Sunteți pe pagina 1din 120

CAPITOLUL 1

ASPECTE GENERALE

Sectiunea 1
Scurt istoric privind notiunea de faliment

Perioada antica
Primele reglementari ale falimentului se regasesc in dreptul roman care, in timp, prin
perfectionare, au dus la institutia falimentului.
Din punct de vedere etimologic, notiunea de faliment provine din verbul latin “fallo –
fallere”, cu sensul de a nu izbuti, a gresi sau a insela in afaceri.
Dreptul roman reglementa situatia juridica a datornicilor, inlocuind executarea asupra
persoanei debitorului – instituita prin Legea celor XII table ori contractele de constituire de
nexi, cu executarea asupra averii acestuia, fara a distinge intre comercianti si necomercianti.
Creditorii erau trimisi in posesia bunurilor debitorului, cu scopul vanzarii acestora.
Vanzarea bunurilor se facea in masa, adjudecator (emptor bonorum) fiind considerat acel
cumparator care se oferea sa plateasca cea mai mare cota din creantele creditorilor. In perioada
imperiala s-a permis si vanzarea in detaliu.
Vanzarea in bloc a bunurilor avea ca efect infamia debitorului, de care acesta putea
scapa cesionand bunurile in folosul creditorilor.
Perioada medievala
In privinta procedurii falimentului, traditia dreptului roman s-a pastrat si s-a dezvoltat,
inregistandu-se o serie de elemente de inasprire a regimului falitului.
Un rol important in evolutia procedurii falimentului l-au avut statutele adoptate in
orasele din nordul si centrul Italiei (in special Genova, Florenta si Venetia).
In aceasta perioada, procedura avea un caracter penal si corporatist si se aplica numai
comerciantilor, nu si necomerciantilor.1
Comerciantii dispuneau de anumite facilitati cu privire la obtinerea creditelor. Aceia
care nu reuseau sa restituie, la scadenta, sumele imprumutate erau considerati infractori, fiind

1
Stanciu D. Carpenaru, Drept comercial roman, Editura All Beck, Bucuresti, 2000, pag. 531

5
aspru sanctionati. Debitorii erau adesea pedepsiti cu inchisoarea sau erau supusi unor acte
dezonorante ca acelea aplicate delicventilor de rand, cum ar fi piloritul (stalpul infamiei) si
carcanul (un cerc de metal in jurul gatului, prins cu un lant de stalpii ori colturile caselor de
pe strazile principale). Una dintre aceste actiuni degradante era sfarmarea tarabei (tejgheaua,
banca) negustorului neplatnic (fraudator, falit). Aceasta operatiune de distrugere a bancii
(“banca rotta”) se afla la originea termenului de bancruta, preluat in dreptul englez sub forma
“bankruptcy”, desemnand faptele grave savarsite de falit si sanctionate penal.
In statutele oraselor italiene se regasesc principiile care vor sta la baza institutiei
falimentului, cum ar fi:2
 legarea falimentului de incetarea platilor;
 desesizarea falitului de averea sa;
 decaderea din beneficiul termenului;
 declararea si valorificarea creantelor;
 ajutorarea falitului si a familei sale pe durata procedurii falimentului;
 distinctia intre debitorii faliti culpabili si cei scuzabili;
 concordatul de majoritate.
Reglementarile italiene au fost preluate si de alte state europene. Se considera ca prima
reglementare legislativa a falimentului s-a realizat in Franta, in timpul domniei lui Ludovic al
XIV-lea, prin Ordonanta comertului din 1673. Aceasta se refera in principal la comertul
terestru, dar titlul 9 cuprinde dispozitii legate de “Falimente si bancrute”. Se stabileste aici ca
deschiderea procedurii este determinata de incetarea platilor. Falimentul era administrat de un
sindic sau un director ales dintre creditori, ca reprezentant al intereselor acestora. De
asemenea, debitorul mai avea la indemana si posibilitatea cesionarii bunurilor sale in favoarea
creditorilor, care le puteau apoi vinde si imparti sumele obtinute.
Perioada moderna
Prima reglementare completa si sistematica a falimentului s-a realizat in Franta, in
perioada lui Napoleon, prin Codul comercial de la 1807. Dispozitiile cuprinse in acest cod
erau deosebit de aspre, frauda fiind considerata prezumata. Falitul era incarcerat in inchisoarea
datornicilor sau era retinut la domiciliu. De asemenea, el era decazut din anumite drepturi atat

2
Gheorghe Gheorghiu, Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, Editura Lumina Lex, Bucuresti,
2000, pag. 18

6
profesionale, cat si comerciale, iar in situatia in care se constata ca s-au savarsit fapte
pagubitoare pentru creditori, falitul era sanctionat penal pentru infractiunea de bancruta.
Codul comercial francez stabilea o procedura de lichidare a bunurilor apartinand
falitului, in scopul repartizarii sumelor obtinute, intre creditori. In acest sens, toate bunurile
falitului erau puse sub sechestru, moment in care inceta dreptul acestuia de a dispune de
bunurile respective.
In esenta, procedura falimentului asa cum era reglementata in Codul comercial francez
urmarea realizarea a doua scopuri: “pe de o parte, apararea colectiva si egalitara a intereselor
creditorilor si, pe de alta parte, eliminarea din activitatea comerciala a celor descalificati prin
esecul activitatii lor”.3
Intransigenta reglementarilor si formalismul excesiv au dus la rezultate
nesatisfacatoare, ceea ce a condus la modificarea Cartii a III-a privind procedura falimentului
si bancrutele, prin Legea din 28 mai 1838.
Conceptia din Codul comercial francez a fost preluata si de Codul comercial italian
din 1882 si, prin intermediul acestuia, apare si in Codul comercial roman din 1887.
Perioada contemporana
Incepand cu a doua jumatate a secolului XX s-a produs o schimbare majora de optica
fata de situatia comerciantilor in incapacitate de plata, in sensul ca accentul se pune pe
redresarea acestora. Noua conceptie este favorabila atat comerciantilor, care au astfel
posibilitatea sa-si continue activitatea, cat si creditorilor acestora, care au in acest mod mai
multe sanse sa-si recupereze in totalitate creantele.
Astfel, a fost instituita o procedura de redresare judiciara care sa-l ajute pe
comerciantul in dificultate sa supravietuiasca si sa-si reorganizeze activitatea, prin
posibilitatea de a intarzia platile catre creditorii sai. In situatia in care, dupa o anumita
perioada, procedura redresarii judiciare nu da rezultate, debitorul va fi supus procedurii de
lichidare judiciara.
Cea mai liberala legislatie4 cu privire la tratamentul debitorilor a fost adoptata in
Franta, unde tribunalul avea rolul cel mai important in decizia de redresare a debitorului sau
de lichidare a averii acestuia.

3
Stanciu D. Carpenaru, op. cit. p. 532
4
Gheorghe Gheorghiu – op. cit. pag 22

7
Reglementarile din dreptul freancez se regasesc in trei legi importante: Legea nr. 84-
148 din 1 martie 1984, privind prevenirea si reglementarea amiabila a dificultatilor
intreprinderilor; Legea nr. 85-89 din 25 ianuarie 1985 privind redresarea si lichidarea judiciara
a intreprinderilor, modificata prin Legea 94-475 din 10 iunie 1994; Legea nr. 85-99 din 25
ianuarie 1985 privind administratorii judiciari, mandatarii, lichidatori si expertii in
diagnosticarea intreprinderilor.
Aceste legi formeaza dreptul intreprinderilor in dificultate, care urmareste prevenirea
dificultatilor; redresarea intreprinderii prin tratarea acestor dificultati si plata creditorilor;
lichidarea intrprinderilor ce nu mai pot fi salvate; sanctionarea conducatorilor incorecti sau
incapabili.

Sectiunea 2
Reglementarea tratamentului comerciantilor in incapacitate in Romania

In Romania primele reglementari cu privire la institutia falimentului apar la inceputul


secolului XIX, fiind cuprinse in Codurile Caragea si Calimach de la 1817.
 Codul Caragea cuprindea dispozitii referitoare la faliment in partea a III-a, capitolul VIII,
intitulat “Pentru imprumutare si datorie”. Falitul, numit aici “mofluz”, trebuia sa capete
“milostivirea creditorilor” (declaratiune de scuzabilitate), in caz contrar fiind considerat
“mofluz prefacut”. In partea a V-a a Codului Caragea se prevedea, pentru mofluzii mincinosi
(bancrutari), aplicarea pedepsei cu inchisoarea pe un an si vanzarea averii acestora.
Pentru a se libera de datorii, falitii puteau sa faca o cesiune de bunuri in favoarea
creditorilor lor (“darea averii” sau “teslimat”).
 Codul Calimach cuprindea o reglementare a falimentului “mult mai completa si net
superioara celei din Codul Caragea”5. Reglementarea falimentului era prezentata in Anexa 1
“Despre randuiala cursului creditorilor”. Procedura se regaseste aici sub denumirea de
“tratarea cursului creditorilor”, desfasurandu-se prin parcurgerea mai multor faze6:
 catagrafia si preteluirea averii falitului (numita si “masa credala”);

5
Cristina Rotaru, Legea falimentului: doctrina, jurisprudenta si legislatie, Editura Cognitum, 2001, pag 8
6
M. Pascanu, Dreptul falimentar roman, Editura Cugetarea, Bucuresti, 1926, pag 20

8
 deschiderea concursului (procedurii) prin publicarea edictului (sentinta
declarativa);
 carmuirea averii supusa la concursul creditorilor (prin desesizarea falitului si
numirea unui curator, care pune pecetile si evalueaza averea);
 limpezirea infatisatelor sume de datorii (declararea creantelor);
 clasificatia pretentiilor desavarsit limpezite;
 procesele pentru potimisirea in clase (contestatiile privind stabilirea clauzelor de
preferinta);
 impartirea averii concursului (vanzarea prin licitatie);
 sfarsitul sau desfiintarea concursului (inchiderea procedurii)
 Condica pentru Comerciu este considerata prima lege romaneasca, completa a
falimentului, care a fost adoptata in Muntenia in 1840 si care, incepand cu anul 1864 s-a
aplicat si in Moldova. Ea a fost inspirata de Codul comercial francez de la 1807, in forma sa
modificata de Legea din 28 mai 1838.
 Codul Comercial de la 10 mai 1887 a folosit drept model Codul comercial italian din
1882, care la randul sau a preluat conceptia Codului comercial francez.
In Codul comercial roman, dispozitiile referitoare la faliment sunt cuprinse in Cartea
a III-a , numita “Despre faliment”, respectiv art. 695 – 888.
De-a lungul timpului acest cod a cunoscut o serie de modificari (in 1895, 1900, 1902,
1933). Au existat si tentative de inlocuire, dar in pofida tuturor acestora a ramas neabrogat.
Cea mai importanta modificare s-a produs in 1895, sub ministeriatul lui Al. Marghiloman,
cand a fost introdusa institutia judecatorului-sindic, prevazandu-se ca sindicii trebuie sa fie
magistrati.
In conceptia Codului comercial, falimentul era o procedura de executare silita, unitara,
colectiva, concursuala si egalitara, care se aplica numai comerciantilor persoane fizice sau
juridice, vizand bunurile comerciantului debitor aflat in incetarea platilor sale comerciale si,
prin care se urmarea satisfacerea creantelor creditorilor.
Procedura putea fi declansata la cererea comerciantului debitor, sau a oricaruia dintre
creditori precum si prin sesizarea, din oficiu, a tribunaluilui competent. Ca urmare, instanta
declara falimentul printr-o sentinta declarativa de faliment, care reprezenta conditia de forma,
necesara declansarii procedurii. Falitul pierdea astfel dreptul de dispozitie asupra bunurilor
sale.

9
Sentinta declarativa de faliment producea atat efecte cu caracter patrimonial, precum
arestarea falitului, interdictia de a parasi domiciliul fara permisiunea judecatorului-sindic,
dacaderea din anumite drepturi profesionale si civile; cat si o serie de efecte cu caracter
patrimonial precum:
 desesizarea falitului de bunurile sale, care trec in posesiunea judecatorului sindic, ca
depozitar judiciar, actiune ce determina anularea tuturor actelor efectuate dupa pronuntarea
sentintei declarative;
 exercitiul actiunilor in justitie, privind drepturile patrimoniale, revine judecatorului-sindic
(art. 717 C. com).
 exigibilitatea tuturor creantelor;
 suspendarea cursului dobanzilor, in sensul ca acestea inceteaza fata de creditorii care
formeaza masa pentru creantele negarantate prin ipoteca, amanet sau alte garantii reale (art.
718 C. com);
 anularea unor acte incheiate de debitorul falit in perioada suspecta.
Procedura falimentului cuprindea mai multe faze, si anume:
▪ stabilirea activului si conservarea lui;
▪ stabilirea pasivului, identificarea creditorilor si constituirea masei credale;
▪ solutionarea cererilor creditorilor si debitorului;
▪ instituirea unui moratoriu sau a unui concordat, conform optiunii masei credale,
atunci cand era posibil, sau lichidarea bunurilor falitului prin vanzarea acestora la
licitatie publica si repartizarea sumelor obtinute intre creditori.
Moratoriul si concordatul erau modalitati amiabile pentru plata datoriilor debitorului
falit si pentru evitarea consecintelor falimentului.
Prin moratoriu se putea obtine o amanare a tuturor termenelor de plata si suspendarea
executarii silite pe o perioada de pana la 6 luni, timp in care debitorul putea sa-si lichideze
activul in scopul acoperirii datoriilor.
Concordatul reprezenta o conventie intre falit si majoritatea sau unanimitatea
creditorilor, privind suspendarea sau incetarea procedurii, care trebuia acceptata de tribunal.
In reglementarea Codului comercial, organele implicate in aplicarea procedurii
falimentului erau: instanta judecatoreasca, judecatorul sindic si adunarea creditorilor.

10
In final, Codul reglementa sanctiunile penale aplicabile comerciantului in caz de
faliment si anume: bancruta simpla si bancruta frauduloasa, precum si conditiile in care acesta
putea fi reabilitat.
 Legea nr. 64/1995 privind reorganizarea si lichidarea judiciara.
Odata cu modificarea contextului socio-economic, dupa evenimentele din Decembrie
1989, a aparut ca pregnanta necesitatea adoptarii unor noi reglementari, care sa corespunda
realitatilor economiei de piata si care, totodata, sa fie in concordanta cu evolutiile legislative
pe plan international. Printre problemele de maxima importanta, care necesitau reglementare
se numara si materia falimentului, mai ales in conditiile in care la inceputul anilor ’90 erau
inca in vigoare dispozitiile referitoare la faliment din Codul comercial de la 1887. Evident,
conceptia secolului XIX cu privire la faliment nu mai corespundea exigentelor perioadei
contemporane. Acesta situatie - alaturi de presiunea organismelor internationale, in special a
celor financiare, care au conditionat sprijinul acordat Romaniei de adoptarea unei noi
reglementari a statutului comerciantilor in incetare de plata, au condus la adoptarea in 1995 a
Legii nr. 64, privind reorganizarea si lichidarea judiciara.

Legea nr. 64/1995 a fost modificata si completata, intr-o prima faza, prin Ordonanta
Guvernului nr. 38/19967 si, ulterior prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/19978,
care a modificat titlul legii in “Legea privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului”. S-a eliminat astfel confuzia dintre lichidarea judiciara si lichidarea organizata
in baza Legii nr. 31/1990, numita si lichidare “administrativa”. Alte modificari importante
aduse Legii nr. 64/1995 prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997, pot fi sintetizate
astfel9:
 procedura reorganizarii judiciare era mai clar definita, cuprinzand reorganizarea
intreprinderii sau lichidarea unor bunuri din averea debitorului;
 s-a introdus posibilitatea desemnarii unor persoane juridice drept administratori si
lichidatori;

7
MO nr. 204/30.08.1996
8
MO nr. 265/3.10.1997. Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 a fost abrogata Ordonanta
Guvernului nr. 38/1996.
9
Radu Bufan, Reorganizarea judiciara si falimentul, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001 ,pag 43

11
 institutia mentinerii sau rezilierii contractelor, precum si cea a anularii actelor incheiate in
dauna creditorilor anterior declansarii procedurii au devenit aplicabile doar la faliment, nu si
in cazul reorganizarii judiciare;
 clasele de creditori chirografari precum si ordinea de satisfacere a creantelor acestora au
fost mai bine sistematizate;
 s-au adus precizari si inlesniri in privinta vanzarii in bloc a unor bunuri ale debitorului;
 descarcarea debitorului de datoriile neplatite nu mai era absoluta, fiind limitata de cazuri
de comportare frauduloasa, de falimente repetate etc.
Legea nr. 64/1995 a mai fost modificata apoi prin Legea nr. 99/1999, privind unele
masuri pentru accelerarea reformei economice10.
Principalele modificari aduse de Legea nr. 99/1999 vizeaza:
schimbarea atributiilor organelor care administreaza procedura, fiind conferite puteri de
executie mai largi administratorului sau lichidatorului, judecatorului-sindic revenindu-i
atributii de control si conducere generala a procedurii, conforme statutului sau de magistrat;
simplificarea procedurilor de lucru ale organelor ce reprezinta creditorii, inclusiv de
convocare, votare etc.;
diversificarea modalitatilor de vanzare a unor bunuri din averea debitorului, prin intarirea
atributiilor de aprobare ale judecatorului-sindic si simplificarea formalitatilor;
sprijinirea procedurii de reorganizare prin acordarea unei prioritati inalte creantelor bancii
care sprijina financiar planurile de reorganizare;
identificarea surselor de acoperire a cheltuielilor procedurii pentru debitorii societati
comerciale cu capital majoritar de stat;
reglementaerea mai supla, in scopul accelerarii procedurii, a cailor de atac impotriva
deciziilor administratorului (lichidatorului) si a hotararilor judecatorului-sindic.
In temeiul art. 9 din Legea nr. 99/1999, Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizarii judiciare si a falimentului a fost republicata, cu o noua numerotare a
textelor11.

10
MO 236/27.05.1999. Prin art. X al Legea nr. 99/1999 a fost abrogata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
58/1997.
11
MO nr. 608/13.12.1999. Dupa republicare, Legea nr. 64/1995 a fost rectificata in MO nr. 89/28.02.2000.

12
Cea mai recenta modificare si completare a Legii nr. 64/1995 a adus-o Ordonanta
Guvernului nr. 38/200212. Printre cele mai importante schimbari si adaugiri pe care le aduce
noua reglemntare se numara:
Definirea mai clara a categoriilor de comercianti care pot fi supusi procedurii reorganizarii
judiciare si a falimentului (art. I. pct. 1. al O.G. nr. 38/2002).
Reglementarea mai riguroasa a cadrului si a modalitatilor de participare a creditorilor la
procedurile instituite de lege.
S-a introdus posibilitatea ca adunarea generala a asociatilor/actionarilor sa concure la
desfasurarea procedurii, in calitate de auxiliar al organelor care aplica procedura13.
Aceasta va fi convocata de cate ori este necesar sau la cererea asociatilor/actionarilor
reprezentand cel putin 10% din capitalul social ori o cota mai mica, daca in actul constitutiv
se prevede astfel, si va fi prezidata de administrator sau lichidator, daca legea sau judecatorul-
sindic nu dispune altfel. In noua reglementare se prevede necesitatea notificarii
asociatilor/actionarilor cu privire la hotararile de deschidere si inchidere a procedurii,
propunerea de indeplinire a unor acte, operatiuni si plati care depasesc conditiile obisnuite de
exercitare a activitatii curente, solicitarea de intrare in faliment si hotararea de intrare in
faliment, propunerea de vanzare in bloc sau a imobilelor, raportul final si bilantul general,
intocmit de lichidator. Acestia au posibilitatea sa formuleze obiectiuni la masurile mentionate
anterior, cu exceptia hotararilor de deschidere si inchidere a procedurii, dar nu pot vota
aprobarea masurilor respective.
De asemenea, in nou introdusa sectiune se prevede posibilitatea judecatorului-sindic
de a desemna, prin hotararea de deschidere a procedurii sau ulterior, 3 – 7 asociati/actionari
(titulari ai celor mai mari – ca valoare – parti sociale sau actiuni), care sa formeze un comitet
al asociatilor/actionarilor. Acesta poate fi inlocuit de un comitet desemnat de adunarea
generala a asociatilor/actionarilor, la prima sedinta sau ulterior, pe cheltuiala lor, dintre
asociatii/actionarii care se ofera voluntar. Pe parcursul procedurii, judecatorul-sindic poate sa

12
Ordonanta Guvernului nr. 38/30.01.2002 a fost publicata in MO nr. 95/2.02.2002. Conform art. II din
ordonanta, aceasta intra in vigoare la 180 de zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, cu
exceptia prevederilor art.III, care au intrat in vigoare la data publicarii.
13
Desi “Adunarea generala a asociatilor/actionarilor. Comitetul asociatilor/actionarilor.” s-a introdus drept
sectiune in capitolul “Organele care aplica procedura reorganizarii judiciare si a falimentului”, aceste doua
organe nu se numara printre cele care pun in practica procedura. Textul art. 5, alin. (1), ce prezinta sfera organelor
care aplica procedura nu s-a modificat. Prin urmare, acestea raman in continuare instantele judecatoresti,
judecatorul-sindic, administratorul, lichidatorul, adunarea creditorilor si comitetul creditorilor.

13
beneficieze de asistenta comitetului asociatilor/actionarilor sau a unui delegat al acestuia, la
cerere.
Printre atributiile14 adunarii generale a asociatilor/actionarilor se mai numara dreptul
de a analiza situatia debitorului, rapoartele intocmite de comitetul asociatilor/actionarilor,
masurile luate de administrator sau de lichidator si efectele acestora si, de asemenea, pot sa
propuna motivat si alte masuri.
Sedintele adunarii generale a asociatilor/actionarilor se tin, in general, in prezenta
asociatilor/actionarilor reprezentand cel putin jumatate din capitalul social, cu exceptia
cazurilor cand legea cere o majoritate speciala.
Deciziile adunarii asociatilor/actionarilor se adopta cu votul acelora ce reprezinta cel
putin o treime din capitalul social.
S-a largit sfera de cuprindere a atributiilor judecatorului-sindic, acesta preluand o parte a
prerogativelor tribunalului.
S-au adus lamuriri importante cu privire la efectele deschiderii procedurii. Dealtfel, titlul
sectiunii a 2-a din capitolul III “Procedura” a fost modificat in “Deschiderea procedurii si
efectele deschiderii procedurii”.
S-a introdus o noua sectiune in capitolul III “Procedura”, numita “Primele masuri”, care
cuprinde reglemntari referitoare la notificare si o serie de elemente imediate deschiderii
procedurii.
S-a reglementat mai pe larg situatia planului de reorganizare, aducandu-se numeroase
completari.
Noua reglemntare enumera expres cazurile in care judecatorul-sindic poate decide intrarea
in faliment (art I., pct. 69. din O.G. 38/2002).

14
Potrivit art. I. pct. 164 din O.G. 38/2002 ,”comitetul asociatilor/actionarilor poate indeplini urmatoarele
atributii: a) propunerea de desemnare a unui administrator; b) consultarea cu administratorul sau lichidatorul cu
privire la desfasurarea si administrarea procedurii; c) examinarea actelor savarsite de debitor, administrator sau
lichidator, a activitatii si situatiei financiare ale debitorului, precum si a posibilitatii de continuare a activitatii
acestuia; d) participarea si acordarea de asistenta la formularea si negocierea unui plan de reorganizare, precum
si informarea si consilierea asociatilor/actionarilor cu privire la continutul oricarui alt plan propus; e)efectuarea
oricaror alte activitati necesare pentru protejarea intereselor asociatilor/actionarilor.”

14
Sectiunea 3
Domeniul de aplicare si obiectul Legii nr. 64/1995, republicata si modificata

§ 1.3.1 : Notiuni generale.

Potrivit art. 1, alin.(1) din Legea nr. 64/1995, republicata (text modificat prin OG nr.
38/30.01.2002), procedura reorganizarii judiciare si a falimentului se poate aplica “oricareia
dintre urmatoarele categorii de comercianti, aflati in insolventa si care vor fi denumiti in
continuare debitori: a) societatile comerciale; b) cooperativele de consum si cooperativele
mestesugaresti – denumite in continuare organizatii cooperatiste - , precum si asociatiilor
teritoriale ale cooperativelor de consum si mestesugaresti; c) persoanele fizice, actionand
individual sau in asociatii familiale.”
Pornind de la textul acestui articol se constata ca pentru aplicarea procedurii
mentionate anterior trebuie sa se indeplineasca, in mod cumulativ, doua conditii, ambele de
fond.
Prima dintre aceste conditii este ca debitorul sa aiba calitatea de comerciant 15,
inscriindu-se intr-una dintre cele trei categorii mentionate in textul art. 1.
A doua clauza se refera la situatia debitorului si anume, patrimoniul
respectivului comerciant trebuie sa fie in stare de insolventa.
Exista si o a treia conditie, de forma, ce reiese din ansamblul prevederilor Legii nr.
64/1995, respectiv declararea pe cale judiciara a starii de insolventa atestata de sentinta sau
incheierea16 de deschidere a procedurii, a judecatorului- sindic desemnat.
Datorita complexitatii problematicii ridicate de conditiile de fond este necesara
tratarea pe larg a aspectelor respective.

15
Solutia este traditionala in dreptul nostru comercial, ca urmare a dualismului dreptului privat. In legislatiile
bazate pe conceptia unitatii dreptului privat (Marea Britanie, Germania, Austria, Germania, Olanda s.a.)
procedura falimentului se aplica tuturor debitorilor, atat comercianti cat si necomercianti. In Romania, debitorilor
necomercianti li se aplica procedura executarii silite reglementata in dreptul comun, respectiv Codul de
procedura civila. Stanciu D. Carpenaru, Procedura reorganizarii si lichidarii judiciare, Editura Atlas Lex,
Bucuresti, 1996; Gheorhe Gheorghiu, op. cit., pag 34; Radu Bufan, op. cit., pag 60
16
Sentinta, ca si decizia sunt acte de judecata, avand autoritate de lucru judecat. Sentinta este actul de judecata
in litigiile referitoare la procedurile prevazute in Legea nr. 64/1995, care sunt de competenta tribunalului. Decizia
este actul de judecata al Curtii de Apel, care este de asemenea cometenta in cadrul acestor proceduri.
Incheierea, potrivit art.255, lin 2 din Codul de procedura civila, este o hotararea a instantei de administrare a
cauzei care nu rezolva fondul cauzei. Raoul Petrescu, De la faliment la reorganizare judiciara, Editura Oscar
Print, Bucuresti, 2001, pag 35

15
§1.3.2 : Categoriile de comercianti carora li se aplica procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului.

In conformitate cu art. 1 , alin. (1) al Legii nr. 64/1995, exista trei categorii de
comercianti carora, daca se afla in insolventa, li se poate aplica procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului, si anume:
a) Societatile comerciale.
b) Organizatiile cooperatiste si asociatiile teritoriale ale acestora.
c) Persoanele fizice, actionand individual sau in asociatii familiale.

a) Societatile comerciale reprezinta prima categorie de subiecte ce pot fi supuse


procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului. In aceste conditii este necesara precizarea
conditiilor dobandirii calitatii de comerciant, respectiv a incetarii acestei calitati.
Deoarece societatile comerciale se constituie in scopul de a desfasura o activitate
comerciala, adica de a face fapte de comert, ele dobandesc calitatea de comerciant inca din
momentul constituirii. Evident, constituirea societatilor comerciale trebuie sa se realizeze in
conditiile legii, deci cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990, privind societatile
comerciale, republicata. Conform normelor cuprinse aici, data constituirii societaii
comerciale este data inmatricularii la registrul comertului. Prin urmare, dobandind
calitatea de comerciant de la data constituirii ei legale, societatea comerciala poate face
obiectul procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.
Exista si posibilitatea ca o societate comerciala sa fie constituita cu incalcarea
prevederilor legale. Tribunalul poate, in aceasta situatie sa declare nulitatea 17 respectivei
societati. Dar pentru ca nulitatea nu are efecte retroactive (conform art 58. al Legii nr
31/1990), o societate astfel constituita poate fi supusa procedurii reorganizarii judiciare si a
falimentului, dar numai inainte de stabilirea nulitatii. Dupa momentul constatarii nulitatii
poate fi aplicata doar procedura falimentului deoarece societatea respectiva intra in lichidare
(art. 58, alin. 1 din Legea nr . 31/1990), iar “declararea nulitatii societatii nu aduce atingetre
actelor incheiate in numele sau” (art.59, alin. 1 - Legea nr . 31/1990).

17
Cazurile de declarare a nulitatii sunt stabilite in art. 56 al Legii nr. 31/1990 privind socitetile comerciale,
republicata ( MO nr. 33 din 29 ianuarie 1998).

16
Incetarea calitatii de comerciant a societaii comerciale legal constituite survine
numai in momentul cand societatea isi inceteaza existenta ca persoana juridica. Simpla
incetare a activitatii comerciale nu duce la pierderea calitatii de comercinat a societatii.
Savarsirea faptelor de comert nu reprezinta o conditie pentru insasi dobandirea acestei calitati,
deci sistarea realizarii faptelor de comert nu atrage dupa sine pierderea calitatii de comerciant
a societatii comerciale.
In conformitate cu prevederile legale, calitatatea de comerciant inceteaza odata cu
dizolvarea sau lichidarea societatii.
Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, mentioneaza cauzele ce
pot duce la dizolvare si lichidare, respectiv: trecerea timpului stabilit pentru durata societatii;
imposibilitatea realizarii obiectului pentru care societatea a fost constituita sau realizarea
acestuia; hotararea adunarii generale; hotararea tribunalului, in cazul existentei unor motive
intemeiate, precum neintelegerile grave intervenite intre asociati; deschiderea procedurii
falimentului; alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv al societatii.
In cazul societatilor pe actiuni, acestea se dizolva atunci cand capitalul lor se reduce
sub minimul legal sau atunci cand adunarea generala decide dizolvarea in urma pierderii a
jumatate din capitalul social, ori daca numarul actionarilor scade sub minimul stabilit de lege.
Chiar si in aceste conditii, legea mai acorda un termen de 9 luni pentru remedierea
respectivelor neajunsuri.
Dizolvarea societatii comerciale nu este sinonima cu pierderea calitatii de persoana
juridica. Societatea dizolvata isi mentine personalitatea juridica si beneficiaza in continuare
de capacitatea de folosinta, dar exclusiv pentru indeplinirea procedurii de lichidare.
Personalitatea juridica a societatii comerciale dureaza pana la ultima operatiune
a lichidarii – radierea, aceasta fiind limita maxima pentru inceperea procedurii falimentului.
In conditiile declansarii procedurii instituite de Legea nr. 64/1995 ulterior inceperii
lichidarii18, in temeiul Legii nr. 31/1990, intaietate va avea procedura falimentului, care
vizeaza interesele creditorilor societatii in stare de insolventa.
In privinta societatilor cu capital majoritar de stat si a regiilor autonome, Legea
nr. 64/1995 cuprinde dispozitii speciale in art.129 si art. 130.

18
Acest lucru este posibil, fapt sustinut de dispozitiile art. 254, alin. (4) al Legii nr 31/1990 privind societatile
comerciale, unde se arata ca “lichidarea … nu impiedica deschiderea procedurii de faliment a societatii.”

17
Potrivit textului art. 129 “exercitiul actiunilor sau, dupa caz, efectuarea procedurilor
prevazute in prezenta lege se suspenda fata de debitorii – societati comerciale cu capital
majoritar de stat – pentru care Guvernul a instituit sau va institui proceduri speciale de
supraveghere financiara, pe perioada cat acestea se afla sub incidenta acestor proceduri.”. Prin
urmare, procedura reorganizarii judiciare si a falimentului se poate aplica chiar si societatilor
cu capital majoritar de stat, dar numai daca Guvernul nu a instituit si nu va institui proceduri
speciale de supraveghere financiara. In aceste conditii, procedura prevazuta de Legea nr.
64/1995 desi inceputa, poate fi suspendata daca Guvernul instituie asupra debitorului –
societate comerciala cu capital majoritar de stat, o procedura speciala de supraveghere
financiara.
Referitor la regiile autonome, in Legea nr. 64/1995, se stabileste clar faptul ca acestora
nu li se aplica procedura reorganizarii judiciare si a falimentului. Conform art. 130, “procedura
aplicabila regiilor autonome aflate in stare de insolventa se va stabili prin lege speciala.”.
Motivatia acestei reglementari consta in aceea ca statul administreaza bunuri care sunt
proprietate publica.
Legea reglementeaza tot printr-o dispozitie speciala si situatia unei societati
comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale detine cel putin 50%
+ 1 din capitalul social, care inregistreaza obligatii bugetare de peste 50% din totalul datoriilor
evidentiate in contabilitate, aflata in proces de privatizare, cuprinsa in programe speciale care
sa conduca la cresterea atractivitatii acesteia pentru privatizare ori pentru care s-au inregistrat
scrisori de intentie pentru achizitionarea pachetului de actiuni (art. III din OG nr. 38/2002
pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995).
Potrivit legii, fata de aceste societati exercitiul actiunilor sau, dupa caz, efectuarea
procedurilor prevazute de Legea nr. 64/1995 se suspenda, la cererea institutiei publice
implicate. Suspendarea poate dura un an, iar in cazuri temeinic justificate se poate prelungi cu
maximum un an. Ca urmare a pronuntarii hotararii de suspendare de catre instanta competanta,
administratorul sau lichidatorul are obligatia sa prezinte institutiei publice implicate un raport
cu privire la ansamblul operatiunilor efectuate in cursul procedurii de lichidare judiciara.
Raportul astfel intocmit trebuie prezentat in termen de 15 zile de la pronuntarea hotararii de
suspendare.
In cazul in care o astfel de societate este privatizata prin vanzarea pachetului majoritar
de actiuni, judecatorul-sindic va dispune, la cererea institutiei publice implicate, inchiderea
procedurii pe baza prevederilor contractului de vanzare a actiunilor.
18
Potrivit art. 21 al Legii 83/199819 privind procedura falimentului bancilor,
“prevederile sectiunii a 6-a “Falimentul” din Legea nr. 64/1995, cu modificarile ulterioare,
se vor aplica corespunzator si procedurii falimentului bancilor…”. Drept urmare si bancile se
afla partial sub incidenta Legii nr. 64/1995.
In doctrina20 s-a pus si problema calitatii de comerciant a asociatilor unei societati
comerciale. Potrivit dispozitiilor Legii nr 31/1990 privind societatile comerciale, asociatii
acestor societati nu dobandesc calitatea de comerciant chiar daca realizeaza anumite fapte de
comert, pentru ca le realizeaza in numele societaii. Prin urmare, acestia nu pot fi supusi
procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului. Aceasta concluzie este valabila si in cazul
asociatilor cu raspundere nelimitata si solidara din societatile in nume colectiv sau in
comandita – simpla sau pe actiuni. In sprijinul acestei afirmatii vin dispozitiile art. 27, alin.
(1) si (2) din Legea nr 64/1995 , unde se arata ca “ o cerere introdusa de o societate in nume
colectiv sau in comandita… , nu va fi considerata ca fiind facuta si de asociatii cu raspundere
nelimitata sau … impotriva lor”. De asemenea, cererile introduse de catre un asociat cu
raspundere nelimitata sau impotriva acestuia nu se extind asupra societatii din care acesta face
parte.

b) Organizatiile cooperatiste si asociatiile teritoriale ale acestora

Enumerarea expresa a organizatiilor cooperatiste intre debitorii carora le este


aplicabila procedura reorganizarii judiciare si a falimentului este una dintre precizarile
binevenite pe care le aduce OG nr 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr.
64/1995. Astfel, a fost eliminata controversa, existenta pana la acel moment, cu privire la
posibilitatea asimilarii organizatiilor cooperatiste celorlalte categorii de comercianti la care se
refera prevederile legii privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului.
Pana la aceasta deslusire, in doctrina s-a manifestat, pe de o parte, o interpretare
extensiva, care asimila organizatiile cooperatiste societatilor comerciale, iar pe de alta parte,
o interpretare restrictiva a prevederilor legii, care excludea aceste subiecte din sfera de aplicare
a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.

