g e r ă r i p r o a s p e t e , C e e a c e
î n t r ' o p r o d u c ţ i e p r o f e s i o n a l ă a r fi v e x a t o r i u p r i n
b a n a l i t a t e ajici e n o u şi sugestiv. Aici i d e i a se
t r ă i e ş t e caşi cum. a r fi g â n d i t ă î n t â i a o a r ă a c u m
d e c i n e v a . C â t ă deosebire d e profesioniştii, cari
v â n e a z ă cliţaite p â n ă şi p e n t r u ideile, p e _ c a r i
le-au g â n d i t ei. . . P e d e a l t ă p a r t e , î n t â l n i m la
a c e s t e c ă r ţ i o v e d e r e i n t e g r a l ă a s u p r a existenţei,
p e c a r e şi-o i n t e r z i c e scriitorul specialist ori
nici n u m a i e c a p a b i l d e ea. Aceşti a u t o r i q u a -
s i a n o n i m i s u n t suflete î n t r e g i şi se e m o ţ i o n e a z ă
d e v i a ţ a c a a t a r e . A c e a s t a l e p r o d u c e o> m o d e s t ă
s i m f o n i e d e e c o u r i ideologice şi afective, c e e
însuş c â n t e c u l vieţii. E i n u î m p a r t v i a ţ a p e p r o ­
bleme, c a r i a j u n g c u v r e m e a să se d e c u p e z e din
r e a l i t a t e şi s ă . t r ă i a s c ă p e n t r u sine, şi c u a t â t
m a i p u ţ i n în d o m e n i i . E i nu-şi i n t e r z i c să înţe­
leagă şi s ă simtă," f i i n d c ă o v i b r a ţ i e a vieţii a r
a p a r ţ i n e u n u i a n u m e d o m e n i u . S u f l e t u l omenesc
nefalsificat e c a u n ghioc, c e a d ă p o s t e ş t e m u z i c a l
m i ş c a r e a î n t r e g e i r e a l i t ă ţ i . E u n ghioc m a i fin-
m a i t u l b u r ă t o r şi m a i i n t e g r a l d e c â t sufletul —
© BCU Cluj
sufletul n e i d u s t r i a l i z a t ? Şi, s a t u r a ţ i d e ereiaţie
cu s t r u c t u r a i n d u s t r i a l ă , imu n e b u c u r ă m d e fio­
r u l neiiujlocd, sintetic a l vieih, p e c a r e ni-1
d a u nişte a n o n i m i , a l c ă r o r n u m e î n s u ş le m ă ­
reşte a n o n i m a t u l , a t u n c i c â n d p e n t r u a sa în­
c h i n a vieţii, îi trànscrim pulsaţiide?
L a aceste l u c r u r i ne-aui g â n d i t c e t i n d p a g i n i l e
î n h o r b o i a t e i n g e n u u şi i l u m i n a t a l ă u n t r i c ele r e ­
ligiozitate faţă d a t o a t ă v i a t a d i n „ O şcoală î n
aer l i b e r " a l u i D a n Alecu.
D a c ă cele d e m a i s u s n u a u fost î n d e s t u l ă t o a ­
re, prevenim, cititorul, c a r e a r p u t e a să sa a l a r ­
m e z e a u z i n d c u v â n t u l d e „şcoală", c ă n u e v o r b a
d e o c a r t e c u c a r a c t e r p r o p r i u zis didactic, oi d e
0 confesiune c a r e t i n e î n acelaş t i m p d e istorie,
de r o m a n şi d e educaţie. C u m s p u n e modest a u ­
t o r u l : „ . . .o s i m p l ă î n ş i r a r e d e fapte, p e t r e c u t e
a c u m u n deceniu, în t i m p u l m a r i l o r s u f e r i n ţ e şi
victorii a l e r ă z b o i u l u i nostru, d e o m â n ă de
copii, s t r â n ş i d i n t o a t e c o l ţ u r i l e ţ ă r i i o c u p a t e în­
t r ' o şcoală ad-hoc, îmi a e r liber şi în mijlocul
n a t u r i i creiatoare» d e p a r t e d e orice î n c e r c a r e de
m e t o d i z a r e a vieţii lor". Un g r u p d e cercetaşi
plecă d i n Bucureşti, în vremea: do a p o c a l i p s a
Retragerii, s p r e M o l d o v a ospitalieră a r e n u n ţ ă ­
rilor şi speranţelor. S'au a c i u a t î n t â i u l a Soleşti,
n u d e p a r t e d e Vaslui, u n d e au, î n t e m e i a t o co­
lonie eroică, a u p e t r e c u t i a m a a u a j u n s d i n t r ' o -
d a t ă l a c u l m i l e m a r t i r i u l u i : colonia se transfor­
m a uneori într'un lazaret de roman halucinant,
actele d e v o i n ţ ă d e p ă ş e a u p u t e r e a t r u p u l u i , d e ­
v o t a m e n t u l c u n o ş t e a s u b l i m u l c o m p l e c t e i refu­
l ă r i a egoismului. C â n d s'a î m p r i m ă v ă r a t a u p o r .
n|it-o să se g o s p o d ă r e a s c ă — t â n ă r ă a r m a t ă d e
R o b i n s o n i C r u s o e — l a Seu Ioni, p e P r u t , î n d r e p ­
t u l Iaşilor, h o t ă r î ţ i să c u l t i v e 28 d e p o g o a n e do
p ă m â n t , să se î n t r e ţ i n ă singuri, să m u n c e a s c ă şi
să înveţe, u n i n d eroicul b ă r b ă t e s c c u î n ţ e l e p ­
c i u n e a şi cu idila. Aici s'a r e a l i z a t ş c o a l a în a e r
liber, d e s p r e c a r e se v o r b e a în M o l d o v a spiri­
t u a l i t ă ţ i i d e a t u n c i c a d e o n o u ă victorie, căreia
1 se dusese r e p e d e f a i m a c o n s t i t u i n d i m a g i n e a e-
„ducaţiei p e c a r e n e - o d o r e a m d u p ă m a r e a încer­
care. A u fost c o n d u ş i do d o m n i i M u g u r şî Ne-
delcu c a de u n d u b l u noroc. C e l d i n t â i u a trecut
c u r â n d l a o c o m a n d ă m a i î n a l t ă , r ă m â n â n d ca
celălalt să-şi amestece viaţal cu a acestor copii;
închinându-le marele lui devotament, a cărui
s i n g u r ă i m a g i n e e u n u l d i n cele m a i m a r i t r o ­
fee, çu c a r i ucenicii s ă i s'au întors d i n
războiu.
Povestea^ î n d u i o ş a t ă d e ea. însăş, p e c a r e o
schiţează, c o l o r a t ă d e c u r c u b e u l a m i n t i r i i , D a n
Alecu, a t r a g e a t e n ţ i a c a d r a m ă a vieţii î n Sine;
c a istorie a, r ă z b o i u l u i n o s t r u în u n e l e din: resor­
t u r i l e l u i cele m a i i n t i m e şi m a i fragila; c a r e v e ­
laţie a e r o i s m u l u i şcoalei în aceeaş v r e m e ; c a
e p o p e e a sufletului t â n ă r şi m a i ales a cercetă-
şiei: i s t o r i a acestor adolescenţi în acei ani, în
c a r i s'au î n n o d a t dini n o u firele d e e v o l u ţ i e ala
n e a m u l u i n o s t r u n u s'a scris încă. D o c u m e n t e a u ­
tentice s u n t aceste p a g i n i sfioase şi d e v o t a Şi
fiindcă d o c u m e n t u l n u e sugestiv d e c â t c â n d . e
p u s s u b ochi, aici citatele sunt d e rigoare.
Plecarea: „ I n d u p ă a m i a z a zilei de 13 N o e m -
brie 1916 o m â n ă d e 60 d e cercetaşi p ă r ă s e a u Ca­
pitala, l u â n d d r u m u l pribegiei. Dealungul şose­
lei Kiselef, c o n v o i u l î n a i n t a a n e v o i e s u b greuta­
tea r a n i ţ e l o r î n c ă r c a t e cu d o u ă r â n d u r i d e schim­
buri, un r â n d d e t a c â m u r i , o pereche de ghete
de rezervă (cine avea) şi m â n c a r e a pe două zile.
230
Vrfemea era p o s o m o r â t ă , c e r u l d e p l u m b . Pe
m a r g i n i , p e aleele pietonilor, c â ţ i v a p ă r i n ţ i l ă ­
c r ă m a u . Şi î n a i n t e d a a ajunge. Ia r o n d u l a l doi­
lea, convoiul obosise. D a r c u m a p o i s'a dove­
dit c u prisosinţă, m a i t a r e decât f o r ţ a fizică a
acelor copii, e r a i n f l u e n ţ a m o r a l ă a, c o m a n d a n ţ i ­
lor. . . Târziu, în n o a p t e — d u p ă u n d r u m d i n
cele m a i jalnice, l u m i n a t d e f a r u r i l e a u t o m o b i ­
lelor c a r i fugeau s p r e Moldova, însoţit d e strigă­
tele „ d r e a p t a , d r e a p t a " , c a r i i z b e a u a u t o m a t tim­
p a n e l e a m o r ţ i t e d e oboseală, d u p ă o d u r e r o a s ă
defilare d e a l u n g u l t u n u r i l o r m a r i d i n forturi, a-
c u m t r a s e d e boi s p r e Şiret — convoiul a p o p o ­
sit, p e n t r u c â t e v a ceasuri, î n t r ' u n g r a j d d i n T â n -
căbeşti. . . Cei o d i h n ă g r o z a v ă ! Vite c a r i se spe­
r i a u şi s ă r e a u p e s t e t r u p u r i l e f r â n t e d e oboseală
comandanţi caii nedormiţi vegheau la somnul
copiilor, s t r i g ă t e d e n e c a z şi învălmăşeală, a f a r ă
şi o p l o a i e s u b ţ i r e şi deasă. I a r a d o u a zi p â n ă
l a Ploeşti, în a c e l a ş m a r ş c h i n u i t o r şi apoi cit
un tren d e m a r f ă zile întregi şi n o p ţ i întregi
p â n ă l a Vaslui". U n aspect din g o s p o d ă r i a de
h i p n o t i z a ţ i ai, m u n c i i , a i efortului, delà Soleşti:
„ P e n t r u t ă i a t u l l e m n e l o r e r a a p r o a p e în p e r m a ­
n e n ţ ă o echipă d e b ă i e ţ i m a i voinici. . . R ă m â n e
imaginaţiei. . . să U r m ă r e a s c ă p e aceşti copii
prin, troienele d e z ă p a d ă şi viscolele acelei, ierni
grozave, d o b o r â n d c o p a c i i şi transformâhdu-i
apoi în l e m n e d e foc. Elevii din i n t e r n a t e l e d e
astăzi, d e l à gazdei, s a u cei p r e a feliciţi d e acasă,
să-şi oprească o clipă m i n t e a , a t u n c i c â n d c r i v ă ­
ţ u l ridică troienele şi urlă î n s p ă i m â n t ă t o r p e l a
ferestre, i a r pietrele c r a p ă d e g e r şi să v a d ă e-
c h i p a d e eroi cercetaşi, f ă r ă glugi, u n i i f ă r ă c ă ­
ciuli, fără m ă n u ş i , c u t o p o a r e l e l a ' s u b ţ i o a r ă şi
c a p u l în piept, u r c â n d s p r e p ă d u r e , l a m u n c ă .
Şi totuş, cel m a i greu serviciu e r a b u c ă t ă r i a . C a ­
m e r a d e b u c ă t ă r i e mu a v e a sobă d e gătit,! oi n u ­
m a i o prispă,, p e c a r e se p u n e a u pirostriile c u
c a z a n u l . F e r e s t r e l e n u a v e a u g e a m u r i şi nici n u
trebuia, să aibă, p e n t r u c ă fumul, p e c a r e îl fă­
ceau l e m n e l e u d e u m p l e a c a m e r a , u m f l a şi lă­
c r ă m a ochii şi! ieşia n u m a i p e fereastră. I n m o ­
mentele d e disperare, oercetaşii d e l à acest ser­
viciu, c a r i s t ă t e a u tot t i m p u l în g e n u n c h i s a u p e
vome, p e n t r u c ă să fie sub fum, d e s c h i d e a u şi cele
d o u ă u ş i şi astfel f u m u l se mai rărea. D a r căl­
d u r a d e l â n g ă foc şi c u r e n t u l d e aeri rece, c a r e
i n t r a p e fereastră s a u c i r c u l a a t u n c i c â n d se
d e s c h i d e a u uşile, îi î m b o l n ă v e a . F i e c a r e echipă
d e serviciu l a b u c ă t ă r i e , s e a r a c ă d e a l a p a t . D e
aceea, î n a i n t e do c u l c a r e , c â n d d. Nedelcu făcea
lista d e servicii, p e a d o u a zi şi a j u n g e a l a b u ­
cătărie, n i c i o d a t ă n u n u m e a p e cei d e r â n d , c i
î n t r e b a c i n e se oferă. Şi i a r ă ş n i c i o d a t ă servi­
ciul n ' a fost lipsit d e cercetaşi. . C o n ş t i e n ţ i c ă
m e r g l a s u f e r i n ţ ă copiii se ofereau d e b u n ă v o i e
să-şi facă rândul., C e l m a i i n i e din c o l o n i e e r a
de 12 ani, çel m a i m a r e d e 17 a n i " .
P e n t r u a t m o s f e r a d e l a z a r e t • şi eroică d u r e r e ,
i a c a r i ne-am referit, s u n t m ă r t u r i e aceste r â n ­
d u r i : „ I n F e b r u a r i e 1917, p e u n g e r c u m p l i t , se
s p ă l a s e r ă r u f e l e I a r p e n t r u a fi uscate, s'au îs-
t i n s în d o r m i t o a r e . I n acelaş t i m p , ,o g r i p ă m o ­
l i p s i t o a r e î m b o l n ă v i s e 19 din cei 22 de cercetaşi,
c a r i l o c u i a u în „ d o r m i t o r u l " N o . 2 a l c o l o n i e i
Pe p a e , jos, s e c h i n u i a u . n o u ă s p r e z e c e t r u p u r i ti­
nere, cu a e r u l m e r e u n e p r i m e n i t . Rufele e x a l a u
y a p o r i grei, c a r i v i c i a u complet atmosfera. C ă l ­
d u r i l e arseseră b u z e l e s u p t e a l e copiilor. Ochii
sticleau. I n m i j l o c u l acestui g r u p , o a r e r e p r e -
© BCU Cluj
 z e n t à s u p e r l a t i v u l mizeriei, sta u n o m cu m â i ­
nile î m p r e u n a t e p e m â n e r u l b a s t o n u l u i , cu b ă r ­
b i a s p r i j i n i t ă p e m â i n i c u ochii închişi, şi frun­
t e a î n c r u n t a t ă . N u se a u z i a u d e c â t r e s p i r a ţ i i l e
g r e l e ale b o l n a v i l o r şi, r a r , c â t e u n foşnet s u r d
•de p a e u m e d e . G â n d u r i l e se o p r i s e r ă s p â n z u r a t e
î n t r e r u f e l e î n c ă n e g r e . T i m p u l sta p e loc sau
curgea, — a s t a n u o p r i c e p e a n i m e n i şi nici n u
e r a nevoie. C e - a fost m a i î n a i n t e ? O p r o b l e m ă
i n e x i s t e n t ă p e n t r u a c e l e suflete. C e v a urma?
Indiferent. Cele nouăsprezece perechi de ochi
sticloşi, şi m a r i , p e fetele slăbite, p r i v e a u c u des-
n ă d e j d e s p r e c o m a n d a n t u l acela, c a r e ,tăcea, t ă ­
c e a şi suferea, copleşit d e d u r e r e , d e c ă u t ă t u r i l e
b o l n a v e ş i . . c i n e ştie î n c ă d e c â t e f r ă m â n t ă r i ,
î n t r ' u n t i m p , şi-a c o b o r î t f r u n t e a p e m â i n i . A
oftat p r e l u n g . N i m e n i n u - i v e d e a ochii. A p o i ,
c a d e s p r i n s ă d e u n d e v a , din c a m e r a (îmbâcsită
d e a b u r i , o v o c e stinsă, r a r ă a f ă c u t : s ă se o-
p r e a s c ă foşnetele şi r e s p i r a ţ i i l e grele. D . Const.
Nedelcu vorbea despre suferinţă. Vorbea cs
pentiru s'ine. C ă u t a o m o t i v a r e p e n t r u c o p i i Şi,
în d i s p e r a r e a d e a t u n c i , s'a a d r e s a t Bibliei, 1-a
i n v o c a t p e Iov. D a r s u f e r i n ţ e l e s u n t nesfârşite
în v a r i e t a t e . Şi a! t r e c u t l a R o m â n i i din A r d e a l ,
l a d i l e m a d e a fi în armata) a u s t r i a c ă î m p o t r i v a
noastră, la suferinţele lor dealungul veacurilor,
l a G h . Şincai,, l a Ş a g u n a , M e m o r a n d u m L u c a e i ,
„Tribuna",. . . a i n v o c a t cele m a i d e s e a m ă fi­
g u r i d e p e s t e m u n ţ i şi c â n d , o d a t ă c u noaptea
c a r e se c o b o r a p r e a c u r â n d , a t r e b u i t să termine,
ca să facă lista d e servicii, în d o r m i t o r e r a u nu.
m a i suferinzi, b o l n a v n u m a i e r a n i c i u n cerce-
taş. O l i n i ş t e î n ă l ţ ă t o a r e se a ş t e r n u s e p e s t e su­
fletele copiilor, c a r i v e d e a u c ă t r a c ă t o a r e a lor
