Sunteți pe pagina 1din 7

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Colegiul Național de Comerț al ASEM


CATEDRA “Contabilitate”

Studiul Individual
La disciplina „Analiza Gestionară”

STUDIU DE CAZ

A elaborat: Chilaru Alin


Grupa: CON-162
A verificat: Chiriac Viorica

Chișinău 2019
Analiza asigurării cu forţă de muncă
Forţa de muncă reprezintă un factor principal al producţiei la toate societăţile comerciale şi
regiile autonome. De aceea, asigurarea la timp cu forţă de muncă necesară sub aspect cantitativ,
calitativ şi structural, precum şi folosirea raţională a acesteia, influenţează hotărâtor asupra
rezultatelor economico- financiare.

La nivelul întreprinderilor, folosirea raţională a forţei de muncă necesită abordarea unor


aspecte ca:raportul dintre pregătirea generală şi introducerea progresului tehnic, folosirea timpului
de lucru potrivit nivelului de calificare, corelaţia dintre gradul de complexitate a muncii şi nivelul de
calificare, raportul dintre nivelul calificării şi productivitătea muncii.

De asemenea, folosirea raţonală a forţei de muncă trebuie să fie rezultatul îmbinării


aspectelor cantitative ( pe care le presupune utilizarea deplină), cu cele calitative ( pe care le implica
folosirea eficientă).

Dinamica efectivului de salariaţi pe total şi pe categorii are menirea să evidenţieze o


dimensiune a potenţialului tehnico- economic legată de un factor de bază al producţiei, munca.

Studiul dinamicii forţei de muncă permite stabilirea modificării absolute pe total şi pe


categorii, cu ajutorul relaţiei:

N=N1-N0

în care:

N1= numărul de salariaţi din perioada curentă;

N0= numărul de salariaţi din perioada anterioară.

Modificarea procentuală a numărului de salariaţi se stabileşte prin raportarea numărului de


salariaţi din perioada curentă (N1) la cel din perioada anterioară (N0).

Cunoaşterea situaţiei reale a asigurării întreprinderii cu personal este posibilă prin stabilirea
modificării relative a numărului de salariaţi, calculată pe baza relaţiei:
Nr= N1- Na

unde:

Na= reprezintă numărul mediu admisibil, calculat în funcţie de indicele de producţie IQ, după
relaţia:

In condiţiile în care există o piaţă a muncii o societate comercială trebuie să promoveze o


politică de personal eficientă şi dinamică, astfel încât numărul personalului să fie dimensionat strict
în raport cu obiectivele curente şi de perspectivă ale întreprinderii.

Cu ocazia analizei asigurării cu forţă de muncă este necesar să se studieze şi situaţia


calificării personalului pe categorii şi pe profesii .

Pentru analiza calificării forţei de muncă se studiază următoarele aspecte:

 situaţia calificării muncitorilor şi a celorlalte categorii de personal;


 situaţia concordanţei dintre complexitatea lucrărilor executate şi nivelul calificării forţei de
muncă;
 măsurile luate pentru ridicarea calificării tuturor categoriilor de personal.

Indicatorul pe baza căruia se analizează calificarea personalului din societate este coeficientul
calificării medii (Kc) care se calculează ca o medie aritmetică între categoria de încadrare (k) şi
numărul de lucrători din categoria respectivă (n), adică:
Coeficientul mediu de calificare se poate stabili şi în funcţie de timpul efectiv lucrat de
muncitori din fiecare categorie de calificare :

în care:

ti - numărul de ore-om lucrate de muncitorii cu categoria de încadrare „i”.