19
MO nr. 159/22.04.1998, modificata prin OUG nr. 186/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr.
83/1998, publicata in MO nr. 567/19.11.1999
20
Stanciu D. Carpenaru, op. cit., Editura All Beck, pag. 545 ; Radu Bufan, op. cit., pag. 76

19
Organizatiile cooperatiste, in sensul Legii nr. 64/1995, reprezinta cooperativele de
consum si cooperativele mestesugaresti. Prevederile legii mentionate se aplica si
asociatiilor teritoriale ale cooperativelor de consum si cooperativelor mestesugaresti.
In cadrul societatilor cooperatiste, asociatii sunt in acelasi timp fie muncitori angajati
in serviciul acelei societati – in cazul cooperativelor de productie, fie furnizori de produse
pentru societatea respectiva, fie clienti – cum este cazul cooperativelor de consum.

c) Persoanele fizice, actionand individual sau in asociatii familiale.

Persoanele fizice pot fi supuse procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, dar


numai daca au calitatea de comerciant, adica daca “fac fapte de comert avand comertul ca o
profesiune obisnuita…” (art.7 C.com.). Reglementarile Legii nr. 64/1995 privind
reorganizarea judiciara si falimentul pot fi aplicate comerciantilor persoane fizice ce
actioneaza individual sau in asociatii familiale si al caror patrimoniu se afla in stare de
insolventa.
Dobandirea calitatii de comerciant
Pentru a dobanidi calitatea de comerciant, persoana fizica trebuie sa indeplineasca o
serie de conditii.
 In primul rand este necesar ca persoana respectiva sa aiba capacitatea juridica
ceruta de lege respectiv, capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu.
Capacitatea de folosinta se dobandeste prin nastere. Asadar, in principiu, orice
persoana se bucura de acest drept si nimanui nu i se poate ingradi capacitatea de folosinta.
Totusi exista o serie de incompatibilitati, decaderi si interdictii, circumstante ce impiedica
o persoana fizica in a dobandi calitatea de comerciant.
Incompatibilitatile
Prin specificul sau, activitatea comerciala are caracter speculativ, in sensul ca prin
exercitarea unei astfel de activitati se urmareste obtinerea unui profit. De aceea, legea a
interzis persoanelor care au anumite functii sau profesii legate de interesele generale ale
societatii sa desfasoare activitate comerciala, existand o incompatibilitate de interese. Astfel,
nu pot fi comercianti, datorita functiei pe care o detin, urmatoarele categorii de persoane:
parlamentarii, functionarii publici, procurorii, judecatorii, militarii, etc. De asemenea, nu pot
fi comercianti cei ce exercita profesiuni liberale (avocatii, notarii, medicii, etc.)

20
Decaderile
Desfasurarea unei activitati comerciale impune respectarea unor reglementari legale,
iar in caz contrar comerciantii trebuie sa suporte rigorile legii. Astfel, conform legii 21,
persoanele care au fost condamnate pentru savarsirea uneia dintre infractiunile
prevazute in Legea nr. 12/1990 (art. 1 lit. i – p) nu vor mai putea exercita profesiunea
de comerciant.
Nedemnitatea de a desfasura o profesie comerciala nu decurge din simpla aplicare a
sanctiunii penale, ci este necesara o hotatrare judecatoreasca in care sa se prevada expres
sanctiunea decaderii din dreptul de a exercita respectiva profesiune, ca o pedeapsa
complimentara (art. 64 Cod penal).
Interdictiile
Interdictiile pot fi atat legale, precum si conventionale22.
Interdictiile legale se refera la desfasurarea unor activitati de interes general pentru
societate si care sunt sustrase liberei initiative (prospectarea si extractia carbunelui, a
minereurilor feroase, nemetalifere, a sarii, fabricarea si comercializarea de echipament militar,
etc.). De asemenea, este interzisa desfasurarea activitatilor care, potrivit legii penale,
constituie infractiuni sau care sunt contrare unor alte dispozitii legale cu caracter imperativ
(fabricarea sau comercializarea de droguri sau narcotice in alt scop decat de medicament,
imprimarea hartilor cu caracter militar etc.).
Interdictiile conventionale imbraca forma clauzelor contractulale, care produc efecte
numai intre partile contractante.
Capacitatea de exercitiu se dobandeste la implinerea varstei de 18 ani, deci persoana
fizica poate dobandi calitatea de comerciant numai dupa implinirea acestei varste.
In concluzie, minorii nu pot desfasura o activitate de comert in nume propriu si
cu titlu de profesie. In mod exceptional insa, in cazul dobandirii de catre minor a unui fond
de comert pe cale succesorala, reprezentantii legali ai acestuia pot sa continue comertul in
numele minorului (art. 13 C. com). Nici minorul cu capacitate de exercitiu restransa (cu varsta
intre 14 – 18 ani) nu poate avea calitatea de comerciant, chiar daca pentru anumite acte juridice
(contractul de munca), minorul este considerat a avea capacitate deplina de exercitiu inca de
la varsta de 16 ani.

21
Legea nr 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite, modificata si
completata prin Legea nr. 42/1991.
22
Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept comercial, Ed. Oscar Print, 2001, pag. 63

21
Aceeasi este si situatia femeii casatorite inainte de implinirea varstei de 18 ani (la 16
ani si exceptional la 15 ani, conform art. 8 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954), care prin casatorie
dobandeste capacitate deplina de exercitiu, dar care ii este recunoscuta numai pentru actele de
drept civil. Prin urmare, nici femeia casatorita inainte de varsta de 18 ani nu poate avea
calitatea de comerciant.
 O a doua conditie pentru dobandirea calitatii de comerciant de catre persoana fizica,
este savarsirea unor fapte de comert obiective, in mod obisnuit, cu titlu de profesie.
Faptele de comert obiective sunt enumerate in art 3 din Codul comercial. Realizarea
faptelor de comert trebuie sa fie efectiva, deci sa nu se rezume la stadiul de intentie. O conditie
complementatra savarsirii de fapte de comert obiective se refera la caracterul licit al
respectivelor fapte. Astfel, efectuarea unor fapte contrare ordinii publice si bunelor
moravuri nu duce la dobandirea calitatii de comerciant.
Faptele de comert savarsite de o persoana fizica trebuie, de asemenea, sa se repete in
timp, astfel incat sa capete caracter de profesie, numai in acest context ducand la dobandirea
calitatii de comerciant. Situatiile izolate, in care persoane fizice ajung in postura de a realiza
fapte de comert, nu atrag in mod automat dobandirea calitatii de comerciant23.
 O alta clauza este ca desfasurarea comertului sa se faca in nume propriu (nomine
proprio). Acesta este motivul pentru care persoanele care exercita o activitate de comert in
numele si pe seama altei persoane nu dobandesc calitatea de comerciant. In aceasta categorie
intra auxiliarii de comert: prepusul, procuristul, vanzatorul, comis-voiajorul. Actele de comert
pe care acestia le le incheie nu sunt in nume propriu ci, in numele si pe seama comerciantului
pentru care lucreaza.

In concluzie, persoanele fizice care au dobandit calitatea de comerciant indeplinind


toate conditiile continute in Codul comercial cu privire la obtinerea acestei calitati pot fi
supuse procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, in situaia aparitiei starii de
insolventa.
Procedura instituita de Legea nr. 64/1995, republicata nu se aplica minorilor si
interzisilor judecatoresti.

23
In sprijinul acestei afirmatii vine textul art. 9 C. com. unde se arata ca “orice persoana care intr-un chip
accidental face o operatiune de comert nu poate fi considerata ca comerciant…”

22
Ca exceptie, minorul care dobandeste pe cale succesorala un fond de comert al carui
comert este continuat de catre reprezentantii legali, in numele minorului, poate fi supus
procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.
De asemenea, aceasta procedura se poate aplica si persoanelor fizice incompatibile cu
statutul de comerciant, ca urmare a desfasurarii unor funcii publice. Spre deosebire de
persoanele aflate in incapacitate (minorii si alienatii mintal), incompatibilitatea nu ii impiedica
pe cei ce totusi savarsesc fapte de comert sa devina comercianti. Ca urmare a nerespectarii
clauzelor de incompatibilitate prin savarsirea de fapte de comert, corelat cu aparitia starii de
insolventa, aceste persoane pot fi supuse procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.
Incetarea calitatii de comerciant a persoanei fizice
In conditiile in care persoana fizica dobandeste calitatea de comerciant savarsind fapte
de comert cu titlul de profesiune obisnuita, este firesc ca incetarea acestei calitati sa apara in
situatia in care respectiva persoana conteneste sa mai savarseasca fapte de comert cu caracter
profesional. Incetarea realizarii de fapte de comert trebuie sa fie efectiva, numai acesta stare
a lucrurilor constituind proba pentru dovedirea incetarii calitatii de comerciant24.
Dupa incetarea calitatii de comerciant a persoanei fizice, aceasta nu mai poate fi
supusa procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului. Procedura nu poate fi declansata
nici dupa decesul comerciantului. In schimb, daca retragera din comert sau decesul
comerciantului persoana fizica apar ulterior declansarii procedurii reorganizarii judiciare si a
falimentului, aceasta isi va urma cursul firesc25.
Situatia meseriasilor si agricultorilor
In principiu meseriasii si agricultorii nu pot fi supusi procedurii reorganizarii judiciare
si a falimentului, deoarece acestia nu sunt comercianti, conform conceptiei Codului comercial.
Exista insa o serie de situatii particulare.
Astfel, meseriasii care isi desfasoara activitatea in baza comenzilor clientilor si cu
materialele acestora nu au calitatea de comercianti, deci nu intra in sfera de aplicare a Legii
nr. 64/1995. Daca insa, meseriasul cumpara el insusi materialele, executa produse fara a avea

24
Proba dobandirii sau incetarii calitatii de comerciant este o chestiune de fapt, aceasta facandu-se prin orice
mijloc de proba. In acest context, inmatricularea sau radierea unei persoane fizice din Registrul Comertului este
fara efect in sensul atestarii dobandirii, respectiv incetarii calitatii de comerciant. Aceste masuri nu au consecinte
decat insotite de probe care sa confirme savarsirea efectiva, respectiv incetarea incontestabila a savarsirii faptelor
de comert cu titlu deprofesie. Stanciu D. Carpenaru, op. cit., Editura All Beck, pag. 542 ; Gh. Beleiu, Drept
civil – introducere in dreptul civil, Editura Sansa, Bucurest, 1996, pag 78
25
In cazul decesului comerciantului toate drepturile si obligatiile ce deriva din aplicarea procedurii reorganizarii
judiciare si a falimentului revin mostenitorilor comerciantului debitor daca, evident, acestia accepta mostenirea.

23
o comanda si le vinde clientilor, fiind ajutat si de alte persoane in desfasurarea acestei
activitati, parerile din doctrina cu privire la aplicabilitatea procedurii reorganizarii judiciare si
a falimentului difera. In majoritatea opiniilor se accepta faptul ca daca meseriasii savarsesc
fapte de comert (asa cum le reglementeaza C. com. in art. 3), avand comertul ca o profesiune
obisnuita si daca indeplinesc si celelalte conditii necesare calitatii de comerciant, atunci ei pot
face obiectul procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.
In cazul agricultorilor exista de asemenea doua situatii distincte.
In primul rand, agricultorii care vand produsele de pe terenurile lor sau pe care ei le-
au cultivat, nu intra in clasa comerciantilor. Art. 5 C. com. prevede expres faptul ca “nu se
poate considera ca fapt de comert … vanzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul
le are dupa pamantul sau sau cel cultivat de dansul.” Acestor agricultori nu le sunt aplicabile
prevederile Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului.
In al doilea rand, se pune problema situatiei acelor agricultori care, pe langa
valorificarea propriilor produse achizitioneaza produse in scopul revanzarii acestora. In aceste
conditii, respectivii agricultori savarsesc fapte de comert, deci au calitatea de comerciant si,
in consecinta, pot fi supusi procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.

§ 1.3.3 : Starea de insolventa.

Notiune
Potrivit art. 1 al Legii nr. 64/1995 (text modificat prin OG nr. 38/2002), aceasta
reglementare este aplicabila acelor comercianti aflati in insolventa26. Aceasta este cea de-a
doua conditie pe care, legea o impune pentru aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a
falimentului, alaturi de conditia apartenentei la una dintre cele trei categorii de comercianti
enumerate in art. 1. In cuprinsul aceluiasi articol se defineste insolventa ca fiind “acea stare
a patrimoniului debitorului, caracterizata prin incapacitatea vadita de plata a datoriilor
exigibile cu sumele de bani disponibile.”

26
Termenul de “insolventa” este sinonim cu incetarea platilor sau incapacitatea de plata, exprimand absenta
fondurilor banesti necesare platii obligatiilor scadente. Insolventa se delimiteaza clar de conceptul de
“insolvabilitate” (propriu dreptului civil), care reprezinta dezechilibrul patrimoniului comerciantului, constand
in preponderenta pasivului fata de activ. Insolventa si insolvabilitatea pot exista independent una fata de cealalta.
Astfel, este posibil ca desi activul patrimoniului unui debitor este superior pasivului (debitorul este perfect
solvabil) totusi respectivul debitor sa se afle in incapaciate de plata, deci insolventa. In mod simetric,
insolvabilitatea unui comercint nu implica incetarea platilor. Ion Turcu “Noua reglementare a falimentului
institutiilor de credit”, RDC nr. 2/2002, pag 14; Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, op.
cit., pag. 323

24
Sensul acestei prevederi este completat de continutul art. 25 si art. 29. Astfel, din art.
29 alin. 1, reiese faptul ca procedura reorganizarii judiciare si a falimentului poate fi aplicata
in urma introducerii unei cereri la tribunal, de catre “orice creditor care are o creanta certa,
lichida si exigibila … impotriva unui debitor care, timp de cel putin 30 de zile, a incetat
platile…”. Nu se considera ca fiind dovada a starii de insolventa “simplul refuz al unor plati,
in baza unor exceptii pe care debitorul le socoteste, cu buna credinta, intemeiate”. Tribunalul,
prin judecatorul sidic, este suveran sa aprecieze elementele de fapt, pe care le invoca un
comerciant pentru justificarea refuzului de plata si sa hotarasca daca aceste elemente se
incadreaza sau nu in conceptul de “buna credinta”27.
In plus, in textul art. 25, alin 1 se arata ca “debitorul aflat in stare de insolventa este
obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor legii, in termen de
maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolventa”. De asemenea, debitorul mai poate
adresa tribunalului o cerere pentru a fi supus procedurii reorganizarii judiciare si a
falimentului si atunci cand “aparitia starii de insolventa este iminenta”.
Tot in acest sens, conform alin. 3 al art. 29, camerele de “comert si industrie teritoriale
si asociatiile cooperatiste teritoriale, respectiv nationala, vor putea introduce cerere impotriva
debitorului care, potrivit datelor de care acestea dispun, se afla intr-o stare notorie de
insolventa.”
Elemente structurale ale starii de insolventa
Din dispozitiile cuprinse in Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului, starea de insolventa are trei elemente de structura:
1) Incapacitatea vadita de plata
2) Datoriile exigibile
3) Sumele de bani disponibile
1) Incapacitatea vadita de plata. Aceasta formulare este sinonima cu cea de
incetare a platilor si se refera la imposibilitatea comerciantului debitor de a-si achita datoriile
scadente cu sumele de bani de care dispune.
Faptul ca incapacitatea de plata trebuie sa fie “vadita”, consider ca are menirea sa
sublinieze faptul ca incetarea platilor este efectiva, aparuta ca urmare a lipsei reale a
disponibilitatilor banesti. Aceasta formulare intareste dispozitiile art. 29, alin. 2, care arata ca

27
Ion Turcu , Insolventa comerciala, reorganizarea judiciara si falimentul, Ed. Lumina Lex, 2000, pag 162

25
“simplul refuz al unor plati, in baza unor exceptii… nu constituie o dovada a starii de
insolventa”.
Totodata, mentiunea “vadita” elimina din start eventualitatea punerii in discutie a unei
incapacitati absolute de plata28. Incapacitatea absoluta ar putea ridica o serie de probleme
precum tergiversarea desfasurarii procedurii pentru cercetarea indeplinirii acestei conditii si
excluderea inca de la inceput a posibilitatii de a se discuta despre redresare.
2) Datoriile exigibile. Din coroborarea prevederilor art.1 al legii – care face referire
la incapacitatea vadita de plata a datoriilor exigibile, cu prevederile art. 29, alin.1 – unde se
arata ca introducerea cererii impotriva debitorului se poate face de catre “orice creditor care
are o creanta certa, lichida si exigibila…”, rezulta ca datoriile la care se refera starea de
insolventa trebuie sa fie certe, lichide si exigibile.
Certitudinea datoriei consta in aceea ca respectiva datorie exista, ca este
incontestabila.
O datorie este lichida atunci cand cuantumul acesteia este determinat exact. Datoriile
care au ca obiect sume de bani sau cantitati determinate din bunuri generice sunt intotdeauna
lichide; nu sunt lichide datoriile al caror cuantum trebuie stabilit prin justitie (este cazul
dobanzilor, despagubirilor, etc.).
Datoria este exigibila in momentul ajungerii la scadenta, cand se poate cere
executarea silita.
S-a aratat29 ca numai exigibilitatea nu este suficienta. Este necesar, de asemenea, ca
plata sa fii fost ceruta de catre creditor.
Natura datoriilor la care se refera art. 1, alin. 1 al Legii nr. 64/1995, poate fi atat
comerciala, cat si civila sau izvorata din raporturi de munca (art. 29, alin. 1, lit. a si b). Aceasta
este una dintre clarificarile aduse textului legii prin OG nr. 38/2002 si este cu atat mai
importanta cu cat stabileste si cuantumul datoriilor ce pot atrage punerea in practica a
procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.
O problema inca nerezolvata este aceea a aplicabilitatii procedurii instituite de lege, in
conditiile existentei unei singure datorii neonorate la scadenta.
In principiu, incapacitatea de plata se refera la ansamblul obligatiilor comerciantului
debitor, neputandu-se limita la una dintre aceste obligatii in mod izolat, individual. In plus,

28
Ideea unei imposibilitati absolute a debitorului de a-si continua comertul a fost exprimata uneori in
jurisprudenta noastra, in perioada interbelica. Ion Turcu, op. cit., Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000 pag. 163
29
Ion Turcu, op. cit., Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000, pag. 171

26
avandu-se in vedere caracterul colectiv al procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului
s-ar impune, in mod firesc, concluzia potrivit careia procedura nu este aplicabila intr-o
asemenea situatie.
Pe de alta parte, legea nu interzice aplicarea procedurii in cazul mentionat. Totodata
numarul datoriilor debitorului este cunoscut intr-un moment ulterior initierii procedurii, prin
declararea creantelor creditorilor, in conditiile legii. De aceea chiar neplata unei singure
datorii poate conduce la declansarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.
Aceasta solutie a fost acceptata atat in doctrina cat si in jurisprudenta30.
3) Sumele de bani disponibile. Sintagma desemneaza mijloacele de plata lichide si
cvasilichide. In categoria cestora intra sumele de bani din casierie, disponibilul din contul
bancar, cecurile, efectele de comert si valorile mobiliare incasabile la vedere, si alte asemenea
instrumente monetare.
In concluzie, insolventa se refera la neplata la termen a datoriilor scadente ca urmare
a lipsei de lichiditati.
In aceste conditii, nu pot fi supusi procedurii reorganizarii judiciare si a
falimentului acei debitori care refuza cu rea credinta sa-si achite datoriile, desi dispun
de lichiditati. Creditorii acestora au la indemana calea exacuatrii silite din dreptul comun.
Practica judiciara din tara noastra a aratat ca procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului trebuie aplicata si acelor debitori care continua platile prin folosirea unor
mijloace ruinatoare sau frauduloase, in conditiile in care aceasta situatie este de natura sa
agraveze situatia debitorului si sa diminueze posibilitatile de redresare a activitatii sau chiar
de satisfacere a creantelor creditorilor.
Dovada starii de insolventa
Asa cum am mentionat, starea de insolventa sau incetarea platilor se deduce din
neplata la termen a datoriilor ajunse la scadenta, in lipsa disponibilitatilor banesti. Cel care
cere aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului trebuie sa faca proba
indeplinirii acestei clauze. Cum Legea nr. 64/1995 nu prevede o modalitate anume pentru
dovedirea incetarii platilor, se admite ca sunt aplicabile dispozitiile art. 46 C. com., care
reglementeaza regimul probelor in materie comerciala.

30
“Comerciantul poate fi declarat in stare de faliment si pentru neplata unei singure datorii comerciale deoarece
si comerciantul cu o singura datorie poate sa fie in incetare de plati” (cas. III, dec. 876 din 14 mai 1935, RDC,
1927, p 490). “Nici o consideratiune de ordin principial nu se opune ca o atare institutie sa fie pusa la indemana
unui singur creditor” (cas. III, dec. 442 din 12 martie 1937, Pandectele Romane, 1938, I, pag. 82). Ion Turcu,
op. cit., Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000, pag 164

27
Probele trebuie sa arate atat neplata datoriilor cat si lipsa de disponibilitati banesti.
In acest sens pot constitui probe inscrisurile (documentele) din care sa reiasa platile
neefectuate la scadenta; lipsa mijloacelor banesti nu poate fi probata decat prin comunicarea
registrelor debitorului, in momentul cercetarii cererii introduse de creditori, de catre instanta
de judecata.
De asemenea, sunt considerate mijloace doveditoare ale starii de insolventa
certificatele eliberate de judecatorie privind protestele inregistarte in registrul de proteste,
care functioneaza in conditiile Legii nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului de ordin,
modificata prin OG nr.11/1993, precum si inscrisurile din care sa reiasa neexecutarea de
catre comerciantul debitor a unor hotarari judecatoresti.
Din dispozitiile art. 25, alin. 1 rezulta ca cererea pentru inceperea procedurii
reorganizarii judiciare si a falimentului poate fi introdusa chiar de catre debitor. In aceasta
situatie, proba starii de insilventa o constituie insasi marturia debitorului.
Nu pot fi folosite drept dovezi care sa ateste starea de insolventa proba cu
martori31, considerandu-se ca aceasta proba afecteaza situatia profesionala a
debitorului, sau registrele comerciale tinute de comerciant.32

In privinta obiectului Legii nr. 64/1995, din dispozitiile cuprinse aici, reiese faptul ca
“obiectul material al acesteia il formeaza raporturile juridice de drept comercial, civil,
financiar s.a., precum si cele de drept procesual care se instituie, in temeiul legii, intre debitor
si creditor ca participanti la circuitul comercial, precum si cele dintre debitor – creditor, pe de
o parte si organele care realizeaza procedura, pe de alta parte”.33

Sectiunea 4
Notiunea de procedura a reorganizarii judiciare si a falimentului

31
M. Pascanu, op. cit., pag 69
32
Conform art. 31 C. com. “comunicarea registrelor nu poate fi ordonata de judecata dupa cererea unei parti
decat in cateva cazuri printre care “si in caz de faliment”. In nici un caz creditorii comerciantului debitor nu se
pot folosi de aceste registre pentru a initia procedura falimentului.
33
Gheorghe Gheorghiu, op. cit., pag 16

28
Esenta Legii nr. 64/1995, modificata si republicata, este cuprinsa in art. 2, unde se
arata ca: “scopul legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului,
in insolventa, fie prin reorganizarea comerciantului si a activitatii acestuia sau prin lichidarea
unor bunuri din averea lui pana la stingerea pasivului, fie prin faliment”.
Scopul principal al reglementarii este deci, instituirea unei proceduri judiciare
pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in stare de insolventa. Modalitatile prin care
se poate ajunge la realizarea obiectivului mentionat sunt :
▬ procedura reorganizarii;
▬ procedura falimentului.
Procedura reorganizarii judiciare consta in anumite reguli si principii privind
organizarea activitatii debitorului pe baze noi, in vederea redresarii situatiei sale financiare si
asigurarii mijloacelor banesti pentru plata esalonata a datoriilor fata de creditori.
Aplicarea acestei proceduri permite continuarea activitatii debitorului, sub conducerea
acestuia sau a unor persoane abilitate de lege. Procedura presupune fie reorganizarea
comerciantului, si a activitatii acestuia, fie lichidarea unor bunuri din averea debitorului pana
la acoperirea datoriilor fata de creditori. Daca procedura reorganizarii judiciare nu produce
efectul scontat, urmeaza sa se aplice procedura falimentului. Evident, daca situatia debitorului
este considerata de la bun inceput ca fiind iremediabil compromisa, se va trece direct la
aplicarea procedurii falimentului, fara a se mai trece prin etapa incercarii de redresare.
Procedura falimentului cuprinde reguli privind lichidarea bunurilor ce formeaza
averea debitorului, in scopul acoperirii creantelor creditorilor. Averea debitorului este definita
in art. 3 al Legii nr. 64/1995 drept “totalitatea bunurilor si drepturilor patrimoniale ale acestuia
– inclusiv cele dobandite in cursul procedurii stabilite de prezenta lege – care pot face obiectul
unei executari silite, in conditiile Codului de procedura civila”.
Se observa ca si in conceptia actuala ca si in cea clasica, reglementata de Codul
comercial, scopul principal in caz de faliment este acoperirea pasivului prin vanzarea
bunurilor apartinand debitorului.
Aplicarea procedurii falimentului duce la incetarea activitatii debitorului. In cazul in
care debitorul este o societate comerciala, aplicarea acestei proceduri are drept efect
dizolvarea respectivei societati.
In concluzie, procedura reorganizarii judiciare si a falimentului instituie un ansamblu
de masuri reglementate de lege, avand ca obiectiv acoperirea pasivului debitorului in stare de

29
insolventa, pe calea redresarii economico-financiare a acestuia, ori prin executarea silita a
patrimoniului sau.

Sectiunea 5
Trasaturile (caracterele) procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului

Analiza trasaturilor procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului are o mare


importanta in contextul in care aceste caractere constituie repere importante in procesul de
interpretare si aplicare a dispozitiilor legale.
Din cele mentionate in subcapitolele anterioare se deduc urmatoarele trasaturi ce
caractreizeaza procedura reorganizarii judiciare si a falimentului: caracterul judiciar;
caracterul colectiv (concursual); caracterul egalitar; caracterul unitar; caracterul
general; caracterul profesional; caracterul de remediu sau de executare silita si
caracterul operativ.

1) Caracterul judiciar
Caracterul judiciar al procedurii este dat de faptul ca procedura reorganizarii judiciare
si a falimentului se desfasoara in fata instantei de judecata si sub conducerea sa. Aceasta
trasatura este consacrata in art. 6 al Legii nr. 64/1995, republicata, care arata ca: “toate
procedurile prevazute de prezenta lege … sunt de competenta exclusiva a tribunalului … si
sunt exercitate de un judecator-sindic …”
Legea precizeaza in art. 5 alin. (1) toate organele ce intervin in desfasurarea
procedurii: “instantele judecatoresti, judecatorul-sindic, administratorul, lichidatorul,
adunarea creditorilor si comitetul creditorilor”. Numirea acestora se face cu concursul
autoritatii judecatoresti, care le poate trasa sarcini in limitele prevazute de lege.

2) Caracterul colectiv (concursual)


Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului este o procedura colectiva
(concursuala), in sensul ca se urmareste satisfacerea creantelor tuturor creditorilor

30
comerciantului in incetare de plati. Aceasta modalitate a fost conceputa inca de la aparitia
procedurii, pentru a proteja in mod egal pe toti creditorii, nu numai pe cei diligenti (rapizi).34
Prin caracterul colectiv al procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului,
executarile silite cu caracter individual, specifice dreptului comun, sunt oprite. Toti creditorii
au, conform legii, posibilitatea sa participe la impartirea bunurilor debitorului, in raport cu
rangul de prioritate ce le revine potrivit legii (art. 108 – Legea 64/1995, republicata), chiar
daca procedura a fost initiata doar de unii dintre ei. Creditorii care au creante anterioare
incetarii platilor pot sa depuna o declaratie de creante in cadrul unui termen stabilit de catre
judecatorul-sindic, iar daca nu respecta acest termen ei sunt decazuti din dreptul de a-si
valorifica respectiva creanta.

3) Caracterul egalitar
Caracterul egalitar al procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului decurge din
caracterul colectiv al acesteia. Astfel, prin instituirea procedurii se urmareste satisfacerea
tuturor creditorilor in celasi timp, proportional cu marimea creantelor pe care le detin.

4) Caracterul unitar
Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului are caracter unitar in sensul ca
debitorul este supus unei proceduri unice la care participa toti creditorii sai. Aceasta
trasatura este valabila chiar in situatia cand sunt parcurse cele doua faze ale procedurii:
redresarea si lichidarea bunurilor debitorului. De asemenea, caracterul unitar al procedurii se
explica si prin aceea ca procedura reorganizarii judiciare si a falimentului se aplica tuturor
comerciantilor in stare de insolventa, indiferent de dimensiunea activitatii desfasurate35.

5) Caracterul general
Caracterul general al procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului arata ca
aceasta procedura vizeaza intreaga avere a debitorului, definita in art. 3 din legea nr.
64/1995. Sunt cuprinse aici atat bunurile existente in patrimoniu la data inceperii procedurii,

34
Ion Turcu, op. cit., Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000, pag 34
35
Unicitatea procedurii este o particularitate a legislatiei romanesti. In Franta, de exemplu, se aplica doua
proceduri diferite, in functie de dimensiunea activitaii debitorului. Astfel intreprinderilor mici si mijlocii li se
aplica o procedura simplificata. Ion Turcu, op.cit., Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000, pag. 176

31
cat si cele iesite in mod fraudulos si readuse in activ prin revocarea unor acte incheiate in
perioada suspecta. Si prin acest caracter general, procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului se deosebeste de executarea silita din dreptul comun, care are in vedere doar
unele bunuri ale debitorului.

6) Caracterul profesional
Caracterul profesional al procedurii se deduce chiar din primul articol al legii privind
procedura reorganizarii judiciare si a falimentului – Legea nr. 64/1995, aratandu-se aici ca
procedura mentionata se aplica comerciantilor – societati comerciale, organizatii
cooperatiste sau persoane fizice. Deoarece, conform Codului comercial, comercianti sunt
cei care fac fapte de comert cu titlu de profesie este clar caracterul profesional al procedurii.
Prin urmare procedura nu se va aplica necomerciantilor a caror executare silita este
reglementata in dreptul comun.

7) Caracterul de remediu sau de executare silita


Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului cuprinde de fapt doua proceduri
distincte reglementate sub forma uneia singure, care are drept obiectiv declarat acoperirea
pasivului debitorului.
In faza de reorganizare se urmareste redresarea comerciantului in dificultate (in
principal prin acordarea unor termene suplimentare pentru plata datoriilor), ceea ce confera
procedurii caracter de remediu. In aceasta etapa se au in vedere atat interesele debitorului , cat
si ale creditorilor.
In faza de faliment, procedura capata caracter de executare silita, deoarece scopul
sau este satisfacerea creditorilor prin intermediul fortei coercitive a statului, stadiu in
care interesul creditorilor devine esential.

8) Caracterul operativ36
Operativitatea (celeritatea) este o trasatura importanta a procedurii reorganizarii
judiciare si a falimentului, in conditiile in care, in toate reglementarile in materie comerciala,

36
Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, op. cit, pag 321

32
legiuitorul a prevazut norme juridice pentru aplicarea principiului celeritatii. Prin urmare, este
normal ca mai ales in cadrul acestei proceduri sa existe conditia ca plata datoriilor sa se faca
in cel mai scurt timp posibil. Astfel, in art. 5, alin (2) al legii nr.64/1995 se arata ca “tribunalul
si judecatorul-sindic au indatorirea sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operatiunilor
prevazute de prezenta lege, precum si realizarea in conditiile legii a drepturilor si obligatiilor
participantilor la aceste operatiuni”

Sectiunea 6
Cheltuielile procedurii

Prin modificarea Legii nr. 64/1995, prin O.U.G nr.58/1997 s-a stabilit faptul ca toate
cheltuielile aferente procedurii se suporta din averea debitorului, sens in care platile
urmeaza a fi efectuate “dintr-un cont deschis la o unitate a unei banci”, pe baza dispozitiilor
emise de catre debitor sau de catre judecatorul-sindic – in cursul procedurii reorganizarii, iar
in caz de faliment numai ca urmare a dispozitiilor emise bancii de judecatorul-sindic.
Ulterior, prin modificarile aduse de Legea nr.99/1999 s-a adaugat la dispozitiile
anterioare, reglementarea situatiei in care debitorul nu are astfel de disponibilitati in cont. In
aceasta situatie legea prevede, in textul art. 4 alin. (3), solutia utilizarii unui fond de lichidare
constituit, conform alin. (4), prin majorarea cu 10% a taxelor platite de persoanele fizice si/sau
juridice registrului comertului pentru serviciile prestate de acesta.

