Sunteți pe pagina 1din 23

MINISTERUL EDUCAŢIEI, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris
CZU: 340(478.9)(043)(09)

Taşcă Mihail

IZVOARELE DREPTULUI PRIVAT ÎN BASARABIA

Specialitatea 12.00.01 — Teoria generală a dreptului; Istoria statului şi


dreptului; Istoria doctrinelor politice şi de drept

AUTOREFERATUL
tezei de doctor în ştiinţe juridice

CHIŞINĂU 2005
Teza a fost elaborată la catedra „Teoria şi Istoria Dreptului”,
Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Moldova

Conducător ştiinţific: Aramă Elena, doctor habilitat în drept,


profesor universitar, Universitatea de
Stat din Moldova
Referenţi oficiali: Craiovan Ion, doctor în drept,
profesor universitar, Universitatea
„George Bariţiu” Braşov, România
Grama Dumitru, doctor în drept,
conferenţiar, Academia de Ştiinţe a
Moldovei

Susţinerea va avea loc la ____________________2005, ora _______


în cadrul şedinţei Consiliului Ştiinţific Specializat D 30 12.00.01–03 de
pe lângă Universitatea de Stat din Moldova. Adresa: MD 2009, mun.
Chişinău, str. A. Mateevici 60, bloc 4

Teza de doctorat şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca


Universităţii de Stat din Moldova, mun. Chişinău, str. A. Mateevici 60

Autoreferatul a fost expediat la data de _____________________2005

Secretar ştiinţific
al Consiliului Ştiinţific Specializat
doctor în drept, conf. universitar Coptileţ
Valentina

Conducător ştiinţific
doctor habilitat în drept
prof. universitar Aramă Elena

Autor Taşcă Mihail

2
CARACTERISTICA GENERALĂ A LUCRĂRII

Actualitatea temei investigate şi gradul de cercetare a acesteia.


Studierea originii dreptului naţional constituie un factor important
pentru cunoaşterea istoriei unei naţiuni în general şi a culturii juridice în
special a acestei naţiuni, întrucât istoria dreptului nu este altceva decât o
parte din istoria şi din cultura socială, inclusiv juridică, a unui popor.
Interferenţa dreptului cu istoria, cultura socială şi cea juridică a
poporului nostru se explică prin faptul că dreptul a fost strâns legat de
viaţa socială a comunităţi româneşti, fiindcă normele lui au cârmuit
relaţiile dintre români încă de la origini.
Îndeosebi, este important a cunoaşte izvoarele dreptului nostru
privat, care îşi au rădăcinile în obiceiurile şi tradiţiile populare ale
românilor, în legile poporului nostru izvorâte ulterior din aceste cutume,
îmbogăţite pe parcursul timpului cu prevederile dreptului romano-
bizantin, dar şi cu unele norme ale dreptului canonic. Acest conglomerat
armonios constituie astăzi fundamentul dreptului nostru privat.
În prezenta lucrare se efectuează unele investigaţii referitoare la
izvoarele dreptului privat în Basarabia, unde dreptul privat român a avut
de parcurs o cale specifică, mai anevoioasă decât dincolo de Prut.
Cercetarea cuprinde intervalul de timp de la origini până aproape de
mijlocul secolului al XX-lea. Ne-am limitat la această perioadă
deoarece, o dată cu instaurarea în Basarabia a regimului comunist,
vechiul drept românesc aplicat aici de milenii a fost suprimat prin
deciziile arbitrare ale noii administraţii.
Se menţionează că existenţa în spaţiul danubio-carpatian, în prezent,
a două state independente, România şi Republica Moldova, nu impune,
dar nici nu exclude din context cercetarea izvoarelor dreptului privat din
Basarabia aparte de dreptul românesc sau separarea acestora unul de
altul. Romanitatea şi românitatea izvoarelor dreptului privat din
Basarabia sunt incontestabile, ele constituind nişte evidenţe ce stau la
îndemâna oricărui specialist.
Formarea, evoluţia şi aplicarea izvoarelor dreptului privat în
Basarabia au fost abordate dintr-un dublu punct de vedere:

3
I) al existenţei unor monumente juridice (colecţii de legi sau acte
izolate cu caracter juridic), date de administraţia supremă a ţării sau
receptate şi aplicate în acest spaţiu istoric şi geografic de-a lungul
timpului;
II) al aplicării acestora în funcţie de organizarea administrativ-
statală şi de regimurile politice care au administrat Basarabia.
La cercetarea acestui subiect s-a ţinut cont şi de scindarea, de jure, a
dreptului privat, la începutul secolului al XIX-lea, în două mari ramuri
— drept civil şi drept comercial, aşa încât s-a analizat şi evoluţia
izvoarelor dreptului comercial din Basarabia.
Subiectul pus în discuţie în lucrare nu a fost cercetat de doctrină
detaliat, deşi unele aspecte au fost abordate în secolul al XIX-lea şi
începutul secolului al XX-lea, mai mult sub aspect practic. Însă
cercetările din acea perioadă au fost părtinitoare, manipulate ideologic
de guvernarea ţaristă, autorul propunându-şi o investigaţie echidistantă.
Printre puţinii autori ruşi care au discutat problema izvoarelor dreptului
privat în Basarabia se numără V. Linovski, M. Şimanovski, I.
Pergament, L. Casso. Totodată, pentru a pune la îndemâna
jurisprudenţei culegeri ale deciziilor Senatului Guvernant din St.
Petersburg date în soluţionarea litigiilor de drept privat venite din
Basarabia, unui autori au editat culegeri ale acestora — A. Egunov, R.
Kohmanski, M. Ravvici, M. Savenco.
Suportul teoretico-ştiinţific al investigaţiilor a fost asigurat de
realizările doctrinale din România, printre care studiile lui D. Cantemir,
V. Erbiceanu, C. Panaitescu, R. Rosetti, C. Georgescu-Vrancea, A.
Rădulescu, Ş. Berechet, I. Iavorschi, A. Boldur, S. Marinescu, V.
Hanga, I. Craiovan ş.a., iar în doctrina din Republica Moldova unele
probleme privind evoluţia dreptului in Basarabia au fost cercetate de E.
Aramă, A. Smochina, D. Grama, V. Coptileţ, D. Poştarencu, V.
Tomuleţ, Gh. Avornic, D. Baltaga, G. Fiodorov ş.a
Deschiderea arhivelor şi accesul la documentele vremii au făcut
posibilă descoperirea unor documente inedite, ceea ce a permis autorului
să examineze mai profund chestiunea dreptului privat al Basarabiei, să

