Sunteți pe pagina 1din 5

INSTITUTUL DE FORMARE CONTINUĂ

PSIHOLOGIE

Tema: Sindromul Burnout

Student: Moraru Inga


Dr.,conf.univ. Tintiuc Tatiana

Chișinau 2019
Cuprins:

1. Introducere.
2. Simptomele și etapele sindromului Burnout.
3. Tratamentul și prevenirea sindromului Burnout.
4. Concluzii
5. Bibliografie.

1. Introducere.

În viața de zi cu zi oamenii au început să se confrunte cu probleme de epuizare continuă, la baza


acesteia însă nu exista nici o cauză obiectivă, devin mai nesiguri in statutul lor social și material,
mai dubioși în calitatea acțiunilor lor și în aptitudinile personale.
Termenul de epuizare profesională altfel numit si Sindromul Burnout prima data a fost introdus
în psihologia americană de către psihologul Herbert Freudenberger in 1974. Este reprezentat ca
o stare de epuizare atât fizică cât și psihică, care apare în special la persoanele a căror profesie
este legată de relația cu oamenii. De la început Freudenberger a inclus în această clasa
persoanele ce lucrează în clinici de psihiatrie dar cu timpul a inclus toate profesiile care implică
o comunicare constantă, în special persoană- persoană. Epuizarea data se poate întâlni si la
mamele ce își petrec tot timpul cu copii săi. Seamănă mult cu depresia prin anumite simptome.
Sindromul dat este o stare de epuizare mentală, emoțională, fizică ce apare ca rezultat al stresului
cronic nerezolvat fie la locul de muncă sau în viața de zi cu zi.
Primele lucrări au aparut in 1974 când psihologul Freudenberger a observat la sine și la colegii
săi o stare de epuizare, de slaba motivație și reducerea satisfacției de lucrul efectuat, dându-i
denumirea de Burn-out. Inițial se caracteriza ca o stare de epuizare cu un sentiment de lipsă de
valoare.
O altă fondatoare a ideii Burn-out este Kristina Maslach, psiholog social ce a observat că pe
lângă stările enumerate de Freudenberger se enumeră și dezvoltarea stimei de sine negative,
atitudine față de munca negative, pierderea înțelegerii si empatiei fața de clienți, pacienți.
Printre profesiile în care se întâlnește mai des sindromul dat se enumeră: medicii, profesorii,
psihologii, lucrătorilor din sfera asistenței sociale.
Principala cauză a apariției sindromului dat este folosirea resurselor mentale si psihice in mod
neorganizat a persoanei ce acordă ajutor, ceea ce duce la un dezechilibru psihologic total.
Foarte multe persoane din sferele de lucru respective suferă de tulburări de anxietate, depresii.
O altă cauza ce duce este responsabilitatea de viață, sănătate ce o duce specialistul fața de client.
Frica de a daună sau nesiguranța că va fi competent sa acorde ajutorul cuvenit. Toate acestea duc
la formarea stresului cronic profesional. La mulți specialiști stresul cronic este legat de discuțiile
lungi cu persoane ce au o soartă grea, cu adolescenți agresivi, cu persoane ce au suferit în urma
unor catastrofe sau accidente, permanent pe teme negative sau în cazul medicilor fluxul
permanent de persoane a căror stare de sănătate are de suferit.
Caracteristicile personale ale specialistului de asemenea poate ajuta formarea sindromului dat ca
de exemplu: înclinarea spre depresie și anxietate în cazul când nu este asociat cu “ standartul
intern”, autocontrolul puternic ce nu permite exteriorizarea emoțiilor negative, blocarea
experiențelor negative în sine.