CAPITOLUL 2

ORGANELE CARE APLICA PROCEDURA REORGANIZARII


JUDICIARE SI A FALIMENTULUI

33
Sectiunea 1
Notiuni generale

Reglementarea organelor care aplica procedura reorganizarii judiciare si a falimentului


este cuprinsa in capitolul II din Legea nr. 64/1995.
Conform dispozitiilor cuprinse in art. 5, alin 1 din lege, “organele care aplica
procedura sunt: instantele judecatoresti, judecatorul-sindic, administratorul,
lichidatorul, adunarea creditorilor si comitetul creditorilor”.
Dupa cum se observa, sfera organelor care aplica procedura reorganizarii judiciare si
a falimentului include pe de o parte organele judiciare, adica instantele judecatoresti si
judecatorul-sindic, iar pe de alta parte auxiliari ai organelor judiciare – administratorul,
lichidatorul, adunarea creditorilor si comitetul creditorilor. La acestea se mai adauga adunarea
generala a asociatilor/actionarilor, comitetul asociatilor/actionarilor, expertii, salariatii,
camarele de comert si industrie teritoriale si asociatiile cooperatiste teritoriale sau cea
nationala.
Legea stabileste pentru fiecare categorie de organe in parte, atat atributiile cat si modul
de desfasurare a activitatii lor.
Ca toate reglemntarile in materie comerciala, si in cazul procedurii instituite in Legea
nr. 64/1995, legiuitorul a introdus norme juridice pentru aplicarea principiului celeritatii.
Astfel, in textul alin. 2 al art. 5, se precizeaza ca “tribunalul si judecatorul sindic au indatorirea
sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operatiunilor prevazute de …lege, precum si
realizarea in conditiile legii a drepturilor si obligatiilor participantilor la aceste acte si
operatiuni”. Se consacra astfel necesitatea realizarii procedurii in cel mai scurt timp, fara a
afecta drepturile si obligatiile participantilor.

Sectiunea 2
Instantele judecatoresti

In contextul Legii nr. 64/1995, sintagma “instantele judecatoresti” desemneaza


tribunalul si curtea de apel.
34
In conformitate cu art. 6 al legii, toate procedurile prevazute de lege, cu exceptia
recursului, sunt de competenta exclusiva a tribunalului in jurisdictia caruia se afla sediul
debitorului, fiind exercitate de judecatorul-sindic, desemnat de catre presedintele
tribunalului37.
Din textul acestei dispozitii reiese competenta materiala (ratione materiae) si
competenta teritoriala (ratione teritori) a instantei judecatoresti abilitate sa aplice procedura
reorganizarii judiciare si a falimentului.
Competenta materiala revine potrivit legii, tribunalului. Acest fapt constituie o
derogare de la principiul de competenta acordata judecatoriilor si, de asemenea, de la
prevederile art. 2 C. proc. civ., unde se stabileste ca litigiile comerciale care au o valoare de
pana la 10.000.000 lei sunt de competenta judecatoriilor. Deci tribunalul este competent sa
aplice procedura reorganizarii judiciare si a falimentului indiferent de valoarea creantelor
creditorilor.
Competenta teritoriala privind aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a
falimentului apartine, potrivit art. 6 din Legea nr. 64/1995, tribunalului in jurisdictia
caruia se afla sediul debitorului, care figureaza in registrul comertului. In cazul in care,
dupa momentul incetarii platilor, debitorul isi muta sediul intr-o localitate aflata sub jurisdictia
altui tribunal, competenta va reveni acestei instante. Daca insa schimbarea sediului se face
dupa deschiderea procedurii, relevant este sediul debitorului din momentul deschiderii
procedurii38.
Sfera atributiilor tribunalului include urmatoarele:
 Inlocuirea, in orice stadiu al procedurii, a unui judecator-sindic cu un altul (art 12 din
lege);
 Solutionarea cererilor administratorului sau lichidatorului, privind anularea actelor
frauduloase incheiate de catre debitor, precum si a actelor referitoare la constituirea sau
transferul de drepturi patrimoniale, incheiate anterior deschiderii procedurii (art. 44 si 45 din
lege).

37
Anterior modificarii Legii nr. 64/1995, tribunalul exercita rolul de instanta de fond prin intermediul unui
complet de judecata, iar judecatorul-sindic indeplinea mai mult o functie administrativa. Prin modificarea adusa
de Legea nr. 99/1999, rolul completului de judecata a fost preluat de catre judecatorul-sindic, astfel incat in
prezent, tribunalul isi exercita atributiile prin intermediul judecatorului-sindic. Cristina Rotaru, op. cit., pag.
35
38
Decizia nr. 442/1999 a C. Apel Cluj, in I. Turcu, Organe care aplica procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului, RDC nr. 4/2000, pag 19

35
Conform art. 61 alin 1 din lege (text introdus de OG nr. 38/2002), citarea partilor,
precum si comunicarea sau notificarea oricarui alt act de de procedura se fac, de regula, in
conditiile art. 85 – 94 din Codul de procedura civila. Aceaste dispozitii sunt valabile si in cazul
citarii, comunicarii sau notificarii oricarui act de procedura creditorilor bugetari si oricarui
titular de creante a caror valoare depaseste 5% din valoatrea totala a creantelor creditorului.
Ca exceptie, in cazuri extraordinare sau in cazul convocarii adunarii creditorilor, daca exista
un numar extrem de ridicat de creditori, indeplinirea actelor mentionate la alin. 1 se face prin
publicitate, in conditiile art. 95 C. proc. civ39.
Ca instanta de recurs, pentru hotararile40 judecatorului-sindic in baza artibutiilor
conferite prin art. 10 din Legea nr. 64/1995, este desemnata curtea de apel (art. 7 alin.1 din
lege).
Recursul trebuie sa fie judecat in termen de 30 de zile de la inregistrarea dosarului la
curtea de apel.
Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila,
hotararile judecatorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanta de recurs. Exceptie face
hotararea de respingere a contestatiei debitorului (facuta in temeiul art. 31 alin. 5) si hotararea
prin care se decide intrarea in faliment (pronuntata in conditiile art. 77).

Sectiunea 3
Judecatorul-sindic

39
Textul de trimitere – art 95. C. proc. civ. reglementeaza citarea prin publicitate, in termen de cel putin 15 zile
inainte de data fixata pentru judecata, in doua moduri: fie prin afisarea citatiei la usa instantei, fie prin publicarea
citatiei in Monitorul Oficial al Romaniei sau intr-un ziar mai raspandit.
40
Prin folosirea notiunii de “hotarari” trebuie intelese atat incheierile cat si sentintele pronuntate de magistrat, in
conditiile art. 10 din lege, de stabilire a atributiilor sale.

36
Sectiunea a 2-a din capitolul II, si anume art. 8-12 din Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizarii judiciare si falimentului reglementeaza institutia judecatorului–
sindic41.
Conform art. 8 din lege, judecatorul-sindic este nominalizat de catre presedintele
tribunalului dintre judecatorii desemnati ca judecatori-sindici, in baza art. 12, alin. 3 din
Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca. Potrivit acestui text, presedintii
instantelor desemneaza judecatorii care urmeaza sa indeplineasca, conform legii, si alte
atributii decat cele privind activitatea de judecata.
Judecatorul-sindic este magistratul care indeplineste intr-un litigiu o functie publica,
de interes general. El organizeaza si conduce intreaga procedura a reorganizarii judiciare si
falimentului, iar actele sale sunt obligatorii pentru participantii la procedura.
Atributiile principale ale judecatorului-sindic sunt stabilite in art. 10 alin.1 al legii
privind procedura reorganizarii judiciare si falimentului42 si constau in:
a) darea hotararii de deschidere a procedurii;
b) judecarea contestatiei debitorului impotriva cererii introductive a creditorilor pentru
inceperea procedurii;
c) desemnarea, prin hotarare, a administratorului sau a lichidatorului, stabilirea
atributiilor acestora, controlul asupra activitatii lor si, daca este cazul, inlocuirea lor;
d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea;
e) judecarea actiunilor introduse de administarator sau de lichidator pentru anularea unor
transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;
f) judecarea contestatiilor debitorului ori ale creditorilor impotriva masurilor luate de
administrator sau de lichidator;
g) confirmarea planului de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare, dupa votarea lui de
catre creditori;
h) hotararea de a se continua activitatea debitorului, in caz de reorganizare;
i) solutionarea obiectiilor la rapoartele trimestriale si la cel final ale administratorului
sau ale lichidatorului;

41
Termenul sindic provine din latinescul sindicus, format prin alaturarea termenilor grecesti sun si dike,
rezultand cuvantul sundycos cu sensul de proces. Conform Larousse du XXe siècle, vol.6
42
Judecatorului-sindic i se atribuie prin art. 6 al Legii nr. 64/1995 plenitudinea jurisdictiei si exclusivitatea
competentei pentru “toate” procedurile prevazute de lege si nu doar pentru cele enumerate, vadit exemplificativ,
in art.10. Ion Turcu, Competenta judecatorului-sindic, RDC nr. 11/2001, pag 7

37
i1 ) autentificarea actelor juridice incheiate de lichidator, pentru a caror validitate este
necesara forma autentica;
i) darea hotararii de inchidere a procedurii.
Prin modificarea Legii nr. 64/1995, operata prin Legea nr. 99/1999, majoritatea
atributiilor tribunalului au fost preluate de catre judecatorul-sindic. In urma acestor modificari,
judecatorul-sindic “spune dreptul”, reprezentand instanta judecatoreasca43. In mod simetric, o
parte din atributiile judecatorului-sindic au fost transferate in sarcina administratorului sau
lichidatorului.
La alin. 2 si 3 al art 10 (texte introduse prin OG nr. 38/2002) se precizeaza ca daca in
cadrul sedintelor pe care judecatorul-sindic le prezideaza, examinarea chestiunilor supuse
deliberarii nu se poate finaliza intr-o singura zi, deliberarea continua in urmatoarele zile
lucratoare pana la finalizarea tuturor chestiunilor. Nu este nevoie, in acest context, de o noua
instiintare a partilor. Procesul-verbal al acestor sedinte va contine rezumatul dezbaterilor,
votul creditorilor pentru fiecare chestiune si deciziile adoptate, fiind semnat de judecatorul-
sindic si de grefier.
Pentru asistenta in indeplinirea indatoririlor sale, judecatorul-sindic va putea desemna,
(conform art. 9), prin incheiere, o serie de persoane de specialitate (avocatii, expertii).
Retributia acestora este stabilita tot de catre judecatorul-sindic, fiind suportata conform art. 4
din lege, din averea debitorului.
In exercitarea atributiilor sale, judecatorul-sindic pronunta hotarari care, potrivit art.
11, sunt definitive si executorii. Aceste hotarari pot fi atacate, in conditiile legii, cu recurs.
Competenta solutionarii recursului impotriva hotararilor judecatorului-sindic apartine
curtii de apel.
Incetarea functiei judecatorului-sindic se poate realiza fie prin inlocuirea acestuia
de catre tribunal, in orice stadiu al procedurii, cu un alt judecator-sindic, prin incheiere
motivata, data in Camera de consiliu (conform art. 12 al legii), fie prin descarcarea de orice
indatoriri sau responsabilitati la inchiderea procedurii instituite de Legea nr. 64/1995 (art. 122
al legii).

Sectiunea 4
Adunarea creditorilor si comitetul creditorilor

Daniel – Octavian Pacurariu, Rolul si atributiile judecatorului-sindic in urma modificarii Legii nr.64/1995,
43

RDC nr. 4/2001, pag 100

38
Un rol important in aplicarea prevederilor Legii nr. 64/1995, privind procedura
reorganizarii judiciare si a falimentului, il au formele organizate ale creditorilor, respectiv
adunarea creditorilor si comitetul creditorilor.
Adunarea creditorilor este un organ deliberativ nepermanent44, care cuprinde pe toti
creditorii cunoscuti. Cunoasterea acestora are loc, in principal, prin lista depusa de catre
debitorul in stare de insolventa, conform art. 26, alin. 1, lit. c, sau intocmita de catre un expert
contabil, in conditiile art. 33.
Adunarea creditorilor se intruneste, conform dispozitiilor Legii nr. 64/ 1995, in
sedinte.
Prima sedinta a adunarii creditorilor va fi convocata si prezidata de catre judecatorul-
sindic (art. 13 alin. 1). Locul, data si ora primei sedinte sunt mentionate in notificarea
prevazuta in art. 581, trimisa de catre judecatorul-sindic sau administrator tuturor creditorilor
cunoscuti. Sedinta de intrunire a adunarii creditorilor va avea loc intr-un interval de 10 zile de
la expirarea termenului limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra
averii debitorului, care este de 60 de zile si care, conform art. 582 alin. 3, in anumite situatii
(cum ar fi numarul ridicat de creditori sau situarea acestora in strainatate) poate fi majorat cu
30 de zile.
Celelalte sedinte ale adunarii creditorilor sunt convocate si prezidate de catre
administrator sau de lichidator, daca legea sau judecatorul-sindic nu dispune altfel, in cazurile
prevazute de lege si ori de cate ori va fi necesar. De asemenea, adunarea creditorilor poate fi
convocata si la cererea creditorilor ce detin creante in valoare de cel putin 30% din valoarea
totala a acestora.
Potrivit art. 131 (text introdus de OG nr. 38/2002), convocarea trebuie sa cuprinda
ordinea de zi a sedintei, iar deliberarea asupra unei chestiuni necuprinse in convocare este
nula. In mod exceptional, daca la sedinta participa titularii tuturor creantelor, deliberarea
asupra unor probleme care nu figureaza in convocare este valida.
In situatia in care examinarea chestiunilor supuse deliberarii nu se poate finaliza intr-
o zi, deliberarea va continua in ziua lucratoare urmatoare, fara o noua instiintare si, in
continuare, in zilele urmatoare pana la rezolvarea tuturor problemelor.
La sedintele adunarii creditorilor participa urmatoarele persoane:

44
Radu Bufan, op. cit., pag. 142

39
 creditorii cunoscuti fie personal, fie prin imputerniciti, pentru fiecare adunare, cu procura
speciala si legalizata sau, in cazul creditorilor bugetari si a altor persoane juridice, cu delegatie
semnata de conducatorul unitatii. In acest sens nu se va tine seama de declaratiile scrise trimise
de creditori, cu exceptia situatiilor cand legea admite votul prin adeziune.
 un grefier desemnat de judecatorul-sindic;
 debitorul;
 doi delegati ai salariatilor debitorului, votand pentru creante reprezentand salariile sau alte
drepturi banesti ale salariatilor;
 poate participa un reprezentant al camerei de comert si industrie teritoriala sau al asociatiei
cooperatiste teritoriale, respectiv nationale.
Legea prevede ca la sedintele adunarii creditorilor trebuie sa participe o anumita parte
a creditorilor pentru ca acestea sa poata avea loc (art. 14 alin. 2). Astfel, in general, sedintele
se tin in prezenta titularilor de creante insumand cel putin 30% din valoarea totala a creantelor
impotriva averii debitorului. Exceptie fac situatiile cand legea cere o majoritate speciala.
In art. 14 alin. 3 legea stabileste modul de calculare a valorii totale a creantelor, in
functie de momentul desfasurarii procedurii, astfel:
 la prima adunare a creditorilor, pana la afisarea tabelului preliminar al creantelor, asa cum
reiese din lista tuturor creantelor pentru care au fost depuse cereri de admitere pana la
expirarea termenului limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii
debitorului, care este de 60 de zile de la deschiderea procedurii45.
 ulterior afisarii tabelului preliminar, si pana la afisarea tabelului definitiv, asa cum reiese
din tabelul preliminar;
 ulterior afisarii tabelului definitv si pana la confirmarea unui plan de reorganizare, asa
cum rezulta din cuprinsul tabelului definitiv;
 ulterior confirmarii planului de reorganizare si pana la afisarea tabelului definitiv
consolidat, astfel cum reiese din planul de reorganizare confirmat;
 ulterior afisarii tabelului definitiv consolidat, asa cum reiese din cuprinsul acestuia.
Deciziile adunarii creditorilor se adopta cu votul titularilor unei majoritati, prin
valoare, a creantelor prezente. Aceste decizii vor fi consemnate in procesul-verbal al sedintei

45
Asa cum am mentionat anterior, acest termen poate fi majorat prin hotararea judecatorului-sindic cu 30 de
zile, in anumite situatii cum ar fi numarul ridicat de creditori sau situarea acestora in strainatate.

40
alaturi de rezumatul dezbaterilor si votul creditorilor pentru fiecare chestiune, procesul-verbal
fiind semnat de catre pesedintele sedintei si grefierul desemnat.
Activitatea adunarii creditorilor este multipla, ea intinzandu-se pe integ parcursul
procedurii reorganizarii juiciare si a falimentului si avand anumite drepturi specifice.
In cadrul sedintelor, adunarea creditorilor va avea urmatoarele atributii (potrivit
art. 14 alin. 1 si alin. 4):
▬ desemnarea comitetului creditorilor;
▬ analiza situatiei debitorului pentru care s-a declansat procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului;
▬ analiza rapoartelor intocmite de catre comitetul creditorilor;
▬ analiza masurilor luate de administrator sau lichidator si efectele acestora, precum
si propunerea motivata a altor masuri;
▬ votarea planului de reorganizare, in conditiile stabilite la art. 67. Aceasta constituie
cea mai importanta atributie a adunarii creditorilor, prin aceasta echilibrandu-se protectia
intereselor, in sensul ca nu se acorda o prioritate exagerata mentinerii in activitate a debitorilor
fara acordul unei parti importante a creditorilor.
Comitetul creditorilor este unul dintre organele ce intervin pe parcursul procedurii
instituite prin Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului.
In reglemenatrea actuala, el poate fi desemnat, daca este necesar, in raport cu
proportiile cazului, de catre judecatorul-sindic. Desemnarea se va face prin hotararea de
deschidere a procedurii, iar daca lista de creditori nu este disponibila la data deschiderii
procedurii, dupa intocmirea acesteia. Acest comitet al creditorilor este format din 3 – 7 dintre
creditorii cu creantele garantate si chirografare46 cele mai mari, ca valoare, si care fac parte
dintre creditorii cunoscuti. In conditiile in care exista si creante reprezentand obligatii
bugetare, din comitetul creditorilor va face parte, in mod obligatoriu cate un reprezentant al
titularilor respectivelor creante bugetare.
De asemenea, in cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor, acestia vor putea alege
un comitet format din 3 –7 creditori dintre cei cu creantele garantate si cei chirografari, care
se ofera voluntar. Si din acest comitet, astfel desemnat, vor face parte obligatoriu reprezentanti

46
Creditorii cu creante garantate sunt cei care au un drept de ipoteca, gaj, privilegii sau alte garantii asupra unor
bunuri apartinand debitorului. Creantele creditorilor chirografari pot fi achitate numai dupa ce au fost acoperite
creantele creditorilor al caror drept este garantat cu bunuri determinate din patrimoniul debitorului. Smaranda
Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, op.cit, pag. 328

41
ai titularilor de creante bugetare. Acest comitet il va inlocui pe cel desemnat anterior de catre
judecatorul-sindic, dar numai daca se intruneste majoritatea necesara adoptarii acestei decizii
de catre adunarea creditorilor. In cazul in care majoritatea nu se obtine, judecatorul-sindic
poate fie sa mentina comitetul pe care el l-a desemnat anterior sau poate sa desemneze un
altul, in aceleasi conditii.
Atributiile comitetului creditorilor sunt enumerate in art. 16 al Legii nr. 64/1995.
Cele doua drepturi importante ale comitetului sunt:
▪ sa ceara judecatorului-sindic sa ridice debitorului dreptul de administrare atunci cand
debitorul nu si-a declarat intentia de reorganizare, in conditiile art. 26 si art. 32, sau atunci
cand nu a fost propus de debitor sau nu a fost confirmat un plan de reorganizare;
▪ sa introduca, cu autorizarea judecatorului-sindic, actiuni pentru anularea unor transferuri
cu caracter patrimonial facute in frauda lor, de catre debitor, daca administratorul sau
lichidatorul nu le-au introdus.
De asemenea, din dispozitiile legii rezulta ca acest comitet poate asigura asistenta
judecatorului-sindic. Potrivit art. 15 alin. 6, judecatorul-sindic va putea cere, pe parcursul
activitatii sale, asistenta comitetului creditorilor sau a unui delegat al acestuia. Aceasta
precizare este de natura a permite si a contribui la indeplinirea cu celeritate a atributiilor
judecatorului-sindic. Asistenta se poate manifesta de la informarea asupra situatiei de fapt
pana la luarea masurilor cele mai diferite47. In practica, comitetul este convocat cel putin o
data pe luna, intre sedintele adunarii, si aproba o serie de masuri necesare conducerii
procedurii, la cererea administratorului sau lichidatorului. Printre aceste masuri se numara48:
 rapoarte, cu privire la anumite probleme, intocmite la cererea comitetului de catre
administrator sau lichidator;
 decizii asupra modalitatilor practice de vanzare a unor bunuri;

 decizii privind angajarea unor sume pentru lucrari (expertize tehnice, evaluari, etc.) pentru
care nu exista acordul adunarii;
 decizii referitoare la politica adoptata de societate, daca aceasta continua sa functioneze
partial.

47
Gheorghe Gheorghiu, op. cit., pag. 97
48
Radu Bufan, op. cit., pag. 146

42
Sectiunea 5
Administratorul

Institutia administratorului49 este reglementata in sectiunea a 4-a a capitolului II din


Legea nr. 64/1995, republicata, modificata recent prin OG nr. 38/2002.
Administratorul este una dintre persoanele abilitate sa intervina pe parcursul
desfasurarii procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, el fiind un profesionist50.
Poate fi numita administrator atat o persoana fizica, precum si o societate comerciala.
Cu privire la persoanele ce indeplinesc functia de administrator in cadrul procedurii
reorganizarii judiciare si a falimentului, Legea nr. 64/1995 instituie doua conditii.
In primul rand, persoana desemnata administrator trebuie sa indeplineasca o serie de
conditii referitoare la pregatirea profesionala, si vechimea in activitatea practica. Astfel,
administratorul, persoana fizica, sau delegatul permanent, persoana fizica, al societaii
comerciale administratoare trebuie sa fie contabil autorizat, expert contabil, licentiat in studii
economice sau in drept ori inginer si sa aiba cel putin 5 ani de activitate practica – economica
sau juridica (art. 17 alin. 4).
Din formularea textului legii reiese concluzia potrivit careia si inginerul trebuie sa aiba
cel putin 5 ani de activitate practica – economica sau juridica. Mai ales in contextul perioadei
de dupa 1990, este destul de probabil ca inginerii sa desfasoare o activitate practica
economica. Este insa imposibil ca acestia sa aiba si o practica juridica. In concluzie, cel mai
probabil este ca intentia legiuitoului a fost aceea de a-i include in categoria celor ce pot
indeplini functia de administrator si pe inginerii ce au cel putin 5 ani de activitate practica
economica.
A doua conditie este reglementata de art 17 alin. 41, unde se arata ca nu poate fi
desemnat administrator sau lichidator persoana fizica care nu poate fi fondator, administrator,

49
Aceasta institutie este o transpunere a reglementarii franceze, existand o serie de deosebiri, precum cea a
posibilitatii de desemnare a mai multor administratori in cadrul aceleiasi proceduri, etc. Gheorghe Gheorghiu,
op. cit., pag. 84
50
Statutul administratorului este reglementat in OG nr. 79/1999 privind organizarea activitatii practicienilor in
reorganizare si lichidare. Art. 2 din acest act normativ prevede ca “administratorul judiciar este practicianul in
reorganizare si lichidare, care este desemnat, in conditiile prevazute de Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizarii judiciare si a falimentului, cu modificarile ulterioare, sa indeplineasca atributiile prevazute de lege
si pe cele stabilite de judecatorul-sindic”.

43
director, cenzor sau reprezentant al unei societati comerciale, conform art. 6 alin. 251 si art.
13552 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile
ulterioare.
In cuprinsul art. 17 din Legea nr. 64/ 1995 se mai arata ca in situatiile prevazute la art.
14553 din Legea nr. 31/1990 administratorul/lichidatorul are obligatia de abtinere. In cazul
neconformarii la aceasta dispozitie, persoana interesata poate sa initieze procedura recuzarii,
potrivit dispozitiilor C. proc. civ, aplicabile in mod corespunzator.
Desemnarea administratorului se poate face, fara a fi obligatoriu acest lucru, de
catre judecatorul-sindic, prin hotararea de deschidere a procedurii sau ulterior54 (art 17 alin.
1).
Aceasta situatie nu ii impiedica pe creditorii care detin cel putin 50% din valoarea
totala a creantelor sa desemneze un administrator, in cadrul primei sedinte a adunarii
creditorilor sau ulterior, stabilindu-i si remuneratia.
Creditorii nemultmiti de decizia adunarii au la dispozitie posibilitatea de a contesta
aceasta decizie la judecatorul-sindic, in termen de 5 zile de la adoptare.
In cazul in care exista mai multe astfel de contestatii, ele vor fi solutionate de urgenta
si deodata, de catre judecatorul-sindic, printr-o singura sentinta.
Prin sentinta sa, judecatorul-sindic fie va respinge contestatia mentinand astfel
administratorul desemnat de creditori, fie o va admite mentinand administratorul pe care el l-
a desemnat prin hotararea de deschidere a procedurii.
Daca decizia adunarii creditorilor prin care s-a desemnat administratorul nu a fost
contestata in termenul legal, judecatorul-sindic, printr-o incheiere, va desemna
administratorul ales de creditori, dispunand totodata incetarea atributiilor administratorului pe
care l-a numit anterior, prin hotararea de deschidere a procedurii.
In sfarsit, in cazul in care creditorii nu decid nimic privitor la desemnarea unui
administrator, si nici anterior, prin hotararea de deschidere a procedurii, nu fusese desemnat

51
“Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune
frauduloasa, abuz de incredere, fals, uz de fals, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de
mita, precum si pentru alte infractiuni…” prevazute in Legea nr. 31/1990.
52
“Persoanele care, potrivit prezentei legi, nu pot fi fondatori, nu pot fi nici administratori, directori sau
reprezentanti ai societatii…”
53
Este vorba despre “administratorul care are intr-o anumita operatiune, direct sau indirect, interese contare
intereselor societatii…” si “administratorul … care, intr-o anumita operatiune, stie ca sunt interesate sotia, rudele
sau afinii sai pana la gradul al patrulea inclusiv”.
54
Comparativ, in legislatia americana se prevede numirea unui administrator temporar, numit trustee, imediat
dupa introducerea unei cereri, deci chiar inainte de deschiderea procedurii. Radu Bufan, op. cit., pag. 127

44
un administrator, tot in ziua primei sedinte, judecatorul-sindic va desemna, printr-o incheiere,
un administrator.
In concluzie, in desemnarea administratorului sunt implicati doar judecatorul-sindic
si creditorii, iar dintre acestia rolul determinant il au creditorii. Doar daca acestia nu au o
propunere sau intre ei apar divergente, desemnarea este facuta de judecatorul-sindic.
Atributiile administratorului. Textul art. 18 enumera principalele atributii pe care le
are admnistratorul, in cadrul procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului. Acestea sunt:
a) examinarea activitatii debitorului in raport cu situatia de fapt si intocmirea unui raport
amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, cu
mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, precum si asupra posibilitatii reale de
reorganizare efectiva a activitatii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea si
supunerea acelui raport judecatorului-sindic intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va
putea depasi 60 de zile de la desemnarea administratorului;
a1) intocmirea actelor prevazute la art. 26 alin. 1, in cazul in care debitorul nu si-a indeplinit
obligatia respectiva inauntrul termenelor legale, precum si verificarea, corectarea si
completarea informatiilor cuprinse in actele respective, cand acestea au fost prezentate de
debitor;
a2) elaborarea planului de reorganizare a activitatii debitorului, in functie de cuprinsul
raportului mentionat la lit. a) si in conditiile termenelor prevazute la art. 59;
b) supravegherea operatiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
c) conducerea in tot sau in parte a activitatii debitorului;
d) stabilirea datelor sedintelor adunarii creditorilor;
e) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna
drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni
comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile
de a prejudicia drepturile creditorilor;
e1) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor si luarea masurilor corespunzatoare pentru
conservarea lor;
f) mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor;
g) examinarea creantelor si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea;
h) urmarirea incasarii creantelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele
de bani transferate de catre debitor inainte de deschiderea procedurii;

45
i) cu conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic, incheierea de tranzactii, descarcarea
de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale;
j) sesizarae judecatorului-sindic in legatura cu orice problema care ar cere o solutionare de
catre acesta;
k) orice alte atributii stabilite prin incheiere de catre judecatorul-sindic, cu exceptia celor
prevazute de lege in competenta exclusiva a acestuia.
In vederea indeplinirii atributiilor sale, administratorul poate sa desemneze persoane
de specialitate. Propunerile sale privind numirea si nivelul retributiilor acestor persoane
trebuie sa fie supuse aprobarii judecatorului-sindic.
Masurile luate de catre administrator, in indeplinirea atributiilor care ii revin, pot fi
contestate de debitor, de oricare dintre creditori, precum si de orice alta persoana interesata
(art. 19 alin. 1 din lege).
Legea arata mai departe ca aceasta contestatie trebuie sa fie inregistrata in termen de
10 zile de la data la care masura respectiva a fost comunicata persoanelor indreptatite sa faca
o astfel de contestatie.
Contestatia va fi solutionata de judecatorul-sindic, in termen de 15 zile de la
inregistrarea ei, in Camera de consiliu, cu citarea contestatorului si administratorului. De
asemenea, judecatorul-sindic este abilitat ca, daca va considera necesar, sa suspende
executarea masurii contestate.
Inlocuirea administratorului se poate face, potrivit dispozitiilor legii (art. 20 alin.
1), in orice stadiu al procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, printr-o incheiere a
judecatorului-sindic. Inlocuirea se poate face numai pentru motive temeinice, precum dolul
sau culpa grava, si in conditiile stabilite de lege pentru desemnarea admnistratorului.
In virtutea dreptului de control asupra activitatii administratorului, prevazute la art. 10
alin. 1 lit. c, judecatorul-sindic poate desfiinta masurile ilegale luate de administrator, chiar
daca acestea nu au fost contestate putand, daca va considera necesar, sa citeze in Camera de
consiliu administratorul si persoanele interesate (art. 20 alin. 2).
Administratorul isi inceteaza activitatea odata cu indeplinirea atributiilor si
descarcarea de acestea, precum si in cazul cand se dispune trecerea la faliment, odata cu
stabilirea atributiilor lichidatorului de catre judecatorul-sindic.

46
Sectiunea 6
Lichidatorul

Lichidatorul este unul dintre organele cu atributii in aplicarea procedurii reorganizarii


judiciare si a falimentului.
El, ca si administratorul este un profesionist, functia de lichidator putand fi atribuita
atat unei persoane fizice, cat si unei persoane juridice. De asemenea, lichidatorul trebuie sa
indeplineasca aceleasi conditii referitoare la pregatire profesionala, activitate practica
desfasurata si vechime, ca si administratorul. Dealtfel, potrivit art. 22, alin. 3, “poate fi
desemnat lichidator si administratorul desemnat anterior”.
Desemnarea lichidatorului se face de catre judecatorul-sindic. Potrivit art. 22, alin.
1 din lege, “in cazul in care se dispune trecerea la faliment55, judecatorul-sindic va desemna
un lichidator, aplicandu-se, in mod corespunzator, art. 17, 19, 20, 21 si art. 69, alin. 4”.
In momentul stabilirii atributiilor lichidatorului, de catre judecatorul-sindic, atributiile
administratorului inceteaza.
Atributiile lichidatorului sunt asemanatoare cu cele ale administratorului, dar unele
sunt specifice etapei procedurii in care acesta isi desfasoara activitatea. Potrivit art. 23,
principalele atributii ale lichidatorului in cadrul procedurii reorganizarii judiciare si a
falimentului sunt:
a) examinarea activitatii debitorului in raport cu situatia de fapt si intocmirea unui raport
amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la insolventa, cu mentionarea
persoanelor carora le-ar fi imputabila, si supunerea acelui raport judecatorului-sindic intr-un
termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului,
daca un raport cu acest obiect nu fusese intocmit anterior de administrator;
b) conducerea in tot sau in parte a activitatii debitorului;
c) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna
drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni
comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile
de a prejudicia drepturile creditorilor;
d) aplicarea sigiilor, inventarierea bunurilor si luarea masurilor corespunzatoare pentru
conservarea lor;

55
In reglementarea anterioara modificarii operate prin OG nr. 38/2002, era prevazuta necesitatea desemnarii
unui lichidator si in cazul admiterii unui plan de lichidare.