4
elucideze aspecte „trecute cu vederea” sau tendenţios examinate de
doctrina din sec. al XIX-lea şi de cercetătorii sovietici.
Scopul şi obiectivele tezei. Prezenta lucrare are în calitate de scop
principal cercetarea actelor normative, a surselor primare arhivistice şi a
lucrărilor de specialitate pentru a evidenţia izvoarele dreptului privat din
Basarabia, punând în lumină etapele şi evoluţia acestora de la origini şi
până aproape de mijlocul secolului al XX-lea.
În cadrul cercetării a fost analizat procesul de formare a izvoarelor
dreptului privat în Principatul Moldova, aplicarea lor în Basarabia,
arătându-se valenţele, dar şi deficienţele acestora.
Întru realizarea acestui scop s-au trasat următoarele sarcini:
¾ stabilirea conceptului de izvor al dreptului, în general, şi al
dreptului privat român, în special;
¾ determinarea sistemului izvoarelor dreptului privat român şi al
celui din Basarabia;
¾ identificarea şi stabilirea gradului de aplicare a izvoarelor
dreptului privat românesc în Principatul Moldova până la 1812;
¾ stabilirea factorilor care au determinat ţarismul să permită
continuitatea aplicării izvoarelor dreptului privat al Moldovei în
Basarabia în primii ani după anexare şi calificarea politicii
Imperiului Rus faţă de legile locale după raptul de la 1812;
¾ precizarea sensului exact al noţiunii de „drept local” după anul
1812 întrebuinţat în legile date de autorităţile ruse;
¾ elucidarea măsurilor întreprinse de administraţia de la St.
Petersburg pentru codificarea dreptului local şi soarta proiectului de
Cod civil pentru Basarabia;
¾ calificarea acţiunilor guvernului rus în procesul de substituire a
legilor locale cu cele ruse după anul 1828;
¾ stabilirea regimului juridic aplicabil dreptului comercial în
Basarabia până la 1812, în timpul anexării la Imperiul Rus şi
ulterior;
¾ determinarea gradului de aplicare a dreptului privat în diferite
perioade ale istoriei Basarabiei;

5
¾ elucidarea poziţiei populaţiei şi a nobilimii locale faţă de acţiunile
administraţiei imperiale în tentativa de substituire a legilor locale în
primii ani după anexare, analiza demersurilor nobilimii basarabene
pentru menţinerea izvoarelor locale, pentru codificarea lor şi pentru
introducerea studierii dreptului local în învăţământul gimnazial din
Basarabia;
¾ stabilirea conceptului şi a măsurilor prin care s-a realizat
extinderea dreptului românesc în Basarabia după unirea acesteia cu
Vechiul Regat;
¾ determinarea evoluţiei izvoarelor dreptului local după 1918 şi
unificarea acestuia cu dreptul din Vechiul Regat;
¾ formularea unor concluzii asupra evoluţiei dreptului privat din
Basarabia la diferite etape.
Noutatea ştiinţifică şi rezultatele obţinute. Analizând actele
normative, documentele inedite de arhivă, studiile doctrinale, deciziile
jurisprudenţei, date în soluţionarea litigiilor cu caracter privat din
Basarabia, deopotrivă cu părerile deja consacrate ale doctrinei privind
izvoarele dreptului privat în Basarabia, s-a reuşit scoaterea în relief a
unor aspecte necunoscute ale izvoarelor dreptului privat din Basarabia
în perioada cercetată.
Noutatea ştiinţifică a lucrării constă în:
¾ obiectul cercetării nu a stat până acum la baza vreunui studiu
complex în doctrina din Republica Moldova, fiind primul amplu
studiu în ultimii aproape de 100 de ani;
¾ s-a stabilit sistemul izvoarelor dreptului privat în Principatul
Moldova, în România şi în cel din Basarabia;
¾ s-au identificat izvoarele dreptului privat românesc aplicate în
Principatul Moldova până la începutul secolului al XIX-lea;
¾ s-a demonstrat că vechile izvoare româneşti ale dreptului privat
au avut aceeaşi aplicabilitate până la 1812 şi în teritoriul dintre Prut
şi Nistru;
¾ s-au stabilit factorii ce au determinat autorităţile ruse să permită
aplicarea, în primii ani după anexare, a legilor locale;

6
¾ s-a stabilit sensul exact al noţiunii de „legi locale” şi legile
incluse în acest termen după 1812;
¾ s-au identificat unele documente inedite ce explică acţiunile
guvernării ruse între 1812 şi 1917 în determinarea izvoarelor
dreptului local din Basarabia;
¾ s-au constatat falsuri ale autorităţilor ruse atunci când se
argumenta necesitatea substituirii dreptului local şi aplicarea
legislaţiei ruse în Basarabia în general, şi în partea ei de sud, în
special;
¾ s-a elucidat subiectul aplicării dreptului local în judeţele din sudul
Basarabiei — Ismail şi Cetatea Albă;
¾ s-au determinat izvoarele şi evoluţia dreptului comercial în
Basarabia de la origini până la mijlocul secolului al XX-lea;
¾ pentru prima dată într-o lucrare dedicată dreptului privat din
Basarabia este analizată evoluţia izvoarelor dreptului local din
Basarabia după anul 1918 şi până la 1940.
În urma investigaţiei s-a ajuns la concluzia că formarea sistemului şi
a izvoarelor dreptului privat românesc a fost un proces firesc al
dezvoltării culturii juridice a poporului nostru. Privitor la Basarabia,
acestea au parcurs, îndeosebi între 1812 şi 1917, o altă cale decât cele de
dincolo de Prut, iar după 1918 s-a integrat în sistemul juridic românesc.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Bazată pe
un număr impunător de izvoare inedite şi tratată prin prisma istorico-
juridică, unitară ca formă şi conţinut, prezenta teză este o invitaţie la
depăşirea tratării superficiale, propagandistice a subiectului privind
evoluţia izvoarelor dreptului privat din Basarabia. Acest studiu poate
deschide noi viziuni asupra modului de a aborda relaţiile de interacţiune
dintre izvoarele dreptului dintr-un sistem de drept şi cele dintre alte
sisteme de drept.
În teză sunt prezentate într-o formă sistematică şi clară rezultatele
obţinute de autor pe parcursul cercetării izvoarelor de drept privat din
Basarabia la diferite etape istorice, sub diferite regimuri politice şi
forme ale organizării de stat, străine şi naţionale.