s u f e r i n ţ ă e r a uni b o b d e m e i l â n g ă nesfârşitele
s u f e r i n ţ e ce-au fost î n c h i n a t e acestui ineam. Su­
fletul l o r p a l p i t a i a r ă ş . î n v ă ţ a s e r ă o m a r e lecţie
d e v i a ţ ă şi o neuitată, lecţie de| istorie".
O i n t r o d u c e r e la: e p i s o d u l p e d a g o g i c o - a g r i c o l
d e l à S e u l e n i : „Astăzi, c â n d î n c h i d o c h i i şi v ă d
î n a m i n t i r e c â m p u l a c e l a întinsa p e c a r e cerce­
t a ş i ! l u c r a u f ă r ă şovăire, în c o s t u m u l lor s u m a r :
p a n t a l o n i s c u r ţ i , c ă m a ş e şi p ă l ă r i e (în picioa­
r e l e goale), a p r o a p e n u - m i e x p l i c i z v o r u l e n e r ­
giei lor. A u fost zile c â n d s'a s u s p e n d a t şcoala
şi î n t r e a g a c o h o r t ă a p l e c a t l a g r ă d i n ă s'o cu­
reţe d e i e r b u r i l e , c a r i o n ă p ă d i s e r ă . D i n m â i n e l e
m i c i şi b ă t ă t o r i t e a p i c a t a t u n c i s â n g e c o p i l ă r e s c ,
p e legumele, c a r e îi h r ă n e a u " . Aici, l a Seuleni,
s'a scris o s p l e n d i d ă p a g i n ă d e d e v o t a m e n t p e ­
d a g o g i c : , S e a r a t â r z i u , d u p ă ce t o a t ă l u m e a a-
dormea;, î n c a d e n ţ a paşilor, plantoanelor, d.
Const! N e d e l c u se r e t r ă g e a în cort, îşi p u n e a
„ m a s a " p e g e n u n c h i , u n caet p e „ m a s ă " şi scria
lecţii p e n t r u a d o n a z i l a obiectele sale. Lecţiile
d e l a t i n ă c u p r i n d e a u b u c ă ţ i d e cetire, c u v i n t e l e
n e c u n o s c u t e „scoase" şi î n v ă ţ ă m i n t e l e g r a m a t i ­
c a l e Lecţiile d e r o m â n ă cuprindeau exerciţii
g r a m a t i c a l e p e n t r u clasele inferioare, c a r a c t e ­
r i z ă r i p e n t r u cele s u p e r i o a r e s a u b i o g r a f i i ; cele
d e f r a n c e z ă , m a t e r i a clasei c o r e s p u n z ă t o a r e . Şi
m u n c a sé f ă c e a p e n t r u fiecare obiect în p a r t e
şi p e n t r u f i e c a r e c l a s ă în p a r t e . N u m a i plan-
t o a n e l e ş t i a u la c e o r ă se s t i n g e a l u m i n a în cort.
D e - m u l t e ori, obosit d e a t â t a scris, d.' Const. Ne­
delcu ieşia p e n t r u o c l i p ă s ă se o d i h n e a s c ă . Şi
d a c ă p l a n t o a n e l e se n i m e r e a u p r i n p r e a j m ă , a-
poi, acolo, s u b s c l i p i r e a stelelor, cine ştie ce lec­
ţ i e n o u ă se p r e d a , peste o r a de s c h i m b şi în a-
231
f a r ă d e orice p r o g r a m ! A l t e ori cl. Const. N0-
d e l c u t r e c e a din c e r c e t a ş în cercejtaş, p e u n u l îl
învelea, p e a l t u l îl trezea, d a c ă d o r m e a a g i t a t ,
s a u p e al t r e i l e a îl m â n g â i a , d a c ă s u s p i n a în
somn. D e c â t e ori p ă r i n t e a s c a sa m â n ă , n ' a în­
semnat prin somn, m â n a m a m e i r ă m a s ă departe.
A d o u a zi d i m i n e a ţ ă , Şt. C r e ţ u , şeful serviciului
d e t ă i a t lemnele, c a r e îşi avea. „ a t e l i e r u l " ( c a p i a ,
b u t u c u l , t o p o r u l şi j a g u r u l ) l â n g ă , t i p o g r a f i c " ,
l u a c a e t e l e scrise peste n o a p t e şi începea sa
strige p r i n c u r t e : „ E d i ţ i e specială, l i m b a f r a n c e ­
ză, clasa l V - a . . ." Un elev d i n c l a s a r e s p e c t i v ă
îşi a s u m a r ă s p u n d e r e a , c o p i a lecţia, d a c a e t u l şi
la alţii, i a r s e a r a îl d u c e a s i n g u r î n a p o i l a tipo­
grafie, p e n t r u c ă să se , t i p ă r e a s c ă ' (cu c â t ă t r u ­
dă!) şi l e c ţ i a u r m ă t o a r e . , , T i p o g r a f i a " din Seu­
leni, pe. s e a m a c ă r e i a cercel aşii f ă c e a u atâtea
g l u m e f r u m o a s e , a î n s e n i n a t , desigu-, cel p u ţ i n
j u m ă t a t e din e x e m p l e l e c a r i a u fost d a t e şi
mi.re p a r t e din î n v ă ţ ă t u r a j f i e a l a , pe cire au
c ă p ă t a t - o acolo. P e p e t e ţ i i ei d e p â n z ă , p â l p â i ­
r i l e l u m â n ă r i i a r u n c a u u m b r a miţcât\,:;re a u n u i
;
m p l e c a t p e s t e g e n u n c h i i s ă şi peste g â n d u r i l e
sale, chilnuindu-şe să a ş t e a r j ă l i m p e d e p e h â r t i e
ceeace a v e a m a i p r e ţ i o s î n b o g ă ţ i a sai intelec­
t u a l ă . O m u n c ă istovitoare, d e m u c e n i c . Şi ni­
m e n i p e a t u n c i , n u - ş i d ă d e a s e a m a cât sacrificiu
se făcea. I m a g i n e a d - l u i Const. N e d e l c u , c a r e v a
r ă m â n e , v a fi u m b r a s a p e m i ş c ă t o r i i p e r e ţ i ai
,,tipografiei".
Dar puterea emotivă a rândurilor ce ur­
m e a z ă ? : „ D u p ă m a s a d e seară, cercetaşiii e r a u
liberi o oră, în c a r e fie c ă c i t e a u z i a r e l e d e l à
Iaşi, fie c ă t r e c e a u îlm m i c a loir b i b l i o t e c ă s a u
s f ă t u i a u încet p r i n c u r t e . A ş t e p t a u a s t f e l r u ­
g ă c i u n e a ; o a r e se făcea în c u r t e a din dos, în­
t r ' u n p a t r u l a t e r s t r â n s . Erai u n m o m e n t d e r e ­
culegere. D e o b i c e i u d. Const. N e d e l c u l a a-
ceastă r u g ă c i u n e , c o m u n i c a n o u t ă ţ i l e zilei, c o -
m e n t â n d u - l e în complexul e v e n i m e n t e l o r , ai
c ă r o r i n f i m i a c t o r i e r a u şi cei 147 d e cercetaşi.
L a u n a din aceste r u g ă c i u n i , în c u v i n t e s i m p l e
d a r tragice, s'a a n u n ţ a t p l e c a r e a coloniei l a
1
T a g a n r o g , în, Rusia. E r a p r e l u d i u l m a r e i d e s ­
p ă r ţ i r i A c e i a c a r i îşi p ă r ă s i s e r ă l e a g ă n u l c o p i ­
l ă r i e i l o r şi familia, a v e a u să p i a r d ă şi cea din
u r m ă legătură cu rostul lor pe lume : p ă m â n ­
tul ţării Glasul comandantului, care anunţa
e v e n i m e n t u l şi f ă g ă d u i a d r e p t e c h i p a m e n t o
p e r e c h e d e o p i n c i şi u n a d e c i o r a p i e r a s u g r u ­
m a t . V i b r a în el irevolta î m p o t r i v a s o â r t e i ne­
d r e p t e şi g r i j a d e o r ă s p u n d e r e p r e a m a r e . ' S e
d a l u p t a d e l à M ă r ă ş e ş t i M i n t e a coloniştilor se
o p r i s e în loc. C u v i n t e l e l o v i a u t i m p a n u l f ă r ă
să-1 i m p r e s i o n e z e . Se f ă c u s e u n gol i m e n s în
j u r u l acelui g r u p d e p r i b e g i , c a r e îi d e s p ă r ţ e a
d e r e s t u l l u m i i . R ă m â n e a u ei s i n g u r i înfrăţiţi
d e s u f e r i n ţ ă , în v o i a u n o r î n t â m p l ă r i m a i tari
d e c â t i n i m i l e l o r t i n e r e şi m a i c a p r i c i o a s e d e c â t
v â n t u r i l e mlăt'ilor a t u n c i c â n d îni m i j l o c u l v a ­
lurilor r u p p â n z e l e corăbiei, p r i n z â n d - o în
s a t a n i c a lor o p e r ă d e d i s t r u g e r e . S i n g u r ă , ca
u n o c h i u deştept a l l u i D u m n e z e u , s t e a u a p o ­
l a r ă clipea deasupra capetelor, a r ă t â n d d r u m u l
Miază-nopţii P â n ă u n d e îi v a duce ea?. . . De
mult tăcuse comandantul. Ş i î m p l i n i n d ritul, Is-
t r a t i a î n c e p u t şă c â n t e dini fluer „ A v e M a r i a " .
Cei m a i m a r i l ă c r ă m a u ; cei m a i m i c i p l â n g e a u
c u h o h o t e . A fost a t u n c i c e a m a i sfâşietoare r u ­
g ă c i u n e . P o a t e şi F l o r e a , câinele c i o b ă n e s c al
© BCU Cluj
.cohortei, c a r e îşi a v e a l o c u i î n dreapta! c a r e u l u i ,
p o a t e şi e l cel m a i d r a g prieten al oereetaşilor,
a plâns-. Şi apoi un, glas stins a spus r u g ă c i u n e a :
Rugămu-ne 'ndurărilor
Luceafărului mărilor:
D'in v a l u l ce ne b â n t u e ,
Inalţă-ne, n e m â n t u e —
Privirea-ti a d o r a t ă
A s u p r ă - n e coboară,
O, m a i c ă p r e a c u r a t ă
Şi p u r u r e a feciioară M a r i e !
— Noapte bună.
. F ă r ă o v o r b ă , f ă r ă u n gest, copiii c a r i înce­
p e a u să fie ai n i m ă n u i , a u plecat l a c u l c a r e " .
I a t ă a c u m , m ă r t u r i a . , p â n ă şi din p a r t e a u n o r
copii, a p r o v i d e n ţ e i ce vorbea, î n f i e c a r e ^ zi,
p r i n t r ' o t i p a r n i ţ ă m i r a c u l o a s ă : „ I a r p e l â n g ă a-
cesitea. . . m a i e r a încă, ceva: z i a r u l acela mic,
ele . m u l t e ori. t i p ă r i t p e h â r t i e colorată, „Nea­
m u l R o m â n e s c " al d-lui profesor N. Iorga, în
c a r e v i b r a î n c r e d e r e a . C u o r e g u l a r i t a t e nedez­
m i n ţ i t ă , în fiecare seară, l a l u m i n a focului d i n
d o r m i t o a r e l e d a l a Soleşti u n u l c/tea. cu glas. t a r e
tot ziarul. Şi p a r c ă n ' a j u n g e a . F r e c a r e cercetaş
c ă u t a apoi să v a d ă s i n g u r r â n d u r i l e t i p ă r i t e , să
simtă t o a t ă acea, forţă n a ţ i o n a l ă , c a r e se p u l v e ­
riza în conştiinţele t u t u r o r , g e r m i n â n d voinţele.
N u ştui — şi nici n u m ă interesează a c u m — a-
p o r t u l p e c a r e 1-a a d u s „ N e a m u l R o m â n e s c " în
o r g a n i z a r e a rezistenţei,, d a r dacă a a v u t t ă r i a să
î n a l ţ e copiii, a b i a p r i c e p u ţ i în t r e b u r i l e lumeşti,
v ă d i t este că m u l t îi d a t o r e ş t e sufletul din Mol­
dova". Efectul sfintitor al n e n o r o c i r i i , şi al ne-
voiei se v e d e în aceste r â n d u r i , c e p i c u r ă sfios
1
cu O evlavioasă simplitate, definitive c a o em­
b l e m ă : „Nevoii a e cel m a i m a r e meşter. Iaa: cer­
c e t a ş i ! s'au d e p r i n s cu toate. Şi cu lipsa, şi cu
s ă r ă c i a c o m p l e t ă şi cu m u n c a f ă r ă preget. S'au
d e p r i n s să fie şi croitori, şi cizmari, şi b u c ă t a r i ,
şi gospodari, şi, c h i a r agricultori. Dar , m a i p r e ­ 1
sus d e orice;, a u înţeles ce î n s e a m n ă s ă fii om,
şi _ s'au d e p r i n s să fie o a m e n i " . Şi m e l a n c o l i a
discretă, ce e v a d e a z ă u ş o r în însăş t r i s t e ţ e a tul­
b u r ă t o a r e a f e n o m e n u l u i vieţii, cu c a r e a u t o r u l
îşi î n c h e i e confesiunea: „Din m o m e n t e l e u n e i
vieţi intens t r ă i t e ce teorie se m a i p o a t e deduce,
decât a c e e a c a r e reiese din fapte? I a r faptele,
descoperite şi culese f ă r ă nici o m e t o d ă m a i di­
n a i n t e s t a b i l i t ă a u z b u c n i t din sufletul u n u i co-
ionist, care, d u p ă zece ani, s'a dus în pios pele-
r i n a g i u p e m a l u l P r u t u l u i . Şi a . v ă z u t colonia
t r a n s f o r m a t ă î n t r ' u n spital „rece", a v ă z u t gră­
d i n a l u c r a t ă a c u m d e m i l i t a r i şi p o i a n a , fru­
m o a s a p o i a n ă din l u n c ă , — d a r n u a m a i v ă z u t
nici u n c e r c e t a ş ; cohorta, c a r e u m p l e a de chiote
p ă d u r i l e , plecase de mult. . . Şi d a c ă lipseau oa­
menii, a găsit t o i u ş sufletul coloniei, p l u t i n d dea­
s u p r a o a m e n i l o r şi, a anilor t r e c ă t o r i — sufletul
d e s p r e calre nu. se p o a t e povesti, p e n t r u c ă el a
fost n u m a i al acelor copii, s'a desvoltat cu ei,
le. a î m p r u m u t a t o u n d ă d i n el şi s'a p ă s t r a t în­
tocmai, a ş t e p t â n d p e cei plecaţi, p e n t r u a le m a i
dezvălui o d a t ă tainele p u t e r i i iui. Şi ei n u se v o r
m a i î n t o a r c e . . ."
In a d e v ă r , ce altă teorie decât aceia c a r e re­
z u l t ă din fapte? E a l t a m a i b u n ă ? D a r a c e a s t a
t r e b u i e t o t u ş e x t r a s ă . Cel p u ţ i n aceea, p r o p r i u zis
pedagogică, şcolară. C ă c i deşi „ O şcoală în aer
iber" nu e o c a r t e de pedagogie, d a r e a e şi o
apologie c o n c r e t ă şi a p r o a p e m i s t i c ă a e d u c a ţ i e i
jtroice. O c a r t e f ă r ă e x p e r i e n ţ ă n u e nimic, O e x ­
p e r i e n ţ ă , © m u l t . I a r o c a r t e cu e x p e r i e n ţ ă , e tot
fce p o a t e fi m a i b u n . I n c a z u l d e faţă, se a p l i c ă
ultima alternativă. Aternativa experienţeor mlă­
dioase şi curagioase, r e l e v â n d t o c m a i d e aceea
un sens local, c o n s e m n a t e î n t r ' u n m e m o r i u . Vor­
bele a u t o r u l u i v o r fi reuşit a c u m să b i r u i a s c ă
fereala u n o r a p e n t r u c h e s t i u n i d e educaţie. Şi
joi vor vedea a t u n c i c ă l a Sculeni s'a e x p é r i m e n ­
tât u n m ă n u n c h i u b o g a t d e i d e i p e c a r i l e reco­
m a n d ă p e d a g o g i i cei. m a i î n a i n t a ţ i şi î n acelaş
jţimp cei m a i î n ţ e l e p ţ i astăzi. F i e c a r e din aceste
dei a r puteai f i . u r m ă r i t ă , în desvoltări speciale,
n istoria, Soleştilor şi m a i ales a Sculenilor. N u
e locul s'o facem aci. D a r nu. se găseşte u n p e d a ­
gog, din m u l ţ i m e a celor c a r i pujesc a c u m la, noi,
să s t u d i e z e acest aspect î n t i n e r i t o r şi aproape
n e c u n o s c u t din istoria pedagogiei, şi a şcoalei în
ţ a r a inoasţră? D u p ă c â t s p a r e ceeace s'a făcut
e
l a Sculeni c a e x p e r i e n ţ ă a u t o h t o n ă d e e d u c a ţ i e ,
de e d u c a ţ i e în a d e v ă r etnică deşi f ă r ă d e m o n s ­
traţie, e ma i i m p o r t a n t decât ceeace f a c apos­
;
tolii cu g r a d i e r a r h i c ai şcoalei n o a s t r e d e azi.
P e d a g o g i i noştri d e c â t şi-ar irosi e n e r g i a m a s t i -
când, adeseori u n a şi aceeaş iască p e d a g o g i c ă ,
mai. m u l t a r d o b â n d i , d a c ă s'ar î n d r e p t a c ă t r e
subiecte p r o a s p e t e şi e x p e r i e n ţ e efective. Episo­