47
e) mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor;
f) examinarea creantelor si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea;
g) urmarirea incasarii creantelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau
de sume de bani efectuate de acesta inaintea deschiderii procedurii;
h) primirea platilor pe seama debitorului si consemnarea lor in contul averii debitorului;
i) vanzarea bunurilor din averea debitorului in conformitate cu prevederile prezentei legi;
j) incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la
garantii reale sub conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic;
k) sesizarea judecatorului-sindic cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta;
l) orice alte atributii stabilite prin incheiere de catre judecatorul-sindic.
Actele incheiate de lichidator vor fi ca si in cazul administratorului, rapoartele,
actiunile in justitie pentru anularea actelor frauduloase ale debitorului, inventarele, etc.
Potrivit art. 231 (text introdus de OG nr. 38/2002), actele incheiate de lichidator, pentru a caror
validitate este necesara forma autentica, vor fi supuse autentificarii judecatorului-sindic, care
va pronunta o incheiere de autentificare. In baza acestei incheieri, actul respectiv poate fi
inscris in registrele de publicitate.
Lichidatorul, ca si administratorul, poate sa desemneze persoane de specialitate, care
sa-l sprijine in indeplinirea atributiilor sale. Desemnarea acestor persoane se face in aceleasi
conditii ca si in cazul persoanelor care il asista pe administrator, conform art. 21 al Legii nr.
64/1995.
De asemenea, contestatiile formulate la masurile lichidatorului, se inregistreaza si se
solutioneaza in aceleasi conditii ca si contestatiile impotriva masurilor luate de administrator
(art 19 al legii).
Inlocuirea lichidatorului se poate face de catre judecatorul-sindic, in aceleasi conditii
ca si inlocuirea administratorului, iar la inchiderea procedurii, lichidatorul isi inceteaza
activitatea, fiind descarcat de toate indatoririle si responsabilitatile.
CAPITOLUL 3

CONTINUTUL SI DESFASURAREA PROCEDURII REORGANIZARII


JUDICIARE SI A FALIMENTULUI

Sectiunea 1

48
Cererile introductive

Conform art. 24, din Legea nr. 64/1995, republicata, modificata si completata prin OG
nr. 38/2002, procedura reorganizarii judiciare si a falimentului “va incepe in baza unei cereri
introduse la tribunal de catre debitor sau de catre creditori, ori de catre camera de comert si
industrie teritoriala”56.

§ 3.1.1 : Cererea debitorului

Cererea comerciantului debitor se face in conditiile stipulate in art. 25 – 28 din lege.


Astfel, potrivit art. 25, alin. 1 “debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa
adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi, in termen de
maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolventa57”.
De asemenea, debitorul in cazul caruia aparitia starii de insolventa este iminenta, poate
sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus procedurii reorganizarii judiciare si a
falimentului (art. 25, alin. 2). De remarcat ca in aceasta situatie cererea debitorului nu mai este
o obligatie ci o facultate a sa. In aceste conditii este cel mai probabil ca la aceasta procedura
va recurge debitorul care spera intr-o reorganizare a activitatii sale, inainte ca situatia sa fie
iremediabil compromisa.
Conform art 25, alin. 3, in cazul debitorilor persoane juridice, cererea trebuie semnata
de catre persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le
reprezenta ( administrator, director, etc.).
In situatia cererilor adresate de o societate in nume colectiv sau in comandita, “acea
cerere nu va fi considerata ca fiind facuta si de asociatii cu raspundere nelimitata sau, in
conditiile art. 29-31, si impotriva lor”, iar “o cerere introdusa de un asociat cu raspundere
nelimitata sau impotriva acestuia pentru datoriile sale va fi fara efecte juridice cu privire la
societatea in nume colectiv sau in comandita din care face parte” (art. 27).
Cererea debitorului va fi insotita de actele si informatiile enumerate de art. 26, alin. 1:

56
In reglementarea anterioara a falimentului, instituita prin Codul comercial, exista si posibilitatea de
autosesizare a tribunalului.
57
Obligativitatea introducerii cererii de catre debitor la aparitia starii de insolventa este una dintre modificarile
aduse de OG nr. 38/2002. Aceasta reglementare urmeaza traditia Codului comercial unde, in art.703, se stabilea
ca debitorul are obligatia sa declare tribunalului incetarea platilor (art.703 C. com.)

49
a) bilantul si copii de pe registrele contabile curente;
b) o lista completa a tuturor bunurilor debitorului, incluzand toate conturile si bancile prin
care debitorul isi ruleaza fondurile; pentru bunurile grevate se vor mentiona datele din
registrele de publicitate;
c) o lista a numelor si adreselor creditorilor, oricum ar fi creantele acestora: certe sau sub
conditie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, necontestate sau contestate, aratandu-
se suma, cauza si drepturile de preferinta;
d) contul de profit si pierderi pe anul anterior depunerii cererii;
e) o lista a asociatilor cu raspundere nelimitata, pentru societatile in nume colectiv si cele in
comandita;
f) o declaratie prin care debitorul isi arata intentia de intrare in faliment sau de reorganizare
conform unui plan, prin restructurarea activitatii sau lichidarea in tot sau in parte, a averii, in
vederea stingerii datoriilor sale; daca aceasta declaratie nu va fi depusa pana la expirarea
termenului stabilit la alin. 2, se prezuma, pana la proba contrarie, ca debitorul este de acord
cu inceperea falimentului;
g) o declaratie pe propria raspundere sau un certificat de la oficiul registrului comertului in a
carui raza teritoriala se afla domiciliul profesional/sediul social, din care sa rezulte daca a mai
fost supus procedurii prevazute de prezenta lege intr-un interval de 5 ani, anterior formularii
cererii introductive.
Daca pentru inceperea procedurii la cererea debitorului sunt obligatorii cererea si
actele prevazute la alin. 1, declaratia prevazuta la acelasi alineat la lit. f are caracter facultativ.
Debitorul are obligatia ca in termen de 10 zile de la inregistrarea cererii sa depuna
documentele mentionate mai sus, care nu au fost atasate cererii, in caz contrar cererea acestuia
fiind respinsa (art. 26 alin. 2).
In concluzie, obiectul cererii formulate de catre debitor, in conformitate cu optiunea
sa, poate fi fie intrarea in faliment, fie reorganizarea conform unui plan, prin restructurarea
activitatii sau lichidarea in tot sau in parte, a averii, in vederea stingerii datoriilor sale58.
Legea nr. 64/1995 prevede o singura situatie, ca exceptie, in care debitorul nu poate
cere aplicarea procedurii instituite prin aceasta. Este vorba depre clauza cuprinsa in art. 28,
unde se arata ca “nu vor fi primite de tribunal cererile de reorganizare ale debitorilor, care in

58
In cazul bancilor aflate in insolventa cererea debitorului va viza falimentul (art. 14 din Legea nr. 83/1998).

50
ultimii 5 ani precedenti au mai facut o astfel de cerere sau au fost obiectul unei astfel de cereri
introduse de creditori”.
Aceasta limitare se explica prin aceea ca se incearca evitarea repetarii unei proceduri
care s-a dovedit ineficienta. De asemenea, s-a aratat59 ca unul dintre motivele interdictiei ar
consta in descurajarea debitorului care ar dori sa amane plata datoriilor sale pe perioada de
redresare.
Prin OG nr. 38/2002 in lege s-a introdus si o dispozitie cu caracter de sanctiune. Astfel,
conform art. 25, alin. 4, “introducerea prematura, cu rea-credinta sau tardiva de catre debitor
a unei cereri de deschidere a procedurii atrage raspunderea patrimoniala a debitorului persoana
fizica sau a reprezentantilor statutari ai persoanelor juridice debitoare, pentru prejudiciile
cauzate”.

§ 3.1.2 : Cererile creditorilor ori ale camerelor de comert si industrie teritoriale.

Cererile creditorilor
Incetarea platilor de catre un comerciant are efecte directe si imediate asupra
patrimoniului creditorilor. Prin urmare este firesc ca acestia sa poata introduce cereri la
tribunal pentru ca respectivului debitor sa-i fie aplicata procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului, in conditiile in care scopul acestei proceduri este acoperirea pasivului
debitorului. Dealtfel, cel mai adesea procedura este initiata ca urmare a cererilor formulate de
creditori.
Conditiile formularii cererilor de catre creditori60 sunt precizate in art. 29 alin. 1 al
Legii nr 64/1995. Astfel, “orice creditor care are o creanta certa, lichida si exigibila poate
introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care, timp de cel putin 30 de zile a incetat
platile…”.
O prima conditie consta deci in calitatea creantei care trebuie sa fie certa, lichida si
exigibila, iar cea de a doua se refera la faptul ca creditorul poate introduce o cerere de
declansare a procedurii numai daca de la data scadentei creantei sale neonorate au trecut cel

59
Nicoleta Tandareanu, Declansarea procedurii de redresare si lichidare judiciara, RDC nr. 4/1996, pag. 63
60
Cererea creditorului va trebui sa indeplineasca si conditiile generale procedurale prevazute in art. 112 C. civ,
respectiv sa cuprinda datele de identificare a partilor, calitatea lor, obiectul cererii si evaluarea, prezentarea
motivelor de fapt si de drept ale cererii si probele pe care intelege sa le administreze. Gheorghe Gheorghiu, op.
cit., pag. 64

51
putin 30 de zile. S-a aratat61 ca termenul de 30 de zile are menirea de a preveni declansarea
procedurii in situatia de “jena financiara temporara”.
Legea contine in continuare un alt set de conditii, in sensul ca se face o enumerare a
tipurilor de creante ce pot indreptati un creditor sa ceara aplicarea procedurii, precum si a
cuantumului acestor creante. Aceste conditii constau in:
a) daca creanta izvoraste din raporturi de munca sau raporturi obligationale civile, creanta
trebuie sa aiba un cuantum superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite
in conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive;
b) in celelalte cazuri creanta trebuie sa aiba un cuantum superior echivalentului in lei al sumei
de 5.000 euro, calculat la data formularii cererii introductive;
c) in cazul unor creditori care detin creante din ambele categorii mentionate la lit. a) si b),
cuantumul total al creantelor trebuie sa fie superior valorii insumate a 6 salarii medii pe
economie, stabilite in conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive.
De remarcat este faptul ca creditorului nu i se impune sa aleaga procedura aplicabila
debitorului – procedura reorganizarii sau procedura falimentului. Procedura aplicabila se va
stabili ulterior, in conditiile legii.

Cererile camerelor de comert si industrie teritoriale si ale asociatiilor


cooperatiste teritoriale, respectiv nationala
Conform art. 29, alin. 3, “camerele de comert si industrie teritoriale si asociatiile
cooperatiste teritoriale, respectiv nationala, vor putea introduce cerere impotriva debitorului
care, potrivit datelor de care acestea dispun, se afla intr-o situatie notorie de insolventa”.
Investirea camerei de comert si industrie teritoriala cu drept de a introduce cereri de
declansare a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995, se bazeaza pe mai multe
argumente, intre care: rolul acestora in activitatile comerciale ca organizatii profesionale ale
comerciantilor precum si; faptul ca acestea detin tabelele de proteste intocmite pentru
obligatiile cambiale neplatite la scadenta, conform art. 72 din Legea nr. 58/1934 asupra
cambiei si biletului la ordin si art. 63 din Legea nr. 59/ 1934 asupra cecului 62.
Conform art. 29, alin. 3, si asociatiile cooperatiste teritoriale, respectiv nationala au
calitatea de a introduce cerere pentru initierea procedurii reorganizarii judiciare si a

61
Ion Turcu, op. cit., pag. 208
62
A. Capriel, Reorganizarea judiciara si falimentul, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2000, pag. 24

52
falimentului. In aceste conditii, faptul ca nu sunt enumerate in textul art. 24, care stabileste
persoanele ce pot introduce astfel de cereri, este o simpla omisiune.
Legea prevede doar posibilitatea nu si obligativitatea camerelor de comert si industrie
teritoriale si a asociatiilor cooperatiste teritoriale, respectiv nationala de a introduce cerere
impotriva unui debitor si numai in cazul unei situatii notorii de insolventa, potrivit datelor de
care dispun.
Prin notorietate se intelege caracterul public, cunoscut de o intreaga colectivitate.
S-a aratat63, in acest context, ca sintagma “potrivit datelor de care dispun” este de
natura a diminua semnificatia notorietatii la o cunoastere bazata numai pe datele pe care aceste
organizatii le detin. Este astfel necesar ca cererea formulata de camerele de comert si industrie
teritoriale si asociatiile cooperatiste teritoriale, respectiv nationala, sa fie insotita de dovezi
privind situatia de insolventa a debitorului.

Sectiunea 2
Deschiderea si efectele deschiderii procedurii

Deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului poate fi ceruta de catre


debitorul aflat in stare de insolventa, de creditorii debitorului sau de camerele de comert si
industrie teritoriale si asociatiile cooperatiste teritoriale, respectiv nationala.
Ca urmare a introducerii la tribunal a unei cereri de catre una dintre categoriile de
persoane mentionate mai sus, presedintele tribunalului va nominaliza de indata judecatorul-
sindic, in conformitate cu prevederile art. 8 din lege (art. 30).
Judecatorul-sindic verifica cererea introductiva pentru a vedea daca sunt indeplinite
conditiile necesare aplicarii procedurii si se pronunta printr-o sentinta. Modalitatea de a
proceda a judecatorului-sindic difera in functie de cererea introductiva.

§ 3.2.1: Deschiderea procedurii ca urmare a cererii debitorului

63
Gheorghe Gheorghiu, op. cit., pag. 68

53
Cererea formulata de debitor este analizata de catre judecatorul-sindic si daca aceasta
indeplineste conditiile prezentate in sectiunea anterioara (stabilite de art. 25, 26 si 28)
judecatorul-sindic va pronunta o sentinta de deschidere a procedurii, pe care o va notifica in
conditiile art. 581.
Hotararea va fi notificata tuturor creditorilor, debitorului si oficiului registrului
comertului unde debitorul este inmatriculat.
Creditorii se pot opune hotararii de deschidere a procedurii, in termen de 25 de zile de
la emiterea notificarii. In cazul aparitiei unor astfel de contestatii, judecatorul-sindic va
convoca pe creditori64 si debitor la o sedinta in urma careia va solutiona, deodata, printr-o
incheiere toate opozitiile (art. 31 alin.1).

§ 3.2.2 : Deschiderea procedurii ca urmare a cererilor creditorilor sau


Camerelor de comert si industrie teritoriale.

In cazul cererii introductive formulate de catre creditori, camera de comert si industrie


teritoriala sau, dupa caz, asociatia cooperatista teritoriala, respectiv nationala, art. 31 alin. 2
din Legea nr. 64/1995 prevede ca judecatorul-sindic are obligatia de a comunica debitorului
aceasta cerere, in copie, si de a dispune afisarea unei copii la usa instantei. Legea prevede
pentru aceasta termenul de 48 de ore de la inregistrarea cererii.
Daca debitorul nu contesta in termen de 5 zile de la primirea copiei cererii introductive
ca ar fi in stare de insolventa, judecatorul-sindic va da o sentinta de deschidere a procedurii
(art. 31 alin. 7).
Daca insa, in termen de 5 zile de la primirea copiei, debitorul contesta ca ar fi in stare
de insolventa, conform art. 31 alin. 3, judecatorul-sindic are obligatia de a tine, in termen de
10 zile, o sedinta la care vor fi citati creditorii care au introdus cererea, debitorul, camera de
comert si industrie teritoriala, respectiv asociatia cooperatista teritoriala sau, dupa caz,
nationala.

64
Legea nu precizeaza clar care creditori vor fi citati in acest caz. Din interpretarea legii reiese ca numai cei care
au facut opozitie vor fi citati, insa in doctrina s-a aratat necesitatea de a cita toti creditorii, inclusiv pe cei care nu
figureaza in lista intocmita de debitor si care emit pretentii asupra patrimoniului acestuia. Acest fapt este de
natura sa asigure participarea unor creditori care din reaua vointa sau neglijenta debitorului nu au fost mentionati
in lista prezentata tribunalului. Radu Bufan, op. cit., pag 161

54
In doctrina65 s-a aratat ca termenul de contestatie de 5 zile este un termen procedural
care se calculeaza in zile libere, iar neincadrarea in termen este sanctionata cu decaderea,
contestatia urmand sa fie respinsa ca tardiva. Deoarece acest termen nu este un termen de
prescriptie extinctiva a dreptului de actiune nu este susceptibil de repunere in termen.
La cererea debitorului, pentru motive temeinice, judecatorul-sindic ii poate obliga pe
creditorii care au introdus cererea sa consemneze, in termen de maximum 30 de zile, la o
banca, o cautiune de cel mult 30% din valoarea creantelor ce le detin asupra debitorului.
Daca cererea creditorilor va fi admisa cautiunea le va fi restituita (art. 31 alin. 4). In
cazul in care cererea va fi insa respinsa, cautiunea poate fi folosita pentru a acoperi pagubele66
suferite de debitor.
De asemenea daca aceasta cautiune nu este consemnata in termen, cererea introductiva
va fi respinsa.
In solutionarea contestatiei debitorului privind cererea introductiva a creditorilor,
camerei de comert si industrie teritoriala sau, dupa caz, asociatiei cooperatiste teritoriale,
respectiv nationale, judecatorul-sindic trebuie sa stabileasca daca sunt indelinite toate
conditiile pentru declansarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.
Potrivit art. 31 alin. 5, daca judecatorul-sindic stabileste ca debitorul este in stare de
insolventa, ii va respinge contestatia si va deschide procedura printr-o sentinta.
Daca, insa analizand situatia debitorului, judecatorul-sindic stabileste ca debitorul nu
este in stare de insolventa, el va respinge cererea creditorilor si va dispune ca sentinta sa fie
afisata la usa instantei. In cazul respingerii cererii, aceasta va fi considerata ca lipsita de orice
efect chiar de la inregistrarea ei (art. 31 alin. 6).
In cazul deschiderii procedurii ca urmare a cererii formulate de creditori, debitorul este
obligat ca in termen de 10 zile de la deschiderea procedurii sa depuna la dosarul cauzei
actele si informatiile prevazute la art. 26 alin. 1 (art 32 alin. 1).
Sanctiunea nerespectarii fara motive intemeiate a dispozitiei prevazute la alin. 1 al art.
32 este amenda civila de 2.000.000 lei pe zi de intarziere, amenda care va fi aplicata
persoanelor care il reprezinta legal pe debitor. Cuantumul acestei amenzi se modifica periodic
prin hotarare a Guvernului, in functie de indicele inflatiei.

65
Ion Turcu, Deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, RDC nr 5/2000, pag 28
66
Prin pagube provocate debitorului se pot intelege atat pagubele materiale, cat si cele morale. Pagubele
materiale constau in pierderile directe precum denuntarea unor contracte comerciale. Pagubele morale pot atinge
onoarea, cinstea sau reputatia debitorului. Raoul Petrescu, op. cit., pag 53

55
Legea prevede la art. 33 ca, in cazul in care debitorul nu a prezentat informatiile cerute
la art. 26 alin. 1 lit. b)-d) si g) sau le-a prezentat in mod necorespunzator, judecatorul-sindic
sau, dupa caz, administratorul poate sa angajeze un expert contabil care, folosind bilantul,
registrele contabile si documentele contabile si extracontabile ale debitorului, sa intocmeasca
respectivele acte si informatii sau, dupa caz, sa le cerceteze, cu maxima urgenta. Aceasta
operatiune se realizeaza pe cheltuiala averii debitorului.

In concluzie, deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului se


realizeaza in urmatoarele situatii:
 ca urmare a cererii debitorului necontestata de creditori;
 ca urmare a solutionarii opozitiei creditorilor la cererea formulata de catre debitor,
judecatorul-sindic hotarand deschiderea procedurii;
 in urma introducerii cererii privind deschiderea procedurii de catre creditori, camera de
comert si industrie teritoriala sau, dupa caz, asociatia cooperatista teritoriala, respectiv
nationala, cerere necontestata de debitor in termen de 5 zile de la primirea copiei cererii;
 ca urmare a introducerii unei cereri de catre creditori, camera de comert si industrie
teritoriala sau, dupa caz, asociatia cooperatista teritoriala, respectiv nationala, cerere pe care
debitorul a contestat-o, dar constatand starea de insolventa a patrimoniului debitorului,
judecatorul-sindic, hotaraste deschiderea procedurii.
Prin hotararea de deschidere a procedurii, judecatorul-sindic poate sa desemneze, daca
apreciaza ca necesar pentru protejarea interselor creditorilor si/sau asociatilor/actionarilor, un
administrator. Judecatorul-sindic va stabili atributiile administratorului in conformitate cu
prevederile art. 18, precum si remuneratia acestuia (art. 34 alin. 1).
Desemnarea administratorului de catre judecatorul-sindic se poate face si ulterior
deschiderii procedurii fie din oficiu, fie la solicitarea unei parti interesate, oricare ar fi aceasta
si chiar in situatia in care debitorul si-a declarat intentia de reorganizare, conform dispozitiilor
legii.
In cazurile mentionate anterior, in aprecierea oportunitatii desemnarii
administratorului, judecatorul-sindic va tine seama si de existenta unor indicii referitoare la
prezenta unor fraude, manopere dolozive, incompetenta sau vadit gresita conducere a
afacerilor debitorului de catre organele de conducere ale acestuia.

56
Potrivit art. 34 alin. 2, daca debitorul isi declara intentia de intrare in faliment sau nu
isi declara intentia de reorganizare a activitatii (conform dispozitiilor art. 26 sau art. 32),
judecatorul-sindic va desemna din oficiu un administrator.

§ 3.2.3 : Notificarea deschiderii procedurii

Notificarea deschiderii procedurii este una dintre masurile imediate hotararii de


deschidere a procedurii, fiind reglementata de art. 581 si 582 din Legea nr 64/1995, modificata
si completata de OG nr 38/2002.
Ca urmare a deschiderii procedurii, judecatorul-sindic sau, dupa caz, administratorul
va trimite o notificare tuturor creditorilor mentionati in lista depusa de catre debitor (conform
dispozitiilor art. 26 sau art. 32) sau intocmita de catre un expert contabil in conformitate cu
prevederile art. 33 din lege. De asemenea notificarea se trimite debitorului precum si oficiului
registrului comertului unde debitorul este inmatriculat, pentru efectuarea mentiunii (art. 581
alin. 1).
In cazul in care exista creditori domiciliati sau avand sediul in strainatate si acestia au
reprezentanti in tara notificarea va fi trimisa reprezentantilor (art. 581 alin. 2).
Potrivit art. 581 alin. 3, notificarea deschiderii procedurii reorganizarii judiciare si a
falimentului va fi in mod obligatoriu publicata intr-un ziar de larga circulatie. Aceasta se face
pe cheltuiala averii debitorului.
Notificarea cuprinde o serie de elemente obligatorii. Acestea sunt enumerate in art.
582 alin. 1, fiind:
a) termenul limita de depunere, de catre creditori, a opozitiilor la hotararea de deschidere a
procedurii, pronuntata ca urmare a cererii formulate de debitor, precum si termenul de
solutionare a opozitiilor, care nu va depasi 10 zile de la data expirarii termenului de depunere
a acestora;
b) termenul limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii
debitorului, care va fi de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii, precum si certintele
pentru ca o creanta inregistrata sa fie considerata valabila;
c) termenul de verificare a creantelor, intocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar
al creantelor care nu va depasi 30 de zile de la expirarea termenului prevazut la lit. b);
d) termenul de definitivare a tabelului creantelor, care nu va depasi 30 de zile de la expirarea
termenului prevazut la lit. c);
57
e) locul, data si ora primei sedinte a adunarii creditorilor.
Termenele de la literele b), c) si d) pot fi majorate prin hotararea judecatorului-sindic
cu 60, 30, respectiv 30 de zile, in functie de circumstantele cauzei si pentru motive temeinice,
precum cazul cand numarul creditorilor este ridicat sau cazul situarii acestora in strainatate
(art. 582 alin. 3).
In legatura cu sedinta a adunarii creditorilor, legea stabileste ca aceasta va fi convocata
la un termen situat in primele 10 zile de la expirarea termenului limita pentru inregistrarea
cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului, respectiv maximum 60 de zile de la
deschiderea procedurii.

§ 3.2.4: Efectele deschiderii procedurii

Deschiderea procedurii instituite prin Legea nr. 64/1995, modificata si completata prin
OG nr. 38/2000, are anumite efecte juridice referitoare la drepturile tertilor privind
valorificarea creantelor lor impotriva debitorului67. Aceste efecte incep sa se produca ulterior
hotararii de deschidere a procedurii, fiind reglementate de art. 35 si urmatoarele.
Suspendarea actiunilor contra debitorului
Conform dispozitiilor art. 35, de la data deschiderii procedurii se suspenda toate
actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau
bunurilor sale. Deci, ca urmare a deschiderii procedurii orice urmarire individuala impotriva
debitorului se suspenda, aceasta masura avand ca scop protejarea intereselor tuturor
creditorilor.
Legea prevede, potrivit art. 351, si posibilitatea ridicarii suspendarii mentionate
anterior, in anumite conditii .
Astfel, in situatia in care un creditor este titular al unei creante garantate cu ipoteca,
gaj sau alta garantie reala mobiliara, ori drept de retentie, de orice fel, el poate sa solicite
judecatorului- sindic ridicarea suspendarii prevazute in art. 35 cu privire la creanta sa.
Pentru ca un astfel de creditor sa poata cere ridicarea suspendarii actiunilor contra
debitorului trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii:

67
Procedura reglementata de Legea nr. 64/1995 nu are un caracter punitiv si infamant, ca reglementarea
falimentului din Codul comercial. Prin urmare ea nu produce efecte asupra persoanei debitorului. Stanciu D.
Carpenaru, op. cit., Editura All Beck, pag 577

58
A. a) valoarea obiectului garantiei sa fie pe deplin acoperita de valoarea totala a creantelor si
partilor de creante garantate cu acel obiect; si
b) obiectul garantiei sa nu prezinte o importanta vitala pentru reusita unei reorganizari
care, in cazul concret, ar avea sanse efective de realizare;
B. sa nu existe o protectie corespunzatoare a creantei garantate in raport cu obiectul garantiei,
datorita: diminuarii valorii obiectului garantiei sau existentei unui pericol real ca aceasta
sa sufere o diminuare apreciabila; diminuarii valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang
inferior, ca urmare a acumularii dobanzilor, majorarilor si penalitatilor de orice fel la o
creanta garantata cu rang superior; lipsei unei asigurari a obiectului garantiei impotriva
riscului pieirii sau deteriorarii.
In situatia in care nu exista o protectie corespunzatoare a creantei garantate in raport
cu obiectul garantiei, datorita cauzelor mentionate la litera B., judecatorul-sindic poate
respinge cererea formulata de creditor privind ridicarea suspendarii, daca administratorul sau
debitorul propune in schimb, adoptarea uneia sau mai multor masuri care sa ofere o protectie
corespunzatoare creantei garantate a creditorilor.
Intre aceste masuri de protectie se numara: efectuarea de plati periodice in favoarea
creditorului, pentru acoperirea diminuarii valorii obiectului garantiei ori a valorii partii
garantate dintr-o creanta cu rang inferior; efectuarea de plati periodice in favoarea
creditorului, pentru satisfacerea dobanzilor, majorarilor si penalitatilor de orice fel si,
respectiv, pentru reducerea capitalului creantei sub cota de diminuare a valorii obiectului
garantiei ori a valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang inferior; novatia obligatiei de
garantie prin constituirea unei garantii suplimentare, reale sau personale, ori prin substituirea
obiectului garantiei cu un alt obiect.
Masurile mentionate sunt enumerate cu titlu exemplificativ in 351 alin 2.
In toate cazurile, reclamantul, in cererea de ridicare a suspendarii, trebuie sa faca
dovada faptului ca valoarea obiectului garantiei este pe deplin acoperita de valoarea totala a
creantelor si partilor de creante garantate cu acel obiect, ramanand debitorului,
administratorului sau oricarei alte parti interesate sarcina furnizarii dovezii contrare si,
respectiv, a celorlalte elemente.
Suspendarea cursului prescriptiei.
La data pronuntarii hotararii de deschidere a procedurii, se suspenda curgerea
termenelor de prescriptie a actiunilor prevazute la art. 35 din lege (art. 36). Deci, pe data

59
inceperii procedurii, prescriptia actiunilor pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau
a bunurilor sale se suspenda.
Termenele vor incepe sa curga dupa 30 de zile de la inchiderea procedurii, cu alte
cuvinte, dupa 30 de zile de la inchiderea procedurii, titularii actiunilor supuse suspendarii isi
vor putea valorifica pretentiile68.
Oprirea cursului dobanzilor.
Conform dispozitiilor art. 37 (articol modificat de OG nr. 38/2002), de la data
deschiderii procedurii, nici o dobanada, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala nu
va putea fi adaugata creantelor nascute anterior deschiderii procedurii si negarantate cu
ipoteca, gaj sau alta garantie reala mobiliara, ori drept de retentie, de orice fel, sau partilor
negarantate din creante garantate cu astfel de garantii.
In mod exceptional, prin planul de reorganizare se poate stabili un program de plata a
creantelor, precum si plata dobanzilor aferente.
Scopul reglementarii art. 37 este acela de a evita ingreunarea situatiei debitorului.
Indisponibilizarea actiunilor sau partilor sociale.
De la data deschiderii procedurii este interzis, sub sanctiunea nulitatii,
administratorului unei societati comerciale debitoare, impotriva careia s-a deschis procedura
reorganizarii judiciare si a falimentului, sa instraineze, fara acordul judecatorului-sindic,
actiunile societatii, in cazul societatilor pe actiuni, sau partile sociale ale societatilor cu
raspundere limitata, in nume colectiv sau in comandita, detinute de debitorul supus procedurii
(art. 38 alin. 1).69
Scopul acestei reglementari consta in protejarea intereselor creditorilor.
Pentru ca legea nu specifica, interdictia de instrainare, fara acordul judecatorului-
sindic, a actiunilor sau partilor sociale are in vedere orice administrator fara a se tine cont daca
acesta are sau nu putere de reprezentare a societatii comerciale debitoare.
Pentru a asigura eficienta interdictiei, legea prevede ca judecatorul-sindic va dispune
indisponibilizarea actiunilor sau partilor sociale in registrele speciale de evidenta sau in
conturile inregistrate electronic.
Interdictia intocmirii de noi acte, efectuarii de noi operatiuni si plati.

68
Nicoleta Tandareanu, Suspendarea actiunilor pentru realizarea creantelor impotriva debitorului si a
termenelor de prescriptie a actiunilor, RDC nr. 4/1998, pag 31
69
Anterior introducerii art. 38 prin Legea nr. 99/1999, inredictia instrainarii actiunilor si a partilor sociale era
prevazuta in art. 37 (abrogat prin Legea 99/1999) nu numai contra administratorilor ci si contra directorilor
executivi si cenzorilor. Ion Turcu, op. cit., RDC nr. 5/2000, pag 33

60
Asigurarea protejarii intereselor colective ale creditorilor reclama interzicerea, dupa
inceperea procedurii, a tuturor actelor, operatiunilor si platilor prestate de debitor, ulterior
deschiderii procedurii. In cazul in care totusi se realizeaza astfel de acte, operatiuni sau plati,
ulterior deschiderii procedurii, acestea sunt nule fata de masa creditorilor (art. 40 alin. 1).
Exceptie fac actele, operatiunile si platile prestate de debitor, in cazurile prevazute de
lege sau autorizate de judecatorul-sindic.
Pentru a se evita incalcarea interdictiei, debitorul si/sau, dupa caz, administratorul sunt
obligati sa intocmeasca si sa pastreze regulat o lista a tuturor actelor si operatiunilor ulterioare
deschiderii procedurii. Legea cere sa se precizeze totodata natura si valoarea actelor si
operatiunilor, precum si datele de identificare ale cocontractantilor (art. 40 alin2).
Data fiind situatia dificila pe care o traverseaza orice subiect supus procedurii
reorganizarii judiciare si a falimentului, relatiile de afaceri ale acestora cu terte persoane sunt
inevitabil supuse unui important factor de risc. Pentru a se evita prejudicierea tertilor de buna-
credinta, legea prevede imperativ in art. 391, ca dupa ramanerea irevocabila a hotararii de
deschidere a procedurii, toate actele si corespondenta emise de debitor, administrator sau
lichidator vor cuprinde, in mod obligatoriu si cu caractere vizibile, in limbile romana, engleza
si franceza, mentiunea “in insolventa”, iar dupa intrarea in reorganizare judiciara sau faliment
acestea vor purta mentiunea “in reorganizare judiciara” respectiv “in faliment”.
Repararea prejudiciilor suferite de tertii de buna-credinta, ca urmare a
nerespectarii acestor prevederi este pusa in mod exclusiv in sarcina persoanelor care au
incheiat actele in calitate de reprezentanti legali ai debitorului, fara a fi atinsa averea
debitorului.
Ca urmare a deschiderii procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, Legea nr.
64/1995 prevede o serie de proceduri efectuate pentru cunoasterea situatiei debitorului,
reprezentand temeiul masurilor care se vor lua cu privire la procedura ce se va aplica
debitorului. Aceste proceduri vizeaza in principal furnizarea informatiilor privind activitatea
debitorului anterior deschiderii procedurii, si intocmirea unui raport asupra cauzelor si
imprejurarilor care au dus la incetarea platilor.
Informatiile privind activitatea debitorului.
Debitorul supus procedurii reorganizarii este obligat sa puna la dispozitia
judecatorului-sindic si administratorului toate informatiile cerute de acestia referitoare la
averea si activitatea sa, inclusiv lista platilor si transferurilor patrimoniale facute de el in 90

61
de zile anterioare deschiderii procedurii. Debitorul supus procedurii lichidarii sau falimentului
are aceleasi obligatii fata de lichidatorul desemnat (art. 39 alin. 1).
In cazul nerespectarii acestei prevederi fara un motiv intemeiat, debitorul va fi
sanctionat cu o amenda civila de 2.000.000 lei pe zi de intarziere.
Raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la incetarea platilor.
Pe baza informatiilor furnizate de debitor, administratorul sau lichidatorul, dupa caz,
va intocmi un raport asupra situatiei debitorului, pe care il va prezenta judecatorului-sindic
(art. 41 din Legea nr 64/1995).
Raportul trebuie intocmit in termen de 30 de zile de la desemnarea administratorului
sau lichidatorului, cuprinzand analiza amanuntita a cauzelor si imprejurarilor care au dus la
incetarea de plati. In masura in care este posibil, raportul trebuie sa mentioneze si persoanele
care se fac vinovate de incetarea platilor.
Ridicarea dreptului de administrare al debitorului.
Declansarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului produce nu numai
efecte referitoare la patrimoniu, ci si efecte vizand dreptul debitorului de administrare.
Ridicarea dreptului de administrare al debitorului ca urmare a deschiderii procedurii
se realizeaza pe mai multe cai si in mai multe imprejurari.
Astfel, conform art. 401, debitorului ii este ridicat dreptul de administrare daca acesta
nu isi declara (in conditiile art. 26 alin. 1 lit. f sau art. 32 alin.1) intentia de reorganizare,
avandu-se in vedere, cu exceptiile prevazute de lege, si dreptul de a administra si de a dispune
de bunurile pe care debitorul le-ar putea dobandi ulterior deschiderii procedurii.
In cazul in care se dispune inceperea falimentului, dreptul de administrare al
debitorului inceteaza de drept70.
In sensul acestei reglementari, dreptul de administrare reprezinta dreptul de a-si
conduce activitatea, de a-si adminstra bunurile din avere si de a dispune de acestea.
Dreptul de administrare al debitorului poate fi ridicat in tot sau in parte, conform
dispozitiei judecatorului-sindic, odata cu desemnarea unui administrator, indicand totodata si
drepturile de administrare ale acestuia.
O alta modalitate de a ridica dreptul de administrare al debitorului sta la indemana
creditorilor,comitetului creditorilor, comitetului asociatilor/actionarilor, camerei de comert si

70
Aceasta solutie este sinonima reglementarii Codului comercial, care arata ca “sentinta declarativa de faliment
ridica de drept falitului, din ziua pronuntarii sale, administrarea bunurilor sale si a acelora pe care le-a dobandit
in timpul falimentului” (art. 717 alin.1 C.com.)