7
Semnificaţia şi valoarea prezentei lucrări se manifestă în faptul că
rezultatele investigaţiilor întreprinse de autor pot fi aplicate în procesul
de elaborare a cursurilor de istorie a dreptului naţional, dar şi ca sursă de
meditaţie pentru juriştii practicieni, pentru legiuitor la etapa actuală,
când societatea se confruntă cu multiple probleme juridice provenite din
procesul de integrare europeană şi globalizare.
Teza poate fi utilizată atât de cadrele didactice, studenţii de la
facultăţile de drept şi istorie, cât şi de jurişti, istorici etc., de toţi cei
pasionaţi de istoria dreptului naţional. Totodată, lucrarea ar putea sugera
celor interesaţi subiecte de discuţie şi de tratare detaliată a altor
chestiuni legate de evoluţia dreptului în Basarabia sau de alte ramuri ale
dreptului naţional.
Aprobarea rezultatelor tezei. Lucrarea a fost realizată la Catedra
„Teoria şi Istoria Dreptului”, Universitatea de Stat din Moldova, unde a
fost discutată şi recomandată spre susţinere.
În procesul cercetării subiectului prezentei lucrări, pe măsura
definitivării unui subiect aparte, unele rezultate ale acesteia au fost
publicate în revistele de specialitate din R. Moldova şi România.
Totodată, pentru a evidenţia aportul unor cercetători la elucidarea
subiectului izvoarelor dreptului privat din Basarabia (P. Manega, A.
Donici, L. Casso, V. Erbiceanu, D. Alexandresco), s-au publicat,
portrete-schiţe ale acestora.
Unele investigaţii privind izvoarele dreptului privat în Basarabia au
fost prezentate în cadrul a două sesiuni ştiinţifice, la Filiala Cluj a
Academiei Române. Astfel, comunicarea „Aspecte din dreptul
comercial al Basarabiei” a fost prezentată la sesiunea de vară din 15
iunie 2002, iar comunicarea „Unele aspecte privind aplicarea în
Basarabia a dreptului privat românesc după 1812” — la sesiunea din 7-8
noiembrie 2003.
Structura lucrării. Teza este structurată în: introducere cu iniţiere
în studiu, trei capitole, succedate logic şi organic; rezumat care include
concluzii şi recomandări; bibliografie în funcţie de suport documentar şi
doctrinar al lucrării, adnotare, cuvinte-cheie, lista abreviaturilor şi trei
scheme.

8
CONŢINUTUL LUCRĂRII

Introducerea argumentează actualitatea temei investigate şi gradul


de studiere a acesteia. Se evidenţiază metoda care a fost folosită în
procesul cercetării, scopul, baza metodologică şi teoretico-ştiinţifică a
lucrării. La fel, se arată noutatea ştiinţifică şi rezultatele obţinute,
semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării, modalitatea de
aprobare a rezultatelor lucrării, se descrie structura tezei.
Capitolul I, intitulat „Aspecte teoretico-istorice ale constituirii şi
aplicării izvoarelor dreptului privat în Principatul Moldova”,
examinează conceptul de izvor al dreptului, determină sistemul izvoarelor
dreptului privat românesc, în general, şi al Basarabiei, în special.
Sunt identificate cele două principale surse ale dreptului românesc
— dreptul scris şi dreptul nescris, exprimat la români prin obiceiul
pământului.
Dreptul cutumiar — fiind principalul izvor al dreptului privat
românesc — se examinează sub toate aspectele, subliniindu-se că acesta
a cârmuit viaţa românilor încă de la origini, aşa încât a pătruns adânc în
conştiinţa poporului românesc formând un sistem întreg juridic, şi se
referea atât la fondul cât şi la forma dreptului. Importanţa obiceiurilor
juridice pentru dreptul românesc au determinat autorităţile să întreprindă
unele măsuri pentru codificarea lor, de exemplu: cea a lui Grigore
Calimach din 1762, prin care s-a dispus alcătuirea „Codicii de
obiceiuri”, cea a lui Alexandru Ipsilanti din 1797, prin care s-a înfiinţat
„Logofeţia de obiceiuri” etc. Tentative de sistematizare a obiceiurilor
pământului sunt identificate şi în lucrări particulare, cum ar fi lucrarea
lui Mihail Cantacuzino din 1774.
În scopul evidenţierii rolului obiceiului pământului în viaţa juridică
românească se argumentează că toate colecţiile de legi utilizate în
spaţiul românesc pe parcursul secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea n-au
desfiinţat obiceiul pământului, ele însele conţinând dispoziţii privind
cazurile în care legiuitorul lasă să se aplice în continuare această normă
consuetudinară. În calitate de exemplu sunt citate Hexabiblul lui