d u l d a l a Sculenii r ă z b o i u l u i se î m b i e printre
cele dintâiu,, a d e m e n i t o r în c a d r u - i de sugestii
grave. I a r i z v o a r e d e i n f o r m a ţ i i s'ar găsi.
U n u l , c e a r servi c a p u n c t d e p l e c a r e e c h i a r
c a r t e a d e c a r e ine o c u p ă m aici. I n f o r m a ţ i a n u e
c a n t i t a t i v p r e a b o g a t ă , d a r d e v i n e b o g a t ă fiind­
că e semnificajtivă. T o c m a i firele deJLumină şi
d e . caracteristic, aşa c u m a u s t ă r u i t ele în ezo­
tericul i d e a l i z a t al a m i n t i r i i s'au a d u n a t în iz-
v o d u l acestor p a g i n i . A t i t u d i n e a f a ţ ă d e obiec­
t u l redat, s u b l i m a t ă d e a b s o l u t u r i adolescente ce
s u p r a v i e ţ u i e s c discret, şi stilul, mu metaforic, d a r
e u t o a t ă a n i m a r e a l ă u n t r i c ă , p e o a r e p o a t e s'o
dea. o p i e t a t e fragedă, î n f i o r a t ă şi î n f l o r i n d în
p e r i o a d e d o z a t e de e m o ţ i e obiectivă, deperso­
n a l i z a t ă o a r e c u m , p r e c u m şi u n e l e găselniţe de
r a r ă cuviinţă, deloc c ă u t a t e , în fuga condeiu­
lui ca u n fulg d e n e a c a r e se a ş e a z ă o n d u l â n d
p e p a t u - i alb, c ă c i a d e v ă r a t a e x p e r i e n ţ ă sufle­
tească a r e stil, i a r s i n c e r i t a t e a d u c e la, poezie—
fac f o n d u l acestei c ă r ţ i e v o c a t o r si e m o ţ i o n a n t :
u n e o r i l u c i r i d e f r a g m e n t e d e r o m a n , alteori ac­
cente m u z i c a l e d e r u g ă . P e n t r u oricine, fie c ă
se interesează s a u n u d e istoria r ă z b o i u l u i ori de
educaţie, a c e a s t ă l e c t u r ă e î n v i o r ă t o a r e , fiindcă
puine în contact- direct cu v i a ţ a , cu emoţia, f ă r ă
nici o. alamb^care. Şi dacă. se a d a o g ă că aceste
l u c r u r i n u se tac, ele a p a r ţ i n â n d zestrei obşteşti
a vieţii şi a n a ţ i e i şi c ă . o r i c i n e ştie c e v a t r e b u e
să l e facă p u b l i c e , n u din v a n i t a t e d e m e m o r i a ­
list ce-şi a u t o f l a t e a z ă duioşiile ori din d a t o r i e
m e c a n i c ă , ci din s e n t i m e n t d e î n c h i n a r e f a t ă d e
ce e preţios în v i a ţ ă — v e d e m c ă b i n e a făcut au^
t o r u l n o s t r u ! c ă . şi,-a î n s e m n a t g â n d u r i l e şi. p e n ­
t r u alţii. A m ă r i t p e n t r u noi m ă n u n c h i u l i m a g i ­
nilor de r e p a o s sufletesc şi d e n ă d e j d e .
D a r a m lăsat în u r m ă u n gând, c a r e n e c h i a m ă
î n a p o i . E, v o r b a t o t de c ă r ţ i l e necunoscuţilor. O
a n u m e f a t a l i t a t e i n t e r i o a r ă l e face a p r o a p e în
t o t d e a u n a s ă r ă m â n ă m a i m u l t sau m a i p u ţ i n ne­
cunoscute, deşi p o t s ă a i b ă c a l i t ă ţ i ori aspecte is­
pititoare. E l e sunt, p r i n u r m a r e , o categorie su-
© BCU Cluj
fletească a p a r t e în p r o d u c ţ i a c u l t u r i i . D e c i n u
a i fi d e o p a r t i c u l a r ă s a v o a r e si a l t e o r i c h i a r de
o p r e c i s ă u t i l i t a t e , o c r o n i c ă a c ă r ţ i l o r cu n u m e
n e c u n o s c u t e ? C) c r o n i c ă o a r e c u m stranie, şi a-
mabilă,, şi cu r e z u l t a t e f o a r t e v a r i a b i l e . . . D a r
de u n d e să ştii a c e s t e c ă r ţ i , n e c u n o s c u t e c a şi
a u t o r i i lor? L e î n t â l n e ş t i î n t â m p l ă t o r — c a p e
u n răzor) d e a l b ă s t r i e î n t r ' o p o i a n ă a s c u n s ă . Şi,
t o t u ş , c â t e din i d e i l e a u t o r i l o r c e l e b r i >nu se d a -
toresc c ă r ţ i l o r a ş a z i c â n d n e c u n o s c u t e ! După
c u m , p e d e a l t ă p a r t e , s'ar p u t e a f a c o a r e a b ­
e ţile n e c u n o s c u ţ i l o r s u n t c a mişte flori d e g u r a -
s t r a c ţ i e d e p a r t e a d i l e t a n ţ i l o r în p r o g r e s u l idei­
l o r ? P e l â n g ă aceasta, c ă r ţ i l e în c h e s t i u n e p o t a v e a
b poezie de floare d e c â m p , d e f r u n z e d e p ă d u r e ,
d e g â n d a n o n i m — d e v i b r a ţ i e i n t e g r a l ă şi sfioasă
ori î n d r ă z n e a ţ ă şi c a n d i d ă . P e c â n d a t â t e a din
C R O N I C A
A U M U R I T T R E I
P E N T R U gătelile ei, p r i m ă v e r ' i acestui an
nu i - a u a j u n s , singure, m ă r ă m i l e fragile şi a l b e
ale p o m i l o r : e l e p r e l u n g i a u , p r o b a b i l , p r e a în
a d â n c u l ei s a u în s e n s i b i l i t a t e a c â n t ă r e ţ i l o r săi,
h o t a r e l e şi i m a g i n e a r e î r i p r o s p ă t a t ă a u n e i ierni,
^ a r e se c o n t i n u a floral.
F ă r ă î n d o i a l ă că, dim n e v o i a u n e i diferen­
ţieri, p r i m ă v a r a c e r e c o n t r a s t e : l â n g ă b o r a n g i -
cul a l b şi p r o a s p ă t a l p o m i l o r , c r e p u l fâlfâind
şi neliniştit al m o r ţ i i .
S u n t boli, p a r c ă a n u m e f ă c u t e p e n t r u a ali­
m e n t a această tragică învrâstare de două idei
profund c o n t r a d i c t o r i i : v i a t ă şi m o a r t e , al c ă r o r
c a p ă t se t e r m i n ă n e c e s a r în p r i m ă v a r ă ; ca şi r
c u m p ă m â n t u l a r a v e a n e v o i e d e acest regene­
r a t o r î n g r ă ş ă m â n t uman,, p e n t r u s e m ă n ă t u r i l e
şi h r a n a s u b t e r a n ă a p o m i l o r săi.
Căci, n i c i o d a t ă , nu s'aa î n f i p t a t â t e a c r u c i ,
în b r e a s l a n o a s t r ă , ca în a c e a s t ă p r i m ă v a r ă : I.
1
D r a g o s l a v , G e o r g e R a n e t i şi A r t u r Stayri , p l u s
c â ţ i v a m a i t i n e r i c a r e t r i m i s e r ă din spitale, d e
c u r â n d s p r e cer, p r i n p ă m â n t e ş t i l e h o r n u r i m ă ­
c i n a t e a l e t r u p u r i l o r , f u m u l s u b ţ i r e a l sufletu­
lui lor. . .
Pentru generaţia noastră, a acelora care am
venit l i t e r a t u r ă d u p ă r ă z b o i , D r a g o s l a v n e ara
d i n t r e e i cel m a i a p r o a p e . C e i l a l ţ i d o i se opri­
seră c u scrisul, în u l t i m i ani, d i n c o l o d e hota­
rele « o a s t r e ; d a r f ă r ă ca, p r i n aceasta, să n e fie
streini.
întârziat reprezentant al unei pitoreşti boeme
literare româneşti, Dragoslav purta pretutin­
d e n i c u sine z â m b e t u l nesilit al u n e i r o b u s t e şi
n a t u r a l e i u b i r i pentru, p r o f e s i a sa.
M e r e u d r u m e ţ , d u p ă d o u ă - t r e i s ă p t ă m â n i pe­
t r e c u t e în t â r g u l s ă u m o l d o v e n e s c , Dragoslav
revenea în oraş, c a g h i o z d a n u l d o l d o r a d e lu­
c r u r i scrise cu m i g a l ă şi p a s i u n e
Şi a c e a s t a e s t e î n t â i a t r ă s ă t u r ă c a r a c t e r i s t i c ă
a l i t e r a t u r i i sale: p e r m a n e n t a şi n e ş t i r b i t a legă­
tură pe care a păstrat-o totdeauna Dragoslav
233
cărţile cotate la b u r s a comercializării culturii
s u n t uscate, p e d a n t e şi, în ceeace a u b u n , m i r o s
p r e a m u l t a^ meserie, a m e ş t e ş u g : ce le-ar r ă m â ­
n e d a c ă li s'ar l u a a p o r t u l a c e s t u i a ? O r i c e citi­
t o r sârguimeios e s a t u r a t d e aceste c ă r ţ i p r o d u s e
d e meserie, d e o i n d u s t r i e ca o r i c a r e alta, în
cari conţinuturile g r a v e se e t a l e a z ă imperia­
list a m b a l a t e în p a r a g r a f e şi capitole, într'un
s t d d e f a r m a c i ş t i m a s i v i . D u p ă astfel d e lecturi,
r ă m â i c u u n gust d e cenuşă. F a t ă d e acestea, c ă r ­
leului, z â m b i n d î n c ă din b o b u l d e r o u ă adus
cu ele d m l u m i n i ş u l c r â n g u l u i . C ă r ţ i l e cele m a i
î n ă l ţ ă t o a r e n u s u n t şi cele m a i b i n e f ă c u t e şi
m e i chiair, î n t o t d e a u n a , cele m a i t a l e n t a t e .
VASILE BĂNCILĂ
L I T E R A R A
S C R I I T O R I
î n t r e sine şi o a m e n i i s a u l o c u r i l e în m i j l o c u l că­
rora trăise.
D ă r u i t cu u n a t e n t şi ascuţit spirit d e obser­
vaţie, I. D r a g o s l a v a fixat în c ă r ţ i l e s a l e cu
multă ştnntă a d e s e n u l u i literar; tipuri, şi î n t â m ­
plări, e x t r e m d e a u t e n t i c e şi firesc povestite.
Deaceia, Dragoslav rămâne printre puţinii
n o ş t r i p r o z a t o r i bunii, î n t r e altele şi pentrucă
a s p e c u l a t cu deosebită p r i c e p e r e materialul
folcloric al ţ i n u t u l u i s ă u : fie p ă s t r â n d i n t e g r a l
a n e c d o t a şi c o n s t r u i n d p t e m e l e u n o r legende,
e
p a r t i a l c u n o s c u t e , fie î m p r e g â n d c r e a ţ i a sa p e r ­
s o n a l ă cu s p i r i t u l lor.
„Firimiturile lui Dalib" s a u „Banul la Trei
Ulcele" c u p r i n d , m a i ales, c â t e v a a d m i r a b i l e n u ­
vele, d e j u d i c i o a s e n o t a ţ i i şi a d â n c ă o m e n i e ; ele
s i n g u r e c a p a b i l e să p ă s t r e z e , d e a s u p r a o r i c ă r e i
a m e n i n ţ ă r i a v r e m i i , n u m e l e lui D r a g o s l a v : a-
cest v r e d n i c d e s c e n d e n t din r ă d ă c i n a a d â n c r o ­
m â n e a s c ă d e m a r e şi u n i v e r s a l p o v e s t i t o r al lui
C r e a n g ă , a l ă t u r i d e c a r e el a m e r s d e atâtea, ori
cu cinste.
Mai p u ţ i n n o r o c o s decât D r a g o s l a v , d a r p r i n firea
lucrurilor, G e o r g e R a n e t i n u a a v u t nici, m ă c a r
ş a n s a d e a lăsa, a d u n a t e în v o l u m definitiv, t o a t e
sonorele s e m i n ţ e d e veselie p e c a r e el le a r u n c a s e
rele s e m i n ţ e de veselie p e c a r e el le a r u n c a s e ,
generos şi i n d i f e r e n t , în p a g i n i l e t u t u r o r p u b l i ­
caţiilor c a r e i-au fost c o n t e m p o r a n e : d e l a Ve­
selia p â n ă l a Viata Românească.
I n t r e aceste d o u ă n u m e . d e a l t m i n t e r i , se c u ­
prinde, întreagă, glorioasa scară pe care izbu­
tise s'o> u r c e — şi m u l t ă v r e m e s'o p ă s t r e z e —
u m o r u l n e c r u ţ ă t o r şi fecund al l u i George
Raneti.
M a i p r e s u s d e orice, t e m p e r a m e n t combativ
de g a z e t a r , R a n e t i a p u r c e s t o t d e a u n a d e l à rea­
litate, c u n o s c â n d din plin t o a t e t r i u m f u r i l e d a r
î n f r u n t â n d , egal, şi i n e v i t a b i l e l e ei r i s c u r i : a p l j -
c â n d u - s e a c i d a s u p r a faptei i m e d i a t e , el şi-a fă­
c u t v e r v a p e cât d e t e m u t ă p e a t â t d e utilă,
© BCU Cluj
 L e g a t e s t r â n s d e e v e n i m e n t e peste c a r e v r e m e a
s'a p r ă b u ş i t demult, u n e l e din v e r s u r i l e sale v o r
trebui să u r m e z e destinul n e î n d u r a t a l a r t i c o ­
lelor d e gazetă.
Ală,turil şi s u b o c h i u l l u i Caragialo, R a n e t i a
scris şi ne-a lăsat însă c â t e v a fabule, cu a d e v ă ­
rat p r e ţ i o a s e şi d e s ă v â r ş i t e : -cu m u l t m e ş t e ş u g
construite, p o i n t a lor finală este u n sfichiu î m -
, pletit din u s t u r ă t o a r e fire d e u m o r ş'i m o r a l ă .
P e l â n g ă v o l u m u l e d i t a t d e Cartea Româneas-
ca,i c h i a r în c l i p a îmbarcării, sufletului s ă u pen­
t r u e t e r n i t a t e , i n u l t i m u l t i m p obosit şi u r m ă r i t
d e a p r o a p e d e n e c a z u r i , r e t i p ă r i r e a acestor Fa­
bule a r p u t e a foarte b i n e constitui începutul
unei, t r e b u i t o a r e opere d e f i x a r e şi s ă n ă t o a s ă
cunoaştere a lui George Raneti.
Căci, n i m i c . n u este m a i p e n i b i l c a sfârşitul,,
n e m e r i t a t trist, al u n e i inteligenţi c a r e a semă­
n a t p r i n t r e oameni, t o a t ă viaţa, r â s u l reconfor­
t a n t şi liberator. . . .,
, »
A n a t o l e F r a n c e a r ă t a u n d e v a c u m a r vişa el
ca» orice poet c a r e i - a f e r m e c a t . sufletul, s ă
moară, astfel c a d i s p a r i ţ i a l u i s ă n u t u l b u r e d e
loc i m a t e r i a l i t a t e a poeziei: iluzia fiinţării ei ca
un fenomen dincolo şi cu t o t u l detaşat d e obiş­
nuitele legi a l e existenţei noastre.
Deaceia, în ceasul c â n d e r o u l său simte c ă
şi-a s p u s u l t i m u l c u v â n t a l a r t e i lui, p ă r ă s e ş t e
oraşul şi se izolează a n o n i m î n t r ' u n sat, în a-
f a r ă d e orice p u t i n ţ ă a v r e u n e i r e î n t â l n i r i .
Aceiaşi t ă r i e d e r e n u n ţ a r e t r e b u e s'o fi a v u t
C A R Ţ
ULTIMA CARTE A D-LUI
D. D R A G I I I C E S C T J s'a definit c â n d v a „un
om, c ă r u i a n u i se v a fi c u n o s c u t o a l t ă p r o ­
fesie m a i p r e c i s ă decât a c e i a a, gândirii". Aşa
este. C u a d a o s u l c ă este o m u l unei s i n g u r e
idei, fixe ş'i a b s o l u t e T i m p d e u n p ă t r a r d e
veac, a d e p ă n a t firul d e m ă t a s e al unei idei
unice, i n t r a n s i g e n t e . N ă s c u t l a v i a ţ ă i n t e l e c t u a l ă
sub semnul lui Durkheim, incarnează profetic
.misiunea sociologică f ă r ă c o m p r o m i s ; . P r i m i i
sociologi, f u n d a t o r i energici, d a r circumspecţi,
d e disciplină n o u ă c u a m b i ţ i i d e ştiinţă, a p r i g
contestata, i - a u t r a n s m i s zelul, m u l t i p l i c a t , d a r
n u şi g r ă u n t e l e s p i r i t u l u i d e î n d o i a l ă c a r e este
s e m n u l s t r u c t u r i i c e r e b r a l e ştiinţifice D . . D r ă -
giiicescu r e p r e z i n t ă misticismul sociologic în
f o r m a s a c e a m a i excesivă. C r e d i n ţ a sociologică