2. Simptomele si etapele sindromului Burnout.

În zilele noastre sunt cunoscute peste 100 de simptome ce ne permite a diagnostica epuizarea
profesională și diferențierea acestei de depresie sau oboseala cronică. Prin ce se caracterizează
Sindromul dat. Din punct de vedere fizic persoana se simte epuizata, se simte mereu obosita
chiar daca si-a împlinit orele de somn, are o nedorința totală de a face ceva, ne mai vorbind sa se
duca la serviciu, apar insomniile si alte probleme de sănătate. Persoana pur și simplu începe a
ceda fizic. In plan emoțional sindromul dat se caracterizează prin o dispoziție depresiva
permanenta, stare de melancolie, lipsa de inițiative si anume o scădere de stima de sine prin
momentul ca serviciul ce il îndeplinește persoana nu e bun de nimic. Totul merge spre zero.

Simptomele principale:

a. Tulburări de somn și de digestive


b. Schimbarea de greutate.
c. Incapacitatea de a interacționa cu cei din jur
d. Refuzul de a participa la dialoguri
e. Pierderea înțelegerii si empatiei față de clienți și pacienți.
f. Senzația de gol sufletesc
g. Lipsa motivației de a face orice lucru.
h. Stima de sine scăzută.
i. Nesiguranța in capacitățile sale profesionale.
j. Predomină sentimentul de iritare si învinuire.
k. Sentimentul de oboseala pe tot parcursul zilei.
l. Justificare pentru consumul de alcool, medicamente sau tutun.
m. Pesimizm, cinizm, indiferență, agresivitate
n. Anxietate fără motive, vinovăție
o. Comportament emoțional impulsiv
p. Plicitiseală, pierderea gustului și interesului față de serviciu si de viață

Dupa Grinberg există 5 etape de epuizare emoțională. Prima etapă se caracterizează prin
entuziazmul mărit față de munca ce o face specialistul, prin satisfacția primită de la efectuarea
sarcinilor, însă cu creșterea stresului entuziasmul dat tinde să scadă și duce la momentul ca
serviciul începe mai puțin și mai puțin sa-l satisfacă pe specialist astfel acesta devine mai puțin
energic. În a doua etapa specialistul se luptă cu o anumita apatie și oboselă, nu mai este atât de
motivat încât sa fie destul de responsabil pentru serviciul ce îl oferă. Devine mai nepunctual, mai
plictisit. O soluție la această etapa ar fi creșterea motivației specialistului ceea ce iar da anumite
resurse de a își continua munca cu mai mult interes însă nu va fi de lunga durata. A treia etapa se
caracterizează prin simptomele cronice, fizic și psihic începe a ceda. Apar problemele cu
somnul, devine mai sensibil la boli, mereu iritat, nervos și în lipsă de timp. Nemulțumit de totul
în jur. A patra etapă este criza prin care trece persoana. Simptomele cronice agravându-se, starea
de sănătate se înrăutățește astfel persoana devine incapabilă de a își continua munca. Crește
sentimentul de vinovăție si scade stima de sine. A cincea etapa este ultima și cea mai periculoasă
când simptomele fizice și cele psihice sunt acutizate și duc la apariția unor boli periculoase care
amenință viața persoanei.

3. Tratamentul și prevenirea sindromului Burnout.

Metodele de tratament si prevenire în cazul sindromului Burnout sunt foarte asemănătoare.