9
Armenopol, Pravilniceasca Condică, Sobornicescul Hrisov al lui
Alexandru Mavrocordat de la 1785, Codul lui Andronache Donici,
Codul Scarlat Calimach, Codul Caragea, proiectul de Cod civil pentru
Basarabia din 1825, colecţii care conţin prevederi clare asupra situaţiilor
când trebuie aplicat obiceiul pământului. Dintre codurile actuale în care
legiuitorul a păstrat norma consuetudinară se citează prevederi din
Codul civil român de la 1865, precum şi cele ale noului Cod civil al
Republicii Moldova.
Referitor la actele juridice scrise, se arată că acestea purtau denumiri
diferite ca: pravile, hrisoave, anafore, aşezăminte etc. După autoritatea
emitentă, a gradului de receptare în viaţa juridică a ţării izvoarele sunt
divizate în două categorii:
a) Actele cu caracter juridic emise sau aprobate de către Domnitor;
b) Culegerile de legi receptate sau inspirate din dreptul romano-
bizantin.
În prima categorie încadrăm Pravila domnitorului Alexandru cel
Bun, Pravila lui Vasile Lupu, Sobornicescul Hrisov al lui Alexandru
Mavrocordat, alte izvoare cunoscute dreptului românesc.
Actele din cea de-a doua categorie pot fi divizate în doua grupuri:
a) în primul grup se înscriu Vasilicalele şi unele compilaţii din
legile romane şi greco-romane, cum este Hexabiblul lui Armenopol.
Acest fel de izvoare mai este numit în doctrină şi Codicele romano-
bizantin;
b) al doilea grup cuprinde colecţiile de legi redactate în Moldova,
la baza cărora a stat obiceiul pământului şi dreptul romano-bizantin,
după cum sunt Codul lui Andronache Donici şi Codul Scarlat Calimach.
Fiecare izvor de drept enumerat este examinat minuţios, arătându-se
apariţia lor în mediul juridic românesc, redactorii acestor lucrări, sursele
de inspiraţie, modalitatea de receptare în justiţia românească, de punere în
vigoare, gradul de aplicare a fiecăruia. Pentru a arăta caracterul ştiinţific şi
practic al fiecărei dintre aceste codificări, se evidenţiază valenţele, dar şi
inadvertenţele acestora, soarta lor pe parcursul istoriei, inclusiv
importanţa lor pentru mediul juridic al locuitorilor Principatului Moldova.

10
La fel, se examinează şi izvorul subsidiar al dreptului privat
românesc — normele ecleziastice (prevederile canonice şi
nomocanonice), se subliniază importanţa lui pentru dreptul nostru,
impactul acestui izvor de drept asupra vieţii juridice din Moldova.
La finele capitolului se stabileşte starea de fapt a dreptului privat
românesc la sfârşitul sec. al XVIII-lea — începutul sec. al XIX-lea în
Principatul Moldova şi prevederile aplicate la acea vreme în justiţie.
Capitolul al II-lea, intitulat „Izvoarele dreptului privat în
perioada anexării Basarabiei la Imperiul Rus (1812-1917)”, prezintă
o abordare sistematică a evoluţiei izvoarelor dreptului privat din
Basarabia în această perioadă.
Prin prisma realizărilor doctrinare a izvoarelor oficiale ruse cuprinse
în Colecţia completă a legislaţiei Imperiului rus, a celor din Arhiva
Naţională, a doctrinei şi jurisprudenţei s-a examinat evoluţia izvoarelor
dreptului local din Basarabia, ţinându-se cont de modificarea regimului
juridic al Basarabiei cât timp s-a aflat sub dominaţia Rusiei.
Astfel, se evidenţiază că la prima etapă — între 1812 şi 1828 —
Basarabia a cunoscut o autonomie relativă, atât din punct de vedere al
organizării interne, cât şi în ceea ce priveşte justiţia şi aplicarea
dreptului local. Însă, în anul 1828 guvernul rus a intervenit brutal în
organizarea internă a Basarabiei, desfiinţând autonomia locală acordată
prin actele anterioare, modificând radical şi regimul juridic al dreptului
local, dispunând şi aplicarea dreptului civil rus.
Ţinând cont de aceste particularităţi, mai întâi se menţionează
factorii ce au determinat autoritatea rusă să permită aplicarea în
continuare a legilor locale, arătându-se că, în primii ani de la anexare,
guvernanţii au încercat să substituie legislaţia locală cu cea rusă pe
motivul lipsei celei autohtone. Sunt citate mai multe rapoarte ale
rezidentului imperial în Basarabia, generalul I.N. Hartingh, ale
funcţionarului rus N. Baikov, prin care aceştia recomandau guvernului
rus introducerea legislaţiei civile ruse.
Însă datorită ripostei date de mitropolitul Gavriil Bănulecu-Bodoni
şi de boierimea basarabeană, guvernul rus a fost obligat să menţină în

11
continuare legile locale. Drept dovezi servesc scrisorile mitropolitului
Gavriil Bănulescu-Bodoni şi ale boerilor adresate lui Alexandru I şi
autorităţilor ruse, prin care se argumenta prezenţa legislaţiei româneşti
în mediul juridic din Basarabia şi viabilitatea ei, se arată alte
circumstanţe (exodul basarabenilor peste Prut) care au obligat guvernul
rus să accepte aplicarea legilor locale.
Pentru a argumenta regimul juridic al dreptului local, sunt
identificate şi analizate actele emise de guvernul rus după 1812 ce
prevedeau aplicarea legislaţiei locale, rolul lor în formarea sistemului
juridic al dreptului privat în Basarabia după anexare. De asemenea, sunt
examinate prevederile Regulamentului privind instituirea regiunii
Basarabiei din 29 aprilie 1918 care statua, de jure, aplicarea în
Basarabia a „legilor locale”, inclusiv competenţa Consiliului Suprem al
Basarabiei, a instanţelor judecătoreşti: Tribunalul civil, judecătoriile
judeţene în aplicarea acestora.
Întrucât în actele emise de autorităţi nu se preciza sensul noţiunii de
„legi locale”, autorul examinează Instrucţiunea Consiliului Suprem al
Basarabiei, din 20 septembrie 1918. Se arată că, potrivit acestei
Instrucţiuni, pentru soluţionarea litigiilor cu caracter privat instanţele
judecătoreşti, Consiliul Suprem statua ca instanţele să se conducă de:
1) obiceiul pământului, aprobat de guvernul provinciei, care,
potrivit instrucţiunii, este o “lege nestrămutată” pentru Basarabia;
2) legile moştenite din vechime în Moldova şi legile romane, numite
“Vasilicale” (împărăteşti);
3) Hexabiblul lui Armenopol.
Este menţionat faptul că în Basarabia s-a aplicat şi Codul Calimach,
publicat la Iaşi la scurt timp după promulgarea Regulamentului de la 1818.
Subiectul izvoarelor dreptului local s-a pus din nou în discuţie la
1826, când general-guvernatorul Novorosiei şi rezidentul plenipotenţiar
al împăratului în Basarabia, contele M. Voronţov, solicita Consiliului
Suprem explicaţii referitor la legile aplicate în Basarabia în materie de
drept privat.
Organul Suprem al Basarabiei, într-o adresa din 10 aprilie 1826,
arată solicitantului că dispune de următoarele legi scrise:

12
a) Cartea lui Armenopol, care, aşa cum se menţiona în adresă, este
un extras din legile romane vechi şi noi, editate atât la Roma, cât şi la
Ţarigrad;
b) Cartea boierului moldovean Andronache Donici, care, de
asemenea, este un extras din legile romane;
c) Regulamentul privind instituirea regiunii Basarabiei din 29
aprilie 1818;
d) Sobornicescul Hrisov al domnitorului Alexandru Mavrocordat
din 28 decembrie 1785.
Aceste legi, în original, au fost trimise la St. Petersburg pentru
traducere (se descrie deficienţele de traducere a Hexabiblului lui
Armenopol), apoi întoarse la Chişinău pentru folosire în soluţionarea
litigiilor cu caracter privat, prin aceasta fiindu-le recunoscut statutul de
izvoare ale dreptului local. În ceea ce priveşte Sobornicescul Hrisov,
acesta fusese tradus anterior la Chişinău de către Irinei, fostul rector al
Seminarului din Chişinău, şi tipărit în luna noiembrie 1827 la tipografia
Seminarului din Chişinău. Pentru a arăta importanţa izvoarelor locale
pentru justiţia din Basarabia se indică solicitările unor instituţii din
Basarabia pentru procurarea acestora.
În urma investigaţiilor se trage concluzia că, după 1812 şi până la
1828, s-a stabilit sistemul juridic al dreptului privat în Basarabia care era
format în totalitate de prevederile româneşti cunoscute locuitorilor
Basarabiei până la anexare, inclusiv unele reglementări editate în
Principatul Moldova după 1812 — Codul Donici şi Codul Calimach.
Întrucât prin aprobarea Regulamentului privind regiunea Basarabia
din 29 aprilie 1828 s-a dispus aplicarea în justiţia din Basarabia şi a
legislaţiei ruse, se analizează legalitatea acestei măsuri. Se arată că,
profitând de această reglementare, autorităţile ruse, prin mai multe
decrete au introdus majoritatea instituţiilor dreptului civil rus în justiţia
din Basarabia, enumerate cronologic şi analizate detaliat de autor. Se
menţionează că introducerea legislaţiei civile ruse a debusolat viaţa
juridică a băştinaşilor. De asemenea, se arată lupta boerilor moldoveni
pentru menţinerea legilor locale în continuare, dar şi tentativele acestora

13
de sistematizare a legislaţiei locale, inclusiv de introducere a studierii
dreptului local în gimnaziul din Chişinău.
Autorul examinează procesul de redactare a Proiectului de cod civil
pentru Basarabia, rolul lui Petru Manega în alcătuirea lui, descrie
conţinutul proiectului şi destinul lui după elaborare.
O cale deosebită a avut de parcurs o parte din sudul Basarabiei —
atât sub aspect teritorial (judeţul Ismail), cât şi sub aspectul dreptului
privat aplicat aici (judeţele Ismail şi Cetatea Albă). Regimul dreptului
privat aplicat în aceste judeţe a fost modificat la 1828, când s-a introdus
legislaţia civilă rusă.
Prin retrocedarea părţii de sud a Basarabiei Principatului Moldova la
1856, s-a modificat şi regimul dreptului aplicat, aici fiind introdusă
legislaţia românească (prevederile Regulamentului Organic, Codul
Scarlat Calimach, iar la 1865 Codul civil român). Odată cu reanexarea
din 1878, autorităţile ruse au promovat o politică incoerentă referitor la
dreptul din acest teritoriu — nu dispunea explicit introducerea legislaţiei
civile, dar nici abrogarea celei româneşti — ceea ce a generat
controverse în activitatea instanţelor judiciare. În urma investigaţiilor
autorul concluzionează că după 1878 în partea de sud a Basarabiei s-a
aplicat legislaţia românească.
A făcut obiectul cercetării şi regimul juridic al activităţii comerciale
desfăşurate de negustorii basarabeni în acest timp, inclusiv înfiinţarea în
Basarabia a unor instanţe cu caracter special care soluţionau litigiile
dintre comercianţi — Tribunalul comercial şi judecătoriile comerciale
verbale.
Capitolul se încheie cu determinarea izvoarelor dreptului local din
Basarabia la momentul unirii Basarabiei cu Vechiul Regat.
Capitolul al III-lea, intitulat „Izvoarele dreptului privat după
1917. Unificarea judecătorească şi legislativă a Basarabiei cu
Vechiul Regat”, examinează acţiunile întreprinse, atât de administraţia
locală, cât şi de cea de la Bucureşti pentru organizarea justiţiei şi
armonizarea legislaţiei din Basarabia cu cea din Vechiul Regat, iar
ulterior acţiuni de unificare atât a sistemului judiciar, cât şi a legislaţiei.