a d-sale a t i n g e absolutul, d a c ă s e . p o a t e s p u n e
D e altfel, fiecare din a f i r m a ţ i i l e şi negaţiile
d-sale a r e u n c a r a c t e r d e absolut.
D-sa debutează prin afirmarea determinis­
m u l u i social, p e t i p u l d e t e r m i n i s m u l u i biologic
şi î m p o t r i v a lui, p r i n t ă g ă d u i r e a p a r a l e l i s m u l u i
psiho-fiz'ic, (Un î m p r u m u t care nu este
p r o b a b i l d e c â t o restituţie). A f i r m a ţ i a sociolo-
La Réalité de l'Esprit, Paris, F, Alean, 1928,
2vi4
şi Arfur Stavri: el a v r u t , p r o b a b i l , şi a izbu­
tit, să se desfacă d e c o n t e m p o r a i n în clipa c â n d
a i n t u i t c l a r că o d e s p ă r ţ i r e se i m p u n e a ; ce­
1
d â n d p a s u l altora , S t a v r i " a t n c h i , în Lumi­
nişurile sale, r ă m â n â n d acolo p â n ă l a sfârşit.
 fost t o t u ş u n poet g i n g a ş cu o simţire
c u r a t ă şi n e a l t e r a t ă d e nici u n a din t e n t a ţ i i l e
poetice noui, c a r e c ă p ă t a u glas şi preferinţă
î n c ă d i n v r e m e a sa: r i s c â n d d e z a c t u a l i z a r e a a
r ă m a s credincios l â n g ă s t e a g u l s u b culele' că­
r u i a p l e c a s e delà î n c e p u t .
î n r u d i t p r i n t i m p şi u n e l e a f i n i t ă ţ i d e atitu­
d i n e c u m a r e l e n o s t r u poet al fărănămii, Artur
S t a v r i a e m i s o poezie m i n o r ă şi l i m p e d e uşor
c o l o r a t ă idilic s ă u în p a s t e l grigorascian.
P u r t â n d însă a ş e z a t ă p e sensibilitate p o v a r a
g r e a a u m b r e i eminesciene, S t a v r i a reuşit totuş,
de c â t e v a ori, să se. realizeze î n t r ' o poezie per­
sonală şi discretă, d i n c a r e n i c i accentele m a r i
n ' a u lipsit; c u m , d e p i l d ă , acele adm'ra-
bile strofe din Seară şi Departe: b u c ă ţ i c a r e v o r
t r e b u i negreşit să figureze î n t r ' o e v e n t u a l ă , a n ­
tologie a poeţilor d e seamă,, d i n t r e Emlinascu şi
Coşbuc.
In acest c h i p , din t r e i g l a s t r e d e t r u p p ă ­
mântesc, au crescut c u i r e a l e l u j e r e p e n t r u a
înflori definitiv în cer, în p r i m ă v a r a aceasta, su­
fletele a trei scriitori r o m â n i . . .
AL. BĂDAUŢA
I L E
D. D R Ă G H 1 C E S C U *)
gică a d-lui D r ă g h i c e s c u a r e acel c e v a din a-
f i r m a ţ i a voinţei d e v i a ţ ă . N u c u m v a e s t e u n
, a,ct subiectiv şi o logică a f e c t i v ă fZehil sociolo­
gic, i m p a c i e n ţ a sociologică se m a n i f e s t ă d i n pri­
m a l u c r a r e (Le Problème du Déterminisme So­
cial, P a r i s 1903). D - s a reproşa l u i D u r k h e i m c ă
î n t â r z i e în' c ă u t a r e a legilor n a t u r a l e a l e socio­
logiei şi p r e c o n i z a d e c r e t a r e a i m e d i a t ă de legi
sociologice, potrivit u n e i m e t o d e active şi voluii-
. t a r a , d e legislaţie, î n sens d e m o c r a t s a u socia­
list. U n a d i n a x i o m e l e d-sale o r i g i n a r e era a-
ceia c ă fenomenele psihice sunt u n p r o d u s istoric
şi social i a r n u fiziologic. A s u s t r a g e p r i m a t u l
psihologiei e x p e r i m e n t a l e , ,în folosul sociologiei,
d e v i n e o c h e s t i u n e p e r s o n a l ă a tinereţii înflo­
rite. C e i dintâi', m a e ş t r i i d-sale Roberty, Espi-
nas, D u r k h e i m şi T a r d e s u n t î n v i n o v ă ţ i ţ i că a u
văzut_''numeroasele p u n c t e d e contact d i n t r e psi­
hologie şi sociologie, i n t e r d e p e n d e n ţ a lor, însă
n u şli s u b o r d o n a r e a psihologiei. P - s a d r e s a d o ­
sarul chestiunei (Le Problème de la Conscience,
E t u d e P s y c h o - S o c i o l o g i q u e 1907, P a r i s ) , şi stabi­
lea, d r e p t u r i l e sociologiei d e â s e , ' ş u b ş ţ i t u f ' p s i ­
hologiei în s t u d i u l s p i r i t u l u i şi a l eonşfiinjei
C u v â n t u l final e x p r i m a s p e r a n ţ a î n t r ' o eră
n o u ă d e profeţi etico-sociali a i veacului al XX
© BCU Cluj
lea. D a r l a c o t i t u r a v e a c u l u i , î n t â m p i n â n d re­
z i s t e n t a o p e r i i bergsoniene, scrise ,,1'Idéal Créa­
teur" (Essai p s y c h o - s o c i o l o g i q u e s u r l'évolution
sociale, P a r i s 1914), c a o c o n t r a p o n d e r e a „Evo­
luţiei Creatoare" în b a l a n ţ a s p i r i t u l u i contim­
p o r a n , D - s a nega c a r a c t e r u l c r e a t o r al e v o l u ţ i e i :
„în l u m e a m o r a l ă evoluţia, mu c r e i a z ă n i m i c ,
s p i r i t u l c r e i a z ă t o t u l " . Deci, i d e a l i s m u l va' l u a
locul e v o l u ţ i o n i s m u l u i . Aci sociologismul se n u ­
m e ş t e idealism, d u p ă a x i o m a şcoalii, c a r e i d e n ­
tifică s p i r i t u a l u l cu socialul şi r a ţ i o n a l i t a t e a cu
socialitâtea, C i t ă m ultimul cuvânt: .Ştiinţa
v i i t o r u l u i t r e i m e să-1 r e a b i l i t e z e şi sări realizeze
p e . D - z e u , d o g m e l e şi U t o p i a , p r e c u m fizica şi
chimia, din zilele n o a s t r e r e i a u , ' r e a b i l i t e a z ă şi
realizează,, cel p u ţ i n în p a r t e , v i s u r i l e m a g i c i e ­
nilor şi alchimiştilor".
l a t ă d a r c ă p r o b l e m a t i c a sociologiei, p r i n c i ­
p a l a p r e o c u p a r e à d-lui D r ă g h i c e s c u , a r e d r e p t
a p e n d i c e , î n a r i p a t , c h e s t i u n e a politică şi p r o ­
b l e m a l u i D u m n e z e u . Se înţelege c ă p a s i u n e a
p o l i t i c ă şi a divinităţii: în s p i r i t u l d-sale s u n t
afecte logice. T r a t â n d d e s p r e „Le Renouveau Re­
ligieux et la Guerre Mondiale" (Bucarest, 1916),
a v e r t i z a c ă „oferă r e z u l t a t u l u n o r m e d i t a ţ i i şi
c e r c e t ă r i a n x i o a s e d e 20 d e a n i " , d a r a n x i e t ă -
ţ d e şi meditaţilile d-sale e r a u p u r c o n c e p t u a l e .
O m u l d e s t u d i u p r e a p u ţ i n om, n u v e d e a în re­
n a ş t e r e a . r e l i g i o a s ă u n misticism m o d e r n , i m a -
n e n t i s i n u l , religia p e r s o n a l ă şi i n t e r i o a r ă , ci o
n e c e s i t a t e p e r m a n e n t ă şi i d e n t i c ă a spiritului
u m a n , v r e d n i c ă d e considerat. R a ţ i o n a l i s t i m p é ­
nitent, d a r s u p l u , d e s c o p e r e a în d o g m e l e creştine
un p a r a l e l i s m social şi biologic. A ş a fiind, cre­
d i n ţ a în îngeri, î m p ă r ă ţ i a , l u i D u m n e z e u , n e ­
m u r i r e a , î n v i e r e a j u d e c a t a d apoi, p ă c a t u l ori­
e
ginar, concepţia, i m a c u l a t ă , t r a d u s e în limbaj
socio-biologic ( c o n c e p ţ i a i m a c u l a t ă d e v e n e a ge­
n e r a ţ i a spontanee!) îi a p ă r e a u „ m o r a l m e n t e lo­
gice", a c c e p t a b i l e , şi. d a c ă n u verificabile, cel
p u ţ i n , r a ţ i o n a l e " şi „ p r a c t i c r e a l i z a b i l e în viitor".
C o n f l i c t u l d i n t r e ştiinţă şi religie, îl r e z o l v a d u p ă
d. R ă d u l e s c u - M o t m („Puterea sufletească") prin
a s e r ţ i a că ş t i i n ţ a r a ţ i o n a l ă şi e x p e r i m e n t a l ă este
p r o d u s u l religiei c r e ş t i n e _ R e l i g i a . v i i t o r u l u i ,
p e n t r u d-sa, este u n m e s i a n i s m al ştiinţei, misio­
nara, l u i Isus, şi c r e d i n ţ ă înjtrp u m a n i t a t e s u p e ­
r i o a r ă , a t o t p u t e r n i c ă şi a t o t ş t i u t o a r e , socialistă
sau c o m u n i s t ă .
/ F a ţ ă de înaltele ambiţii precedente, ultima
c a r t e a d-sale, c u p r i n z â n d c â t e u n s t u d i u social,,
psihologic şi metafizic, r e p r e z i n t ă u n „ r e l â c h e "
studios, în c a r e r e g ă s i m acelaş program.: p a r a ­
lelismul psihosociologic p r i m a t u l .sociologiei,
p r o f e ţ i a finală. U l t i m u l c a p i t o l „ I d e a l i s m u l " fi­
x e a z ă p o z i ţ i a d-sale medie, d u a l i s t ă î n t r e m o ­
n i s m u l m a t e r i a l i s t şi cel idealist. C o n ş t i i n ţ a n u
a r fi. nici fenomen, n'ici eoi-fenomen, ci r e a l i t a t e
concretă,, „ s i n t e z ă m a t e r i a l ă " ' : „ r e a l i t a t e a spJr
r i t u l u i e s t e efectul i n t e r f e r e n ţ e i d i n t r e social şi
biologic".
A l doilea c a p i t o l , s t u d i u d e psiho-sociologie
a p l i c a t ă , s a u d e sociologie subiectivă, stabileşte
i d e n t i t a t e a d i n t r e a b s t r a c t şi social.
Primul capitol afirmă „falimentul" psiholo­
giei e x p e r i m e n t a l e , r o l u l religiei şi a l s c l a v a j u ­
l u i în p r o d u c e r e a p r i m e l o r f e n o m e n e de c o n ­
ştiinţă, e t c . . A c i s e m n a l ă m o a l t ă l ă t u r e intere­
s a n t ă . a sensibilităţii i n t e l e c t u a l e a a u t o r u l u i ,
de obiceiu d i s i m u l a t ă în î n c o r d a r e a rigidă. Şi
235
a n u m e u n p e s i m i s m creştin, a u g u s t i n i a n , un
m a s o c h i s m şi c h i a r u n s a d i s m , r i d i c a t l a r a n g u l
d e e x p l i c a t o r al c a u z a l i s m u l u i social.
P r o v e r b u l ' s p u n e că t o a t e d r u m u r i l e d u c l a
R o m a . A d e v ă r u l este c ă m a i t o a t e drumurile
g â n d i r i i m o d e r n e d u c s p r e c r e d i n ţ ă . Sociologia
c o m t î a n ă a v e a l a c a p ă t religia U m a n i t ă ţ i i .
Sociologia d-lui 'Drăghicescu,, c a uni Moloh,
d e v o r a s e t o a t e ştiinţele m o r a l e , cu e x c e p ţ i a teo­
logiei. A s t ă z i a u t o r u l p r o f e t i z e a z ă c ă sociologia
v a deveni O, teologie r a ţ i o n a l ă . C ă c i i n t r ă ' în.
p r o c e d e e l e d-sale d e a-şi lîncheia sonor fiecare o-
p o r ă cu. o, profeţie.
Suntem. în m ă s u r ă să ş t i m că d. D r ă g h i c e s c u
p r e p a r ă o o p e r ă d e sinteză, j a l o n a t ă d e scrierile
anterioare, despre „La Nouvelle Cité de Dieu".
„ N o u a C e t a t e a lui D - z e u " e s t e o r g a n i z a ţ i a so­
c i a l ă viitoare, U t o p i a d-lui D r ă g h i c e s c u , conse­
c i n ţ ă r i g u r o a s ă a p r e m i z e l o r d-sale sociale. E s t e
î n c ă prematur,, î n a i n t e d e „ S u m a " a c e a s t a s o c i o :
teologică să n e p r o n u n ţ ă m a s u p r a operii d-lu'i
Drăghicescu.
D e o c a m d a t ă , d i m e n s i u n i l e ei, r e d u c t i b i l e Ia
u n a s i n g u r ă , îi c o n f e r ă u n c a r a c t e r l i n e a r : este
ca o săgeată, c a r e a r a t ă o direcţie, C a orice di­
recţie, contestabilă. Sociologia, disciplină cu.
d r e p t d e c e t ă ţ e n i e în ştiinţă, s a u c h i a r ştiinţă
p r i n t r e a l t e ştiinţe, p â n ă l a u n p u n c t , d e v i n e
c o n j e c t u r a l ă , d e î n d a t ă ce p ă r ă s e ş t e terenul
realist al statisticei şi al e c o n o m i e i ; se c a d e în­
t â i u să-şi delimiteze b i n e obiectul,, să e v i t e c o n ­
fuzia cu alte. d i s c i p l i n e s a u ştiinţe, să n u t i n d ă
p r e m a t u r l a p a n s o c i o l o g i s m ; însfârşit m e s i a n i s ­
m u l p o a t e fi o e x p r e s i e a u n u i temperament
poetic, clar n u a l u n e i ' ş t i i n ţ e . Se p o a t e i a r ă ş i să
n u fim d e a c o r d în c o n d a m n a r e a p e r e m p t o r i e
a psihologiei e x p e r i m e n t a l e , t e h n i c ă ce a d a t re­
z u l t a t e r e m a r c a b i l e ; mici în p r o c l a m a r e a a x i o ­
m a t i c ă , î n c ă n e d o v e d i t ă , a p a r a l e l i s m u l u i psiho­
sociologic.
Mai ales n u s u n t e m c o n v i n ş i d e s u p e r i o r i t a t e a
m o r a l ă a p a r a l e l i s m u l u i psiho-sociologic asu-,
p r a p a r a l e l i s m u l u i psiho-fizic. Acesta este m a r e l e
a r g u m e n t al d-lui D r ă g h i c e s c u . P s i h o l o g i a e x p e ­
r i m e n t a l ă q . f u r a t şi înşelat p e om. „ Ş t i i n ţ a i-a
r ă p i t conştiinţa". . O ! c â t d e sonor! „Şi t o t u ş i
c o n ş t i i n ţ a este t o t b i n e l e o m u l u i . E a singură
p o a t e s p u n e î m p r e u n ă cu Ieliova al v e c h i l o r Is­
rael iţi: „Eu s u n t cel ce s u n t , şi tot ceeace este
nu. e x i s t ă decât p r i n m i n e " . D - s a ' a f i r m ă , r ă z ­
leţit, c a un v r e d n i c s p i r i t u a l i s t : , c o n ş t i i n ţ a este
l i b e r ă " , „ d e n a t u r ă n e m u r i t o a r e , i n f i n i t ă " , re­
ligia „ i n s t i t u ţ i e s t r a n i e , p r o v i d e n ţ i a l ă " d a r aces-
tca-s s i m p l e m e t a f o r e şi s c ă p ă r i . I n sistemul
d-sale, „soeialiiatea e s t e c a u z a esenţială, r a ţ i u ­
n e a suficientă a f e n o m e n e l o r c o n ş t i i n ţ ă şi 'ab­
s t r a c ţ i e " i a r m i s t i c a şi r e l i g i a „ a p a r ţ i n " socio­
logiei. P a r a l e l i s m u l psiho-sociologic i m p l i c ă un
d e t e r m i n i s m social a b s o l u t . Spiritualiştii şi
idealiştii v o r înţelege că D-zeu, s u f l e t u l şi liber­
t a t e a lipsesc din acest d e t e r m i n i s m , e x a c t c a din
d e t e r m i n i s m u l biologic. „ U n d é t e r m i n i s m e en
v a u t u n a u t r e " , p o t c o n c h i d e dânşii. P e r s o n a l ,
preferăm, u n determinism; în p a r t e dovedit, c a a-
cela biologic, d e t e r m i n i s m u l u i social m a i p u ţ i n
dovedit. '
î n s f â r ş i t , e x p r i m ă m satisfacţia n o a s t r ă intelec- .
t u a l ă p e n t r u p o z i ţ i a i n t e l e c t u a l i s t ă a d-lui D r ă ­
ghicescu lai e g a l ă distainţă d e i n t u i ţ i o n i s m u l
b e r g s o n i a n şi d e p r a g m a t i s m u l j a m i s t ; d a r s u n -