Ce l-ar ajuta pe specialistul care se confruntă cu epuizarea emoționlă? În primul rând este
important repartizarea volumului de lucru, asumarea efectuării volumul de unul singur va duce la
epuizare foarte rapidă mai ales ca la baza acestuia va sta și sentimentul de nedreptate fiindca el
face lucru dublu și este remunerat ca și o persoană ce nu lucrează cât el. În cazul dat persoanei
date i se poate recomanda să analizeze cum să atribuie o parte din lucru sau în genere dacă se
află el la locul de munca potrivit. O altă metodă este folosirea time out-lui, cum este procesul de
organizare a muncii astfel trebuie sa fie si organizate momentele de odihnă. Pentru fiecare
persoană odihna depinde de particularitățile personale. Este important să ne cunoaștem și sa știm
care sunt limitele si de ce avem nevoie ca să ne restabilim energia. O metodă eficientă de
prevenire a sindromului de epuizare este dezvoltarea de sine permanentă. Primele simptome
cronice când iși apariția persoana se confrunta cu o scădere a stimei de sine, gânduri negativiste
si pesimiste. Metoda de dezvoltare de sine iar demonstra persoanei că încă este aptă de multe
lucruri importante si succesul obținut vor duce la creșterea stimei de sine. O caracteristică
principală a sindromului dat este agresivitatea față de colegi sau clienți. Agresivitatea dată este o
simplă metodă de a exterioriza stresul si nervii acumulați. În multe organizații de stat, gradinițe
ne întâlnim cu persoane ce agresivitatea e la ordinea zilei. Cum pot soluționa problema data
persoanele ce se confrunta cu ea? Tehnici de relaxare, meditație, vorbirea internă pozitivă,
stabilirea unor scopuri si obiective de dezvoltare, ar fi o ieșire perfectă din situație ce ar duce la
reducerea stresului și ameliorarea simptomelor sindromului dat. Câte 15-20 minute zilnic pentru
procedura dată si persoanei îi va fi mai ușor sa facă față la stres. E o metoda ce ține de
autoreglare. Atunci când persoana nu conștietizează ce simte, din ce cauza simte oboseala,
iritabilitatea, anxietatea, cînd nu își dă seama de emoțiile proprii, când nu le poate verbaliza,
simptomele sindromului Burnout țin doar să se dezvolte și să devină mai periculoase pentru viața
specialistului. Este important să conștietizăm care e cauza adevărata a anxietății, epuizării,
pesimizmului nostru. Poate problema nici nu ține de serviciu dar din cauza ca nu este conștietizat
persoana presupune ca toate emoțiile acestea destructive sunt legate de serviciu. Este important
sa ne hotărâm conflictele interioare ca sa facem față stresului de zi cu zi. Și nu în ultimul rând
importă de modul sănătos de viață. Sportul, alimentarea corectă, plimbările la aer liber, orele
îndestulate de somn doar vă vor ajuta sa ameliorați sau chiar sa preveniți sindromul Burnout.

4. Concluzii

Sindromul Burnout este o afecțiune ce se întâlnește mai des în orașele mari și este din ce în ce
mai des întâlnită. După informația de mai sus se deduce că persoanele ce funcționează în sfera
sănătății au mai mare riscul dezvoltării sindromului Burnout. Circa 70 % din specialiști suferă de
extenuare emoțională ce duce la alte mai mari devieri. Însă foarte mult depinde și de trasăturile
de personalitate a specialistului. Timiditatea, tendința la vinovăție, impulsivitatea, introversia,
suspiciunea, tensionarea, conformitatea au o însemnătate considerabilă în formarea și
dezvoltarea sindromului dat. Structurile psihopatologice a sindromului se bazează în mare parte
pe anxietatea personală. O abordare pasivă a acestui sindrom atrage agravarea stării de sănătate.
Dezvoltarea acestui sindrom duce la o adaptarea grea în viața de zi cu zi în general la piererea
interesului față de persoana proprie, de lumea din jur și la viață. Soluțiile pentru a depăși
epuizarea dată se găsesc la îndemâna oricui și lipsa de motivație trebuie depășită fie prin
intermediul familiei fie cu ajutorul specialiștilor. Pentru diminuarea cazurilor de sindrom
Burnout este necesară restabilirea echilibrului dintre cerințele și resursele locului de muncă,
precum și implementarea tehnicilor de organizare și de comunicare eficientă.

5. Bibliografie

1. „Cum să depășim sindromul Burnout. Suprasolicitarea emoțională și profesională”


Jorg- Peter Schroder.

2. „Sindromul de Burnout” Revista română de medicina familiei


3. „Burnout. Strategii pentru prevenirea epuizării profesionale” Jorg Fengler