Sunteți pe pagina 1din 25

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI

AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris
C.Z.U.:347.78(043.3)

CHIROŞCA Dorian

CONŢINUTUL ŞI NATURA JURIDICĂ


A DREPTULUI SUBIECTIV DE AUTOR

Specialitatea: 12.00.03 - Drept privat (drept civil)

AUTOREFERAT
al tezei de doctor în drept

CHIŞINĂU, 2007
Teza a fost elaborată în cadrul catedrei “Dreptul antreprenoriatului” a Facultăţii de Drept a
Universităţii de Stat din Moldova

Conducător ştiinţific,
Volcinschi Victor, doctor în drept, profesor universitar
Universitatea de Stat din Moldova

Referenţi oficiali,
Roş Viorel, doctor în drept, profesor universitar (România)

Chibac Gheorghe, doctor în drept, profesor universitar


Universitatea de Stat din Moldova

Susţinerea va avea loc la 26 octombrie 2007, ora 10.00, în cadrul Şedinţei Consiliului Ştiinţific
Specializat DH 3D.12.00.03-17, din cadrul Universităţii de Stat din Moldova (MD 2069,
Republica Moldova, mun.Chişinău, str. G.Iablocikin, 2/1, Bloc 7, sala de conferinţe 103).

Teza de doctorat şi autoreferatul pot fi consultate pe pagina WEB a C.N.A.A.


(http:www.cnaa.acad.md), Biblioteca Universităţii de Stat din Moldova, şi BNRM.

Autoreferatul a fost expediat la 21 septembrie 2007.

Secretar ştiinţific al
Consiliului Ştiinţific Specializat,
doctor în drept Sergiu Baieş

Conducător ştiinţific,
doctor în drept Victor Volcinschi

Autor: Dorian Chiroşca

2
I.CARACTERISTICA GENERALĂ A TEZEI

Actualitatea temei şi gradul de elaborare a temei cercetate. Dreptul de autor, deşi este o
instituţie juridică relativ tînără, are una dintre cele mai spectaculoase evoluţii în ultimele două
secole. Două convenţii internaţionale, una din care, Convenţia de la Berna privind protecţia
operelor literare şi artistice1, datează din anul 1886, cealaltă, Convenţia Mondială privind dreptul
de autor2, care datează din anul 1971, demonstrează importanţa ce se acordă dreptului de autor,
de altfel, recunoscut ca cel mai apreciat drept, deoarece protejează cel mai sacru ce poate exista,
– dreptul omului la produsul creaţiei sale intelectuale din domeniul artei, literaturii sau ştiinţei.
Importanţa este accentuată şi de faptul că, actualmente, există un număr impunător de Directive
ale Comunităţii Europene consacrate acestor probleme.
După cum se menţionează în literatura de specialitate, dreptului de autor îi revine un rol
deosebit în dezvoltarea culturii umane. În special, pe parcursul ultimelor trei decenii, cînd harta
politică a lumii s-a modificat considerabil şi multe state treptat au devenit independente şi s-au
constituit ca state noi, ţările în curs de dezvoltare s-au confruntat cu probleme legate de educarea
popoarelor lor3, în vederea conştientizării că valorile culturale au o importanţă deosebită pentru
consolidarea şi dăinuirea lor.
Independenţa obţinută de Republica Moldova în anul 1991 a impus crearea unor noi
condiţii de activitate pe plan intern şi pe plan extern. Haosul economic din perioada anilor ’90 a
afectat grav economia ţării care pînă în prezent se află într-o stare de tranziţie. S-a schimbat
substanţial ierarhia valorilor general-umane, ca rezultat cel mai mult au avut de suferit valorile
creaţiei intelectuale.
Starea gravă a economiei a afectat serios relaţiile patrimoniale (economice) ale autorilor, ce
decurg din valorificarea obiectelor protejate de dreptul de autor, precum şi cadrul juridic ce
reglementează aceste relaţii. În asemenea condiţii a „înflorit” contrafacerea suporturilor
materiale pe care sunt aplicate opere audiovizuale, muzicale, programe pentru computer, care a
condus la refuzul agenţilor economici de a achita remuneraţia de autor pentru comunicarea
publică a operelor protejate de dreptul de autor, cauzînd prejudicii grave autorilor. Incontestabil,
dezvoltarea cuvenită a cadrului juridic şi a reglementărilor în economie are o mare importanţă
pentru viaţa socioeconomică a ţării noastre, însă nu mai puţin importantă este perfecţionarea
legislaţiei din domeniul protecţiei rezultatelor activităţii intelectuale a oamenilor, în care

1
Tratate internaţionale, Volumul 9, Moldpres, Chişinău, 1999, pag.134
2
Tratate internaţionale, Volumul 4, Moldpres, Chişinău, 1998, pag.98
3
OMPI, Introducere în proprietatea intelectuală, editura „ROSETTI”, 2001, Bucureşti, ediţie îngrijită de Pîrvu
Rodica, pag.63

3
instituţia dreptului de autor ocupă un loc de frunte, aceasta constituind unul din obiectivele
prezentei lucrări.
Studierea evoluţiei acestui fenomen demonstrează că dreptul de autor este una dintre cele
mai dinamice instituţii juridice, care cunoaşte o dezvoltare evidentă pe plan internaţional,
totodată fiind una dintre cele mai sensibile pe plan legislativ intern. Această particularitate se
datorează faptului că dezvoltarea noilor forme de păstrare a informaţiei şi de reproducere a
operelor prin intermediul diferitelor formate (MPEG 4, DVD, VSD, P2P etc.) obligă legiuitorul
să adopte frecvent noi soluţii în legislaţie pentru a contribui la efectuarea unei protecţii cît mai
eficiente a drepturilor ce apar ca rezultat al creării, publicării şi valorificării operelor creaţiei
intelectuale.
Actualitatea temei propuse rezidă în conţinutul dreptului subiectiv de autor care, datorită
progresului tehnico-ştiinţific, este în continuă modificare. De asemenea, consecinţele negative în
plan socio-juridic pe care le generează litigiile obligă legiuitorul să fie foarte flexibil şi să ofere
autorului sau altui titular de drepturi cel mai larg cîmp de acţiuni, astfel creîndu-i posibilitatea să-
şi realizeze şi să-şi apere cu maximă eficienţă drepturile de autor. De altfel, legiuitorul trebuie să
fie preocupat şi de interesele societăţii care vizează învăţămîntul, cultura, ştiinţa şi alte domenii,
instituind unele excepţii şi limite la exercitarea dreptului subiectiv de autor şi simplificînd, astfel,
accesul la utilizarea obiectelor dreptului subiectiv de autor în aceste domenii.

Scopul lucrării şi obiectivele de realizare. Scopul prezentei lucrări este de a analiza