© BCU Cluj
 t e m n e d u m e r i ţ i d e a f e c ţ i u n e a d-sale p e n t r u i-
d e a l i s m u l dualist. C r e d e a m c ă u n sociolog, p r i n
definiţie, trebue să fie pozitivist şi materialist.
D. TJrăghicescu n u ne-a d i s u a d a t d e m a t e r i a l i s ­
mul inerent d e t e r m i n i s m u l u i social. D a r d-sa
D R A M A Ş I
BAVA AFRICANUL, p a t r u a c t e d e d-1 B E R N A R D
N [ J v i se p a r e că Africa s e a m ă n ă cu o i n i m ă ? !
s p u n e l a um sfârşit d e a c t u n p e r s o n a g i u d i n
Bava. . . E o încheiere în g u s t u l şi posibilită­
ţile, m a i m u l t b r i c e , a l e d-iui Zftmmer, şi u n
c r i s t a l c a r e î n ç b l d e în el „sufletele" p o r n i t e în­
tr'o aceeaş e v a d a r e cu u n c o n d u c ă t o r şi u n cân­
t ă r e ţ : B a v a însuş. Africa: a p a r e aci c a u n p a ­
n a n t a l făgăduinjei p e n t r u i n i m i l e franceze şi
peste î n t r e a g a ţ e s ă t u r ă a piesei, c a r e acoperă
o a m e n i i şi! sentimentele lor, a r p l u t i u n fel de
refren d e e n t u z i a s m al unei e x p a n s i u n i colo­
niale d e n ' a r fi m ă s u r a şi discreţia, cunoscute
şi d-lui Z i m m e r ca şi în,tregei familii d e scrii­
tori din c a r e face p a r t e . S u b t v ă t u i r e a aceasta
galică, f a p t u l r ă m â n e t o t u ş ^şi t r a n s p u n e r e a l u i :
l i t e r a t u r a exotică, c o n s t r u i t ă l a u n m o m e n t d a t
nu n u m a i c u impresii lirice şi personale, s a u c u
g â n d d e s m ă l ţ u i t ă î n r e g i s t r a r e d e peisagii, ci fă­
c u t ă p r i n d e p l a s a r e a u n o r mici nuclee sociale cea m a i c o n v i n s ă a acestui m o n s t r u imaginativ,
puse s u b t r e a c t i v u l acesta e x o t i c p r i n l e g ă t u r i
politice, a t r e c u t p e nesimţite, d u p ă răsboiu delà
g e r m a n i l a francezi.
E p o c a din p r e a j m a anilor 905—910 c â n d subt
i m b o l d u l violent a l politicei wilhelminiene, p o b -
tica d e e x p a n s i u n e g e r m a n ă , colonială, se afir­
m a , e a a c r e a t o r ă s f r â n g e r e în l i t e r a t u r a ger­
mană contimporană, pe care. o însemnăm cu
d o u ă n u m e caracteristice: H a n s H e i n z E v e r s şi
M a x D a u t h e n d e y . A s t ă z i F r a n ţ a se b a t e p e n t r u
locul acesta. Şi subt î n t r e a g a l i t e r a t u r ă a călă­
torilor se simte p u l s â n d m a i m u l t decât o sim­
plă v a g a b o n d a r e . B a v a a f r i c a n u l interebează
mica b u r g h e z i e f r a n c e z ă p e n t r u colonii şi o in­
teresează complet, subt t o a t e aspectele: delà
e n t u z i a s m u l t â n ă r u l u i E m i l e Soin p e n t r u ,,turcos"
in r â n d u r i l e c ă r o r a v r e a să i n t r e ca v o l u n t a r ,
p â n ă l a învestirea economiilor î n a c ţ i u n i l e între­
p r i n d e r i l o r din Congo. Mişcarea a c e a s t a d e er
vadare exotică vrea să cuprinză subt mâna
d-lui Zimmer t o a t e n u a n ţ e l e — l u c r u l acesta creia-
/.ă interesul d e felul c u m este p u s ă c h e s t i u n e a
de c ă t r e a u t o r — logodindu-se m i n u n a t cu î n c ă
o a l t ă t r ă s ă t u r ă a sufletului m o d e r n , i a r ă ş foar­
t e des î p t r e b u i n t a t ă d e poezia d r a m a t i c ă fran­
ceză, c o n t i m p o r a n ă . E v o r b a d e o a n u m i t ă ro­
m a n t i c ă a oraşelor m a r i , o r o m a n t i c ă a celor
umilii, c a r e se dospeşte î n t r e z'iduri n e g r e şr tic­
site şi m u r d a r e , la o l a l t ă c u e n t u z i a s m e l e spor­
tive. P r i n ţ i n e r i l e generaţii, c a r i a u o t e n d i n ţ ă
d e o m o g e n i z a r e e a circulă, d u s ă d e foile ieftine
şi p o p u l a r e , cu veşti m i r a c u l o a s e d e s p r e ştiinţă
sau' ţ ă r i vrăjite, s a u subt m â n a u n u i m a r e a n i -
mator-poet c u m a r fi s p r e pildă, B a v a .
Amintiţi-vă „Paquebotul Tenacity" a l l u i T r i b u l m ă r t u r i s e ş t e c ă p r e f e r ă u n m i n c i n o s ta­
C h a r l e s Vildrac, cu acel c â n t e c p e r m a n e n t şi
236
ne convinge m a i p u ţ i n tlecât ne s m u l g e a d m i r a ­
ţ i a e s t e t i c ă ; f a t ă d e contradicţiile f u n d a m e n t a l e
ale u n u i metafizician prin vocaţie, c a n t o n a t în
sociologie.
ŞERB AN C10CULESCU
T E A T R U
ZIMMER
naiv care-şi chema, c a o sirenă, eroul s p r e C a ­
n a d a sau, m a i recent, a m i n t i ţ i - v ă din , Societa­
tea Atleţilor S p i r i t u a b ' ' a l u i Georges Duhamel,
v a g a b o n d a r e a c u g â n d u l şi a p o i c u fapta, pleca­
r e a lui Dem's şi Amedé s p r e a c e a P a t a g o n i e ilu­
z o r i e şi veti v e d e a c ă Africa d-lui Zîimmer e
r u p t ă din acelaş a t l a s d e iluzii m o d e r n e , d e ro­
m a n t i c ă u m i l ă şi citadină.
B a v a e f u n c ţ i o n a r lai u n n o t a r î n t r ' u n s ă t u c
u i t a t d e Drzeu. D e douăzeci d e ani vorbeşte de
Africa, d e Congo, d e o e x p e d i ţ i e la c a r e a luat
p a r t e . I n Africa el n ' a fost. E n u m a i un m i t o ­
m a n cu o p u t e r n i c ă intuiţie, u n imaginativ, un
constructiv.
P u t e r e a sugestiei sale e a t â t d e m a r e încât
f u r ă p e t o ţ i ceilalţi cu el şi a j u n g e cu încetul
să creeze u n t r i b africoman din tot s a t u l acesta.
D u p ă cum. e r a f a t a l şi m a i l e s frumos, v i c t i m a
a
v a fi o femee: d - n a Soin,, p r o p r i e t a r a u n u i debit,
femee aşezată, v ă d u v ă , însă c u u n d e m o n ne­
cunoscut şi n e c l a s a t în e a — inconştient d ă târ­
coale u n o r m o d e s t e g â n d u r i metafizice de comu­
n i c a r e cil l u m e a d e dincolo şi „ F l o r i l o r r ă u l u i "
lui B a u d e l a i r e .
P e d - n a Soin o i u b e ş t e î n s ă şi d. Caille, şeful
gării c a r e refuzat d e femeea a c e a s t a p r i n s ă cu
t o t u l în m r e j e l e Iui Bava, se h o t ă r ă ş t e să se răs-
b u n e , r ă s v r ă t i n d " t r i b u l î m p o t r i v a mincinosului.
L o v i t u r a d a g r a ţ i e v a fi u n acar, c a r e a fost a-
d e v ă r a t în CongQ, u n biet betiv î n s ă r c i n a t cu
m i s i u n e a să-1 î n f u r i e p© Bava.
A m fi p u t u t v e d e a o scenă m a r e , s u b m â n a
u n u i m a r e scriitor. I n r e a l i z a r e a d-lui Zimmer,
r e a l i z a r e a l u p t e i acesteia, n u a m v ă z u t decât o
schiţă a p r o a p e nesugestivă. _ S i n g u r u l l u c r u ce
ni s'a c o m u n i c a t e g â n d u l , ideea. D e altfel în­
t r e a g a piesă lasă această impresie d e necopt,
necrescut, nedospit.
Iei p r e t u t i n d e n i c o n t a c t niumai cu. p r o b l e m e
interesante, cu aspecte n o u ă descoperite, cu in­
tenţii d i n cele m a i fericje, în acest Bavay afri­
c a n u l . N i c ă e r i însă nu întâlneşti realizarea.
Bava, s u r p r i n s d e a m ă n u n t e , l a î n c e p u t se cla­
t i n ă ; e însă m u l t prea- abil şi p r e a inteligent
p e n t r u a nti eşi d i n î n c u r c ă t u r ă . L a al doilea
a t a c al a c a r u l u i , B a v a îşi p i e r d e însă b u s o l a şi
ej t r ă d a t c a i m p o s t o r . U n câştig d e p r e m i u —
p r e m i u : u n bilet d e c ă l ă t o r i e în Congo — îl î m ­
p i n g e p e fantezist s p r e realitate. In p r e a j m a
plecării sale r e a p a r vechile l e g ă t u r i şi regretele
c u ele. A c a r u l n u p o a t e l u a locul l u i B a v a
fiindcă n u a r e f a n t a / J e şi n u ştie s ă povestească.
l e n t a t (ce e o a r e a l t c e v a talentul?) u n u i m a r t o r
© BCU Cluj
cinstit, n e t a l e n t a t . L u i B a v a i s e v ă t u e ş t e i a r ă ş
v i a ţ a în s a t şi r ă m â n e c a sot a l d-nei Soin
marea lui admiratoare.
C h i a r p e r s o n a j u l c e n t r a l , B a v a n u e u n i t a r şi
suficient c o n s t r u i t . M a t e r i a l u l a c e s t a delicat su­
fletesc e n o t a t şi risipit ceeace î m p i e d i c ă re­
d a r e a u n e i s i n g u r e impresii. Apoi,, p o v e s t e a e
m u l t prea. d i l u a t ă d e - a l u n g u l celor p a t r u acte.
O m â n ă sigură, c a r e ar fi ştiut şi p u t u t c o n c e n ­
tra, î n c â t mail p u ţ i n n e î n d o i o s şi m i n u n a t e l e a-
î n ă n u n t e , şi i n t e n ţ i i l e a r fi d a t o l u c r a r e c a r e să
c o n t e z e In f a ţ a piesei d-lui Zimmier n u p u t e m
C R O N I C A
G E O R G E C O Ş B U C a m u r i t a c u m zece a n i
in l u n a Maiu, în B u c u r e ş t i u l o c u p a t d e a r m a
tele c e s a r o - c r ă i e ş t i d e c a r e fugise î n t i n e r e ţ e şi
a fost î n m o r m â n t a t s i m p l u şi t r ' s t , p e o zi p l o ­
ioasă, d e c â ţ i v a p r i e t e n i p r i n ş i s u b n ă v a l a v r ă j ­
m a ş u l u i . C â n t ă r e ţ u l c a r e a glorificat chiotul
vesel al vieţiii n u s'a b u c u r a t , c â t a t r ă i t , d e c â t
de a t e n ţ i a c e s e d ă u n u i şef d e b i u r o u î n l u m e a
n o a s t r ă s t ă p â n i t ă d e o b r a z n i c i c u suflet d e s u b ­
t e r a n ă şi e l e g a n ţ ă p a r i s i a n ă . N u e r a g r e u d e o b ­
s e r v a t c u m s'ai şl o b s e r v a t : G e o r g e C o ş b u c a fost
un i n a d a p t a b i l . S'a s p u s însă c a u n r e g r e t ceea­
ce t r e b u i e s p u s c a u n o m a g i u . I n a d a p t a b i l i t a t e a
lui se ţ i n e a d e s t r u c t u r a i n t i m ă , r o b u s t ă şi v a s ­
tă, a p e r s o n a l i t ă ţ i i p o e t u l u i . R a r e x e m p l a r al
rasei p e r s o n a l i t a t e a l u i î n t r u p a tot c e e m a i
înalt şi m a i a r i s t o c r a t în r u r a l i s m u l m i l e n a r al
vieţii r o m â n e ş t i . V e a c d u p ă veac l u c r e a z ă , încet
şi n e o b s e r v a t , s p i r i t u l r u r a l care, t o c m a i d e a-
ceea, p a r e 'imobil şi i d e n t i c cu sine: c a o p i a t r ă
r o t u n j i t ă în r â u d e l u n e c a r e a m i i l o r d e v a l u r i
c o n s e c u t i v e şj c a r e t e face s'o> crezi d i n t o t d e a u ­
na r o t u n d ă . C u acest r u r a l i s m m i l e n a r a d â n c i t
în s t r u c t u r a l u i sufletească, ' G e o r g e Coşbuc
p o a t e n u m a i d u p ă o v i a ţ ă m a t u s a l e m i c ă s'ar fi
a d a p t a t o r a ş u l u i . A r ă m a s c u m e r a în v o r b ă şi
'», fel d e a fi c a f a t a a c e e a i m o b i l i z a t ă într'o
c r e d i n ţ ă d e d r a g o s t e p e c a r e a c â n t a t - o în „ I d e a l " .
Oraşul nostru era caragialesc: omul brusc a-
d a p t a t s e t r a n s f o r m a î n t r ' o c a r i c a t u r ă . L u i Coş­
b u c t r e b u i e să-i fi f ă c u t silă. Şi refugiul l u i spi­
r i t u a l e r a în elementele d e s t a t o r n i c i e e t e r n ă :
în r u r a l i s m u l d i n p r o p r i u - i sânge, î n p r i m i t i v u l
O m e r în a g r e s t u l Virgiliu, în c r e ş t i n u l D a n t e .
T i p u l u r b a n a l l u i G o e t h e , oricât d e clasicizant
ar fi fost, n u 1-a a t r a s . î n s ă ş i c u l t u r a l u i l i t e r a r ă
e d e t e r m i n a t ă d e s t r u c t u r a lui sufletească: ace­
laş r u r a l i s m a m p l i f i c a t în spţiu şj, î n t i m p u r i .
1
P e n t r u acest rustif.ism i n a l t ^ i b i . O w a l d Sr>e
gler l-ar n u m i c o n t e m p o r a n u l lui O m e r şi a l l u i
Virgiliu. I n a d a p t a b i l i t a t e a lui C o ş b u c e astfel
u n o m a g i u a d u s p e r s o n a l i t ă ţ i i l u i p u t e r n i c e şi
biruitoare. j şi, p r i n u r m a r e , v i a ţ a l u i e tipică, n e t r e c â n d u - s e
, N ' a cucerit o r a ş u l c a r e 1-a cinstit ca, p e u n
simplu şef d e b i u r o u ? I n orice c a z i-a s t a t
d â r z , f a ţ ă 'n faţă, egal în p u t e r i . E m i n e s c u p u r ­
t a s e u n suflet d i z o l v a t d e u r b a n i s m . N e s t a t o r n i ­
cia formelor, t r a n s f o r m ă r i l e caleicloscopice, v â r ­
t e j u r i l e e f e m e r e a l e vieţii u r b a n e , c a r e p r o v o ­
c a u g l u m a c r u d ă şi n e u m a n ă a lui C a r a g i a l e
avea d e c â t r e g r e t u l u n u i f o a r t e f r u m o s m a t e ­
rial n e c r i s t a l i z a t suficient.
In i n t e r p r e t a r e a T e a t r u l u i N a ţ i o n a l , defectele
piesei a u a p ă r u t şi m a i m a r i . S u b ţ i r i m e a şi p r e ­
ţiosul a m ă n u n t u l u i s'a şters s a u s'a tocat. S'a
l u c r a t fin m a r e , p e c â n d a c i se c e r e a t o c m a i t e h ­
nica opusă a p u n c t u l u i bine rotunjit.
L i m b a c u r g ă t o a r e şi c u r a t ă , p r e c u m şi j u s t e ţ e a
e x p r e s i i l o r r o m â n e ş t i , p e n t r u f o a r t e grelele f r a z e
franceze f a c din t r a d u c e r e a d-lui Iosif N ă d e j d e
o lucrare de multă laudă.
ION MARIN SADOVEANU
M Ă R U N T A
t r e z e a u d e s n ă d e j d e a satirică a . l u i E m i n e s c u . Se
:
p o a t e ca_ p e s i m i s m u l s ă u să fie e x p r e s i a unei
d e z o r g a n i z ă r i 'interne d e n a t u r ă m o r b i d ă , c u m
s'a zis, deşi î n a p o g e u l g e n i u l u i s ă u Eminescu,
era s ă n ă t o s ; î n orice c a z el este e x p r e s i a unei
psihologii u r b a n e c e nu-şi p u t e a găsi e c h i l i b r u l
în j u c ă u ş u l şi veşnicul p r o v i z o r a t al m e d i u l u i
d e oraş. T r ă i n d î n acest m e d i u , p u r t â n d u - 1 _ în
sânge, s p e c t a c o l u l e x i s t e n ţ e i îţi a p a r e fărâmiţat.,
