Sunteți pe pagina 1din 2

"Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia "

Sonetul este poezia cu forma fixa, alcatuita din doua catrene si doua tertin, are ritm iambic si masura
versului de unspsrezece silabe. Dintre cei mai importanti poeti romani ce au cultivat acesta poezie cu
forma fixa se numara Mihai Eminescu si Vasile Voiculescu, George Bacovia. In sonetele eminesciene se
imbina nostalgia romantica a iubirii pierdute cu structura clasica a poeziei. Sonetul lui Eminescu “Afara-i
toamna” exprima melancolia lasata in urma de o iubire care nu a fost traita si doar visata si ravnita.
Atmosfera redata in poezie este una incarcata cu nostalgie in care toamna reprezinta legatura ce se face
intre natura si sentiment.

"Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia "


Sonetele romantice se deosebesc cu mult de sonetele simboliste. Sonetul lui Bacovia face posibila nu o
imbinare intre structura si tematica, asa cum se intampla in cazul sonetului eminescian, ci o completare
la muzicalitatea conferita de estetica simbolista. Aspectul prozodic al sonetului Bacovian se imbina cu
tematica simbolista. Bacovia nu respecta masura unitara a versurilor , iar repetarea unor cuvinte precum
“noapte”, “casa”, “triste” accentueaza caracterul obsesiv al poeziei. Tema din sonetul eminescian este
iubirea, dar o iubire neimplinita, dupa care poetul ravneste si sufera. Timpul este parca prins in vesnicie,
“Sa stai visand la foc”, iar visul de iubire, dorul face ca timpul sa fie un prezent continuu, o neincetata
dorinta.

"Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia"


Suferinta eminesciana este foarte diferita de cea Bacoviana, Eminescu fiind rapus de melancolia unei
iubiri neincepute, pe cand la Bacovia suferinta este o stare existentiala, o stare ce nu piere ci doar este
sustinuta de cadrul obscur. In “Sonet” de Bacovia este ilustrata o lume in declin, in dezechilibru,
atmosfera fiind una apasatoare, noaptea e “uda, grea”, incarcata de o materie lichida, mahalaua este
invaluita in intuneric. Toate acestea sugereaza nu numai descompunerea unui cadru obositor ci si o
destramare interioara, un suflet imprastiat in neant. “E-o noapte uda, grea, te-neci afara./Prin ceata -
obosite, rosii, fara zare-/ Ard afumate, triste felinare,/ Ca intr-o crasma umeda, nmurdara.” Spatiul
sufocant si inchis ramane “fara zare” adica fara scapare, fara o iesire, care tine prizioniera fiinta umana.

"Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia"


La Bacovia, melancolia nu vine din lipsa unei persoane, a unei iubiri, a unor vise ce face fiinta sa aspire la
absolutul clipei, ci dimpotriva ea se datoreaza cadrului dezolant, eul liric pierzand orice contact cu lumea
din jur si adancindu-se in “bajbaiala” in intuneric. In poezia eminesciana atmosfera este incarcata si
material datorita acelor ”grele picuri” ce accentueaza ideea de melancolie ce este traspusa intr-un timp
continuu. „Dar si mai bine-i, cand afara-i zloata, Sa stai visand la foc, de somn sa picuri". In acest context
se produce o stagnare a gandurilor, timpul prezent pare oprit si devenit „etern”.

"Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia"


Trecutul insa este resimtit in fosnetul hartiei ce creaza o subtila imagine autidiva: „si tu citesti din roase
plicuri”. Adancirea gandurilor in trecut pare fara cale de intoarcere, ca o ratacire temporala ce nu mai
poate fi redresata. Timpul trait este imbinat cu timpul mitic: „Visez la basmul vechi al zanei Dochii”.
Aparitia iubitei este ca o continuare a visului de dragoste ce ilustreaza imaginea iubitei pierdute. Acesta
prezenta este una feerica, iubita fiind o proiectie a trecutului.

"Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia"


„Mainile reci” accentueaza imposibilitatea unei apropieri fizice, iubirea pierduta nefiind recuperata.
Incaperea , sau cadrul interior este la Eminescu un prilej de visare, un cadru perfect al interiorizarii: „Dar
si mai bine-i cand afara-i zloata,/ Sa stai visand la foc…”. Materia inconjuratoare impune visarea
romantica, pe cand la Bacovia este motivul pentru care eul se adanceste in angoasa si frig.

S-ar putea să vă placă și