conţinutul şi a determina natura juridică a dreptului subiectiv de autor, de a stabili corelaţia şi
interdependenţa dintre elementele conţinutului dreptului subiectiv, precum şi particularităţile
specifice ale realizării fiecăruia din aceste elemente care, în procesul realizării lor efective, se
manifestă şi ele ca nişte drepturi subiective. De a formula anumite concluzii de ordin teoretic şi
practic şi a înainta anumite propuneri de lege ferenda care ar rezulta logic din investigaţiile
efectuate în lucrare, contribuind la îmbogăţirea doctrinei în problemele vizate, la perfecţionarea
legislaţiei în vigoare, făcînd-o mai compatibilă cu reglementările internaţionale şi cu Directivele
Comunităţii Europene, spre integrarea în mediul căreia tinde Republica Moldova.
Întru atingerea scopului enunţat în lucrare ne propunem următoarele obiectivele:
1. A analiza factorii ce au determinat apariţia dreptului de autor şi a reflecta evoluţia
acestui fenomen în timp, începînd cu perioada privilegiilor cunoscute în Evul Mediu şi pînă la
ora actuală.
2. A supune unei analize minuţioase teoriile definirii dreptului de autor, în sens obiectiv,
sau ca instituţie juridică şi, în baza acesteia, a da o proprie definiţie dreptului de autor în sensul
menţionat.
3. A defini dreptul de autor în sens subiectiv şi a-i demonstra caracterele;
4
4. A dezvălui conţinutul dreptului subiectiv de autor şi a determina natura lui juridică;
5. A demonstra corelaţia şi interdependenţa dintre elementele conţinutului dreptului
subiectiv de autor.
6. A elucida ierarhia dintre elementele conţinutului dreptului subiectiv de autor, atît dintre
cele morale, cît şi cele patrimoniale, precum şi în cadrul fiecărei din aceste categorii.
7. A determina şi a analiza conţinutul fiecărei împuterniciri a autorului ca element al
conţinutului dreptului subiectiv de autor, precum şi caracterele fiecărui din aceste elemente.
8. În baza acestor analize, a formula propuneri concrete întru perfecţionarea legislaţiei în
vigoare şi determinarea gradului de compatibilitate a legislaţiei în vigoare a Republicii Moldova
cu Directivele Europene din domeniu.
Obiect al cercetării reprezintă cele mai importante probleme şi aspecte ale conţinutului şi
naturii juridice a dreptului subiectiv de autor.
Suportul teoretico-metodologic al cercetării constituie lucrări ale cercetătorilor autohtoni,
precum şi ale celor din străinătate. În acest context menţionăm numele autorilor ale căror opinii
au fost luate în consideraţie cu precădere la elaborarea prezentei teze: V. Volcinschi, V. Roş, Y.
Eminescu, Gh. Gheorghiu, I. Filipescu, M. Romiţan, O. Ioffe, V. Dozorţev, V. Ionas, S.
Sudaricov, E. Gavrilov, I. Savelieva, A. Sergheev, V. Caleatin, A. Lucas, H. Desbois, A. Bertrand,
F. Pollaud-Dulian, A. Francon, C. Colombet, P. Gautier, M. Ficsor, D. Lipszyc, M. Cornu, V.
Nabhan, I. Lamberterie, P. Sirinelli, W. Duchemin.
Bazele metodologice ale investigaţiei, în mare măsură, se referă la aplicarea diverselor
metode ştiinţifice generale, speciale şi particulare ale activităţii de cunoaştere. O importanţă
deosebită în elaborarea tezei au avut aplicarea metodelor istorice şi analiza în plan comparativ a
fenomenelor juridice, inclusiv apariţia dreptului de autor şi condiţiile de realizare a acestuia.
Aplicînd metodele expuse, a fost posibil să efectuăm un studiu şi o analiză a aspectelor practice
şi teoretice ale problemei, precum şi să studiem mecanismul de reglementare a relaţiilor din
domeniul creării şi utilizării operelor literare, ştiinţifice şi artistice, consacrînd o atenţie deosebită
dreptului subiectiv de autor, evidenţiind elementele conţinutului acestui drept, generate de
particularităţile unui sistem de drept distinct sau de împrejurările istorice din diferite perioade.
Bazele normative ale cercetării constituie cadrul normativ în vigoare al Republicii
Moldova, Convenţiile şi Acordurile Internaţionale la care este parte Republica Moldova, precum
şi directivele din domeniul dreptului de autor al Uniunii Europene. Totodată a fost folosit cadrul
normativ al ţărilor cu care Republica Moldova este în vecinătate şi a celor mai avansate legislaţii,
în special, Franţa, Spania, România, Federaţia Rusă, Ucraina, Marea Britanie, Belgia, Germania,
Grecia, etc.

5
Bazele practice ale prezentei cercetări reprezintă practica judecătorească a instanţelor
judecătoreşti din Republica Moldova care este foarte diversă, precum şi practica judecătorească
din ţările membre ale Uniunii Europene în special România şi Franţa.

Noutatea ştiinţifică a lucrării rezidă în însuşi modul de abordare a problemelor ce ţin de


conţinutul şi natura juridică a dreptului subiectiv de autor, în conţinutul ei inedit, a cărui esenţă
se exprimă, în fond, prin concluziile şi propunerile de lege ferenda înaintate spre susţinerea
prezentei lucrări şi anume:

1. Pentru prima dată în literatura de specialitate investigaţiile se realizează la nivelul


elementelor constitutive ale dreptului subiectiv de autor, efectuîndu-se clasificarea acestor
elemente, demonstrîndu-se corelaţia şi interdependenţa dintre ele în cadrul conţinutului dreptului
subiectiv de autor, determinîndu-li-se conţinutul şi limitele efectelor juridice în procesul de
exercitare a fiecăruia din aceste elemente.

2. Referindu-ne la sorgintea şi evoluţia dreptului de autor, în teză se afirmă că primele


premise ce au contribuit la dezvoltarea acestei instituţii juridice au fost aşa-numitele privilegii,
care în realitate nu reprezentau drepturi ale autorilor, dar erau drepturi ale editorilor de cărţi de a
reproduce prin intermediul tiparului o operă literară, ştiinţifică sau artistică. Aceste privilegii
reprezentau, de fapt, o instituţie de protecţie care avea drept scop nu protecţia rezultatelor muncii
creatoare (intelectuală) a autorilor, ci compensarea cheltuielilor suportate de editor, precum şi
încurajarea lor din punct de vedere economic. Privilegiile, însă, au contribuit incontestabil la
crearea unui sistem de protecţie a drepturilor de autor. Astfel, treptat, sistemul de privilegii a
cedat locul legilor care învestesc autorul cu anumite prerogative proprii în comparaţie cu
privilegiile editorilor, cu drepturi exclusive de a-şi valorifica operele pe o anumită perioadă de
timp, cu respectarea unor limite impuse de interesele întregii societăţi.

3. Îngrijindu-ne de corectitudinea utilizării termenului „dreptul de autor” în diversele sale


sensuri atît în legislaţie, cît şi în doctrină, am considerat necesar de a defini acest termen în
principalele sensuri pe care le poartă, şi anume:
a) Dreptul de autor în sensul obiectiv sau ca instituţie juridică este un ansamblu de norme
juridice care reglementează relaţiile sociale ce apar în legătură cu crearea operelor de artă,
literatură sau ştiinţă, exprimate într-o formă obiectivă susceptibilă de a fi reproduse, publicarea
şi valorificarea acestor opere.
b) Dreptul de autor în sensul subiectiv (dreptul subiectiv de autor) este acea măsură de
conduită liberă, acel cîmp (spaţiu) liber, oferit de către legislaţia în vigoare (de către dreptul
obiectiv) autorului operei literare, ştiinţifice sau artistice, în limitele căruia autorul poate
efectua liber şi nestingherit de nimeni anumite acţiuni, anumite acte juridice vizavi de opera

6
creată de el şi interzice altor persoane săvîrşirea unor acţiuni în privinţa aceleiaşi opere fără
consimţămîntul lui.
4. Pătrunzînd în profunzime conţinutul acestor definiţii, conchidem că dreptul obiectiv de
autor şi dreptul subiectiv de autor sunt fenomene juridice diferite şi, în acest context, propunem
ca legiuitorul moldav să utilizeze termenul „drept de autor” atunci cînd îl foloseşte în sensul lui
obiectiv, iar în sensul subiectiv să folosească termenul respectiv „drept subiectiv de autor”.
Aceasta ar exclude orice ambiguitate în utilizarea termenului în contexte concrete.
În baza celor constatate, considerăm că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 293/1994 urmează a fi
expus în următoarea redacţie:
„(1) Cadrul juridic al dreptului de autor şi al drepturilor conexe în Republica Moldova se
constituie din Constituţie, prezenta Lege şi alte acte normative”. Astfel, alin. (1) ar pune în
evidenţă dreptul de autor ca instituţie juridică, iar alin. (2) ar prezenta atît Legea nr. 293/1994 ca
lege specială (lex specialis), în cadrul dreptului de autor ca instituţie juridică, cît şi obiectul
reglementării acestei instituţii juridice. Prin urmare, fiecare termen ar fi la locul său cu sensul pe
care îl are şi totul ar fi clar.
5. Un alt exemplu de ambiguităţi şi confuzii, care rezultă din interpretarea sistemică a mai
multor articole din Legea nr. 293/1994, începe cu art. 3 denumit „Noţiuni principale”. Aici găsim
şi noţiunea de „operă derivată”, şi pe cea de „operă colectivă”, dar noţiunea de „operă originală
(primară, independentă)”, de la care trebuie să derive cea „derivată”, nu o găsim; găsim noţiunea
de „autor”, dar nu şi pe cea de „coautor” sau „coautori”. Termenul „coautori” îl găsim tocmai la
alin. (1) al art. 11 „Copaternitatea”. Fireşte, apare întrebarea: care este sensul termenilor „autor”,
„paternitate”, „coautor”, „copaternitate”, întrucît din conţinutul art. 3, care ar trebui să definească
„noţiunile principale”, în sensul prezentei Legi, nu este clar. Din conţinutul art. 3 al Legi nr.
293/1994 rezultă doar că autor este persoana fizică, prin a cărei activitate creatoare a fost creată
opera, dar sensul termenului „paternitate” nu este explicat.
În contextul celor expuse, considerăm necesară completarea art. 3 al Legii nr. 293/1994,
după termenul „autor”, cu următoarele noţiuni:
„- coautori – persoane fizice, prin munca creatoare comună a cărora a fost creată opera;
- paternitate – calitatea de autor, de creator al operei;
- copaternitate – calitatea de creatori (coautori) ai operei;
- operă primară (originală, independentă) – produs al creaţiei intelectuale care nu are la
baza creării sale o altă operă”.
6. Referindu-ne la corelaţia dintre împuternicirile autorului, adică cele nepatrimoniale
(morale) şi cele patrimoniale (economice), care constituie conţinutul dreptului subiectiv de autor,
în teză se menţionează că în doctrină au fost exprimate opinii diametral opuse. Una din aceste

