Sunteți pe pagina 1din 2

Solul este necesar pentru 90 % din producția totală de

alimente, furaje, fibre și combustibili și furnizează materie


primă pentru activități variate, de la horticultură până la
sectorul construcțiilor. Solul este esențial și pentru sănătatea
ecosistemului: purifică apa și reglează cantitatea acesteia,
pune în mișcare circuitul nutrienților și reprezintă un rezervor
de specii și genuri, susținând biodiversitatea. Solul este un
absorbant global de carbon, având un rol important în
potențiala încetinire a schimbărilor climatice și a efectelor
acestora. În plus, deoarece conservă urmele trecutului nostru,
solul este un element important al patrimoniului nostru
cultural.

Cu toate acestea, solul este supus unor solicitări continue și adeseori contradictorii din
partea societății noastre. Capacitatea solului de a asigura servicii ecosistemice – ca
producător de alimente, ca rezervă de biodiversitate și ca regulator de substanțe
gazoase, apă și nutrienți– este prin urmare, supus presiunilor. Ratele de
impermeabilizare observate, eroziunea și contaminarea solului, precum și reducerea
materiei organice din sol, reduc reziliența acestuia sau capacitatea sa de a absorbi
modificările la care este expus.

Pe perioada vieții unui om, solul poate fi considerat o resursă neregenerabilă. Ca


societate, trebuie să îl gestionăm în mod durabil pentru a ne putea bucura de beneficiile
sale. În pofida diversității activităților care depind în definitiv de sol, nu există o
legislație specifică a Uniunii Europene cu privire la sol. Până în prezent, spre deosebire
de apă și de aer, protecția solului este abordată în mod indirect sau în cadrul unor
politici sectoriale: agricultură și silvicultură, energie, apă, schimbări climatice, protecția
naturii, deșeuri și substanțe chimice. Lipsa unei politici coerente a solului la nivelul UE
se reflectă și în lipsa de date armonizate privind solul.

Și totuși, în ultimii zece ani s-au înregistrat progrese în ceea ce privește eforturile de
elaborare a politicilor și a coordonării colectării de date/informații. Strategia Tematică a
Comisiei Europene privind solulen din 2006 subliniază necesitatea de a proteja funcțiile
solului ca element esențial al dezvoltării durabile. La nivel mondial, problematica solului
este abordată în cadrul conceptului mai larg de „degradare a terenurilor” (până în
prezent limitat la zonele aride) din Convenția Națiunilor Unite pentru Combaterea
Deșertificării (UNCCD). Mai recent, noțiunea de conservare a funcțiilor solului a fost
inclusă în conceptul de „neutralitate din punctul de vedere al degradării terenului”, ca
parte a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD) convenite de Adunarea Generală a
Organizației Națiunilor Unite în 2015. ODD cuprind și obiective privind calitatea solului,
contaminarea solului, gestionarea substanțelor chimice și a deșeurilor. Punerea în
aplicare a ODD poate oferi un instrument important pentru măsurile de protecție a
solului în Europa. Eforturile de armonizare și standardizare a informațiilor publice
privind solul avansează în consecință, atât la nivel european, cât și mondial.

AEM produce evaluări bazate pe indicatori în numeroase domenii legate de sol și de


utilizarea terenurilor, în cadrul grupului tematic pentru indicatorii privind utilizarea
terenurilor și solul (setul LSI)en. Setul LSI cuprinde indicatori privind ocuparea
terenuriloren, impermeabilitateaen, gestionarea zonelor contaminateen, umiditatea
soluluien, eroziunea soluluien și cantitatea de carbon organic din solen. Se planifică să se
elaboreze și indicatori referitori la fragmentarea și reciclarea terenurilor. Serviciile
Copernicus de monitorizare a teritoriului înlesnesc actualizarea periodică a mai multor
indicatori dintre cei amintiți. De asemenea, AEM publică evaluări ad-hoc pe teme
specifice legate de solen, cum ar fi eficiența utilizării resurselor de sol în zonele urbane
sau nutrienții din sol și conținutul de metal din mediu.

În funcție de temă, AEM cooperează cu parteneri din cadrul Comisiei Europene [în
special de la Centrul Comun de Cercetare (JRC) și DG Mediu], cu reprezentanții Eionet
din cadrul centrelor naționale de referință pentru sol și pentru exploatarea terenurilor și
amenajarea teritoriului, precum și cu alte rețele europene și experți. Printre partenerii
săi la nivel mondial se numără Secretariatul UNCCD, Parteneriatul global pentru sol,
Inițiativa globală privind indicatorii terenului (facilitată de Programul Națiunilor Unite
pentru Așezări Umane) și Programul Națiunilor Unite pentru Mediu.

Activitatea AEM în acest domeniu tematic a fost susținută de Centrele Tematice


Europene (ETC-uri) relevante încă din 1996; ETC pentru sisteme urbane, de terenuri și
de soluri (ETC/ULS)en, care este activ din 2014, sprijină în prezent activitatea AEM
privind solurile. În anul 2007, activitățile asociate datelor despre sol au fost
transferate Centrului european de date privind solul din cadrul JRCen.