14
Se menţionează că în realizarea celor propuse, trebuia să se ţină cont
şi de art. 5 din Actul Unirii, care condiţiona: “Legile în vigoare şi
organizarea locală (zemstvele şi oraşele) rămân în putere şi vor putea fi
schimbate de Parlamentul Român numai după ce vor lua parte la
lucrările lui şi reprezentanţii Basarabiei”.
Pentru integrarea Basarabiei în sistemul juridic românesc, mai întâi
s-au întreprins măsuri pentru organizarea justiţiei, finalizate prin
promulgarea Decretului-lege nr. 27770 din 6 octombrie 1918 pentru
organizarea justiţiei din Basarabia. Potrivit acestui Decret-lege, justiţia
din Basarabia se organiza autonom, în mare parte asemenea celei din
Vechiul Regat, existând totuşi şi unele particularităţi, situaţii expres
prevăzute în lege. Autorul examinează prevederile acestui Decret-lege.
Renunţarea Sfatului Ţării la condiţiile Unirii prin Hotărârea din 27
noiembrie 1918 şi unirea necondiţionată au creat posibilitatea armonizării
legislaţiei locale cu cea din România, şi iniţierea unificării legislative.
Pentru realizarea acestei misiuni, la începutul lunii mai 1919, o
comisie specială a Ministerului Justiţiei, creată în scopul studierii stării
legislaţiei în ţinuturile reîntregite, a aprobat un plan de armonizare a
legislaţiei din Vechiul Regat cu cea din Basarabia, care prevedea metoda
unificării prin extindere a legislaţiei româneşti, menţinându-se, după
caz, şi unele norme din legislaţia locală şi din cea rusă.
În realizarea programului stabilit de comisie, Guvernul român a
recurs la câteva modalităţi:
a) armonizarea — prin extindere a legislaţiei române în Basarabia;
b) unificarea — prin abrogarea legislaţiei ruse prin intermediul
legilor româneşti cu caracter unificator pentru întreg teritoriul
României.
c) eliminarea legilor ruse— prin abrogarea lor, îndeosebi a celor
de ordin public.
Armonizarea legislaţiei locale cu cea din Vechiul Regat era necesară
şi datorită faptului că în Basarabia se aplicau, datorită politicii
Imperiului Rus, trei sisteme de drept, anume;
a) codul civil român — în judeţele din sudul Basarabiei (Ismail şi
Cahul);

15
b) legile locale moldoveneşti (Hexabiblul lui Armenopol, Codul Donici,
Sobornicescul Hrisov, dreptul romano-bizantin (Corpus Juris Civilis,
Novelele, Vasilicalele), cu unele instituţii din dreptul civil rus, — în centrul
şi nordul ei (judeţele Hotin, Soroca, Orhei, Bălţi, Lăpuşna, Tighina).
c) legislaţia civilă rusă — în judeţul Cetatea Albă, aplicată acolo
încă din 1828.
Urmând metoda unificării prin extindere, prin înalte decrete regale a
fost introdusă în Basarabia marea majoritate a legilor dreptului privat
din Vechiul Regat, iar potrivit celei de-a doua metode au fost puse în
aplicare toate legile noi adoptate de Parlamentul român după 1918. Prin
cea de-a treia metodă s-au abrogat legile ruse.
În vederea finisării unificării legislative, Ministerul Justiţiei a creat,
printr-o decizie din 27 aprilie 1926, o comisie care avea drept scop
stabilirea exactă a sistemului legislaţiei din domeniul dreptului privat
din Basarabia şi măsurile care necesitau întreprinse în vederea unificării.
Efectuând investigaţii aprofundate comisia a înaintat un raport
guvernului prin care propunea extinderea integrală a legislaţiei
româneşti în Basarabia şi unificarea acesteia cu cea din Vechiul Regat.
Unificarea legislativă a Basarabiei cu Vechiul Regat s-a produs în
anul 1928, prin Legea nr. 36/1928 privind extinderea în Basarabia a
unor dispoziţiuni din legislaţia Vechiului Regat.
Se menţionează că şi după punerea în aplicare a Legii nr. 36/1928 s-
a menţinut un timp în vigoare prevederile dreptului local din Basarabia
privitor la: a) capacitatea femeii măritate; b) căutarea paternităţii; c)
dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor; d) drepturile copiilor
naturali şi ale părinţilor lor. După 1928 s-au menţinut în vigoare şi
dispoziţiile legilor locale privitoare la actele de stare civilă, la condiţiile
de fond ale căsătoriei şi opoziţiei de căsătorie, alte prevederi din
procedura rusă.
Tot în acest Capitol se examinează şi dreptul aplicabil în judeţele
din sudul Basarabiei după 27 martie 1918, inclusiv regimul juridic al
activităţii comercianţilor basarabeni.

16
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

În baza cercetărilor efectuate asupra caracteristicilor izvoarelor de


drept privat din Basarabia, ţinându-se cont de evoluţia istorică a puterii
publice şi a regimurilor politice pe acest teritoriu s-au formulat
următoarele concluzii şi recomandări:
1. Pentru o cercetare ştiinţifică istorico-juridică este necesară
menţinerea unei conexiuni logice şi coerente între aspectul istoric şi cel
teoretic, de aceea teza a debutat cu analiza conceptelor de „izvor al
dreptului”, „drept privat”, „izvor de drept privat”. S-a stabilit noţiunea
de izvor de drept, sistemul izvoarelor dreptului privat românesc, în
special cel din Basarabia, evoluţia acestuia de la origini până la mijlocul
sec. al XX-lea.
2. În urma investigaţiilor s-a ajuns la concluzia că sistemul
izvoarelor dreptului privat românesc a evoluat în măsura redactării şi a
punerii în aplicare a unor legiuiri scrise. Referitor la Basarabia, acesta a
suferit modificări după anul 1828, când legiuitorul rus a dispus aplicarea
şi a legislaţiei ruse în domeniul dreptului privat. În fine, prin unificarea
legislativă a Basarabiei cu Vechiul Regat realizată la 1 iunie 1928
sistemul izvoarelor dreptului privat din Basarabia s-a conturat definitiv.
3. S-au identificat izvoarele dreptului privat în Principatul Moldova
către sfârşitul sec. al XVIII-lea — începutul sec. al XIX-lea, fiind
apreciate originalitatea lor, gradul de aplicare în justiţie, argumentându-
se aplicabilitatea lor în teritoriul dintre Prut şi Nistru.
4. Ca rezultat al descoperirii unor documente de arhivă necunoscute
cercetătorilor până nu demult, s-au stabilit cauzele care au obligat
administraţia rusă să permită aplicarea în continuare a izvoarelor
dreptului privat românesc după 1812. Subiectul prezintă interes întrucât,
imediat după 1812, s-a declanşat un conflict între boierimea locală şi
administraţia rusă, care intenţiona să introducă în provincia de curând
anexată legislaţia Imperiului Rus. În urma ripostei, autorităţile ruse au
fost nevoite să permită aplicarea în continuare a legislaţiei dreptului
privat românesc cunoscute moldovenilor până la 1812.