62
industrie teritoriala, respectiv nationala. Acestia pot, conform art. 401 alin. 5, in cazul
pierderilor continue din averea debitorului sau in lipsa probabilitatii de realizare a unui plan
rational de activitate, sa adreseze judecatorului-sindic o cerere privind ridicarea dreptului de
administrare al debitorului.
Cererea va fi examinata de judecatorul-sindic, in termen de 15 zile, in cadrul unei
sedinte la care vor fi citati debitorul, creditorii, administratorul, comitetul creditorilor,
comitetul asociatilor/actionarilor, camera de comert si industrie teritoriala sau, dupa caz,
asociatia cooperatista teritoriala, respectiv nationala.
Oricare ar fi modalitatea prin care se ajunge la ridicarea dreptului de administrare al
debitorului, dintre cele mentionate anterior, masura va fi notificata, in cel mai scurt timp,
oficiilor postale, statiilor de cale ferata, antrepozitelor, depozitelor portuare si altor locuri de
inmagazinare din circumscriptia in care debitorul isi are domiciliul profesional respectiv
sediul social ori filiale sau sucursale (art. 402, alin. 1).
Sarcina efectuarii notificarii revine judecatorului-sindic sau, dupa caz,
administratorului sau lichidatorului, acesta cerand totodata sa ii fie predata corespondenta
comerciala si orice alte comunicari trimise debitorului.
Daca, fara a exista motive temeinice, se incalca obligatiile prevazute de art. 402, alin.
1, sanctiunea aplicabila este amenda judiciara, al carei cuantum se situeaza intre 2.000.000 si
5.000.000 lei (402, alin. 2).
Tot cu amenda judiciara, dar al carei cuantum este de la 4.000.000 la 10.000.000 lei,
se sanctioneaza incalcarea dispozitiilor date de judecatorul-sindic tuturor bancilor la care
debitorul are disponibil in conturi, cerandu-le sa nu dispuna de acestea fara un ordin al sau sau
al administratorului/lichidatorului.
Cuantumul acestor amenzi se modifica periodic prin hotarare a Guvernului, in functie
de indicele inflatiei (art. 1281, introdus prin OG nr. 38/2002).
In decursul perioadei in care debitorul si/sau administratorul exercita dreptul de
administrare, acesta poate realiza orice act, operatiune sau plata, daca acestea se incadreaza in
conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente a debitorului (403, alin. 1). Actele si
operatiunile desemnate anterior pot include si utilizarea sau vanzarea si inchirierea de bunuri.
Actele, operatiunile si platile care nu se incadreaza in conditiile obisnuite de exercitare
a activitatii curente a debitorului vor putea sa fie realizate totusi, dar numai cu incuviintarea
judecatorului-sindic (art. 403, alin 2). Acesta, in termen de 30 de zile de la primirea cererii, va

63
convoca o sedinta si ii va informa pe creditori despre posibilitatea de a depune contestatii
motivate cu cel putin 5 zile inainte de data convocarii.
In cadrul sedintei judecatorul-sindic va solutiona toate contestatiile formulate,
hotarand printr-o incheiere asupra cererii formulate de debitor sau administrator.
Potrivit art. 403, alin. 4, in cazul propunerilor de instrainare a bunurilor din averea
debitorului grevate de garantii se va tine seama de prevederile art. 351 referitoare la acordarea
unei protectii corespunzatoare creantei garantate.
Un efect al deschiderii procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995, modificata si
completata de OG nr. 38/2002, este acela ca daca la data deschiderii procedurii un act juridic
nu devenise opozabil tertilor, inscrierile, transcrierile, intabularile si orice alte formalitati
specifice, necesare in acest scop, efectuate dupa data deschiderii procedurii, sunt fara efect
fata de masa creditorilor (art. 404).
Masura este menita sa protejeze interesele creditorilor debitorului supus procedurii
reorganizarii judiciare si a falimentului.
De la dispozitiile art. 404 exista exceptia situatiei cand cererea sau sesizarea, legal
formulata, a fost primita de instanta, autoritatea sau institutia competenta cel mai tarziu in ziua
anterioara hotararii de deschidere a procedurii.

§ 3.2.5 : Situatia creantelor

In vederea stabilirii datoriilor debitorului supus procedurii reorganizarii judiciare si a


falimentului sunt prevazute anumite masuri procedurale in vederea realizarii acestui scop, in
capitolul III, numit “Procedura”, sectiunea 31 - “Primele masuri” din Legea nr. 64/1995
modificata si completata de OG nr. 38/200271.
Declararea si inregistrarea creantelor.
Potrivit art. 584, alin. 1, toti creditorii ale caror creante sunt anterioare datei deschiderii
procedurii, cu exceptia salariatilor, vor depune cererea de admitere a creantelor in termenul
fixat in hotararea de deschidere a procedurii.
Cererile creditorilor contin anumite elemente obligatorii. Astfel, conform art. 585 alin.
1, cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorata,

71
Anterior modificarii operate de OG nr 38/2002, reglementari similare se regaseau in capitolul III –
“Procedura”, sectiunea 6 – “Falimentul”, paragraful § 2 – “Stabilirea masei pasive”, acesta din urma fiind in
prezent abrogat.

64
temeiul creantei, precum si mentiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinta sau
garantii. De asemenea, la cererea astfel formulata pot fi anexate documentele justificative ale
creantei si ale actelor de constituire de garantii (585 alin 2).
Decaratiile de creante vor fi inregistrate intr-un registru care va fi pastrat la grefa
tribunalului.
Declararea creantelor este necesara pentru cunoasterea pasivului debitorului, in
vederea platii lui.
Vor putea face obiectul cererii toate creantele, chiar daca acestea nu sunt stabilite
printr-un titlu (art. 584 alin 2).
In ceea ce priveste creantele nescadente sau cele sub conditie la data deschiderii
procedurii, art. 584 alin. 3, din lege, prevede ca acestea vor fi acceptate doar provizoriu la masa
credala72, fiind indreptatite sa participe la distribuirile de sume numai in masura in care legea
privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului ingaduie acest lucru.
Creante sub conditie sunt considerate a fi si acelea care pot fi valorificate impotriva
debitorului numai dupa executarea unui codebitor principal (584 alin. 4).
Posesorii unor titluri de valoare la ordin sau la purtator pot solicita judecatorului-sindic
restituirea titlurilor originale si pastrarea la dosar a unor copii ale acestora, certificate de
grefier (585 alin. 3).
In acest caz, judecatorul-sindic va face mentiune, pe originalul titlului, despre
prezentarea acestora, originalele urmand a fi prezentate din nou la orice repartitie de sume
intre creditori, precum si la exercitarea votului in adunarea creditorilor.
Conform art. 586 alin. 4, toate creantele prezentate la grefa tribunalului pentru a fi
admise si inregistrate vor fi prezumate valabile si corecte daca nu sunt contestate de catre
debitor, administrator sau creditori.
Daca titularul unei creante anterioare deschiderii procedurii nu depune cererea de
admitere a creantelor in termen de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii, termen
prevazut in notificarea de deschidere a procedurii, el va fi decazut, cat priveste creantele
respective, din urmatoarele drepturi: dreptul de a participa si a vota in cadrul adunarii
creditorilor; dreptul de a participa la distribuirile de sume in cadrul reorganizarii si
falimentului; dreptul de a-si realiza creantele impotriva debitorului sau a asociatilor cu

72
Prin aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, creditorii urmaresc satisfacerea creantelor
lor, formand o grupare organizata pe care doctrina a numit-o masa credala.

65
raspundere nelimitata ai societatii debitoare, ulterior inchiderii procedurii, sub rezerva ca
debitorul sa nu fie gasit vinovat de bancruta frauduloasa sau de plati ori transferuri frauduloase
(art. 5816 alin. 1).
Decaderea din aceste drepturi, in conditiile mentionate poate fi invocata oricand si de
orice parte interesata.
Invocarea decaderii se poate face fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie (art.
5816 alin. 2).
De la prevederile art. 5816 exista urmatoarea exceptie: titularul unei creante anterioare
deschiderii procedurii care nu depune cererea de admitere a creantelor in termenul prevazut
de lege ca urmare a faptului ca notificarea deschiderii procedurii s-a facut cu incalcarea
dispozitiilor art. 61, nu este decazut, cu privire la creanta sa, din drepturile mentionate in text.
Verificarea creantelor.
Ca regula generala, toate creantele inregistrate in conditiile legii vor fi supuse
procedurii de verificare (art. 586 alin. 1).
Fac exceptie de la aceasta regula, creantele constatate prin titluri executorii si creantele
bugetare, in cazul acestora din urma observandu-se dispozitiile legale speciale.
Legea defineste creantele bugetare ca fiind creantele izvorate din impozite, taxe,
contributii, amenzi si alte sume ce reprezinta resurse financiare publice, potrivit legii.
Verificarea creantelor este de competenta administratorului73 si consta in examinarea
de indata a fiecarei cereri si a documentelor depuse, in acest sens putand sa solicite explicatii
de la debitor sau sa poarte discutii cu fiecare creditor, solicitandu-i, daca el considera necesar,
informatii si documente suplimentare.
Administratorul poate sa faca o cerecetare amanuntita in vederea stabilirii
legitimitatii, valorii exacte si prioritatii fiecarei creante.
Prin legitimitate se intelege insusi fondul dreptului de creanta al creditorului, respectiv
validitatea actului sau faptului juridic pe care se bazeaza74.
S-a evidentiat faptul ca o cerere nu poate fi primita daca cuantumul creantei a fost
declarat “cu titlu indicativ” si extrasul de cont anexat nu concorda cu declaratia75.
Intocmirea tabelului preliminar al creantelor.

73
In reglementarea anterioara modificarii aduse de OG nr. 38/2002, atributia verificarii creantelor revenea
lichidatorului, in conditiile in care situatia creantelor era tratata in sectiunea privind falimentul.
74
Radu Bufan, op. cit., pag 266
75
Ion Turcu, op. cit., Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000, pag 297

66
Rezultatul verificarii creantelor se concretizeaza, potrivit art. 5812, intr-un tabel
preliminar alcatuit de catre administrator, tabel care trebuie inregistrat la tribunal si afisat de
grefa la sediul tribunalului si, totodata, comunicat debitorului. De asemenea, administratorul
va notifica de urgenta si pe creditorii ale caror creante sau drepturi de preferinte au fost trecute
doar partial in tabelul preliminar sau chiar inlaturate.
Tabelul preliminar arata pentru fiecare creanta numele/denumirea creditorului, suma
pentru care s-a cerut verificarea si suma cu care a fost trecut in tabel si cuprinde toate
creantele impotriva averii debitorului, precizand daca acestea sunt chirografare, garantate, cu
prioritati, sub conditie sau nescadente.
In cazul creantelor garantate cu un drept de preferinta se va mentiona, de asemenea,
titlul din care izvoraste preferinta, rangul acesteia, si motivele pentru care creantele sau
drepturile de preferinta au fost trecute partial in tabel sau au fost inlaturate.
Valorile cu care creantele sunt inscrise in tabelul de creante difera in functie de
tipul creantelor si de anumite situatii obiective. Legea prevede, in acest sens, mai multe cazuri
concrete. Astfel:
 Creantele negarantate si partile negarantate ale creantelor garantate, care nu sunt
scadente la data inregistrarii cererii de admitere, vor fi inscrise in tabelul de creante cu
intreaga lor valoare. Orice distribuire de suma pentru astfel de creante, efectuata in cursul
falimentului, se face tinand cont de prevederile art. 111 (art. 588).
 Creantele constand in obligatii, care nu au fost calculate in valoare monetara sau a
caror valoare este supusa modificarii, vor fi calculate de catre adminstrator si inscrise in
tabelul de creante cu valoarea nominala pe care ele o aveau la data deschiderii procedurii.
Daca exista contestatii cu privire la calculul facut de catre administrator, acestea vor fi
solutionate de catre judecatorul-sindic (art. 589).
 Creanta unui creditor cu mai multi creditori solidari va fi inscrisa in mod obligatoriu
in toate tabelele de creante ale debitorilor, cu valoarea nominala, pana va fi complet acoperita.
Pana cand creditorul a fost deplin satisfacut, in numerar sau in bunuri, nu va fi facuta nici o
reducere a sumei creantei prevazute in tabelul de creante, in vreunul dintre tabelele de creante
ale debitorilor. Daca totalul sumelor distribuite creditorului, in toate actiunile cu debitorii, va
depasi totalul sumei care ii este datorata, acesta va trebui sa restituie sumele primite in plus,
care vor fi reinscrise ca fonduri in averea debitorilor, proportional cu sumele pe care fiecare
dintre debitori le-a platit peste ceea ce era datorat (art. 5810).

67
 Creanta pentru care s-a primit o plata partiala de la un codebitor sau fidejusor al
debitorului, inainte de inregistrarea unei cereri de admitere a respectivei creante, va fi
inscrisa in tabel numai pentru partea de valoare neincasata inca (art. 5811 alin.1).
 Un codebitor sau fidejusor, care este indreptatit la restituire ori despagubire din
partea debitorului pentru suma platita, va fi trecut in tabelul de creante pentru suma pe
care a platit-o creditorului. In aceste conditii, creditorul comun are dreptul a cere sa i se
plateasca, pana la achitarea integrala a creantei sale, cota cuvenita codebitorului sau
fidejusorului, ramanand creditor al acestuia doar pentru suma neachitata (art. 581 alin. 2).
 Codebitorul sau fidejusorul debitorului, care pentru asigurarea regresului sau are
asupra bunurilor acestuia un drept de garantie, concura la masa credala, pentru a face
posibila realizarea garantiei sale , dar pretul obtinut din vanzarea bunurilor grevate va fi
atribuit creditorului, scazandu-se din suma ce este datorata (art. 5811 alin. 3).
Contestatiile privind creantele creditorilor.
Dreptul de a contesta o creanta apartine atat debitorului, creditorilor, cat si oricarei
parti interesate. De asemenea, pot fi contestate si drepturile de preferinta trecute de
administrator in tabelul preliminar al creantelor.
Deoarece prin hotararea de deschidere a procedurii se stabileste si data la care va fi
definitivat tabelul de creante, contestatiile trebuie depuse la tribunal anterior acestui termen.
Legea, conform art. 5813 alin. 2, stabileste ca aceste contestatii trebuie depuse cu cel putin 10
zile inainte de data stabilita pentru definitivarea tabelului de creante.
Competenta de solutionare a contestatiilor revine judecatorului-sindic, care intr-o
singura sedinta, va solutiona toate contestatiile, printr-o singura sentinta. Acest lucru este
valabil si atunci cand, pentru solutionarea unora dintre contestatii, este necesara administrarea
de probe, in acest caz, judecatorul-sindic putand sa admita creantele in mod provizoriu, in tot
sau in parte, la masa credala, atat in ceea ce priveste deliberarile cat si repartitiile (art. 58 13
alin. 3).
Contestatiile se solutioneaza la data stabilita pentru definitivarea tabelului de creante.
Conform art. 5813 alin. 4, daca se admite creanta fara dreptul de preferinta pretins,
aceasta creanta va participa la repartitiile sumelor obtinute din valorificarea bunurilor
negrevate de garantii.
Din sumele care s-ar putea obtine din valorificarea bunurilor supuse dreptului de
preferinta contestat se va consemna partea ce s-ar cuveni acelei creante (art. 5813 alin. 5).

68
In situatia in care, dupa expirarea termenului de depunere a contestatiei si pana la data
inchiderii procedurii se descopera un fals, dol sau o eroare esentiala, care au determinat
admiterea creantei sau a dreptului de preferinta, precum si in cazul in care se descopera titluri
hotaratoare, necunoscute pana atunci, orice persoana interesata poate sa conteste trecerea unei
creante sau a unui drept de preferinta in tabelul definitiv al creantelor (art. 5815 alin. 1).
Competenta solutionarii contestatiilor formulate in aceste conditii apartine tot
judecatorului-sindic care va judeca aceasta contestatie cu citarea contestatorului si a celorlalte
parti interesate.
Creanta sau dreptul de preferinta contestat in acest context, va fi totusi admis
provizoriu pana la judecarea irevocabila a contestatiei formulate (art. 5815 alin. 3).
Inregistrarea si afisarea tabelului definitiv al creantelor.
Odata solutionate contestatiile privind creantele, tabelul creantelor impotriva averii
debitorului poate fi considerat ca fiind definitiv.
Acest tabel va cuprinde toate creantele creditorilor, aratandu-se suma, prioritatea si
situatia – garantata sau negarantata – a fiecarei creante.
Tabelul definitiv va fi inregistrat, de indata, de catre administrator, la tribunal, acesta
avand grija ca tabelul sa fie afisat la sediul tribunalului.
Ca urmare a definitivarii tabelului, prin parcurgerea tuturor etapelor mentionate, in
conformitate cu prevederile legii, numai titularii creantelor inregistrate in tabelul definitiv au
dreptul sa participe la adunarile creditorilor, la votul asupra planului de reorganizare, la
adunarile creditorilor si la orice repartitie de sume in caz de faliment (art. 5814 alin. 2).

Sectiunea 3
Situatia unor acte juridice ale debitorului

In sectiunea a III-a a capitolului – “Procedura”, sunt reglementate masuri si actiuni


referitoare la actele juridice efectuate de debitor anterior deschiderii procedurii76, care pot fi

76
Datorita suspiciunii care greveaza aceste acte juridice, perioada in care ele se incheie si care precede inceperea
procedurii este cunoscuta in doctrina sub denumirea de perioada suspecta. Codul comercial reglementa perioada
suspecta in raport cu data incetarii platilor, care era stabilita prin hotararea juedecatoreasca de declarare a
falimentului sau printr-o hotarare ulterioara (art. 722 C. com., in prezent abrogat). Conform Legii nr. 64/1995,

69
exercitate de catre administrator sau de lichidator dupa deschiderea procedurii, pentru
reintregirea averii debitorului.
Conform art. 43, aceste masuri se aplica atat in cazurile de reorganizare sau de
lichidare conform unui plan, cat si in cazurile de faliment.
Actiunile introduse de administrator sau de lichidator in aplicarea dispozitiilor din
aceasta sectiune sunt scutite de taxele de timbru (art. 42) si sunt judecate de judecatorul-sindic
(art. 6 si art. 10 lit. e).
In functie de criteriul manifestarii vointei debitorului in actele sale si de interventia
judecatorului-sindic, doctrina le-a clasificat astfel:
 acte juridice frauduloase;
 acte juridice privind transmiterea unor drepturi patrimoniale;
 acte juridice aflate in curs de executare.

§ 3.3.1 : Acte juridice frauduloase

Conform dispozitiilor art. 44 din Legea nr. 64/1995, orice act juridic fraudulos77 pe
care debitorul l-a incheiat in paguba creditorului, in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii,
poate fi anulat de catre tribunal, la cererea administratorului sau a lichidatorului.
Din continutul normei citate rezulta trasaturile actiunii:
▪ actul atacat prin actiune sa fie fraudulos, adica a fost incheiat de debitor in scopul
prejudicierii creditorilor;
▪ actul incheiat sa fi fost pagubitor pentru creditori;

perioada suspecta se intinde pana la 3 ani anteriori datei inregistrarii cererii introductive. M. Pascanu, op.cit.,
pag 185; Stanciu D. Carpenaru, op. cit., Editura All Beck, Bucuresti, 2000, pag 579
77
S-a aratat in doctrina ca actele juridice frauduloase la care se refera legiuitorul in art. 44, sunt acele acte care
s-au incheiat prin savarsirea unor infractiuni (fals, inselaciune, gestiune frauduloasa, deturnare de fonduri,
bancruta frauduloasa etc.) sau care indeplinesc conditiile unui delict civil. Smaranda Angheni, Magda
Volonciu, Camelia Stoica, op. cit., pag 337

70
▪ actul sa fi fost incheiat anterior cu cel mult 3 ani, calculati de la data deschiderii
procedurii.
Dupa cum reiese din textul legii, legiuitorul a lasat la latitudinea administratorului sau
lichidatorului introducerea la tribunal a actiunilor avute in vedere de art. 44.
Daca administratorul sau lichidatorul nu doreste sa introduca asemenea actiuni,
potrivit art.16 alin. 2 si art. 46 alin. 2, judecatorul-sindic poate autoriza in acest sens comitetul
creditorilor.
Actiunea poate fi introdusa la tribunal, conform art. 46, in termen de un an de la
deschiderea procedurii.
Anularea actului are ca efect repunerea partilor in situatia anterioara cu revenirea
prestatiei debitorului in patrimoniul sau.

§ 3.3.2 : Acte realizate de debitor, privind constituirea sau transferul de


drepturi patrimoniale catre terti

Anumite acte juridice incheiate de debitor si avand ca obiect constituirea sau


transmiterea unor drepturi patrimoniale catre terti pot fi anulate de tribunal, ca urmare a
actiunilor administratorului sau lichidatorului, cu restituirea catre terti a bunurilor transmise
si a valorii altor prestatii executate de debitor (art. 45 alin. 1).
Legea enumera in acest sens urmatoarele acte (art. 45 lit. a – f):
a) Acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt
exceptate sponsorizarile in scop umanitar.
S-a aratat78 ca sunt vizate prin aceasta dispozitie toate actele cu titlu gratuit translative
de proprietate mobiliara sau imobiliara, reglementarea aplicandu-se tuturor donatiilor ,
inclusiv darurilor si donatiilor deghizate precum si remiterilor de datorie sau renuntarii la un
drept fara contraprestatie.
b) Operatiuni comerciale in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita,
efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Prin operatiuni comerciale se inteleg nu numai actele de comert obiective ci si
operatiunile privind imobilele cuprinse intr-un fond de comert.

78
Ion Turcu, Situatia unor acte juridice ale debitorului aflat in procedura insolventei comerciale (II), RDC nr.
7-8/2000, pag 18

71
c) Acte incheiate, in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor
implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in
orice alt fel drepturile.
Intre aceasta norma si cea cuprinsa in art. 44 se pare ca exista o suprapunere, insa in
doctrina s-a sustinut in mod just ca exista o deosebire intre ipotezele celor doua norme: art. 44
priveste situatia cand numai debitorul are intentii frauduloase, iar art. 45 alin. 1 lit. c presupune
intentia frauduloasa din partea tuturor partilor.
d) Acte de transfer de proprietate catre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare
sau in folosul acestuia, efectuate in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, daca
suma pe care creditorul ar putea sa o obtina in caz de faliment al debitorului este mai mica
decat valoarea actului de transfer.79
e) Constituirea ori perfectarea unei garantii reale pentru o creanta care era chirografara, in
cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
Scopul acestei norme este acela de a se oferi posibilitatea lipsirii de efecte juridice a
manevrei unui creditor chirografar care tinde sa-si amelioreze, in dauna celorlalti creditori,
conditia juridica.
Textul se aplica si garantiilor reale mobiliare reglementate de Legea nr. 99/1999 si
ipotecilor conventionale.
f) Platile anticipate ale datoriilor, efectuate in cele 120 de zile anterioare deschiderii
procedurii, daca scadenta lor fusese stabilita pentru o data ulterioara deschiderii procedurii.
Legea nr. 64/1995 prevede in art. 45 alin. 2 ca vor putea fi anulate, cu recuperarea
prestatiilor, actele juridice incheiate, in anul anterior datei deschiderii procedurii, de catre
debitor cu persoanele aflate in raporturi juridice cu debitorul, daca sunt in paguba intereselor
creditorilor si anume:
a) actele juridice incheiate cu un asociat comanditat sau cu un asociat detinand cel putin 20%
din capitalul societatii comerciale, atunci cand debitorul este respectiva societate in
comandita, respectiv o societate in nume colectiv;
b) actele juridice incheiate cu un actionar detinand cel putin 20% din actiunile debitorului,
atunci cand debitorul este respectiva societate pe actiuni;

79
Textul s-a aplicat, in jurisprudenta franceza, situatiilor de dare in plata, cand in locul sumei datorate, debitorul
a dat materiale sau marfuri, sau a predat un alt apartament decat cel contractat si neexecutat dar platit integral,
sau a predat un automobil de ocazie in locul celui contractat, iar in jurisprudenta americana s-a aplicat si platilor
efectuate de debitor prin efecte de comert (bilete la ordin, cecuri). Ion Turcu, op. cit., RDC nr. 7-8/2000, pag 20

72
c) actele juridice incheiate cu un administrator, director sau membru al organelor de
supraveghere ale debitorului societate pe actiuni;
d) actele juridice incheiate cu orice alta persoana fizica ori juridica, detinand o pozitie
dominanta asupra debitorului sau activitatii sale;
e) actele juridice incheiate cu un coindivizar asupra unui bun comun.
In toate cele cinci cazuri enumerate, actiunea in anulare va avea ca obiectiv
recuperarea prestatiilor, in folosul averii debitorului, pentru protejarea drepturilor creditorilor.
Actele juridice prevazute de art. 45 din lege vor putea fi anulate la tribunal, la cererea
administratorului sau lichidatorului.
Cererea de anulare poate fi facuta la tribunal in termen de un an de la deschiderea
procedurii.
Daca administratorul sau lichidatorul nu doreste sa introduca cerere de anulare,
judecatorul-sindic poate autoriza in acest sens comitetul creditorilor (art 46 alin. 2).
Judecatorul-sindic poate dispune inscrierea in registrele de publicitate imobiliara (carti
funciare sau registre de inscriptiuni si transcriptiuni) a notificarii inregistrarii unei cereri
pentru anularea unui transfer cu caracter patrimonial (art. 50 alin. 1).
Inscrierea respectiva constituie o avertizare pentru terti a existentei unui conflict avand
ca obiect dreptul de proprietate.
Efectul acestei mentiuni este cel prevazut de alin. 2 al art. 50.
Astfel, in cazul in care o persoana va obtine un titlu asupra imobilului respectiv sau va
dobandi un alt drept real (cum este de exemplu uzufructul), dupa mentionarea unei astfel de
notificari, dreptul sau titlul sau va fi considerat ca dobandit conditionat de dreptul de a fi
recuperat bunul.
Toate actiunile de anulare, referitoare la actele juridice incheiate de debitor si avand
ca obiect constituirea sau transmiterea unor drepturi patrimoniale catre terti, se pot exercita
datorita prezumtiei de frauda.
Aceasta prezumtie nu este operanta in cazul reglementat de art. 47 din Legea nr.
64/1995, conform caruia, prin exceptie de al dispozitiile art. 45, transferurile cu caracter
patrimonial ale debitorului, efectuate in cursul desfasurarii normale a activitatii sale, nu pot fi
atacate nici de catre administrator sau lichidator, nici de catre comitetul creditorilor.
Efectele anularii transferurilor cu caracter patrimonial.
Principalul efect al anularii transferului patrimonial, efectuat in conditiile prevazute in
art. 45, consta in restituirea in natura a bunului respectiv. Tertul dobanditor va trebui, conform
73
art. 48, sa restituie bunul transferat sau – daca acesta nu mai exista – valoarea bunului de la
data transferului efectuat de catre debitor.
In principiu, tertul dobanditor, beneficiar al transferului, care se vede deposedat de
acel bun sau obligat sa plateasca averii debitorului contravaloarea bunului, devine creditor al
debitorului si al averii acestuia, alaturi de ceilalti si creanta lui trebuie sa fie acceptata, chiar
daca ar fi in intarziere fata de termenul afectat declararii creantelor80. Conditia de
admisibilitate a creantei sale este aceea ca tertul sa fi acceptat transferul cu buna-credinta si
fara intentia de a impiedica, intarzia ori insela pe creditorii debitorului.
Daca tertul dobanditor cu titlu gratuit al transferului patrimonial este de buna-credinta,
el va fi obligat la restituirea bunurilor indiferent de starea in care se gasesc. Daca aceste bunuri
nu mai exista tertul dobanditor de buna-credinta va trebui sa restituie numai diferenta de
valoare cu care s-a imbogatit.
In caz de rea-credinta, tertul dobanditor va fi obligat sa restituie atat intreaga valoare
a bunurilor dobandite, cat si fructele percepute. Aceasta obligatie este valabila indiferent daca
bunurile dobandite de tertul dobanditor de rea-credinta mai exista sau nu, si indiferent de
starea acestora.
Potrivit art. 49, bunul sau valoarea acestuia pot fi recuperate inclusiv de la tertul
subdobanditor al bunului transferat de catre debitor, dar numai atunci cand sunt indeplinite
cumulativ doua conditii:
▪ subdobanditorul sa nu fi platit valoarea corespunzatoare a bunului si
▪ conostea sau trebuia sa cunoasca, in momentul dobandirii, faptul ca transferul
dintre debitor si primul dobanditor era susceptibil de a fi anulat.
Aceasta situatie este prezumata relativ a fi cunoscuta de catre subdobanditorul sot,
ruda sau afin pana la gradul al patrulea inclusiv al debitorului.

§ 3..3.3 : Acte juridice aflate in curs de executare

La data deschiderii procedurii, de regula, debitorul este angrenat intr-o serie de


contracte in curs de executare.
Reglementarea referitoare la a aceasta categorie de acte se face in art. 51-58 din lege
asa cum au fost modificate de OG nr. 38/2002.

80
Ion Turcu, op. cit., RDC nr. 7-8/2000, pag 24

74
In conditiile aplicarii procedurii trebuie sa se asigure cresterea la maximum a valorii
averii debitorului. Administratorul sau lichidatorul trebuie sa faca o apreciere, in acest sens,
in privinta contractelor incheiate de debitor cu tertii si aflate in curs de executare, urmarind
efectele pe care acestea le-ar putea avea asupra patrimoniului debitorului.
Potrivit art. 51, administratorul sau lichidatorul poate sa mentina sau sa denunte81 orice
contract, inclusiv contractele de prelungire a creditelor, contractele de inchiriere neexpirate
sau orice alte contracte pe termen lung, cu conditia ca aceste contracte sa nu fi fost executate
in totalitate ori in mod substantial de catre toate partile implicate.
Legiuitorul nu a fixat un termen limita pentru mentinerea sau denuntarea unui contract,
ceea ce inseamna ca pe intraga perioada de desfasurare a procedurii, administratorul si
lichidatorul au dreptul sa actioneze in acest sens. Libertatea lor poate fi ingradita de partea
contarctanta care, poate sa li se adreseze printr-o notificare, cerandu-le sa opteze daca doresc
sa mentina sau sa denunte contractul.
Daca insa, intr-un termen de 30 de zile82, administratorul sau lichidatorul nu da un
raspuns notificarii, el nu mai poate cere executarea contractului, deoarece contractul este
socotit ca fiind denuntat.
Efectele optiunii.
Daca administratorul sau lichidatorul mentine contractul, contractantul debitorului
trebuie sa execute contractul, putand totusi sa ridice exceptia de neexecutare.
Daca se opteaza, fie la initiativa administratorului/lichidatorului, fie a partii
contractante, pentru denuntarea contractului, contractantul are posibilitatea sa introduca o
actiune pentru despagubiri, impotriva debitorului.
Pe baza acestor principii, Legea nr. 64/1995 reglementeaza regimul juridic specific
al unora dintre contractele incheiate in activitatea comerciala si aflate in diverse ipostaze.
▪ Contractele de credit (art. 51 alin. 3).
Administratorul sau, dupa caz, lichidatorul – cu acordul creditorilor – va putea mentine
contractele de credit si va putea sa modifice clauzele lor, astfel incat acestea sa asigure
echivalenta viitoarelor prestatii ale debitorului.