7
teorii, cea “monistă”, susţine că aceste împuterniciri sunt foarte strîns legate între ele şi nu este
raţional să le delimităm. O altă teorie, cea “dualistă”, care a fost acceptată de majoritatea
legislaţiilor statelor membre ale Convenţiei de la Berna, consideră că este necesară divizarea
împuternicirilor în împuterniciri personale (morale) şi împuterniciri patrimoniale (economice).
Susţinînd teoria dualistă, în teză se subliniază că atît cele morale, cît şi cele patrimoniale provin
din faptul dobîndirii de către o persoană fizică a dreptului subiectiv de autor (de paternitate)
asupra operei, care rezultă din „însuşi faptul creării ei” prin munca sa intelectuală şi exprimării
operei într-o „anumită formă obiectivă ce permite” a o reproduce. Acesta este dreptul subiectiv
primar al autorului (dreptul de paternitate), din care rezultă toate celelalte drepturi ca elemente
ale conţinutului acestui drept subiectiv. Prezenta concluzie, alături de altele, îşi găseşte
confirmare în art. 4 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 293/1994. Prin urmare, mai întîi trebuie
obţinut dreptul subiectiv de autor al operei, dreptul la paternitate (lit. a) art. 9), ca apoi să fie
obţinute şi toate celelalte elemente constitutive (alin. (3) art. 4) ale acestui drept subiectiv atît
cele prevăzute la lit. b), c) şi e) ale art. 9, cît şi cele prevăzute la art.10 al Legii nr. 293/1994.
7. Considerăm oportună exprimarea alin. (2) al art. 9 al Legii nr. 293/1994 în următoarea
redacţie: „Drepturile morale ale autorului sunt imprescriptibile, ele urmînd a fi ocrotite şi după
cedarea de către autor a drepturilor patrimoniale sau expirarea termenului lor de validitate.
Drepturile indicate la lit. a) şi b) ale prezentului alineat nu pot fi înstrăinate de autor în timpul
vieţii sale, şi nici nu pot trece la alte persoane prin moştenire, cu excepţia ocrotirii lor prevăzută
la art. 17 alin (9)”.
8. Printre împuternicirile morale ale autorului unei opere de artă, literatură sau ştiinţă sunt
enumerate dreptul la integritatea operei şi dreptul la stima reputaţiei autorului (lit. c) şi d) ale art.
9 al Legii nr. 293/1994). Considerăm, însă, că buna reputaţie, mai devreme sau mai tîrziu, vine la
autor prin aprecierea aportului acestuia la valorile spirituale ale poporului său, iar dreptul la
integritatea operei trebuie să rămînă intact. Prin urmare, sugerăm excluderea lit. d) a art. 9 din
Legea nr. 293/1994, iar lit. c) să capete următoarea redacţie: „c) la integritatea operei, împotriva
denaturării, schimbării şi altor modificări”.
9. Propunem completarea art. 10 al Legii nr. 293/1994 cu alin. (6) expus în următoarea
redacţie: „Orice formă de valorificare a operei este independentă una de alta. Transmiterea de
către autor a unui drept distinct de valorificare nu influenţează alte drepturi”.
10. Considerăm oportun ca noţiunea de reproducere, prevăzută la art. 3 al Legii nr.
293/1994, să aibă următorul conţinut: „Prin reproducere se înţelege realizarea integrală sau
parţială a operelor sau fonogramelor, directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin
orice mijloc sau în orice formă, inclusiv imprimarea înregistrărilor audio sau video, precum şi

8
imprimarea operei sau fonogramei sub formă electronică sau într-o altă formă lizibilă de
mijloacele electronice.”
11. Propunem ca art. 20 alin. (1) al Legii nr. 293/1994 să stipuleze următoarele: „Fără
consimţămîntul autorului şi fără plata remuneraţiei de autor se permite reproducerea de către o
persoană fizică a unei opere divulgate anterior, pentru uzul personal sau pentru cercul normal
al familiei, cu condiţia ca reproducerea să nu contravină utilizării normale a operei şi să nu
prejudicieze pe autorul sau pe titularul de drepturi”.
12. Propunem ca art. 10 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 293/1994 să fie modificat, substituind
dreptul la difuzare cu dreptul de distribuire. Art. 3 din Legea nr. 293/1994 trebuie completat cu o
noţiune ce va avea următorul conţinut: distribuire este comercializarea sau altă formă de
transfer cu titlu gratuit sau cu titlu oneros al originalului sau al copiilor unei opere divulgate
legal, precum şi oferirea publică a acestora.
În acelaşi context, legiuitorul urmează să excludă alin. (2) al art. 19 din Legea nr. 293/1994
şi să completeze art. 10 cu alin. (6), care va avea următorul conţinut: dreptul de distribuţie se
epuizează odată cu prima comercializare sau prima formă de transfer al originalului sau al
copiei operei, pe piaţa internă, efectuată de titularul de drepturi sau cu acordul acestuia.
13. Este necesar ca legiuitorul moldav să prevadă reglementări speciale, într-un articol
aparte, care ar stipula că „autorul sau titularul de drepturi autorizează comunicarea publică a
operei prin orice mijloc de comunicare a operei către public, inclusiv prin radiodifuzare, satelit
sau cablu. Valorificarea dreptului la comunicarea publică prin diferite mijloace va fi autorizată
de autor sau titularii de drepturi, astfel încît autorizarea pentru comunicarea operei prin
radiodifuzare nu implică şi autorizarea comunicării acestei opere prin cablu, satelit sau comuni-
carea publică a operei în locurile unde are acces publicul”.
14. După cum se menţionează în teză, autorul posedă dreptul de succedare, adică dreptul de
a încasa o cotă-parte din orice revînzare publică a originalului unei opere de artă plastică, precum
şi a originalului manuscrisului. Reieşind din specificul acestui drept, am considerat de cuviinţă să
propunem o altă denumire a acestui drept, şi anume dreptul de suită. Obiectul dreptului de suită
este opera de artă originală care reprezintă opere de artă plastică sau grafică, cum ar fi picturi,
colaje, tablouri, desene, gravuri, litografii, sculpturi, tapiţerii, obiecte ceramice sau din sticlă şi
fotografii, cu condiţia că acestea să fi fost realizate chiar de către artist sau să fie copii
considerate opere originale de artă”. Această propunere de lege ferenda urmează a fi inclusă la
art. 16 alin. (6) al Legii nr. 293/1994. Totodată, credem că art. 16 alin. (4) al Legii nr. 293/1994
trebuie expus în următoarea redacţie: „Autorul sau moştenitorul său posedă un drept de suită,
adică dreptul de a încasa o anumită cotă-parte din preţul de vînzare obţinut la orice revînzare a
operei, ulterioară primei înstrăinări de către autor. Autorul sau moştenitorul său are dreptul ca,

9
pentru o perioadă de trei ani de la data revînzării, să poată solicita oricărui profesionist al
pieţei obiectelor de artă sau oricărui comerciant de opere de artă să furnizeze orice informaţii
care pot fi necesare pentru a asigura achitarea drepturilor aferente revînzării. Suma datorată
pentru dreptul de suită se calculează conform următoarelor cote:
a) de la 100 la 3.000 lei - 5%;
b) de la 3.000,01 la 50.000 lei - 4%;
c) de la 50.000,01 la 200.000 lei - 3%;
d) de la 200.000,01 la 350.000 lei - 1%;
e) de la 350.000,01 la 500.000 lei - 0,5%;
f) peste 500.000 lei - 0,25%.
Suma totală plătită ca drept de suită nu poate depăşi 12 500 lei”.
Considerăm util ca legiuitorul să prevadă în Legea nr. 293/1994 că dreptul de suită va fi
exercitat obligatoriu prin intermediul unui organism de administrare pe principii colective a
drepturilor patrimoniale de autor.