petecit cu, mizeaii, deşert ele sens si f ă r ă n o i m ă .
El t e d e t e r m i n ă l a n e g a r e a existenţii s a u cel ;
p u ţ i n l a d i s p r e ţ u l ei. N u e s e m n i f i c a t i v c ă des-
gustul d e m o b i l i t a t e a u r b a n ă î m p i n g e a p e E m i ­
nescu l a p r i e t e n i a ş ă g a l n i c u l u i I o n Creangă, i a r
pe Caragiale la ritmul robust al poeziei lui
C o ş b u c ? P r e f e r i n ţ e l e l i t e r a r e c o n t r a s t â n d c u fi­
r e a celor doi o r ă ş e n i n u p a r nişte refugii d e yi-
legiaturiştj în m i j l o c u l naturii', suflete obosite
d e s d r u n c i n u l u r b a n ce-şi c a u t ă r a z i m î n veş­
nica s t a t o r n i c i e r u r a l ă ?
Sufletul r u s t i c n u c u n o a ş t e această amară
d e z a g r e g a r e zilnică. E l e prib n a t u r ă optimist,
î n c a d r a t î n f o r m u l a unei î n ţ e l e p c i u n i m i l e n a r e ,
în r i t m u l tipic al datinei m o ş t e n i t e , înfăşurat
în aceiaşi v a s t ă c i r c u m f e r i n ţ ă a c e r u l u i albastru,
(pc c a r e o r ă ş e a n u l nu-1 v e d e d e c â t a r a r p r i n t r e
spărturile acoperişurilor), omul de ţară a r e o
soliditate p s i h o l o g i c ă i n c o m p a r a b i l ă , o voie b u n ă
î n t e m e i a t ă p e o s t a t o r n i c i e î n n ă s c u t ă , o dispozi­
ţ i e d e a privi t o t ce se î n t â m p l ă s u b u n g h i u l
e t e r n i t ă ţ i i şi d e a se simţi astfel d e a s u p r a a tot
ce sel î n t â m p l ă - E l nju e t e r o r i z a t d e a m ă n u n t u l
zilnic (care p e n t r u o r ă ş a n iia p r o p o r ţ i i c a t a s t r o ­
fale), şi, deci n u e e x p u s d e z a g r e g ă r i i . D i n per­
s p e c t i v a l u i nesfârşită, el v e d e o r a ş u l r e d u s l a
u n biet f u r n i c a r s u b v a s t u l cer şi r â d e d e m a ­
A
rile frământării c l o c o t i t o a r e x\n e se zămisleşte
„ p r o g r e s u l m o d e r n " . S p e c t a c o l u l existenţii p e n ­
tru el nu se î n f ă ţ i ş e a z ă f r a g m e n t a t şi desfigu­
r a t d e mizerii ci i n t e g r a l , m ă r e ţ şi statornic-
D a c ă o r ă ş a n u l t r ă ' e ş ţ e în efemer, ţ ă r a n u l t r ă ­
ieşte în e t e r n i t a t e . E a îi i m p u n e r é g u l e d e v i a ţ ă
în formule d e m a i î n a i n t e ştiute. R o b al e f e m e ­
rului, o r ă ş a n u l e p r o v o c a t l a c o n t i n u ă i n v e n ţ i e
a formulei d e e x i s t e n t ă . _ El e i n d i v i d u a l i s t .
In a r t a l u i , C o ş b u c r i d i c ă l a e x p r e s i e î n a l t ă a-
cest suflet colectiv, m o d e l a t d e r u r a l i s m u l m i ­
lenar. Nic!o n o t ă s u b i e c t i v ă n u p ă t e a z ă imensa
o r h e s t r a ţie a acestei c o l e c t i v i t ă ţ i c o n t o p i t e în t i p
şi r i d i c a t e p a r c ă d e a d r e p t u l din n a t u r ă în n.po-
237
© BCU Cluj
teoza artei. E g o c e n t r i s m u l u i r o m a n t i c al l u i E-
ininescu i se o p u n e d i n t r ' o d a t ă şi m a s i v coleetir
vişinul realist al lui G e o r g e C o ş b u c . E s i n g u r u l
poet care, (lela Eminescu a creat o o r d i n e n o u ă
în p o e z i a . r o m â n e a s c ă , o p u s ă în c o n ţ i n u t , egailă
în e x p r e s i a artistică. O r d i n e n o u ă şii stil nou.
Un stil c r e s c u t p e r u s t i c i t a t e a inspiraţiei ca
portul ţărănesc potrivit pe trupul ţărănesc. Fi­
reşte, u n stil d e s ă r b ă t o a r e , c a u n p o r t d e săr­
b ă t o a r e . Ioni Slavici şi Ion C r e a n g ă l-au c r e a t în!
p r o z ă ; G e o r g e C o ş b u c 1-a d e s ă v â r ş i t î n poezie:
stilul r u r a l c a r e s t ă l a b a z a c u l t u r i i româneşti
î n t r e g i c a e x p r e s i e a s u f l e t u l u i colectiv şi per­
m a n e n t d e u n d e n e s o r b i m energiile c r e a t o a r e
şi p e c a r e n e r ă z i m ă m c a p e u n f u n d a m e n t sta­
t o r n i c al s i g u r a n ţ e i d e noi î n ş i n e
E M I N E S C U conţin ua sa r a n i a n a unea o p r o ­
b l e m ă nedoslegată. N'avenr o b i o g r a f i e comp­
lectă a lui (nici n u n o t r e c e p r i n gând u n r o ­
m a n a l lui, o l i t e r a r i z a r e a vieţii lui, care, a-
tâta vreme cât nu există un documentat studiu
biografic a r î n s e m n a o falsificare); n ' a v e m d e -
asomenea o lucrare: d e a n a l i z ă şi d e i n t e r p r e ­
t a r e j i operei şi a geniuluil său. A v e m n u m a i în­
c e r c ă r i şi fragmente. Se dovedeşte î n c ă o d a t ă ,
î n f a t a p r o b l e m e i Eminescu, cât d e sterilă şi
z a d a r n i c ă e critica n o a s t r ă oficială, erifica „ra-
1
ţionalisiă şi estetică" cu „cele trei, a r i p i ale ori­
g i n a l i t ă ţ i i lui, E m in escu " , sau critica i m p r e s i o ­
nistă care, f ă r ă să n e d e m o n s t r e z e c e este E m i ­
nescu, se^ s f t ă d u e ş t e ridicol neprovocată de
n i m e n i să n e d e m o n s t r e z e că E m i n e s c u n ' a
•fost u n filosof fiindcă n ' a r e u n sistem d e filo­
sofic în v e r s u r i l e s a l e ! Fireşte, q m u l t m a i u ş o r
să treci d r e p t critic o c u p â n d u - t e d e „ a r i p i l e " ei
în loc să t e ocupi d a finsăşi pasărea, m ă i a s t r ă ,
sau în cellalt caz, d e pOetul C a m i l B n l t a z a r .
In ultimii ani, m u l t e - ş t i u t o r u l istoric lite­
r a r d. G. B o g d a i i - D u i c ă ne-a dat, p r i n Viaţa Ro­
mânească, o serie d e a m ă n u n t e biografice noi
în p e r s p e c t i v a u n e i v i i t o a r e biografii ai l u i E m i ­
nescu. D e - o v r e m e publicarea, lor a încetat:
şi-a p ă r ă s i t , d. G. Bogdan-Duieă, p r o e c t u l ? R e ­
cent şi tot prin Viaţa românească, în c a r e creşte
p a r c ă tot m a i m u l t u n cult p e n t r u Eminescu, d.
G. I b r ă i l e a n u reia, a d â n c i n d u - l e şi a m p l i f i c â n -
du-le, veclii p r e o c u p ă r i ale sale; în l e g ă t u r ă cu
opera poetului.
("are sânt poeziile şi c a r e t e x t e l e ce-ar p u t e a
a l c ă t u i o ediţie n a ţ i o n a l ă a Iuti Mihail E m i n e s ­
c u ? E şi a c e a s t a o p r o b l e m ă încă nedeslegată.
E d i ţ i i l e d e p â n ă a c u m diferă u n a de a l t a şi 'n
t e x t şi îmi c u p r i n s . N i c i u n a n u p o a t e fi soco­
t i t ă definitivă. T o a t e sânt î n c e r c ă r i ce n u pot'
m u l ţ u m i p e nimeni,, c u atât' m a i p u ţ i n p e d. G.
I b r ă i l e a n u . Criticul ieşean şi-a l u a t s a r c i n a să
H'luci'ideze aceste dificile chestiuni. RezultateHe
a doi ani de intense cercetări î n c e p să iasă l a
l u m i n ă p r i n l u n g u l studiu din car© a u a p ă r u t
p r i m e l e c a p i t o l e în n u m e r e l e din April şi M a r t
a l e revistei. E o m u n c ă m e t i c u l o a s ă -din cale-a-
fară, c o n d u s ă d e s p i r i t u l ager şi d e gustul ire­
p r o ş a b i l p e c a r e îl c u n o a ş t e m . D e o c a m d a t ă p r o ­
b l e m a c a r o îl p r e o c u p ă p e d. Ibrăileanu, e a-
ceea a poeziilor p o s t u m e . N ' a m cetit î n c ă ceva
m a i j u d i c i o s şi mai, l u x o s d o c u m e n t a t în a c e a s t ă
chestiune atât d e controversată şi nelămurită
238
p â n ă a c u m . La, s i g u r a n ţ a j u d e c a Iii şi a i n f o r m a ­
ţiei, d. G. I b r ă i l e a n u a d a u g ă u n infinit senti­
m e n t do religios'itate p e n t r u m a r e l e poet. E o
m u n c ă d e a l e x a n d r i n s a u d e benedictin, u m i l ă
d a c ă vreţi, d a r cu a t â t m a i n e c e s a r ă c u c â t n i ­
m e n i n ' a a v u t c u r a j u l s'o> facă p â n ă a c u m . O -
d a t a problema! p o s t u m e l o r l ă m u r i t ă v a u r m a ,
s p e r ă m , aceea a stabilirii t e x t u l u i şi ortografiei
definitive, l u c r u r i şi m a i meticuloase. Ediţia
n a ţ i o n a l ă , e, însfârşit, pe d r u m . . ,
P R E M I I L E Ş. S. R. s'au d a t şi a n u l acosta
p r i n vot. C o m i t e t u l p r o p u n e a d u n a r e a g e n e r a l ă
deliberează şi votează. C o m i t e t u l a p r o p u s la a-
celaş p r e m i u p e T u d o r A r g h e z i şi, Alfred Mo­
şoiu; a d u n a r e a a d e l i b e r a t a s u p r a . celor doi
p o e ţ i a d v e r s a r i f ă r ă v o i a l u i A r g h e z i şi, d u p ă o
m i n u ţ i o a s ă c â n t ă r i r e a valorilor, a p r e m i a t pe
Alfred Moşoiu. C o m i t e t u l a p r o p u s l a acelaş
prenrju d e p r o z ă p e r o m a n c i e r i i I o n e l T e o d o -
r e a n u şi Ion F o ţ i ; a d u n a r e a , a deliberat a s u p r a
celor doi, a d v e r s a r i f ă r ă v o i a l u i I o n e l Teodo-
reanu,, şi d u p ă o m i n u ţ i o a s ă c â n t ă r i r e a valori­
lor, . a premiat, p e Ion F oti.
P r e c u m în m e d i c i n ă cei m a i c o m p e t e n ţ i o a :
m e n i s â n t m e d i c i , precum; în i n g i n e r i e cei m a i
c o m p e t e n ţ i o a m e n i s u n t inginerii, tot astfel în
l i t e r a t u r ă cei m a i c o m p e t e n ţ i o a m e n i sânt scrii­
torii înşişi. V o t u l lor, e x p r e s i e a g u s t u l u i f ă r ă
greş şi! a e n t u s i a s m u l u i n e d o m o l i t p e n t r u a d e v ă ­
r a t e l e c r e a ţ i i d e a r t ă , e o c o n s a c r a r e definitivă.
P r e m i a t u l e deci u n ales î n t r e aleşi. P e n t r u m u l ­
ţ i m e a i n f o r m ă a cititorilor, a c t u l acesta d e j u ­
decată al s u p r e m e i c o m p e t e n ţ i t r e b u i e să fie u n
criteriu n o r m a t i v , o i u d ' c a t i e d e p r o e c t a r lu­
minos, a p r o a p e o p o r u n c ă s c o b o r î t ă în sunete
de lii'ă a p o l i n i c ă depe, M u n t e l e M u z e l o r : Ia.tă
poetul ales; p e - a c e s t a să-1 î n v ă ţ a ţ i p e d i n a f a r ă !
I a t ă r o m a n c i e r u l d e m i u r g ; d u n ă eroii lui m o -
d e l a f W ă s u f l e t u l ! Astfel, d u p ă criteriul, d e m o ­
craţiei o l i m p i c e a scriitorilor» zeci d e mii de e-
x e m p l a r e se v o r t r a g e din operele poetice ale
d-lui Alfred Moşoiu, sie v o r citi, se vor spune
p e dinafară, se vor t r a d u c e îmi felurite limbi
ducând până la marginile p ă m â n t u l u i vraja,
v e r s u l u i r o m â n e s c şi: prestigiul a u t o r i t a r al j u ­
decăţii scriitorilor r o m â n i . T i r a j e d e sute de
1
mlii din r o m a n e l e d-lui Ion Fot '., (proza e m a ţ
citită d e c â t poezia) vor i n u n d a ' p i a ţ a şi. p â n ă f
agenţii d e s i g u r a n ţ ă din î n t r e a g a l u m e (în ulţJ;
m u l t i m p se o c u p ă şi ei cu l i t e r a t u r a ) v o r dormi
sub c ă p ă t â i u cu s u p e r b e l e p a g i n i p r e m i a t e de
scriitorii, r o m â n i .
V o t u l d e l à S. S. R. este, în d e z o r i e n t a r e a a c ­
t u a l ă , u n a c t de .moralitate artistică. E l face o
d e m a r c a ţ i e categorică î n t r e , b u n şi î n t r e r ă u . E l
î n c u n u n ă p e cei c h e m a ţ i şi, p o a t e f ă r ă să v r e a ,
osândeşte p e cei n e c h e m a ţ i . In c u r â n d veţi a u z i :
— Iţi p l a c e poezia lui T u d o r A r g h e z i ? — E u
n u citesc decât p e .Alfred Moşoiu! — Iţi p l a c
r o m a n e l e l u i I o n e l T e o d o r e a n u ? — E u n u citesc
d e c â t p e Ion F o ţ i !
Votul d e l à S. S. R. e categoric.
D E I M I T A T I O N S ÇHRISTI, cartea cea mai
citită şi cea m a i r ă s p â n d i t ă d u p ă Biblie, în
© BCU Cluj
c r e ş t i n ă t a t e ; îşi a r e în l u n g a şi y a r i a t a - i istorie
un capital a p a r t e în legătură cu c u l t u r a româ­
nească. I - l î n c h i n ă c u n o s c u t u l folklorist şi isjtpr,
ric bisericesc, p ă r i n t e l e D . F u r t u n ă î n t r ' o -bro­
ş u r ă r e c e n t ă : „De imitatione Christi" în româ­
neşte. S â n t c e r c e t a t a cronologic t ă l m ă c i r i l e ei
cu multă contribuţie nouă.
C a r t e a e x i s t a l a n o i în slavoneşte, t i p ă r i t ă la
1647 în m ă n ă s t i r e a D e a l u l u i , p e c h e l t u i a l a D o a m - ,
n e i E l e n a al l u i M a i e i u B a s a r a b şi c u î n g r i j i r e a
lui Uclrişte N ă s t u r e l . B r a ş o v e a n u l I o n D u m a o
t r a d u c e î n t â i a o a r ă î n r o m â n e ş t e (din greceşte)
la 1774. 'A' d o u a t r a d u c e r e p ă r i n t e l e F u r t u n ă o
a t r i b u i e l u i Iosif, c ă r t u r a r u l episcop a l A r g e ş u ­
l u i (1794), î n s o ţ i t ă d e o i n t e r e s a n t ă p r e f a ţ ă . Ver­
s i u n e a l u i S a m u i l G a i n d e l à 1803, socotită. p â n ă
acum întâia în româneşte vine cronologic în
r â n d u l a l treilea. P r e z e n ţ a celebrei c ă r ţ i d e spi­
r i t u a l i t a t e c r e ş t i n ă îiă limbai n o a s t r ă se d a t o r a ş t e
deci Unui i m p u l s o r t o d o x i a r n u u n i t c u m s'a
c r e z u t p â n ă a c u m . A patra! şi c e a m a i c u n o s c u t ă
e b u n a t r a d u c e r e delà 1845 a l u i Gavr'Kl M u n -
t e a n u , p r o f e s o r l a s e m i n a r i u l din B u z ă u şi fun­
d a t o r u l î n t â i u l u i z i a r religios l a n o i , Vestitorul
bisericesc, ce-şi p r o p u n e a „de a hrăni duhul
religios şi m o r a l c e a c a r a c t e r i z a t t o t d e a u n a p e
naţia românească", împotriva curentului vol-
t a i r i a n d i n v e a c u l său. C a n o n i c u l blăjea.n G a -
vri'il P o p d ă a c i n c e a v e r s i u n e l a 1893. M i t r o p o ­
litul Iosif G h e o r g h i a n a d a u g ă l a t e x t u l l u i G.
M u n ţ e a n u r e f l e x i u n i l e f r a n c e z e a l e lui L a m e n ­