81
In forma initiala a acestui articol se foloseau notiunile de “asumare” si “respingere”, fiind utilizate ca urmare
a adoptarii modelului american si traducerii ad-literam a termenilor folositi in legislatia americana. Prin utilizarea
notiunilor de mentinere si denuntare se revine practic la traditia noastra judiciara. Radu Bufan, op. cit., pag 235
82
S-a aratat in doctrina ca termenul de 30 de zile este un termen de decadere, care nu poate fi intrerupt, suspendat
ori susceptibil de repunere in termen, administratorul/lichidatorul fiind decazut din dreptul de a-si asuma acel
contract. Gheorghe Gheorgiu, op. cit., pag 129

75
Modificarile clauzelor contractuale vor fi supuse judecatorului-sindic, care va aprecia
daca ele sunt atat in favoarea patrimoniului debitorului, cat si in cel al creditorilor.
▪ Contractele de vanzare-cumparare de bunuri imobile (art. 51 alin. 4).
Legea reglemeteaza situatia contractului de vanzare-cumparare, privind un bun imobil,
cand vanzatorul a retinut titlul de proprietate pana la plata integrala a pretului vanzarii.
In acest caz, vanzarea se considera executata in totalitate de catre vanzatorul
imobilului, nemaifacand parte din domeniul de optiune al administratorului sau lichidatorului.
▪ Contractele de munca si contractele de inchiriere a unor imobile (art. 51 alin. 5).
In cazul contractelor de munca sau a celor de inchiriere, in care debitorul este locatar,
denuntarea lor este conditionata de respectarea termenelor legale de preaviz.
Daca insa s-au prevazut termene de preaviz mai mari decat cele legale, acestea nu vor
fi respectate, in sensul ca vor fi reduse la cele legale.
▪ Contractele vizand plati periodice din partea debitorului (art. 51 alin. 6).
In situatia existentei unui contract incheiat cu un tert, in care debitorul s-a obligat la
efectuarea unor plati periodice, mentinerea acestui contract dupa inceperea procedurii
reorganizarii judiciare si a falimentului nu va obliga pe administrator sau, dupa caz, lichidator
sa faca platile pentru perioadele restante anterioare deschiderii procedurii. Pentru aceste plati,
creditorul poate formula cerere impotriva debitorului, urmand sa fie satisfacut in cadrul
procedurii. Este evident, in acest context, ca pentru platile ulterioare deschiderii procedurii,
administratorul sau lichidatorul trebuie sa le onoreze potrivit contractului.
▪ Contractele de vanzare-cumparare privind bunuri mobile aflate in tranzit (art. 52).
Legea are in vedere bunurile vandute debitorului, care indeplinesc cumulativ
urmatoarele conditii: nu au fost achitate integral de debitor, se aflau in tranzit (in cursul
transportului) la momentul deschiderii procedurii, nu se aflau la dispozitia debitorului si nici
alte persoane nu au dobandit drepturi asupra bunurilor respective.
In aceste conditii, vanzatorul fie isi ia bunul inapoi, recuperandu-l de la transportator,
fie va accepta ca bunul sa fie livrat debitorului.
Daca vanzatorul decide sa-si recupereze bunul, el va restitui averii debitorului orice
avans de pret si, totodata, va suporta cheltuielile de transport si alte cheltuieli ocazionate de
recuperarea bunului.

76
Vanzatorul poate admite ca bunul sa fie livrat debitorului supus procedurii
reorganizarii judiciare si a falimentului, caz in care pretul neachitat va fi recuperat prin
inscrierea creantei vanzatorului in tabelul de creante.
Exista si posibilitatea ca, atunci cand administratorul/lichidatorul considera bunul
mobil indispensabil pentru comertul debitorului si ca acesta contribuie la cresterea la
maximum a valorii averii debitorului sa ceara livrarea bunului aflat in tranzit. Consecinta este
ca administratorul/lichidatorul are obligatia sa ia masurile necesare ca intregul pret al bunului
sa fie platit din averea debitorului83.
▪ Contractele de vanzare-cumparare de marfuri, titluri reprezentative ale marfurilor
sau active financiare, cotate pe piata reglementata de marfuri, servicii sau instrumente
financiare derivate (art. 53).
Reglementarea art. 53 are in vedere: contractele de vanzare-cumparare de marfuri ale
debitorului, titluri reprezentative ale marfurilor sau active financiare, a caror scadenta este
ulterioara deschiderii procedurii. Referitor la aceste contracte, se urmareste diferenta dintre
pretul de cumparare si pretul cotat pe o piata reglementata de marfuri, servicii sau instrumente
finaciare derivate ori pe piata locului de livrare, ori daca acest loc nu poate fi stabilit, la cea
mai apropiata piata reglementata.
Diferenta de pret astfel determinata, va fi platita averii debitorului, daca aceasta este
creditoare, si va fi inscrisa in tabelul de creante, daca este o obligatie a averii debitorului. Cu
alte cuvinte, averea debitorului se va mari cu diferenta favorabila pentru debitor, iar diferenta
nefavorabila se va inscrie in tabelul de creante.
▪ Contractele de comision (art. 54).
In cadrul contractului de comision, comisionarul se obliga, in baza imputernicirii
comitentului, sa incheie anumite acte juridice, in nume propriu, dar pe seama comitentului.
Art. 54 reglementeaza situatia existentei unui contract de comision aflat in curs de
executare, in care comisionar este debitorul supus procedurii, el detinand titluri pentru bunuri
ce urmeaza a fi primite ori pentru marfa.

83
Plata se suporta de catre debitor din averea lui si nu de cel care a cerut livrarea adica
administratorul/lichidatorul. Prevederea urmareste sa-l protejeze pe administrator/lichidator daca averea
debitorului nu este suficienta pentru plata bunului mobil. In acest caz, pentru partea neachitata din pret,
vanzatorul are o creanta care se inscrie in tabelul de creante. Alexandru Ticlea, Virgil Erdei, Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului – comentata si adnotata., Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 2000, pag 65

77
Comitentul va fi indreptatit, in aceste conditii sa isi ia inapoi titlurile sau marfa ori sa
ceara ca valoarea lor sa fie platita de catre comisionar.
▪ Contractele de consignatie si celelalte contracte prin care debitorul detine bunurile
altora (art. 55).
In temeiul contractului de consignatie84, consignantul (proprietarul) preda
consignatarului bunuri mobile spre a fi vandute, in numele propriu al consignatarului, dar pe
seama consignantului, la un pret stabilit anticipat. Consignatarul este obligat sa remita
proprietarului pretul obtinut (din care retine un comision) sau sa-i restituie bunul nevandut.
Conform art. 55 alin. 1 din lege, daca debitorul supus procedurii reorganizarii
judiciare si a falimentului, detine marfuri in calitate de consignatar sau orice alte bunuri care
apartin altora, la data declansarii procedurii, proprietarul va avea dreptul sa-si recupereze
bunul, daca este ingaduit asa ceva prin contract, in afara de cazul in care debitorul are un drept
de garantie valabil asupra bunului.
Acest text de lege reglementeaza atat situatia contractelor de consignatie in care
debitorul este consignatar, cat si situatia altor contracte prin care debitorul detine bunuri ale
altor persoane.
Alin. 2 al art. 55 face o distinctie intre situatia in care marfa mai este sau nu in posesia
debitorului la data declansarii procedurii.
Daca debitorul era in posesia marfii la data deschiderii procedurii, dar a instrainat-o
ulterior, proprietarul este indreptatit sa aiba inscrisa intreaga valoare a marfii in tabelul de
creante.
Daca debitorul nu mai era posesor la data declansarii procedurii, si nu poate recupera
marfa de la detinatorul actual, proprietarul este indreptatit sa aiba creanta inregistrata in tabelul
de creante, cu valoarea pe care marfa o avea la acea data.
▪ Contractele de inchiriere a imobilelor – proprietatea debitorului (art. 56).
In situatia inchirierii unor imobile ale debitorului, contractele incheiate anterior
declansarii procedurii nu pot fi desfiintate, in afara cazului cand va fi fost stipulat astfel.
Administratorul, sau corespunzator lichidatorul va putea insa sa refuze prestarea unor sevicii
datorate de proprietar, chiriasului, pe timpul inchirierii. Chiriasul are dreptul, in aceasta
situatie, sa scada din chiria pe care o plateste costul serviciilor datorate de proprietar.

84
Contractul de consignatie este reglementat de Legea nr. 178/1934, modificata prin Legea nr. 34/1936.

78
Evident, chiriasul poate opta fie pentru evacuarea cladirii, fie pentru detinerea in
continuare a imobilului.
▪ Contractele de prestari servicii specializate sau cu caracter strict personal (art. 57).
Legea nr. 64/1995 reglementeaza si situatia contractului de prestari servicii, prin care
prestatorul s-a obligat sa execute anumite servicii specializate sau cu caracter strict personal,
contract in curs de excutare la data deschiderii procedurii.
Astfel, administratorul/lichidatorul85 poate sa denunte un contract prin care debitorul
s-a obligat sa efectueze anumite servicii specializate sau cu caracter strict personal.
Exceptie face situatia cand, creditorul accepta efectuarea prestatiei de catre o persoana
desemnata de administrator/lichidator.
▪ Contractele de societate (art. 58).
In conditiile in care un asociat sau actionar al unei societati este debitor intr-o
procedura privind reorganizarea judiciara si falimentul, si daca implicarea debitorului in
cadrul procedurii nu atrage dizolvarea acelei societati, judecatorul-sindic are urmatoarele
posibilitati: fie solicita lichidarea dreptului debitorului in acea societate, potrivit ultimului
raport financiar aprobat, fie propune ca debitorul sa fie pastrat ca asociat, daca ceilalti asociati
sunt de acord.
Sectiunea 4
Planul de reorganizare

Scopul Legii nr. 64/1995, modificata si completata de OG nr. 38/2002 este, conform
art. 2 al legii, instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului, in insolventa,
fie prin reorganizarea comerciantului si a activitatii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri
din averea lui pana la stingerea pasivului, fie prin faliment.
Reorganizarea comerciantului si a activitatii acestuia, precum si lichidarea unor bunuri
din averea lui se realizeaza, conform prevederilor legii, pe baza unui plan.
Procedura planului presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
▪ Propunerea planului (art. 59).
▪ Admiterea planului de catre judecatorul-sindic (art. 62).
85
Interventia administratorului sau a lichidatorului in acest contract “intuitu personae”, este datorata unei
prezumtii de exploatare a debitorului de catre creditorul sau, datorita pozitiei dominante a creditorului. Aceasta
interventie a administratorului sau lichidatorului, face parte din normele generale specifice de protectie a
debitorului.

79
▪ Publicitatea planului (art. 66 alin. 2).
▪ Votarea planului (art. 67).
▪ Confirmarea planului (art. 68).
▪ Executarea planului.

§ 3.4.1 : Propunerea si continutul planului (art. 59, 60, 601, 602, 603)

Propunerea planului. Legea, conform art. 59 alin. 1, recunoaste dreptul de a propune


un plan mai multor categorii de persoane.
Astfel, planul de reorganizare poate fi propus de catre: debitor, administrator,
creditori, asociatii in societati in nume colectiv si societatile cu raspundere limitata, asociatii
comanditati din societatile in comandita, actionarii titulari a cel putin unei treimi din capitalul
social al unei societati pe actiuni sau in comandita pe actiuni, asociatii organizatiilor
cooperatiste sau, dupa caz, ai asociatiilor cooperatiste teritoriale.86
1. Debitorul poate sa propuna un plan de reorganizare, ca urmare a declaratiei sale
care insoteste cererea introductiva, prin care si-a aratat intentia de reorganizare conform unui
plan, in scopul stingerii datoriilor sale. De asemenea, debitorul mai poate sa propuna un plan
si ulterior formularii cererii introductive, pana la afisarea tabelului definitiv al creantelor, dar
numai daca si-a declarat intentia de reorganizare, in conformitate cu art. 26, respectiv 32.
Debitorul nu poate propune un plan de reorganizare, daca in intervalul de 5 ani
anteriori formularii cererii introductive a mai fost subiect al procedurii reorganizarii judiciare
si a falimentului si nici daca a fost condamnat definitiv pentru anumite infractiuni. Se au in
vedere aici infractiunile de bancruta frauduloasa, gestiune fruduloasa, abuz de incredere,
inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, infractiuni de fals ori infractiuni prevazute in
Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile ulterioare.
2. Administratorul poate propune un plan de reorganizare in intervalul cuprins intre
data desemnarii sale si implinirea unui termen de 30 de zile de la data afisarii tabelului
definitiv al creantelor.
3. Comitetul creditorilor, creditorii titulari a cel putin unei treimi din valoarea
creantelor garantate sau creditorii chirografari titulari a cel putin unei treimi din

86
In dreptul francez, proiectul palnului de redresare este intocmit de catre administrator, in cazul procedurii
generale, si de catre debitor sau administrator, in cazul procedurii simplificate.

80
valoarea creantelor negarantate sunt de asemenea indreptatiti sa propuna un plan de
reorganizare. Ei au la dispozitie pentru aceasta un termen de 30 de zile de la data afisarii
tabelului definitiv la creantelor.
4. Asociatii comanditati din societatile in comandita, actionarii titulari a cel
putin unei treimi din capitalul social al unei societati pe actiuni sau in comandita pe
actiuni, asociatii organizatiilor cooperatiste sau, dupa caz, ai asociatiilor cooperatiste
teritoriale pot propune un plan de reorganizare, avand penru aceasta termene diferite, in
functie de situatia in care debitorul si-a declarat sau nu intentia de reorganizare in conditiile
art. 26 sau art. 32. Astfel, daca debitorul si-a declarat intentia de reorganizare, planul poate fi
propus in termen de 30 de zile care curge de la data afisarii tabelului definitiv al creantelor.
Daca insa debitorul nu si-a declarat aceasta intentie, termenul este cuprins intre data expirarii
termenului prevazut pentru declararea intentiei de reorganizare si data expirarii unui termen
de 30 de zile de la inregistrarea la tribunal a tabelului definitiv la creantelor.
Termenele acordate tuturor celor ce au dreptul de a propune un plan de reorganizare
pot fi fie prelungite, fie scurtate de catre judecatorul-sindic, la cererea oricarei parti interesate,
dar numai pentru motive temeinice.
Termenele prevazute de lege pentru propunerea unui plan de reorganizare, au natura
unor termene de decadere. Acestea nu sunt susceptibile de intrerupere ori suspendare, iar la
sfarsitul lor se pierde dreptul respectiv, cu consecinta trecerii la faliment, din dispozitia
judecatorului-sindic.
Continutul planului. Planul de reorganizare cuprinde o multitudine de masuri
necesare reorganizarii comerciantului si a activitatii sale, masuri care prin natura lor sunt atat
de ordin economic, financiar, cat si organizatoric.
Masurile cuprinse in plan trebuie sa fie in concordanta cu interesele creditorilor,
asociatilor sau actionarilor, precum si cu ordinea publica, inclusiv in ceea ce priveste
modalitatea de selectie, desemnare si inlocuire a administratorilor si directorilor.
Conform art. 60 alin. 1 planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare in
raport cu posibilitatile si specificul activitatii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile
si cu cererea pietei fata de oferta debitorului; totodata vor fi indicate si modalitatile de
lichidare, totala sau partiala, a pasivului (art. 60 alin. 2).
Planul de reorganizare va mentiona, conform art. 60 alin. 4, urmatoarele: categoriile
de creante care nu sunt defavorizate; tratamentul categoriilor de creante defavorizate; daca si
in ce masura debitorul si asociatii din societatile in nume colectiv si asociatii comanditati din
81
societatile in comandita vor fi descarcati de raspundere; ce despagubiri urmeaza a fi oferite
titularilor tuturor categoriilor de creante, in comparatie cu valoarea ce ar fi primita prin
distribuire in caz de faliment, valoarea calculandu-se la data propunerii planului.
In ceea ce priveste categoriile de creante defavorizate, in art. 602 alin. 1 lit. a) se
arata ca planul de reorganizare poate sa defavorizeze orice categorie de creante chirografare
sau garantate, iar art. 603, arata ca o categorie de creante se prezuma a fi defavorizata de plan
daca, pentru oricare dintre creantele categoriei respective, planul prevede o modificare fie a
creantei, fie a conditiilor de realizare a acesteia.
Nu se considera a fi o astfel de modificare, situatia in care planul propus prevede
revenirea la conditiile de realizare a creantei, anterioare survenirii evenimentelor care au
condus la modificarea conditiilor respective.
Prin OG nr. 38/2002 s-a adus Legii nr. 64/1995, o importanta si complexa completare,
referitoare la masurile adecvate pentru punerea in aplicare a planului. Aceste masuri vor
face parte din continutul planului de reorganizare.
Legea enumera in art. 60 alin. 5, cu titlu exemplificativ, zece categorii distincte de
astfel de masuri:
A. pastrarea, in intregime sau in parte, de catre debitor a controlului activitatii
sale, inclusiv a bunurilor din averea sa, cu sau fara supravegherea activitatii sale de catre un
administrator, desemnat cu acordul creditorilor;
B. obtinerea de resurse financiare pentru sustinerea realizarii planului si sursele
de provenienta ale acestora;
C. transmiterea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului catre una sau
mai multe persoane fizice sau juridice, constituite anterior sau ulterior confirmarii planului;
D. fuziunea debitorului sau absorbirea sa, cu sau de catre o alta persoana juridica;
E. lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului, separat sau in
bloc, libere de orice sarcini, sau distribuirea acestora de catre creditorii debitorului, in contul
creantelor pe care acestia le au fata de averea debitorului;
F. modificarea sau stingerea garantiilor reale;
G. prelungirea datei scadentei, precum si modificarea ratei dobanzii, penalitatii
sau oricarei alte clauze din cuprinsul contractului sau a celorlalte izvoare ale obligatiei sale;
H. modificarea actului constitutiv al debitorului, vizand inclusiv majorarea
capitalului soacial;

82
I. emiterea de titluri de valoare de catre debitor sau oricare dintre persoanele
mentionate la lit. C si D, in conditiile prevazute de Legea nr. 31/1990, republicata, cu
modificarile ulterioare, si de Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori.
Emiterea titlurilor de valoare, in conditiile mentionate, se poate face prin orice metoda
adecvata, dar in principal, in schimbul unor categorii de bunuri – numerar, drepturi reale
principale, drepturi de proprietate intelectuala, titluri de valoare, precum si prin conversie a
creantelor.
J. inserarea in actul constitutiv al debitorului – persoana juridica – sau a
persoanelor mentionate la lit. C si D a unor prevederi de prohibire a emiterii de actiuni fara
drept de vot; de determinare, in cazul diferitelor categorii de actiuni ordinare, a unei distributii
corespunzatoare a votului intre aceste categorii; si in cazul categoriilor de actiuni preferentiale
cu dividend prioritar fata de alte categorii de actiuni, de reglementare satisfacatoare a numirii
administratorilor reprezentand categoriile de actiuni respective in ipoteza neonorarii obligatiei
de plata a dividendelor.
Mentionarea in planul de reorganizare a unor masuri de natura celor prezentate anterior
este menita sa asigure rigurozitatea procesului de reorganizare, asigurand conformitatea
procesului cu planul de reorganizare.
In vederea administrarii eficiente a procedurii, in plan se pot introduce masuri
referitoare la unele categorii de creante. In conformitate cu art. 601, planul poate sa desemneze
o categorie distincta de creante, cuprinzand numai creante chirografare avand o valoare
redusa, valoare considerata adecvata de catre judecatorul-sindic.
Tot legat de creante, legea precizeaza ca planul va stabili acelasi tratament pentru
fiecare creanta din cadrul unei categorii distincte. Exceptie de la aceasta prevedere face cazul
cand detinatorul unei creante din categoria respectiva este de acord cu un tratament mai putin
favorabil pentru creanta sa.
Conform art. 602, in si prin planul de reorganizare se poate defavoriza orice categorie
de creante chirografare sau garantate. De asemenea se poate mentine sau denunta orice
contract la care debitorul este parte, tinand cont de dispozitiile art. 51 – 58.
Planul de reorganizare poate sa prevada realizarea unei tranzactii cu privire la creantele
debitorului fata de terti si vanzarea totala sau partiala a bunurilor din averea debitorului cu
distribuirea sumelor de bani astfel obtinute catre creditori.

83
Tot prin intermediul planului pot fi modificate drepturile titularilor de creante
garantate sau chirografare, dupa cum, de asemenea se poate ca drepturile aferente oricarei
categorii de creante sa fie lasate nemodificate.
Planul de reorganizare propus nu poate sa prevada utilizarea, sub orice forma, sau
instrainarea bunurilor debitorului, execeptate total sau partial, de la executarea silita, decat in
conditiile dispozitiilor legale, daca debitorul supus procedurii este o persoana fizica.

§ 3.4.2 : Admiterea, publicitatea, votarea si confirmarea planului


(art. 62, 66, 67, 68, 69).

Dupa propunerea planului de reorganizare, urmatorii pasi ai procedurii planului sunt,


in ordine: admiterea planului, publicitatea, votarea, confirmarea si executarea planului de
reorganizare.
Admiterea planului (art. 62 din Legea nr. 64/1995).
Admiterea planului se face de catre judecatorul-sindic, dupa ce cate o copie a planului
propus a fost depusa la grefa tribunalului si la registrul comertului, fiind comunicata
debitorului, administratorului, comitetului creditorilor si comitetului asociatilor/actionarilor.
Admiterea sau respingerea planului se realizeaza in cadrul unei sedinte la care sunt
citati atat cei care au propus planul, cat si debitorul, administratorul, comitetul creditorilor si
comitetul asociatilor/actionarilor.
Sedinta trebuie convocata in cadrul unui termen de 20 de zile de la inregistrarea
planului la tribunal.
Dupa audierea tuturor partilor citate, judecatorul-sindic poate decide fie admiterea, fie
respingerea planului.
Pentru ca un plan de reorganizare sa poata fi admis, acesta trebuie sa indeplineasca, in
mod cumulativ, mai multe conditii: sa fi fost propus de partile legal indreptatite; sa cuprinda
toate informatiile cerute; sa denote sanse obiective de realizare.
In vederea verificarii posibilitatilor de realizare a planului, judecatorul-sindic poate sa
ceara parerea unui expert, inainte de admiterea planului. Plata expertului va fi suportata din
averea debitorului.
In cazul in care au fost propuse si admise mai multe planuri de reorganizare, la
intervale relativ scurte de timp, judecatorul-sindic va cauta sa le supuna impreuna la vot in
adunarea creditorilor.
84
Dupa admiterea planului, judecatorul-sindic va dispune atat convocarea adunarii
creditorilor, cat si publicarea unui anunt cu privire la propunerea planului.
Adunarea creditorilor va fi convocata intr-un termen de 30 – 45 de zile, dar nu inainte
de afisarea tabelului definitiv al creantelor. La sedinta vor fi convocati si debitorul si
administratorul.
Publicitatea planului87 (art. 66 alin. 2).
In termen de 48 de ore de la admitere, judecatorul-sindic va dispune publicarea unui
anunt referitor la propunerea planului in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a si in
doua ziare de larga raspandire (art. 66 alin. 2).
Se va indica in anunt, persoana care a propus planul si data cand se va vota planul,
precum si data de confirmare a planului. Totodata, se va preciza ca este admisa votarea prin
scrisoare cu legalizarea semnaturii creditorului de catre notarul public, comunicata prin orice
mijloace si inregistrata la tribunal cu cel putin 5 zile inainte de data fixata pentru exprimarea
votului cu privire la plan.
Legea prevede ca din momentul publicarii toate partile interesate vor fi socotite ca au
cunostinta despre plan si data de exprimare a votului.
Deoarece in Monitorul Oficial al Romaniei se publica doar anuntul privind propunerea
planului, legea asigura posibilitatea cunoasterii planului de catre toti cei interesati, stabilind
ca in toate cazurile, debitorul va asigura posibilitatea consultarii planului la sediul sau, pe
cheltuiala solicitantului.
Votarea planului88 (art. 67).
In vederea votarii planului, creditorii cu titluri de valoare la purtator vor trebui sa
depuna originalele la tribunal cu cel putin 5 zile inainte de data fixata pentru exprimarea
votului (art. 66 alin. 3). Sanctiunea nerespectarii acestei prevederi legale consta in decaderea
din dreptul de a vota.
Votarea planului de catre creditori reprezinta recunoasterea importantei creditului.
Procedural, votarea planului se desfasoara potrivit art. 67 din lege, in cadrul unei
sedinte.

87
Publicitatea aspectelor procedurale este o masura specifica dreptului comercial, in general, fiind consacrata in
materia societatilor comerciale, dar si procedurii falimentului. M. Pascanu, op. cit., pag 125
88
Cea mai apropiata de procedura votarii planului din dreptul roman este cea din legea americana, unde
categoriile de creditori voteaza numai daca sunt defavorizate. In legea franceza nu exista adunarea creditorilor,
tribunalul dispunand aprobarea unui plan.

85
Fiecare creanta beneficiaza de un drept de vot pe care titularul acesteia il exercita in
categoria de creante din care face parte creanta respectiva.
In acest sens, tinand cont de prevederile art. 601 alin. 1, constituie categorii distincte
de creante, votand separat urmatoarele:
a) fiecare creanta garantata care depaseste 10 % din valoarea tuturor creantelor impotriva
averii debitorului;
b) toate celelalte creante garantate;
c) creantele mentionate la art. 108, pct. 3, 4, 6;89
d) creantele creditorilor chirografari.
Creditorii cu creante subordonate, asociatii si actionarii pot participa la sedinte, dar
pot vota cu privire la plan doar in cazul in care acesta le acorda mai putin decat ar primi in
cazul falimentului.
Tot doar in cazul in care planul le acorda mai putin decat ar primi in cazul falimentului,
pot participa la vot si: titularii fiecarei categorii de creante subordonate, in conformitate cu
prevederile art. 108 pct. 1090; si actionarii sau asociatii, pentru drepturile reziduale derivand
din calitatea lor.
Creantele celor doua categorii enumerate anterior vor constitui, in aceste conditii,
categorii distincte de creante.
Nu vor fi incluse in cvorum si nu vor participa la votarea asupra planului de
reorganizare propus de debitorul persoana fizica, creantele al caror titular este sot, ruda
sau afin pana la gradul al patrulea inclusiv cu debitorul (art. 67 alin. 3).
Avand in vedere ca exista si posibilitatea votarii prin scrisoare, in conditiile art. 66
alin. 2, la inceputul sedintei de vot, judecatorul-sindic va informa creditorii prezenti despre
voturile valabile primite in scris.
Prin luarea in considerare atat a voturilor exprimate in scris cat si a celor exprimate in
cadrul sedintei de vot, un plan va fi socotit acceptat de catre o categorie de creante daca in
categoria respectiva o majoritate de doua treimi din valoarea creantelor prezente la vot accepta
planul (art. 67 alin.7).

89
Art. 108 pct. 3 – “creantele izvorate din raporturi de munca, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii
procedurii”. Art. 108 pct. 4 – “creantele bugetare”. Art. 108 pct. 6 – “creantele reprezentand sumele datorate de
catre debitor unor terti, in baza unor obligatii de intertinere, alocatii pentru minori sau de plata a unor sume
periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta."
90
Art. 108 pct. 10 se refera la creantele subordonate si ordinea de preferinta a platii acestora in cazul falimentului.

86
Legea prevede doua situatii cand votarea palnului de catre creantele unor categorii nu
este necesara. Este vorba despre categoriile de creante care nu sunt defavorizate de plan,
considerandu-se in aceste conditii, ca acestea au acceptat panul, si categoriile de creante pentru
care, conform planului, nu se va primi nimic, considerandu-se ca acestea au respins planul.
Confirmarea planului (art. 68, 69).
Confirmarea planului va avea loc in maximum 15 zile de la data exprimarii votului
asupra planului, data confirmarii fiind mentionata in anuntul referitor le propunerea planului
(art. 66 alin. 2).
Legea stabileste ca doar un singur plan de reorganizare va fi confirmat.
Daca mai multe planuri indeplinesc conditiile necesare confirmarii, tribunalul va
confirma planul debitorului.
Daca planul debitorului nu indeplineste conditiile spre a fi confirmat, tribunalul va
confirma planul care este acceptat de cele mai multe categorii de creante defavorizate.
Conditiile confirmarii planului sunt stabilite de art. 68 alin. 1. Conform acestui text
de lege, un plan va fi confirmat daca:
▪ cel putin doua dintre categoriile de creante mentionate la art. 67 alin. 5 accepta sau
sunt socotite ca accepta planul, cu conditia ca cel putin una dintre categoriile defavorizate sa
accepte planul;
▪ fiecare categorie defavorizata de creante care a respins planul, precum si fiecare
creanta care a respins planul vor fi supuse unui tratament corect si echitabil prin plan.
In sensul legii, tratament corect si echitabil exista atunci cand:
a) nici una dintre categoriile care resping planul si nici o creanta care respinge planul nu
primesc mai putin decat ar fi primit in cazul falimentului;
b) nici o categorie sau nici o creanta apartinand unei categorii nu primeste mai mult decat
valoarea totala a creantei sale;
c) in cazul in care o categorie defavorizata respinge planul, nici un asociat, actionar sau
categorie de creante cu rang inferior catgoriei defavorizate neacceptante nu primeste nimic.
Se considera ca asociatii sau actionarii nu primesc nimic si in cazul in care planul prevede ca
acestia vor primi o valoare cel mult egala cu o noua contributie financiara pe care au efectuat-
o in favoarea debitorului pana la data confirmarii planului cu titlu irevocabil si nesupusa
vreunei alte conditii decat cea a confirmarii planului.
Consecintele confirmarii sau neconfirmarii planului.

87
Ca urmare a confirmarii unui plan de reorganizare nu mai este posibila propunerea,
admiterea, votarea sau confirmarea oricarui alt plan.
De la data intrarii in vigoare a hotararii privind confirmarea planului, activitatea
debitorului va fi organizata conform planului. Drept urmare, creantele si drepturile creditorilor
si ale celorlalte parti interesate sunt modificate in conformitate cu planul.
In cazul unei executari silite impotriva debitorului, planul confirmat de judecatorul-
sindic va fi socotit ca o hotarare definitiva impotriva debitorului91.
Conform art. 69 alin 11, creditorii conserva actiunile lor, pentru intreaga valoare a
creantelor, importiva codebitorilor si fidejusorilor debitorului, chiar daca au votat pentru
acceptarea planului.
In conditiile in care nici un plan nu este confirmat si termenul pentru propunerea unui
plan, in conditiile art. 59 a expirat, judecatorul-sindic va dispune inceperea de indata a
procedurii falimentului, in conditiile art. 77 si urmatoarele.
In plan trebuie sa se prevada, de asemenea modul in care se va face plata,
remuneratiilor administratorului, lichidatorului sau persoanelor de specialitate desemnate sa
execute anumite operatiuni.
Aceste remuneratii, precum si alte cheltuieli administrative vor fi achitate la momentul
prevazut de lege. Exceptie fac cazurile in care partile interesate ar accepta, in scris, alte
termene de plata.
Executarea planului.
Ultima etapa din procedura planului este aceea a executarii planului. Aceasta, conform
art. 60 alin. 3, nu poate depasi 3 ani, socotiti de la data confirmarii.

Sectiunea 5
Reorganizarea

91
S-a aratat in doctrina ca interpretarea care trebuie data acestei dispozitii, cuprinsa in art. 69 - partea finala, este
urmatoarea : hotararea pronuntata de judecatorul-sindic, privind confirmarea planului, in care se prevede
lichidarea unor bunuri din averea debitorului va fi pusa in executare pe calea procedurii de executare silita din
dreptul comun. Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, op. cit., pag. 344

88
In Legea nr. 64/1995, modificata si completata de OG nr. 38/2002, reglementarile
referitoare la reorganizare sunt cuprinse in sectiunea 5 din capitulul III – “Procedura”.
Procedura reorganizarii judiciare a activitatii debitorului este destul de sumar
reglementata in aceasta sectiune, cuprinzand in forma actuala doar patru articole. Explicatia
acestei situatii este aceea ca masurile de reorganizare sunt de fapt prevezute, in amanunt, in
planul de reorganizare. In sprijinul acestei afirmatii vine textul alin. 3 al art. 70, potrivit caruia,
pe perioada reorganizarii, debitorul va fi obligat sa indeplineasca, fara intarziere,
schimbarile de structura prevazute in plan.
Sectiunea din lege care trateaza reorganizarea cuprinde reglementari referitoare la:
conducerea activitatii debitorului pe perioada reorganizarii; situatia contractelor de furnizare
de servicii; sanctiunea neexecutarii planului de reorganizare; rapoartele asupra situatiei
financiare a averii debitorului.
Conducerea activitatii debitorului pe perioada reorganizarii (art. 70).
In principiu, debitorul este cel care va exercita dreptul de administrare. El o poate face
singur sau, daca se considera necesar, sub supravegherea administratorului.
Legea nu stabileste clar cat timp va dura reorganizarea, insa pornind de la textul art.
60, alin. 3, conform caruia, executarea planului de reorganizare nu poate depasi 3 ani, socotiti
de la data confirmarii, se deduce ca nici reorganizarea nu poate depasi acest termen.
Deci, perioada conducerii activitatii sub supravegherea administratorului poate dura
maximum 3 ani de la data confirmarii planului. Oricum, administrarea supravegheata va inceta
in urma dispozitiei motivate, a judecatorului-sindic, de incetare a reorganizarii si de efectuare
a lichidarii averii debitorului, in cadrul procedurii falimentului.
Daca debitorul supus procedurii reorganizarii este o societate comerciala, organizatie
cooperatista sau asociatie cooperatista teritoriala dreptul de administrare pe perioada
reorganizarii apartine persoanelor legal imputernicite sa o reprezinte. Aceste persoane pot
conduce activitatea singure sau sub supravegherea administratorului, dupa cum se considera
necesar. Legea interzice actionarilor si asociatilor cu raspundere limitata sa intervina in
conducerea activitatii sau in administrarea averii debitoarei, exceptie facand cazurile expres
si limitativ prevazute de lege si de planul de reorganizare. Motivatia acestei interdictii este
aceea de a preveni influentarea deciziilor administratorilor care, sunt obligati ca in activitatea
lor sa se conformeze planului de reorganizare92.

92
Nicoleta Tandareanu, Planul de reorganizare judiciara si reorganizarea (II), RDC nr. 11/1998 pag 90

89
Situatia contractelor de furnizare de servicii (art. 72).
In cursul procedurii reorganizarii, pe baza planului confirmat, nici un furnizor de
servicii (electricitate, gaze naturale, apa, servicii telefonice si alte asemenea) nu are dreptul sa
schimbe, sa refuze ori sa intrerupa temporar un astfel de serviciu catre debitor sau catre averea
debitorului.
La cererea furnizorului, judecatorul-sindic poate dispune ca debitorul sa depuna o
cautiune la o banca, ca o conditie pentru continuarea de catre furnizor a prestarii serviciilor
sale, in timpul desfasurarii procedurii. Cuantumul cautiunii nu poate depasi 30% din costul
serviciilor prestate debitorului si neachitate.
Sanctiunea neconformarii93 la plan (art. 73)
Legea sanctioneaza neconformarea la plan prin inceperea procedurii falimentului si
incetarea in mod corespunzator a procedurii de reorganizare. Aceeasi sanctiune se aplica si in
cazul in care desfasurarea activitatii aduce pierderi averii debitorului.
Judecatorul-sindic poate fi sesizat, in scris, cu privire la existenta uneia dintre situatiile
mentionate, de catre administrator sau oricare dintre creditori.
Cererea astfel formulata este analizata de catre judecatorul-sindic care o poate aproba
sau respinge. In cazul aprobarii cererii, modificarile aduse creantelor, prin planul de
reorganizare, raman definitive.
Efectul inregistrarii unei astfel de cereri se produce doar in urma hotararii
judecatorului-sindic. Astfel, pana cand judecatorul-sindic nu hotaraste asupra cererii, printr-o
incheiere, continuarea activitatii debitorului nu se suspenda.
Rapoartele asupra situatiei financiare a averii debitorului (art. 75).
Trimestrial, debitorul sau administratorul va prezenta judecatorului-sindic rapoarte
privind situatia financiara a averii debitorului, care vor fi inregistrate la grefa tribunalului.
De asemenea, administratorul va prezenta si situatia cheltuielilor efectuate pentru
bunul mers al activitatii, respectiv cheltuielile reprezentand remuneratiile persoanelor angajate
(administrator, lichidator, persoane de specialitate) si cheltuieli administrative, in vederea
recuperarii acestora.
Debitorul sau administratorul va notifica inregistrarea rapoartelor tuturor creditorilor,
asigurandu-se astfel posibilitatea consultarii lor.