Importanţa practică a prezentei cercetări rezidă într-un studiu al celor mai importante
probleme şi aspecte ale conţinutului şi naturii juridice a dreptului subiectiv de autor, astfel încît
acest material poate fi folosit la elaborarea proiectului de modificare a Legii privind dreptul de
autor şi drepturile conexe a Republicii Moldova, sporind substanţial compatibilitatea acesteia cu
reglementările Directivelor Europene privind dreptul de autor.
Lucrarea elaborată poate servi drept suport didactic pentru studenţii facultăţii de drept, şi
nu numai, deoarece, în opinia noastră, această lucrare va fi utilă şi pentru studenţii altor facultăţi,
spre exemplu de jurnalism, de arte frumoase, pentru specialiştii din domeniu şi titularii
drepturilor subiective de autor; va fi un impuls pentru noi cercetări în domeniul dreptului de
autor.

Aprobarea rezultatelor. Prezenta lucrare a fost elaborată la Catedra Drept al Antrepreno-


riatului a Universităţii de Stat din Moldova şi discutată la şedinţa comună a catedrelor Drept
Civil şi Drept al Antreprenoriatului şi, ca rezultat final, a fost recomandată pentru a fi discutată şi
aprobată la seminarul de profil, la şedinţa căruia a fost propusă spre susţinere.
Structura şi conţinutul tezei este constituită din introducere, trei capitole divizate în
paragrafe şi subparagrafe, concluzii şi recomandări, referinţe, bibliografie şi însumează 160 de
pagini.

10
II. CONŢINUTUL TEZEI

Introducerea reprezintă o caracteristică generală a temei investigate în care se subliniază, în


special, actualitatea temei, gradul de cercetare şi obiectivele acestei lucrări, suportul metodologic
şi teoretico-ştiinţific al studiului. Totodată, introducerea conţine o motivare largă a noutăţii
ştiinţifice a lucrării şi a rezultatelor obţinute, se argumentează semnificaţia teoretică şi valoarea
sa aplicativă, iar la finele ei sunt indicate sursele unde au fost publicate rezultatele cercetării şi
evenimentele publice în cadrul cărora au fost prezentate aceste rezultate.
În primul capitol, Consideraţii generale privind apariţia, evoluţia şi natura juridică a
dreptului de autor, au fost examinate cele mai importante aspecte ale dreptului de autor, apariţia
acestui drept ca fenomen juridic, premisele apariţiei, precum şi concursul teoriilor privind
conţinutul şi natura juridică a dreptului de autor. De asemenea, au fost puse în discuţie şi
problemele definirii dreptului de autor ca instituţie juridică, în sens obiectiv şi subiectiv, precum
şi corelaţia dintre drepturile ce îi revin autorului operei.
1.1. Apariţia şi evoluţia dreptului de autor. Pentru a înţelege conţinutul şi natura juridică a
dreptului subiectiv de autor a fost necesar să efectuăm un studiu pentru a demonstra premisele
care au impulsionat apariţia şi dezvoltarea dreptului de autor ca fenomen juridic. Astfel, în acest
studiu am relatat faptul că dreptul de autor a existat sub diferite forme atît în Grecia Antică, cît şi
în Roma Antică. Totodată cel mai important catalizator al apariţiei dreptului de autor,
considerăm noi, este inventarea tiparului care a impulsionat nişte relaţii speciale dintre editor şi
rege, prin care ultimul oferea editorilor anumite privilegii, exprimate prin dreptul exclusiv de
valorificare a operei pe o anumită perioadă. Anume aceste privilegii au şi constituit premisele
care au permis în cele din urmă şi autorilor operelor anumite prerogative, să apară reglementări
cu conţinut juridic, cum a fost spre exemplu, „Statutul reginei Anna”.

1.2. Problemele definirii dreptului de autor constituie un compartiment forte din această
lucrare, deoarece anume aici s-au accentuat şi s-au analizat cele mai importante probleme cu care
ne confruntăm atunci cînd utilizăm termenul „dreptul de autor”, şi anume, de ce utilizăm acest
termen ca pe un substantiv la numărul singular şi nu plural, ca argument servind faptul că autorul
posedă, conform Legii privind dreptul de autor şi drepturile conexe, mai multe drepturi. După
cum se subliniază în teză, acest termen trebuie folosit la singular, deoarece autorul posedă doar
un singur drept de autor, numit dreptul subiectiv de autor sau dreptul subiectiv la paternitate, iar
celelalte drepturi sunt nişte împuterniciri care derivă din acest drept, ele fiind elemente ale
conţinutului acestuia. Sunt analizate, de asemenea, mai multe probleme ce ţin de definirea

11
dreptului de autor şi anume: sunt formulate definiţia dreptului de autor în sens obiectiv şi ca
instituţie juridică, definiţia dreptului de autor în sens subiectiv, corelaţia dintre drepturile ce îi
revin autorului şi altele.

1.3. Concursul teoriilor privind conţinutul şi natura juridică ale dreptului subiectiv de
autor. Pentru a înţelege pe deplin natura juridică a dreptului subiectiv de autor a fost necesar să
analizăm tendinţele care au existat vizavi de evoluţia mecanismului de reglementare a relaţiilor
privind operele de artă, literare şi ştiinţifice, deoarece cea mai durabilă teorie, care şi-a păstrat
amprenta pînă în prezent, a fost teoria aplicării mecanismului dreptului de proprietate. La fel, au
existat şi alte teorii, cum ar fi teoria de drept al personalităţii, teoria monistă şi teoria dualistă,
analizate în cadrul elaborării tezei.

Capitolul II Conţinutul şi natura juridică a drepturilor subiective personale (morale) ale


autorului. În acest capitol autorul a efectuat analiza naturii juridice a drepturilor subiective
personale (morale) ale autorului, a elementelor conţinutului fiecărui drept subiectiv în parte,
precum şi corelaţia dintre ele în cadrul fiecăruia dintre aceste drepturi subiective.

2.1. Consideraţii generale privind natura juridică a drepturilor subiective personale (morale)
reprezintă o încercare a autorului de a prezenta premisele apariţiei şi evoluţiei drepturilor
personale (morale), care s-u ivit cu mult mai tîrziu decît drepturile patrimoniale ale autorului.
Anume în acest compartiment al tezei autorul dezvăluie natura juridică a drepturilor personale
(morale) care sunt considerate absolute, inalienabile, imprescriptibile şi se protejează fără
termen, adică sunt perpetue.

2.2. Dreptul la paternitate este un drept fundamental al autorului, deoarece anume acest drept
este generatorul celorlalte drepturi, prin urmare, existenţa ultimelor nu este posibilă fără
existenţa dreptului la paternitate. Autorul a formulat noţiunea dreptului la paternitate, i-a dat
propria interpretare şi s-a pronunţat asupra necesităţii înregistrării dreptului de autor la organul
de stat, adică la AGEPI.

2.3. Dreptul la nume reprezintă un drept personal al autorului de a publica opera cu numele său
adevărat, cu pseudonim sau anonim. Autorul examinează toate trei forme de realizare a dreptului
la nume, totodată se pronunţă şi asupra efectelor ce urmează în urma aplicării dreptului la nume.

2.4. Dreptul la integritatea operei şi dreptul la stima reputaţiei. Reieşind din faptul ca aceste
drepturi au efecte juridice corelative, autorul le examinează în ansamblu, demonstrînd aspectele
comune şi distinctive, precum şi valoarea fiecăruia din ele. Totodată, sunt examinate limitele
exercitării dreptului la integritatea operei şi a dreptului la stima reputaţiei.

12
2.5. Dreptul de a publica opera. De o importanţă deosebită, se subliniază în teză, este
examinarea dreptului autorului de a publica opera. În cadrul analizei conţinutului dreptului de a
publica opera s-au făcut anumite concluzii şi s-au înaintat mai multe propuneri de lege ferenda,
demonstrîndu-se în acelaşi timp şi rolul acestui drept de a genera, prin exercitarea sa, şi alte
drepturi ale autorului.

2.6. Dreptul autorului de a retrage opera din circuitul comercial. Printre drepturile personale
nepatrimoniale (morale) destingem dreptul autorului de a retrage opera sa din circuitul civil. Este
un drept deosebit, potrivit căruia, din motive de ordin personal sau moral, autorul este în drept
să-şi retragă opera, dar cu condiţia că vor fi acoperite cheltuielile pe care le-a suportat
realizatorul. În teză se identifică motivele pentru care autorul poate retrage din reţeaua de
comercializare opera sa publicată şi aduce argumentele de rigoare privind necesitatea existenţei
acestui drept.