nais ( n u a l e lui, L e m a n i e fireşte!) Astfel com­
p l e c t a t ă , c a r t e a a fost t i p ă r i t ă d e piosul creştin
lorgu Duntitrescu, ediţia cea m a i larg răspân­
;
d i t ă p e c â t ştim.
D u p ă r ă z b o i u se r e t i p ă r e ş t e l a N e a m f u ver­
s i u n e a l u i Iosif Gheorghiaini. A r h i m a n d r i t u l G a -
Jaction C o r d u n c a r e n u c u n o a ş t e n i m i c d i n ce­
lelalte, d ă o s t u p i d ă e d i ţ i e v r â n d s ă n e f a c ă a
crede că e din latineşte tradusă. Ultima tradu­
cere, a c e a s t a l i m p e d e , e a' p r e o t u l u i D.. C. Vişan.
N ' a m a v u t - o în m â n ă , d a r j u d e c â n d d u p ă frag­
mentul reprodus în broşura părintelui D . Fur­
tună,, găsesc t o t u ş i c ă versiunea c e a livii 1
fru­
m o a s ă d e p â n ă a c u m e ţot a lui. G a v r i i l M u n ­
ţeanu.
I a t ă deci o serie d e p r e o c u p ă r i româneşti,
p r i n v e a c u r i , î ni legă tu răi c u a c e a s t ă m a r e c a r i e ; —
u n a d i n t r e cele. m a i f e c u n d e a l e u m a n i t ă ţ i i . Nî-
colaie l o r g a însuşi s'a o p r i t a s u p r a e i î n t r ' o n e ­
u i t a t ă p r e l e g e r e d i n seria , C ă r ţ i l o r r e p r e z e n t a t i ­
ve în istoria: omenirii". C e i c e contestă p r e o c u ­
p ă r i l e d e a d â n c i r e religioasă a l e s u f l e t u l u i nosr
trn a u p r i l e j d a reflexii c o r e c t i v e a s u p r a aces­
t u i c a p i t o l r o m â n e s c dini i s t o r i a u n e i c ă r ţ i fun­
damentale, a misticismului european.
NICHIFOR CRAINIC
N E .inulţum'iam,, î n a i n t e d e j i t s b o i , cu t r e c e r e a
nrintre noi a cărţii modeste — faimoasa 3.50
franceză. — p e c a r e g e n e r a ţ i i întregi am î n v ă ­
ţ a t d u p ă c u r i o z i t a t e şi t e m p e r a m e n t si c â n t e c u l
şi ideia, . franceză, d e - a l u n g u l v e a c u r i l o r . A s t ă z i
c a r d i n a l i i p r e ţ i o ş i ai l i b r ă r i e i se î n t â l n e s c s o m p -
tuoşi p r a t u tio denii, şi n o u ă sau vechi, c a t e x t ,
c ă r ţ i l e d e a r t ă c h i a m ă î n s p r e ele m a i m a l t d e o
ispită.
239
L i b r ă r i a „ H a s e f e r " a i n a u g u r a t d e c u r â n d cit
d i s c u r s u r i şi oficialitate, e x p o z i ţ i a c ă r ţ i i d e a r t ă
franceză. E x p o z i ţ i a d e s f ă ş o a r ă în f a ţ a ochilor,
c a p a s ă r i Jrare cu. a r i p i l e întinse, v o l u m e m i n u ­
n a t e fiecă a r fi s e m n a t e Piazza, fie K r a , fie
F e f r o u d , fie Kieffer!
Şi fiecare c a r t e a d u c e c u ea, n u n u m a i o l a ­
m u r ă d e t e x t a s u p r a c ă r u i a s'a a p l i c a t f a n t a z i a
u n u i d u s t r a t o r — s u r p r i z a l e c t o r u l u i c a r e îşi
p o a t e astfel c o n t r o l a p r o p r i a s a f a n t a z i e ! — d a r
ş'i oi c u l o a r e , u n stil, o h a i n ă m a t e r i a l ă a g â n d i ­
rii, c a r e d ă şi lasă O' a m i n t i r e m a i m u l t , d e s p r e
cale ce s u n t s t r â n s a î n e a . _
Serie e r o i c ă de_ m i t u r i şi l e g e n d e d i n Occi­
dent p â n ă în O r i e n t u l î n d e p ă r t a t s t r â n g e de,
p i l d ă P i a z z a , c u h o r b o t e d e p i e l e a u r i t ă şi cu-,
l o r i t r a n s l u c i d e şi f r a g e d e ; K r a , p r e z i n t ă iun
D o n Q u i c h o t t e complet, petecit d e v i o l e n t a cu­
l o a r e p ă t a t ă a I n i G u s Bofa, c a r e u r m ă r e ş t e c u
d e s e m n u l t r e m u r a t d a r e x p r e s i v siluetele e p o ­
pee! l u i C e r v a n t e s . P e A n a t o l e F r a n c e şi-1 î m ­
p a r t F e r r o u d şi c u Kieffer: cel d i n t â i u d e s p r i n ­
z â n d c â t e o p o v e s t e din v o l u m i n o a s a operă, p o ­
veste p e c a r e o î m p o d o b e ş t e s u b ţ i r e c u O' perniţă
p l i n ă d e u m b r e s u b t i l e c e l d e - a l doilea, p r e f e ­
r i n d r o m a n u l s u b s t a n ţ i a l . în p a g i n i l e d e n s e a l e
c ă r u i a s p a r g e m i r a c u l o a s e ferestre d e l u m i n ă ş'i
c u l o a r e . . . Şi a ş a d i n t i p a r n i ţ e l e u n e i Franţe
h a r n i c e şi a r i s t o c r a t e r ă s a r t r a d u s e s a u n u m a i
d e s p r i n s e d i n l i t e r a t u r a m a i v e c h e şi m a i n o u ă ,
m i n u n i d e cărţi, t o v a r ă ş i preţioşi şi r a r i d e
seri d e v e g h e catifelate, g â n d u r i r ă s f r â n t e de-
î n d a t ă în i m a g i n i . . . E x p o z i ţ i a c ă r ţ i i d e a r t ă
f r a n c e z ă la noi, e o a t e n ţ i e şi u n i m b o l d şi, v ă ­
tuit, a m scrie o u m b r ă o v a g ă a r i p ă d e m é l a n ­
colie. D e î n d a t ă , g â n d u l a p r o p i e d e c a r t e a f r a n ­
ceză — c a r e oricât n e - a r fi d e d r a g ă , rămâne
p u ţ i n în a f a r ă d e f r ă m â n t ă r i l e n o a s t r e — c a r ­
tea românească care. câteodată, e tare vred­
nică în g â n d u r i , simţi- o s t r â n g e r e d e inimă.,
Umilă, s d r e n ţ u i t ă , c e n u ş i e a b i a d e a început
p u ţ i n , i c i c o l e a să p r i n d ă şi é a aripi decente. Şi
n i m e n i . n u se î n g r i j e ş t e d e e a ; cei. m a r i - a n a l t a
g â n d u r i , c e i mici s u n t b u c u r o ş i c ă o a u — c â ţ i
o vor;, şi câţi o a u !
E x p o z i ţ i a c ă r ţ i i de lux franceze, d e pe-a'r a-
ducte d u p ă . ea„. d i n i m b o l d u l ei, c a r t e a f r u m o a ­
să d e t o a t e zilele românească, n e a r fi f ă c u t •
u n n e m ă s u r a t bine. P â n ă a t u n c i l u x u l acesta,
total, ne î n t r i s t e a z ă .
ION MARIN SADOVEANU
E U R O P A a t r ă i t p e r â n d , în h i p n o z a R o m e i , a
F l o r e n ţ e i , n P a r i s u l u i ; t r ă e ş t e a c u m în ' h i p n o z a
Moscovei. Oricât a m v r e a să î n t o a r c e m ochii î n
altă p a r t e sânt atraşi spre această lume, b a r ­
b a r ă , şi f u t u r i s t ă a r h a i c ă şi u l t r a m o d e r n i s t ă ,
mistică şi a v o r t a t ă d e m a t e r i a l i s m u l istoric
marxist.
C ă l ă t o r i i se î n t o r c cu d o s a r e l e cele m a i con­
t r a d i c t o r i i : U n d e a u plecat să d e s c o p e r e p a r a ­
disul am găsit i n f e r n şi u n d e a ş t e p t a u i n f e r n u l ,
au î n t â l n i t p a r a d i s i a c e m i r a c o l e .
D a r l i t e r a t u r a arta, cugetarea, mai mult decât
r e v e n d i c ă r i l e sociale, p o a r t ă a c u m p e c e t e a R u ­
siei. D e l à b a l e t u l d e operă, p â n ă l a cel m a i n o u
film de. c i n e m a t o g r a f , p ă t r u n s d e u m a n i t a t e , şi
© BCU Cluj
 1
p â n â la r o m a n u l analizei sufleteşti, c a r e dacă n'a
fost ucenicit d e l a Dostoievschi, e d e la R t m i z c v ;
p r e t u t i n d e n i descoperi, în orice ţ e s ă t u r ă , oricât
de grosieră şi oricât d e d i a f a n ă , firul roş al Mos­
covei. E x i s t ă , nu-1 p u t e m ignora, cum n e s p u n e a
p a r a d o x a l l a o m a s ă prietenească, C o r a d i n i , re-
c o m a n d â n d u - n a ca s i n g u r r e m e d i u , - s ă r e f u z ă m
a ne interesa d e ce se p e t r e c e în Rusia, ce p r e ­
g ă t e ş t e ea viitorului". Tragi obloane groase, re­
fuză să ştii când se î n a l t ă şi a p u n e soarele. R ă ­
s ă r i t u l şi a p u s u l se a l t e r n e a z ă totuşi f ă r ă tine,
şi c h i a r d e d u p ă obloane, îl b ă n u i d a c ă nu-1
vezi.
P r i n t r e cele m a i p r o a s p e t e şi mai î n c ă r c a t e d c
observaţii c ă r ţ i a p ă r u t e d e c u r â n d . Rusie 192?
d e Alfred Fabre-Luce (Grasset) a d a t d e l u c r u
cronicarilor, fiindcă a p ă r e a î n d a t ă d u p ă c a r t e a
l u i D u h a m e l , şi se d e s c h i d e a cu o v i o l e n t ă şarjă
împotriva spiritului mediator, propus de auto­
rul ..Confesiunilor l u i Sala vin".
O Rusie, v ă z u t ă d e u n om de acţiune, mi de
u n filosof î m p ă c i u i t o r . D e u n occidental, c a r e l a
fiecare p a s a fost lovit în t r a d i ţ i a sa, s p i r i t u l
său, i d e a l u l s ă u omenesc. N u c o m b a t e p r i n c i p i i ;
vede fapte, o a m e n i , peisagii. R e s p i r ă a t m o s f e r a
neliniştitoare, cu n ă r i l e goale. D e aci, în p a g i n i ,
un accent p r o f u n d omenesc. F i e că e m e d i t a ţ i u -
n e a sub z i d u r i l e K r e m l i n u l u i , fie că e acea m i ­
n u n a t ă c ă l ă t o r i e d e a l u n g u l Volgăi, p â n ă l a Ma­
rea N e a g r ă , î n t r ' o a t m o s f e r ă v a s t ă şi epică, ase­
m e n i u n e i b a l a d e d e s t e p ă ; o c c i d e n t a l u l se re-
bifează în faţa u n e i l u m i care-i r ă m â n e i n c o m ­
p r e h e n s i b i l ă în m e c a n i s m u l interior, ca un mis­
t e r t r ă i t d e p o p u l a ţ i a altei p l a n e t e .
E semnificativă î n d â r j i r e a cu c a r e babre-Luce,
v r e a să se s c u t u r e d e orice influentă a acestei
lumi, şi totuşi îşi descopere sufletul i n v a d a t , p e
furiş, de î n t r e b ă r i , c a r e f ă r ă R u s i a n u s'ar fi
deschis în u n i v e r s u l său spiritual, precis limitat.
N u n e a g ă aceasta, d a r l u p t ă cu aceasta.
E d e aceia u n a din c ă r ţ i l e cele m a i sincere
scrise d e s p r e Rusia. F a b r e - L u c e a m e r s să v a d ă ,
d a r s'a î n t o r s c u o b l i g a ţ i a u n u i e x a m e n d e con­
ştiinţă. D u p ă s p e c t a c o l u l • exterior, lichidarea
conflictului i n t e r i o r : dialogul î n t r e eul occiden­
t a l u l u i şi Moscova, d i s p u t ă c a r e e x i s t ă a c u m
în fiecaie d i n t r e noi şi c a r e e p o a t e d r a m a spi­
r i t u a l ă a epocei noastre.
CEZAR PETRESCU
In v r e m e ce ziarele franţuzeştii ne a d u c vestea
întârziatei î n t o a r c e r i c ă t r e noi a A n e i Brăncor
v e a n u (filosofică m e l a n c o l i e a, regăsirilor târ­
zii!) librăr.'a franceză ne t r i m i t e u n v o l u m de
Secretar «f# Jteaacţie
poezii, a b i a r e m a r c a t d e p r e s a delà noi deşi m i ­
r e a s m a ţ ă r i i n o a s t r e se d e s p r i n d e din el cu sua­
vităţi, p e c a r e limbai s t r ă i n ă ni l e face şi m a i
d e c r e t : In aurul serii, d e E l e n a Văcărescu. (,,Les
c a h i e r s féminins". — Bloud et G a y . Paris).
E m ă n u n c h i u l fraged î n c ă al acelor c a l d e şi
elocvente inspiraţii lirice pe. oare scriitoarea de
l a P a r i s , î m p ă r ţ i t ă a t â t o r griji d e politică şi so­
cietate, d e ani d e z d e u i t ă s ă le a d u n e î m p r e u ­
nă. Versuri femenine, a d â n c s t r ă b ă t u t e d© o ne­
liniştită s e n t i m e n t a l i t a t e , i s v o r â n d uşor din bo-
găţiai u n u i t e m p e r a m e n t e x u b e r a n t şi elocvent,
şi^ colorate f ă r ă a f e c t a r e d e reflexele u n u i î n d e ­
p ă r t a t r o m a n t i s m p e c a r e nu-1 aştepţi d a r îţi
p l a c e a-1 găsi în v e r s u r i l e acestea î n c h i n a t e m a i
cu s e a m ă a m i n t i r i i . C u Shelley şi cu K e a t s treci
p r i n t r e ele î n t r ' o a r g i n t a t ă a l u n e c a r e p e sub
„ P u n ţ i l e f i r ă s u s p i n e ' p a t e t i c evocate şi n u vei
fi_ s u r p r i n s c â n d a p r o a p e l a fiecare p a s t e vei
găsi sub poleiul c l a r u l u i de l u n ă înfiorat de nos­
talgice reverii şi î n t o v ă r ă ş i t d e t r i l u l filomele-
lor. U n e o r i m e l a n c o l i c e u m b r e t e v o r î n t â m p i n a
ca în m e d i t a ţ i a î n t i n e r i t ă a î n d r ă g o s t i ţ i l o r din
alte vremuri.
C h a t e u b r i a n d . Vigny, îţi v o r t r e c e prin p r e a j ­
m ă cu p a l i d e frunţi visătoare, i a r poez'îa t e va
î n v ă l u i în reverii d i a f a n e î n c ă r c a t e de p a r f u m u l
amintirii:
Le dernier feu du long soleil d'out s'éteignit
Au parc ou je traçais la fine ombre, o Vigny.
FA soudain, me sentant comme Foa menacée
Sous l'amour simple et foft qui brûlait ma
pensée,
Je ne respirai plus l'air lourd d'intenses pleurs,
Ni les rameaur meurtris des nocturnes pâleurs.
Şi î n acelaşi c a d r u d e r o m a n t i c ă inspiraţie,
sunt î n t r e ţ e s u t e şi cela m a i f r u m o a s e din b u c ă ­
ţile acestui v o l u m , acele idilice evocări între­
t ă i a t e d e suspine, p e c a r e s c r i i t o a r e a le-a inti-
tulajt , Ţ a r i n i negre". S u n t a m i n t i r i şi privelişti
d e l à noi, v ă z u t e c a p r i n t r ' u n p ă i n g i n i ş d e la­
c r i m i şi v i b r â n d d e n o s t a l g i a nesfârşită a d e ­
p ă r t ă r i i . U n e l e din ele, c u m e b u c a t a i n t i t u l a t ă
„Idilă m o l d o v e n e a s c ă " a r fi s i n g u r e în s t a r e să
justifice e x i s t e n ţ a acestui v o l u m . E l e se a d a u g ă
cu f r u m u s e ţ i n o i l a i m a g i n e a m u l t i p l ă a ţârii
n o a s t r e în o p e r a acestei scriitoare. P e n t r u noi cei
d e aici a r fi d e a j u n s c a orice c a r t e n o u ă a Ele­
nei Văcărescu să fie o b u c u r i e nouă. T a l e n t u l
scriitoarei isbuteşte însă a d a şi m a i m u l t decât
cere acest egoism' al n o s t r u d e c o m p a t r i o ţ i . E un
n o r o c m a i m u l t c u c a r e îi s u n t e m datorii Şi spu-
nând-o, n u a v e m nici m ă c a r t e m e r e a că u n orgo'
liu jignit n e v a î n t â m p i n a cu n e s i n c e r a l e p ă d a r e
d e noi — l e p ă d a r e a c a r e u n e o r i î m p i n g e l a t â r ­
zii şi m e l a n c o l ' c e î n t o a r c e r i '
AL. BUSUIOCEANU
t TU. BăaăuţA
© BCU Cluj
DEMIAN PORTRETUL D-NEl COCA