93
Neconformarea la plan a fost definita ca reprezentand nepunerea in practica, de catre debitor, a schimbarilor
de structura stabilite prin planul de reorganizare. Nicoleta Tandareanu, op.cit, RDC nr. 11/1998, pag 92

90
La sfarsitul fiecarui trimestru, judecatorul-sindic ii va convoca pe creditori pentru a
asculta raportul si darea de seama contabila asupra activitatii debitorului.

Sectiunea 6
Falimentul94

Procedura falimentului este reglementata in sectiunea 6 din capitolul III – “Procedura”


al Legii nr. 64/1995, modificata si completata de OG nr. 38/2002.
Prin aplicarea procedurii falimentului se urmareste transformarea in bani a bunurilor
din patrimoniul debitorului, pentru acoperirea pasivului debitorului.
In aplicarea procedurii falimentului unui comerciant in insolventa, se parcurg o serie
de etape care pot fi sintetizate astfel:
 decizia judecatorului-sindic privind intrarea in faliment, in cazurile expres prevazute de
lege;
 stabilirea unor masuri premergatoare lichidarii;
 efectuarea lichidarii;
 distribuirea sumelor realizate in urma lichidarii.

§ 3.6.1 : Cazurile in care se aplica procedura falimentului


(art. 77, 771 – 774)

Intrarea in faliment se face in urma deciziei judecatorului-sindic, care va initia


procedura printr-o incheiere.
Cazurile in care judecatorul-sindic poate decide intrarea in faliment sunt enumerate in
art. 77 alin. 1 si constau in urmatoarele situatii:
1. Debitorul si-a declarat intentia de a intra in faliment ori nu si-a declarat intentia
de reorganizare si nici unul dintre celelalte subiecte indreptatite nu a propus un plan de

94
Institutia reglementata in textul initial al Legii nr. 64/1995 sub denumirea de “lichidare judiciara” a devenit,
in urma modificarii realizate de OG nr. 57/1997, “faliment”.

91
reorganizare, in conditiile prevazute la art. 59, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost
acceptat si confirmat.
2. Debitorul si-a declarat intentia de reorganizare, dar nu a propus un plan de
reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat si confirmat si nici unul dintre
celelalte subiecte indreptatite nu a propus un plan de reorganizare, in conditiile prevazute de
art. 59, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat sau confirmat.
3. Obligatiile de plata si celelalte sarcini asumate nu sunt indeplinite in conditiile
stipulate prin planul confirmat, sau desfasurarea activitatii debitorului in decursul
reorganizarii aduce pierderi averii sale.
Consecintele imediate ale deciziei de intrare in faliment.
In urma initierii procedurii falimentului si chiar prin incheierea judecatorului-sindic,
prin care se decide intrarea in faliment, legea prevede efectuarea unor operatiuni specifice
procedurii care, au menirea sa asigure derularea procedurii, finalizata prin acoperirea
pasivului debitorului.
Prin incheierea judecatorului-sindic, prin care se decide intrarea in faliment se va
pronunta dizolvarea societatii debitoare (art. 77 alin. 2).
Tot prin incheierea de intrare in faliment, judecatorul-sindic va dispune:
a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
b) desemnarea unui lichidator, precum si stabilirea atributiilor si a remuneratiei acestuia;
c) termenul maxim de predare a gestiunii averii de la debitor/administrator catre lichidator,
impreuna cu lista actelor si operatiunilor efectuate dupa deschiderea procedurii, precizata la
art. 40 alin. 2;
d) intocmirea si predarea catre lichidator, in termen de maximum 10 zile de la intrarea in
faliment, a unei liste cuprinzand numele si adresele creditorilor si toate creantele acestora la
data intrarii in faliment cu indicarea celor nascute dupa deschiderea procedurii;
e) notificarea intrarii in faliment.
Notificarea intrarii in faliment se face de catre lichidator. Acesta va trimite
notificarea tuturor celor chemati sa contribuie la realizarea procedurii, respectiv tuturor
creditorilor mentionati in lista depusa de debitor/administrator, (mentionata la art. 77, alin. 2
lit. d), debitorului si oficiului registrului comertului unde debitorul este inmatriculat, pentru
efectuarea mentiunii.

92
Ca si in cazul notificarii deschiderii procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului,
daca creditorii cu sediul sau cu domiciliul in strainatate au reprezentanti in tara, notificarea
intrarii in faliment va fi trimisa acestora din urma.
Notificarea intrarii in faliment se va publica totodata, pe cheltuiala averii debitorului,
intr-un ziar de larga circulatie.
In cuprinsul notificarii se vor mentiona urmatoarele:
a) termenul limita pentu inregistrarea cererii de admitere a creantelor nascute dupa data
deschiderii procedurii, in vedera intocmirii tabelului suplimentar, care va fi de maximum 45
de zile de la data intrarii in faliment, precum si cerintele pentru ca o creanta inregistrata sa fie
considerata valabila;
b) termenul de verificare a creantelor asupra averii debitorului, nascute dupa data
deschiderii procedurii, intocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar al acestora, care
nu va depasi 30 de zile de la expirarea termenului prevazut anterior;
c) termenul de depunere la tribunal a contestatiilor, care va fi de cel putin 10 zile inainte
de data stabilita, prin incheierea de intrare in faliment, pentru definitivarea tabelului
suplimentar;
d) termenul de definitivare a tabelului suplimentar al creantelor nascute dupa data
deschiderii procedurii, si de intocmire a tabelului definitiv consolidat care nu va depasi 30 de
zile de la expirarea termenului mentionat la litera b).
Termenele prevazute in continutul notificarii vor fi indicate in incheierea prin care
judecatorul-sindic dispune inceperea procedurii falimentului.
Situatia creantelor in urma initierii procedurii falimentului.
Toate creantele asupra averii debitorului nascute dupa data deschiderii procedurii, vor
fi supuse verificarii (art. 771 alin. 3).
Creantele inscrise in tabelul definitiv de creante, intocmit ulterior deschiderii
procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, nu vor mai fi supuse verificarii.
Tiutlarii acestora vor putea sa formuleze contestatii cu privire la creantele si drepturile
de preferinta trecute de administrator in tabelul preliminar al creantelor nascute dupa data
deschiderii procedurii (art. 771 alin. 4).
Prin parcurgerea acestor etape se va intocmi un tabel definitiv consolidat. Acesta va
cuprinde, conform art. 771 alin. 5, toate creantele admise impotriva averii debitorului,
existente la data intrarii in faliment, respectandu-se dispozitia conform careia in cazul intrarii
in faliment, dupa confirmarea unui plan de reorganizare, titularii creantelor participa la
93
distribuiri cu valoarea acestora, astfel cum au fost prezentate in planul confirmat, mai putin
cota incasata in cursul reorganizarii (art art. 772).
Potrivit legii, creditorii nu sunt obligati sa restituie sumele incasate in cursul
reorganizarii (art. 774 alin. 1).
Titularilor de creante nascute dupa data deschiderii procedurii, care nu depun cererea
de admitere a creantelor in cadrul termenului prevazut pentru inregistrarea cererii de admitere
a acestor creante, li se aplica prevederile art. 5816 care stabileste decaderea din anumite
drepturi, precum dreptul de a participa la distribuirile de sume in cadrul reorganizarii si
falimentului, etc.(art. 771 alin. 6).
In ceea ce priveste creantele nascute intre data deschiderii procedurii si data intrarii in
faliment, dupa intrarea in faliment le vor fi aplicate, daca este necesar, in mod corespunzator,
dispozitiile art. 581-5816, precum si procedura de admitere a acestora (art. 77 alin. 5).
Garantiile reale si personale constituite pentru indeplinirea obligatiilor asumate prin
planul de reorganizare raman valabile in favoarea creditorilor pentru plata sumelor datorate
acestora, potrivit planului de reorganizare (art. 773).
Actele cu titlu gratuit, efectuate intre data confirmarii planului de reorganizare si
intrarea in faliment, vor fi anulate (art. 774 alin. 2).
Celelalte acte efectuate in intervalul dintre data confirmarii planului de reorganizare si
intrarea in faliment sunt prezumate ca fiind in frauda creditorilor si vor fi anulate (art. 774 alin.
3).
Exceptie fac actele permise expres de planul de reorganizare si cele facute cu
respectarea dispozitiilor art. 403 alin. 1 si 2. De asemenea sunt exceptate de la aplicarea
sanctiunii de anulare, cazurile in care cocontractantul dovedeste buna sa credinta la momentul
incheierii actului.

§ 3.6.2 : Masuri premergatoare lichidarii95


(art. 80 – 83)

In categoria masurilor premergatoare lichidarii legea reglementeaza urmatoarele:


 sigilarea bunurilor debitorului;

95
Paragraful “Masuri premergatoare lichidarii” a fost introdus prin OG nr. 38/2002, inlocuind paragraful
“Primele masuri” din sectiunea a 6-a – “Falimentul”.

94
 sfera bunurilor ce pot fi sigilate;
 inventarierea bunurilor din averea debitorului;
Sigilarea bunurilor debitorului (art. 80).
Pentru eficienta procedurii falimentului judecatorul-sindic trebuie sa ia rapid masuri
de siguranta pentru protejarea averii debitorului. Astfel, el va dispune sigilarea bunurilor din
averea debitorului.
Desi legea nu indica un termen pentru efectuarea acestei operatiuni, datorita
specificului ei se impune efectuarea cu maxima urgenta. Dealtfel, cand creditorul are bunuri
si in alte judete, legea dispune “sigilarea de urgenta a bunurilor”, judecatorul-sindic trimitand
in acest sens, notificari tribunalelor din acele judete.
Documentele intocmite de tribunale, cretificand ca sigiliile au fost aplicate, vor fi
trimise judecatorului-sindic.
Conform art. 81 alin. 3, in timpul actiunii de sigilare, lichidatorul va lua masurile
necesare pentru conservarea bunurilor.
Sfera bunurilor ce pot fi sigilate (art. 81).
Legea dispune ca vor fi puse sub sigilii urmatoarele: magazinele, magaziile,
depozitele, birourile, corespondenta comerciala, arhiva, dispozitivele de stocare si prelucrare
a informatiei, contractele, marfurile si orice alte bunuri mobile apartinand averii debitorului.
Sunt exceptate de la sigilare bunurile specificate de alin. 2 al art. 81 din lege:
▬ obiectele care vor trebui valorificate de urgenta, spre a se evita deteriorarea lor materiala
sau pierderea din valoare;
▬ registrele de contabilitate, care trebuie sa fie verificate;
▬ cambiile si alte titluri de valoare scadente sau care urmeaza a fi scadente in scurt timp,
precum si actiunile ori alte titluri de participare ale debitorului, care vor fi luate de lichidator
pentru a fi incasate sau pentru a efectua activitatile de conservare cerute;
▬ numerarul care va fi depus la banca, de catre lichidator, in contul averii debitorului.
Inventarierea bunurilor din averea debitorului (art. 82).
Inventarierea bunurilor din avere este reglementata in art. 82, 83 din lege si are drept
scop stabilirea bunurilor debitorului, indiferent ca sunt bunuri corporale sau incorporale
(brevete, licente, software, etc.).
De asemenea, inventarierea va avea in vedere atat bunurile puse sub sigilii, cat si
bunurile exceptate, toate fiind inscrise in lista de inventar.

95
Relizarea inventarierii sa face de catre lichidator. Acesta, pe masura desfasurarii
inventarierii ia in posesie bunurile, devenind depozitarul lor judiciar.
Daca averea debitorului poate fi inventariata integral intr-o singura zi, lichidatorul va
aplica sigiliile imediat dupa efectuarea operatiunii de inventariere; pentru celelalte cazuri
inventarierea se va face in cel mai scurt timp posibil.
La inventariere va trebui sa asiste debitorul atunci cand judecatorul-sindic o cere.
Pentru ipoteza ca debitorul nu se prezinta, ii este interzis sa conteste datele din inventar.
Listele de inventar cuprind o descriere a bunurilor si indica valoarea lor aproximativa
la data inventarului.
Pentru a-l asista pe lichidator la evaluarea bunurilor, judecatorul-sindic poate numi un
expert, platit din averea debitorului. Cererea pentru desemnarea expertului poate fi formulata
de comitetul creditorilor sau de lichidator.
Listele de inventar se semneaza de lichidator, de catre expert si de catre debitorul
prezent.96

§ 3.6.3 : Efectuarea lichidarii


(art. 100 – 106)

Lichidarea bunurilor din averea debitorului se efectueaza pe doua linii paralele, dar in
sensuri contrare. Pe de o parte, se urmareste intregirea averii debitorului de la datornicii
acestuia si, pe de alta parte, se procedeaza la transformarea bunurilor si creantelor lui in
numerar.
Art. 100 din Legea nr. 64/1995 prevede ca lichidarea bunurilor din patrimoniul
debiorului va fi efectuata de lichidator, sub controlul judecatorului-sindic.
Lichidarea va incepe de indata dupa afisarea tabelului definitiv consolidat al creantelor
(mentionat la art. 771 alin. 2 lit. d), exceptie facand cazurile expres mentionate de lege.
Bunurile vor putea fi vandute in bloc97 – ca un ansamblu in stare de functionare – sau
individual.

96
Semnatura debitorului are si semnificatia recunoasterii ca nici un bun din averea sa nu a fost omis. In acest
sens lichidatorul il va atentiona pe debitor, eventual printr-o mentiune inscrisa deasupra semnaturii debitorului.
Ion Turcu, op. cit., Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000, pag 294
97
Prin “vanzare in bloc” legea nu desemneaza toate bunurile debitorului, ci a considerat ca vanzarea in bloc
aceea ce are in vedere un ansamblu de bunuri care pot alcatui o unitate functionala, spre exemplu o linie de
montaj, o sectie de fabricatie etc. Radu Bufan, op. cit., pag 275

96
In functie de circumstantele cauzei si pe cat posibil, evaluarea bunurilor se va
intreprinde atat individual, cat si in bloc – ca un ansamblu in stare de functionare (art. 100
alin. 4).
Daca bunurile nu se pot vinde prin negociere directa, acestea vor fi vandute la licitatie,
in conditiile prevazute de Codul de procedura civila.
Aceste cerinte ale legii sunt menite sa asigure o eficienta sporita lichidarii bunurilor
debitorului si, implicit satisfacerea corespunzatoare a creantelor creditorilor.
Potrivit legii, lichidatorul poate angaja un expert contabil pentru a-l asista la stabilirea
preturilor bunurilor din patrimoniul debitorului.
Vanzarea bunurilor din averea debitorului.
In vederea transformarii in numerar a bunurilor din averea debitorului, legea instituie
anumite reguli speciale, in functie de formele diverse ale vanzarii.
Legea reglementeaza: vanzarea in bloc, vanzarea directa, vanzarea valorilor mobiliare.

 Vanzarea in bloc98 (art. 101). In caz de necesitate sau utilitate invederata a


vanzarii in bloc, lichidatorul va prezenta judecatorului-sindic un raport in care sa fie indicate,
descrise si evaluate bunurile ce urmeaza a fi vandute impreuna, precizandu-se si sarcinile de
care, eventual sunt grevate, insotite de propuneri vizand modalitatile de vanzare.99 O copie de
pe raport va fi depusa la grefa tribunalului, unde va putea fi studiata de orice parte interesata.
In maximum 30 de zile de la data primirii raportului lichidatorului, judecatorul-sindic
va convoca adunarea creditorilor, care va vota cu privire la raport.
Prin convocare, creditorii vor fi instiintati cu privire la posibilitatea studierii
raportului.
Raportul este aprobat ca urmare a votului titularilor tuturor creantelor garantate cu
bunuri incluse in ansamblu si al titularilor unei majoritati simple, prin valoare, a creantelor
chirografare prezente.
In urma aprobarii, judecatorul-sindic va da, printr-o incheiere, dispozitie lichidatorului
sa efectueze actele si operatiunile de lichidare, in conditiile propuse prin raport.

98
Sub regimul Codului comercial, modificat prin Legea din 1902, vanzarea in bloc se putea efectua doar pentru
bunurile restante, adica nelicitate si neadjudecate din cauza lipsei de amatori, iar aceasta vanzare in bloc se putea
realiza doar prin licitatie publica. M. Pascanu, op. cit., pag 462
99
Se observa ca in forma actuala a legii nu se stabileste nici un termen pentru prezentarea raportului de catre
lichidator. Anterior modificarii aduse de OG nr. 38/2002, prezentarea raportului trebuia sa se faca in 30 de zile,
fiind de competenta unui expert sau a unei comisii formata din trei experti desemnati de judecatorul-sindic.

97
Prevederile art. 101, referitoare la raportul asupra vanzarii in bloc, se aplica in mod
corespunzator si pentru autorizarea vanzarii in bloc a creantelor detinute de debitor impotriva
unei terte persoane (art. 101 alin. 4).
 Vanzarea directa a imobilelor (art. 102). In faza lichidarii, regulile vanzarii
imobilelor sunt stabilite de art. 102.
La propunerea lichidatorului, judecatorul-sindic va putea aproba vanzarea directa, deci
fara licitatie, a imobilelor din averea debitorului.
In propunerea sa, lichidatorul trebuie sa identifice bunul imobil, prin situatia sa in teren
si prin datele din registrele de publicitate imobiliara si sa precizeze eventualele sarcini de care
este grevat.
Propunerea se analizeaza in cadrul unei sedinte convocate de judecatorul-sindic, acesta
notificand propunerea debitorului si creditorilor cu garantii reale asupra bunului si
instiintandu-i despre posibilitatea de a depune contestatii motivate cu cel putin 5 zile inainte
de data convocarii.
Sedinta va fi convocata in maximum 30 de zile de la data primirii cererii.
Judecatorul-sindic va decide in cadrul sedintei asupra propunerii, printr-o incheiere,
solutionand totodata si contestatiile depuse.
Incheierea judecatorului-sindic de aprobare a vanzarii se comunica partilor interesate
– lichidator, debitor si creditori garantati – in cazul in care acestia nu s-au prezentat la sedinta,
va fi afisata la imobilul respectiv si va fi publicata in doua ziare locale raspandite.
Vanzarea directa va putea fi facuta, sub sanctiunea nulitatii, numai dupa 20 de zile de
la data ultimei publicatii in ziar.
 Vanzarea valorilor mobiliare (art. 104). In cazul cand in patrimoniul debitorului
exista anumite valori mobiliare (actiuni sau obligatiuni), acestea vor fi vandute in conditiile
Legii nr. 52/1994, privind valorile mobiliare si bursele de valori.
Veniturile din administrarea bunurilor debitorului100.
Lichidatorul incaseaza veniturile obtinute din exploatarea comerciala a cladirilor si a
celorlalte bunuri din averea debitorului si consemneaza sumele, in acelasi cont bancar, urmand
sa fie supuse distribuirii concomitent cu sumele rezultate ca urmare a vanzarii acelor bunuri.

100
Prin venituri din administrare se inteleg: chiriile produse de cladirile si instalatiile inchiriate, chiar cand
contractele de inchiriere sunt disimulate sub forma contractelor de asociere in participatiune; veniturile obtinute
din continuarea functionarii unor activitati comerciale ale debitorului; dobanzi si penalitati percepute pentru
credite comerciale etc. Radu Bufan, op. cit., pag 289

98
Conform art. 105, sumele de bani rezultate din contractele de vanzare-cumparare
incheiate de catre lichidator in virtutea puterilor ce i-au fost conferite de Legea nr. 64/1995 se
vor depune la o unitate a unei banci.
Depozitarul recipiselor de depunere a sumelor de bani in cont este judecatorul-sindic.
Distribuirea sumelor obtinute din vanzarea bunurilor grevate de garantii reale
mobiliare ori drepturi de retentie.
Ordinea de distribuire a fondurilor rezultate din vanzarea bunurilor averii debitorului
grevate, in favoarea creditorului de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare, ori drepturi
de retentie, de orice fel este, conform art 106 alin. 1, urmatoarea:
1. Taxele, costul timbrelor si orice alte cheltuieli aferente vanzarii bunurilor respective,
inclusiv cheltuielile necesare efectuate pentru conservarea acestor bunuri, precum si plata
retributiilor persoanelor angajate de catre lichidator pentru procedura falimentului sau pentru
administrator, daca a avut loc o astfel de activitate, anterioara falimentului.
2. Creantele creditorilor garantati, cuprinzand tot capitalul, dobanzile, majorarile si
penalitatile de orice fel, precum si cheltuielile.
Daca sumele realizate din vanzarea bunurilor sunt insuficiente pentru plata acestor
creante garantate, creditorii neachitati vor avea pentru diferenta creante chirografare care vor
veni in concurs cu creantele mentionate in art. 108 pct. 9. Acestea, fiind creante negarantate
nu vor mai fi purtatoare de dobanda.
Creditorul unei creante garantate are o situatie speciala. Acesta va putea sa participe
si la distribuirile de sume efectuate anterior vanzarii bunului supus garantiei lui. Sumele
primite in acest caz vor fi scazute din cele pe care creditorul este indreptatit sa le primeasca
ulterior, din vanzarea bunului supus propreiei lui garantii, evitandu-se astfel ca creditorul unei
creante garantate sa primeasca mai mult decat daca bunul supus garantiei sale, ar fi fost vandut
anterior distribuirii.

§ 3.6.4 : Distribuirea sumelor realizate in urma lichidarii

Modul in care creditorii comerciantului in faliment sunt indestulati din lichidarea


activului reprezinta un punct esential al procedurii falimentului deoarece in marea majoritate
a cazurilor nu exista un activ suficient pentru a fi stinse toate creantele impotriva averii
debitorului.

99
Lichidatorul este obligat sa prezinte judecatorului-sindic un raport, la fiecare 3 luni,
calculate de la data inceperii lichidarii.
Raportul va cuprinde fondurile obtinute din lichidarea si din incasarea de creante,
precum si plata retributiei lichidatorului si a celorlalte cheltuieli mentionate la art. 108 pct.
1101.
Deodata cu raportul, lichidatorul va depune si planul de distribuire intre creditori a
sumelor ramase dupa acoperirea retibutiei lichidatorului si a cheltuielilor prevazute la pct. 1
al art. 108.
Potrivit legii, planul de distribuire va fi inregistrat la grefa tribunalului. Faptul
inregistrarii planului de distribuire trebuie adus la cunostinta fiecarui creditor, printr-o
notificare.
Judecatorul-sindic poate prelungi cu cel mult o luna termenul pentru prezentarea
raportului si a planului de distribuire.
Atat raportul cat si planul vor fi afisate, in copie, la usa tribunalului.
In termen de 10 zile de la afisare, orice creditor poate inregistra la tribunal, la dosarul
de faliment, obiectiuni la raport si la plan.
Intr-un termen cuprins intre 20 si 30 de zile, calculat de la expedierea de catre
lichidator a notificarii inregistrarii raportului si a planului de distribuire la grefa tribunalului,
judecatorul-sindic va tine o sedinta cu lichidatorul, debitorul si creditorii.
In aceasta sedinta, judecatorul-sindic va solutiona, deodata, prin sentinta, toate
obiectiunile.
Ordinea de preferinta in plata creantelor (art. 108 din Legea nr. 64/1995).
Conform art. 108, in cazul falimentului, creantele vor fi platite in urmatoarea ordine:
1. Taxele, timbrele si orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin lege, inclusiv
cheltuielile nesesare conservarii si administrarii bunurilor din averea debitorului, precum si
plata remuneratiilor, persoanelor angajate – administrator, lichidator, experti.
2. Creantele reprezentand creditele, cu dobanzile si cheltuielile aferente, acordate de
societatile bancare dupa deschiderea procedurii, precum si creantele rezultand din continuarea
activitatii debitorului dupa deschiderea procedurii.

101
Art. 108 pct. 1 enumera: taxele, timbrele si orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta
lege, inclusiv cheltuielile nesesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, precum
si plata remuneratiilor, persoanelor angajate – administrator, lichidator, experti.

100
3. Creantele izvorate din raporturi de munca pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii
procedurii.
4. Creantele bugetare.
5. Creantele garantate cu ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare, ori drepturi de
retentie, de orice fel asupra bunurilor.
6. Creantele reprezenand sumele datorate de catre debitori unor terti in baza unor
obligatii de intretinere, alocatii pentru minori sau de plata a unor sume periodice destinate
asigurarii mijloacelor de existenta.
7. Creantele reprezentand sumele stabilite de judecatorul-sindic pentru intretinerea
debitorului si a familiei sale, daca acesta este persoana fizica.
8. Creantele reprezentand credite bancare, cu cheltuielile si dobanzile aferente, cele
rezultate din vanzari de produse, prestari de sevicii sau alte lucrari, precum si din chirii.
9. Alte creante chirografare.
10. Creantele subordonate in urmatoarea ordine de preferinta:
▬ creditele acordate persoanei juridice debitoare de catre un asociat sau actionar detinand
cel putin 10% din capitalul social;
▬ creantele izvorand din acte cu titlu gratuit.
11. Creantele asociatilor sau actionarilor persoane juridice debitoare, derivand din dreptul
rezidual al calitatii lor, in conformitate cu prevederile legale si statutare.
Plata unor creante in conditii speciale (art. 109, 112).
a) Creantele bugetare. In privinta creditului bugetar art. 109, din lege dispune ca in
cazul in care valoarea bunurilor din patrimoniului debitorului este mai mica decat valoarea
creantelor prevazute la art. 108 pct. 4 din lege, judecatorul-sindic va autoriza statul sa-si
exercite drepturile potrivit OG nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare.
Cu alte cuvinte judecatorul-sindic va autoriza statul sa aplice procedura de executare
silita potrivit OG nr. 11/1996.
Din sumele realizate pe baza acestei proceduri vor fi achitate mai intai sumele de bani
prevazute la art.108 pct.1, aferente procedurii falimentului. Sumele ramase se utilizeaza
pentru plata creantelor bugetare.
b) Creantele impotriva unei societati in nume colectiv sau in comandita. Art.112
reglementeaza situatia societatilor in nume colectiv sau in comandita care sunt debitoare, iar

101
bunurile care alcatuiesc averea lor nu sunt suficiente pentru plata creantelor inregistrate in
tabelul definitiv consolidat al creantelor.
In astfel de situatii judecatorul-sindic va autoriza executarea silita, in conditiile legii,
impotriva asociatilor cu raspundere nelimitata, pronuntand o sentinta definitiva si executorie
care va fi pusa in executare de lichidator, prin executor judecatoresc.
In urma lichidarii bunurilor din averea debitorului, creantele vor fi achitate in ordinea
prevazuta la art.108. In aceste conditii, titularilor de creante dintr-o categorie li se vor putea
distribui sume numai dupa acoperirea deplina a creantelor din categoria ierarhic superioara
(art.111 alin.1).
Intre creditorii situati la aceeasi pozitie in art. 108, suma se distribuie proportional cu
suma cu care a fost inscrisa fiecare creanta in tabelul definitiv consolidat (art.110).
In cazul insuficientei sumelor necesare pentru acoperirea valorii integrale a creantelor
cu acelasi rang de prioritate, titularii acestora vor primi o cota falimentara. Aceasta cota
falimentara reprezinta suma proportionala cu procentul pe care o anumita creanta il detine in
categoria din care face parte.
Consemnarea unor sume de bani (art. 113, 114).
Conform dispozitiilor art. 113, cu ocazia distribuirilor periodice, vor fi consemnate in
contul deschis la o unitate a unei banci (prevazut de art. 4, alin. 2), urmatoarele sume:
1. sumele proportionale, datorate creditorilor ale caror creante sunt supuse unei conditii
suspensive, care nu s-a realizat inca;
2. sumele proportionale datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtator, care si-
au inscris creantele pe baza copiei titlului (bilete de ordin, cambii) si nu au prezentat inca
originalele titlurilor;
3. sumele proportionale, datorate creantelor admise provizoriu;
4. rezervele destinate sa acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului sau ale
procedurii.
Ca masura de conservare s-a specificat, in art.114, ca sumele cuvenite creditorilor cu
creante inscrise in tabelul de creante, carora li s-au alocat sume numai partial, sau cu creante
sub conditie suspensiva si care au luat parte la distribuire, sa fie pastrate la banca, intr-un cont
special de depozit102, pana ce situatia lor va fi fost lamurita.
Raportul final si bilantul general (art. 115, 116).

102
S-a aratat ca textul ce dispune pastrarea sumelor la banca intr-un cont special de depozit este implicit abrogat
prin dispozitiile art. 4 alin. 2, referitoare la contul de consemnare. Ion Turcu, op. cit., pag 310

102
Dupa transformarea bunurilor din averea debitorului in lichiditati, lichidatorul are
obligatia de a intocmi raportul final si bilantul general al lichidarii, in care vor fi precizate in
detaliu operatiunile de lichidare, sumele incasate si sumele cuvenite creditorilor.
Debitorului si fiecaruia dintre creditori li se comunica in copie aceste inscrisuri, iar o
alta copie se afiseaza la usa tribunalului.
Judecatorul-sindic va convoca adunarea creditorilor intr-un termen de maximum 30
de zile da la afisarea raportului final.
Creditorii au posibilitatea de a formula obiectii la raportul final cu cel putin 5 zile
inainte de data convocarii sedintei.
In cadrul sedintei, judecatorul-sindic va solutiona, prin incheiere, toate obiectiunile la
raportul final, il va aproba sau va dispune daca este cazul, modificarea corespunzatoare a
acestuia.
Creantele care, la inregistrarea raportului final sunt inca sub conditie nu vor participa
la distribuire.
Aprobarea raportului final da dreptul lichidatorului sa distribuie tot ce a ramas
nedistribuit, respectiv sa procedeze la distribuirea finala (art. 116).
Fondurile nereclamate de catre creditorii indreptatiti, in termen de 90 de zile de la
inceperea distribuirii finale, vor fi depuse de catre lichidator la banca, in contul patrimoniului
debitorului. Acestor sume li se va putea da destinatia prevazuta la art. 4 alin. 3, respectiv
alimentarea fondului de lichidare. Extrasul de cont se depune la tribunal.

Sectiunea 7
Inchiderea procedurii

§ 3.7.1 : Situatiile in care se inchide procedura

Legea nr. 64/1995, modificata si completata prin OG nr. 38/2002, reglementeaza atat
situatia generala a inchiderii procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, cat si o serie
de situatii speciale, in care este posibila inchiderea procedurii.

103
Situatia generala este reglementata de art. 117 din lege care prevede atat cazul
inchiderii procedurii de reorganizare prin continuarea activitatii sau de lichidare pe baza de
plan, cat si cazul inchiderii procedurii falimentului.
Portivit alin. 1 al art. 117, procedura de reorganizare prin continuarea activitatii
sau de lichidare pe baza de plan va fi inchisa, printr-o sentinta, ca urmare a indeplinirii
tuturor obligatiilor de plata asumate in planul confirmat.
Procedura falimentului va fi inchisa in urma aprobarii raportului final de catre
judecatorul-sindic, cand toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite
si cand fondurile nereclamate au fost depuse la banca.
La fel ca procedura falimentului se inchide si o procedura inceputa ca reorganizare si
care se transforma in faliment ulterior.
In urma cererii lichidatorului, privind inchiderea procedurii, judecatorul-sindic va
pronunta o sentinta inchizand astfel procedura.
Daca debitorul supus procedurii este o societate comerciala judecatorul-sindic va
dispune radierea acesteia (art. 117 alin. 2).
In lege sunt reglementate si urmatoarele situatii speciale de inchidere a procedurii
reorganizarii judiciare si a falimentului: inchiderea procedurii inainte de lichidarea averii
debitorului si inchiderea procedurii pentru neinregistrarea vreunei creante.
Inchiderea procedurii inainte de lichidarea averii debitorului (art. 119). Daca pe
parcursul procedurii, creantele prezentate au fost complet acoperite prin distribuirile facute,
judecatorul-sindic poate pronunta o sentinta de inchidere a procedurii chiar inainte ca bunurile
din averea debitorului sa fi fost lichidate in intregime.
Inchiderea procedurii pentru neinregistrarea vreunei creante (art. 120).
Procedura se inchide daca, dupa expirarea termenelor pentru inregistrarea cererilor privind
creantele asupra averii debitorului, nici o cerere de admitere a creantelor nu a fost inregistrata.
Judecatorul-sindic va pronunta, in aceste conditii, o sentinta de inchidere a procedurii,
revocand totodata hotararea de deschidere a procedurii.