17
5. S-a determinat noţiunea de „legi locale”, folosită după 1812, dar
rămasă neprecizată de autorităţi. În urma studierii diferitor acte ce
foloseau această expresie s-a stabilit sensul exact al acestei noţiuni, care
privea în totalitate legile aplicate în Moldova, inclusiv unele
reglementări editate la Iaşi după anexarea Basarabiei (Codul Donici,
Codul Calimach).
6. A fost supus analizei procesul de substituire a legilor locale prin
legislaţia Imperiului Rus, constatându-se că legiuitorul rus, în pofida
faptului că în Basarabia existau suficiente reglementări de drept privat, a
introdus numeroase instituţii ale dreptului civil rus, ceea ce a perturbat
mersul firesc al dreptului local.
7. S-au examinat particularităţile aplicării dreptului local în judeţele
din sudul Basarabiei — Ismail şi Cetatea Albă. Particularităţile se
datorează faptului că în aceste judeţe, s-a introdus la 1828 legislaţia
rusă, pe motivul „lipsei de moldoveni” fără a se ţine cont de numărul
real al populaţiei băştinaşe, care era majoritară. La 1856, în urma
retrocedării părţii de sud a Basarabiei Principatului Moldova, aici s-a
introdus legislaţia românească, inclusiv, la 1865, Codul civil român.
După reanexarea acestui teritoriu în 1878 la Imperiul Rus, guvernul de
la St. Petersburg nu a dispus introducerea legislaţiei ruse, dar nici
abrogarea celei româneşti, creând confuzii în practica judecătorească. În
urma cercetării izvoarelor normative şi a jurisprudenţei se poate afirma
că în partea de sud a Basarabiei a rămas în vigoare Codul civil român.
8. S-a stabilit regimul juridic al dreptului comercial aplicat în
Basarabia până la 1812 şi evoluţia acestuia după anexare şi până la
1928. De asemenea s-au analizat izvoarele ce reglementau activitatea
instanţelor speciale care examinau litigiile între comercianţi: Tribunalul
comercial din Basarabia şi judecătoriile comerciale verbale.
9. A fost examinată iniţiativa de redactare a unui proiect de Cod
civil pentru Basarabia, efectuat de primul român cu doctoratul în drept
luat la Paris, Petru Manega, şi cauzele pentru care acesta n-a fost pus în
vigoare. S-a arătat că punerea acestui Cod în aplicare ar fi oprit
intervenţiile legiuitorului rus în dreptul local, întrucât Codul conţinea

18
suficiente şi naţionale prevederi pentru reglementarea relaţiilor de drept
privat din Basarabia.
10. S-a analizat procesul de unificare legislativă a izvoarelor
dreptului din Basarabia cu cele din Vechiul Regat după 1917,
stabilindu-se modalitatea prin care s-a organizat justiţia din Basarabia,
metodele folosite în armonizarea şi unificarea legislativă a Basarabiei cu
cea din Vechiul Regat.
11. S-a demonstrat că unificarea legislativă în domeniul dreptului
privat a avut un ritm moderat, acţionându-se cu prudenţă, după
investigaţii efectuate de personalităţi marcante ale jurisprudenţei:
magistraţi de prim rang, profesori universitari, decani ai celor mai
importante facultăţi de drept din ţară, avocaţi ş.a.
12. Ca rezultat al cercetărilor întreprinse apare evidentă necesitatea
de a continua eforturile de cercetare ştiinţifică în direcţia analizei istoriei
dreptului naţional acum, când perioada de frământări politice şi
ideologice este pe cale de a fi depăşită. Este necesară continuarea şi
aprofundarea investigaţiilor de pe poziţii obiective, cu echidistanţă,
unicul criteriu rămânând adevărul istoric.
13. Un succes considerabil al ştiinţei din Republica Moldova ar fi
armonizarea activităţilor ştiinţifice pluridisciplinare ale istoricilor şi juriştilor
în cadrul Academiei de Ştiinţe şi al instituţiilor de învăţământ superior.
14. Materialele şi rezultatele acestei lucrări pot servi drept sursă de
meditaţie pentru juriştii actuali şi viitori ce doresc să cunoască
interacţiunea dintre diferiţi factori de configurare a dreptului; de
asemenea ele vor fi utile istoricilor ce vor completa tabloul evoluţiei
societăţii basarabene din trecut.
15. Considerăm utilă introducerea unui curs special pentru
masteranzi şi doctoranzi ai facultăţilor de drept în vederea cunoaşterii
mai aprofundate a izvoarelor dreptului naţional.
16. Publicarea actelor care au stat la baza izvoarelor dreptului privat
din Basarabia, atât cele româneşti cât şi cele ruse, ar facilita cercetătorii,
studenţii facultăţilor de drept şi istorie în cunoaşterea mai profundă a
istoriei dreptului naţional în general şi a celui privat în special.