In analiza mobilităţii forţei de muncă se utilizează o serie de indicatori care caracterizează


intensitatea acestui fenomen. Aceştia sunt:

 coeficientul intrărilor (Ci) -se determină ca raport între totalul intrărilor (I) în cursul unei
perioade de timp şi numărul mediu de personal(Ns) :

 coeficientul plecărilor (Cp) - se determină ca raport între totalul plecărilor(E) în cursul unei
perioade de timp şi numărul mediu de personal (Ns) :

 coeficientul mişcării totale (Cm) - se determină ca raport între totalul intrărilor (I) şi
plecărilor în cursul unei perioade de timp (E) şi numărul mediu de personal :
 coeficientul înlocuirilor - reprezintă raportul dintre numărul celor intraţi(I) şi a celor plecaţi
(E)într-o perioadă de timp:

 coeficientul de fluctuaţie – reprezintă raportul dintre totalul ieşirilor nejustificate sau fără
aprobarea conducerii (En) şi număru l mediu de personal :

Principalele cauze obiective care provoacă mişcarea salariaţilor sunt :

 modificări în structura organizatorică a societăţilor ;


 schimbarea gradului de înzestrare tehnică ;
 pensionări, decese, plecări la studii sau pentru efectuarea stagiului militar ;
 pensionări, decese, plecări la studii sau pentru efectuarea stagiului militar ;

Cauzele de ordin subiectiv sunt :

 plecări fără aprobarea societăţii ;


 demisii ;
 desfacerea contractului de muncă pentru absenţe nemotivate şi alte abateri disciplinare.
Analiza utilizării forţei de muncă

La nivelul societăţilor comerciale, folosirea raţională a forţei de muncă necesită abordarea unor
aspecte ca raportul dintre pregătirea generală şi introducerea progresului tethnic, folosirea timpului de
lucru potrivit nivelului de calificare; de asemenea ,folosirea raţională a forţei de muncă trebuie să fie un
rezultat al îmbinării aspectelor cantitative, cu cele calitative.

In analiza asigurării cu forţa de muncă la o societate comercială este necesar să se aibă în vedere
situaţia calificării salariaţilor pe categorii, profesii, specializări.

Pentru analiza calificării forţei de muncă este necesar să se cunoască:

- calificarea muncitorilor şi celorlalte categorii de personal;

- asigurarea concordanţei dintre complexitatea lucrărilor şi nivelul calificării forţei de muncă.

Pentru analiza utilizării timpului de muncă se folosesc datele din balanţa timpului de muncă al
salariaţilor şi al celorlalte categorii de muncitori referitoare la fonful de timp calendaristic, fondul de timp
maxim disponibil, fondul de timp efectiv lucrat şi fondul de timp neutilizat, exprimat în zile-om şi ore-om

Fondul de timp calendaristic (Tc) exprimat în zile-om, se determină înmulţind numărul mediu de
personal cu numărul zilelor calendaristice din perioada respectivă (Zc) (lună, trimestru,an):

Tc = N x Zc

Pentru exprimarea fondului de timp calendaristic în ore-om trebuie să se ţină seama de durata
legală a zilei de muncă exprimată în ore (dz):

Tc = N x Zc x dz

Fondul de timp maxim disponibil (Td) se determină scăzând din fondul de timp calendaristic, timpul
aferent concediilor legale de odihnă (Tco), zilelor de repaus şi sărbătorilor legale (Trs).

Td = Tc – (Tco + Trs)

Fondul de timp efectiv utilizat (Te) reprezintă numărul de zile-om sau ore-om efectiv lucrate într-o
perioadă de timp, indiferent dacă sunt normale sau suplimentare şi se calculează ca diferenţă între fondul
de timp maxim disponibil (Td) şi fondul de timp neutilizat(Tn):

Te = Td – Tn
Principalele obiective care se urmăresc la analiza utilizării timpului de muncă sunt următoarele:

 gradul de folosire a fondului de timp maxim disponibil;


 mărimea şi structura fondului de timp neutilizat, precum şi a celui nejustificat;
 efectele utilizării incomplete a timpului de muncă asupra principalilor indicatori ai activităţii
întreprinderii;
 modul de utilizare a regimului schimburilor.