Capitolul III Conţinutul şi natura juridică ale drepturilor subiective patrimoniale (economice)
ale autorului, cuprinde o vastă analiză a conţinutului drepturilor subiective patrimoniale ale
autorului, precum şi armonizarea acestui conţinut cu prevederile directivelor europene. De
menţionat că pe lîngă dezvăluirea conţinutului drepturilor subiective patrimoniale ale autorului,
autorul tezei atrage o deosebită atenţie asupra limitelor exercitării acestor drepturi.

3.1. Consideraţii generale privind natura juridică a drepturilor subiective patrimoniale de


autor reprezintă o analiză profundă a naturii juridice a drepturilor patrimoniale ale autorului, a
principiilor care stau la baza acestor drepturi şi care rezultă din specificul său de reglementare.

3.2. Dreptul la reproducerea operei este unul din cele mai importante drepturi subiective
patrimoniale, deoarece anume acesta a stat la baza dezvoltării dreptului de autor ca instituţie
juridică. În teză se menţionează că dreptul la reproducere este subiectul de bază al Directivei
2001/29/CE privind armonizarea unor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe în
societatea informaţională, astfel că autorul tezei propune un şir de modificări în scopul
armonizării cu reglementările Directivei. În teză se atrage o atenţie deosebită limitelor exercitării
dreptului la reproducerea operei şi se analizează fiecare limită a exercitării dreptului la
reproducere în parte, cu argumentele de rigoare privind necesitatea unor astfel de limite.

3.3. Dreptul la difuzare, închiriere, împrumut şi importarea operei. Dreptul la difuzare


reprezintă o împuternicire a autorului, potrivit căreia acesta posedă dreptul de a plasa opera în
circuitul civil prin diferite modalităţi. Plasarea în circuitul civil poate avea loc în mod gratuit sau
cu titlu oneros, dar, totodată, orice modalitate de înstrăinare a operei necesită acordul autorului,

13
iar aceste modalităţi sunt diverse. Prin urmare, acestea au fost motivele pentru care dreptul la
închiriere, împrumut şi importul operei a fost examinat în context cu dreptul la difuzare.

3.4. Dreptul la comunicarea publică, demonstrarea publică şi interpretarea publică a operei.


Pe lîngă aşa-numitele „drepturi mecanice”, pe care le posedă autorul unei opere de artă, literatură
sau ştiinţă, autorul posedă şi „drepturi publice” care reprezintă dreptul la comunicarea,
interpretarea şi demonstrarea publică a operei. Sunt nişte forme de valorificare a operei şi autorul
trebuie să autorizeze astfel de forme de valorificare, percepînd o remuneraţie de autor. Cea mai
frecventă formă de valorificare a operelor este comunicarea sa publică. În teză se analizează
diverse forme de comunicare, inclusiv prin eter, cablu, comunicarea publică în regim interactiv şi
altele. De menţionat că autorul tezei s-a referit şi la limitele exercitării dreptului la comunicarea
publică a operei, acestea fiind examinate şi sub aspectul istoric al apariţiei problemei în cauză.

3.5. Dreptul la traducerea, prelucrarea, adaptarea, aranjamentul şi alte asemenea modificări


ale operei. Diversitatea de împuterniciri pe care le oferă Legea autorului unei opere, este
examinată de autorul tezei în acelaşi paragraf, acestea fiind înrudite şi prezentînd un deosebit
interes economic pentru autor. Astfel, autorul tezei examinează sensul fiecărei împuterniciri,
asemănările dintre ele şi limitele exercitării fiecăreia.

3.6. Dreptul de succedare. Prin dreptul la succedare se înţelege dreptul autorului unei opere de
artă plastică, precum şi a unui manuscris de a obţine o cotă-parte din preţul de revînzare
ulterioară a operei. Autorul tezei expune istoricul apariţiei, scopul pe care îl urmăreşte acest
drept, precum şi natura juridică a dreptului la succedare. O deosebită atenţie se atrage asupra
mecanismului de reglementare a acestui drept, precum şi a modului de repartizare a sumei
datorate autorului în urma valorificării de către acesta a dreptului de succedare. De menţionat că
autorul tezei face propuneri asupra armonizării acestui drept cu cel din legislaţia europeană,
argumentîndu-se concomitent modificarea termenului „dreptul de succedare” în „dreptul de
suită”.

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Efectuînd un studiu complex al conţinutului şi naturii juridice ale dreptului de autor,


precum şi al elementelor lui constitutive în parte, generalizînd rezultatele obţinute, facem
următoarele concluzii şi recomandări:
1. Primele premise ce au contribuit la dezvoltarea acestei instituţii juridice au fost aşa-
numitele privilegii, care în realitate nu reprezentau drepturi ale autorilor, dar erau drepturi ale
14
editorilor de cărţi de a reproduce prin intermediul tiparului o operă literară, ştiinţifică sau
artistică. Aceste privilegii reprezentau, de fapt, o instituţie de protecţie care avea drept scop
compensarea cheltuielilor suportate de editori, precum şi încurajarea acestora din punct de
vedere economic. Privilegiile, însă, au contribuit incontestabil la crearea unui sistem de protecţie
a drepturilor de autor. Astfel, treptat, sistemul de privilegii a cedat locul legilor care învestesc
autorul cu anumite prerogative proprii, în comparaţie cu privilegiile editorilor, cu drepturi
exclusive de a-şi valorifica operele pe o anumită perioadă de timp, cu respectarea anumitor
limite.
2. Unul din obiectivele prezentei lucrări îl constituie înlăturarea ambiguităţilor în
folosirea termenului „dreptul de autor”, deoarece, actualmente, el este folosit în Legea nr.
293/1994, dar şi în literatura doctrinară, atît la singular, cît şi la plural, fără a se preciza de
fiecare dată ce sens i se atribuie şi nici care este corelaţia dintre drepturile ce îi revin autorului.
Prin urmare, am considerat necesar să analizăm termenul „dreptul de autor” în funcţie de
problemele pe care le pune: a) definirea dreptului de autor în sens obiectiv sau ca instituţie
juridică; b) definirea dreptului de autor în sens subiectiv; c) dezvăluirea conţinutului dreptului
subiectiv de autor şi determinarea naturii lui juridice; d) demonstrarea corelaţiei dintre
elementele conţinutului dreptului subiectiv de autor; e) analiza fiecărui element constitutiv al
dreptului subiectiv de autor şi limitelor extinderii acestuia.
3. Dreptul de autor în sensul obiectiv sau ca instituţie juridică este un ansamblu de norme
juridice care reglementează relaţiile sociale ce apar în legătură cu crearea operelor de artă,
literatură sau ştiinţă, exprimate într-o formă obiectivă susceptibilă de a fi reproduse, publicarea
şi valorificarea acestor opere.
4. Dreptul de autor în sensul subiectiv (dreptul subiectiv de autor) este acea măsură de
conduită liberă, acel cîmp (spaţiu) liber, oferit de către legislaţia în vigoare (de către dreptul
obiectiv) autorului operei literare, ştiinţifice sau artistice, în limitele căruia autorul poate
efectua liber şi nestingherit de nimeni anumite acţiuni, anumite acte juridice, vizavi de opera
creată de el şi interzice altor persoane săvîrşirea anumitor acţiuni în privinţa aceleiaşi opere
fără consimţămîntul lui.
5. Pătrunzînd în conţinutul acestor fenomene, conchidem că dreptul obiectiv de autor şi
dreptul subiectiv de autor sunt fenomene juridice diferite şi, în acest context, propunem ca
legiuitorul moldav să utilizeze termenul „drept de autor” atunci cînd îl foloseşte în sensul lui
obiectiv, iar în sensul subiectiv să folosească termenul „drept subiectiv de autor”. Aceasta ar
înlătura orice ambiguitate în utilizarea acestui termen în contexte concrete.
În baza celor expuse, considerăm că alin. (1) de la art. 1 din Legea nr. 293/1994 urmează a
fi expus în următoarea redacţie: „(1) Cadrul juridic al dreptului de autor şi al drepturilor conexe