GÂNDIREA

© BCU Cluj
PĂTRAŞCU
FLORI, NATURĂ MOARTĂ

GÂNDIREA

© BCU Cluj
MARIA PILLAT V. VOICULESCU

GÂNDIREA

© BCU Cluj
BĂEŞU PRIVELIŞTE

QANDIRkA

© BCU Cluj
 R R P ă R O T :

GIB. I. A U H Ă E S C U

L A „ G R A N ' D I F L O R A "
EDITURA „SCRISUL R O M A N E S C . PREŢUL 100 LEI

R HPĂRUT:

C O N U E N A K E
DE
N. M. CONDIESCU

EDITURA SCRISUL ROMÂNESC ; PREŢUL 70 LEI

A APĂRUT :

EMHNOIL BUCUŢH

CRESCĂTORUL D E ŞOIMI
COLECŢIA „CARTEA VREMII"

R APĂRUT :

F L O R I L E
N O T E ŞI I M P R E S I I
DE
• GH. D. MUGUR
P R E J U L 40 LEI

A APĂRUT: A APĂRUT:
RAINER MARIA RILKE
ION MARIN SADOVEANU
P O V E S T I R I
ANNO DOMINI, METAMORFOZE
DESPRE BUNUL DUMNEZEU
TEATRU
în româneşte de NICHIFOR CRAINIC
Preţul 30 Lei
Colecţia « Cartea Vremii». Preţul 30 Iei. Colecţia „Cartea Vremii"

A APĂRUT: A APĂRUT: .......

AL. B Ă D Ă U Ţ Ă ZAHARIA STANCU

N O T E L I T E R A R E P O E M E S I M P L E

Preţul 30 lei Preţul 30 lei

Colecţia „Cartea Vremii" Colecţia „Cartea Vremii"

© BCU Cluj
EXEffi- EXEM­
PLflRUL
L E I 30.— GÂNDIREA APARE ODATĂ PE LUNĂ
PLARUL
LEI 3 0 . -

G R U P A R E A R E V I S T E I : AL. B A D A U Ţ A , VASILE B A N C I L A , L U C I A N B L A G A , EMANOIL B Q C Q Ţ A , AL.

BUSUIOCEANU, V. C I O C A L T E U , O S C A R W A L T E R CISEK, N M. CONDIESCU, DE M I A N , R . DRAGNEA,
O. H A N , N A E IONESCO, ADRIAN MANIU, TIBERIU MOŞOIU, ALEXANDRU MARCO, P. MARCO-BALS,
GIB. I. MIHAESCO, CEZAR PETRESCO,10N PILLAT, DRAGOŞ PROTOPOPESCU, ION MHRIN SADO-
V E H N O , ZHHflRlH STANCO, SANDO TODOR, PAMFIL ŞEICHRO, FRANCISC Ş I R K T O ,
TUDOR VIANU, V. VOICULESCU
R E . D A C Ţ I A : NICHIFOR CRAINIC, STRADA POLONĂ No. 38, B U C U R E Ş T I -
iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiHiiiiiiiiiiiiiiniiiiiiriiiiiiiniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii II i m m M 1111 n i m iiiiiinini n n iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiuiiiiiiiniiiiii

No. 5
MAI, 1 9 2 8

C U P R I N S U L :
G. C A L I N E S C U : Ascensiune . . . 1 9 3 CRONICA LITERARĂ
V. CIOCALTEO: Zapis . . , .196 „, ^ - . „ r T l
R L
ION MARIN SADOVEANU: Litanii 198 - BADAUŢA : Au murit trei
EMANOIL BOCOŢA: Capra Neagră. 200 scriitori 233
V. VOICULESCU: Noaptea . . . 2 1 0 T- r T N

A. POP-MARŢ1AN : Ospăţul . . . 2 i l LA K 1 IL b :
SORIN PAVEL : Krinonis sau Trep- ŞERBHN CIOCULESCO : Ultima
tele Singurătăţii . . . .212 carte a d-lui D. Drăghicescu . 234
a
ZAHARIA STANCU : Nelinişti . . 223
C. THEODORESCU: Pentru cânte- DRAMA şi TEATRU
cui întârziat 224 I Q N M f l R [ N SADOVEANU: Bava
IDEI, OAMENI şi FAPTE africanul, patru acte de D-I
ŞERBHN CIOCULESCO: Situaţia Bernard Zimmer 236
2 2 5
EMHNOl^BOCOŢH: 0 altă f a ţ ă CRONICA MĂRUNTĂ
a problemei cărţii . . 226 NICHIFOR CRAINIC, ION MHRIN
VHSILE BANCILA: O şcoală in SADOVEANU, C . PETRESCO
aer liber 229 şi flL. BOSOIOCEANO . . . . 238
ILUSTRAŢII
COPERTA : Băeşu DESENE IN INTERIOR : Demian.
REPRODUCERI IN INTERIOR : Petraşcu, Maria Pillât, Băeşu şi Demian.
(clişeele Marvan)

i ; 111111 i 11 s ; M111111 M 111 ] 111 • i r 11 i : M i : 11 : i i 11 • 111 ) 111111111111111111111 ï 1111 ; i j 11 i 11 : i ! 11 ] • i i 1111 ; ) j j 11 i 111 ! i > 11 i 111 M i 111 ! 111 i : ; s M1111111 ( T M i Mi 11111 £ ç

ABONAMENTE: 1 AN, 350 LEI; 6 LUNI, 175 LEI. PENTRU INSTITUŢIUNI

ŞI AUTORITĂŢI, 500 LEI ANUAL. IN STRĂINĂTATE : 500 L E I A N U A L

ADMINISTRAŢIA: GR. T E O D O S S I U , S T R A D A L A T I N Ă N o . 1 0

EXEM­ EXEM­
PLARUL
L E I 30.— GÂNDIREA PLARUL
L E I 30.—

8614. — Impr. Resele Mihai 1 Ltfina. 10

© BCU Cluj