19
Tematica tezei este reflectată în publicaţii şi comunicări ştiinţifice:
1. TAŞCĂ, M. Organizarea judecătorească a Basarabiei după
Unirea din 1918 şi unificarea acesteia cu cea din Vechiul Regat //
ARAMĂ, E.; TAŞCĂ, M. Analele ştiinţifice ale Universităţii de
Stat din Moldova, secţia „Ştiinţe socioumaniste”, Vol. I. — 2004.
— P. 8-16.
2. TAŞCĂ, M. Vespasian Erbiceanu / TAŞCĂ, M.; BOCŞAN, M. //
Pandectele române. — 2004. — Nr. 5. — P. 247-259.
3. TAŞCĂ, M. Aspecte din dreptul comercial al Basarabiei // Revista
naţională de drept. — 2005. — Nr. 4 — P. 60-68.
4. TAŞCĂ, M. Particularităţile aplicării dreptului local în judeţele
Ismail şi Cetatea Albă (Akkerman) în perioada anexării Basarabiei
la Imperiul Rus. // Revista naţională de drept. — 2005. — Nr. 5 —
P. 56-63.
5. TAŞCĂ, M. Extinderea dreptului românesc în Basarabia după
Marea Unire şi unificarea legislativă cu cea din Vechiul Regat //
Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. Facultatea
de Drept. Anul 2005. — P. 75-88.
6. TAŞCĂ, M. Aplicarea dreptului privat în Basarabia între anii
1812-1928. Sesiunea Ştiinţifică Anuală a Academiei Române,
Filiala Cluj-Napoca şi Institutul de Istorie „George Bariţ”, sectorul
de cercetări socio-umane, Cluj-Napoca, România, 7-8 noiembrie
2003. http://www.history-cluj.ro/SU/ Simpozion2003/ Rezumate
2003/Drept/Tasca.htm
7. TAŞCĂ, M. Aspecte din dreptul comercial al Basarabiei.
Simpozionul „Probleme actuale ale Dreptului Românesc”,
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca şi Institutul de Istorie
„George Bariţ”, sectorul de cercetări socio-umane, Cluj-Napoca,
România, 15 iunie 2002.
8. TAŞCĂ, M. Petru Manega — autorul primului Cod civil pentru
Basarabia // Revista de drept privat. — 2001. — Nr.1.— P. 153-166.
9. TAŞCĂ, M. Andronache Donici — codul său de legi şi influenţa
acestuia asupra dreptului din Basarabia // Revista de drept privat.
— 2001. —Nr.2. — P. 130-143.
10. TAŞCĂ, M. Leon Casso — eminent jurist basarabean // Revista de
drept privat. — 2003. — Nr. 2. — P. 91-102.

20
SUMMARY
THE SOURCES OF PRIVATE LAW FROM BASARABIA
The study Sources of private law from Basarabia has the purpose to
examine the Romanian sources of private law and application their
application in the space between Prut and Nistru from the origin and
until the middle of XIX century. In order to examine this subject under
all aspects, the appliance of private law sources in Basarabia was
interpreted under a double point of view:
I) to the existence of juridical monuments (laws collection or
isolated acts with legal feature), given by the supreme administration of
the state and applied in these historical and geographical space for all
the times.
II) of administrative-state organization and of political regimes that
were administrating the territory between Prut and Nistru (Basarabia).
Taking into consideration the first aspects of the work, two main
sources of the Romanian private law were examined – unwritten law
(land custom - cutuma), written law (“Pravila of Alexandru cel Bun”,
“Pravila of Vasile Lupu”, “Sobornicescul Hrisov of Alexandru
Mavrocordat”, “Hexabiblul of Armenopol”, “Vasilicalele”, “Codul of
Donici”, “Codul of Scarlat Calimach”, Civil Romanian Code, other
sources), and thethird source – canonical and nomocanonical norms.
Taking into consideration that Basarabia’s legal status was changed
several times after 1812, has been searched the faith of this sources
according to the historical period of Basarabia: a) until 1812, when the
territory between Prut and Nistru was a component part of Moldovan
principality; b) from 1812 to 1917, when Basarabia was under Russian
Empire domination; c) from 1918 to 1944, while Basarabia was part of
the reinstated Romanian Kingdom frame.
In a special chapter were analyzed: the tries of Russian authorities to
substitute local laws from Basarabia with Russian laws; the measures
for drawing-up the draft of Civil Code for Basarabia; the fate of local
law in Ismail and Cetatea Alba districts, territory, that after 1828 had an
applicable legal regime different from those of other districts.

21
During the researching of this issue, a special attention was paid to
scission, de iure, of private law at the beginning of XIX century in two
big branches – civil law and commercial law, that for it had been
analyzed the fate of commercial law in relationship with the historical
periods mentioned above.
The last part of the work is devoted to the events that took place
after 1918, measures of juridical organization and legislative merger of
Basarabia with Old Kingdom.

РЕЗЮМЕ
ИСТОЧНИКИ ЧАСТНОГО ПРАВA В БЕССАРАБИИ
Работа об источниках частного правa в Бессарабии имеет
целью исследование состояния румынских законов частного права
в целом и применение их на территории, расположенной между
Прутом и Днестром (Бессарабии), в частности. В целях полного
раскрытия данной темы во всех аспектах, возникновение, эволюция
и применение источников частного права Бессарабии были
исследованы с двух точек зрения:
I) наличие законов (собраний законов или отдельные
законодательные акты) принятые высшей властью страны или
заимствованы и примененные на данной территории на протяжение
всего времени;
II) с точки зрения территориального устройства и политиче-
ского режима территории между Прутом и Днестром (Бессарабия).
Исходя из первого деления, в первой главе исследованы
главные источники румынского частного права — неписаное право
(обычное право) и писаное право (Свод законов Александра
Доброго, Свод законов Василия Лупу, Соборная грамота
Александра Маврокордато, Руководства Арменопула, Василики,
Кодекс Донича, Кодекс Скарлата Каллимаха, Гражданский кодекс
Румынии и другие источники), в том числе и третий источник —
нормы канонического право.

22
Так как юридический статус Бессарабии был изменен за
последние 200 лет несколько раз, в работе этот период был
разделен на следующие этапы:
a) до 1812, года когда территория между Прутом и Днестром
была частью Государства Молдовы;
b) с 1812 по 1917 гг., когда Бессарабия была аннексирована
Российской Империй;
c) период между 1918 и 1944 гг., когда Бессарабия являлась
частью Румынии.
Во второй главе были исследованы попытки правительства
России заменить гражданское право Бессарабии русским правом,
разработка проекта Гражданского кодекса для Бессарабии, в том
числе судьба частного права в уездах Измаил и Четатеа Албэ
(Аккерман), в которых после 1828 года применялся другой режим
частного права, чем в остальных уездах.
В процессе исследования особое внимание было уделено и
другой отрасли частного права — коммерческому праву.
Последняя глава посвящена периоду после 1918 года, в том
числе, принятым мерам по организации юстиции и по унификации
частного права Бессарабии с правом Румынии.

23