15
se constituie din Constituţie, prezenta Lege şi alte acte normative”. Astfel, alin. (1) ar pune în
evidenţă dreptul de autor ca instituţie juridică, iar alin. (2) ar prezenta atît Legea nr. 293/1994 ca
lege specială (lex specialis) în cadrul dreptului de autor ca instituţie juridică, cît şi obiectul
reglementării acestei instituţii juridice. Prin urmare, fiecare termen ar fi la locul său cu sensul pe
care-l poartă şi totul ar deveni clar.
6. Un alt exemplu de ambiguitate şi confuzie, care rezultă din interpretarea sistemică a mai
multor articole din Legea nr. 293/1994, începe cu art. 3 denumit „Noţiuni principale”. Aici găsim
şi noţiunea de „operă derivată”, şi de „operă colectivă”, dar noţiunea de „operă originală
(primară, independentă)”, de la care vine cea „derivată” nu o găsim; găsim noţiunea de „autor”,
dar nu şi pe cea de „coautor” sau „coautori”. Termenul „coautori” îl găsim tocmai la alin. (1) al
art. 11 cu denumirea „Copaternitatea”. Şi atunci, fireşte, apare întrebarea: care este sensul
termenilor „autor”, „paternitate”, „coautor”, „copaternitate”, deoarece din conţinutul art. 3, care
ar trebui să definească „noţiunile principale” în sensul Legii, nu este clar. Din conţinutul art. 3 al
Legii nr. 293/1994 rezultă doar că autor este persoana fizică, prin a cărei activitate creatoare a
fost creată opera, dar care este sensul termenului „paternitate” nu se explică.
În contextul celor remarcate, considerăm necesar să se completeze art. 3 al Legii nr.
293/1994, după termenul „autor”, cu următoarele:
„- coautori – persoane fizice, prin munca creatoare comună a cărora a fost creată opera;
- paternitate – calitate de autor, de creator al operei;
- copaternitate – calitate de creatori (coautori) ai operei;
- opera primară (originală, independentă) – produs al creaţiei intelectuale care nu are la
baza creării sale o altă operă”.
7. Referindu-ne la corelaţia dintre împuternicirile autorului, adică cele nepatrimoniale
(morale) şi cele patrimoniale (economice), care constituie conţinutul dreptului subiectiv de autor,
trebuie să menţionăm că în doctrină au fost exprimate opinii diametral opuse. Una din aceste
teorii, cea „monistă”, susţine că aceste împuterniciri sunt foarte strîns legate între ele şi nu este
raţional să le divizăm. O altă teorie, cea „dualistă”, care a fost acceptată de majoritatea
legislaţiilor ţărilor membre la Convenţia de la Berna, consideră că este necesară delimitarea
împuternicirilor în împuterniciri personale (morale) şi împuterniciri patrimoniale (economice). În
ce ne priveşte, considerăm că atît cele morale, cît şi cele patrimoniale provin din faptul dobîndirii
de către o persoană fizică a dreptului subiectiv de autor (de paternitate) asupra operei, care
rezultă din însuşi faptul creării ei” prin munca sa intelectuală şi exprimării operei într-o „anumită
formă obiectivă ce permite” a o reproduce. Acesta este dreptul subiectiv primar al autorului
(dreptul de paternitate), din care rezultă toate celelalte drepturi ca elemente ale conţinutului
acestui drept subiectiv. Această concluzie, alături de altele, îşi găseşte confirmarea în art. 4 alin.

16
(1), (2) şi (3) al Legii nr. 293/1994. Aşadar, trebuie obţinut, mai întîi, dreptul subiectiv de a fi
considerat autor al operei, dreptul la paternitate (lit. a) a art. 9), ca apoi să se obţină şi toate
celelalte elemente constitutive (alin. (3) al art. 4) ale acestui drept subiectiv atît cele prevăzute la
lit. b), c) şi e) ale art. 9, cît şi cele prevăzute la art. 10 ale Legii nr. 293/1994.
8. Propunîndu-ne drept scop dezvăluirea conţinutului dreptului subiectiv de autor şi deter-
minarea naturii lui juridice, considerăm oportună exprimarea alin. (2) al art. 9 al Legii nr.
293/1994 în următoarea redacţie: „Drepturile morale ale autorului sunt imprescriptibile, ele
urmînd a fi ocrotite şi după cedarea de către autor a drepturilor patrimoniale sau expirarea
termenului lor de validitate. Drepturile indicate la lit. a) şi b) ale prezentului alineat nu pot fi
înstrăinate de autor în timpul vieţii sale, şi nici nu pot trece la alte persoane prin moştenire, cu
excepţia ocrotirii lor prevăzută la art. 17 alin. (9)”.
9. Printre împuternicirile morale ale autorului unei opere de artă, literatură sau ştiinţă sunt
enumerate dreptul la integritatea operei şi dreptul la stima reputaţiei autorului (alin. (1) lit. c) şi
d) art. 9 al Legii nr. 293/1994. Considerăm, însă, că buna reputaţie, mai devreme sau mai tîrziu,
vine la autor prin aprecierea aportului său la valorile spirituale ale poporului din care face parte,
principalul e ca dreptul la integritatea operei să rămînă intact. În consecinţă, considerăm că lit. d)
a art. 9 din Legea nr. 293/1994 ar trebui exclusă, iar lit. c) să fie exprimată în următoarea
redacţie: „ c) la integritatea operei, împotriva denaturării, schimbării şi altor modificări.”
10. Odată creată, opera urmează să fie adusă la cunoştinţa publicului prin diferite forme şi
mijloace. Legiuitorul moldav a prevăzut o împuternicire morală a autorului, şi anume dreptul la
publicitatea operei, care, în opinia noastră, nu corespunde rigoriilor actuale, deoarece limitează
autorul doar la o singură formă de a aduce opera la cunoştinţa publicului. Actualmente, însă,
aceste forme sunt diverse, astfel venim cu propunerea de modificare a art. 9 alin. (1) lit. e) al
Legii nr. 293/1994, instituind dreptul autorului la divulgarea operei, care este foarte larg şi
include în sine dreptul la publicarea operei şi alte forme de a aduce opera la cunoştinţa
publicului. Adică, noi considerăm că „dreptul la divulgarea operei” este o noţiune mai largă care
include orice formă de realizare a operei şi aducere la cunoştinţa publicului.
11. După cum se menţionează în teză, autorul, din diferite motive de ordin intelectual,
poate să-şi retragă opera din circuitul comercial. Pentru a desemna această împuternicire,
legiuitorul moldav foloseşte termenul „dreptul de a retrage” opera din circuitul civil, ceea ce, în
opinia noastră, nu corespunde întru totul sensului pe care-l poartă, de aceea propunem ca acesta
să fie înlocuit cu termenul „dreptul la retractarea operei”.
12. Drepturile patrimoniale au la bază mai multe principii, printre care unul din cele mai
valoroase este principiul independenţei lor. Principiul independenţei presupune că dacă printr-un
contract a fost transmis dreptul la comercializarea operei, aceasta nu implică şi transmiterea

17
dreptului la închirierea operei, deoarece pentru a putea valorifica acest drept este necesar un
acord separat cu autorul. Prin urmare, pentru a evita asemenea încălcări trebuie ca Legea nr.
293/1994 să fie completată cu o normă ce ar stipula că drepturile patrimoniale sunt distincte
unul faţă de altul. Cu referire la cele spuse, se propune ca art. 10 al Legii nr. 293/1994 să fie
completat cu alin. (6), expus în următoarea redacţie: „Orice formă de valorificare a operei este
independentă. Transmiterea de către autor a unui drept distinct de valorificare nu influenţează
alte drepturi”.
13. Una din cele mai importante împuterniciri patrimoniale ale autorului este cea de
reproducere. Necesitatea completării conţinutului noţiunii de reproducere a fost dictată de
diversele forme de încălcare a acestui drept, astfel propunem ca noţiunea de reproducere,
prevăzută la art. 3 al Legii nr. 293/1994, să aibă următorul conţinut: „Prin reproducere se
înţelege realizarea integrală sau parţială a operelor sau fonogramelor, directă sau indirectă,
temporară sau permanentă, prin orice mijloc sau în orice formă, inclusiv imprimarea
înregistrărilor audio sau video, precum şi imprimarea operei sau fonogramei în format
electronic sau într-o altă formă lizibilă de mijloacele electronice”.
14. Un alt principiu al drepturilor patrimoniale ale autorului este cel al existenţei unor
limite în exercitarea lor. La acest compartiment, propunem ca alin. (1) de la art. 20 al Legii nr.
293/1994 să capete următoarea redacţie: „Fără consimţămîntul autorului şi fără remuneraţia de
autor se permite reproducerea de către o persoană fizică a unei opere divulgate anterior, pentru
uzul personal sau pentru cercul normal al familiei, cu condiţia ca reproducerea să nu contravină
utilizării normale a operei şi să nu prejudicieze pe autor sau pe titularul de drepturi”.
15. Reproducerea unei opere pentru uzul personal nu necesită permisiunea autorului, în
schimb autorul are dreptul la o remuneraţie compensatorie. În opinia noastră, la art. 20 alin. (3)
al Legii nr. 293/1994 este necesar să se facă precizarea că remuneraţia compensatorie pentru
copia privată va fi calculată pentru suporturile materiale şi echipament la valoarea lor în vamă,
iar pentru producţia internă, la valoarea facturată fără TVA şi nu de la preţul de vînzare cu
amănuntul, după cum prevede Legea în actuala redacţie. În ceea ce priveşte suporturile şi
echipamentele pentru care se plăteşte remuneraţia compensatorie, considerăm că art. 20 alin. (3)
al Legii nr. 293/1994 trebuie să fie mai explicit şi să enumere concret suporturile şi
echipamentele pentru care se va plăti remuneraţia compensatorie, menţionînd, în acest sens, că
echipamentul respectiv trebuie să posede funcţia de înregistrare (MP3 recorder, DVD recorder)
sau de stocare (MP3 player cu mediu de stocare).
16. În opinia noastră, legiuitorul moldav nu este explicit atunci cînd se referă la o limită de
exercitare a dreptului de autor, şi anume la citarea unei opere, care foarte des este folosită abuziv.
Propunem definirea termenului „citare” la art. 3 al Legii nr. 293/1994, în următoarea formulă:

18
citarea într-o operă, reprezintă o reproducere a unor pasaje dintr-o altă operă divulgată,
justificată prin caracterul informativ, didactic, polemic sau de informare al operei în care ea
este încorporată şi pentru a face mai înţelese afirmaţiile autorului sau pentru a face trimitere la
punctul de vedere autentic al altui autor.
17. Printre împuternicirile de ordin patrimonial pe care le posedă autorul este dreptul la
difuzarea operei, care include dreptul la comercializare şi dreptul la închiriere. Deoarece dreptul
la difuzarea operei este un termen îngust, care nu cuprinde toate formele de înstrăinare a operei,
propunem ca art. 10 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 293/1994 să fie modificat, substituind dreptul la
difuzare cu dreptul de distribuire. Art. 3 din Legea nr. 293/1994 trebuie completat cu o noţiune
ce va avea următorul conţinut: distribuire este comercializarea sau altă formă de transfer cu titlu
gratuit sau cu titlu oneros al originalului sau al copiilor unei opere divulgate legal, precum şi
oferirea publică a acestora.
În acelaşi context, legiuitorul urmează să excludă alin. (2) de la art. 19 din Legea nr.
293/1994 şi să completeze art. 10 cu alin. (6) care va avea următorul conţinut: dreptul de
distribuţie se epuizează odată cu prima comercializare sau prima formă de transfer al
originalului sau al copiei operei, pe piaţa internă, efectuată de titularul de drepturi sau cu
acordul acestuia.
18. O împuternicire patrimonială distinctă a autorului este dreptul de a împrumuta opera.
Legiuitorul moldav nu a prevăzut această împuternicire în Legea nr. 293/1994, propunere pe care
o facem noi în calitate de lege ferenda, astfel, art. 10 alin. (2) lit. d) trebuie să prevadă că
autorului operei sau titularului de drepturi îi aparţine dreptul de a împrumuta opera. Art. 3 al
Legii nr. 293/1994 urmează să fie completat cu un alineat care să definească termenul de
„împrumut al operei”: împrumut înseamnă punerea la dispoziţie în vederea utilizării, pentru o
perioadă limitată şi nu pentru obţinerea unui avantaj economic sau comercial direct sau
indirect, dacă împrumutul este efectuat în instituţii accesibile publicului.
19. Este oportun să menţionăm că o împuternicire distinctă a autorului este dreptul la
comunicarea operei, care poate fi efectuată prin diferite mijloace. Este necesar ca legiuitorul
moldav să prevadă reglementări speciale într-un articol aparte, care ar stipula că „autorul sau
titularul de drepturi autorizează comunicarea publică a operei prin orice mijloc de comunicare
a operei către public, inclusiv comunicarea publică prin radiodifuzare, satelit sau cablu. Valori-
ficarea dreptului la comunicarea publică prin diferite mijloace va fi autorizată de autor sau
titularii de drepturi, astfel autorizarea pentru comunicarea operei prin radiodifuzare nu implică
şi autorizarea comunicării acestei opere prin cablu, satelit sau comunicarea publică a operelor
în locurile unde are acces publicul” .

19
20. După cum se menţionează în teză, autorul posedă dreptul de succedare, adică dreptul la
o indemnizaţie din orice revînzare publică a originalului unei opere de artă plastică, precum şi a
originalului manuscrisului. Pornind de la specificul acestui drept, am găsit de cuviinţă să
propunem o altă denumire a dreptului respectiv, şi anume dreptul de suită. Obiecte ale dreptului
de suită constituie „operele de artă originală, care reprezintă opere de artă plastică sau grafică,
cum ar fi picturi, colaje, tablouri, desene, gravuri, litografii, sculpturi, tapiserii, obiecte din
ceramică sau din sticlă şi fotografii, cu condiţia ca acestea să fi fost realizate chiar de către
artist sau să fie copii considerate opere de artă originale”. Această propunere de lege ferenda
urmează a fi inclusă la art. 16 alin. (6) al Legii nr. 293/1994. Totodată, credem că alin. (4) de la
art. 16 al Legii nr. 293/1994 trebuie să fie expus în următoarea redacţie: „Autorul sau
moştenitorul său posedă un drept de suită, adică dreptul de a încasa un anumit procent din
preţul de vînzare obţinut la orice revînzare a operei, ulterioare primei înstrăinări de către autor.
Autorul sau moştenitorul său are dreptul ca, pentru o perioadă de trei ani de la data revînzării,
să poată solicita oricărui profesionist al pieţei obiectelor de artă sau oricărui comerciant de
opere de artă să furnizeze orice informaţii care pot fi necesare pentru a asigura achitarea
drepturilor aferente revînzării. Suma datorată pentru dreptul de suită se calculează conform
următoarelor cote:
a) de la 100 la 3.000 lei – 5%;
b) de la 3.000,01 la 50.000 lei – 4%;
c) de la 50.000,01 la 200.000 lei – 3%;
d) de la 200.000,01 la 350.000 lei – 1%;
e) de la 350.000,01 la 500.000 lei – 0,5%;
f) peste 500.000 lei – 0,25%.
Suma totală plătită ca drept de suită nu poate depăşi 12 500 lei”.
Considerăm util ca legiuitorul să prevadă în Legea nr. 293/1994 că dreptul de suită va fi
exercitat obligatoriu prin intermediul unei organizaţii de administrare pe principii colective a
drepturilor patrimoniale de autor.
Aspectele principale ale tezei au fost reflectate în următoarele publicaţii:
1. D.Chiroşca. Caricatura, parodia şi pastişa – limite de exercitare a dreptului subiectiv
de autor // Revista Naţională de Drept. - 2007. - Nr. 9. - P.41-44, 0.3 c.a.
2. V.Volcinschi, D.Chiroşca. Problemele definirii dreptului de autor // Revista Română
de Dreptul Proprietăţii Intelectuale. - 2007. - Nr. 2. - P.58-70, 0,6 c.a.
3. D.Chiroşca. Conţinutul şi natura juridică a drepturilor autorului la integritatea operei
şi dreptul la stima reputaţiei // STUDIA UNIVERSITAS. Universitatea de Stat din Moldova.