§ 3.7.2 : Efectele inchiderii procedurii

Hotararea de inchidere a procedurii are anumite efecte privind: notificarea inchiderii


procedurii, descarcarea organelor participante la procedura, descarcarea debitorului de
obligatiile anterioare inceperii procedurii.
104
Notificarea inchiderii procedurii (art. 121). Sentinta de inchidere a procedurii va fi
notificata de judecatorul-sindic debitorului, tuturor creditorilor, asociatilor/actionarilor,
directiei teritoriale a finantelor publice si oficiului registrului comertului unde debitorul este
inmatriculat, pentru efectuarea mentiunii. Totodata, sentinta de inchidere a procedurii se va
afisa in extras la sediul tribunalului.
Partile interesate vor putea formula obiectiuni in termen de 15 zile de la afisarea
extrasului.
Sedinta in cadrul careia judecatorul-sindic va solutiona toate obiectiunile va fi tinuta
in termen de 30 de zile de la afisarea extrasului.
Descarcarea organelor participante la procedura (art. 122). Ca efect al inchiderii
procedurii, atat judecatorul-sindic cat si administratorul, lichidatorul, precum si persoanele
care i-au asistat, sunt descarcati de orice indatoriri sau responsabilitati. Legea enumera
indatoririle si responsabilitatile referitoare la procedura, debitor si averea debitorului,
creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati.
Descarcarea debitorului de obligatiile anterioare inceperii procedurii (art. 123).
Cele mai importante efecte ale inchiderii procedurii privesc pe debitor, respectiv pe
principalul subiect al procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.
Legea prevede in art. 123 descarcarea de obligatii a debitorului, in tot sau in parte, atat
in cazul inchiderii procedurii falimentului, cat si in cazul confirmarii unui plan de
reorganizare.
In principiu, prin inchiderea procedurii de faliment, debitorul persoana fizica va fi
descarcat de obligatiile pe care le avea inainte de intrarea in faliment, dar sub rezerva de a nu
fi gasit vinovat de bancruta frauduloasa103 sau de plati ori transferuri frauduloase. Cu toate
acestea, in astfel de situatii, el va fi descarcat de obligatii numai in masura in care acestea au
fost platite in cadrul procedurii, cu exceptia cazului prevazut la art. 5816 alin. 1 pct. 3.
Daca un debitor persoana fizica a mai beneficiat de o masura similara intr-o procedura
de reorganizare sau de faliment anterioara, intervenita cu cel mult 5 ani precedenti deschiderii
procedurii urmatoare, el nu va beneficia de descarcarea de obligatii, enuntata anterior (art. 123
alin.2).

103
Infractiunea de bancruta frauduloasa este reglementata in art. 276 lit. a) si b) din Legea nr. 31/1990, fiind cea
mai grava infractiune dintre cele prevazute de legiuitor in legea mentionata, prezentand un pericol social
deosebit. V. Pasca, Infractiunea de bancruta, “Dreptul” nr. 6/1995, pag 34-57

105
In cazul confirmarii unui plan de reorganizare, debitorul este descarcat de diferenta
dintre valoarea obligatiilor pe care le avea inainte de confirmarea planului si cea prevazuta in
plan, inca de la data confirmarii planului. Exceptie face cazul cazul in care sunt indeplinite
cumulativ, urmatoarele conditii:
a) planul de reorganizare al debitorului persoana fizica prevede lichidarea totala sau
substantiala a bunurilor din averea debitorului;
b) planul prevede ca debitorul nu va mai continua activitatea comerciala dupa executarea
planului;
c) la momentul confirmarii planului, debitorul nu ar beneficia de masura descarcarii de
obligatii in cazul in care s-ar afla intr-o procedura de faliment.
Legea enunta, in art. 123 alin. 4, regula conform careia descarcarea de obligatii a
debitorului nu atrage descarcarea de obligatii a fidejusorului sau a codebitorului principal.
De asemenea, descarcarea de obligatii a debitorului, reglementata de art. 123, nu
survine in cazul inchiderii procedurii ca urmare a neinregistrarii nici unei cereri de admitere a
creantelor, in cadrul termenelor prevazute de lege in acest sens. Cu toate acestea, operatiunile
de administrare, legal facute asupra averii debitorului, isi vor produce efectele, iar drepturile
dobandite pana la revocare raman neatinse (art. 120 alin. 2).
Consecinta nedescaracarii de obligatii a debitorului este ca fiecare creditor al sau isi
va pastra dreptul de a urmari in mod direct si individual averea debitorului, in conformitate cu
procedura de executare silita din dreptul comun.

106
CAPITOLUL 4

RASPUNDEREA MEMBRILOR ORGANELOR DE CONDUCERE

Capitolul IV al Legii nr. 64/1995, cu modificarile ulterioare, instituie norme juridice


speciale, referitoare la raspunderea membrilor organelor de conducere ale societatii
comerciale.
In cazul in care, prin faptele lor, anumite persoane au dus la aparitia starii de insolventa
sau au savarsit anumite infractiuni vor raspunde fie patrimonial, fie penal, dupa cum indica
legea.

Sectiunea 1
Raspunderea patrimoniala

Conform dispozitiilor alin. 1 al art. 124, “judecatorul-sindic poate dispune ca o parte


a pasivului societatii pe actiuni, al societatii cu raspundere limitata sau, dupa caz, al
organizatiei cooperatiste ori al asociatiei cooperatiste teritoriale, ajunsa in stare de insolventa
sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere – administratori, directori, cenzori –
care au contribuit la ajungerea debitorului in aceasta situatie” prin una dintre faptele prevazute
la lit. a) – g), la acelasi alineat.

107
Asadar, in conditiile art. 124, persoanele care vor raspunde patrimonial sunt
membrii organelor de conducere104 – administratori, directori, cenzori – ale societatii pe
actiuni, societatii cu raspundere limitata sau, dupa caz, organizatiei cooperatiste ori ale
asociatiei cooperatiste teritoriale.
In doctrina, conform unor pareri105, excluderea celorlalte forme de societate – societate
in nume colectiv sau in comandita – este considerata ca fiind nejustificata, insa, in opinia
majoritara106 s-a aratat ca celorlalte forme de societate, neenumerate de art. 124, li se aplica
prevederile art. 112 din lege, conform caruia: “in cazul in care bunurile care alcatuiesc averea
unei societati in nume colectiv sau in comandita nu sunt suficiente pentru plata creantelor
inregistrate in tabelul definitiv consolidat al creantelor, judecatorul-sindic va autoriza
executarea silita, in conditiile legii, impotriva asociatilor cu raspundere nelimitata, pronuntand
o sentinta definitiva si executorie, care va fi pusa in executare de lichidator, prin executor
judecatoresc”.
Prejudiciul consta in aducerea societatii in stare de insolventa, prin savarsirea unor
fapte, cu consecinta declansarii procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.
Conform art. 125, prejudiciul exista atat in cazul aplicarii procedurii reorganizarii, cat
si a procedurii falimentului.
Faptele care atrag raspunderea membrilor organelor de conducere.
Art. 124 alin. 1, lit. a) – g) enumera limitativ107 urmatoarele fapte ce atrag raspunderea
membrilor organelor de conducere:
a) folosirea bunurilor sau creditelor societatii in folosul propriu sau in cel al unei alte
societati. Cu alte cuvinte, este incriminata utilizarea activelor societatii pentru a obtine, in mod
direct sau indirect, avantaje materiale.
b) efectuarea de acte de comert in interes personal, sub acoperirea societatii;
c) continuarea unei activitati, in interes personal, care ducea in mod vadit societatea la
incetarea de plati;

104
Doctrina considera ca enumerarea administratorilor, directorilor si cenzorilor in sfera organelor de conducere
ce raspund pentru ajungerea societatii in stare de insolventa, prin anumite fapte pe care le-au savarsit, are un
caracter exemplificativ, pentru a lasa posibilitatea adaugarii altor functii care decurg din calitatea de membru al
unui organ de conducere. Ion Turcu, op. cit., Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000, pag 318
105
Stanciu D. Carpenaru, op. cit., Editura All Beck, Bucuresti 2000, pag 609; Gheorghe Gheorghiu, op. cit.,
pag 208
106
Ion Turcu, op. cit., Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000, pag 315; Cristina Rotaru, op. cit., pag 137
107
Ion Turcu, op. cit., Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000, pag 320

108
d) tinerea unei contabilitati fictive sau care nu este in conformitate cu legea, favorizarea
disparitiei unor documente contabile;
e) deturnarea sau ascunderea unei parti din activul societatii sau marirea, in mod fictiv a
pasivului acesteia;
f) folosirea de mijloace ruinatoare pentru a procura societatii fonduri, in scopul intarzierii
incetarii de plati;
g) efectuarea unor plati preferentiale catre un creditor, in dauna celorlalti creditori, in
luna precedenta incetarii platilor.

Obiectul raspunderii patrimoniale consta, conform textului legii, in suportarea unei


parti108 din pasivul societatii debitoare. Aceasta parte de pasiv trebuie sa fie rezultatul faptelor
savarsite de persoana in cauza.
Procedura angajarii raspunderii patrimoniale.
Raspunderea patrimoniala a membrilor organelor de conducere ale societatii pe
actiuni, societatii cu raspundere limitata sau, dupa caz, organizatiei cooperatiste ori al
asociatiei cooperatiste teritoriale se decide de catre judecatorul-sindic.
Potrivit legii, judecatorul-sindic poate fi sesizat de catre administrator sau lichidator,
de catre oricare dintre creditori sau asociati/actionari, de camera de comert si industrie
teritoriala sau, dupa caz, asociatia cooperatista teritoriala, respectiv natioanla. De asemenea,
judecatorul-sindic se poate sesiza din oficiu, pe baza datelor din dosarul cauzei, si va dispune
masuri asiguratorii (art. 126).
Judecatorul-sindic va stabili partea din pasivul societatii debitoare care va fi suportata
de membrii organelor de conducere ale societatii, vinovati de ajungerea in stare de insolventa.
In urma hotararii judecatorului-sindic, se va proceda la executarea silita impotriva
administratorilor, directorilor, cenzorilor, societatilor menionate, potrivit Codului de
procedura civila, cu exceptia cazurilor in care printr-o lege speciala se dispune altfel (art. 127).
Sumele reprezentand partea din pasivul societatilor mentionate in art. 124 alin. 1,
realizate prin masurile de executare silita, vor intra in averea debitorului. Aceste sume vor fi

108
Conform doctrinei, aceasta “parte” poate fi reprezentata de: partea din pasivul societatii care nu se poate
acoperi din lichidarea averii debitorului; partea de pasiv ramasa neacoperita, determinata de catre judecatorul-
sindic; numai acea parte din pasivul ramas neacoperit, care este efectul faptelor mentionate la lit. a) – g) din alin.
1. Ion Turcu, op. cit., Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000, pag 322

109
destinate, in caz de reorganizare, completarii fondurilor necesare continuarii activitatii
debitorului, iar in caz de faliment, acoperirii pasivului (art. 125).

Sectiunea 2
Raspunderea penala

Potrivit art. 124 alin. 2, “aplicarea dispozitiilor alin. 1 nu inlatura aplicarea legii
penale pentru faptele care constituie infractiuni”.
Prin urmare, membrii organelor de conducere – administratori, directori, cenzori – ale
societatii pe actiuni, societatii cu raspundere limitata sau, dupa caz, organizatiei cooperatiste
ori ale asociatiei cooperatiste teritoriale, care au contribuit la ajungerea in stare de insolventa
a societatii, vor suporta rigorile legii penale pentru faptele lor care constituie infractiuni.
Conditia necesara si suficienta pentru angajarea respunderii penale este savarsirea unui
fapt ilicit penal, si anume o infractiune.
Bancruta frauduloasa109 este una dintre infractiunile reglementate de Legea nr.
31/1990, prevazand atat cazul desfasurarii normale a activitatii societatii comerciale, cat si
cazul in care societatea comerciala este in stare de insolventa, fiind supusa procedurii
reorganizarii judiciare si a falimentului.
Potrivit art. 276 din Legea nr. 31/1990, “se pedepsesc cu inchisoarea de la 3 la 12 ani
persoanele vinovate de bancruta frauduloasa, constand in una dintre urmatoarele fapte:
a) falsificarea, sustragerea sau distrugerea evidentelor societatii ori ascunderea unei
parti din activul societatii, infatisarea de datorii inexistente sau prezentarea in registrele
societatii, in alt act ori in bilantul contabil, a unor sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte
fiind savarsite in vederea diminuarii aparente a valorii activelor;

109
Initial, infractiunea de bancruta era reglementata de Codul comercial in cadrul dispozitiilor aplicabile in
cazul falimentului, respectiv in art. 695 – 888.

110
b) instrainarea, in frauda creditorilor, in caz de faliment al unei societati, a unei parti
insemnate din active”.
Din textul lit. b) a articolului citat, pentru existenta infractiunii de bancruta, trebuie
indeplinite cumulativ doua conditii: societatea comerciala sa fie supusa procedurii
falimentului si cu ocazia administrarii procedurii sa se constate ca debitorul a instrainat active
in dauna creditorilor.

CONCLUZII

Lucrarea se intituleaza “Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului” si este


structurata in patru capitole, astfel:
Capitolul 1. – “Aspecte generale”
Capitolul 2. – “Organele care aplica procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului”
Capitolul 3. – “Continutul si desfasurarea procedurii reorganizarii judiciare si a
falimentului”
Capitolul 4. – “Raspunderea membrilor organelor de conducere”
In primul capitol al lucrarii am prezentat un scurt istoric al notiunii de faliment,
pornind inca de la primele reglementari ale falimenului din perioada antica, pana la
reglementarile din perioada contemporana.
De asemenea, am aratat reglementarea tratamentului comerciantilor in incapacitate in
Romania, de-a lungul timpului, incepand cu Codul Caragea, Codul Calimach, Condica pentru
Comerciu, Codul Comercial de la 1887, si terminand cu reglementarea actuala, realizata prin
Legea privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului nr. 64/1995.
La forma actuala a legii s-a ajuns prin modificarile si completarile aduse in timp de:
Ordonanta Guvernului nr. 38/1996, Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 58/1997, Legea
privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice nr. 99/1999 si, recent, prin
Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, care intra in vigoare incepand cu 1 august 2002.
Pentru o intelegere cat mai buna a reglementarii actuale a procedurii reorganizarii
judiciare si a falimentului, am tratat pe larg domeniul de aplicare al acesteia, respectiv
conditiile care trebuie indeplinite pentru aplicarea procedurii. Acestea constau in: calitatea de

111
comerciant a debitorului, care trebuie sa faca parte din una dintre cele 3 categorii de
comercianti enumerate in lege; si situatia debitorului, al carui patrimoniu trebuie sa fie in
stare de insolventa.
Consider ca modificarile aduse Legii nr. 64/1995 prin OG nr. 38/2002, sunt binevenite,
eliminand o serie de probleme si controverse alimentate de reglementarea anterioara, care pe
alocuri s-a dovedit incompleta. Una dintre lamuririle aduse prin aceasta modificare consta in
faptul ca se arata expres ca reglementarea este aplicabila comerciantilor in insolventa. Se
elimina astfel confuzia insolventa – insolvabilitate.
Tot in primul capitol am prezentat si trasaturile procedurii reorganizarii judiciare si a
falimentului, in conditiile in care, aceste caractere constituie repere importante in procesul de
interpretare si aplicare a dispozitiilor legale.
Pe baza analizei problemelor cuprinse in sectiunile anterioare, am considerat ca opt
trasaturi (caractere) sunt relevante pentru procedura analizata. Acestea sunt: caracterul
judiciar, caracterul colectiv (concursual), caracterul egalitar, caracterul unitar, caracterul
general, caracterul profesional, caracterul de remediu sau de executare silita si caracterul
operativ.
Capitolul 2 se numeste “Organele care aplica procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului”. Conform legii, “organele care aplica procedura sunt: instantele judecatoresti,
judecatorul-sindic, administratorul, lichidatorul, adunarea creditorilor si comitetul
creditorilor”.
Astfel, pentru fiecare dintre aceste organe, care intrevin in derularea procedurii, am
prezentat atat atributiile specifice cat si modul concret de desfasurare a activitatii lor.
Al treilea capitol – “Continutul si desfasurarea procedurii reorganizarii judiciare si a
falimentului” – prezinta intreaga procedura, asa cum este aceasta reglementa in prezent, in
Romania.
In cadrul acestui capitol am incercat, pe cat posibil sa prezint elementele de procedura,
in ordinea in care acestea se succed in timp. Astfel, am inceput prin a prezenta conditiile
formularii cererilor introductive pentru initierea procedurii reorganizarii judiciare si a
falimentului, in corelatie cu titularii acestui drept. Conform legii acestia sunt: debitorul,
creditorii, ori camera de comert si industrie teritoriala si asociatiile cooperatiste teritoriale,
respectiv cea nationala.
Procesul continua cu deschiderea procedurii, ca urmare a cererilor formulate in
conformitate cu legea, si notificarea deschiderii procedurii.
112
Urmatoarea subsectiune este destinata analizei efectelor deschiderii procedurii.
Datorita complexitatii textelor de lege referitoare la creantele asupra averii debitorului
si deoarece “scopul legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului
debitorului, in insolventa”, am considerat necesara prezentarea detaliata a situatiei creantelor.
De asemenea, am aratat si situatia unor acte juridice ale debitorului, conform
clasificarii doctrinei care le imparte in: acte juridice frauduloase, acte juridice privind
transmiterea unor drepturi patrimoniale si acte juridice aflate in curs de desfasurare.
Legea arata ca pentru indeplinirea scopului sau – acoperirea pasivului debitorului – se
poate utiliza fie calea reorganizarii comerciantului si a activitatii acestuia sau lichidarea unor
bunuri din averea lui pana la stingerea pasivului, fie calea falimentului. Prin urmare, am
prezentat pe larg atat planul de reorganizare, cu toate elementele sale de continut, si
formalitatile propunerii, admiterii, publicitatii, votarii, confirmarii planului, cat si
reorganizarea propriu-zisa. Aceasta din urma consta in indeplinirea schimbarilor de structura
prevazute de plan.
Falimentul este cea de a doua modalitate a atingerii scopului procedurii instituite prin
Legea nr. 64/1995. Aceasta se pune in aplicare fie daca nu sunt indeplitite conditiile pentru
efectuarea reorganizarii sau reorganizarea se dovedeste ineficienta, fie daca de la bun inceput
se opteaza pentru aplicarea procedurii falimentului. Prin aceasta se urmareste transformarea
in bani a bunurilor din patrimoniul debitorului, pentru acoperirea pasivului acestuia.
In sectiunea destinata falimentului am aratat intreaga procedura, incepand cu conditiile
ce determina initierea procedurii falimentare, notificarea intrarii in faliment, situatia creantelor
in aceste conditii, masurile premergatoare lichidarii (sigilarea si inventarierea bunurilor din
averea debitorului), efectuarea lichidarii si, in final distribuirea sumelor realizate in urma
lichidarii.
Ultima sectiune a capitolului 3 se refera la inchiderea procedurii, unde am aratat
situatiile inchiderii procedurii si efectele inchiderii procedurii.
Capitolul 4 se numeste “Raspunderea membrilor organelor de conducere”. Conform
legii, in cazul in care prin faptele lor, anumite persoane au dus la aparitia starii de insolventa
sau au savarsit anumite infractiuni vor raspunde fie patrimonial, fie penal. Corespunzator
acestei clasificari a raspunderii am anlizat ambele forme, asa cum sunt acestea reglementate
in Legea nr. 64/1995, iar pentru raspunderea penala am analizat bancruta frauduloasa,
considerand ca aceasta este una dintre principalele infractiuni de luat in considerare in
corelatie cu procedura reorganizarii judiciare si a falimentului.
113
In concluzie, cea mai mare parte a lucrarii este destinata analizei Legii privind
procedura reorganizarii judiciare si a falimentului nr. 64/1995, republicata, modificata si
completata de OG nr. 38/2002, incercand in acest sens sa analizez textul legii in corelatie cu
desfasurarea in timp a procedurii.
Modificarile aduse, de-a lungul timpului, acestei reglementari au respectat in general
semnalele doctrinei in ceea priveste gresita sau incompleta reglementare a unora dintre textele
articolelor din lege. Chiar si in prezent mai exista apecte susceptibile de a fi imbunatatite.
In cele ce urmeaza voi incerca sa arat unele aspecte care pot fi inca perfectionate.
In primul rand cred ca ar fi utila o reglementare a fazei anterioare a inceperii
procedurii, dandu-se posibilitatea unei redresari extrajudiciare a situatiei debitorului in
insolventa, de exemplu prin posibilitatea negocierii cu creditorii, anterior fazei judiciare a
procedurii.
De asemenea, ar fi utila, dupa exemplul legii franceze, o reglementare simplificata
pentru intreprinderile mici si mijlocii, care ar micsora, acolo unde este cazul, durata procedurii
si volumul de resurse consumate, fiind astfel avantajoasa atat pentru debitor cat si pentru
creditorii acestuia.
Debitorul este protejat impotriva intreruperii furnizarii unor servicii (electricitate, gaze
naturale, apa, etc.) pe parcursul derularii procedurii reorganizarii, insa nu si pe parcursul
procedurii falimentului, cu toate ca pentru desfasurarea in bune conditii a lichidarii, acest lucru
ar fi necesar.
Consider necesara includerea unor reglementari, privind anumite aspecte fiscale si
contabile, precum reglementarea impozitului pe profit in cazul societatilor in faliment.
Acestea, prin lichidarea activelor pot inregistra in anumite perioade, profituri importante.
Impozitele percepute pentru aceste profituri duc la diminuarea sumelor care se vor distribui
creditorilor. In aceste conditii, impozitarea ar fi justificata eventual doar pentru sumele ce
raman dupa ce toti creditorii au fost satisfacuti, pentru creantele lor.

114
ANEXA

REZUMAT AL PLANULUI DE REORGANIZARE JUDICIARA A


SOCIETATII COMERCIALE COMSUIN ULMENI S.A. JUDETUL
CALARASI

Subscrisii :
▬ S.C. COMSUIN S.A. ULMENI, societate comerciala de nationalitate romana, avand
adresa Soseaua Calarasi, km. 4, Oltenita, Judetul Calarasi si inmatriculata la camera de
Comert si Industrie a Romaniei, Directia Judeteana Calarasi, Oficiul Registrului Comertului
al Judetului Calarasi, sub nr. J/50/81/1991 si avand codul fiscal nr. R1924220, in calitate de
DEBITOR, prin reprezentantii sai legali, Membri ai Consiliului de Administratie, mai jos
semnatari, respectiv Presedinte al CA si Director General – Dumitru Teodorescu si
Vicepresedinte al CA si Director Economic – Ion Nastase,

si

▬ S.C. TEC MIACO S.A., societate comerciala de nationalitate romana, cu sediul in


Bucuresti, Str. Splaiul Independentei nr. 202A, inregistrata la Registrul Comertului sub nr.
J/40/26702/1994, si avand codul fiscal R 681664, in calitate de CREDITOR CHIROGRAFAR
detinand 47,55% din totalul creditelor negarantate si in calitate de ACTIONAR MAJORITAR
la S.C. COMSUIN ULMENI, prin reprezentantii sai legali, mai jos semnatari, respectiv
Marius Iliev – Presedinte si Dorin Mucea – Director General,

AU DEPUS SPRE APROBARE PLANUL DE REORGANIZARE JUDICIARA A


ACTIVITATII DE CRESTERE SI PRODUCTIE A PORCULUI LA S.C. COMSUIN

115
ULMENI IN CONFORMITATE CU PREVEDERILE LEGII NR. 64/1995 REPUBLICATA,
PE BAZA CARUIA A FOST INTOCMIT PREZENTUL REZUMAT.

1. Analiza cauzelor care au dus societatea COMSUIN ULMENI in situatie economica


dificila.

Cauzele principale care au dus Comsuin Ulmeni intr-o situatie economica dificila sunt
urmatoarele:
 Criza mondiala a carnii de porc. Criza a fost determinata de o supraproductie de
carne ca urmare a crizei economice din Asia si ulterior din Federatia Rusa, mari
importatoare de carne de porc, si care si-au redus drastic importurile. Rezultatul acestei
crize, coroborat cu subventionarea masiva a exporturilor, a fost cresterea masiva a
importurilor de carne in Romania, la preturi sub cele de cost ale producatorilor romani.
In aceasta situatie, si fara nici un sprijin din partea statului, in fata unei concurente
neloiale a importului, producatorii romani de carne de porc, inclusiv COMSUIN
ULMENI au pierdut sume importante de bani.
 Situatia de forta majora, reprezentata prin aparitia in complexele de crestere
incepand cu data de 29.08.1998 a Sindromului Respirator si Reproductiv Porcin
(P.R.R.S.), o boala noua in Romania si in general in lume, pentru care nu exista un
tratament cunoscut, au produs pierderi prin mortalitati, care in perioada septembrie
1998 – noiembrie 1999 au reprezentat 212.680 capete, in valoare de 102 miliarde lei.
Ca urmare a acestor doua principale cauze, situatia economica a COMSUIN ULMENI
a fost negativ influentata, si este exemplificativa in acest sens evolutia profitului de operare
care reprezinta +48,288 miliarde lei, inregistrat in perioada ianuarie 1998 – august 1998, si de
la care s-a trecut la o pierdere din operare de –47,723 miliarde lei la data de 31.12.1999.

2. Pornind de la cauzele interne care limiteaza obtinerea de performante a fost intocmit


planul de reorganizare judiciara care are ca puncte esentiale, de referinta
urmatoarele:

116
 Realizarea unor performante la nivel european, ceea ce presupune costuri competitive.
Aceasta se va realiza prin schimbarea geneticii actuale depasite si asigurarea din import a unei
genetici noi, superperformante, reprezentand 700 de capete de scrofite si vierusi, la inceput,
pe baza carora se va asigura cresterea treptata a efectivelor la aproximativ 70.000 capete in
anul 5.
 Obtinerea unei carcase de porc superioara din punct de vedere al indicilor de transare,
procentului de carne macra, care va permite valorificarea ei pe piata interna si externa cu o
bonificatie de pret.
 Valorificarea superioara a carnii prin transare si procesare in cadrul unei marci de produs
care va permite obtinerea de profit suplimentar.

3. Planul de reorganizare face o analiza detaliata si stabileste strategii specifice,


asigurand ca din anul al 2-lea sa se treaca in activitatea de productie de la pierderi
din operare, la profit din operare dupa cum urmeaza:

BUGETUL DE VENITURI SI CHELTUIELI

Rezultate Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 Anul 6


din
exploatare
Profit (+), -29,442 +10,176 +6,383 +8,026 +44,594 +48,737
Pierderi (-)
in mld. Lei
Numar 7.186 13.075 28.941 46.397 68.990 70.517
animale
N.B. Pentru a determina daca activitatea desfasurata este profitabila, evaluarea productiei din
stoc s-a facut la preturi de piata.

PROGRAMUL DE INCASARI SI PLATI


In miliarde lei

117
Rezultat din Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 Anul 6 Cumulat
activitatea
curenta
Excedent(+)/ -1,739 -0,238 -1,577 +4,618 +16,452 +35,621 +53,137
Deficit(-)

Asa dupa cum rezulta din programul de incasari si plati, societatea inregistreaza
deficite in anii 1, 2 si 3, desi din activitatea de exploatare se inregistreaza profit inca din anul
2. Acest deficit se explica prin faptul ca sumele obtinute din activitatea de exploatare sunt
reinvestite in animale, in vederea asigurarii cresterii numarului de efective.

4. Planul, de asemena, mai prezinta activele care pot fi disponibilizate si evaluarea


sumelor care pot fi incasate din aceste valorificari, sintetic situatia fiind urmatoarea:
In miliarde lei
Perioada estimata de valorificare in Total sume
luni de la inceputul operatiei obtenabile prin
valorificare
3 luni 6 luni 9 luni 12 luni
Sume obtenabile 1,161 0,224 0,525 0,486 2,394

5. Determinarea personalului necesar continuarii activitatii.

Consiliul de Administratie al societatii este imputernicit sa procedeze, deindata ce prezentul


plan este aprobat, la determinarea numarului de personal necesar, avand ca parametru premiza
specifica mentionata in plan, privind incadrarea in raportul de 76% furaje – 24% rest cheltuieli
din total costuri.

Se are in vedere totodata trecerea la un nou sistem care sa presupuna un control al costurilor
si in acelasi timp o autoreglare a acestora prin sistemul de EXTERNALIZARE A
PRODUCTIEI PORCINE (EPP 2000), care are ca scop principal reducerea costurilor de
productie pe kg de carne de porc.

118
COMSUIN ULMENI cu sprijinul actionarului majoritar, va demara procedurile si va lua toate
masurile legale ce se impun pentru asigurarea protectiei sociale a personalului disponibilizat
in aplicarea prezentului plan de reorganizare. Astfel, in conformitate cu prevederile art. 1 din
OUG nr. 98/1999 raportate la prevederile art. 13 si urmatoarele din cadrul sectiunii a doua a
aceleiasi legi, in termen de 60 de zile de la confirmarea planului de catre judecatorul-sindic,
se va urmari definitivarea masurilor de concediere colectiva impuse de strategia de
reorganizare si acordarea, in conditiile legii, a sumelor reglementate de dispozitiile art. 32 si
urmatoarele din OUG nr. 98/1999.

In acest sens se prevede ca personalul sa fie restructurat dupa cum urmeaza:


Explicatii Personal Personal Personal Observatii
existent prevazut a fi disponibilizat
disponibilizat care ramane
prin reangajare
1. La ferme plus servicii 534 534 123 In sensul
auxiliare art.24, alin.
1 si 2 din
OUG nr.
98/1999
2. La abator 165 165 25 In sensul
art. 24, alin.
1 si 2 din
OUG nr.
98/1999
3.Departament economic, 72 72 26 In sensul
conducere executiva art. 24, alin.
1 si 2 din
OUG nr.
98/1999
4. Asociatia COMSUIN – 91 91 0
AGROREB
TOTAL 862 862 174

119
Disponibilizarea personalului se va efectua in 3 etape asa cum este prevazut in anexa 7 la
planul de reorganizare. Etapele sunt determinate de evolutia efectivelor de animale.

6. Evidentierea gradului de satisfacere a debitelor existente, ca urmare a aplicarii


planului de reorganizare.

Situatia datoriilor pe care COMSUIN ULMENI le are la data de 29.02.2000 este prezentata
in anexa 3 la planul de reorganizare.

Sintetic, situatia acestor datorii se prezinta astfel:


In mii lei
Total debite 407.329.042
Din care pentru:
a)- creditori privilegiati 222.683.306
b)- creditori chirografari 183.173.958
din care:
provenite de la TEC MIACO 87.094.328
c)- datorii catre personalul COMSUIN 1.471.778
ULMENI

6.1. In urma implementarii planului, asa cum a fost mentionat mai sus, rezulta ca societatea
va avea urmatoarele sume disponibile, in perioada de 6 ani considerata ca perioada normal-
necesara tinand cont de specificul de crestere a porcului:

Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 Anul 6 TOTAL


Sume disponibile Anii 1, 2 si 3 +1,064 +16,452 +35,621 +53,137
din programul de inregistreaza deficite de
incasari si plati cash ca urmare a
repopularii
Deficitele de cash din anii 1, 2 si 3 au fost deduse din excedentul din anul 4.

120
Se propune ca aceste sume sa fie integral distribuite tuturor creditorilor, mai putin TEC
MIACO, direct proportional cu ponderea acestora in total creante asupra societatii COMSUIN
ULMENI.

Cu acordul expres al TEC MIACO, in calitate de creditor chirografar, creantele acestuia nu


vor fi avute in vedere la realizarea distribuirii sumelor disponibilizate potrivit celor de mai
sus.
Creantele TEC MIACO vor fi convertite in actiuni la S.C. COMSUIN ULMENI, prin
majorarea de capital, scop in care COMSUIN ULMENI va emite noi actiuni la valoarea
nominala, iar TEC MIACO va cumpara aceste actiuni in contul creantelor sale la valoarea de
piata RASDAQ inregistrata inainte de intrarea in procedura conform Legii nr. 64/1995
republicata. Se acorda drept de preemtiune pe o perioada de 30 de zile de la data hotararii de
majorare a capitalului social.

6.2. Tot in sistemul de la punctul 6.1. de mai sus, vor fi distribuite si sumele rezultate din
lichidarea activelor care pot fi disponibilizate, reprezentand 2,394 miliarde lei.

6.3. TEC MIACO se angajeaza ca pe baza aprobarii prezentului plan de reorganizare sa puna
la dispozita S.C. COMSUIN ULMENI o suma de 20 miliarde lei, care sa fie folositi pentru
plata catre creditori pe aceleasi principii mentionate mai sus, astfel:
 5 miliarde lei intr-un termen de 12 luni de la data aprobarii prezentului plan;
 15 miliarde lei intr-un termen de 24 de luni de la data aprobarii prezentului plan.
Aceste sume vor fi contribuite ca aport la capitalul social al S.C. COMSUIN ULMENI, si vor
fi convertite in actiuni in acelasi mod ca cel descris la punctul 6.1. de mai sus.

6.4. IN REZUMAT, sumele total disponibilizate pentru plata creantelor se prezinta astfel:
Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 Anul 6 Total
Total sume care +7,394 +15,0 - +1,064 +16,452 +35,621 +75,531
sunt disponibile
pentru plata
creantelor – in
miliarde lei

121
In momentul aprobarii prezentului plan COMSUIN ULMENI, se considera eliberata de toate
datoriile, inregistrate la data de 29.02.2000, reprezentand ultima data din luna anterioara
deschiderii procedurii de reorganizare, conform Legii nr. 64/1995 republicata, ramanand
datoare sa restituie sumele mentionate in tabelul de mai sus.
In aceste conditii situatia patrimoniala a societatii la momentul confirmarii planului de
reorganizare, va fi cea prezentata in bilantul initial anexat planului.

6.5. Radierea tuturor garantiilor reale constituite drept colateral de catre COMSUIN
ULMENI, se face pro-rata plati efectuate fata de total obligatii de plata asumate conform
punctului 6.4. de mai sus, sau in cazul in care se prezinta o garantie bancara de plata a sumelor
mentionate la punctul 6.4. de mai sus, in momentul prezentarii acestei garantii.

Planul care contine peste 150 de pagini, cuprinde toate detaliile necesare, si o serie de aspecte
suplimentare, pe baza carora se va asigura derularea acestui plan si controlul indeplinirii lui.

Ulmeni, data: 23 Martie 2000

COMSUIN ULMENI TEC MIACO

- Director General Presedinte Director General


Presedinte al Consiliului de Administratie Marius Iliev Dorin Mucea
Dumitru Teodorescu

- Director Economic
Vicepresedinte al Consiliului de Administratie
Ion Nastase

Anexa prezentului rezumat al planului de restructurare este bilantul initial al reorganizarii,


care face parte integranta din plan.

122
123
124