20
Seria „Ştiinţe Sociale”, Nr. 3. - Chişinău: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2007, p. 72-76,
0,2 c.a.
4. D.Chiroşca. Apariţia, evoluţia şi concursul teoriilor privind conţinutul şi natura
juridică a dreptului subiectiv de autor // STUDIA UNIVERSITAS. Universitatea de Stat din
Moldova. Seria „Ştiinţe Sociale”, Nr. 3. - Chişinău: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2007,
p. 65-71, 0,3 c.a.
5. V.Volcinschi, D.Chiroşca. Conţinutul şi natura juridică a drepturilor autorului la
paternitate şi la nume. Comunicări prezentate la simpozionul anual ştiinţifico-practic privind
protecţia proprietăţii intelectuale „Lecturi AGEPI”, 19-20 aprilie 2007. - Chişinău, P. 127-136,
0,95 c.a.
6. D.Chiroşca. Conţinutul şi natura juridică a dreptului subiectiv la difuzarea operei în
legislaţia Republicii Moldova. Evoluţie şi perspective // Revista Română de Dreptul Proprietăţii
Intelectuale. - 2006. - Nr. 4 (9). - P.16-29, 0,65 c.a.
7. V.Volcinschi, D.Chiroşca. Conţinutul şi natura juridică a dreptului de succedare.
Comunicări prezentate la Conferinţa internaţională ştiinţifico-practică „Probleme teoretice şi
practice ale economiei proprietăţii intelectuale”, ediţia a V-a, 16-17 noiembrie 2006. - Chişinău,
P.210-216, 0,3 c.a.
8. V.Volcinschi, D.Chiroşca. Conţinutul şi natura juridică a dreptului subiectiv la
demonstrarea publică a operei. Comunicări prezentate la Conferinţa internaţională ştiinţifico-
practică „Probleme teoretice şi practice ale economiei proprietăţii intelectuale”, ediţia a V-a,
16-17 noiembrie 2006. - Chişinău, P.219-223, 0,2 c.a.
9. D.Chiroşca. Conţinutul dreptului subiectiv de autor. Comunicări prezentate la
simpozionul anual ştiinţifico-practic privind protecţia proprietăţii intelectuale „Lecturi AGEPI”,
20-21 aprilie 2005. - Chişinău, P. 174-179, 0,55 c.a.
10. D.Chiroşca. Analiza juridică a dreptului la retractare. Comunicări prezentate la
Conferinţa internaţională ştiinţifico-practică „Probleme teoretice şi practice ale economiei
proprietăţii intelectuale”, ediţia a IV-a , 24-25 noiembrie 2005. - Chişinău, P.152-155, 0,2 c.a.
11. V.Volcinschi, D.Chiroşca. Dreptul Proprietăţii Intelectuale. - Chişinău: Editura
Museum, 2000, ISBN 9975-906-58-3, CZU 347.77, 232 p., 9 c.a.

21
ADNOTAREA
la teza de doctor în drept
„Conţinutul şi natura juridică a dreptului subiectiv de autor”
Autor: Dorian Chiroşca,
Universitatea de Stat din Moldova,
Chişinău, 2007
Manuscris

Cuvinte cheie: drept subiectiv, dreptul subiectiv de autor, drepturi personale (morale),
drepturi patrimoniale, dreptul la paterninate, dreptul la nume, dreptul la integritate, dreptul la
stima reputaţiei, dreptul la divulgare, dreptul la retractare, dreptul la reproducere, dreptul la
difuzare, dreptul la împrumut, dreptul la închiriere, dreptul la demonstrarea publică, dreptul la
comunicarea publică, dreptul la interpretarea publică, dreptul la import, dreptul de suită, operă de
artă, literatură sau ştiinţă, autor, titular de drepturi, limitele exercitării dreptului de autor.
Prezenta lucrare are drept scop să definească termenul „dreptul de autor” în sens subiectiv
şi în sens obiectiv, utilizarea corectă a acestui termen, precum şi să determine natura juridică a
dreptului subiectiv de autor, să stabilească corelaţia şi interdependenţa dintre elementele
conţinutului dreptului subiectiv, precum şi particularităţile specifice ale realizării fiecăruia din
aceste elemente care, în procesul exercitării lor efective, se manifestă şi ele ca nişte drepturi
subiective.
Pe parcursul studiului efectuat au fost examinate cele mai importante aspecte ale dreptului
subiectiv de autor, precum şi conţinutul şi natura juridică a elementelor acestui drept subiectiv
primar, din care derivă celelalte împuterniciri ale autorului. În acest sens sa examinat atent natura
juridică a drepturilor personale (morale) şi drepturilor patrimoniale (economice) ale autorului, s-
a demonstrat interdependenţa acestor drepturi precum şi individualitatea lor, acestea fiind
examinate prin prizma teoriilor ce au stat la baza dezvoltării dreptului de autor: cea „monistă” şi
„dualistă”.
Actualitatea temei propuse rezidă în conţinutul dreptului subiectiv de autor care, datorită
progresului tehnico-ştiinţific, este în continuă modificare. Pentru prima dată în literatura de
specialitate investigaţiile se realizează la nivelul elementelor constitutive ale dreptului subiectiv
de autor, efectuîndu-se clasificarea acestor elemente, demonstrîndu-se corelaţia şi
interdependenţa dintre ele în cadrul conţinutului dreptului subiectiv de autor, determinîndu-li-se
conţinutul şi limitele efectelor juridice în procesul de exercitare a fiecăruia din aceste elemente.

22
ANNOTATION
To the Doctoral Thesis „The content and the juridical nature of the subjective
copyright”
Author: Dorian Chiroşca, State University of Moldova,
Chişinău, 2007.
Manuscript

Basic concepts: subjective right, subjective copyright, personal (moral) rights, economic
(patrimonial) rights, the right to authorship, the right to be named, the right of integrity, the right
to respect for the reputation, the right to performance, withdrawal right, the right to reproduction,
the right to disclose, the right to rent, the right to public show, the right to public communication,
the right to public retransmission, the right to import, resale right, work of fine arts, literature
or science, author, the holder of rights, limitations of copyright.
The main target of the present work is to settle the term „copyright” from the subjective
and objective points of view, the correct use of this term, and to determine the juridical nature of
the subjective copyright, to establish the relationship and interdependence between the content
elements of the subjective copyright and the specific peculiarities of each element performance,
which, during there effective realization, manifests themselves as subjective rights.
During the study there were examined the most important aspects of the subjective
copyright along with the content and the juridical nature of the elements of this basic subjective
right where from the other authors’ privileges derive. In this context, the juridical nature of the
personal (moral) rights and patrimonial (economic) rights of the author have been thoroughly
examined, the interdependence between these rights and their particularities has been
demonstrated, these being examined through the monist and dualist theories, considered the base
of the copyright development.
The actuality of the proposed theme resides in the content of the subjective copyright,
which due to technical-scientific progress is continuously modifying. For the first time in the
professional literature, the investigations are being realized at the level of constitutive elements
of the subjective copyright, the classification of these elements being made while demonstrating
the relationship and interdependence between them within the subjective copyright content and
identifying their substance and the limitations of the juridical effects in the process of each
elements’ performance.

23
РЕЗЮМЕ
к докторской диссертации в области права
«Сущность и юридическая основа субъективного авторского права»
Автор: Дориан Кирошка, Государственный университет Молдовы,
Кишинэу, 2007
Рукопись
Ключевые слова: субъективное право, субъективное авторское право, личные
(неимущественные) права, право на авторство, право на имя, право на
неприкостновенность, право на репутации, право на опубликование, право на отказ, право
на воспроизведение, право на распространение (выпуск в свет), право на сдачу в наем,
право на сдачу в прокат, право на публичный показ, право на публичное сообщение,
право на публичное исполнение, право на импорт, право следования произведение
искусства, автор, правообладатель, объем авторских прав.
Целью настоящей работы является определение термина «авторское право» в
значении субъективного и объективного права, правильное использование этого термина,
а также определение юридической природы субъективного авторского права,
установление соотношения и взаимозависимости между существенными элементами
субъективного права, а также специфических особенностей реализации каждого из этих
элементов, которые, в процессе их эффективного выполнения, проявляются в качестве
каких-либо субъективных прав.
В процессе проведенных исследований были рассмотрены наиболее важные аспекты
субъективного авторского права, а также сущность и юридическая природа элементов
этого первичного субъективного права, наделяющие автора дополнительными
полномочиями. В данном аспекте большое внимание было уделено юридической природе
личных (неимущественных) прав и имущественных (экономических) авторских прав,
показана взаимосвязь этих прав, а также их индивидуальность, причем эти особенности
рассматривались через призму теорий, лежащих в основе развития авторского права:
«монистическая теория» и «дуалистическая теория».
Актуальность предложенной темы заключается в сущности субъективного
авторского права, которое, благодаря научно-техническому прогрессу, находится в
постоянном совершенствовании. Впервые в специальной литературе исследования
проводятся на уровне составляющих элементов субъективного авторского права, с
классификацией этих элементов, демонстрируя соотношение и взаимосвязь между ними в
рамках сущности субъективного авторского права, определяя сущность и объем
юридической охраны каждого из этих элементов.

24
CHIROŞCA Dorian

CONŢINUTUL ŞI NATURA JURIDICĂ

A DREPTULUI SUBIECTIV DE AUTOR

Specialitatea: 12.00.03 - Drept privat (drept civil)

AUTOREFERAT
al tezei de doctor în drept

25